JOCUL DIDACTIC ÎN CADRUL ORELOR DEMATEMATICĂ

Institutor: Poştoacă Maria CorneliaŞcoala cu clasele I – IV Furnicoşi

Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care, paralele cu destinderea, buna dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică etc. a copilului.

Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie funcţională, de veselie şi de bucurie, de divertisment şi de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii. Restabilind un echilibru în activitatea şcolarilor, jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale acestora, generând o motivaţie secundară, dar stimulatorie, constituind o prezenţă indispensabilă în ritmul accentuat al muncii şcolare.

Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învăţătorul consolidează, precizează şi chiar verifică cunoştinţele elevilor, le îmbogăţeşte sfera lor de cunoştinţe, le pune în valoare şi le antrenează capacităţile creatoare ale acestora.

Aşadar, atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecţii, sporind interesul de cunoaştere, faţă de conţinutul lecţiilor.

O dată cu împlinirea vârstei de 6 ani, în viaţa copilului începe procesul de integrare în viaţa şcolară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerinţele instruirii şi dezvoltării sale multilaterale. De la această vârstă, o bună parte din timp este rezervată şcolii, activităţii de învăţare care devine o preocupare majoră. În programul zilnic al elevului intervin schimbări impuse de ponderea pe care o are acum şcoala, schimbări care nu diminuează însă dorinţa lui de joc, jocul rămânând o problemă majoră în timpul întregii copilării.

În aceste condiţii, se impune o exigenţă sporită în ceea ce priveşte dozarea ritmică a volumului de cunoştinţe matematice ce trebuie asimilate de elevi şi, în mod deosebit, necesitatea ca lecţia de matematică să fie completată sau intercalată cu jocuri didactice cu conţinut matematic (uneori, chiar concepute sub formă de joc).

Un exerciţiu sau o problemă de matematică poate deveni joc didactic matematic dacă:- realizează un scop şi o sarcină didactică din punct de vedere matematic;- foloseşte elemente de joc în vedere realizării sarcinii propuse;- foloseşte un conţinut matematic accesibil şi atractiv;- utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat şi respectate de elevi.Structura unitară, închegată a jocului didactic matematic depinde de felul în care este

concretizată sarcina didactică, de felul în care regulile asigură echilibrul dintre sarcina didactică şi elementele de joc.

Acceptarea şi respectarea regulilor de joc determină pe elev să participe la efortul comun al grupului din care face parte. Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului, angajarea pentru învingerea dificultăţilor, respectarea exemplară a regulilor de joc şi, în final, succesul, vor pregăti treptat pe omul de mâine, capabil să se integreze în procesul de producţie.

Transformarea unei probleme în joc didacticIată un exemplu de problemă transformată în joc didactic: Problema: Într-o cutie sunt nasturi albi şi negri, câte minim 6 din fiecare. Se iau la

întâmplare 6 nasturi din cutie. Câţi nasturi albi şi câţi negri pot fi printre cei luaţi din cutie?Scopul: Consolidarea cunoştinţelor privind adunarea numerelor în concentrul 0 – 10;

dezvoltarea gândirii probabiliste, creatoare a elevilor.

Sarcina didactică: Verificarea cunoştinţelor despre descompunerea unui număr într-o sumă de doi termeni.

Elemente de joc: Întrecerea individuală şi pe echipe (rânduri de bănci).Material didactic: O cutie cu 6 nasturi negri şi 6 nasturi albi (minim).Regula jocului: Elevii scriu soluţiile posibile ale problemei pe o foaie de hârtie, iar

propunătorul strânge foile, după un timp dinainte stabilit.Pot apărea următoarele situaţii:nasturi albi 6 5 4 3 2 1 0nasturi negri 0 1 2 3 4 5 6 Problema are deci 7 soluţii. Pentru fiecare soluţie bună se acordă un punct. Se

clasifică elevii: pe locul I cei cu 7 soluţii, pe locul II cei cu 6 soluţii, pe locul III cei cu 5 soluţii. Elevii care nu au dat nicio soluţie bună pot fi „penalizaţi”, având drept sarcină să scrie adunările 0+6=?, 1+5=? ...

Organizarea şi desfăşurarea jocului didactic matematic – reuşita jocului presupune proiectarea, organizarea şi desfăşurarea lui metodică, modul în care învăţătorul ştie să asigure o concordanţă deplină între toate elementele ce-l definesc.

Pentru aceasta, învăţătorul va avea în vedere următoarele cerinţe de bază:- pregătirea jocului didactic;- organizarea judicioasă a acestuia;- respectarea momentelor jocului didactic;- ritmul şi strategia conducerii lui;- stimularea elevilor în vederea participării active la joc;- asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;- varietatea elementelor de joc.Tipuri de jocuri didactice matematică1. După momentul în care se folosesc în cadrul lecţiei: jocuri didactice matematice ca

lecţie de sine stătătoare, completă; folosite ca momente propriu-zise ale lecţiei; în completarea lecţiei, intercalate pe parcursul lecţiei sau la final.

2. După conţinutul capitolelor de însuşit: jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însuşirii cunoştinţelor specifice unui capitol sau grup de lecţii; specifice unei vârste sau clase.

3. a) Jocuri în legătură cu şirul numerelor naturale şi cu sistemul zecimal poziţional al descrierii acestor numere. Exemplu: ¤ foloseşte jetoanele cu numere şi

formează numere cu zecile şi unităţile date;¤ găseşte toate soluţiile.

Z U Z U Z U Z U Z U

b) Jocuri în legătură cu operaţiile numerelor naturale. Exemplu: ¤ foloseşte jetoanele de tipul celor din stânga, apoi aşază-le în casete.

3 1 4 9 5

0 7 2 6 8

2 98

80

10

6908

82 + 16 =

++ +

+

c) Jocuri logico – matematice (de perspicacitate). Exemplu: Construiţi din 12 beţe de chibrituri figura de mai jos, care are 4 pătrate. Mutaţi două beţe de chibrituri pentru a obţine 7 pătrate. Soluţia este:

ConcluziiPentru copii jocul rămâne, şi la vârsta şcolară mică, activitatea cea mai atractivă. Cu

multiple valenţe educative şi formative, jocul poate fi folosit ca metodă pedagogică de succes. De aceea, putem afirma că şi matematica oferă un teren propice aplicării acestei metode.

Experienţa demonstrează că jocul matematic contribuie la succesul elevilor atât în procesul de asimilare şi consolidare a informaţiilor, cât şi în cel de formare şi dezvoltare a unor calităţi şi procese ale gândirii, dar şi a unor trăsături de personalitate (mai ales în cazul jocului în echipă).

Printre valenţele psiho-pedagogice ale jocului matematic trebuie subliniate:- motivarea curiozităţii;- stimularea imaginaţiei;- asigurarea încrederii în forţele proprii;- dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune;- încurajarea iniţiativei şi a disponibilităţilor de a aborda şi rezolva sarcini variate.

Bibliografie:1. Ana, Dumitru - Metodica predării matematicii la clasele I – IV, Ana, Maria Luiza Editura Aramis, Piteşti Logel, Dumitru Logel – Stroescu, Elena2. Chiran, Rodica - Jocuri matematice. Pentru învăţământul primar, Editura Aramis, Bucureşti, 20063. Ezechil, Liliana - Laborator preşcolar – ghid metodologic, Editura Păişi Lăzărescu, Mihaela V&I Integral, Bucureşti, 2001