1

OMAR KHAYYAM – RubaiateTraducere de PETRU DIMOFTE

(Parţial: citatepedia.ro, 2014.02.05)De continuat

http://autori.citatepedia.ro/traduceri.php?a=Petru+Dimofte; 2014.02.05

**Înregistrate în F-AZ în ro & en*Selectate, altele decât F; ***Înregistrate în alte antologii

*A

Ah, Dragii mei, umpleţi Cupa care Spală pe-Astăzi de Regrete-amare, De griji pe Mâine – când o să fim iar Cei de dinainte de născare.

Aici e doar Arena unde-o zi Ca un Sultan domneşti, pentru a fi Trăsnit apoi de Ferrash* cel Urât Şi Morţii dat plocon, cât ai clipi.

Alta: " Oala n-ar sparge-un zvăpăiatZbanghiu – din care bea când e-însetat – Iar El, care din ţărnă mi-a dat Chip, Să mă sfărâme fiindcă-I supărat?!"

Am atins gura-acestei Căni de Lut Să-învăţ Secretul Vieţii neştiut – Şi, buză-n buză, mi-a şoptit, "Eşti viu, Bea! Nu există Viitor, şi nici Trecut."

*B

*C

Căci cred: Roze-atât de roşii cresc doar Acolo unde-a sângerat Cesar, Iar Zambila din grădină vine Dintr-un Sân alb sau os de tânăr Ţar.

Căci nu suntem decât un rând în mers, Umbre pe-elipsa cu conturul şters, Cu Soarele Focar – şi-n spatele-i Maestrul Show-ului din Univers.

Când AZI, cât Eu sunt Eu, viu şi-întrebând, Nu capăt un răspuns de la Pământ, Nici de la Uşa-nchisă din Tării, Să capăt un răspuns când nu mai sânt?1 Vezi şi "Femeia şi ..."

1

Când Ingerul cel Negru va veni, Pe înserat sau poate-n zori de zi, Şi sufletului Cupa îi va da, Nu ezita, bea tot – şi vei dormi.

Când tu şi eu vom fi trecut de Voal, Lumea la fel va curge, val cu val, Cum? Sosirea şi Plecarea noastră? Spuma mării-n amonte şi-n aval.

Ce straniu, nu? Din miriade,-acei Care au trecut prin uşa Beznei, Nu s-a-ntors nici Unul să ne-arate, Că, DUPÃ, viaţa are vreun temei.

Ce?! Voi fi în Rai recompensat Că n-am căzut plăcerii în Păcat — Sau pedepsit ca Debitor într-un Contract inexistent? Ce troc ciudat!

Cei mai iubiţi, mai vrednici şi mai buniChemaţi de ani, de zile şi de luniŞi-au băut Cupa şi rând pe rând s-au dus La locul de odihnă, sub aluni.(Omar Khayyam-1070, Rubaiate; trad. Petru Dimofte).

Cel ce-a stăpânit peste tezaur Şi cel ce-a udat Bobul de Aur, La fel, să doarmă, s-au întors cuminţi Sub iarbă, hrănind acelaşi Laur.

Celestul Creion destine-împarte Prin scrisu-I – şi trece mai departe; Nu poţi, apoi, o pagină să schimbi, Nu-s Lacrimi să speli o mică parte.

Chiar la Bagdad, cu Şahul, de-aş fi eu Şi dulce ori amar Paharul meu: Vinul vieţii se scurge strop cu strop, Frunzele Vieţii cad, tot cad mereu.

Chiar Tu cu gropi şi glod ai semănat Drumul pe care merg şi-am mers, odat',Şi ai trimis pe Diavol pe pământ; Şi-mi pedepseşti Căderea în Păcat?!

Cifrele, zici, cu care eu compun Din zile şi-ani un Calendar mai bun?Şi ce se afla-n calendar? Un ieri Pierdut şi-un mâine nenăscut – vă spun.

"Conteaza mai puţin" spuse-o cupă, "Cine m-a făcut, cât cin' mă pupă; 

2

Hai, umpleţi-mă cu Vinul Roşu Şi mi-oi aminti ce-a mai fost, după."

Cu-al viţei Suc încântă–mă puţin, Iar Mort îmi spală Trupul tot cu Vin; Aşterne-mi pat sub ierburile verzi, În grădina cu-alei şi pelerini.

Cu Logica-am fost în zări, departe, Să aflu ce-i Viaţă şi ce-i Moarte; Şi-acum la şaptezeci de ani vă spun: "Sufletul, pe Iad de Rai desparte."

Cu sofisme zeci şi argumente Să ne rapeasca Vinul vor preoţi, secte: Pe-Alchimistul care schimbă -n Aur Plumbul vieţii noastre imperfecte!

Cu Vinul logodit – El, pe furiş, Mi-a-atins o fibră: lasă -l pe Derviş Să-încalce legea căutând în Vin Cheia şi Poarta cea Secretă – Pish!

Cum apă cer Crinii pentru supă La norii din Cer – aburi pe-o lupă, La fel si tu, Vin cere si bea pân' S-o întoarce Cerul – goală Cupă.

*D

Dar a treia, vorbind încet şi rar, Cum sta-între ceaşca albă şi pahar: "Râd de mine toţi că cică -s strâmbă – Cum? N-a fost mâna-aceluiaşi Olar?!"

Dar ce secretă Forţă azi sau ieri Te-a scos din Beznă şi din Nicăieri? Are Stăpânul un scop, şi care? Căci El rămâne veşnic, dar tu pieri.

Dar în Show se Moare şi se Naşte, Cum pe Jucător voinţa-l paşte; Iar El care te-a împins pe tablă Ştie, ştie Tot, Totul cunoaşte!

De vrei, spui, zilei mii de Roze-i ceri – Nu, chiar? Dar unde-i ziua cea de ieri? Şi vara asta toată numai Flori Nu stă cumva pe locul altei Veri?

Deasupra noastră-un Trandafir regesc Râde-n boboc: "Cântând în lume cresc, 

3

Iar când Haina-mi de Mire s-a tocit Grădinii o cedez – şi-i mulţumesc!"

De-i Spiritul de praf mult mai presus Şi poate-n Paradis de vânt fi dus, Nu e ruşine, nu-i ruşine lui, Să zacă -n lut, ca în bârlog un urs?

Deşi cu compas şi riglă-am calculat şi-n Logică-am insistat s-aleg pe "E" din "Nu E", pe mine cel profund, adevărat, M-am regăsit sorbind paharele cu vin.

Din GOL venind, un Conştient Ceva Plăcerii-i pune interdict şi va Trimite-n Iad pe Veci pe-acel care, Semeţ, Comandamentul v-a-încălca!?

Din oasele-ngropate emanând Miros de Vin în aer, când şi când, Trecătorii vor fi plăcut surprinşi; Şi -astfel voi reveni la voi – în gând.

Din Vin s-a adăpat Ispita mea Şi mi-a-înroşit Onoarea Albă – Bea! Ce pot oare Crâşmarii cumpăra La fel de bun cu ce vând pe tejghea?!

Din Vortexul Planetei, până sus La Tronul Marelui Saturn m-am dus – Noduri, mii, am dezlegat, dar taine Ca Nodul sorţii omeneşti, vai, nu-s!

*E

Eu cred că Vasu-acesta, Învăţat, A sorbit Vin şi a iubit odat', Iar buzele-i pe care-am sărutat, Câte săruturi au primit – şi dat!(Omar Khayyam-1070, Rubaiate; trad. Petru Dimofte).

*F

Ferească Mahomed de-aşa-întâmplare, Profetul Lui Allah cel Viu, El care Ne-apară de spaime şi regrete Şi de Prostia cea molipsitoare!

*G

4

Gloria Acestei Lumi vor unii, Dupa Paradis tânjesc nebunii; Oh, ia bani Peşin şi fugi de Credit, În vorbe bat tobele Minciunii!

*H

*I

Iar când, pe Cel ascuns după Perdea, Am implorat s-aprindă-o lampă-, o stea, Drumul să văd, răspunsul a fost scurt: "In veac, va fi doar noapte-n mintea ta."

Iar noi, care râdem în cămara Fostă nu demult a lor, când vara În roşii flori se-alintă, vom plânge-n Dimineaţa cui, căci vine seara?

Iar Piesele din Jocu-I n-au un rost În sine, cum n-au sens – un joc anost Unde doar El mută şi aruncă Pionii-n coş – sau viaţa, câtă-a fost.

Iată, prin acest Caravanserai Ca ploaia au trecut cămile, cai, Derviş, Şeic... Cum i-a chemat Soarta, Toţi au plecat, alai dupa alai.

Ieri a clădit Sminteala zilei de-Azi; Mâine-i Triumf sau Plâns, când Creşti sau Scazi. Bea! Ca nu ştii când o să pleci, de ce; Bea! Ca nu ştii cum ai venit, pe ce talaz!

Iubire,-am putea conspira cu EL, Noi doi, să schimbe Firea în vreun fel? Şi, descompusă, s-o ivim la loc Pe oful inimii, pe-al ei model!?(Omar Khayyam-1070, Rubaiate; trad. Petru Dimofte).

*Î

În Ceruri, nu Tu pe-Adam din Lut ai Zămislit şi-ai adus pe şarpe-n Rai? Dar pe Pământ, ca om, pentru păcat Iertare-ades o să primeşti – şi dai!

În ora-ţi strâmta tu nu ştii nimic De drumul lui A mare spre Zet mic, 

5

Nici despre ţara care-încape-n ceas Şi nici de ce bătrânilor li-e frig.

În Primul Lut s-ascunde-un Ultim Om, Şi-n Ultima Recoltă-un prim Atom; Din zorii Facerii-s decişi Alfa Şi Omega, secretul din binom.

În taverne beau vinul roz mereu? Dar Seva Vieţii-i de la Dumnezeu! Deci, sfântă fiind, se cade s-o bem; De-i Blestem, bând, să-o blestemăm mereu!

Întâiul Om, se spune, la-început, Nu-a fost croit din Suflet, ci din Lut; Din prafu-acela prim ne tragem toţi, Împărtăşind un dat, un prim ţesut.

Îţi spun, pe când din Ţel, de la-început, Parwin şi Mushtari s-au desfăcut, A fost predestinat ca Huma mea Şi Sufletul să fie prin Sărut.

*J

*K

*L

*M

Mai demult, mi-a adăstat la poartă Un Înger cu-o oala-n mână – Iată! Mi-a dat din struguri roşul cel divinSă gust – O, Licoarea parfumată!

*N

Nu ştie Argila drumul Sorţii, Nici Marea care-şi jeleşte morţii Şi nici Cerul revelat de stele, Rotindu-se în aflarea Porţii.

*O

6

O, Idoli îndrăgiţi, cumva mă tem Că pentru mine-aţi fost mai mult blestem: Mi-am înnecat Gloria în Vin şi Vândut Renumele pentru-un poem.

O, nu pierde ora-n vânătoare De una-alta, când, unde, oare; Fii Esenţei din Strugur musafir, Nu-ţi dori alt fruct din lumea mare.

O, şi-aş mai vrea: Izvorul din Deşert Să scape-un licăr sau un semn discret Spre care Călătorul însetat Să se-ndrepte – nu bâlbe de Profet...

Oale, fel de fel: mari, mici, cochete, Pe podea şezând, lângă perete;Unele vorbind fără -ncetare, Altele,- ascultând pe îndelete.

Oricum, cineva din grupul cel flecar, Un vas bătrân şi-nalt, un sfeşnicar: "Destul, cu Vas şi Lut, cu-Olar – vă rog, Cine-i Oală şi cine e Olar?"

*P

Primăvara cu Trandafirii ei S-a scurs din carnea mea precum un clei;Privighetoarea ce-a cântat pe ram Va înflori cu mine-n ghiocei!

Prin zile de ce-ţi temi existenţa Pieritoare? Din pământ Esenţa Divină toarnă mii şi mii ca noi – Absenţa se-îngână cu prezenţa.

*Q

*R

Rai? Setea ta ajunsă la cişmea; Iad? Tău'-n care se-oglindeşte-o stea, Căderea-n Bezna de-unde am venit, Care ne cheamă-acasă şi ne vrea.

*S

7

S-a-întâmplat, îmi amintesc curândSă văd Olaru-argila frământând; Iar Lutul ud, sub degete-apăsat: "Oh, doare, mai uşor, te rog, fii blând."

Saltă Cupa-n azurul lui April, Cât Mierla Vremii se alintă-n tril – În haina penitenţei nu-i folos, Aprinde lampa vieţii,-al ei fitil.

Să-abjur Balsamul Vieţii,-al lui altoi, Nădăjduind la Viaţa de Apoi, Sperând ca nu-ş' ce depărtat Nectar Va umple cupa-mi când voi fi noroi!!

Să cheltuim averile acum,Înainte s-ajungem umbră, fum; Ţărână în Ţărână -acolo mergi: Nici Vin, nici Dans, nici Cântece – doar Scrum!

"Se spune de-Unul", zisese-altcineva, "Care-aruncă sau sparge-orice Ulcea De El făcută, dar mai sucit – Pish! Un Om Bun n-ar face aşa ceva."

Secundele Lumeşti în care crezi, Pierdute sau Găsite, sunt Dovezi Ca Neaua sau Nisipul din deşert, Ca Umbra scuturată prin livezi.

Spaime de Iad, nădejdi de Paradis! Viaţa zboară – e fapt de El decis – Floarea scuturată pe veci moare, Celelalte-s minciună doar sau vis!

Stai lânga mine, briza ne dezmierde Aici între deşert şi oaza verde, Unde Rob nu-i şi nici Sultan nu este Şi în Pacea lui Mahomed te pierde!

Sub blând pretext că -i Ziua la apus Flămândul Ramazan deoparte-am pus Şi-apoi în casă de Olar am tras, Privind la vase şi la-al roţii fus.

*Ş

Şi-acel Castron întors, de-i zic ei Cer, Sub care-n tină ne târâm, stingher – Nu imploraţi la el vreun ajutor, Că-i nevolnic ca noi şi efemer.

8

Şi-ai cheltui secunda care eşti Cătând Secrete-n cartea cu Poveşti?Un fir de păr stă -ntre-Adevăr şi Fals – Te rog, totul depinde cum priveşti!

Şi-astfel Omenescul şi Divinul Îşi vor contopi-n sfârşit Destinul: Cu Ieri şi Mâine-n Azi, vom fi Eterni; Şi abia-atunci şi-o pierde harul, Vinul.

Şi-aş mai dori un Înger, cât încă Nu-i târziu, să-mpingă-n drum o stâncă Şi să oprească Roata Sorţii-n loc, Sub roze să mai rămân– sau lângă.

Şi când cu ea, o, Saki o să treci Şi praf stelar vei curge pe poteci,Când o să-ajungi unde-mi este somnul Varsă-un pahar pe locul meu de veci!

Şi dacă Vin tu bei şi buze-apeşi Şi toate-încep şi mor în da – deşi Gândeşti că AZI tu eşti tot cel de IERI, Oh, MÂINE mai puţin tu nu vei fi.

Şi Menta asta renăscând la mal De apă, unde stăm, golind pocal... Atinge-o încet căci cine ştie De pe ce Buze-a curs aici, pe val.

Şi oalele, vorbind, au pus de-un chef, Când Luna, sus, bujori cosea-n gherghef, Iar una, mai zurlie: "Dragi surori, Să închinăm pentru Olarul Şef!"

Şi, poate, atunci când cade un strop De Vin Roşu peste pământul orb Se stinge-un foc sau o durere,-un dor Arzând în huma-n care-ncet mă-îngrop.

Ştiu, Căinţa-am jurat şi nu Păcat, Dar oare fost-am treaz când am jurat? Şi apoi, venind April cu Roze, Virtutea-n Trandafiri şi-a făcut pat.

*T

Tânăr fiind am ascultat frecvent Savant şi Sfânt, dovezi şi argument Despre Paradis si Iad; palavre, Pe-unde-au intrat au şi ieşit – urgent.

9

Te întreb, unde vei pleca de-aici Şi-aici de unde ai venit, îmi zici? Multe cupe cu Vin va trebui Să beau, să uit că-s Trecător, amici!

Totuşi, dacă Soarele Iubirii Sau Urii-mi va arde trandafirii, Prefer incendiul Roz din taverna Cu Vin Bun, nu Templul Amăgirii.(Omar Khayyam-1070, Rubaiate; trad. Petru Dimofte).

Toţi Sfinţii şi-‘Nţelepţii ce, mă rog, Ne-au predicat de Iad şi Rai cu-aplomb Ar trebui respinşi ca falşi Profeţi Şi astupată gura lor cu colb.

Trăieşte azi! Ce treabă - avem noi cu Kaikobad cel Mare sau Kaikhosru? Ameninţe cât vor Rustum sau Zal, Cheme Hatim la Supă – nu te du.

Trăind Astăzi sau Mâine-i tot un drac. O vara ai – cât viţa pe arac; Despică noaptea glas de Muezin: "Răsplată nu-i în cer, fă-ţi clipa veac!"

Tu, ne-ai vegheat din cerul de opal, Frumoasă Lună Plină, an de an – De câte ori vei răsări de-acum, Privind spre noi – dar pentru mine-n van!

Tu, trăieşte Azi, îngână-ţi Cântul Şi ascultă-n Adevăr cuvântulCrescut şi luminat de mintea mea: "Ai venit ca Apa, pleci ca Vântul."

*Ţ

*U

Un fir de păr stă -ntre-Adevăr şi Fals – Iar tu, la mijloc, pururi în balans; Alege Viaţa, Vinul bun şi mult C-ai dreptu-un lume la un singur dans.

Un moment aici şi apoi din nou Chemaţi de Noaptea Mare în cavou – Căci El concepe întreaga piesă Din care sesizăm doar un ecou.

Un Tom de Versuri sub smochinii verzi, Tu, un Ulcior de Vin şi-o Pâine – vezi? 

10

Atâta-i fericirii de ajuns, E Raiu-n care te conjur să crezi!

Un trecător popas, un gust frugal De-a fi, ţâşnit dintr-un izvor regal În mijloc de deşert, o clipă doar Tovarăş cu lumina – şi Egal!

Una zicea: " Fie clară treaba Nu m-a modelat din Lut degeaba, Nici mi-a croit un bust ca-ntr-un târziu, Din trupul meu, spart, să crească nalba!"

Unde-a băut Jamshyd, sub Trandafir, Doar şerpi vin azi să doarmă în potir, Nici chiar Bahram, marele vânător, Nu l-a putut trezi din somn pe-Emir.

Uşa zării-i zăvorâtă bine, Şi-i Voal gros pe creier, pe retine; Se-aude-un zvon că-am exista noi doi... Şi apoi nimic de "Mine – Tine".

*V

Vă-amintiţi, prieteni, cu ce chindie Serbat-am a doua căsătorie, Când alungând din pat Cauza stearpă Am luat Roza de Siraz Soţie!?

*W

*X

*Y

*Z

11