MariusIordăchioaia

Jurnalde tresriri

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

IORDĂCHIOAIA, MARIUS

Jurnal de tresăriri / Marius Iordăchioaia; pref.: Laurențiu Dumitru. - Oradea: Th eosis, 2011

ISBN 978-606-92765-0-1

I. Dumitru, Laurențiu (pref.)

791.43(498)

© Editura Theosiswww.theosis.rocomenzi: office@theosis.roTel: 0359/405594, 0746/792321

Redactor: Virgil BaidocTehnoredactare şi coperta: Delia Nechita

MariusIordăchioaia

Jurnalde tresriri

TheosisOradea, 2011

De când l-am descoperit pe blogul Oameni şi demoni, sorb în doze mici din Marius Iordă-chioaia. Cu uimire. Ca un convertit, rezonez tai-nic cu fiecare vers şi imagine, cu fiecare răsufla-re dintre cuvintele ce le aşterne pe hârtie cum puţini ştiu s-o facă.

O poezie modernă şi post-modernă, o pro-ză înşirată pe etaje, cum se obişnuieşte în tim-purile noastre. Lirică urbană plină de colaje post-industriale şi post-moderne, dar cu proiecţie rupestră, la sentimentul primar. Dacă la mulţi poeţi nostalgia după paradisul pierdut este un mobil liric, iar căutarea lui Dumnezeu este invo-cată mai mult de dragul artei, pentru a bifa şi registrul teologic-filozofic, la Marius Iordăchioa-ia veţi găsi o poezie scrisă din urgenţe spiritu-ale, din nevoia de a mărturisi.

Un Ţuţea redivivus într-un exerciţiu liric şi mistic de o voluptate greu de atins. O invazie de diurn, de urban, de cultură media, de tângu-ire, de mundan din care nu poţi evada decât dacă găseşti Uşa, Calea, Viaţa, Potirul. Cuvinte-le lui, pe alocuri bici, sunt greu de purtat. Ne lovesc şi ne seacă, dar ne şi mângâie şi ne tămă-

Cuvânt înainte

Jurnae resăriri

6

duiesc. Ca un scăpat din Rai, autorul face un inven-tar al lucrurilor care îl înconjoară, se leapădă de ele şi se pune pe tânjit. Există o acreală roditoare în fiecare poezie, ca a monahilor îndureraţi de nebunia unei lumi în derivă.

Marius Iordăchioaia îşi vărsă sufletul pe hâr-tie ca-ntr-o spovadă publică, într-un exerciţiu de sinceritate cum nu am mai întâlnit, invitându-ne tainic la o introspecţie a propriilor noastre vieţi şi alegeri. Deşi e la modă să fii auto-critic până la masochism, autorul nu o face din manierism, pen-tru că aşa ar da bine, ci pentru că el nu poate fi altfel. Metafora, drogul tare al scriitorilor, este aici doar un vehicul pentru a descrie o stare a lucru-rilor şi un vehicul spre Hristos.

La urma urmei, ce aşteptări poţi avea de la un volum de poezie cu motto-ul năucitor, de o preci-zie filozofic-avocăţească extraordinară: „Fără Hris-tos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă”?

Laurenţiu Dumitru

Motto:

Fără Hristos viaţa fi ecăruia dintre noi

e o crimă perfectă.

Jurnae resăriri

8

cineva mă caută prin viaţa mea

cineva mă caută prin viaţa mea,mă aşteaptă la colţul fiecărui gândpe calea cuvintelor în casa fiecărei fapteiertând şi vindecând totul neîncetataltminteri viaţa mea s-ar opriinima n-ar mai bate…

cineva umblă prin viaţa mea,delicat şi smerit ca însăşi suflareaaşteptând să-L simt să-L aud să-L vădsă mă întorc o clipă cu toate simţurile în lăuntruca un orb gustând cu venele sângele din minesă descopăr că are gust de lacrimiiar cu ochii gustându-mi lacrimilesă simt gustul lor de Sânge

apoi fărâmă cu fărâmă adunând rămăşiţele cineice neîncetat o frâng bătăile inimiisă aflugustul de dragoste al Vieţiicare încă mă cautăprin viaţa mea…

MariusIorăcioaia

9

inimă fugară

e noapte târziu. merge tăcut pe marginea drumuluiinima lui fugară îl trage spre câmptot mai departede şoseaua unde farurile maşinilororbesc sălbăticiunile şi le strivesc de asfalt

căci tocmai a părăsit oraşulale cărui lumini orbesc sufletele şi le strivescîn rumoarea ce face aerulmai negru şi mai dur ca asfaltul...

ar vrea să se odihnească... şi iatăo troiţă cu o candelă aprinsă!îşi face cruce şi se întinde alăturicâteva lacrimi curg de pe obraz în iarbăcânddeodată

inima se desface ca un crin al Împărăţieişica în ziua Facerii lui câmpulmiroase copleşitora Dragoste...

Jurnae resăriri

10

ce este rugăciunea

a te ruga pentru cinevaînseamnăa-i îmbrăca sufletul cu carnea taa-i încălzi inima cu suflarea taa-i hrăni fiinţa cu viaţa ta

a-l vizita în temniţa sa lăuntrică

a-l găzdui peste noapte în inima ta...

a te ruga pentru cinevaînseamnăa-i oferi lui Dumnezeu trupulcu caresă-l poată iubi....

MariusIorăcioaia

11

atotputernicie

dragostea nu-i doar oarbăci şi surdă, mută, paralitică şi leproasă...

în deplina ei dezgoliredragostea e

Dumnezeu răstignit...

dragosteae nemărginita neputinţăcăreia

nu-i rezistă nimeni...

Jurnae resăriri

12

pieta

mâini tremurătoare Îi coboară trupulde pe lemnşi se face seară...

în această noapte întunericulva veni până la Cruce doar...

Fecioara îşi strânge la pieptPruncul ucis...

Sângele Lui curgeprin inima eiîn trupurilecelor morţi....

MariusIorăcioaia

13

pustnicie

pustnici sunt cei carese retrag în adâncul inimii lorpână undese aude doar plânsul fără sunetal minţii...

în liniştea de acolo

oprindu-se

intră

în altăInimă....

Jurnae resăriri

14

cărturarul

de când se ştiecotrobăie într-unaîn inima luio întoarce pe toate feţelecăutândsemnătura Ziditorului...

şi iatăîn colţul cel mai de joso cicatricepe care plimbându-şi degetele

sufletul lui orblasă în urmă

o mulţimede ochi deschişi....

MariusIorăcioaia

15

odihnă

dintr-odată nu mai e nevoiede conversaţie, gesturi, grimasede cunoştinţe şi amintiri comune

de tot acel efortal oamenilor aşezaţi pe băncile de lemn

de a disimulaabsenţa iubirii...

chiar şi de ceeace numim în chip obişnuit „viaţă”nu mai e nevoie

când treceDumnezeuprin parc...

Jurnae resăriri

16

scrisoare către poet„Tristeţea mea aude nenăscuţii câini, pe nenăscuţii oameni cum îi latră.” (Nichita Stănescu)

tristeţea mea e surdă domnule Nichita

poate de aceea nu mi-a prilejuitun vers memorabilcio întâlnire cu Dumnezeu...

poate de aceeea pe dumneavoastrădansând salomeictristeţeav-a îmbrăţişat ca un giulgiu...

mie, Dumnezeumi-a înfipt degetele în urechi

ca nişte piroaneîn trupul tristeţii

şi o poruncă a strigat

ca o suliţăîn coasta ei...

MariusIorăcioaia

17

umilenie

deşi respirdorm umblu pe stradă şi gândescs-a sfârşit

deşivorbesc ascult lucrezmă bărbierescşi tac îndelung în faţa oglinziide fapts-a sfârşit;da s-a sfârşits-a sfârşit demult

viaţa mea s-a sfârşit...

daram mai păstrat o vremegesturile ei cotidieneca să şterg discret cu eleumbrele şi petelepe care le-a lăsat...

Jurnae resăriri

18

figuranţii

s-au privit, s-au plăcut, au vorbit, au râs, au dansat, au trăitcu fervoarea acelui videoclip pentru supele instants-au mângâiat ca în reclama pentru mâncarea de pisicis-au sărutat demenţial ca în spot-ul pentru ciocolatăşi-au smuls hainele ca în reclama pentru maşina de spălat idealăs-au pierdut printre cearşafurile imaculate de cel mai bun înălbitor...

Acum stau cu privirile goale pironite în tavanul alb...televizorulle mestecă şi le încălzeşte viaţaapoi le-o scuipă fierbinteînapoiîn piepturi...

se vor cuprinde în braţecu gesturi tot mai preciseşi cu trupurile lorvor continua să sape tot mai larg şi mai adâncmormântulacestei lumi...

MariusIorăcioaia

19

o crimă aproape perfectă

trăiesc în grabă o viaţă de unică folosinţămai tot timpul în lumina moartăa unui bec economicmănânc mâncare falsăbeau apă cloruratămă plimb pe străzile unei mari minciunialcătuită dintot felul de ziduriproptite în cuvinte mari...muncesc în cadrul improvizaţiei continueiau leafă pe aportul adus la propăşirearelativităţii absolutecitesc sau văd un film de adormitîntrebările copiilorşi mă culc...în fiecare noapteîl visez pe Hristoscăutându-mă cu înfrigurareprin grămada de pet-uri, cutiide conserve aparate uzate bilete de troleibuzziare robinete cărţi butoane sateliţi scobitoristrigându-mă tot mai îndurerat şi mai rănitpână-L pierd undeva în întunericul care are nevoie de toate aceste lucruripentru a rămâne în noi..............................................................................

Jurnae resăriri

20

Dimineaţatoate sunt la fel...... cu excepţiaunei mici pete de sânge pe pijamacare nu iesedecât culacrimi...

MariusIorăcioaia

21

copiii mlaştinei

s-au cunoscut în parcul de distracţii al Mlaştiniidintr-o privire s-au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna

dragostea lor era copleşitoaredragostea lor era minunatădragostea lor avea milioane de culoridragostea lor era un curier de florărie paradisia-că:braţele şi inima fetei mereu pline tot mai pline de flori....

darsub dulcea povară a iubiriiîncet-încetpe nesimţitesub greutatea catifelată a mângâierilor şiapăsarea eterică a sărutărilorea se scufunda cu un surâstot mai îndepărtat...

Jurnae resăriri

22

într-o zi el a rămas privind cu uimire locul pustiu unde până de curândîl aştepta fericirea... câtevaflori uscate pe jumătate acoperite de noroi:tot ce mai rămăsesedin povestea lor...

a plecat în grabă spre parcul de distracţiicu buchetul pe care i-l adusese ei :să caute o altă fată...

nu, nu pentru că n-a iubit-onuci pentru că pur şi simplu aceasta e

legea Mlaştinii...

MariusIorăcioaia

23

emoţie de vară

„sunt mulţumit de viaţa mea!” spun uniişi nu pot să-i cred deşi ei zâmbesc atât de sigurimi-e cu neputinţă să-i cred

(asemenea cei cu nemulţumiri şi probleme mărunten-au nevoie de Hristos pentru pricini atât de neînsemnate...)

inima mea e plină de durere amarăascultându-isufletul meu e un strigăt mutprivindu-i ce surâsuri de salon funerar le deseneazăpe feţe mulţumirea lor

o, dacă ar începe să pipăie pielea catifelatei lor fericirişi ar apăsa un pic mai tare ar simţi Ziduldacă ar închide televizoruls-ar descoperi orbi

Jurnae resăriri

24

dacă şi-ar lua căştile de pe urechii-ar asurzi glasul cumplitei lor singurătăţişi-ar întâlni acolo durerea din inima meape care cu uimire ar resimţi-omângâietoareo boare de vânt ce-i ademeneşteacoloîn adâncul nepervertit al inimiiîn Maternitatea Adevărului pe patul Cruciiunde trase de mâinile lui Iisusîn sfârşit s-ar naşte şi sufletele acestor trupuri care zac pe terase şi beausub umbrele colorate din pahare colorate cu paie coloratediverse băuturi cu aromă „identic naturală”de viaţă...

MariusIorăcioaia

25

după avort

erau doi pe o bancă tăcuţi şi fumausimţeau nevoia să se învăluie-n fumerau două absenţe care creşteauşi când genunchii li se-atingeaudin inimi cădeau fire albe de scrum...

apoi... el a desfăcut o sticlă de vinea... a început să plângă încetişorfiecare se îmbăta cu ce mai putean-ajung ţigările pentr-un omor„totuşi acolo cineva se zbătea… se zbătea!”şi o rană cosmică între ei se măreaînlocuind deodată citadinul decor

cu un loc strâmt întunecos şi hainun pântec de fiară unde ei se iubeaucu mâinile pătimaş apucând şi rupândcu gurile flămânde muşcând şi sfărmândmădularele fragede... ale unui... străin....................................................................

pe-o bancă doi tineri fumează şi staucu ochii-n pământ suspină şi beaulocul se umple de ură şi chinşi plină cu strigăte e sticla de vin...

odată, pe-o bancă, doi tineri erau...

Jurnae resăriri

26

hanul de la marginea nopţii„...că vine noaptea, când nimeninu poate să lucreze.” (Ioan 9, 4)

pe stradăoameni şi demoniprintre frunzele moartece cad frame by frametreccontinuuunii prin alţii...

dacă strigi un omvine un demondacă spui: „mamăăă, ce de draci...!”vine ambulanţa

dacă întinzi o mânărămâi fără inimă

dacă vrei să iubeştiintră toamna în tine ...

MariusIorăcioaia

27

aşa că stai la fereastră şi plângişi-ţi scrii strigătul pe geamul aburitaşteptând ca cei carese simt împovăraţi şi osteniţide ei înşişisă se oprească o clipă în faţa bisericii şi să-L vadă

şilăsându-i afarăpe demonii care nu-i pot urma aicisă intre şi eiîn acest hande la margineanopţii…

Jurnae resăriri

28

oameni şi frunze

a venit toamnaşi se poartă privirile pierdutea venit toamnaşi-n lumina ei sepia depresivii par oameni normalia venit toamna ca un bal mascat al deznădejdiia venit toamnaşi toată lumea inspirădin punga ei de aurolacdulcea covalescenţăa melancoliei...

radioul împrăştie la nesfârşit umbraaceluiaşi refrenpeste inimile înfrigurate:e anotimpul poeţilorşi al sinucigaşilortoţi oamenii circulă spre moarte

MariusIorăcioaia

29

doarpe bulevardul Nichitanumai un copil al străziitot şterge cu dosul mânecii sticla unei icoanede lacrimile toamneigroase ca nişte flegmeşi se uită îndelungîn ochii lui Hristoscăutând un loc unde sufletul luisă nu devinăofrunză uscată...