Jurământul lui Hipocrate

Boala, acest dezechilibru biologic, a apărut odată cu omul şi tot de atunci există încercările, pentru vindecarea bolii.

Oamenii s-au străduit să se lecuiască singuri, apoi s-au ajutat unii pe alţii, iar mai târziu au apelat la cei ce păreau să fie mai pricepuţi.

Coborând de pe soclul de exponat al voinţei supranaturale, medicul devine un „cetăţean" care exercită o profesiune socială, responsabil pentru actele sale, implicit cele profesionale.

Un text străvechi indian recomandă medicului următoarele: „...ţinuta exterioară să fie modestă, cu dispoziţie bună, curată şi lipsită de viclenie; să se poarte politicos, în timpul vorbirii să fie prietenos cu toţi..."

Ayur-Veda, cartea hinduşilor despre „ştiinţa vieţii"

Fixează preceptele despre îndatoririle medicilor în felul următor: „Voi da îngrijirile mele celui sărac şi nu voi pretinde niciodată o răsplată mai mare decât cea cuvenită pentru osteneala mea. Primit în interiorul caselor, ochii mei nu vor vedea ce se petrece acolo, limba mea nu va da pe faţă tainele ce îmi vor fi încredinţate, iar îndeletnicirea mea nu va servi la coruperea moravurilor ori la favorizarea crimei".

Într-o formulare sintetică, legământul medicului hindus cuprinde obligaţia umanitară de a trata pe cei săraci, obligaţia de echitate a onorariului în raport cu tratamentul şi osteneala dată, obligaţia de păstrare a secretului profesional, de puritate, moralitate şi refuzul da a servi interese criminale.

Ayur-Veda, cartea hinduşilor despre „ştiinţa vieţii"

Medicina şi deontologia medicală îi vor datora lui Hipocrate acel singular moment al demnităţii şi responsabilităţii, al dragostei de oameni şi dăruire profesională, moment intrat în nemurire.

Jurământul şi-a păstrat valoarea morală şi forţa educativă, decurgând „dintr-o enormă experienţă umană şi profesională. De aceea contactul cu acest text reprezintă oricând un prilej de înălţare sufletească şi delectare intelectuală".

Spre onoarea lor, medicii hipocratici au elaborat şi s-au călăuzit după principiul că sunt datori să acorde cu egală solicitudine asistenţă medicală atât oamenilor liberi, cât şi sclavilor!

Şi, să nu uităm că aceasta se petrecea într-o etapă istorică în care sclavul era considerat de reglementarea juridică a societăţii un simplu obiect asimilat vitelor de muncă ale gospodăriei unui proprietar.

Jurământul lui Hipocrate

Legământul, actul solemn, de aderare la preceptele etice ale profesiunii şi de asumare a obligaţiei de a le respecta a constituit un mijloc de întărire a responsabilităţii profesionale, un temei pentru tragerea la răspundere (pe plan moral, bineînţeles) a celor care au încălcat normele profesionale.

Jurământul lui Hipocrate

www.umf.ro

„Odată admis printre membrii profesiunii de medic:

Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;

Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;

Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;

Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;

Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul lor;

Versiunea actuală - Asociaţia Medicală Mondială, în cadrul Declaraţiei de la Geneva din anul 1975

Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;

Colegii mei vor fi fraţii mei; Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;

Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale, chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii;

Fac acest jurământ solemn, liber, pe onoare !”

Multe dintre aceste norme stabilite prin legăminte profesionale au trecut cu timpul în sfera reglementării legislative.

Nici unui fel de profesiune omenească nu i-a fost dat să cunoască de-a lungul istoriei legăminte profesionale de o asemenea elevaţie etică cum a avut medicina.

Jurământul lui Hipocrate

Stipularea obligaţiei de devotament faţă de bolnav, de exercitare a profesiunii în slujba interesului acestuia, al sănătăţii şi al vieţii constituie un nucleu central al Jurământului, prevederea care dă profesiunii medicale înţeleasă în această viziune, nobleţe şi umanism.

Jurământul lui Hipocrate

Orice măsură organizatorică, ca şi cea mai bună pregătire profesională, nu-şi pot atinge în mod integral scopul dacă nu sunt însoţite de o atitudine moral - psihologică adecvată faţă de obligaţiile profesionale.

Psihologia şi mai ales etica medicală sunt singurele în măsură să dea conştiinţă profesională deplină asupra rolului medicului în societate, rol în care se încadrează cu precădere atitudinea faţă de bolnav.

Trebuie să veghem să nu „pierdem în uman ceea ce câştigăm în tehnică", să evităm „fragmentarea încrederii bolnavului în medic" prin hiperspecializarea şi tehnicizarea unui domeniu care implică prin excelenţă relaţii interumane directe.

Medicul care risipeşte o angoasă, care dă încredere şi readuce optimismul unui bolnav, contribuie la realizarea umanismului în domeniul medical.

În epoca tehnologiei, medicul trebuie să ştie să rămână întâi om.

O imagine pozitivă a medicinei dentare în societate oferă premisele unei relaţii medic - pacient de calitate şi este imperativă conştientizarea faptului că fiecare medic dentist contribuie la formarea acestei imagini.

Este o responsabilitate care trebuie asumată.

Se poate spune că de fapt medicul (dentist) este un prestator de servicii, iar pacientul un consumator.

Datoria medicului (dentist), fie că se consideră mai mult prestator de servicii, fie că se consideră mai mult medic, rămâne de a servi interesele pacientului.

De la termenul clasic de „pacienţi” la „consumatori” de servicii medicale

Modificarea comportamentului lor: doresc să aibă o poziţie egală cu cea a profesioniştilor din sistem, să fie consultaţi la luarea deciziilor care îi afecteză

doresc să aibă deplină libertate de alegere doresc să nu mai fie reprezentaţi de alţii, ci să aibă reprezentanţi proprii

sunt preocupaţi de calitatea serviciilor medicale

sunt preocupaţi de costurile serviciilor medicale

Furnizorii de servicii medicale sunt în număr foarte mare, deosebit de diverşi şi complexi, pacientul îşi depăşeşte „clişeul” cu care eram obişnuiţi, având ipostaze diferite:

persoană bolnavă şi dependentă, persoană care îşi autoadministrază ceea ce are nevoie,

persoană care solicită şi primeşte sfaturi.

Diversificarea extremă a serviciilor medicale oferite face ca acum să apeleze la ele atât:

pacienţi cu o stare de sănătate bună, care solicită servicii preventive sau de consiliere,

cât şi unii care au deja o anumită invaliditate sau chiar cei aflaţi într-un stadiu terminal de boală.

Trecând la etica aplicată, specifică unei anumite profesiuni, trebuie să amintim următoarele concepte:

deontologia, codurile de comportament, codurile deontologice.

Deontologia desemnează reguli, datorii, obligaţii, stabileşte ceea ce trebuie făcut.

Codurile de comportament sunt specifice profesiunilor liberale. Ele cuprind ansamblul îndatoririlor legate de exercitarea unei profesiuni.

Codurile deontologice sunt rezultatul unui consens al majorităţii membrilor unui grup profesional. Ele asigură un standard de calitate al profesiei respective.