Jertfa euharistica
7
Jertfa euharistică sau Liturghia creştină, centrul de manifestare al cultului orthodox. Centrul activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului în lume îl constituie patimile şi moartea Sa pe Cruce, adică jertfa sângeroasă adusă de El pentru mântuirea lumii. Aceasta s-a adus odată pentru totdeauna “El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta odată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine Însuşi” (Evrei VII, 27), dar pentru ca toate generaţiile viitoare de credincioşi de pretutindeni să se poată împărtăşi din roadele ei binefăcătoare, Mântuitorul ne-a lăsat un mijloc e a o face veşnic prezentă în lume. Cum? – Prin întemeierea Jertfei celei Noi, care avea să se aducă de aici înainte pururea în Biserica Sa 1 . Prin pilda vieţii Sale, în special prin dragostea Sa desăvârşită, prin smerenia, patima şi jertfa propriei Sale vieţi, Domnul Iisus Hristos exercită o puternică înrâurire asupra credinciosului, trezeşte în sufletul său simţăminte corespunzătoare şi îl determină astfel să urmeze pilda Lui de viaţă. În acest fel „Iisus Hristos ne răscumpără fiind modelul pururi neajuns şi necesar desăvârşirii credincioşilor; de smerenie, care merge până la chenoză, şi de iubire, care merge până la jertfa vieţii celui sfânt şi drept pentru cei păcătoşi, de iertare, care merge până la mântuirea celor care-l ucid, de sfinţenie absolută în toate slăbiciunile vieţii 1 Preot Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica Specială pentru Facultăţile de Teologie, Ediţia a IV-a, Retipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Editura Lumea Credinţei, Bucureşti, 2005, p. 131 1
-
Upload
ovidiu-ovi -
Category
Documents
-
view
10 -
download
2
description
Centrul activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului în lume îl constituie patimile şi moartea Sa pe Cruce, adică jertfa sângeroasă adusă de El pentru mântuirea lumii. Aceasta s-a adus odată pentru totdeauna “El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta odată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine Însuşi” (Evrei VII, 27), dar pentru ca toate generaţiile viitoare de credincioşi de pretutindeni să se poată împărtăşi din roadele ei binefăcătoare, Mântuitorul ne-a lăsat un mijloc e a o face veşnic prezentă în lume. Cum? – Prin întemeierea Jertfei celei Noi, care avea să se aducă de aici înainte pururea în Biserica Sa
Transcript of Jertfa euharistica
Jertfa euharistic sau Liturghia cretin, centrul de manifestare al cultului orthodox.
Centrul activitii rscumprtoare a Mntuitorului n lume l constituie patimile i moartea Sa pe Cruce, adic jertfa sngeroas adus de El pentru mntuirea lumii. Aceasta s-a adus odat pentru totdeauna El nu are nevoie s aduc zilnic jertfe, ca arhiereii: nti pentru pcatele lor, apoi pentru ale poporului, cci El a fcut aceasta odat pentru totdeauna, aducndu-Se jertf pe Sine nsui (Evrei VII, 27), dar pentru ca toate generaiile viitoare de credincioi de pretutindeni s se poat mprti din roadele ei binefctoare, Mntuitorul ne-a lsat un mijloc e a o face venic prezent n lume. Cum? Prin ntemeierea Jertfei celei Noi, care avea s se aduc de aici nainte pururea n Biserica Sa[footnoteRef:1]. [1: Preot Prof. Dr. Ene Branite, Liturgica Special pentru Facultile de Teologie, Ediia a IV-a, Retiprit cu binecuvntarea nalt Prea Sfinitului Laureniu, Mitropolitul Ardealului, Editura Lumea Credinei, Bucureti, 2005, p. 131 ]
Prin pilda vieii Sale, n special prin dragostea Sa desvrit, prin smerenia, patima i jertfa propriei Sale viei, Domnul Iisus Hristos exercit o puternic nrurire asupra credinciosului, trezete n sufletul su simminte corespunztoare i l determin astfel s urmeze pilda Lui de via. n acest fel Iisus Hristos ne rscumpr fiind modelul pururi neajuns i necesar desvririi credincioilor; de smerenie, care merge pn la chenoz, i de iubire, care merge pn la jertfa vieii celui sfnt i drept pentru cei pctoi, de iertare, care merge pn la mntuirea celor care-l ucid, de sfinenie absolut n toate slbiciunile vieii omeneti; ntr-un cuvnt de desvrire. Fiul lui Dumnezeu ntrupat i arat dragostea Sa nu numai prin faptul c El cheam la Sine pe credincioi, ci se pogoar El nsui la starea acestora orict de smerit i degradant n aparen ar fi aceasta pentru a-i ridica, prin pilda vieii Sale, la nlimea Lui, pentru a-i face astfel nu numai obiect al iubirii lui Dumnezeu ci i subiecte ale iubirii de Dumnezeu[footnoteRef:2]. [2: Crciuna, Arhim. Irineu, Aspectul moral al rscumprrii n cele trei confesiuni cretine, n Ortodoxia, Revista Patriarhiei Romne, nr. 2, Editura Institutului Biblic i de Misiune Ortodox, Bucureti, 1963, pp. 227-228]
ntemeierea acestei jertfe fusese prevestit de Mntuitorul cu mult nainte nc de patima Sa, i anume n cuvntarea inut mulimilor, dup ce svrise minunea nmulirii pinilor n pustie: Eu sunt pinea cea vie care s-a pogort din cer. De va mnca cineva din pinea aceasta, va fi viu n veci. i pine pe care Eu o voi da este trupul Meu, pe care l voi da pentru viaa lumii (Ioan VI,51).
n locul jertfelor Legii Vechi, pecetluite cu snge de animale Dup aceea, lund Moise snge a stropit poporul zicnd: Acesta este sngele legmntului, pe care l-a ncheiat Domnul cu voi, dup toate cuvintele aestea (Ieirea XXIV, 8), Mntuitorul ntemeiaz deci o Lege, un Testament sau un Legmnt nou ntre Dumnezeu i oameni, pecetlut cu nsui Trupul i Sngele Su , care aveau s fie jertfite n chip real, pe Golgota, i care, n seara Cinei, erau oferite Sfinilor Si Apostoli, prin anticipaie, sub forma sacramental, nesngeroas, a pinii i a vinului ntrebuinate la mese.
Biserica, i n ea fiecare mdular al ei, este rugul aprins dar nemistuit de focul inepuizabil al iubirii, adus oamenilor, n umanitatea lui Hristos. Cci Hrsitos Cel nviat lumineaz din ea i o nflcreaz la nesfrit, dar nu o consum, aa cum a fcut i face i cu firea Sa. Flacra a cruat mrcinele i s-a fcut suportabil lemnului mic i slab. Cci Dumnezeu a ncput n umanitate. Aceasta e taina lui Hrsitos. Dar a locuit i n noi Cuvntul lui Dumnezeu, nu cernd pedepse, nu rostind judeci, ci strlucind prin raze bune i blnde.
Hristos strlucete cu razele blnde ale iubirii, dndu-ne curaj s ne apropiem de El, s intrm n relaie de iubire cu El, mcar c iubirea aceasta este nesfrit, sau tocmai de aceea.
Purtat de Hristos, comunitatea celor unii triete n cldura dragostei i n unirea Lui, n lumina dragostei Lui fa de credincioii din El i a lor fa de El i ntreolalt[footnoteRef:3]. [3: Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, volumul 2, Tiprit cu binecuvntarea Prea Fericitului Printe Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, Ediia a II-a, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1996, p. 109]
Slujba sau rnduiala sfnt, n cursul creia se svrete sau se aduce aceast jertf a Noului Legmnt, este Sfnta Liturghie. Obria sau originea ei, precum i fundamentul ei este deci Jerfa Sfn, adus n chip sngeros de ctre Mntuitorul pe Cruce pentru mntuirea lumii i prevestit de El, n chip nesngeros, n seara Cinei celei de Tain[footnoteRef:4]. [4: Preot Prof. Dr. Ene Branite, op. cit, pp. 131-132]
Svrirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor n dumnezeiescul Trup i Snge, iar ca scop sfinirea credincioilor, care, prin acestea, dobndesc i nlesnesc mplinirea acelui efect i acelui scop, sunt rugciunile cntrile, citirile din Sfnta Scriptur i n general, toate cele ce se svresc i se rostesc, cu Sfnta rnduial, nainte i dup sfinirea darurilor[footnoteRef:5]. [5: Sf. Nicolae Cabasila, Tlcuirea dumnezeietii Liturghii, Traducere din limba greac de Pr. Prof. Dr. Ene Branite, Ediia a II-a, Editura Arhiepiscopiei Bucuretilor, Bucureti, 1989, p. 7 ]
Slujba sfnt a Legii celei Noi nu a fost cunoscut de la nceput sub denumirea de Liturghie, ndeobte folosit astzi mai ales n cretintatea ortodox. nainte de intrarea n uz i generalizarea caestei denumiri, au fost folosii pentru aceasta ali termeni care indicau fie fiinasau esena i scopul sfintei slujbe, fie un rit sau altul, care era considerat ca o parte de cpetenie a rituului sacru.
Legtura dintre Liturghia cretin (Euharistia) i formele vechi ale cultului iudaic, despre care se vorbete din ce n ce mai insistent n ultimul timp, nu numai de ctre teologii protestani, ci i de ctre catolici i ortodoci, este fireasc i de netgduit. Ca orice organism spiritual, nici Liturghia cretin n-a luat natere dintr-o dat, ca o creaie spontan, n ntregime nou i fr nici un precednt n trecut. Istoria ei nu ncepe odat cu apariia cretinismului;dc n ceea ce privete esena ei adic misterul n sine ea este ntemeiat de Mntuitorul la Cina cea de Tain, n ceea ce privete ideile generale care alctuiesc nucleul sau smburele ei originar i, totodat fondul comun al tuturor anaforalelor liturgice cretine de azi, precum i formele ei externe de exprimare, acestea provin dintr-o vechime, continund o tradiie i un ritual insprat din Vechiul Testament i legndu-se astfel de revelaia primordial i de nceputurile istoriei sfinte a mntuirii noastre[footnoteRef:6]. [6: Preot Prof. Dr. Ene Branite, op. cit, p. 134]
Biserica ia fiin astfel i se menine n Hristos prin Duhul Sfnt, Care Se pogoar la Rusalii i rmne n ea, dar i vine continuu n ea, cerut prin rugciune i prin ferire de pcate, aa cum i Hristos care e n ea rmne i sporete n ea, sau ea sporete n El, tot prin rugciune i prin ferirea de pcate. Ca Cel ce rmne, Duhul Sfnt totui nu e static, precum nici Hristos nu e static ca Cel ce rmne. Nu se poate spune c numai n venirea Lor se arat micarea Lor i ridicarea Bisericii mai deplin n Ei. Unde sunt Duhul Sfnt i Hristos, nu e lips de via. Ei ndeamn mereu inimile ca s-I cear s vin i mai mult. Cei mbriai nu sunt statici n mbriarea lor, ci chiar n ea este impulsul de a se mbria i mai strns. Numai acolo unde cineva nu-i mai triete credina, rmnerea Duhului i a lui Hristos are un caracter static. Dar n acest caz rmnerea e mai mult o virtualitate, dect un fapt viu i actual[footnoteRef:7]. Dar pogorrea Duhului n chip de limbi de foc arat nu numai voina lui Hristos de a cuprinde n Biseric, adic n iubirea Lui, toat lumea, unficat n aceast iubire, ci i voina ca n aceast unitate s se menin identitatea fiecrei persoane. [7: Preot Prof. Dr. Dumitru Stniloae, op. cit, p.97]
Svrirea Sfintei Liturghii devine actul sublim pe care l poate svri preotul i episcopul. n timpul svririi acesteia, episcopul i preotul vin n contact nemijlocit cu nsui Sfntul Trup i Snge al Domnului, pe care ei l ating, l poart n mini i l consum sau l mpart credincioilor[footnoteRef:8]. Este motivul pentru care, pe drept cuvnt, Sfntul Dionisei Areopagitul afirm: Deci, ierarhia cea pentru noi e numit i este lucrarea care recapituleaz (cuprinde) toate cele sfinte. Cci, precum cel ce a spus ierarhie a indicat deodat toat ornduirea celor sfinte, aa, cel ce spune ierarh, indic pe brbatul ndumnezeit i dumnezeiesc, cunosctor a toat sfinita tiin, n care se desvrete i se cunoate n chip curat toat ierarhia unit cu el[footnoteRef:9]. [8: Ibidem, p. 177] [9: Sfntul Dionisie Areopagitu,Despre Ierarhia Bisericeasc, trad. cit. , p. 72]
Este de la sine neles c, pentru o astfel de nfricotoare mpreun-petrecerea credinciosului cu Dumnezeu, preotul nu se poate nfia oricum ar fi. Oare cine ar cuteza s se prezinte n chip necuviinciosn faa acelora de care atrn soarta lui pe pmnt? Cu att mai mult, nu ne putem nfia naintea lui dumnezeu fr cuvenita hain de nunt, pe care trebuie s o mbrace tot cel ce e poftit la Ospul Stpnului: Iar intrnd mpratul ca s priveasc pe oaspei, a vzut acoloun om care nu era mbrcat n hain de nunt; i i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fr hain de nunt? El ns a tcut (Matei XXII, 11-12)[footnoteRef:10]. [10: Preot Prof. Dr. Ene Branite, op. cit, p. 177]
Instituirea nsei a Sfintei Liturghii, pe care ne-o relateaz evanghelitii sinoptici i Sfntul Paostol Pavel n prima sa Epistol ctre Corinteni, a avut loc n ajunul morii Domnului pe cruce, adic joi seara, la Cina cea de Tain. Cum? Stns atunci la mas mpreun cu ucenicii Si, n timp ce ,mncau ei, Iisus a luat pinea i mulumind, a frnt i a dat ucenicilor Si, zicnd: Luai, mncai, axesta este trupul Meu. Lund apoi paharul i mulumind, le-a dat lor, zicnd: Bei dintru acesta toi; acesta este sngele Meu, al Legii celei Noi care pentru muli se vars spre iertarea pcatelor (Matei XXVI, 26-28).
4
