JOCURI ŞI ACTIVITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA SOCIO - EMOŢIONALE LA

PREŞCOLARI

PROF.MESAROŞ MARUSIA-ANGELA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ,,LAURENŢIU ULICI’’

RONA DE JOS

Motto:

“Nu se poate concepe o bună adaptare la mediul şcolar fără

dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale ale preşcolarilor. Potenţialul cognitiv rămâne

nevalorificat fără abilităţi socio- emoţionale, căci înainte de a gândi trebuie să interacţionăm.”

(Prof. Dr. Mircea Miclea)

Trăim într-o perioadă marcată de schimbări rapide.Toţi suntem puşi în faţa provocărilor de a ne

adapta unei lumi care nu mai este la fel de sigură şi predictibilă cum era odată,iar din punctul de

vedere al copiilor,creştereaşi maturizarea sunt mai dificile decăt au fost până acum.Deşi mulţi

tineri sunt capabili să controleze aceste schimbări ale condiţiilor de viaţă,stresul şi depresia la

vârsta copilariei sunt,de asemenea,în creştere.Aceste aspecte pun problema dramatică a cât de

dificil este pentru unii tineri să facă faţă solicitărilor contemporane dar şi crizelor tipice care

caracterizează dezvoltarea în copilărie.

Tema despre dezvoltarea socio-emoţională a copilului de 3-7 ani ni se pare de o imoprtanţă

deosebită deoarece considerăm că un om poate să trăiască normal chiar dacă nu ştie declinarea

substantivelor sau oricare altă teoremă ştiinţifică, dar cu siguranţă nu va putea trăi normal dacă nu

este în stare să relaţioneze cu cei din jur.

Responsabilitatea noastră în calitate de educatori,profesori şi consilieri presupune nu doar să

oferim cunoştinţe şi date tinerilor,ci şi să-i învăţăm prin jocuri şi activităţi supravieţuirea de a face

faţă cu success vieţii în lumea contemporană.

Activităţile sunt menite să fie utilizate în primal rând în cadrul activităţilor la grupă sau în

contextual consilierii în grupuri mici.Fiecare activitate conţine două părţi principale:o activitate de

stimulare şi o discuţie.

Pornind de la exemple şi studii de caz descoperite la nivelul grupei şi pe parcursul activităţii

didactice ,am întălnit anumite cazuri ,blocaje privind dezvoltarea socio-emoţională a

preşcolarului. Având în vedere importanţa dezvoltării socio-afective a copilului, dar şi pentru a-

i descifra această latură sensibilă a personalităţii am desfăşurat activităţi specifice pe parcursul

anului şcolar.

Exemple de activităţi şi jocuri pentru dezvoltarea socio- emoţională la preşcolari:

,,Să ne cunoaştem’’

Scopul:dezvoltarea abilităţilor de dezvoltare ,să înţeleagă că fiecare dintre noi are ceva

unic. Dezvoltarea abilităţii de acceptare şi întelegere a persectivei altora.

Materiale:o minge

Desfăşurarea activităţii:Copiii stau în cerc.Se aruncă o minge de la un copil la

celălalt.Cel care primeşte mingea se prezintă:nume ,prenume,însuşiri fizice,preferinţe de joc,apoi

aruncă mingea altui copil.

Concluzii: Se scoate în evidenţă necesitatea de a accepta diversitatea şi diferenţele dintre

oameni, de a ne accepta aşa cum suntem.

,,Pot să fac, nu pot să fac’’

Scopul :dezvoltarea abilităţilor că oamenii au atât puncte slabe cât şi domenii în care sunt

foarte competenţi.

Materiale:Planşa cu imagini şi activităţi,,Pot so fac, nu pot so fac’’.

Desfăşurarea activităţii:Educatoarea explică copiilor că urmeză să oberve şi so analizeze

ceea ce ei pot să facă şi ceea ce nu pot so facă.Educatoarea citeşte imagini de pe planşa,,Pot să fac,

nu pot să fac’’şi că ei trebuie să se ridice dacă pot să facă activitatea pe care o citiţi.Subliniaţi

faptul sunt activităţi pe care ei pot să le facă şi activităţi pe care nu pot să facă.Explic că aceasta se

întâmplă deoarece există domenii în care oamenii sedescurcă şi domenii în care nu reuşesc so se

descurce.

Concluzii:Este important să punem accentual pe faptul că fiecare copil are punctele sale tari şi

punctele sale slabe şi că este normal so putem face doar anumite lucruri ,şi nu totul.

“Roata emoţiilor’’

Scopul: Conştientizarea, exprimarea şi etichetarea corectă a emoţiilor.

Materiale: „Roata emoţiilor”-un cadran confecţionat din carton, împărţit în 13 părţi

egale;cartonaşe cu imagini stărilor de spirit:agitat,nemulţumit,trist,fericit,agresiv,supărat,nervos,

Frustrate,tulburat,singur,îngrijorat,speriat şi furios.

Desfăşurarea activităţii:

Se prezintă copiilor roata emoţiilor şi li se explică că o vor utiliza într-un joc pentru a înţelege

mai bine emoţiile lor şi ale celorlalţi. În acest joc, pe rând, câte un copil va învârti săgeata roţii şi

când aceasta se opreşte la o emoţie, va încerca să identifice şi să reproducă emoţia, să dea exemple

de situaţii când s-a simţit în acest fel.

Concluzii: Prin această activitate copiii învaţă:

-să identifice corect emoţiile proprii şi etichetele verbale corespunzătoare;

-achiziţionează cuvinte care denumesc emoţii;

-realizează diferenţa între emoţii pozitive şi emoţii negative.

"Cutiile fermecate cu emoţii"

Scopul: conştientizarea emoţiilor, exprimarea emoţiilor, etichetarea corectă a emoţiilor.

Materiale: două cutii, cartonaşe cu emoţii (bucurie, furie, tristeţe, teamă)

Desfăşurarea activităţii:Puneţi într-o cutie toate cartonaşele cu emoţii pozitive, iar în cea de-

a doua pe cele cu emoţii negative. Cereţi fiecărui copil să scoată din cele două cutii câte un

cartonaş, astfel încât să aibă în mână un cartonaş reprezentând o emoţie pozitivă şi una negativă.

Cereţi fiecărui copil să identifice denumirile emoţiilor de pe cartonaşe şi să se gândească la o

situaţie în care s-a simţit bucuros, respectiv o situaţie în care a simţit tristeţe/teamă/furie.

Concluzii: Prin această activitate copiii învaţă să identifice corect emoţiile proprii şi

etichetele verbale corespunzătoare şi încep să se familiarizeze cu contextul de apariţie al

emoţiilor, ceea ce facilitează identificarea consecinţelor trăirilor emoţionale.

,,Copacul emoţiilor’’

Scopul: exprimarea stării emoţionale

Materiale: câte o figură reprezentativă stărilor emoţionale: bucurie, tristeţe, mândrie,

îngrijorare, frică.

Desfăşurarea activităţii: La începutul activităţii,copiii şi-au exprimat starea emoţională

răspunzând la întrebarea: ,, Cum te simţi azi la grădiniţă? Copiii şi-au ales câte o figură

reprezentativă stărilor emoţionale: bucurie, tristeţe, mândrie,îngrijorare, frică.După care si-au lipit

pe copac starea fiecăruia,au răspuns la întrebările puse de doamna educatoare. Iată câteva din

răsunsuri : ,,Mi-e frică când e întuneric şi sunt singură (monştri, bau-bau). Sunt îngrijorată când

mama pleacă de acasă. Sunt fericit când vin la grădiniţă.’’

Concluzii: Prin această activitate copiii învaţă să identifice corect emoţiile proprii şi

etichetele verbale corespunzătoare stării emoţionale aflate în momentul intrării în grădiniţă.

Exemple de jocuri desfăşurate

Copiii au fost antrenaţi în descoperirea şi exersarea diferitelor tipuri de emoţii.

“La spălătoria de maşini”:

Copiii sunt invitaţi să aleagă cartonaşe cu feţe umane reprezentând diferite stări afective:

bucurie-veselie, tristeţe-supărare. Feţele vesele se aşează pe două şiruri. Printre cele două coloane

vor trece copiii care şi-au ales feţe triste. Acestora din urmă li se vor adresa din partea colegilor

veseli cuvinte de laudă pentru a li se evidenţia calităţile, îmbrăţişări, strângeri de mână, toate

acestea cu scopul de a li se schimba starea. Prin urmare fiecare copil care intră “murdar” la

spălătorie, după un proces de “spălare” iese “curat”.

„Călătoria cu surprize”

Acest joc senzorial este foarte amuzant şi plăcut pentru copii. Pot fi folosite teme diverse: o

călătorie în junglă în care vă întâlniţi cu tot felul de animale, o călătorie subacvatică, schimbările

vremii, realizarea unei prăjituri.Spatele copilului va deveni locul unde se petrec toate aceste

“călatorii”. De exemplu, pe spatele lui pot trece elefanţi, şerpi, broscuţe, iepuraşi, antilope si tigrii

fioroşi. Sau poate simţi apa şi valurile cum îl ating, peştişori şi steluţe de mare. La fel, poate să

picure, apoi să plouă torenţial, cu fulgere si tunete, pentru ca la final să apară soarele şi curcubeul.

După aceea, îi puteţi propune copilului să vă facă el masaj folosind una dintre teme sau chiar să

inventeze o călătorie nouă dacă doreşte. In acest mod, copilul învaţă să îşi dozeze energia şi felul

în care atinge, poate diferenţia tipurile de atingeri, întelege când apasă prea tare şi îi poate provoca

durere celuilalt, îşi dezvoltă imaginaţia.Fiecare copil este diferit şi nu poate fi comparat „decât cu

sine însuşi”. Şi totuşi, câteva lucruri esenţiale îi fac să fie asemenea: toţi au nevoie de dragoste, de

securitate, de îngrijire şi de exerciţiu. Toţi simt nevoia de recunoaştere şi acceptare.Toţi caută un

sprijin în adult şi chiar au nevoie de un anumit control din partea acestuia pe măsură ce îşi

dezvoltă încrederea în sine şi dobândesc propria experienţă. „Nici o profesiune nu cere

posesorului ei atâta competenţă, dăruire şi umanism ca cea de educator, pentru că în nici una nu se

lucrează cu un material mai preţios, mai complicat şi mai sensibil decât omul în devenire…”

Vârsta preşcolară constituie o perioadă destul de lungă în care se produc însemnate schimbări

în viaţa afectivă a copilului. Emoţiile şi sentimentele preşcolarului însoţesc toate manifestările lui,

fie că este vorba de jocuri, de cântece, de activităţi educative, fie de îndeplinirea sarcinilor primite

de la adulţi.Ele ocupă un loc important în viaţa copilului şi exercită o puternică influenţă asupra

conduitei lui. Am observat de-a lungul timpului că preşcolarii sunt mai precişi în denumirea

emoţiilor cu ajutorul etichetelor verbale decât cu ajutorul expresiilor faciale, în mod special pentru

frică şi dezgust. Fără o etichetă verbală a emoţiilor, copiii pot să nu realizeze că acel

comportament provoacă o emoţie. Uneori însă, cuvintele ce denumesc emoţii pun probleme

copiilor, deoarece ele se referă în parte la stări emoţionale interne, neobservabile. Cadrele

didactice trebuie să încurajeze în permanenţă copiii să utilizeze cuvinte şi expresii ce denumesc

stări emoţionale.Când un copil trăieşte o emoţie puternică trebuie întrebat cum se simte (Cum te

simţi când colegul te jigneşte?, Eşti bucuroasă când te joci cu păpuşile?). Copiii vor învăta astfel

că este normal să experimenteze diverse emoţii şi să vorbească despre ele.

Dezvoltarea socială şi emoţională reprezintă fundamentul relaţiilor şi interacţiunilor care dau

semnificaţie experienţelor copiilor acasă, la grădiniţă, în comunitate. Ea influenţează semnificativ

succesul copiilor în viaţă.