Pozitia de start si miscarile efectuate in cadrul acestei posturiTipul de contractie musculara (concentrica, excentrica, izometrica) necesara in cadrul exercitiuluiElementele declansatoare ale unui stimul senzorial cu scop de facilitare sau inhibare a raspunsuluiExercitiul fizic urmareste fie cresterea fortei musculare, fie mobilizarea articulara, fie coordonarea neuromotorie sau abilitatea.

Se executa lent, fara bruscari, ritmicExercitiile trebuie sa se bazeze pe pozitii de start stabile, care faciliteaza travaliul muscular si permit apoi recuperarea cat mai buna a acestui travaliuProgresivitatea exercitiilor va fi lenta, de la stadiile cele mai joase de forta muscular, redoare sau incoordonare trecandu-se treptat la exercitiile care cer forta, amplitudine sau coordonare aproape normaleExercitiile de tonifiere musculara trebuie sa se execute intotdeauna pe toata amplitudinea de miscare articulara posibilaCu cat un exercitiu a cerut o contractie musculara mai intensa, cu atat pauza de relaxare care urmeaza este mai lunga pentru refacerea circulatiei. Din alternanta exercitiu-relaxare se creeaza ritmul exercitiului.Orice exercitiu trebuie sa se execute in limitele maxime posibile ale unghiului de miscare a segmentului, numai in acest fel vor intra in actiune toate fibrele musculare, iar amplitudinea miscarii se va mentine sau va redeveni normala.

Creearea unei perfecte stabilitati a corpului si/sau segmentului in timpul exercitiului este o conditie de baza.

Pozitia de stand cu picioarele indepartate este mult mai stabila fata de pozitia stand cu picioarele apropiate pentru orice exercitiu de trunchi sau membre, dar daca acest exercitiu reclama miscarea inainte a bratelor, stabilitatea se obtine mai ales daca se duce un picior in fata.

Exceptie: in cadrul exercitiilor de coordonare neuromusculara cand pozitia de start este aleasa tocmai pt a crea dificultati in mentinerea echilibrului.

Reprezinta necesitatea si modalitatea exercitiilor fizice de a fi in continua corelatie cu capacitatea functionala a structurilor implicate in exercitiu, capacitate functionala ce creste treptat odata cu aplicarea repetata a exercitiului fizic terapeutic.

Se aplica in exercitiile pt tonifiere musculara, pt cresterea amplitudinii miscarii si pt coordonare.

a. Progresivitatea pt tonifierea musculara

b. Progresivitatea pt amplitudine

c. Progresivitatea pt coordonare

d. Progresivitatea in timp

Cresterea progresiva a lungimii sau greutatii bratului parghiei (rezistentei)Scoaterea treptata a ajutorului dat unei miscari de musculatura accesorieCresterea amplitudinii unei miscari esecutate contra gravitatiei sau cu o greutate adaugataAsocierea unei miscari in subsidiar la un exercitiu care antreneaza grupul muscular principalModificarea ritmului unei miscariSuccesiunea contractie statica contractie dinamicaSuccesiunea miscare in pozitie fara efectul gravitatiei miscare cu implicarea gravitatiei (la forta 2-3)Cresterea greutatii (sarcinii) care reprezinta rezistenta aplicata (cu 150-250g)Prelungirea duratei in timp a exercitiului dupa ce se trece de perioada de adaptare cand apare impresia ca efortul este din ce in ce mai usor

modificarea ritmului miscarilor care se executa pe toata amplitudinea miscarilor

adaugarea unei serii de mici si ritmice miscari la limitele sectorului de mobilitate articulara

Introducerea unor tensiuni prelungite pe directia miscarii ce trebuie recuperata (aceasta fortare sustinuta nu tb sa produca durere importanta)

se trece progresiv de la miscari ale articulatiilor mari spre miscari ale celor mai miciCresterea preciziei in executarea unei miscariCombinarea miscarilor diverselor articulatii si segmenteDiminuarea treptata a poligonului de sustinereCresterea dificultatii de a mentine in echilibru o pozitie Utilizarea de sarituri usoare pe un picior, alternativ, cu opriri bruste in anumite pozitii, sau pasi inainte, in lateral, in spate, cu flectarea si intinderea cate unui genunchi

Cresterea treptata a duratei unui exercitiu durata se apreciaza la nivelul unei zile, deorece se refera atat la durata unei sedinte, cat si la durata tuturor sedintelor dintr-o zi.

Pozitia de start (initiala) miscare pozitia finala (de obicei coincide cu cea initiala)

Suprafata bazei de sustinere a corpului in timpul exercitiului cu cat aceasta este mai mare cu atat pozitia este mai stabila si nu implica relatii de mentinere a echilibrului

Distanta dintre centrul de greutate al corpului si suprafata de sustinere cu cat distanta este mai mica stabilitatea va fi mai mare

Nr de articulatii care intra in schema de miscare, dar si nr de articulatii care suporta greutatea corpului influenteaza echilibrul si stabilitatea

Lungimea bratului parghiei in miscarea comandata

Modificarile de tonus muscular (promovarea sau inhibarea reflexelor de tonus muscular)

6.Rezistenta care se va opune miscarii, respectiv contractiei musculare: fara gravitatie, cu gravitatie, cu gravitatie asistata

7.Nivelul de lungime in care muschiul este pus in actiune

8.Pozitia si miscarea vor tine seama de tipul contractiei musculare solicitate (izometrica, concentrica, excentrica)

9.Miscarea membrelor va tine seama de cele 3 modalitati de performare: cu articulatia mijlocie imobilacu articulatia mijlocie flectandu-secu articulatia mijlocie extinzandu-se10.Prezenta durerilor sau a altui disconfort obliga la alegerea unei pozitii si miscari care sa nu evidentieze disconfortul

A. Pozitii fundamentale:a. Ortostaticab. In sezandc. In genunchid. Culcate. In atarnat

B. Pozitii derivate

1.Din ortostatism

schimband pozitia bratelor mainile pe solduri, la umar, bratele in cruce, mainile la piept, membrele superioare in cruce, mainile la ceafa etcschimband pozitia trunchiului trunchiul inclinat inainte, aplecare in fata, inclinare lateralaschimband pozitia picioarelor stand in unipodal, stand cu picioarele indepartate, stand cu picioarele in linie (unul inaintea celuilalt), stand pe varfuri, in fandare, ghemuit etcschimband pozitia trunchiului si a picioarelor fandare cu inclinarea trunchiului in aceeasi directie, etc

2. Din sezandschimband pozitia bratelorschimband pozitia trunchiului trunchiul aplecat pe coapse, intre coapse, sezand pe podeaschimband pozitia picioarelor cu genunchii departati, calare pe scaun, sezand pe podea cu genunchii intinsi,/flectati etc

3. Din pozitia in genunchischimband pozitia bratelorschimband pozitia trunchiului schimband pozitia picioarelor genunchi indepartati, sezutul pe calcaie, pe un genunchi

4. Din postura culcatschimband pozitia bratelorschimband pozitia picioarelor genunchi flectati, picioarele indeparate, cu genunchii indoiti si bazinul ridicat, cu membrele inferioare drepte ridicate la zenit, lateral cu genunchii flectati etc

5. Din atarnatschimband pozitia picioarelor cu genunchii flectati, cu intreg corpul intins in pozitie oblica, cu picioarele in sprijin si corpul arcuit, etcschimband priza mainilor cu mainile in pronatie, in supinatie, cu o mana pronata si una supinata, cu palmele fata in fata

Suita etapelor controlului motor:

1. Mobilitatea2. Stabilitatea 3. Mobilitatea controlata 4. Abilitatea

Este abilitatea de a initia o miscare si de a o executa pe toata amplitudinea ei fiziologica

Presupune mobilitate articulara si forta musculara

Este capacitatea de a mentine posturile gravitationale si antigravitationale ca si pozitiile mediane ale corpului; posibilitatea realizarii unei contractii musculare normale simultane a muschilor din jurul articulatiei.

Se realizeaza prin 2 procese: integritatea reflexelor tonice posturale de a mentine o contractie in zona de scurtare a muschiului contragravitatiei sau contra unei rezistente aplicate de ktcocontractia contractia simultana a muschilor din jurul unei articulatii ceea ce creeaza stabilitatea in posturile de incarcare si face posibila mentinerea corpului in pozitie dreapta

Reprezinta abilitatea de a executa miscari in timpul oricarei posturi de incarcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate sau de a rota capul si trunchiul in jurul axului longitudinal in timpul acestor posturi.

Aceasta necesita:obtinerea unei forte de musculare in limita disponibila de miscarepromovarea unor reactii de echilibru in balansdezvoltarea unei abilitati de utilizare a amplitudinii functionale de miscare atat in articulatiile proximale, cat si in cele distale

Este ultimul nivel al controlului motor cel mai inalt putand fi definita ca manipularea si explorarea mediului inconjurator.

Zona proximala a membrelor are stabilitate dinamica care ghideaza membrul, iar partea distala (mana, piciorul) are o mare libertate de miscare si actiune.

Membrul superior este cel care are cele mai mari necesitati de abilitate.

Contractia musculara se manifesta prin fenomene mecanice, electrice si termice. Manifestarile mecanice sunt reprezentate de modificari de tonus muscular si de forma.

Exista doua tipuri principale de contractie: contractii izotonice, n care muschiul se scurteaza dar tensiunea din interior ramne constanta. Sunt caracteristice muschilor membrelor si realizeaza lucrul mecanic finalizat cu diverse forme de miscare; contractii izometrice, n care muschiul nu-si modifica dimensiunile, dar tensiunea din interior creste. Sunt caracteristice musculaturii posturale.

Cele doua tipuri de contractie se asociaza si se succed in timpul contractiei musculare fiziologice.

Muschiul se scurteaza, isi modifica dimensiunea in actiune de invingere a fortei externe. Este considerata a fi formata din 2 faze: faza concentrica, de scurtare a muschiului in care greutatea, suportul sau orice alt obiect care reprezinta forta externa este miscat faza excentrica in care obiectul inainte mutat, este adus la loc

Trebuie precizat ca in ambele faze muschiul este in stare de contractie, doar ca in faza concentrica el invinge forta externa, iar in faza excentrica el readuce segmentul sau partea de corp in pozitie initiala prin cedare. Aceasta este si partea contractiei musculare care se crede ca produce durerea de a doua zi din muschi dupa un antrenament cu greutati, pentru ca determina mici rupturi pe suprafata filamentelor de actina si miozina, unitatea contractila a muschiului.

In aceasta contractie muschiul nu isi modifica lungimea, ci numai stare de tensiune. Adica el se contracta impotriva unui obstacol fix. Totusi se crede ca si in aceasta stare exista un anumit grad de scurtare a muschiului, mic totusi, permis de elasticitatea tendonului.

Contractia musculara simpla se numeste secusa si apare in urma aplicarii unui stimul unic. Secusele se produc foarte rar in organism (un exemplu l reprezinta frisoanele.

Contractia musculara normala se numeste tetanus si apare n urma aplicarii unor impulsuri repetate, succesive si de durata. Contractiile tetanice sunt de doua tipuri: incomplete, n cazul aplicarii unor stimuli cu frecventa mai redusa, si complete, n cazul aplicarii unor stimuli cu frecventa mare.

Manifestarile electrice constau n depolarizare si repolarizare la nivelul simpasei de tip placa motorie. Fenomenele bioelectrice se inregistreaza cu ajutorul electromiografului. Manifestarile termice constau in eliberarea unei cantitati mari de caldura ( termogeneza ) . n conditii de activitate ( efort fizic ) ntr-un mediu rece, termogeneza creste prin cresterea tonusului muscular. Daca temperatura corpului nu poate fi mentinuta, apar frisoanele, care au drept consecinta producerea de caldura.

Tonusul muscular repreyinta starea de permanenta de tensiune ( contractie usoara ) a muschilor in repaus. Mecanismul de producere si mentinere este neuroreflex; Forta musculara reprezinta tensiunea dezvoltata de muschi n timpul contractiei sale. Depinde de intensitatea stimulilor si de proprietatile morfofunctionale ale muschilor; Oboseala musculara se manifesta prin scaderea fortei musculare si a preciziei miscarilor, prin aparitia febrei musculare datorita acumularii acidului lactic n muschi. Totodata, scade cantitatea de ATP, PC si glucoza, iar descompunerea ATP este mult mai rapida decat sinteza acestuia.

Sunt manevre care declanseaza stimulii senzitivi meniti sa mareasca sau sa reduca raspunsul motor. Raspunsul la acesti stimuli depinde de:PacientParametrii aplicarii stimulului (frecventa, durata, ritm) Varsta bolnavului si starea SNC

1.pentru mobilitate

- initierea miscarii- Initierea ritmica - Miscarea activa de relaxare-opunere- contractii repetate

- cresterea amplitudinii- Initierea ritmica- Relaxare opunere- Relaxare contractie- Stabilizare ritmica- Rotatie ritmica

2.pentru stabilitate

- intarirea musculaturii posturale descarcate- Inversare lenta cu opunere- Izometrie alternanta

- intarirea musculaturii posturale si cocontractia din descarcare- Inversare lenta cu opunere- Contractie izometrica in zona scurtata- Izometrie alternanta- Stabilizare ritmica

- cocontractia din incarcare- Inversare lenta cu opunere descrescanda- Izometrie alternanta- Stabilizare ritmica

3.pentru mobilitatea controlata - Inversare lenta - Inversare lenta cu opunere- Contractii repetate- Secventialitate pentru intarire- Inversare agonistica

4. pentru abilitate- Inversare lenta - Inversare lenta cu opunere- Secventialitate pentru intarire- Inversare agonistica- Progresie cu rezistenta- Secventialitate normala

IntindereaRezistentaVibratiaTelescoparea (compresiunea)TractiuneaAcceleratia (liniara si angulara)Rostogolirea

rapida: faciliteaza sau amplifica miscarea; se poate aplica si o usoara rezistenta miscarii, crescand in acelasi fel mai mult contractia

prelungita: are efect inhibitor pt agonisti

aplicata unei miscari creste recrutarea de motoneuroni.

Se utilizeaza in scopul obtinerii hipertrofiei musculare

Are efect facilitator asupra muschiului vibrat si inhibitor asupra celui antagonist.

Se evita in prezenta unor scheme patologice de miscare (ex ataxie)

Reprezinta elementul prin care se realizeaza o presiune ferma pe suprafetele articulare prin compresiunea in lungul membrului.

Procesul inflamator articular contraindica telescoparea.

Elementul invers telescoparii tractiunea membrului in ax;

pt cresterea amplitudinii;

se executa lent si cu insistenta.

Are la baza functia aparatului vestibular raspunsul motor este de stimulare sau inhibare pentru membre si trunchi in functie de modul in care s-a produs stimularea labirintica.

Este utilizata in special pt cresterea tonusului muscular, a abilitatii la copiii cu IMC, hemiplegici, etc

Ritmica, repetata, la copiii spastici, efectuata la inceputul sedintei are rol de relaxare, pregatind posturile si miscarile.

Balansul ritmic si lent in plan orizontal sau vertical poate avea aceleasi efecte de calmare, de relaxare generala.

Receptorii pielii sunt facilitatori pentru muschii subiacenti. Sunt reprezentate de:a. Atingereb. Periajc. Temperaturad. Tapotarea usoara paravertebrala

Manual sau cu un calup de gheata deasupra corpului muscular prin cateva miscari pt a nu permite adaptarea.

Se foloseste la nivelul fetei si la nivelul membrelor distal.

Se utilizeaza o perie electrica

Are rol antialgic

Cald sau rece in diferite conditii de durata, suprafata, aplicare, profunzime de penetrare, temperatura, zona de aplicare;

Caldura neutra scaderea durerii, cresterea relaxarii, fixeaza organismul in starea de homeostazie aplicata local sau general.

Are ca rezultat scaderea tonusului muscular si relaxare generala.

a. Contactele manuale

b. Presiunea pe tendoanele lungi

a. Vazulb. Auzulc. Olfactia

Stimularea sinusului carotidian:

depresor al TA, creste frecventa impulsurilor aferente, marind efectul depresor asupra centrilor medulari si scazand tonusul muscular;

se realizeaza prin pozitionarea capului mai jos decat trunchiul

1.Raspuns fazic localizat2.Raspuns fazic generalizat3. Raspuns tonic localizat4.Raspuns tonic generalizat5.Scadere localizata a tonusului6. Scadere generalizata a tonusului

- intindere rapida- tractiune- atingere usoara- semnal vizual - comanda verbala

- accelerare angulara sau liniara tranzitorie- atingere usoara- miros nociv- semnal vizual - comanda verbala

- vibratie- telescopare- periaj- atingere sustinuta- intinderea musculaturii intrinsece- semnal vizual - comanda verbala

- acceleratie liniara sustinuta

- capul sub nivelul trunchiului

- vibratia antagonistului- intinderea prelungita- presiune pe tendoane- stimul termal- semnal vizual - comanda verbala

- balansare sau rostogolire ritmica- stimul termal- tapotare usoara paravertebrala- capul sub nivelul trunchiului- semnal vizual - comanda verbala