Cum se joacă "Cum merge un om fericit?" . Mai întâi trebuie să alegi o cameră spaţioasă, sau un loc liniștit în aer liber. Întrebă-l pe copil dacă vrea să încerce feluri cât mai diferite de a merge.Mai întâi, spune-i să se plimbe prin cameră așa cum face el de obicei, timp de un minut.Apoi, spune-i să schimbe felul de a merge, și să se plimbe ca un om foarte grăbit. Spune-i să fie atent cât de ușor sau de greu îi vine să meargă când simulează că are o anumită stare de spirit.Lasă-l să se plimbe ca un om grăbit cam un minut, după care spune-i să schimbe tipul de mers, și de data asta să meargă ca un om foarte nervos.Lasă-l să se plimbe ca un om foarte nervos încă un minut.Propune-i apoi să schimbe mersul, și să se plimbe ca un om foarte supărat.După ce se plimbă un minut ca un copil supărat, invită-l să se plimbe ca un om temător.

Rând pe rând, invită-l să experimenteze timp de câte un minut mersul

unui om nesigur,  a unul copil plictisit,  a unui copil curios,  a unuia încrezător,  apoi mersul unui copil vesel,  a unui copil optimist,  a unui copil fericit,  si apoi mersul unui om mândru de sine.Este important să păstrezi ordinea în care îi prezinți emoţiile: mai întâi pe cele negative şi apoi pe cele pozitive. Dacă copilul experimentează emoţiile negative la început, se și eliberează de ele. De asemenea, faptul că la sfârșit trăiește emoții pozitive îl va face să rămână cu o stare de spirit bună.

După ce copilul a încercat toate tipurile de mers, întreabă-l cum i-a fost cel mai uşor să meargă, şi ce tip de mers nu i-a plăcut deloc.

Observatii Observând felul în care participă copilul tău la joc, îţi poţi da seama mai multe despre viața lui emoțională. Dacă micuțul are dificultăţi să meargă ca un om care are o stare de spirit bună, este posibil ca și în viața de zi cu zi să trăiască prea puțin din acea emoție (unor copii le vine foarte greu să meargă ca nişte oameni fericiţi, în acel moment se opresc şi ies din joc). Dacă copilul refuză să meargă ca un om care are o stare negativă (furie, tristeţe, etc.), este posibil ca el să se simtă copleşit de acea stare, şi să se teamă să o experimenteze, pentru ca emoţia să nu pună stăpânire pe el. Copiilor le vine mai ușor să experimenteze mersul unui om care are aceeași stare de spirit pe care o au ei de obicei. Unui copil care in majoritatea timpului se simte furios îi va veni foarte ușor să meargă ca un om nervos.  De asemenea, copiilor le vine mai greu să meargă cu o stare de spirit cu care nu sunt obișnuiți

(spre exemplu un copil care este foarte rar furios nu prea va ști cum să meargă atunci când i se cere să se plimbe ca un om nervos). Prin acest joc, copilul învaţă şi faptul că el poate să aibă acces la o stare de spirit pozitivă, dacă doreşte acest lucru. Pentru un copil care este în majoritatea timpului trist, doar faptul de a simula starea de veselie şi încredere în sine îl poate face să se simtă mai bine.Având în vedere că jocul se termină într-o notă optimistă și că îl face pe copil să se simtă bine, el este foarte potrivit și în momentele în care observi că micuțul tău este plicitist sau supărat.

Mâna

Jocul se joacă cu doi sau mai mulţi jucători cu vârsta de peste 7 ani.

Locul de desfăşurare Acasă La şcoală La iarbă verde

Materiale necesare Hârtii albe Pixuri

Cum se joacă "Mâna"La începutul jocului se face o fişă cu o conturul unei mâini în care vor fi introduse cifre şi numere de la 1 la 100 sau mai mult.

Apoi se începe jocul propiu-zis: Un jucător se uită pe fişă, alege un număr cu privirea şi–i cere celuilalt să găsească cifra. În timp ce adversarul său caută cifra, pe o altă foaie,  începe să facă cercuri până când acesta găseşte cifra. Apoi rolurile se schimbă. Numerele găsite sunt marcate sau acoperite cu pixul pentru a nu fi repetate.

Jocul se termină atunci când nu mai sunt cifre de căutat în mână. Câştigă acel jucător care are cele mai multe cercuri la finalul jocului.

Ce poti crea din următoarele forme?Vârsta jucătorilor. De la 5 ani in sus

Durata: 10 - 20 de minute

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 2  jucatori in sus. 

Obiective. dezvoltarea  creativitatii si imaginatiei, 

Spaţiul de joacă. în interior, la masa

Materiale necesare. fise cu forme geometrice simple si creioane sau creioane colorate (carioci). 

Pregătirea jocului. Le spunem copiilor regulile de joc cat mai clar.

Cum se joacă "Ce poţi crea din următoarele forme?” Copii primesc fise cu forme geometrice simple (cerc, patrat, triunghi). Acestea trebuie sa deseneze  cât mai mulr figuri pornind de la un cerc şi un pătrat. Daca  au nevoie, pot primi mai multe hartii de lucru. Participantii care  desenează cele mai multe imagini şi cu un grad de originalitate mai ridicat se consideră ca fiind foarte creativi. De exemplu, din cerc putem face pestisor, cap de soricel, farfurie, ou, glob, mar, minge, etc.Din patrat putem face casuta, cutie de cadou, geanta, plic, televizor, etc.

Clopotei de vant din nasturi

Vârsta jucătorilor. De la 5 ani în sus

Durata: 30 minute 

Numărul jucătorilor . Jocul se joacă cu de la 1 jucător în sus.

Obiective. dezvoltarea abilitatilor artistice, atenţiei, invatarea culorilor si a formelor.

Spaţiul. în interior sau exterior

Materiale nececesare. nasturi de diferite marimi si culori cu gauri (daca se poate, mai mari), ata groasa, cordelina sau ata de pescuit, un carton sau o bucata de lemn moale.

Pregătirea jocului.  Li se spun jucătorilor regulile de joc.  Cum se joacă  " Clopotei de vant din nasturi”. Mai intai ne pregatim suportul pe care vor atarna "clopoteii". Apoi vom insira pe

ata mai multi nasturi in functie de marimea pe care dorim sa o avem. Apoi vom aplica la suport   fiecare sir de nasturi. Si, iata, vom avea gata clopoteii...Ii putem folosi ca si decor in camera sau pe balcon.

,,Muzeul nasturilor”Desfasurare: se aduce copiilor o ,,colectie de nasturi” diversi, cât mai multi, mari, mici, cu încrustatii, simpli, deosebiti, divers colorati etc. Se mai adauga ca fiecare nasture a fost expus în ,,muzeu” deoarece a avut o ,,viata” interesanta, o istorie deosebita. Fiecare copil alege un nasture si-si închipuie povestea lui de la fabricare pâna la depunerea în muzeu. Trebuie sa scrie cât mai multe

detalii: a cui a fost, cum arata haina/hainele pe care a fost cusut, cum era persoana care l-a purtat, când si cum a ajuns la muzeu. Descrierile, sub forma de compuneri pot fi completate si oral, daca elevul mai are o noua idee, ivita în timpul prezentarii. Cele mai interesante ,,istorii”vor fi premiate.