Togu Elena-RoxanaUniversitatea BucurestiFacultatea de administratie si afaceriSpecializarea:Administratie PublicaGrupa 106 Anul I

IZVOARELE DREPTULUI CONSTITUTIONAL

-Referat-

1

Dreptul constitutional este ansamblul de reguli si principii dupa care se organizeaza si se guverneaza un stat. El apare in cadrul sistemului de drept intr-o dubla ipostaza:pe de o parte,ca ramura a dreptului,iar pe de alta parte, ca factor structurant al intregului sistem. Aceasta din urma caracteristica a dreptului constitutional este o consecinta a suprematiei Constitutiei. In Constitutie sunt inscrise principiile de drept, orientarile fundamentale pentru toate ramurile dreptului.

Legislatia penala,administrativa,civila,a dreptului familiei, a dreptului agrar,al muncii, financiar,etc.concretizeaza principiile si normele constitutionale si nu pot deroga de la acestea. In acest fel, dreptul constitutional apare ca ramura conducatoare a dreptului fiecarei tari, prin imbracarea in forma juridica suprema a celor mai importante cerinte sociale, acelea de a caror respectare sau infaptuire depinde realizarea intereselor generale, nationale ale unor societati.

Dreptul constitutional, ca si celelalte ramuri ale dreptului, isi are propriile izvoare prin care se defineste si care reprezinta esenta acestui concept al dreptului. Astfel, prin izvoare de drept constitutional intelegem formele de exprimare a normelor juridice care sunt determinate de modul de edictare sau sanctionare a lor de catre stat. Pentru a identifica izvoarele de drept constitutional, trebuie avute in vedere doua criterii de baza si anume: autoritatea publica eminenta si continutul normativ al actului. In principiu, sunt izvoare ale dreptului constitutional roman numai actele normative care sunt adoptate de autoritatile publice reprezentative. In al doilea rand, aceste acte normative trebuie sa indeplineasca cumulativ si conditia de a contine norme juridice care sa reglementeze relatii sociale fundamentale in pocesul instaurarii, mentinerii si al exercitarii puterii statale.

Cele mai importante izvoare formale ale dreptului constitutional roman sunt: obiceiul juridic(cutuma), Constitutia si legile de modificare ale Constitutiei, legea ca act juridic al Parlamentului, regulamentele Parlamentului, ordonantele Guvernului, tratatele internationale.

Obiceiul juridic(cutuma) a fost si este unul dintre cele mai importante izvoare ale dreptului si implicit ale dreptului constitutional, in unele sisteme constitutionale. Pentru a justifica acest lucru, doctrina considera ca adeseoari constitutia scrisa este opera teoreticienilor preocupati mai mult de avantajul elegantei si de echilibrul juridic al mecanismului pe care il construiesc, decat de eficacitatea sa practica. Datorita acestui fapt, viata politica scoate in

2

evidenta ceea ce are artificial Constitutia si introduce uzante si practice care o completeaza si adesea o deformeaza sau o contrazic.

Cutuma constitutionala este laudata deoarece supletea ei permite corijarea rigiditatii textelor scrise si adaptarea la circumstantele momentului, acest lucru fiind posibil datorita modului sau de formare care garanteaza oportunitatea sa intr-un domeniu unde experienta este adesea mai fecunda decat dogmatismul, deoarece ea este actuala, in timp ce textul contrazis este vechi.

In evolutia constitutionala a Romaniei, obiceiul a fost recunoscut ca izvor al dreptului sub regimul constitutiilor din 1866, 1923,1938 si al legislatiilor adoptate pe baza acestora. Sub regimul constitutiilor din 1948,1952, 1965, obiceiul era ingaduit ca izvor al dreptului inn mod cu totul exceptional numai in anumite ramuri de drept,atunci cand legea o spunea expres. Constituita actuala a Romaniei repune obiceiul in randul izvoarelor dreptului, valorificand rolul si importanta sa aparte in reglementarea relatiilor sociale. Acestea rezulta din nominalizarea obiceiului in art.44(protectia proprietatii private) atunci cand se arata ca dreptul la proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la rspectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Principalul izvor al dreptului constitutional il reprezinta Constitutia. Ea este in totalitate izvor al dreptului constitutional datorita faptului ca toate normele cuprinse in Constitutie sunt norme de drept constitutional, ea provenind de la organul reprezentativ supreme al poporului(adunarea constituanta) si reglementeaza cele mai importante relatii sociale fundamentale pentru puterea de stat. Aceleasi constatari sunt valabile si pentru legile de modificare a Constitutiei.

Imediat dupa Constitutie, izvor al dreptului constitutional este legea, inteleasa in acceptiunea sa restransa de act juridic al Parlamentului. Este de precizat faptul ca nu toate legile sunt izvoare ale dreptului constitutional, ci numai unele dintre ele, in timp ce celelalte sunt izvoare ale altor ramuri de drept. Astfel, de exemplu, Codul civil este izvor de drept pentru dreptul civil, Codul muncii pentru dreptul muncii etc.

Legile , atat cele organice, cat si cele ordinare, sunt izvoare ale dreptului constitutional cu conditia sa reglementeze relatii sociale fundamentale in procesul instaurarii, mentinerii si al exercitarii puterii. Sunt izvoare ale dreptului constitutional, printre altele, legea privind cetatenia romana, legile electorale, etc.

In ceea ce priveste regulamentele de organizare si functionare ale camerelor Parlamentului,ele sunt considerate a fi izvoare de drept

3

constitutional pentru ca sunt emise de principala autoritate a statului si reglementeaza relatii sociale fundamentale in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. Este de observat faptul ca natura lor juridica a fost viu discutata in literatura de specialitate si ea a determinat plasarea lor diferita in sistemul actelor normative. Mult timp s-a sustinut ideea in sensul careia aceste regulamente sunt legi si, ca atare, ele erau cuprinse implicit la categoria lege ca izvor al dreptului constitutional. Dispozitiile constitutionale actuale duc la concluzia ca regulamentele parlamentului sunt acte distincte, cu natura juridica proprie si ca atare trebuie nominalizate distinct in ierarhia izvoarelor de drept constitutional. In sistemul nostrum parlamentar exista trei categorii de regulamente si anume: Regulamentul Camerei Deputatilor, Regulamentul Senatului si Regulamentul sedintelor commune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

In mod frecvent, ca izvoare de drept constitutional apar si actele cu putere de lege (legislatia delegata) in statele in care fenomenul delegarii legislative este posibil. In sistemul nostru constitutional asemenea acte sunt ordonantele Guvernului, atat cele simple cat si cele de urgenta, avand ca temei constitutional art.115 din Constitutie. In masura in care aceste ordonante ar reglementa relatii sociale de natura constitutionala, evident trebuie considerate izvoare ale dreptului constitutional, chiar daca ele provin de la o autoritate executiva. In procesul mai larg al delegarii legislative, Parlamentul are un rol deosebit de important, el fiind cel care aproba ulterior actele juridice adoptate pe aceasta cale.

Un alt izvor de drept constitutional este tratatul international. In general pentru ca un tratat sa fie izvor in drept constitutional el trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

sa fie licit, caci numai tratatele licite sunt izvoare de drept in general; sa fie de aplicatie directa, nemijlocita; sa fie ratificat conform dispozitiilor constitutionale; sa cuprinda reglementari ale relatiilor specifice dreptului

constitutional.Pot fi date ca exemplu conventiile (bilaterale)incheiate cu alte state

privind reglementarea cetateniei sau tratatele multilaterale in domeniul drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Constitutia actuala a Romaniei acorda tratatelor internationale o atentie sporita. Din examinarea dispozitiilor constitutionale incidente(art.11 si 20) pot fi deduse cinci reguli importante si anume:

numai tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern; statul roman se obliga sa intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce ii

revin din tratatele la care este parte;

4

in cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea legii fundamentale astfel incat intre actul international si Constitutie sa nu existe contradictii;

interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind libertatile publice se va face in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate internationale la care Romania este parte;reglementarile internationale au prioritate in cazul unor neconcordante intre acestea si reglementarile interne, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.In perspectiva viata constitutionala poate oferi si unele aspecte noi

privind izvoarele dreptului constitutional. Astfel, nu se poate refuza de plano calitatea de izvor de de drept constitutional nici unor acte juridice inferioare ca forta juridica legilor sau ordonantelor, daca ele intervin asupra unor relatii sociale de domeniul dreptului constitutional. Este adevarat ca acestea reglementeaza, de regula, situatii de o importanta redusa, detaliind reguli din alte izvoare formale sau avand doar natura pur proceduala.

In concluzie, putem constata ca in societatea actuala dreptul constitutional reprezinta un instrument indispensabil nu numai pentru constructia oricarui stat de drept, dar si pentru asigurarea si garantarea democratiei, oricat de dificile ar fi uneori relatiile dintre cele doua concepte. Prin izvoarele sale, dreptul constitutional isi asigura o baza solida care il face atat de important printre celelalte ramuri de drept.

BIBLIOGRAFIE

5

I. Muraru, Drept constitutional si institutii politice,Editia 12, volumul I, Editura All Beck, Bucuresti, 2005 C. Ionescu, drept constitutional si institutii politice, volumul I, Editura Lumina-Lex, Bucuresti, 2001

6