02.03.15

Stimate domnule Jean- Pierre Davidts

Înainte de a vă adresa sincere mulțumiri pentru reîncarnarea celui mai celebru reprezentant al

operei puerile, aș vrea să aștern cîteva nuanțe meditative asupra operei.Natura lor desigur nu

reflectă o analiză, întrucît bănuiesc că o astfel de abordare v-ar plictisi.

Noul Micul-Prinț este desigur un feedback, o conversație în timp, tocmai din acest motiv ne

deplasăm spre alte dimensiuni ale realității, cronotopul, deci, păstrează individualitatea

istoriei.Dar momentul fascinant este imaginea protagonistului, îl reîntilnim așadar cu același

portret zdrobitor al naivității infantile, construit, sau mai bine zis, bibilit cum nu se poate mai

bine. Așadar dn-le Davidts, cred ca regăsirea Micului Prinț pe paginile mult mai albe și mai fine

ale sfîrșutului sec. XX, nu este decît o a treia călătorie a acestuia, cu totul neașteptată, dar

fascinantă.

Desigur că absența unor atare semne de interogație ar însemna o privire prea superficială asupra

textului, din acest motiv țin să vă chestionez asupra unor realități,cum ar fi : Alegerea tigrului ca

personajul principal negativ.Totuși, întrebarea la care mi-aș dori un raspuns, rămîne a fi legată

de existența unor personaje care, intruchipează imagini sociale, și care comparate cu potretele

sociale construite de Exupery, s-ar părea că au aceeași aluzie spre viciile societății.

Nu știu în ce masură a-ți fi interesat, dar țin sa elucidez momentele istoriei care impresionează

cel mai mult. Prima este frumoasa apariție a oiței împreună cu care personajul principal

isprăvește mica sa călătorie, afecțiunea eroului față de această creatură, și grozava lor prietenie.

Un alt moment este desigur deznodămîntul, care deși păstrează scheletul ideatic al istorie lui

Exupery, anunță în același timp noua interpretare a lucrurilor, actuală, originală. Această

perorație trezește sentimentele unei evocări debordante.

În final, sunt fericită să anunț despre plăcerea primită la lectura “Întoarcerea Micului Prinț”,care

defapt mi-a trezit o sete de astfel de conversații literare atemporale, în care opera capătă o

continuitate eternă, obținînd fabuloasa șansă de a fi prelungită.

P.S Sper să aveți plăcerea de a satisface intrebările mele cu cîte un răspuns.

Cu cea mai înaltă consideraţie, Veronica,

a dumneavoastră devotată cititoare.

Realizat de Botnari Veronica.