Amintiri Vise Reflecții

Carl Gustav Jung (1875-1961)

Consemnate și editate de Aniela Jaffé

Prolog

„Viața mea este povestea unei realizări de sine a inconștientului. Tot ceea ce se află în

inconștient vrea să devină eveniment, iar personalitatea vrea și ea să evolueze, ieșind din

condițiile ei inconștiente, și să se trăiască pe sine ca întreg.” Pag. 21

„Întrebarea este numai: este povestea mea, adevărul meu?” Pag.21

„În fața evenimentelor interioare, celelalte amintiri pălesc.” Pag.22

„Amintirea faptelor exterioare ale vieții mele s-a estompat în cea mai mare parte sau a dispărut.

Însă întâlnirile cu cealaltă realitate, coliziunea cu inconștientul mi s-au intipărit în memorie și nu

mai pot fi șterse. Acolo a fost ăntotdeauna abundență, a fost întotdeauna bogăție, și orice altceva

a trecut într-un plan secundar.” Pag.23

„Întâmplările lăuntrice (....) de ele se ocupă autobiografia mea.” Pag. 23

1

Copilăria

Jung descrie câteva amintiri timpurii: stând în cărucior ii afară într-o zi superbă de vară;

mâncând lapte cu pâine în sufragerie stând într-un scăunel special pentru copii; momentul în care

mătușa sa îi arată alpii înroșiți de apus; pe malul lacului Constanț mama sa nu l-a mai putut

dezlipi de acel loc (acets a fost momentul în care Jung și-a spus că nu poate trăi decât lâmgă un

lac/o apă).

Jung suferiose de o eczemă generală; auzea aluzii referitoare la neînțelegerile dintre

părinții săi. Mama sa a fost internată în spitalul Basel (Jung sugerează că acestă boală a survenit

din cauza dezamăgirii conjugale). În această perioadă Jung a fost crescut de o mătușă cam cu 20

de ani mai mare față de mama lui. „Absența îndelungată a mamei m-a tulburat și procupat

profund.” (Pag. 27) Astfel, avea un sentiment de neîncredere și nesiguranță față de noțiunea de

feminin în timp ce „tata” însemna pentru el încredere și siguranță. Ulterior însă și-a revizuit

această impresie deoarece a avut încredere în prieteni iar aceștia l-au deziluzionat și a fost

neîncrezător în femei dar acestea nu l-au dezamăgit. (!sic Tocmai de aceea nu a fost dezamăgit:

pentru că așteptările sale față de femei erau foarte mici; avea însă așteptări ridicate față de

bărbați, motiv pentru care aceștia din urmă l-au deziluzionat, neridicăndu-se la așteptările lui).

Rugăciunea de seară pe care o învățase de la mama lui îi oferea „confort sufletesc față de

nesiguranțele nelămurite ale nopții” (Pag. 29).

Prima traumă conștientă: pe strada din fața casei vede un bărbat îmbrăcat cu o robă

neagră. Mult timp această figură a constituit nu doar un mister ci și un motiv de temere; această

siluetă s-a dovedit a fi a unui preot catolic.

Primul vis de care își amintește(aprox. 3 sau 4 ani): Jung era în poiana din gospodărie

unde se afla o groapă marepe care micul Jung nu o mai văzuse până atunci. Jung a coborât pe o

scară de piatră în gaură cu teamă și ezitare. Aici descoperă o cameră dreptunghiulară în care se

află un tron regesc; pe acets tron se află un obiect ciudat și uriaș, cu piele iar deasupra avea un

ochi de privea în sus. Auzea vocea mamei lui care îi spunea că această arătare este căpcăunul,

mâmcătorul de oameni. Jung a fost cuprins de o teamă infernală iar de atunci mult timp i-a fost

frică să adoarmă pentru a nu vaea un vis asemănător. Simbolic, căpcăunul era un falus ritual.

În jur de 6 ani: Momentul în care s-au născut primele amintiri legate de artele plastice.

În casa părintească (o parohie din sec. XVIII-lea) era o încăpere cu tablouri și mobilă de calitate

iar Jung prefera să petreacă ore întregi uitându-se la acele tablouri.

„Nu-mi displăcea să merg la școală. Îmi venea ușor pentru că am fost întotdeauna înaintea

celorlalți la învățătură.” Avea o soră cu 9 ani mai mică. Îi plăcea la școală deoarece acolo găsea

parteneri de joacă. Tot atunci a descoperit că alături de colegii lui era parcă altcineva: „mă

înstrăinau de mine însumi.” Pag. 39

Aproximativ 7-9 ani: Îi plăcea să se joace cu focul.

„Căând eram copil toate mi se întâmplau similar cu ceea ce am văzut ulterior la indigenii din

Africa: mai întâi acționează și habar n-au ce fac. Abia mult mai tărziu se gândesc la ce au făcut.”

Pag. 44.

2

Anii de Școală

La vârsta de 11 ani intră la liceul din Basel. Văzandu-i pe colegii săi înstăriți și auzind de

călătoriile lor că provenea dintr-o familie săracă, iar tatăl său nu era decât un biet preot de la țară.

Pe când avea el 9 ani mama sa naște o fetiță dar chipul bebelușului i se pare destul de urât. Nu

crede poveste cu barza (pisica cu 6 pui, barza cu vițelul – vaca fată vițelul).

De la 11 ani ideea de Dumnezeu a început să-l intereseze. Nu-i plăcea școala pentru că se

plictisea. Nu prea înțelegea matematica.

În jurul vîrstei de 12 ani (1887) în drum spre casă a fost lovit de un coleg și a căzut cu

capul de bordura trotuarului. În momentul loviturii i-a străfulgerat gândul:„Acum nu mai trebuie

să merg la școală” (Pag. 51). De atunci de fiecare dată când era vorba de teme sau de mers la

școală îl apucau crizele de leșin(autosugestia). Totuși se gândea că fuge de sine însuși. A lipsit de

la școală mai bine de jumătate de an. La o întâlnire cu un prieten tatăl lui Jung i-a mărturisit

prietenului său că este foarte ăngrijorat în privința celui mic (lui Jung) deoarece dacă nu își va

continua studiile va fi incapabil să-și câștige existența. Ascuns într-un tufiș în spatele lor, Jung a

auzit această discuție. Din acest moment Jung începe să lucreze pentru școală dar crizele de leșin

reapar. El însă este persevernt și își propune să se facă bine. Ignoră următoarele crize ce vor

urma și continuă să lucreze pentru școală. Încet încet crizele dispar și după câteva săptămâni se

intoarce la școală. A fost foarte conștiincios – vorbește de o conștinciozitate dobândită, învățată.

Se trezea la 5 în fiecare dimineață, uneori chiar la 3 și învăța până la 7. În timpul unei vacanțe,

constată un lucru foarte interesant. Invitat să-și petreacă vacanța la niște prieteni de familie care

aveau o casă situată pe malul lacului, Jung sare peste rugămintea stăpânului casei (aceea de a nu

merge cu barca pe lac) și pleacă cu barca în larg. Stăpânul casei l-a admonestat pe Jung. Pe de o

parte, înțelegea că era doar un copil și că admonestările erau pe deplin justificate; pe de altă parte

se simțea ca un adult important și nu înțelegea cum poate cineva să-l insulte, cerându-i socoteală.

„Atunci, spre marea mea mirare, am constatat că eu eram în realitate două persoane

diferite.”(Pag. 54): una din aceste persoane era băiatul de 12 ani care nu înțelegea matematica iar

cealaltă persoană era un bărbat în vârstă și respectat. Mai mult decât atât, Jung avea impresia că

trăiește în două epoci: „eu trăiesc în doua epoci și sunt două persoane diferite.”(Pag. 56).

„De îndată ce eram singur, puteam trece în cealaltă stare. Aici știam că sunt demn, că sunt om

în adevăratul sens al cuvântului. Căutam de aceea liniștea și solitudinea Celuilalt, a

personalității nr. 2” (Pag. 67).

Vedea și în amma sa o persoană duală și plină de umor.

Natural mind = spirit care izvorăște din natură și n-are nimic de-a face cu cărțile. El răsare din

natura omului, cum țâșnește un izvor din pământ.

„Mama mă considera și mă trata de cele mai multe ori ca fiind superior vârstei mele și discuta

cu mine cum ar fi făcut-o cu un adult.”(Pag. 74).

„Lumea este inconmensurabil de frumoasă dar este și înspăimântătoare în egală măsură.”Pag

82, Faus, Goethe.

Gott provine din germanul Gut(bun) și înseamnă ființă supremă sau cea desăvârșită.

„Existența Lui Dumnezeu nu depinde de dovezile noastre.” (Pag. 85)

Jung a început să cerceteze filosofia în căutarea răspunsurilor referitoare la Dumnezeu. A

studiat mult: teatru, lirică, istorie, științe ale naturii. Era considerat prost și superficial pentru că

nu își dădea silinșa decât la materiile care-l interesau. Odată, având o compunere pe o temă care-l

interesa, și-a dat tot interesul și a rezultat lucrare excepțională. Profesorul a observat calitatea

lucrării dar nu i-a recunoscut meritul, reproșându-i că e o lucrare copiată. Mai mult, profesorul i-

a atras atenția asupra faptului că dacă ar ști de unde e copiată lucrarea, l-ar exmatricula pe Jung.

Pe Jung nu-l deranja că era considerat mediocru (căci el știa că nu este) însă era deranjat că-l

credeau în stre de o fraudă. („desființându-mă astfel pe plan moral, Pag. 89).

Între 16 și 19 ani, ceața dilemei s-a ridicat. Astfel, starea sufletească depresivă s-a

îmbunătățit. S-a simțit apropiat de ideile lui Pitagora, Heraclit, Empedocle și Platon.

Marea descoperire a cercetărilor lui a fost Schopenhauer: „Iată în sfârșit cineva care avea

curajul să vadă că lucrurile nu stăteau atât de bine cu fundamentele universului.” Pag.99

După vârsta de 17 ani a devenit mai sociabil și mai comunicativ.

„Existau cauze mult mai adânci pentru fericire și nefericire decât cantitatea banilor din

buzunar.” Pag. 94.

În alegerea meseriei, tatăl său l-a sfătuit să se facă orice, mai puțin teolog. („Poți să devii orice,

numai teolog nu!” Pag. 99).

Tatăl său era preot reformat.

3

Anii de Studenție

S-a decis asupra alegerii profesiei în urma a două vise; gândindu-se la utilitatea meseriei,

a decis să studieze medicina.

Visul: Ținea o luiminiță mică pe o vreme neprielnică (bătea vântul, era foarte frig). Mai mult, și-

a dat seama că era urmărit de o formă neagră, uriașă ce venea din spate. „am știut că luminița

era conștiința mea; etse singura lumină pe care o am.”(Pag.114). Cel care-l urmărea era propria-

i umbră proiectată pe asfalt de luminița pe care o ținea în mână.

„Acest vis a însemnat pentru mine o mare iluminare: acum știam că numărul 1 era purtătorul

luminii, iar nr. 2 îl urma ca o umbră.”(pag. 114).

Inocnștientul colectiv: „Deși noi oamenii avem viața noastră persoanală, suntem, pe de altă

parte, în mare măsură reprezentanții, victimele și promotorii unui spirit colectiv, ai cărui ani de

viață înseamnă secole. O viață întreagă putem să credem că facem totul după capul nostru și să

nu descoperim niciodată că am fost în primul rând figuranți pe scena teatrului lumii. Există însă

fapte care, chiar dacă nu le cunoaștem, ne influențează viața, și asta cu atât mai mult cu cât sunt

inconștiente.” (Pag. 118).

Cu greu, Jung a înțeles de la tatăl său ce înseamnă să ai dubii religioase:

„Trebuia să se certe cu cineva și atunci o făcea cu familia lui și cu sine însuși.”(Pag. 119)

„Teologia ne înstrăinase reciproc pe tata și pe mine.”(Pag. 120)

În jurul anului 1895 – nJung ăncepe studiile la Universitatea din Basel. Moartea tatălui

său.

În timpul studenției a fost ajutat de un unchi de-ai săi și lucra ca asistent preparator; în aces timp

s-a ocupat cu vânzarea unei colecții de antichități. Nu-i pare rău că a cunoscut sărăcia:„În acets

situații, omul învață să aprecieze lucrurile simple.”(Pag. 125).

Vede anii studenției ca ani frumoși, în care și-a făcut prieteni (Albert Oeri cu care a rămas

prieten până la moartea acestuia în 1950). Jung era oarecum dezamăgit de absența sufletului din

științele naturii :„Fără suflet nu existau ncii cunoștințe, nici cunoaștere”(Pag. 129).

Interesul său față de suflet îi speria pe cei din jurul său. După primul exmaen de

propedeutică Jung a devenit asistent preparator la catedra de anatomie iar în semestrul următor a

primit conducerea cursurlui de histologie, spre marea sa satisfacție. Nu i-a plăcut fiziologia.

Era foarte ocupat cu facultatea, motiv pentru care nu mai avea timp să-l studieze pe Kant decât în

week-end. A început să-l citească pe Nietzsche. Pe Lângă Faust – Goethe, Așa grăit-a

Zarathustra a reprezentant pentru Jung o trăire dintre cele mai puternice. Zarathustra era Faustul

lui Nietzsche. Nietzsche a fost profesor universitare la Universitatea din Basel.

În jurul anului 1898 a început să se gândească serios la cariera de medic. Citind

manualul de psihiatrie1, Jung a spus că nu poate să facă altceva decât psihiatria. Din nou, cei

apropiați nu-l înțelegeau. 2 Pe data de 10 decembrie 1900 a ocupat postul de medic la spitalul

Burghölzli din Zürich.

4

Activitatea Psihiatrică

Anii petrecuți la Burghölzli au reprezentat pentru Jung ani de ucenicie. Se întreba Ce se

petrece cu bolnavii mintal?. În căutarea acetsui răspuns l-a descoperit pe Sigmund Freud (Care

nu era psihiatru ci neurolog). „concepțiile sale mi-au arătat ce cale să urmez spre alte cercetări

și spre înțelegerea cazurilor individuale. Freud însuși a introdus în psihiatrie problema

psihologică, deși el însuși nu era psihiatru ci neurolog”. Jung era interesat în special de studiile

asupra viselor șia supra isteriei ale lui Freud.

F.I.: Jung întâlnește ăn spital o tânără „melancolică„ , diagnosticată cu schizofrenie. Jung

avea impresia că acest diagnostic nu este unul valid dar tinerețea sa și lipsa de experiență l-au

împiedicat pe Juing să conteste diagnosticul. Totuși, și-a propus să o examineze după metodele

proprii; astfel, a supus-o experimentului asociativ, discutând despre visele ei. Astfel, Jung a

obținut informașii din inconștientul femeii, din care a rezultat o poveste sumbră și targică. Jung a

descoperit atsfel adevărul: în tinerețe femeia se îndrăgostise de un băiat care, credea ea, nu o

plăcea. Atsfel femeia s-a căsătorit cu altcineva. După câțiva anui a aflat că bărbatul d ecare

fusese îndrăgostită a fost șocat la vestea măritișului ei. Acest moment i-a declanșat depresia. Ca

urmarea a aflării acestei vești, și-a intoxicat ambii copii cu apa inefactată iar fetița, care era

copilul ei preferat, a murit. Jung susține că în multe cazuri psihiatrice pacientul are o poveste 1 „Inima mea a început să bată cu putere. A trebuit să mă ridic în picioare și să trag aer adânc în piept. Mă simțeam pradă unei stări de agitație extremă, căci m-a iluminat și străfulgerat deodată ideea limpede că pentru mine nu putea exista un alt țel în afara psihiatriei. Numai aici se puteau uni cele doua șuvoaie ale intelectului meu și, ajungând la confluență, își puteau croi o albie comună.” Pag.140

2 „Prietenii mei erau surprinși, chiar șocați, și considerau că nu sunt zdravăn să abandonez de dragul acestui nonsens păsihiatric șansa unei cariere frumoase în medicina internă, care reprezenta un domeniu pe înțelesul tuturor și-mi stătea sub nas într-un chip așa de atrăgător și de demn de invidiat.” Pag. 141

nerelatată nimănui. Terapia se poate începe doar după aflarea acestei povești.3 Acets secret

declanșator contituie totodată și cheia către tratamentul pacientului.:„În anumite împrejurări,

experimentul asociativ poate dehcide și ușura accesul, la fel și interpretarea viselor sau

contactul uman îndelungat și răbdător cu pacientul.”Pag. 149.

1905 – Obține titlul de docent și a predat cursul de psihiatrie la Universitatea din Zürich. Până în

1913, a predat și: psihopatologia, psihologia primitivelor și fundamentele psihanalizei freudiene.

La început a practicat hipnoza dar a renunțat foarte curând la ea deoarece „astfel nu faci decât să

bâjbâi prin întuneric”.Pag. 152.

Între anii 1904-1905 a amenajat un laborator de pdihopatologie experimentală la clinica

psihiatrică. Vorbind despre cei care comit crime, Jung spunea :„cine comite oa semenea crimă

își distruge sufletul. Cine ucide s-a condamnat deja singur.”Pag 155.

Pentru Jung, ceea ce este important este poveste pacientului, căci ea deazvăluie fundalul uman și

numai atunci poate începe medicul terapia. Jung prezintă cazul unei bătrâne de 75 de ani bolnavă

de 40 de ani: nu se putea mișca= suferea de o formă catatonică de demență precoce. Jung voia să

afle cum de a ajuns așa; vorbind cu singura persoana care mai ltia ceva despre viața acestei

bătrâne, asistenta șefă a spitalului, Jung află amănunte interesante. Mișcările indescufrabile ale

bătrânei erau mișcările pe care le producea orice cizmar când confecționa încălțăminte. După

moarte femeii, Jung a stat de vorbă cu fratele acesteia; acesta i-a spus lui Jung că în tinerețe

femeia se îndrăgostise de un cizmar dar acesta a refuzat să se însoare cu ea și dina cest moment

femeia „o luase razna”. Mișcaările ei erau asemănătoare cu acelea produse de un cizmar. S-a

identificat cu persoan iubită până la moarte. De atunci, Jung a „acordat toată atenția corelațiilor

de sens dintr-o psihoză”Pag. 157.

Cazul lui Babette S.: S-a îmbolnăvit la 39 ani de o formă paranoidă a demenței precoce

(cu megalomania caracateristică). Babette provenea dintr-un mediu sărac și a trăit în condiții

mizere (tatăl ei era bețiv, sora prostituată). Cand Jung a cunoscut-o, Babette se afla deja de 20 de

ani în spital. „Babette era complet nebună și spunea lucruri pe care nu le puteai înțelege absolut

deloc” Pag. 158. Jung a ajuns la concluzia că ceea ce spunea Babette nu era chiar de neînțeles și

că vorbele sale aveau totuși o semnificație ascunsă. Jung a înțeles că „ideile de persecuție și

halucinațiile au un sâmbure de sens. În spatele lor se află o personalitate, poveste unei vieți, o

speranță și o dorință. E numai vina noastră dacă nu le înțelegem sensul.”Pag. 1593 „În multe cazuri psihiatrice, pacientul deține o poveste care nu a fost relatată și pe care de regulă n-o știe nimeni. Pentru mine, terapia propriu-zisă începe abia după analizarea acestei istorii personale.” Pag. 149

„M-am lămurit pentru prima dată că în psihoză zace ascunsă o psihologier generală a

personalității, că și aici se regăsesc vechile conflicte ale omenirii.”Pag. 159

Schizofrenia era numită demență precoce.

Foarte Important : Jung sublinia că tratamentul său nu era întotdeauna metoda psihoterapuetică

sau metoda analitică. Mai mult, el trata fiecare bolnav pe cât de individual posibil, căci „soluția

problemei este întotdeauna una individuală”Pag. 163. O soluție care pentru cineva nu intră în

discuție poate fi pentru altcineva soluția salavatoare/perfectă: „astfel, eu pot folosi într-o analiză

limbajul adlerian, iar în alta, pe cel freudian”Pag. 163

Este remarcabil interesul pe care Jung îl acordă pacientului și liberattea pe care i-o oferă acestuia

în relația sa cu medicul. Jung subliniază importanța autocunoașterii a terapeutului în ceea ce

privește reușita terapiei: „în analiza didactică,medicul trebuie să învețe să-și cunoască sufletul și

să-l ia în serios”Pag. 164

Pentru Jung, „visele sunt compensări ale atitudinii conștiente” Pag. 166

Numai cel rănit vindecă! ! !

Anamneza = ansamblul de informații pe acre medicul le paote afla de la pacient și d ela anturajul

acetsuia pentru a cunoaște istoricul bolii sale.

Jung accentuează necesitate ca în timpul terapiei medicul să intervină în loc să-l urmărească pas

cu pas pe pacient.4 Exemplul dnei din înalta nobilime care avea obiceiul de a-i pălmui pe ceilalți

(nevroză obsesională). După ce a trecut pe la mai mulți medici, a ajuns și la Jung. A venit

momentul în care Jung a fost nevoit să-i spună ceva neplăcut iar doamna a sărit furioasa la Jung,

amenințându-l că-l pocnește. Jung a sărit în picioare și a rostit o replicp memorabilă

„-Bun, dumneavoastră sunteți doamna, dumneavoastră loviți prima – ladies first! Da’după aia

dau eu!

-Așa ceva nu mi-a spus încă nimeni, s-a lamentat ea”

„Ceea ce îi trebuia acestei paciente era reacția bărbatească.

5

Sigmund Freud

„aventura dezvoltării mele spirituale a demarat atunci când am devenit psihiatru”Pag. 179

4 „Uneori e necesară și intervenția activă din partea doctorului.” Pag. 175

Jung mărturisește influența studiilor lui Breuer, Freud și Pierre Janet în ceea ce privește cariera

sa psihiatrică. A citit Interpretarea Viselor încă din 1900 dar în 1903 o recitește și abia atunci

desoperă anumite legături cu propriile-i idei. Pe Jung îl interesa îndeosebi „mecanismul de

refulare” proveinind din psihologia nevrozelor. Totuși, în ceea ce privește conținutul refulării,

Jung nu era de acord cu Freud: „el considera trauma sexuală drept cauză a refulării, ceea ce mie

nu-mi ajungea.”Pag. 180

Activitatea s aparctică i-a arătat că sexualitatea ocupă un loc secundar și că există alți

factori, de altă natură în prim plan: problema adaptării sociale, a reprimării determinate de

anumite evenimente, a exigențelor legate de prestigiu etc. În februarie 1907 are loc prima

întâlnire dintre Jung și Freud; acesta din urmă l-a invitat pe Jung la Viena. Au vorbit 13 ore în

continuu. „Freud a fost primul om cu adevărat important pe care l-am cunoscut.”Pag.182

Pentru Freud, expresia unei spiritualități era suspectată ca o formă a sexualității refulate. Pentru

Freud, sexualitatea reprezenta mai mult decât pentru ceilalți oameni. Atsfel, sexualitatea era

pentru Freud res religiose observanda, adică un lucru ce trebuie respectta cu religiozitate. Pentru

Freud sexualitatea era un numinosum. În anul 1911, Freud își pierde autoritatea în fața lui Jung.

Cei doi își interpretau visele unul altuia. La un moment dat Freud a avut un vis iar Jung a

încercat să-l intepreteze, menționându-i lui Freud că ar putea să-i spună maio multe dacă ar afla

câteva detalii din viața particulară a lui Freud. În acel moment Freud i-s spus lui Jung :„Doar nu-

mi pot risca autoritatea” dar tocmai asta l-a făcut pe Freud să-și piardă autoritatea ăn fața lui

Jung:

„În clipa aceea, și-a pierdut-o. Aceasta propoziția mi s-a împlântat în memorie. În ea zăcea deja

în fașă sfârșitul relației noastre. Freud plasa autoritatea personală mai presus decât

adevărul.”Pag. 192.

Visele lui Jung nu au fost corect interpretate de Freud întrucât acestea aveau un „conținut

colectiv, cu o abundență de material simbolic. ”

Visul care l-a condus pe Jung la conceptul de inconștient colectiv „alcătuind de aceea un fel de

preludiu la cartea mea Transformări și simboluri ale libidoului”. Pag.192

Visul: Jung era în „casa sa”; era o casa necunoscută cu două etaje. Se afla la etajul

superior.Camera era frumos decorată, cu tablouri vechi și mobilă stilul rococo. Era uimit de

faptul că această casa ar putea fi a lui. Tot atunci și-a dat seama că el nici nu știe cum arată etajul

inferior. La parter totul era mult mai vechi, din secolul XV-lea sau al XVI-lea. Mobila și

Instalația erau medievale iar podeaua era din cărămidă roșie. Ăn spatele unei ușe grele a

descoperit o scară care ducea în pivniță. A coborât iar acolo a ajuns într-o încăpere cu aspect

arhaic, frumos boltită. Într-una din dalele de piatră de pe jos a descoperit un belciug. Trăgând de

belciug, dala s-a ridicat și a ridicat și acolo Jung a văzut o altă scară, niște trepte înguste care

duceau în jos, în adâncime. Coborând acele trepte, a ajuns într-o peșteră săpată în stâncă. Pe jos

era mult praf care acoperea mai multe rămășițe a unei vechi civilizații, printre care și două cranii

umane.

Încercând să interpreteze acest vis a lui Jung, Freud a insistat asupra faptului că ele

exprimau dorința de moarte a lui Jung față de două persoane apropiate.

Interpretarea acestui vis în viziunea lui Jung: Casa reprezenta un fel de imagine a

psihicului. Conștiința era camera de zi. La parter începea deja inconștientul. „Cu cât ajungeam

mai jos, cu atât devenea mai străin și mai întunecat. ”. În peșteră a descoperit rămășițele unei

culturi mai vechi, „adică lumea omului primitiv din mine, o lume care de-abia mai poate fi

atinsă sau luminată de conștiință.”Pag. 194.

Acest vis i-a oferit lui Jung primele presimțiri ale existenței unui a priori colectiv al sufletului

uman. Abia mai târziu, după ce a căpătat mai multă experiență, a recunoscut în acele moduri

funcționale, forme de instinct, arhetipuri.

Jung spunea că Freud însuși suferea de nevroză, și încă una ușor de diagnosticat, ce se manifesta

destul de neplăcut. Asta a descoperit Jung în urma călătoriei ce au parcurs-o împreună în

America.

„Când am ajuns în lucrarea mea Transformări și Simboluri ale Libidoului către final, la

capitolul despre Sacrificiu, am știut dinainte că mă va costa prietenia cu Freud.(...) După

ruptura cu Freud s-au îndepărtat de mine toți prietenii și cunoscuții mei. Cartea mea a fost

declarată drept proastă, eu am fost considerat mistic, și cu asta problemei i s-a pus

punct.”Pag.201

6

Confruntarea cu inconștientul

Interpretările lui Jung au decurs de la sine din răspunsurile și asociațiile celor care visau.

Jung a lăsat deoparte punctele de vedere teoretice și s-a mulțumit să-i ajute pe pacienți să-și

înțeleagă imaginile prin ei înșiși. Preocupat de Inconștient, Jung decide să se retragă de la

Universitatea din Zürich unde predase timp de 8 ani (din 1905). Activitatea didactică și-a reluat-

o abia în 1933.

„Anii în care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă a

vieții mele, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esențiale”Pag. 236

7

Despre nașterea operei

Confruntarea cu inconștientul a început odată cu debutul celei de-a doua jumătăți a vieții

sale. Jung subliniază faptul că psihologia analitică este supusă premiselor personale ale

observatorului mult mai mult decât orice altă știință. Jung vede o legătură între psihologia

anlitică și alchimie (îndeosebi în ceea ce privește experiențele).

Fără istorie, nu există nicio psihologie a inconștientului.

Adevărata sa muncă începe cu experimentul asociativ (1903)

În ceea ce privește diferențele dintre el și Freud, respectiv Adler, acetse diferențe sunt

reprezentate în special de priblema tipurilor, unde tipul este cel care determină și limitează de la

început judecata omului.

„Cartea despre tipuri tratează mai ales confruntarea individului cu lumea, relația sa cu oamenii

și cu lucrurile” Pag. 245

Mai mult decât atât, Jung a scos în evidență subiectivitatea individului și limita judecății sale.

Secretul Florii de Aur reprezintă punctul centarl al psihologiei sale și anume ideea sinelui.

Din studiul alchimiei, Jung a ajuns la concluzia că inconștientul este un proces iar relația dintre

EU și conținuturile inconștientului declanșează o transformare a psihicului.

Noțiunea centrală a psihologiei sale: Procesul Individuației

Problema centrală a psihoterapiei medicale este transferul, iar aici ideile lui Freud cuoincid cu

cele ale lui Jung. :„În această privință, concepția lui Freud și a mea coincid perfect.”

Scrierile lui Jung reprezintă expresia dezvoltării sale interioare căci „preocuparea pentru

conținuturile inconștientului modelează omul și îi determină transformarea.”

„Viața mea este acțiunea mea, este ceea ce am făcut, este munca mea spirituală. Una nu s

epoate despărți de cealaltă. ”

„Ce am scris, m-a asaltat, m-a invadat dinspre interior.” Pag. 260

Jung mărturisește că succesul său este un miracol la care nu se aștepta.

8

Turnul de la Bollingen

Jung începe capitolul 8 prin a spune că datorită muncii sale științifice a reușit să-și așeze pe un

pământ solid fanteziile și conținuturile inconștientului. Dar cum hârtia și cuvântul nu au foste de

ajuns, și-a construit un turn, o „mărturisire în piatră”.

Turnul de la Bollingen este o construcșie la malul apei. Inițial plănuise o construcșie cu etaj și

nicidecum o casă veritabilă. Voia să creeze o locuință care să corespundă „sentimentelor primare

ale omului”, care să degaje o senzație de siguranță și adăpost (nu doar fizic cât și psihic).

Planurile sale însă s-au schimbat deoarece Jung a înțeles că trebuie să ridice ceva mai mult decât

o cabană: o casă adevărată.

Turnul de la Bollingen reprezenta pentru Jung ceva asemănător lăcașului matern.

Rezultatul: un SIMBOL al totalitâții psihice.

La Bollingen Jung spune că se află în ființa sa ca mai autentică. Tot la Bollingen Jung a renunțat

la apă și la curent. El tăia lemne, făcea focul în sobă, pompa apă și gătea singur. Acetse lucruri

simple sunt cele care-l fac pe om simplu și „cât de greu este să fii simplu!” Pag. 265

9

Călătorii

Africa de Nord

„Ceea ce ne lipsețte nouă (europenilor) este mai degrabă intensitatea vieții”

Pentru Jung, copilăria are însușirea de a schița o imagine mai completă a sinelui, a omului întreg

în individualitatea sa nedenaturată.

Persona = sistem de adaptare; „persona este ceea ce de fapt cineva nu este, ci ceea ce el și

ceilalți cred că este”Jung, Arhetipurile și inconștientul colectiv, pag. 137

Două momente importante : boala (infarct și moartea soției sale).