Katherine Verdery, Compromis și rezistenșă, Editura Humanitas, București, 1994. ( la biblio sala: II 16387)

Atunci când intelectualii români produceau cultură, automat reproduceau ideologia națională(discursul lor despre Națiune ajuta la întărirea acestui aspect) ( pag 301 –concluzii)

De ce definirea valorilor se învârt în jurul ideei de Națiune? - Identitatea națională fusese în centrul politicii și culturii românești înainte de 1945- Predispoziția istorică a fost accentuată de controlul execitat de partid care nu punea

accent pe remunerație, ci pe o combinație de control coercitiv și politico-ideologic care a dus la stimularea valorilor naționale ( pag 302)

- Grupurile de intelectuali își delimitau frontierele prin poziționare la Națiune .

Problemele econimiei planificare a dus la transformarea culturii românești în „marfă” ( pag 303)

Konrad și Szeleny (1979) : ei au respins problema proprietății ca punct de plecare în analiza socialismului și s-au întrebat, în schimb, cum este integrată economia socialistă-ce legitimează însușirea plusvalorii(ibidp.48; Szeleny 1982: 290 și urm.). Ei susțin că principiul central de legitimare al socialismului este „redistribuirea rațională”, ideologia prin care aparatul birocratic justifică însușirea plusvalorii și alocarea sa potrivit priorităților pe care le-a stabilit partidul. Pornind de la asta ei au definit „motorul” socialismului ca tendința de a maximiza puterea redistributivă(în contrast cu cel al capitalismului: tendința de a maximiza pusvaloarea) (Szeleny 1982:380) ( pag 49)

Câmpeanu: (cam la fel) – dinamica fundamentală a socialismului este acumularea mijloacelor de producție ( 1988: 177-8) . Deoarece capacitatea alocativă a unui actor social este dependentă de cea a celorlalți actori, puterea de la centru ca fi întărită în măsura în care resursele altor actori vor fi distruse. ( pag 50)

Câmpeanu prezintă tensiunile dintre centru(„entitatea supremă”) și birocrație. (Câmpeanu 1988:144 ). Din aceste tensiuni, Gorbaciov a încercat reformarea sistemului comunist ( pag 57)

State slabe:propune o argumentare în 3 unghiuri diferite:1. Jan Gross : Puterea e definită ca o capacitate de a determina acțiuni. Monopolul puterii deținut de statele „jefuitoare” socialiste distrug capacitatea statului de a obține săvârșirea unor acțiuni de către alți actori, prin urmare îl slăbește. ( pag 58)

1

2. puterea e definită ca o relație de dependență: oricare actor social depinde masiv de altul pentru o resursă sau activitate crucială indiferent de cât de multe mijloace de constrângere au la dispoziție ( Emerson 1962) ( pag 59) Exemplu: depind de cifrele primite de la nivelul inferior3. Combină cele 2 definiții de mai sus: puterea e o capacitate( de a decreta politici) atenuată de dependeța centrului(în raport cu cadrele intermediare și inferioare). Deciziile pot fi luate la centru, dar sunt implementate în situații locale. ( pag 60).

Mitul care legitimează sistemul „redistribușia rațională” dă partidului un monopol asupra „cunoașterii teleologice”, cunoașterea necesară pentru a stabili și implemanta țeluri ale societății, cunoașterea legilor dezvoltării sociale și a căii către realizarea progresului ( cf Szeleny 1982: 306). În același timp partidul creează persoane educate-un număr mai mare decât are nevoie, pentru a permite selecția. Unele se specializează pentru cunoașterea societății, și nu toți acești oameni devin sau vor să devină aparatcici. ( pag 64)

Intelectualii socialismului sunt și necesari și periculoși.

2