Izvoare in Desert

8/4/2019 Izvoare in Desert

http://slidepdf.com/reader/full/izvoare-in-desert 1/422

IZVOARE IN DESERT

366 lecturi devotionale

zilnice

L.B. COWMANEDITATE DE JAMES REIMANN

T R A D U C E R E A ANA SI DANIELA DOMAINSCH I

1 Ianuarie Tara pe care o ve-ti stapani este o tara cu munti si vai care se adapa din ploaiacerului este o tara de care ingrijesteDomnul Dumnezeul Tau si asupra careiadomnul Dumnezeul tau are neincetat ochii de la inceputulpina la sfirsitulanului(Deutoronom 11:11-12)

Astazi sintem in pragul necunoscutului.Innaintea noastra avem un an nou si vomintra in posesia lui.Cine stie de ce vom da?Ce experiente noi ne vor iesii in cale?Ce nevoi vor mai aparea? In ciuda nesigurantei ce ne sta in fata avem un mesajcare ne mingiie si ne inveseleste de la Tatal nostru ceresc de care ingrijeste

Domnul Dumnezeul tau;si asupra careiaDomnul are neincetat ochii de la inceputul

pina la sfitsitul anului Domnul este sursa noastra de aprovizionare.In El sint izvoare ,fintini si riuri carenu pot fii oprite si nu vor seca niciodata Celor care sint ingrijorati Tatal ceresc le

face o promisiune plina de indurare:daca El este Sursa noastra de indurariindurare nu ne va parasi niciodata Nicio arsita sau seceta nu pot seca riul alecarei izvoare inveselesc cetatea lui Dumnezeu(Psalmul 46.4)Totusi tara pe care o vom lua in stapinire este o tara plina cu vai si cu muntiNueste peste tot ses si peste tot vale. Daca viata ar fi mereu linistita siregulata,plictisitorul banal ne-ar trage in jos Avem nevoie de vai si de muntiMunţii colectează apa de ploaie pentru sute de văi roditoare. Şi la fel este şi cu noi!Greutăţile pe care le întâmpinăm pe munţi ne conduc la tronul de har şi aduc ploide binecuvântare. Da, munţii, munţii reci şi aparent neroditori ai vieţii, de care nemirăm şi ne plângem, ei aduc ploile. Câţi oameni n-au pierit în valea pustiului,îngropaţi sub nisipul lui auriu, oameni care ar fi trăit bine pe munţi? Şi câţi n-ar fi

fost ucişi de frig, distruşi de vânt şi devastaţi de roadele lor, dacă n-ar fi fost munţii



- impetuoşi, abrupţi, colţuroşi şi atât de greu de urcat? Munţii lui Dumnezeu sunt o protecţie binecuvântată pentru poporul Său împotriva vrăjmaşilor lor! Nu putem vedea ce pierdere, ce necaz şi ce încercări au loc. Trebuie doar să neîncredem. Tatăl vine aproape ca să ne ia de mână şi să ne conducă astăzi pedrumul nostru. Va fi un An Nou bun şi binecuvântat!

E l ne duce pe drumur i necunoscu te ; El ne duce în sus , de şi păşim cu gr eu , Deşi adesea le ş inăm sau şov ă im pe ca le , Deşi fur tuni ş i în tuneric adesea acoperă z iua;

Totuş i , când nor i i se duc , Ş t im că El ne conduce mai depar te .

El ne conduce pri n to ţ i ani i de îngri jorări ; Dincolo de speranţe le noastre deşarte , de îndoie l i ş i de

t emer i , El ne îndrumă paşii pr in încâlceala labirintuluiPl in de p ierd er i , de necazur i ş i de z i l e înnoura te ;

Ş t im că vo ia Lu i se face; Ş i E l ne conduce mai depar te .

Nicholaus Lud wig Z inzendorf

2 Ianuarie

Odăile, cu cât erau mai sus, cu atât erau mai încăpătoare,

şi te suiai la ele ocolind; căci te suiai împrejurul casei

pe o scară şerpuitoare. Astfel era mai mult loc,

ca lărgime, în partea de sus a casei,

şi din catul de jos te suiai î n catul de sus prin cel de la mijloc.(Ezechiel 41:7)

Tot mai sus să fie înaintarea ta: Pentru aceasta mă rog astăzi;

Tot mai sus pe parcursul anilor Şi-a anotimpurilor care trec.



Tot mai sus în acest an care vine,

Calea ta este neumblată; Tot mai sus să călătoreşti mereu,

Lângă Salvatorul tău.

Tot mai sus şi când vine necazul, Şi încercările îţi frâng inima;

Tot mai sus ele să - ţi înalţe sufletul, Ca să umbli cu Hristos de o part e.

Tot mai sus până se va ivi ziua Şi umbrele toate vor fugi;

Tot mai sus până te vei trezi în Cer,

Şi vei sta înaintea tronului.

Nu ar trebui niciodată să fim mulţumiţi să ne odihnim în ceţurile văii, când piscul muntelui Tabor ne aşteaptă. Ce pură este roua de pe dealuri, ce proaspă t este aerul de munte, ce bogată este hrana şi băutura celor care locuiesc sus, alecăror ferestre privesc spre Noul Ierusalim! Mulţi sfinţi se mulţumesc cu un trai caal minerilor, care nu văd niciodată soarele. Feţele le sunt brăzdate de lacrimi,când ar fi putut să fie unşi cu untdelemn ceresc. Sunt convins că foarte mulţicredincioşi suferă într -o temniţă, când ar putea să se plimbe pe acoperişul unui

palat, admirând peisajul luxuriant şi Libanul. Treziţi-vă, credincioşi, din stareavoastră umilă! Îndepărtaţi de la voi lenea, apatia, indiferenţa, sau orice împiedică dragostea voastră curată pentru Hristos. El să vă fie Izvorul, Centrul şi Singurul care vă înconjoară cu orice desfătare a sufletului. Refuzaţi să mai fiţi câtuşi de

puţin satisfăcuţi cu realizările voastre limitate. Aspiraţi către o viaţă mai înaltă,mai nobilă, mai împlinită. Tot mai sus spre cer! Mai aproape de Dumnezeu!

Charles H.Spurgeon

Vreau să escaladez ultima înălţime,

Şi să prind o scânteie din strălucirea gloriei: Da, mă voi ruga mereu, până voi găsi cerul, Doamne, du-mă pe o culme mai înaltă!

Foarte puţini dintre noi trăim viaţa la maxim. Zăbovim în şesuri, pentru că nee frică să escaladăm munţii. Terenul prăpăstios şi neregulat ne descurajează, aşacă rămânem în ceaţa văilor şi nu descoperim niciodată misterul dealurilor. Nici nu



ştim ce pierdem din cauza auto-îngăduinţei noastre, ce glorie ne-ar aştepta dacă am avea curajul să urcăm, şi ce binecuvântări am găsi dacă am escalada munţii lui

Dumnezeu! J. R. M.

Prea jos zidesc cei ce zidesc sub stele.

3 Ianuarie

… şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma,care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii …

(Geneza 33:14)

Ce imagine minunată a grijii lui Iacov pentru turmă şi pentru copii! El n-arîngădui ca ei să meargă prea repede nici măcar o zi. El nu i-ar fi condus la pasul cucare un om puternic ca Esau putea să meargă şi se aştepta ca şi ei să meargă, ci doar atât de repede cât putea fiecare. Ştia exact cât de mult puteau face într-o zi şi ţineacont de aceasta când planifica desfăşurarea călătoriei lor. Doar făcuse acelaşi traseu

prin pustiu cu ani în urmă, şi cunoştea din proprie experienţă ce căldură era şi câtde lung şi accidentat era drumul. De aceea a spus: „ …şi eu voi veni încet peurmă…“, „… căci n-aţi mai trecut pe drumul acesta …“ (Iosua 3:4).

Noi nu am mai trecut pe drumul acesta, dar Domnul Isus a trecut. Este un terenneumblat şi necunoscut de noi, dar El îl cunoaşte din proprie experienţă. Elcunoaşte locurile prăpăstioase care ne taie respiraţia, potecile stâncoase care ne dau

dureri de picioare, căldura arzătoare şi întinderile fără umbră care ne aduc laextenuare, şi râurile năvalnice pe care trebuie să le trecem - Domnul Isus a trecutprin toate acestea înaintea noastră. După cum ne arată Ioan 4:6: „Isus, ostenit decălătorie, şedea lângă fântână“. Era bătut de toate torentele posibile, dar toatetalazurile care au venit asupra Lui nu I-au putut stinge dragostea. Domnul Isus afost făcut un Conducător desăvârşit prin lucrurile pe care le-a suferit. „Căci El ştiedin ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Ps. 103:14). Gândeşte-tela aceasta când eşti tentat să pui sub semnul întrebării felul Său blând de a conduce.El Îşi aduce aminte mereu, aşa că nu te va obliga niciodată să faci nici măcar un pasmai mult decât pot picioarele tale să îndure. Nu te mai gândi că nu mai poţi să facinici un pas în plus, pentru că fie El te va întări ca să-l poţi face, fie va chemaimediat un popas şi nu va mai trebui să-l faci.

Frances Ridley Havergal

În „păşuni verzi“? Nu întotdeauna; câteodată El



Care ştie mai bine, mă îndrumă cu blândeţePe căi obositoare, unde vor fi umbre grele.

Deci, chiar dacă locuiesc pe piscurile înalte şi frumoaseAle munţilor, sau în văile fără soare, unde Sălăşluiesc umbrele, ce contează? El este acolo.

Barry

4 Ianuarie„Du-te“, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte“. Şi omul acela a crezut cuvintele, pe

care i le spusese Isus, şi a pornit la drum. (Ioan 4:50) Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi ... (Marcu 11:24)

Când eşti confruntat cu o situaţie care necesită rugăciune imediată, roagă -te până -L crezi pe Dumnezeu - până când poţi să - I mulţumeşti cu toată inima şi cutoată sinceritatea pentru răspuns. Dacă nu vezi imediat răspunsul exterior, nu te

ruga pentru el ca şi cum este evident că nu crezi că Dumnezeu o să - ţi răspundă. Acest tip de rugăciune va fi un obstacol pentru tine în loc să fie un ajutor. Şi când vei termina rugăciunea, vei observa că ţi-a scăzut credinţa sau că s-a dus de tot.

Impulsul pe care l-ai simţit ca să te rogi astfel este clar de la tine şi de la Satan. Nueste rău să menţionezi din nou înaintea Domnului în rugăciune situaţia ta, dacă El te face să aştepţi răspunsul Lui, dar asigură -te că te rogi într -un fel care să - ţi aratecredinţa.

Niciodată să nu te rogi într -un fel care îţi diminuează credinţa. Poţi să -I spuică mai aştepţi, că încă mai crezi şi de aceea Îl lauzi pentru răspunsul Lui. Nimicnu- ţi solidifică mai bine credinţa decât să fii atât de sigur de răspuns încât să - I poţimulţumi lui Dumnezeu pentru el. Rugăciunile care ne golesc de credinţă nurecunosc nici promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său, nici „Da“-ul pe careEl l-a şoptit inimilor noastre. Astfel de rugăciuni sunt numai exprimarea neliniştiiinimii noastre, şi neliniştea implică necredinţa că rugăciunile noastre vor fiascultate. „Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihna (aceea)“ (Evrei 4:3).



Tipul de rugăciune care ne goleşte de credinţă, ia naştere deseori dinconcentrarea gândurilor noastre mai degrabă asupra dificultăţii problemei decât asupra promisiunii lui Dumnezeu. Avraam, „fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nus-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, … El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui

Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu“(Rom 4:19-20). „Să veghem şi să ne rugăm, ca să nu cădem în ispită“ (Matei26:41). Să nu facem rugăciuni care ne diminuează credinţa. C. H. P.

Credinţa nu este un simţ, nu este prin vedere, nu este raţională, ci pur şi simplu să -L crezi pe Dumnezeu pe cuvânt. Christmas Evans

Începutul îngrijorării este sfârşitul credinţei, şi începutul adevăratei credinţeeste sfârşitul îngrijorării. George Mueller

Niciodată nu vei învăţa credinţa înconjurat de confort. Dumnezeu ne dă promisiunile Sale într-o oră liniştită, pecetluieşte legămintele noastre cu cuvintemari şi pline de îndurare, şi apoi Se dă câţiva paşi înapoi, aşteptând să vadă dacă

avem credinţă. Apoi îngăduie să vină ispititorul, şi testul care urmează pare să contrazică tot ce a spus El. Acesta este momentul când credinţa îşi câştigă cununa. Acum e timpul să privim în sus prin furtună, şi să declarăm printre marinarii caretremură înfricoşaţi: „am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-aspus“ (Fapte 27:25).

Crede şi încrede-te; printre stele şi sori,Prin viaţă şi prin moarte, prin suflet şi simţire, Planul Său patern şi înţelept se desfăşoară; Întunericul Providenţei Lui E înstelat cu intenţii divine.

5 Ianuarie

Asa … a zis: „Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor

celui slab împotriva celui tare“. (2 Cronici 14:11)

Aminteşte- I lui Dumnezeu de responsabilitatea Lui exclusivă: „Numai Tu poţi

veni în ajutor“. Oştirea care venise împotriva oamenilor lui Asa era enormă. „Zerah, etiopianul, a ieşit împotriva lor cu o oştire de un milion de oameni şi trei sute de care“ (v. 9). Părea imposibil pentru Asa să - şi conducă oamenii împotrivaacestei vaste mulţimi. Nu era nici un aliat care să -i vină în ajutor. De aceea,

singura lui speranţă era în Dumnezeu.



Se poate ca dificultăţile tale să ajungă la un nivel atât de alarmant încât să fii silit să refuzi orice ajutor omenesc. În încercări mai mici, poate că ai recurs la unastfel de ajutor, dar acum trebuie să te arunci în braţele Prietenului tăuatotputernic. Pune-L pe Dumnezeu între tine şi vrăjmaş.

Asa, realizând lipsa lui de putere, L-a văzut pe Yehova stând între puterea lui Zerah şi el. Şi nu greşea deloc. Ni se spune că etiopienii „au fost nimiciţi de Domnul şi de oştirea Lui“ (v. 13), ca şi cum nişte luptători cereşti s-au aruncat asupra vrăjmaşului de partea lui Israel. Oştirea Domnului a copleşit atât de mult vasta armată a inamicului încât aceştia au fugit. Apoi, tot ce trebuia să facă Israel era să -i urmărească şi să ia prada. Dumnezeul nostru este „Domnul oştirilor“

(Isaia 10:16), care poate chema întăriri neaşteptate în orice moment pentru a-Şiajuta poporul. Crede că El este între tine şi situaţia ta dificilă, şi orice te tulbură va

fugi dinaintea Lui, ca norii duşi de vânt.F. B. Meyer

Când nu-ţi mai rămâne nici un sprijin, Când fortăreţele se prăbuşesc în praf;

Când nimic nu mai e sigur decât că Dumnezeu domneşte, Acesta e timpul să te-ncrezi.

E mai bine să umbli prin credinţă decât prin vedere, Pe calea aceasta a ta şi a mea;

Şi-n noaptea cea mai neagră, când nu mai e nici o lumină E timpul ca credinţa să strălucească.

„Avraam a crezut pe Dumnezeu“ (Rom. 4:3), şi a spus ochilor săi: „Înapoi!“ şi legilor naturii: „Tăceţi!“ şi inimii neîncrezătoare: „Linişte, ispititor mincinos!“ Pur şi simplu, „L-a crezut pe Dumnezeu“.

Joseph Parker

6 Ianuarie

Dacă vei trece prin ape … nu te vor îneca. (Isaia 43:2)



Dumnezeu nu ne deschide căile înainte să ajungem la ele, nici nu ne vine înajutor înainte să fie nevoie de ajutor. El nu dă la o parte obstacolele din caleanoastră înainte să ajungem la ele. Totuşi, când suntem în punctul critic, mâna

Domnului este întinsă.Mulţi oameni uită acest adevăr şi continuă să se îngrijoreze de dificultăţile pe

care le întrevăd în viitor. Ei se aşteaptă ca Dumnezeu să deschidă şi să netezească drumul cu multe mile înaintea lor, dar El promite să o facă pas cu pas, în funcţiede nevoia care apare. Trebuie să fii în mijlocul valurilor înainte să faci apel la

promisiunea lui Dumnezeu. Mulţi oameni se tem de moarte şi sunt foarte nenorociţică ei nu au „harul de a muri“. Desigur că ei n-o să aibă niciodată har pentrumoarte când sunt deplin sănătoşi. De ce l -ar avea, când sunt în mijlocul sarcinilor din viaţă, iar moartea e încă departe? Harul vieţii este cel ce ne trebuie pentrulucrarea şi chemarea vieţii, şi apoi harul de a muri, când va fi timpul să mori. J. R.M.

„Dacă vei trece prin ape“ Oricât de adânci ar fi valurile şi reci,

Yehova este adăpostul nostru, Şi promisiunea Lui este sprijinul nostru;

Pentru că Domnul Însuşi a spus-o,El, Dumnezeul credincios şi adevărat:

„Când vei ajunge la ape,Nu te vei scufunda, CI VEI TRECE PRIN ELE“.

Mări de necazuri, mări de încercări, Chin amar, durere crudă,

Valuri de ispite se rostogolescStrăbătând inima şi mintea -

Acestea nu ne vor aco peri niciodată Căci noi ştim că Cuvântul Lui este adevărul;

Prin toate valurile Lui şi prin toate talazurile Lui, El ne va conduce în siguranţă.

Talazuri care ameninţă cu distrugerea, Curentul submarin perfid al îndoielii,Nu ne vor îneca, nu ne vor duce

În larg, în adâncurile oceanului de vai-uri;Pentru că promisiunea Lui ne va susţine,

Lăudaţi pe Domnul, al cărui Cuvânt este adevărat! Nu ne vom scufunda, nici nu ne vom îneca,



Pentru că El zice: „Vei trece prin ele“. Annie Johnson Flint

7 Ianuarie

M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. (Filipeni 4:11)

Apostolul Pavel, fiind lipsit de orice fel de confort, a scris cuvintele de mai susdin celula întunecoasă a unei închisori.

Se spune despre un împărat că s-a dus în grădina lui într -o dimineaţă şi a găsit totul veştejit şi pe moarte. El a întrebat atunci stejarul de lângă poartă careera problema. Stejarul i-a spus că era sătul de viaţă şi voia să moară pentru că nuera înalt şi frumos ca pinul. Pinul era supărat că nu putea să facă struguri ca viţade vie. Viţa de vie voia să moară pentru că nu putea să crească vertical şi să facă

fructe aşa de mari ca piersicile. Muşcata era amărâtă că nu era la fel de înaltă şide parfumată ca liliacul.

Şi uite aşa, lanţul se întindea prin toată grădina. Ajungând şi la o violetă,împăratul a găsit -o cu faţa strălucind de bucurie ca niciodată şi i-a spus: „Ei,violeto, mă bucur să găsesc o singură floare mică şi curajoasă în mijlocul acesteidescurajări totale. Nu pari să fii deloc deprimată“. Violeta i-a răspuns: „Nu, nu

sunt. Ştiu că sunt mică, totuşi m-am gândit că dacă tu ai fi preferat un stejar, sauun pin, sau un piersic sau chiar un liliac, ai fi plantat unul. Dar când am văzut că preferi o violetă, am hotărât să fiu, atât cât pot, cea mai frumoasă violetă mică“.

Alţii poate fac o lucrare mai mare, Dar tu ai partea ta de făcut;

Şi nimeni din toată familia lui Dumnezeu N-o poate face mai bine ca tine.

Oamenii care sunt ai lui Dumnezeu fără nici o rezervă s-au deprins să fiemulţumiţi cu starea în care se găsesc. Voia Lui devine voia lor, şi ei doresc să facă

pentr u El orice doreşte El ca ei să facă. Ei s-au dezbrăcat de toate, şi-n locul goliciunii văd totul restaurat însutit.



8 Ianuarie

Le voi trimite ploaie la vreme,

şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată! (Ezechiel 34:26)

Cum este vremea ta astăzi? Experimentezi o perioadă de secetă? Dacă da,atunci este timpul să plouă. Treci printr -o perioadă de mari greutăţi cu nori negri?

Atunci şi acesta este tot un sezon de ploi torenţiale. „Puterea ta să ţină cât zileletale“ (Deuteronom 33:25).

Dumnezeu va trimite tot felul de binecuvântări. Şi toate binecuvântările Salevin împreună, ca verigile unui lanţ de aur. Dacă El îţi dă harul mântuirii, îţi va da

şi harul mângâierii. Dumnezeu va trimite ploi binecuvântate. Priveşte astăzi în sus,tu care eşti ca o plantă uscată şi veştejită. Deschide- ţi frunzele şi florile şi primeşte

ploaia cerească a lui Dumnezeu. C. H. Spurgeon

Lasă-ţi dar inima să devină o vale joasă, Şi Dumnezeu va da ploaie peste ea până va da pe deasupra.

Tu, Doamne, poţi transforma spinii mei într-o floare. Şi eu doresc mult ca spinii mei să fie transformaţi într -o floare. Iov a primit strălucirea soarelui după ploaie, dar a fost ploaia în zadar? Iov vroia să ştie, şi eu, de asemenea, vreau să ştiu, dacă ploaia are vreo legătură cu strălucirea soarelui. Numai Tu îmi poţi

spune - crucea Ta îmi poate spune. Tu Te-ai încununat cu necazuri. Aceasta să fie şi cununa mea, o, Doamne. Voi triumfa numai în Tine, odată ce voi înţelege strălucirea ploii. George Matheson

Viaţa roditoare caută ploaia la fel de mult ca şi soarele.

Peisajul brun şi uscat de sub soare, Are nevoie de nor ca să-l readucă la viaţă; Roua poate umezi copacul şi floarea, Dar aceştia au nevoie de apa filtrată de nor a ploii Care să aducă verdeaţă bogată vieţii lipsite de viaţă.

O, cât de mult se aseamănă aceasta cu peisajul unei vieţi: Roua de încercări cade ca tămâia, bogată şi dulce; Dar abia se vede în tava de cristal -Ca fluturii de noapte, roua dispare în zori



Şi lasă impresii trecătoare, ca buzele care se întâlnesc.

Dar norii de încercări, care poartă poveri fără seamăn, Lasă în suflet o umezeală care se aşază în străfunduri: Stimulatori ai vieţii prin legea puternică a lui Dumnezeu; Şi acolo unde înainte păşea cămila însetată, Acum saltă cele mai bogate frumuseţi în peisajul vieţii.

Citeşte deci în fiecare nor care ajunge la tine Cuvintele lui Pavel, cu litere mari şi desluşite: Şi norii aceia îţi vor hrăni sufletul cu binecuvântări Şi cu o încredere constantă, când vei citi că Toate lucrurile lucrează împreună spre bine.

Nu te teme, nici nu te supăra!

9 Ianuarie

Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum

nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare,

care are să fie descoperită faţă de noi. (Romani 8:18)

Odată am ţinut aproape un an coconul în formă de sticlă al unui fluture denoapte imperial. Coconul era foarte ciudat construit. Gâtul „sticlei“ avea odeschizătură îngustă prin care insecta matură avea să - şi deschidă drum ca să iasă.

Astfel, coconul abandonat rămâne în stare perfectă, ca şi cum ar fi încă locuit, fără ca vreuna din fibrele întreţesute să fie sfâşiată. Marea diferenţă dintre dimensiuneadeschizăturii şi dimensiunea insectei prizoniere ne face să ne întrebăm cum poate

să iasă fluturele de noapte. Bineînţeles că aceasta nu se poate realiza decât cumultă trudă şi cu mare dificultate. Se presupune că presiunea la care este supuscorpul fluturelui când trece printr-o deschizătură atât de îngustă este modul încare fluidele sunt împinse în aripi, având în vedere că ele sunt mai puţin dezvoltateîn momentul când ies din cocon decât la alte insecte.

S-a întâmplat să fiu martor la primele eforturi ale fluturelui meu prizonier dea scăpa din lunga lui celulă. Toată dimineaţa l -am urmărit cu răbdare, cum se



străduia şi se zbătea ca să se elibereze. Părea că niciodată nu va fi în stare să depăşească un anumit prag, şi-ntr-un târziu răbdarea mea a ajuns la capăt.

Fibrele limitatoare erau probabil mai uscate şi mai puţin elastice decât dacă aş filăsat coconul toată iarna în habitatul său nativ, aşa cum l -a destinat natura. Înorice caz, eu mă credeam mai înţelept şi mai milos decât Creatorul său, aşa că m-am hotărât să -i dau o mână de ajutor. Cu vârful unei forfecuţe, am tăiat uşor firelelimitatoare ca să -i uşurez puţin eliberarea. În acel moment, cu mare uşurinţă,

fluturele meu s-a târât afară, trăgând după el un corp umflat şi mare şi nişte aripimici şi fragile. În zadar urmăream să văd procesul miraculos de dezvoltare princare aceste aripi se vor deschide tăcut şi rapid în faţa ochilor mei. În timp ce-iexaminam delicatele şi frumoasele semne şi pete de diferite culori, care erau toateacolo în miniatură, tânjeam să le văd la dimensiunea lor maximă. Aşteptam ca

fluturele meu, unul dintre cele mai superbe specii, să apară în toată frumuseţea luidesăvârşită. Dar aşteptam în zadar. Intervenţia mea miloasă nepotrivită s-a

dovedit a fi spre ruinarea lui. Fluturele a suferit o naştere prematură, târându-seîndurerat în scurta lui existenţă, în loc să zboare prin aer pe aripi de curcubeu. Deseori mă gândeam la fluturele meu, mai ales când îi urmăream cu lacrimi

în ochi pe cei care se luptau cu necazuri, cu suferinţe şi nenorociri. Tendinţa meaar fi să intervin repede pentru a uşura disciplina şi a aduce eliberarea. O, ce miop

sunt! De unde să ştiu eu dacă vreuna din aceste dureri sau suspine ar trebuiuşurată? Dragostea prevăzătoare şi perfectă care caută perfecţiunea a tot ce-I aparţine, nu are slăbiciuni şi nu se dă înapoi în faţa suferinţelor prezente,momentane. Dra gostea Tatălui nostru ceresc este prea neclintită ca să aibă

slăbiciuni. Pentru că El Îşi iubeşte copiii, El „ne pedepseşte pentru binele nostru,ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui“ (Evrei 12:10). Având în vedere acest scop

glorios, El nu ne uşurează durerile. Făcuţi desăvârşiţi prin suferinţă, aşa cum a fost făcut şi Fratele nostru mai mare, noi, copiii lui Dumnezeu, suntem disciplinaţica să ne facă ascultători şi să fim aduşi la glorie prin multe necazuri.

(dintr-un tractat)

10 Ianuarie

Pavel şi însoţitorii lui … au fost opriţi de Duhul Sfânt

să vestească Cuvântul în Asia. (Faptele Apostolilor 16:6)

Este interesant de studiat modul în care Dumnezeu Şi-a extins călăuzireaasupra acestor primi mesageri ai crucii. Aceasta a constat în principal în oprirea



mersului lor, când ei au ales să meargă în altă direcţie decât cea corectă. Când auvrut s-o ia la stânga, spre Asia, El i-a oprit. Când au căutat s-o ia la dreapta, spre

Bitinia în Asia Mică, El i-a oprit din nou. În ultimii săi ani din viaţă, Pavel avea să facă una dintre cele mai mari lucrări ale lui în regiunea aceasta, dar acum uşa îiera închisă de Duhul Sfânt. Nu sosise încă ceasul pentru atacul asupra acestor aparent invincibile bastioane ale împărăţiei lui Satan. Trebuia să meargă Apolomai întâi acolo, ca să pună baza. De Pavel şi Barnaba era nevoie urgentă în altă

parte şi trebuia mai multă pregătire înainte să preia această sarcină plină deresponsabilităţi.

Iubiţilor, de fiecare dată când sunteţi în dubiu şi nu ştiţi î n ce parte s-o luaţi, supuneţi-vă întreaga judecată Duhului lui Dumnezeu, rugându- L să închidă toateuşile şi s-o deschidă doar pe cea corectă. Spune- I: „Duh binecuvântat, Îţi dauîntreaga responsabilitate de a închide orice cale şi de a-mi opri orice pas care nueste după voia lui Dumnezeu. Fă -mă să aud glasul Tău înapoia mea ori de câte ori

mă abat la dreapta sau la stânga (Deuteronom 5:32). În acelaşi timp, continuă să mergi pe calea pe care mergeai înainte. Persistă în chemarea ta până când ţi se va spune clar să faci altceva. O, călătorule, Duhul

Domnului Isus aşteaptă să - ţi fie şi ţie ce i-a fost lui Pavel. Numai fii foarte atent şiascultă chiar şi cele mai mici imbolduri sau atenţionări ale Lui. Apoi, după ce te-airugat cu credinţă, şi nu mai există nici o piedică aparentă, mergi înainteîncrezător. Să nu fi surprins dacă răspunsul te aduce în faţa unor uşi care ţi seînchid în faţă. Când uşile se închid în dreapta şi-n stânga, un drum deschis vaduce sigur la Troa. Luca te aşteaptă acolo, şi viziunile îţi vor arăta drumul cătrevastele oportunităţi care rămân deschise şi către prietenii credincioşi care teaşteaptă. De la Pavel, de F. B. Meyer

Este vreo problemă în viaţa ta de rezolvat, Nişte tunele care par pline de mister? Dumnezeu ştie, El care aduce lucrurile ascunse la lumină. El ţine cheia.

Este vreo uşă închisă de mâna Tatălui Pe care sperai s-o vezi larg deschisă?

Încrede-te în Dumnezeu şi aşteaptă - când El închide uşa El ţine cheia.

Este vreo rugăciune fierbinte la care nu ţi s-a răspuns încă, Sau la care ţi s-a răspuns altfel de cum vroiai tu? Cu timpul, Dumnezeu îţi va dezvălui planul Său. El ţine cheia.



Ai răbdare cu Dumnezeul tău, cu Dumnezeul tău răbdător, Atotînţelept, atotştiutor, care nu zăboveşte mult, Căci uşii întregului tău viitorEl îi ţine cheia.

Mângâiere nesecată, dulce şi binecuvântată odihnă, Să ştii că El ţine cheia tuturor uşilor Şi că atunci când vede că este cel mai bine, Ţi-o va da ţie.

Anonim

11 Ianuarie

Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.(Isaia 40:1)

Adunaţi mângâiere. Aceasta era misiunea profetului Isaia în momentul acela. Lumea este plină de inimi îndurerate şi nemângâiate. Dar înainte să fii competent pentru această lucrare înaltă, trebuie să fii exersat. Şi exersarea ta este extrem decostisitoare, deoarece, ca să fie completă, trebuie să suferi şi tu aceleaşi nenorociri

care storc din nenumărate inimi lacrimi şi sânge. Prin urmare, propria ta viaţă devine secţia de spital unde eşti învăţat arta divină a mângâierii. Vei fi rănit, pentru ca în timp ce Marele Doctor leagă rănile tale, să înveţi cum să dai primul ajutor răniţilor de pretutindeni. Te întrebi de ce trebuie să treci prin necazul acestamare? În următorii zece ani vei găsi foarte mulţi oameni suferind în acelaşi fel catine. Le vei spune atunci cum şi tu ai suferit şi cum ai fost mângâiat. Odată expusă

problema, Dumnezeu va aplica pentru ei acelaşi anestezic pe care l -a folosit odată pentru tine. Şi atunci, în privirea arzătoare urmată de scânteia speranţei careizgoneşte din suflet umbra disperării, vei înţelege de ce ai trecut prin aceanenorocire. Şi- L vei binecuvânta pe Dumnezeu pentru disciplina care ţi-a umplut viaţa cu o aşa comoară de experienţă şi întrajutorare. selectat

Dumnezeu ne mângâie nu pentru a ne face pe plac, ci pentru a ne facemângâietori. John Henry Jowett

Îmi spun că trebuie să zdrobesc Frunza trandafirului,



Înainte ca să-i pot păstra şi folosiParfumul scurt.

Îmi spun că trebuie să frâng Inima ciocârliei,Înainte ca trilurile ei din colivieSă facă să se aştearnă liniştea.

Îmi spun că dragostea trebuie să sângereze Şi prietenia să plângă, Înainte ca în cea mai adâncă nevoie Să ating acel adânc.

Trebuie să fie mereu aşa

Cu lucrurile de preţ? Trebuie ca ele să fie zdrobite şi să meargă Cu aripile lovite?

Ah da! Prin zile de zdrobire,Prin nopţi de-ncarcerare, prin cicatriceleSpinilor şi a drumurilor pietroase, Aşa se capătă aceste binecuvântări!

12 Ianuarie

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie

când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi

că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.(Iacov 1:2-3)

Dumnezeu îi îngrădeşte pe ai Săi pentru a-i proteja. Deşi deseori ei vă d numai partea rea a gardului şi, prin urmare, înţeleg greşit planurile Lui. Tot aşa a fost şicu Iov, când a întrebat: „Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?“ (Iov 3:23). Ah, d ar Satan ştia valoarea acestui gard! El L-a provocat pe Domnul, spunând: „Nu l-aiocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui?“ (Iov 1:10).



Pe paginile oricărei încercări sunt raze înguste de lumină care strălucesc.Spinii nu te vor înţepa până nu te rezemi de ei, şi nici unul nu te va atinge fără cunoştinţa lui Dumnezeu. Cuvintele care te-au rănit, scrisoarea care te-aîndurerat, cruzimea celui mai bun prieten al tău, nevoile tale financiare - toate Îisunt cunoscute. El te mângâie cum nimeni n-o poat e face, şi e atent să vadă dacă înciuda tuturor acestor încercări, vei cuteza să te încrezi în El în mod deplin.

Gardul de măceş care ne protejează de intruşi, Arată atât de sălbatic şi de gol Când, desfrunzit de iarnă, fiecare ramură îşi aratăGhimpii ce ar putea răni şi sfâşia.

Dar vine primăvara; şi ca toiagul care a înmugurit, Fiecare rămurică înverzeşte toată;

Şi se împodobeşte cu perne moi din frunze delicate, Acolo unde înainte erau numai spini.

Necazurile, care ni se par atât de tulburătoare, Sunt îndurări trimise cu blândeţe Pentru a ne proteja sufletele încăpăţânate de supărări mai grele Şi pentru a ne apăra de dureri mai mari.

Ca să ne salveze de la groapă, nici o perdea de trandafiri Nu va fi de folos în apărarea noastră, Stavila care se interpune completÎnţeapă ca un gard de sârmă ghimpată.

La început, când simţim durerea loviturii, plângându-neDe rănile deschise care sângerează, Gardurile aspre ale lui Dumnezeu care ne rănesc Pot părea foarte aspre într -adevăr.

Dar, după aceea, vine primăvara binecuvântată a lui Dumnezeu

Şi murmurele amare încetează; Asprimea tăioasă care ne-a străpuns înfloreşte Şi dă naştere roadelor păcii.

Deci haidem să cântăm, calea noastră păzită care merge astfel Printre capcanele ascunse ale vieţii, Îmbinând în mod plăcut judecata şi îndurarea;



Pământul este trist, dar minunată-i cântarea.

13 Ianuarie

Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori

prin Acela care ne-a iubit. (Romani 8:37)

Aici e mai mult decât victorie. E un triumf atât de complet încât nu numai că am scăpat de înfrângere şi de distrugere, dar i-am şi învins pe vrăjmaşii noştri

şi-am câştigat o pradă atât de bogată şi valoroasă că nu putem decât să -I mulţumim lui Dumnezeu pentru bătălie. C um putem fi „mai mult decât biruitori“?

Putem primi în urma conflictului o disciplină spirituală care ne va întări foartemult credinţa şi va crea caracterul nostru spiritual. Ispita este necesară pentru ane întări şi a ne motiva în viaţa spirituală. Este asemenea vânturilor năprasnicecare forţează cedrii măreţi de pe povârnişurile munţilor să - şi înfigă şi mai adâncrădăcinile în pământ. Conflictele noastre spirituale sunt printre cele mai minunatebinecuvântări ale noastre, şi vrăjmaşul este folosit pentru pregătirea noastră învederea înfrângerii lui finale. În antichitate, frigienii din Asia Mică aveau olegendă, că de fiecare dată când îşi biruiau vrăjmaşii, absorbeau puterea fizică avictimelor lor şi o adăugau la puterea şi la vitejia lor. Şi-n adevă r, întâmpinând

ispita biruitori ne dublăm puterea spirituală şi ne întărim armura. De aceea este posibil nu numai să ne învingem vrăjmaşul, ci să -l şi capturăm şi să -l facem să lupte în rândurile noastre.

Profetul Isaia spune că „vor zbura pe umărul filistenilor“ (Isaia 11:14). Aceşti filisteni erau vrăjmaşii lor de moarte, dar acest pasaj sugerează că ei vor putea nu numai să -i înfrângă pe filisteni, dar şi să călărească pe spinarea lor ca să triumfe mai departe. Aşa cum un marinar dibaci poate folosi un vânt potrivnic ca

să -l poarte înainte, folosind forţa lui motrice pentru a înainta în zigzag, este posibil şi pentru noi în viaţa noastră spirituală, prin harul învingător al lui Dumnezeu, să întoarcem cu 180° lucrurile care păreau cele mai nefavorabile şi ostile. Atunci vom

putea spune mereu: „Împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat laînaintarea Evangheliei“ (Filipeni 1:12). din Viaţa Mai Abundentă

Un cunoscut om de ştiinţă, observând că primii marinari credeau că marilebariere de corali ale Insulelor Atole au fost formate instinctiv de către coraliiconstructori pentru a se proteja în canalul navigabil interior, a dovedit falsitateaacestei convingeri. El a demonstrat că aceste organisme pot supravieţui şi se pot



înmulţi numai înfruntând oceanul deschis cu bogata sursă de oxigen din spumavalurilor puternice. În general se consideră că o viaţă protejată şi uşoară este ceamai bună formă de a trăi. Însă viaţa celor mai nobili şi mai puternici oameni arată exact contrariul, şi anume că îndurarea suferinţei îl face pe om. Este factorul care

face distincţie între un trai uşor şi trăirea unei vieţi viguroase. Suferinţa zideştecaracterul. selectat„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de

biruinţă în Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţeiLui“ (2 Corinteni 2:14).

14 Ianuarie

După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor. (Ioan 10:4)

Este o lucrare foarte dificilă şi pentru El şi pentru noi - pentru noi este greu să mergem, dar la fel de greu este şi pentru El să ne rănească. Însă trebuie făcut. Nuar fi în interesul nostru să stăm mereu într -un loc fericit şi confortabil. De aceea El ne mână înainte. Păstorul iese din ţarc, pentru ca oile să meargă înainte spreversantul înviorător al muntelui. În acelaşi fel, lucrătorii trebuie scoşi la seceriş,altfel grâul auriu se strică.

Dar întăreşte-te! Nici că s-ar putea mai rău decât să stai când El te determină contrariul; dacă mâna plină de dragoste a Domnului nostru ne îndeamnă să mergem înainte, aşa trebuie să fie cel mai bine. Înainte, în Numele Lui, spre păşuni

verzi, ape de odihnă şi piscuri de munţi! (vezi Psalmul 23:2). „El merge înaintea(noastră)“. Aşa că orice ne aşteaptă pe cale este întâmpinat mai întâi de El, şi ochiicredinţei pot să distingă mereu prezenţa Lui măreaţă în faţa lor. Când prezenţa Luinu poate fi văzută, este periculos să mergi înainte. Mângâie- ţi inima cu faptul că Salvatorul Însuşi a experimentat toate încercările prin care îţi cere să treci; El nu

ţi-ar cere să treci prin ele dacă nu S -ar fi asigurat mai întâi că aceste căi nu sunt prea dificile sau prea istovitoare pentru tine.

Aceasta este viaţa binecuvântată - nu să fii nerăbdător să vezi cât mai departe pedrum, nici să fii peste măsură de preocupat de pasul următor, nu să fii dornic să - ţialegi calea, nici să te încarci până la refuz cu responsabilităţi grele de viitor, ci să -Lurmezi pe Păstor în tăcere, pas cu pas.

Întunecat e cerul! şi-nvăluit, necunoscutul mâine! Întunecată-i calea vieţii, căci noaptea încă n-a trecut;Mult dorita lumină n-am s-o împrumut în acest timp;Dar aceasta ştiu şi cred, că EL MERGE ÎNAINTE.



Pericole sunt aproape! şi spaime îmi zdruncină mintea; Inima pare că se teme de ce trebuie să mai întâmpine în viaţă; Dar eu sunt al Lui - El ştie drumul pe care merg, Cu mult mai binecuvântat, atât timp cât EL MERGE ÎNAINTE.

Îndoielile şi-aruncă umbrele lor fantomatice şi nepoftite peste mine,Îndoieli că ce-i mai bun în viaţă - lucrurile cele mai alese ale vieţii s-au dus;Ce m-ar putea întări, ce m-ar putea restabili mai mult decât Cuvântul Tău Şi acest fapt binecuvântat, că EL ÎNCĂ MERGE ÎNAINTE.

EL MERGE ÎNAINTE! Aceasta să fie consolarea mea! El merge înainte! Pe aceasta se bazează inima mea! El merge înainte! Aceasta garantează salvarea!

EL MERGE ÎNAINTE! De aceea totul este bine. Danson Smith

Păstorul oriental mergea întotdeauna înaintea oilor sale. El era întotdeauna înfaţă. Orice atac asupra oilor trebuia să treacă mai întâi de el. Acum Dumnezeueste în faţă . El este în zilele noastre de mâine, şi ziua de mâine îi umple pe oamenide frică. Dar Dumnezeu este deja acolo. Toate zilele de mâine ale vieţii noastretrebuie să treacă pe la El până să ajungă la noi.F. B. Meyer

Dumnezeu este în toate zilele de mâine,De aceea eu trăiesc pentru astăzi, Sigur că voi găsi la răsăritul soarelui Călăuzire şi putere pentru calea mea;Putere pentru orice moment de slăbiciune, Speranţă pentru orice moment de suferinţă, Mângâiere pentru orice necaz,Vreme frumoasă şi bucurie după ploaie.

15 Ianuarie

Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea, şi i-a zis:„Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme,

căci Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi-ţi voi înmulţi sămânţa,din pricina robului Meu Avraam“. (Geneza 26:24)



Era în aceeaşi noapte când Isaac s-a suit la Beer-Şeba. Crezi că această

revelaţie de la Dumnezeu a fost accidentală? Crezi că momentul în care a avut loca fost la întâmplare? Crezi că s-ar fi putut întâmpla în oricare altă noapte caaceea? Dacă da, atunci te înşeli amar nic. De ce a venit la Isaac în noaptea când aajuns la Beer-Şeba? Pentru că era noaptea în care în sfârşit s-a odihnit. Î n ţara lui străveche fusese hărţuit . Au fost o mulţime de certuri meschine pentru nişte fântâninesemnificative care erau ale lui. Nimic nu este mai rău ca aceste mici necazuri,mai ales când sunt multe. Din cauza acestor mici necazuri, chiar şi după ce s-auterminat, locurile păstrau o amintire neplăcută pentru Isaac. De aceea a fost nevoit

să plece şi să caute o schimbare de decor . Şi-a întins cortul departe de loculdisputelor lui anterioare. În noaptea aceea a venit revelaţia. Dumnezeu i-a vorbit când nu mai avea nici o furtună interioară. El nu-i putea vorbi lui Isaac când mintea lui era preocupată. Glasul lui Dumnezeu are nevoie de liniştea sufletului

tău. Numai în liniştea duhului său, a putut Isaac să audă veşmântul lui Dumnezeutrecând uşor pe lângă el. Noaptea lui liniştită a devenit noaptea lui strălucită.Suflete al meu, ai cântărit tu aceste cuvinte: „Opriţi-vă, şi să ştiţi…“ (Psalmul

46:10)? În momentele de întristare , nu poţi să auzi răspunsul la rugăciunile tale. De câte ori nu ţi s-a părut că răspunsul a venit mult mai târziu! Inima n-a auzit nicio replică în timpul plânsului ei, a tunetului ei, a cutremurului ei şi a focului ei. Dar odată ce plânsul a încetat, odată ce s-a făcut linişte, odată ce mâna ta nu mai

zdruncină poarta de fier, şi odată ce preocuparea pentru alte vieţi învinge tragedia propriei tale vieţi, mult aşteptata replică apare. Trebuie să te odihneşti, o, suflete,ca să primeşti dorinţa inimii tale. Potoleşte- ţi bătăile inimii pentru interesele tale.Pune furtuna problemelor tale personale pe altarul încercărilor zilnice al lui

Dumnezeu, şi-n aceeaşi noapte, Domnul ţi Se va revela. Curcubeul Lui se vaîntinde peste furtuna potolită, şi în liniştea ta vei auzi muzica eternă.

George Matheson Urmează-ţi singură calea,Inimă liniştită şi neînfricată. Vei cunoaşte lucruri ciudate, tainice, Pe care nici un glas nu ţi le-a spus.

În timp ce mulţimea micilor descurcăreţi Aleargă după lucruri deşarte şi de nimic, Tu vei vedea răsărind o lume măreaţă În care se aude o muzică dulce şi sfântă.

Lasă altora drumul prăfuit,



Păstrează-ţi sufletul fără pată şi plin de lumină, Ca suprafaţa strălucitoare a oceanului Când soarele îşi ia zborul. din Germanul de V. Schoffel

16 Ianuarie S-a stârnit o mare furtună de vânt. (Marcu 4:37)

Unele furtuni ale vieţii - un necaz foarte mare, o dezamăgire amară, oînfrângere zdrobitoare - se abat dintr-odată asupra noastră. Altele vin mai încet ,apărând la marginea neregulată a orizontului nu mai mare decât o palmă de om.

Dar necazul care pare atât de nesemnificativ se întinde până acoper ă cerul şi necopleşeşte.

Dar numai în furtună Dumnezeu ne pregăteşte pentru slujbă . Când Dumnezeuvrea un stejar, El îl plantează acolo unde-l scutură furtunile şi-l bat ploile. Înbătălia de la miezul nopţii cu fenomenele naturii stejarul îşi dezvoltă scoarţa luiaspră şi devine regele pădurii.

Când Dumnezeu vrea să formeze caracterul unui om, îl pune în furtuni. Istoriaomenirii a fost întotdeauna aspră şi dură. Nimeni nu poate ajunge desăvârşit până n-a fost scos afară în furia furtunii şi până n-a găsit glorioasa împlinire arugăciunii: „O, Dumnezeul meu, ia-mă, zdrobeşte-mă, modelează -mă!“

Un francez a pictat un tablou al geniului universal. În pictura sa erau oratori,

filozofi şi martiri renumiţi, toţi care au dobândit preeminenţă în diverse aspecte alevieţii. Un lucru remar cabil cu privire la acest tablou era acesta: fiecare om preeminent în abilitatea sa fusese mai întâi preeminent în suferinţă. În prim plan stă tea figura unui bărbat căruia i s-a interzis accesul în Ţara Promisă: Moise. Lângă el, simţindu- şi calea, este orbul Homer. Milton este acolo, orb şi cu inima zdrobită. Apoi este forma U nuia care tronează peste ei toţi. Care estecaracteristica Lui? Faţa Lui era desfigurată mai mult decât a tuturor celor lalţi. S-ar putea ca artistul să fi numit acest mare tablou Furtuna.

Frumuseţile naturii apar după fur t ună. Frumuseţea aspră a muntelui se naşteîntr-o furtună, şi eroii vieţii sunt cei bătuţi de furtună şi căliţi în război.

Ai trecut prin furtuni şi-ai fost măturat de vânturile furioase? Te-au lăsat ele zdrobit, extenuat şi bătut în vale, sau te-au ridicat pe piscul însorit al unei mult maibogate, mai adânci şi mai statornice naturi umane? Te-au lăsat ele cu mai multă compasiune pentru cei ce sunt bătuţi de furtună şi căliţi în război? selectat

Vântul care bate nu poate doborî



Pomul pe care Dumnezeu îl plantează; Bate spre est şi-apoi spre vest,Frunzele delicate au puţină odihnă, Dar orice vânt care bate este cel mai bun.Pomul pe care Dumnezeu îl plantează Prinde rădăcini mai adânci şi se înalţă tot mai mult, Îşi întinde ramurile măreţe, căci voia bună a lui Dumnezeu Îi împlineşte toate nevoile.

Nici o furtună n-are putere să distrugă Pomul pe care-l ştie Dumnezeu;Nici trăsnetul, nici ploaia care bate,Nici fulgerul scânteietor, nici uraganul;Când au trecut, rămâne totuşi, Pomul pe care-l ştie Dumnezeu,

În toate furtunile el rămâne neclintit,Şi din prima până-n ultima lui ziCreşte tot mai frumos.

17 Ianuarie

Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău,

căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei? (Daniel 6:20)

Găsim de multe ori în Scriptură expresia „Dumnezeul cel viu“ , şi totuşisuntem atât de înclinaţi s-o uităm. Ştim că este scris „Dumnezeul cel viu“ , dar înviaţa noastră de zi cu zi nu este nimic care să fie pierdut din vedere atât de des ca

faptul că Dumnezeu este Dumnezeul cel viu. Uităm că El este acelaşi şi azi, aşacum era şi acum trei sau patru mii de ani, că El are aceeaşi putere suverană, şi că

El copleşeşte cu aceeaşi dragoste plină de har pe cei care- L iubesc şi-L slujesc.Trecem cu vederea faptul că va face pentru noi acum ce a făcut cu mii de ani înurmă pentru alţii, pentru simplul motiv că El este neschimbatul, Dumnezeu viu. Cemotiv minunat să te încrezi în El, şi-n momentele cele mai grele din viaţă să nu

pierzi deloc din vedere faptul că El este , şi va fi veşnic, Dumnezeul cel viu! Asigură -te că, dacă umbli cu El, priveşti la El, şi aştepţi ajutorul Lui, El nu te

va dezamăgi niciodată. Un credincios bătrân care a umblat cu Domnul timp de 44de ani a scris următoarele cuvinte ca o încurajare pentru tine: „Dumnezeu nu m-adezamăgit niciodată. Chiar şi-n cele mai mari dificultăţi, în cele mai grele



încercări, şi-n cea mai adâncă sărăcie sau nevoie, El nu m-a dezamăgit niciodată. Pentru că am fost împuternicit de harul lui Dumnezeu să mă -ncred în El, El a venit întotdeauna în ajutorul meu. Mă delectez vorbind bine despre Numele Lui“.George Mueller

Martin Luther, cugetând adânc şi având nevoie de puterea ascunsă într -o perioadă de primejdie şi frică din viaţa lui, a fost văzut trasând cu degetul pe masă cuvintele: „El e viu! El e viu!“ Aceasta este speranţa noastră pentru noi înşine,adevărul Lui şi umanitatea Lui. Oamenii vin şi pleacă. Lideri, învăţători şi filozofivorbesc şi lucrează pentru un timp şi apoi cad în tăcere şi fără putere. Dar Elrămâne. Ei mor , dar El trăieşte. Ei sunt lumini care strălucesc, dar se sting în celedin urmă . Dar El este adevărata Lumină din care ei îşi trag propria strălucire, iar

El străluceşte veşnic. Alexander Maclaren „Într-o zi am avut ocazia să -l cunosc pe Dr. John Douglas Adam“, scria

Charles Gallaudet Trumbull. „Am aflat că el considera că cea mai mare comoară

a lui spirituală este conştientizarea fermă a prezenţei permanente a Domnului Isus. Nimic nu l-a susţinut mai mult, spunea el, ca realizarea faptului că Domnul Isusera permanent cu el. Această conştientizare era complet independentă de

sentimentele lui, de valoarea lui şi de înţelegerea felului în care Domnul Isus Îşi vademonstra prezenţa.

Mai mult, el spunea că Hristos este centrul gând urilor lui. Ori de câte orimintea lui se elibera de alte treburi, se întorcea la Hristos. Oricând era singur, şiindiferent unde s-ar fi aflat, el Îi vorbea cu glas tare lui Hristos, la fel de simplu şide natural ca oricărui prieten uman. În felul acesta prezenţa Domnului Isus era

foarte reală pentru el“.

18 Ianuarie

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna

cu carul Lui de biruinţă în Hristos. (2 Corinteni 2:14)

Dumnezeu câştigă cele mai mari victorii ale Lui prin înfrângeri aparente. Foarte des pare că vrăjmaşul triumfă pentru o perioadă, şi Dumnezeu îngăduieaceasta. Dar apoi El intervine şi dejoacă planurile vrăjmaşului , nimiceşte victoriaaparentă şi, aşa cum spune Biblia, „răstoarnă calea celor răi“ (Psalmul 146:9).Prin urmare, E l ne dă o victorie cu mult mai mare decât am fi avut dacă n-ar fiîngăduit ca vrăjmaşul să triumfe aparent la început.



Povestea celor trei tineri evrei care au fost aruncaţi în cuptorul de foc estecunoscută. Era o victorie aparentă a vrăjmaşului. Părea că slujitorii Dumnezeuluicelui viu aveau să sufere o teribilă înfrângere. Toţi am trecut prin situaţii în care

părea că suntem înfrânţi, iar vrăjmaşul se bucura. Ne putem imagina ce înfrângeredeplină părea să fie această situaţie pentru prietenii lui Daniel. Ei au fost aruncaţiîn mijlocul flăcărilor înfricoşătoare în timp ce vrăjmaşii lor aşteptau să -i vadă arzând. Însă vrăjmaşul a fost foarte mirat să -i vadă plimbându-se prin foc şi

simţindu-se foarte bine. Apoi împăratul Nebucadneţar le-a spus să iasă din foc. Vrăjmaşii „s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nici o putere asupra trupuluiacestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei… pentru că nu este niciun alt Dumnezeu care să poată izbăvi ca El“ (Daniel 3:27,29b).

Această aparentă înfrângere s-a transformat într-o victorie miraculoasă .Să presupunem că aceşti trei oameni şi-ar fi pierdut credinţa şi curajul , şi s-ar

fi plâns, zicând: „De ce nu ne-a păzit Dumnezeu de cuptor?“ Ei ar fi fost arşi şi Dumnezeu n-ar fi fost glorificat. Dacă treci printr -o încercare grea acum, n-oconsidera o înfrângere. În schimb, continuă prin credinţă să ceri victoria prin Elcare poate să te facă mai mult decât biruitor (vezi Rom. 8:37), şi o victorie

glorioasă îşi va face apariţia în curând. Fie ca să învăţăm că -n toate locuriledificile în care ne duce Dumnezeu, El ne dă ocazia să ne exersăm credinţa în El că va aduce rezultate binecuvântate şi va glorifica mult Numele Său.

dinViaţa de rugăciune

Înfrângerea poate servi la fel de bine ca şi victoriaSă zdruncine sufletul şi să lase să iasă la iveală gloria.Când stejarul măreţ se încordează în bătaia vântului,Ramurile absorb noua frumuseţe, şi trunchiulÎşi înfige rădăcinile mai adânc în coasta expusă vântului.

Numai sufletul care cunoaşte suferinţa puternică Poate cunoaşte extazul puter nic. Necazurile vinPentru a face loc în inimă bucuriei.

19 Ianuarie

Isus le-a spus (ucenicilor Săi) … că trebuiesă se roage necurmat şi să nu se lase. (Luca 18:1)



„Uitaţi-vă cu băgare de seamă la furnică“, le-a spus odată prietenilor lui

marele cuceritor oriental Tamerlane. Povestindu-le o întâmplare d in tinereţea lui,a spus: „Odată am fost nevoit să primesc adăpost de la vrăjmaşii mei într -o clădireruinată, unde am stat singur mai multe ore. Dorind să -mi distrag gândurile de la

situaţia mea deznădăjduită, mi-am aţintit privirea asupra unei furnici care căra oboabă de porumb mult mai mare decât ea, în sus pe un zid înalt. Am numărat încercările ei de a- şi duce planul la bun sfârşit. Boaba de porumb a căzut la

pământ de 69 de ori, dar insecta a perseverat. A 70-a oară a a juns sus. Realizarea furnicii mi-a dat curaj în momentul acela, şi n-am uitat niciodată lecţia“. dinAfacerile Împăratului

O rugăciune care foloseşte rugăciunile anterioare care n-au primit răspuns cao scuză pentru lene, a încetat deja să mai fie o rugăciune a credinţ ei. Pentru cinese roagă cu credinţă, rugăciunile care n-au primit răspuns nu sunt altceva decât

dovada că răspunsul este mult mai aproape. De la început şi până la sfârşit, lecţiile şi exemplele Domnului nostru ne învaţă că rugăciunea care nu este fermă şi persistentă, nici reînsufleţită şi reîmprospătată , şi care nu- şi adună puterea dinrugăciunile anterioare, nu este rugăciunea care va triumfa. William Arthur

Arthur Rubinstein, marele pianist, a spus odată : „Dacă neglijez să exersez o zi, observ eu; două zile, observă prietenii mei; trei zile, observă publicul “. Estevechiul principiu: „ Repetiţia face perfecţiunea“. Trebuie să continuăm să credem,

să ne rugăm şi să facem voia Lui. În orice artă, când artistul încetează să exerseze, ştim rezultatul. Dacă am folosi acelaşi nivel de judecată sănătoasă în credinţanoastră pe care-l folosim în viaţa de zi cu zi, am merge înainte spre perfecţiune.

Motto-ul lui David Livingston era: „Am hotărât să nu mă opresc niciodată până nu ajung la ţintă şi până nu mi-am atins scopul“. El era biruitor prin perseverenţă neclintită şi încredere în Dumnezeu.

20 Ianuarie

Mai bună este î ntristarea decât râsul;căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.

(Eclesiastul 7:3)

Necazul, sub puterea harului divin, face diferite lucrări în viaţa noastră. Necazul scoate la lumină adâncimi necunoscute ale sufletului, şi capacităţ inecunoscute de a suferi şi de a sluji. Oamenii fără griji, uşuratici sunt întotdeauna



superficiali şi nu sunt niciodată conştienţi de caracterul lor sărăcăcios sau de lipsalor de profunzime. Necazul este unealta cu care Dumnezeu ară profunzimilesufletului, ca să dea recolte mai bogate. Dacă omenirea ar fi rămas într -o stare

glorificată, fără să fi căzut niciodată, atunci şuvoaiele puternice de bucurie divină ar fi fost puterea pe care Dumnezeu ar fi folosit-o ca să scoată la iveală capacităţile sufletul ui nostru. Dar într-o lume căzută, necazul, deşi îndepărtat demulţi cu disperare, este puterea aleasă pentru a ne descoperi faţă de noi înşine.Prin urmare, necazul este cel care ne pune să ne facem timp ca să medităm adânc

şi serios. Necazul ne face să ne mişcăm mai încet, mai atent, şi să ne examinăm

motivaţiile şi atitudinile. Deschide înăuntrul nostru capacităţile vieţii cereşti, şi ne face dornici să punem în mişcare capacităţile noastre pentru a-L sluji pe Dumnezeu şi pe alţii.

Imaginează - ţi un sat de oameni leneşi, care trăiesc la poalele unui lanţ de

munţi înalţi, dar care nu s-au aventurat niciodată să exploreze văile şi canioaneledin spatele munţilor. Într -o zi o vijelie puternică se abate peste munţi,transformând văile ascunse în adevărate trompete răsunătoare şi descoperind

scobiturile lor interioare, ca formele răsucite ale unei scoici gigantice. Sătenii dela poalele munţilor sunt uimiţi de labirinturile şi de scobiturile neexplorate ale uneiregiuni atât de apropiate şi totuşi atât de necunoscute. Şi aşa se întâmplă cu mulţioameni care trăiesc nepăsători pe muchia externă a sufletelor lor până când

furtuni puternice de necazuri scot la iveală profunzimi ascunse în interior, care n-au fost niciodată cunoscute sau măcar bănuite.

Dumnezeu nu foloseşte niciodată pe cineva foarte mult până nu zdrobeştecomplet persoana respectivă. Iosif a avut parte de mai multe necazuri decât ceilalţi

fii ai lui Iacov, şi aceasta l -a condus la funcţia de administrator peste hrana tuturor naţiunilor. Din acest motiv, Duhul Sfânt a spus despre el: „Iosif este vlăstarul unui

pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor; ramurile lui se înalţă deasupra zidului“ (Geneza 49:22). Necazul este necesar pentru a extinde şi aadânci sufletul. din Viaţa Cerească

Solul brun închis este răsturnat De plugul bine ascuţit;

Şi eu am învăţat o lecţie.

Viaţa mea este ca un câmp, Întins sub cerul lui Dumnezeu,Pentru a da o recoltă bogată.

Dar unde creşte grâul auriu?



Unde creşte credinţa? Dar compasiunea?Într-o brazdă tăiată de durere.

Maltbie D. Babcock

Orice om şi orice naţiune trebuie să îndure lecţiile din şcoala de necazuri a lui Dumnezeu. Aşa cum spunem: „Binecuvântată fie noaptea, că ne descoperă stelele“, putem spune şi: „Binecuvântat fie necazul, că ne descoperă mângâierea lui Dumnezeu“. Odată, o revărsare de ape a luat casa şi moara unui om sărac,luând cu ea tot ce avea pe lume. Stătea în faţa scenei pierderii lui mari, cu inima

frântă şi descurajat. Însă după ce apele s-au ret ras, a văzut ceva strălucind pemalurile râului spălate de apă. „Seamănă cu aurul“, îşi spuse el. Şi era aur.Furtuna care-l ruinase l-a transformat într-un om bogat. Aşa se întâmplă de multeori în viaţă. HenryClay Trumbull

21 Ianuarie

Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă,

ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba,

pe care am primit-o de la Domnul Isus.(Faptele Apostolilor 20:24)

Citim în 2 Samuel 5:17: „Filistenii au aflat că David fusese uns împărat peste Israel şi s-au suit toţi să -l caute“. În momentul în care primim ceva de la Domnul,ceva pentru care merită să luptăm, diavolul vine şi caută să ne distrugă.

Când vrăjmaşul ne înfruntă în pragul unei lucrări mari pentru Dumnezeu,trebuie să acceptăm aceasta ca o dovadă a mântuirii noastre şi să cerem dublă binecuvântare, victorie şi putere. Puterea se dezvoltă prin rezistenţă. Forţa şimărimea pagubelor provocate de o bombă care explodează se pare că sunt cu atât mai mari cu cât este mai mare rezistenţa la momentul impactului. O uzină electrică

produce electricitate suplimentară folosind frecarea turbinelor rotative. Şi într -o zi,vom înţelege şi noi că până şi Satan a fost folosit de Dumnezeu ca unul dininstrumentele Lui de binecuvântare. din Zile cereşti pe pământ

Un erou nu se hrăneşte cu dulciuri, Zilnic el îşi mănâncă inima; Camerele celor mari sunt închisorile,



Şi vânturile potrivnice sunt bune pentru corăbiile regale. Ralph Waldo Emerson

Nenorocirea este uşa spre triumf. Valea duce la drumul deschis, şi amprentanecazului este pe orice realizare mare. Coroanele sunt turnate în creuzete , şilanţurile caracterului care se află la picioarele lui Dumnezeu sunt forjate în flăcări

pământeşti. Nimeni nu va câştiga mar ea victorie, dacă n-a călcat teascul lui vai.Cu brazde adânci de chin şi suferinţă pe fruntea Sa, „omul durerii“ (Isaia 53:3) aspus: „ În lume veţi avea necazuri“ (Ioan 16:33). Dar imediat vine psalmul

promisiunii: „ Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea“.Urmele paşilor sunt vizibile pretutindeni. Paşii care duc la tronuri sunt pătaţi

de sânge, şi cicatricele sunt preţul plătit pentru sceptre. Ne vom câştiga cununilede la uriaşii pe care-i înfrângem. Nu este un secret faptul că necazurile au căzut întotdeauna pe oamenii mari.

Marca rangului în natură Este capacitatea de a suferi;Şi durerea cântăreţului Produce cele mai dulci sunete.

Suferinţa a marcat întotdeauna trena adevăratului reformator. A fost adevă rat î n viaţa lui Pavel , Luther , Savonarola, Knox, Wesley şi restul armatei puternice alui Dumnezeu. Ei au ajuns prin mari suferinţe la punctul culminant al puterii lor.

Orice carte important ă a fost scrisă cu sângele autorului.„Aceştia vin dinnecazul cel mare“ (Apocalipsa 7:14). În ciuda orbirii sale, nu Homer a fost incomparabilul poet al grecilor? Şi cine a scris visul fără vârstă al Călătorieicreştinului? A fost cumva vreun prinţ în haine regale aşezat într -o trăsură confortabilă? Nu! Splendoarea viziunii lui John Bunyan a înfrumuseţat pereţiiîntunecaţi şi murdari ai unei închisori engleze din Bedford, în timp ce el, un prinţ

prizonier şi un geniu plin de glorie, a făcut o transcriere a scenei prin credinţă.

Măreţ este cel ce cucereşte uşor; Totuşi cel care este grav rănit,

Fără suflare, plin de sânge şi sudoare,Şi care cade leşinat, dar luptă mai departe Este ş i mai măreţ .



22 Ianuarie

Isus … a plecat de acolo … într-un loc pustiu. (Matei 14:13)

Nu se cântă în timpul unei pauze muzicale, dar pauza face parte din partitură. În cântecul vieţii noastre melodia este întreruptă ici şi colo de pauze. În timpulacestor pauze, credem din prostie că am ajuns la sfârşitul cântecului. Dumnezeu netrimite perioade de răgaz forţat, îngăduind boli, eşecuri şi eforturi zadarnice. El introduce o pauză neaşteptată în imnul coral al vieţii noastre, şi ne lamentăm că

glasul nostru trebuie să tacă. Ne întristăm că partea noastră lipseşte din muzicacare se înalţă continuu spre urechea Creatorului nostru. Şi totuşi, cuminterpretează un muzician pauza? El numără pauza cu o precizie fermă şi cântă cuîncredere nota care urmează, ca şi cum n-ar fi fost nici o pauză acolo.

Dumnezeu nu compune cântecul vieţii noastre fără un plan. Partea noastră este să învăţăm melodia şi să nu ne descurajăm pe parcursul pauzelor. Ele nu sunt

f ăcute pentru a trece uşor peste ele sau pentru a le omite, nici pentru a stricamelodia sau pentru a schimba cheia. Dacă vom privi numai în sus, vom vedea cum

Dumnezeu Î nsuşi bate măsurile pentru noi. Cu ochii la El, următoarea noastră notă va fi plină şi clară. Dacă zicem cu supărare: „Nu este muzică într -o pauză“,

să nu uităm că pauza face parte din cântec. Procesul este de multe ori greoi şidureros în viaţa aceasta, şi totuşi cu câtă răbdare lucrează Dumnezeu ca să neînveţe! Şi ce mult aşteaptă după noi ca să învăţăm lecţia! John Ruskin

Chemat deoparte -Din serviciul plăcut al vieţii tale ocupate,Din agitaţia neîncetată a lumii de griji şi de lupte,La umbra şi calmul Ghidului tău ceresc Pentru o pauză scurtă ai fost chemat deoparte.

Chemat deoparte -Poate dintr-o grădină aridă şi întunecată; Şi totuşi nu singur , dacă ai fost cu El,Şi-ai auzit glasul Lui spunând cu cele mai dulci intonaţii: „Copile, nu vrei să stai cu Mine în acest ceas liniştit?“

Chemat deoparte -Pe cărări ascunse, cu Hristos, Domnul tău, să păşeşti, Să te adapi mai mult de la dulcele Izvor, Să colinzi cu El într -o mai strânsă părtăşie,



Apropi indu- te , poate , pentru a simţi căldura Căminului tău ceresc .

Chemat deoparte -Oh, cunoştinţa creşte mai mult când eşti singur cu El;De multe ori dragostea Lui profundă se arată în taină,Şi se învaţă de către mulţi într-un ceas de durere întunecată;O lecţie rară, dulce a tandreţii Sale.

Chemat deoparte -Îţi mulţumim pentru calmul şi umbra Ta;Îţi mulţumim pentru cărăr ile ascunse făcute de dragostea Ta,

Şi, pentru că am plâns şi-am vegheat î mpreună cu Tine, Îţi mulţumim pentru întunecatul nostru Ghetsimani.

Chemat deoparte -O, gând odihnitor - El face toate de minune;O, simţământ binecuvântat, cu Hristos singur să locuieşti; Să ne ascundem la umbra crucii Tale,Îţi mulţumim, Doamne, că ne-ai chemat deoparte.

23 Ianuarie

Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? (Psalmul 10:1)

„Dumnezeu este … un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi“ (Psalmul46:1). Dar El îngăduie nevoi care ne urmăr esc , ca şi cum ar fi ind iferent la

presiunea lor copleşitoare , pentru a ne aduce la capătul puterilor noastre. Prinîncercare, suntem ajutaţi să descoperim comoara de întuneric şi deincomensurabilă bogăţie a suferinţei.

Putem fi siguri că El care îngăduie suferinţa este cu noi când trecem prin ea. E posibil să -L vedem numai după ce încercarea grea aproape a trecut, dar noitrebuie să îndrăznim să credem că El nu ne părăseşte niciodată în încercare. Ochiinoştri sunt orbi şi nu- L pot vedea pe Cel pe care sufletul nostru Îl iubeşte.

Întunericul şi bandajele noastre ne orbesc, aşa că nu putem vedea chipul Marelui



nostru Preot. Şi totuşi El este acolo şi este adânc mişcat. Să nu ne bizuim pe sentimentele noastre, ci să ne încredem în constanta Lui fidelitate. Şi în ciuda faptului că nu- L putem vedea, să vorbim cu El. Deşi prezenţa Lui este învăluită,odată ce începem să - I vorbim Domnului Isus ca şi cum ar fi în faţa noastră, un glasvine şi ne spune că El stă în umbră, veghind asupra alor Săi. Tatăl tău este la fel deaproape de tine când călătoreşti prin cel mai întunecat tunel ca şi atunci când eştisub cerul liber! din Comentariu Devoţional Zilnic

Deşi cărarea poate f i în totul necunoscută, Deşi drumul poate fi întunecat,

Nu călătoresc singur prin umbrele lui,Când paşii Tăi sunt alături.

24 Ianuarie

Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorulşi s-a întors la el în corabie … A mai aşteptat alte şapte zile,

şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.Porumbelul s-a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui

era o frunză de măslin ruptă de curând. (Geneza 8:9-11)

Dumnezeu ştie exact când să ne dea şi când să nu ne dea un semn vizibil deîncurajare. Ce minunat este când ne încredem în El în ambele cazuri! Şi totuşi estemai bine când orice dovad ă vizibilă că El Îşi aduce aminte de noi este oprită.

El vrea să realizăm că Cuvântul Lui - promisiunea de a-Ş i aduce aminte denoi - este mult mai real şi mai sigur decât orice dovadă percepută de simţurilenoastre. Este bine când El ne trimite dovezi vizibile, dar le vom aprecia mai mult după ce ne-am încrezut în El fără ele. Şi cei care sunt cei mai înclinaţi să seîncreadă în Dumnezeu fără nici o dovadă afară de Cuvântul Său, primescîntotdeauna cele mai mari dovezi vizibile ale dragostei Sale.

Charles GallaudetTrumbull

Să crezi în El, când nori negri de furtună se adună, Şi chiar când cerurile par tăcute, fără sunet? Da, căci El aude fiecare rugăciune şi observă chiar şi căderea



unei vrăbii.

Şi să-L lauzi, când necazul, întristarea şi durerea sunt aproape,Şi chiar când pier zi cel mai drag lucru?Pierderea noastră este câştig. Lăudaţi-L, căci în El avem Totul.

Mâna noastră în a Lui, chiar când calea pare lungă şi întunecată Iar noi abia vedem pasul dinaintea noastră şi ne înfricoşăm? El ne conduce bine - pe aici, pe acolo, ca să ne ţină aproape.

Şi mulţumiţi, când orice potecă este blocată şi pustie,Şi când lucrurile lumii care erau atât de frumoase s-au dus,

au murit?Crede şi odihneşte-te şi încrede-te în El, căci El vine să rămână.

Răspunsurile întârziate la unele rugăciuni nu sunt refuzuri. Multe rugăciuni sunt primite şi înregistrate, dar dedesubt sunt cuvintele: „Ceasul meu nu a sosit încă“. Dumnezeu are un moment anume şi un plan pregătit; şi El care controlează limitele vieţii noastre, hotărăşte şi momentul eliberării noastre. Selectat

25 Ianuarie

Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. (Psalmul 23:4)

Acasă la tatăl meu, la ţară, este un dulap mic lângă şemineu, unde ţinembastoanele sau toiegele a câtorva generaţii ale familiei noastre. În timpul vizitelor mele la casa părintească, când eu şi tatăl meu obişnuim să ieşim la o plimbare,deseori mergem la dulap şi ne luăm toiegele potrivite pentru această ocazie. Şi de

fiecare dată când făceam asta, îmi revenea în minte cum Cuvântul lui Dumnezeueste un toiag.

În timpul războiului, când experimentam o perioadă descurajantă şi plină de pericole iminente, versetul „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare,încrezătoare în Domnul“ (Psalmul 112:7) era un toiag cu care umblam în multedin acele zile negre.

Când copilul nostru a murit şi am rămas cu inimile zdrobite, am găsit un alt toiag în promisiunea: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia“ (Psalmul 30:5).

Când am fost nevoit să plec departe de casă pentru un an din cauza sănătăţiimele precare, fără să ştiu dacă Dumnezeu îmi va îngădui vreodată să mă întorc



acasă şi să muncesc din nou, am ales acest toiag, care nu s-a rupt niciodată: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, … gânduri de pace şi nu denenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde“ (Ieremia 29:11).

În momente de pericol iminent sau îndoială, când judecata omenească pare să nu mai aibă valoare, am mers înainte uşor cu acest toiag: „În seninătate şiîncredere va fi tăria voastră“ (Isaia 30:15). Şi-n situaţii critice, urgente, când numai era timp pentru deliberare sau acţiune, acest toiag niciodată nu m-adezamăgit: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de

preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă“ (Isaia 28:16). Abbott Benjamin Vaughan, din TheOutlook

Soţia lui Martin Luther spunea: „N -aş fi cunoscut niciodată semnificaţiaanumitor psalmi, n-aş fi ajuns să apreciez anumite dificultăţi, sau să cunosc

frământările interioare ale sufletului; n-aş fi înţeles niciodată cum se practică

viaţa de credinţă şi cum se slujeşte, dacă Dumnezeu n-ar fi adus necazuri în viaţamea“. Este foarte adevărat că nuiaua lui Dumnezeu este asemenea unui băţ indicator al învăţătorului pentru un copil, indicând o literă pentru ca elevul s -oremarce. În acelaşi fel, Dumnezeu ne arată multe lecţii preţioase pe care nu le-am

putea învăţa altfel. selectat

Dumnezeu trimite întotdeauna toiagul Său împreună cu nuiaua Sa.

Încălţămintea ta să fie de fier şi de aramă, şi puterea ta să ţină cât zileletale!“

(Deuteronom 33:25 KJV).

Fiecare din noi poate fi sigur că dacă Dumnezeu ne trimite pe cărări stâncoase, El ne va da încălţăminte rezistentă. El nu ne va trimite niciodată într -ocălătorie fără să ne echipeze corespunzător. Alexander Maclaren

26 Ianuarie

Acum încep să-ţi dau … începe şi tu dar să iei în stăpânire ţara

ca s-o moşteneşti. (Deuteronom 2:31)

Biblia are foarte multe de spus despre aşteptarea lui Dumnezeu, şi învăţătura poate să nu fie foarte puternic accentuată. Devenim foarte uşor impacientaţi de



întârzierile lui Dumnezeu. Şi totuşi cel mai mare procent al dificultăţilor din viaţanoastră se datorează grabei noastre neliniştite, sau uneori nesăbuite. Nu putemaştepta ca fructul să ajungă la coacere, şi tot insistăm să -l culegem cât este încă verde. Nu putem aştepta răspunsurile la rugăciunile noastre, deşi poate lua mulţ iani anumitor lucruri pentru care ne rugăm, ca să ne fie pregătite. Suntemîndemnaţi să umblăm cu Dumnezeu, dar deseori Dumnezeu merge foarte încet. Şitotuşi această situaţie prezintă şi o altă latură: deseori Dumnezeu aşteaptă dupănoi.

De multe ori nu reuşim să primim binecuvântarea pe care El a pregătit -o deja pentru noi, pentru că nu înaintăm împreună cu El. Şi deşi este adevărat că pierdemmulte binecuvântări pentru că nu- L aşteptăm pe Dumnezeu, mai pierdemnumeroase binecuvântări şi pentru că rămânem în urmă. Sunt momente când estenevoie de putere pentru a sta pur şi simplu pe loc, dar şi momente când trebuie să înaintăm cu pas încrezător.

Multe din promisiunile lui Dumnezeu sunt condiţionate, necesitând o acţiuneiniţială din partea noastră. Odată ce începem să ascultăm, El va începe să nebinecuvânteze. Lucruri foarte mari i-au fost promise lui Avraam, dar nici unul dinele n-ar fi fost obţinut dacă Avraam ar fi rămas în Caldeea. El a trebuit să lasecasa părintească, prietenii şi ţara de baştină, şi să călătorească pe cărărinecunoscute şi să persevereze într -o ascultare fermă, pentru a primi promisiunile.Celor zece leproşi pe care Domnul Isus i-a vindecat, li s-a spus să se arate

preotului, şi „pe când se duceau, au fost curăţiţi“ (Luca 17:14). Dacă ei ar fiaşteptat să-şi vadă trupurile curăţite înainte să plece, n-ar mai fi văzut -o niciodată.

Dumnezeu aştepta să -i vindece, şi-n momentul în care credinţa lor a început să lucreze, a venit binecuvântarea.

Când israeliţii au fost prinşi în capcană la Marea Roşie de către armata luiFaraon, care îi urmărea, li s-a poruncit „să meargă înainte“ (Exod 14:15). Acumei nu mai trebuia să aştepte, ci să - şi ridice genunchii îndoiţi şi „să meargă înainte“cu credinţă puternică. Mai târziu li s-a cerut israeliţilor să - şi arate din noucredinţa prin trecerea Iordanului, acolo unde râul avea adâncimea maximă. Aveaucheia cu care puteau să descuie poarta Ţării Promise în mâna lor, şi poarta nu se

putea mişca din ţâţâni până nu se apropiau şi o descuiau. Şi cheia era credinţa.Suntem destinaţi să ducem anumite lupte, şi ne gândim că n-o să fim niciodată

victorioşi şi că nu ne putem învinge vrăjmaşii. Şi totuşi, când începem lupta, vineCineva care luptă de partea noastră. Prin El suntem „mai mult decât biruitori“(Romani 8:37). Dacă am fi aşteptat cu frică şi cu tremur să vină Ajutorul nostruînainte ca noi să începem lupta, am fi aşteptat degeaba. Aceasta ar fi fost zăbovirea necredinţei. Dumnezeu aşteaptă să toarne peste tine binecuvântările Lui cele maiscumpe. „Mergi înainte“ cu încredere puternică şi ia ce- ţi aparţine.



„Acum încep să-ţi dau … începe şi tu dar să iei în stăpânire ţara ca s-o moşteneşti“.

J.R.Miller

27 Ianuarie

Vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. (1 Petru 5:10)

Înainte să putem stabili o relaţie nouă şi profundă cu Hristos, trebuie să dobândim suficientă lumină intelectuală pentru a ne satisface mintea cu privire la

faptul că ni s-a dat dreptul să stăm în această nouă relaţie. Chiar şi o umbră deîndoială aici ne-ar putea distruge încrederea. Apoi, după ce am văzut lumina,trebuie să avansăm. Trebuie să luăm o decizie, s-o împlinim şi să ne ocupăm loculde drept cu siguranţ a unui copac care este plantat în pământ. Aşa cum o mireasă

se încredinţează pe sine mirelui la altarul cununiei, dăruirea noastră lui Hristostrebuie să fie odată pentru totdeauna, fără nici o rezervă sau schimbare din parteanoastră.

Apoi urmează o perioadă de stabilizare şi testare, în timpul căreia trebuie să rămânem neclintiţi până când noua relaţie devine atât de im pregnată în noi încât devine un obicei permanent. Este asemănător cu un chirurg care repară un braţ

rupt, imobilizându-l, ca să nu se mişte. Dumnezeu, de asemenea, are atelele Lui spirituale, pe care vrea să le aplice copiilor Săi , pentru a-i menţine în pace şi înlinişte până trec de prima treaptă a credinţei. Uneori încercarea poate fi dificilă,dar „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică,după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi“ (1 Petru 5:10). A.B. Simpson

Este o lege naturală care lucrează prin păcat şi prin boală, şi dacă ne lăsămduşi, urmând cursul circumstanţelor noastre, ne vom scufunda sub puterea

Ispititorului. Dar mai este şi-o altă lege , a vieţii spirituale şi fizice în Hristos Isus ,spre care ne putem ridica şi prin care putem contrabalansa şi învinge legeanaturală care ne trage în jos.

Dar pentru a face aceasta avem nevoie de o energie spirituală reală, de unscop bine definit, de o atitudine fermă şi de credinţă . Este acelaşi principiu caîntr-o fabrică unde se foloseşte electricitate pentru funcţionarea utilajelor.

Întreru pătorul general trebuie deschis şi lăsat în această pozi ţie. Puterea este



disponibilă tot timpul , dar trebuie făcută conectarea potrivită. Şi atât timp cât conectarea este intactă, curentul va ţine în funcţiune toate utilajele.

Este o lege spirituală a al egerii, a credinţei, a statorniciei şi a neclintirii înumblarea noastră cu Dumnezeu. Această lege este esenţială pentru lucrarea

Duhului Sfânt în ce priveşte sfinţirea şi vindecarea noastră.din Zile

cereşti pe pământ

28 Ianuarie

Sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu. (2 Corinteni 11:2)

O, cât de mult îşi iubeşte bătrânul harpist har pa sa! O strânge în braţe şi-omângâie, ca şi cum ar fi un copil care se odihneşte în poala sa. Viaţa lui seconsumă odată cu ea. Dar fii atent cum o acordează. O apucă cu fermitate, lovind o coardă scurt şi repede. În timp ce coarda tremură parcă de durere, el se apleacă,ascultând-o foarte atent, ca să prindă prima notă care iese din vibraţia ei. Aşa cum

se temea, nota este distorsionată şi stridentă. Atunci întinde coarda, răsucind şurubul chinuitor, şi deşi pare că se rupe din cauza tensiunii, el o loveşte din nou. Apoi iarăşi se apleacă spre ea, ascultând cu grijă, până când în sfârşit apare un

zâmbet pe faţa lui în timp ce se aude primul sunet melodic. Poate că aşa lucrează Dumnezeu cu tine. Pentru că te iubeşte mai mult d ecât îşi iubeşte harpistul harpa, El nu găseşte nimic la tine decât sunete stridente şidiscordante. El îţi întinde coardele inimii cu suferinţe chinuitoare. Aplecându-Se

spre tine cu tandreţe, El loveşte coardele şi ascultă. Auzind doar un murmur strident , El te loveşte din nou. Inima Lui sângerează pentru tine, aşteptând cunerăbdare să audă sunetul „facă -se nu voia mea, ci a Ta“ (Luca 22:42) - omelodie la fel de dulce pentru urechile Lui ca şi cântecul îngerilor. El nu va încetaniciodată să - ţi lovească toate coardele inimii, până când sufletul tău smerit şidisciplinat nu se va uni cu sfintele şi eternele armonii ale fiinţei Lui. selectat

O, ce farmec este într-o harpă cu multe coarde,Când fiecare sună frumos cu dragoste într -o armonie melodioasă! Dar, vai, ce vaiet şi ce disonanţă, când una sau alta e plesnită,

Neîntinsă, ruptă şi pierdută din îndrăgitul instrument.



Căci extazul iubirii este legat de durerea sau frica pierderii, Şi mâna care ia cununa, trebuie să simtă durerea crucii împreună cu

alţii; Însă cel care n -a avut niciodată un confl ict , nu va câşt iga

niciodată o victor ie,Şi numai cei care trudesc cunosc dulceaţa odihnei şi a liniştii.

Numai între furtuni poate călătorul alpin să cunoască Gloria transcendentă a cerului curat, sclipind şi strălucind

minunat;Dacă a avut strălucirea intactă a zilelor de vară fără nori, Aceasta fusese întunecată de praful şi vălul unei ceţi

ameninţătoare.

Cine ar îndrăzni să cunoască nici una sau ambele acesteal ternat ive:

Cel mai minunat freamăt de bucurie sau agonia cutremurătoare a nenorocirii! Niciodată durerea excesivă, atunci niciodată bucuria excesivă, Pentru că inima care este surdă la aceea, nu va fi niciodată sensibilă la aceasta.

29 Ianuarie

Dumnezeu este în mijlocul ei, ea nu se clatină;

Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor. (Psalmul 46:5)

„Nu se clatină“ - ce declaraţie inspirată! Este posibil ca noi, care suntem atât de uşor clătinaţi de lucrurile pământeşti, să ajungem la un punct în care nimic să nu ne poată supăra sau să ne tulbure pacea? Răspunsul este afirmativ, şi apostolul

Pavel îl cunoştea. Când era în drum spre Ierusalim, Duhul Sfânt l -a avertizat că îl „aşteaptă lanţuri şi necazuri“ (Fapte 20:23). Şi totuşi el ar fi putut spunetriumfător: „Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă“(Fapte 20:24).

Tot ce ar fi putut fi tulburat în viaţa şi experienţa lui Pavel, fusese dejaclătinat, şi el nu- şi mai considera viaţa, nici lucrurile lui, ca având vreo valoare

pământească. Şi dacă - L vom lăsa pe Dumnezeu să -Şi împlinească voia Lui cu noi,



vom ajunge şi noi la acelaşi punct. Şi atunci, ca şi Pavel, nici stresul, niciîncordarea lucrurilor mici, nici marile şi grelele încercări ale vieţii nu vor aveadestulă putere să ne răpească „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere“(Filip. 4:7). Dumnezeu declară această pace ca fiind moştenirea celor care auînvăţat să se odihnească numai în El.

„Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu vamai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii

Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou“ (Apocalipsa 3:12). Să devii neclintit ca un stâlp încasa lui Dumnezeu este un ţel atât de preţios, încât am îndura bucuroşi toateîncercările necesare ca să ajungem acolo! Hannah Whitall Smith

Când Dumnezeu este centrul unei împărăţii sau al unei cetăţi, El o întăreşte„ca muntele Sionului, care nu se clatină“ (Psalmul 125:1). Şi când Dumnezeu estecentrul unui suflet, chiar dacă se îngrămădesc nenorocirile din toate părţile şi urlă

ca valurile mării, înăuntrul lui este o pace constantă. Lumea nu poate nici să deanici să răpească acest fel de pace. Ce-i face pe oamenii de astăzi să tremure canişte frunze la primul semn de primejdie? Pur şi simplu lipsa trăirii lui Dumnezeuîn sufletele lor, care sunt umplute în schimb cu lucrurile lumii.

„Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stăîntărit pe vecie“ (Psalmul 125:1). Este un vechi cântec scoţian, inspirat de acest verset, care ne întăreşte sângele ca fierul:

Cine se alipeşte de Dumnezeu cu încredere constantă Rămâne în picioare ca muntele Sionului,Şi cine rămâne neclintit, nu se va clătina, Ci va sta întărit pe vecie ca oţelul!

30 Ianuarie

Voi fi ca roua pentru Israel. (Osea 14:5)

Roua este o sursă de prospeţime. Este provizia naturii pentru înnoirea feţei pământului. Ea cade noaptea, şi fără ea vegetaţia ar muri. Această mare valoareînnoitoare pe care o are roua este foarte des recunoscută în Scripturi şi folosită caun simbol al înviorării spirituale. Aşa cum natura este scăldată în rouă, tot aşa

Domnul Îşi înnoieşte poporul. În Tit 3:5, acelaşi gând al înviorării spirituale estelegat de lucrarea Duhului Sfânt şi e numit „înnoirea făcută de Duhul Sfânt“.



Sunt mulţi lucrători creştini care nu recunosc cât de importantă este rouacerească pentru viaţa lor, şi, ca urmare, nu au prospeţime şi energie. Duhul lor este uscat şi plecat din lipsă de rouă.

Iubitul meu tovarăş de slujire, recunoşti tu prostia unui muncitor careîncearcă să lucreze toată ziua fără să mănânce? Dar recunoşti tu prostia unui

slujitor al lui Dumnezeu care încearcă să lucreze fără a se hrăni cu manacerească? Totuşi , nu este suficient să ai o alimentaţie spirituală ocazională. În

fiecare zi trebuie să primeşti „înnoirea făcută de Duhul Sfânt“. Cunoşti foarte binediferenţa dintre a pulsa cu toată fiinţa ta de energia şi prospeţimea vieţii divine alui Dumnezeu şi simţământul de epuizare şi oboseală. Tăcerea şi liniştea aducroua. Noaptea, când frunzele şi iarba sunt liniştite, plantele îşi deschid porii pentrua primi proaspăta şi revigoranta baie. Şi roua spirituală vine când stai în tăcere în

prezenţa Stăpânului. Stai liniştit înaintea Lui, pentru că graba te împiedică să primeşti roua. Aşteaptă înaintea lui Dumnezeu până când te simţi saturat, umplut

de prezenţa Lui. Apoi mergi mai departe cu îndeplinirea următoarei tale slujbe,conştient fiind de prospeţimea şi energ ia lui Hristos. Dr. Pardington Roua nu cade niciodată acolo unde este arşiţă sau vânt. Temperatura trebuie

să scadă, vântul să înceteze, iar aerul să ajungă la un punct de răcoare şi linişte -linişte absolută - înainte ca particulele invizibile de umezeală să devină roua careîmbăiază orice plantă sau floare. Şi harul lui Dumnezeu nu vine să aducă odihnă şiînnoire sufletului nostru, până nu ajungem la un moment de linişte deplină înaintea

Lui.Picură liniştitele Tale picături de rouă a tăcerii, Până când toate străduinţele noastre încetează: Eliberează-ne sufletul de încordare şi stres; Şi lasă vieţile noastre să mărturisească Frumuseţea păcii Tale, aşa cum ai rânduit.

Respiră prin pulsuri pline de dorinţă Răcoarea Ta şi balsamul Tău; Fă ca raţiunea să stea tăcută, bătăile ei să-nceteze:Vorbeşte prin cutremur, vânt şi foc,O, susur blând şi liniştit!

31 Ianuarie

Dacă dă El pace ... (Iov 34:29)



El dă pace în mijlocul furtunii. În timp ce navigăm pe lac cu El, departe deuscat, pe îndepărtate adâncimi, deodată, sub cerul nopţii, se stârneşte o furtună

puternică. Pământul şi iadul parcă s-au mobilizat împotriva noastră, şi fiecare val ameninţă să scufunde barca noastră. Atunci El Se trezeşte din somn şi mustră vântul şi valurile. El face semn cu mâna, anunţând încetarea furtunii furioase şiînceputul liniştii odihnitoare. Glasul Lui se aude peste urletul vântului, printreodgoane, vele şi catarge , şi peste vuietul valurilor. „Taci! Fără gură!“ (Marcu4:39). Nu o poţi auzi? Şi dintr -odată s-a făcut o linişte mare. El dă pace - pacechiar atunci când ne pierdem puterea interioară şi orice ajutor omenesc. De multeori E l le înlătură pentru că ne bazăm prea mult pe ele. Suntem tentaţi să privim labucuriile, plăcerile , pasiunile sau visurile noastre cu prea multă satisfacţie. Atunci,

prin dragostea Lui îndurătoare, El le îndepărtează, lăsându-ne să distingem întreele şi El. El Se apropie şi şopteşte, asigurându-ne de prezenţa Lui şi aducând o

pace infinită pentru a ne păzi inimile şi gândurile. El dă pace.

El dă pace. O, Frate mai mare,Ale cărui picioare fără casă au trasat calea noastră de dureri,Ale cărui mâini au născut povara necazurilor noastre,Ca în pierderile noastre să putem găsi câştigul nostru.

Din toate darurile şi mângâierile Tale infinite,Nu-Ţi cer decât atât: în toate momentele grele Să aud glasul Tău prin tot tumultul care mă fură, Şi să mă odihnesc în pace sub puterea lui liniştitoare.

Grijile nu mă pot tulbura dacă sufletul meu locuieşte În atmosfera liniştită a credinţei, ale cărei zile sunt însorite; Întristarea nu mă poate clătina dacă umblu alături de Tine, Cu mâna mea în a Ta, pe calea întunecată.

Sunt mulţumit să ştiu că va veni o dimineaţă luminoasă Când voi fi scăpat de toate umbrele; Aştept senin răpirea din zorii acelei dimineţi -

Cine mă poate tulbura când Tu-mi trimiţi pacea Ta?



1 Februarie

De la Mine s -a în tâmplat lucru l aces ta . (1 Împăraţ i 12 :24)

Dezamăgirile vieţii sunt pur şi simplu întâlniri ascunse ale dragostei.C. A. Fox Copilul Meu, astăzi am un mesaj pentru tine. Lasă-mă să ţi-l şoptesc la ureche,ca orice nor de furtună care s-ar putea ridica să strălucească cu glorie, şi locuriledenivelate pe care trebuie să le parcurgi să fie netezite. Sunt doar şapte cuvinte,dar lasă-le să pătrundă în fiinţa ta interioară şi foloseşte-le ca pe o pernă pe caresă-ţi odihneşti capul obosit. „ De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“.Ai realizat vreodată că tot ce te afectează pe tine, Mă afectează şi pe Mine?„Căci cel ce se atinge de [tine] se atinge de lumina ochilor [Mei]“ (Zaharia 2:8).„Pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc“ (Isaia 43:4), deaceea este plăcerea Mea deosebită să te învăţ. Vreau să ştii, când ispitele te atacă şi vrăjmaşul năvăleşte „ca un râu“ (Isaia59:19), că „de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“ şi că slăbiciunea ta arenevoie de puterea Mea, şi siguranţa ta stă în a Mă lăsa pe Mine să lupt pentrutine.Eşti în situaţii dificile, înconjurat de oameni care nu te înţeleg, nu-ţi cer niciodată părerea şi întotdeauna te dau la o parte? „ De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Eu sunt Dumnezeul situaţiilor. Tu nu ai ajuns în locul acesta din

întâmplare – eşti exact unde am intenţionat Eu să fii.

Nu M-ai rugat tu să te fac smerit? Vezi deci că te-am pus în şcoala perfectă,unde tocmai lecţia aceasta este predată. Situaţiile prin care treci şi oamenii din jurul tău sunt doar folosiţi pentru împlinirea voii Mele. Ai probleme cu banii, nu poţi s-o scoţi la capăt? „ De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“, pentru că Eu sunt Cel care-ţi ţin finanţele şi vreau să înveţi sădepinzi de Mine. Resursele Mele sunt nelimitate şi Eu voi îngriji de toatetrebuinţele tale. Vreau să încerci promisiunile Mele ca nimeni să nu poatăspune: „Voi n-aţi avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru“ (Deut. 1:32).Treci printr-un necaz? „ De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Eu sunt un„om al durerii şi obişnuit cu suferinţa“ (Isaia 53:3). Am îngăduit ca mângâietoriităi pământeşti să te părăsească, pentru ca întorcându-te la Mine să primeşti „omângâiere veşnică şi o bună nădejde“ (2 Tesaloniceni 2:16). Ţi-ai dorit mult săfaci o lucrare mare pentru Mine, şi în loc de aceasta ai fost pus deoparte pe un

pat de suferinţă şi durere? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Erai atât deocupat că nu ţi-am putut capta atenţia şi vroiam să te învăţ câteva din cele maiadânci adevăruri ale Mele. „Şi cei care doar stau şi aşteaptă slujesc“. De fapt,



unii dintre cei mai mari lucrători ai Mei sunt cei care nu pot să slujească fizic,dar care au învăţat să mânuiască arma puternică a rugăciunii. Astăzi pun un potir cu untdelemn sfânt în mâinile tale. Foloseşte-l cu toatălibertatea, copilul Meu. Unge cu el fiecare situaţie nouă, fiecare cuvânt care terăneşte, fiecare întrerupere care te face să devii neliniştit şi fiecare slăbiciune pecare o ai. Durerea te va părăsi pe măsură ce înveţi să Mă vezi în toate lucrurile.

Laura A. Barter Snow

„Aceas ta e de l a Mine“ , a spus Sa lva to ru l ,Şi ap lecându -Se mi-a să ru ta t sp rânceana , „Pen t ru că Ce l ce t e iubeş te aşa a comanda t . Odihneş te- te dar în Mine, f i i răbdător acum, Tată l t ău ş t i e că avea i nevo ie de as t a , Deşi , poa te nu po ţ i să în ţe leg i de ce –

Nu te în t r i s ta pent ru lucrur i care par să - ţ i l i p sească . Lucru l pe ca re ţ i - l t r imi t es te cel mai bun pent ru t ine“ .

Atunci , pr iv ind pr in t re lacr imi , am cerut ,„Domnul meu drag , i a r t ă -mă, n -am ş t iu t ,

Nu va f i greu d acă păşeş t i Tu, Pe f i ecare că ra re , îna in tea mea a ic i jos“ . Şi acest lucru t rebuie să f ie pent ru b inele meu,Haru l Lu i es te de a juns pen t ru f i ecare t es t .Deci eu voi cont inua să cânt : „Or ice s -ar în tâmpla ,Calea lu i Dumnezeu pent ru mine es te în to tdeauna cea mai

bună“.

2 Februarie

M-a acoperit cu umbra mâinii Lui şi M-a făcut o săgeată ascuţită,M-a ascuns î n tolba Lui cu săgeţi. (Isaia 49:2)

„În umbră“ – fiecare dintre noi trebuie să meargă acolo câteodată. Luminaorbitoare a soarelui este prea luminoasă, şi ochii noştri sunt vătămaţi. Curând eidevin incapabili să distingă umbrele subtile de culoare sau să deosebeascănuanţele neutre, cum ar fi camera umbrită a bolnavului, casa umbrită de jale, sauviaţa umbrită din care lumina soarelui s-a îndepărtat.



Dar nu te teme! Este umbra mâinii lui Dumnezeu. El te conduce, şi sunt lecţiicare nu pot fi învăţate decât acolo unde te conduce El.Fotografia feţei Lui nu poate fi developată decât în camera obscură. Dar să nucrezi că El te-a dat la o parte. Tu eşti încă „în tolba Lui cu săgeţi“. El nu te -aaruncat cât colo ca pe ceva fără valoare. El doar te ţine pe aproape până vine momentul când te poate trimite repede şi cutoată încrederea într -o misiune care Îi va aduce glorie. O, tu, cel ţinut în umbră,izolat, aminteşte-ţi cât de strâns este legată tolba cu săgeţi de luptător. Esteîntotdeauna la îndemâna lui şi este protejată cu gelozie.

din Hristos în Isaia, de F.B. Meyer În unele domenii ale naturii, umbrele sau întunericul sunt locurile în careplantele cresc cel mai mult.Frumosul grâu indian niciodată nu creşte mai rapid decât în întunericul uneinopţi calde de vară. Soarele usucă şi răsuceşte frunzele în lumina arzătoare a

amiezii, dar odată ce un nor ascunde soarele, ele repede se desfac. Umbrele faco slujbă pe care lumina soarelui nu o poate face. Frumuseţea cerului înstelat nu poate fi văzută în toată plinătatea ei până când umbrele nopţii nu alunecă pecer. Ţinuturile cu ceaţă, nori şi umbră sunt pline de verdeaţă. Şi există florifrumoase care înfloresc numai la umbră, şi nu în soare. Cultivatorii de flori au

primula lor de seară precum şi gloria lor de dimineaţă. Primula de seară nu se vadeschide în soarele amiezii, ci îşi descoperă frumuseţea numai când umbreleserii încep să se lungească.

Dacă toată v ia ţa ar f i soare , Faţa noas t r ă a r t ân j i să p r imească Şi să s imtă pe ea o da tă -n p lusPică tu ra r ăcoroasă a p lo i i .

Henry Jackson Van Dyke

3 Februarie

Îndată Duhul a mânat pe Isus în pust ie . (Marcu 1:12)

Aceasta părea a fi o cale stranie pentru Dumnezeu de a-Şi dovedi harul Său.„Îndată“ – după ce? După ce s-a deschis cerul şi a coborât Duhul „ca un



porumbel“ (v. 10) şi Tatăl a rostit binecuvântarea Sa: „Tu eşti Fiul Meupreaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea“ (v. 11). Totuşi nu este oexperienţă anormală. Şi tu, suflete al meu, ai experimentat aceasta. Nu-i aşa că momentele tale de ceamai adâncă depresie urmează imediat după atingerea celor mai măreţe înălţimiale tale? Numai ieri te înălţai sus spre ceruri şi cântai în strălucirea dimineţii.Astăzi, însă, aripile tale sunt strânse şi cântecul tău nu spune nimic. La amiază teîncălzeai la căldura zâmbetului Tatălui, dar seara spuneai din pustiu: „Soartamea este ascunsă dinaintea Domnului“ (Isaia 40:27).

Nu, suflete al Meu, felul efectiv neaşteptat al schimbării este dovada că nu esteanormal. Ai luat în consideraţie mângâierea cuvântului „îndată“, şi de ce vineschimbarea atât de curând după binecuvântare? Pur şi simplu ca să arate că esteurmarea binecuvântării. Dumnezeu face să strălucească lumina Lui peste tine casă te pregătească pentru pustiurile vieţii, pentru Ghetsimani-urile şi Calvar -urile

tale. El te înalţă spre noi înălţimi, ca să te întărească, astfel încât să poţi coborîtot mai mult. El te luminează, ca să te poată trimite în noapte, să fii un ajutor pentru cei neajutoraţi. Nu eşti întotdeauna vrednic de pustiu – eşti vrednic de pustiu numai dupăminunata experienţă a râului Iordan. Nimic altceva decât viziunea Fiului te

poate echipa să porţi povara Duhului, şi numai gloria botezului poate ţine pieptfoamei pustiului. George Matheson

După binecuvântări vine bătălia. Timpul încercării care caracterizează şi îmbogăţeşte mult viaţa spirituală a unuiom nu este un timp obişnuit, ci un timp când pare că s-a dezlănţuit tot iadul.Este un timp când realizăm că sufletul nostru este prins într -o plasă, şi ştim căDumnezeu îngăduie să fim ţinuţi strâns de mâna diavolului. Şi totuşi este o

perioadă care se sfârşeşte întotdeauna cu un anumit triumf pentru cei care şi-auîncredinţat sufletele lui Dumnezeu. Şi încercarea „mai pe urmă aduce … roada dătătoare de pace a neprihănirii“ (Evrei 12:11) şi pavează drumul de la un rodde treizeci la unul de o sută, aşa cum ni s-a promis că va urma (vezi Matei13:23).

Aphra White

4 Februarie

Eu te voi sui pe înăl ţ imi le ţări i . ( Isa ia 58:14)



Una din primele legi ale aerodinamicii este că zborul împotriva vântului produceo creştere rapidă a altitudinii. Aripile avionului îl fac să se ridice mai mult cândzboară împotriva vântului. Cum a fost învăţată această lecţie? A fost învăţată

privind cum zboară păsările. Dacă o pasăre zboară pur şi simplu de plăcere, eazboară în direcţia vântului. Dar dacă simte un pericol, se întoarce împotrivavântului ca să ia altitudine, şi zboară spre soare. Suferinţele vieţii sunt vânturile lui Dumnezeu. Câteodată ele bat împotrivanoastră şi sunt foarte puternice. Sunt uraganele Lui, ducând vieţile noastre sprenivele mai înalte, spre cerurile Lui.Îţi aminteşti o zi de vară când căldura şi umiditatea erau atât de asupritoare încâtcu greu mai puteai respira? Dar a apărut un nor negru la orizont şi a crescut dince în ce mai mare, până când, deodată, a adus o binecuvântare bogată lumii tale.Furtuna s-a dezlănţuit, fulgerele au strălucit şi tunetele au bubuit. Furtuna a

acoperit cerul tău, atmosfera era curăţată, o nouă viaţă era în aer, şi lumea ta s-aschimbat.Viaţa umană funcţionează exact pe acelaşi principiu. Când apar furtunile vieţii,atmosfera este schimbată, purificată şi umplută cu noua viaţă, şi o părticică decer este adusă jos pe pământ. selectat Înfruntarea obstacolelor ar trebui să ne facă să cântăm. Vântul îşi găseşte glasulnu când suflă în rafale peste o mare deschisă, ci când este oprit de ramurileîntinse ale unui pin sau când se loveşte de corzile unei harpe eoliene. Numaiatunci harpa are cântece pline de putere şi de frumuseţe. Trimite-ţi sufletul, carea fost eliberat, să măture obstacolele vieţii. Trimite-l prin pădurile neînduplecatede durere şi chiar împotriva celor mai mici dificultăţi şi griji ale vieţii, şi va găsişi el un glas cu care să cânte. selectat

Fi i ca o pasă re ca re , op r indu- se d in zboru l e i ,Se od ihneş te pe o c rengu ţă p rea sub ţ i r e . Şi s imţ ind că aceas ta cedează sub ea , cân tă , Şt i ind că ea a re a r ip i .

5 Februarie

Nu plecaţ i în fugă. ( Isa ia 52:12 )



Eu nu cred că am început măcar să înţelegem puterea minunată care stă în a filiniştit. Noi suntem aşa de grăbiţi, făcând mereu câte ceva, că suntem înpericolul de a nu-I lăsa lui Dumnezeu oportunitatea de a lucra. Poţi fi sigur căDumnezeu nu ne va spune niciodată: „Opreşte-te!“, „Stai liniştit!“ sau „Fiiliniştit!“, dacă nu are de gând să facă ceva. Aceasta e problema noastră în ce

priveşte viaţa creştină; noi vrem să facem noi ceva ca să fim creştini, în loc să-Llăsăm pe El să lucreze în noi.Gândeşte-te cât de nemişcat stai când ţi se face o poză, în timp ce fotograful

prinde imaginea ta pe film. Dumnezeu are un scop etern pentru noi: ca să fim„asemenea chipului Fiului Său“ (Rom. 8:29). Dar ca să se întâmple aceasta, noitrebuie să stăm liniştiţi. Auzim atât de multe astăzi despre a fi activi, dar poatecă avem nevoie să învăţăm ce înseamnă să fim tăcuţi. din Crumbs

Staţ i l in iş t i ţ i , copi i i mei! F i ţ i ca lmi ş i l in iş t i ţ i !

Nu considera ţ i aceste z i le – aces te z i l e de aş t ep ta re –ca f i ind re le!Cel ce te iubeşte ce l mai mul t , Cel ce - ţ i p l ănu ieş te d rumul ,N-a u i t a t de marea t a nevo ie de as t ăz i ! Şi , dacă El aş t eap tă , e s igur că El aş t eap tă să - ţ i a r a te Ţie , copi l a l Lui preaiubi t , dragostea profundă a in imi i Lui .

Sta ţ i l i n i ş t i ţ i , cop i i i mei ! F i ţ i ca lmi ş i l in i ş t i ţ i ! Voi dor i ţ i mul t să cunoaşte ţ i voia Domnului vost ru drag! În t imp ce gândur i p l ine de nel in iş te vor să se fur işezeînăun t ru , Căutând să d i s t rugă , pen t ru că El în tâ rz ie –Convinge-t e pe t ine însu ţ i , î n s impla c red in ţă , să t e od ihneş t i Pe fap tu l că El , ca re ş t i e to tu l ş i t e iubeş te , va f acece e ce l mai b ine .

Sta ţ i l i n i ş t i ţ i , cop i i i mei ! F i ţ i ca lmi ş i l in i ş t i ţ i ! Să nu faceţ i n ic i un pas , n ic i măcar unul ,Până nu se desch ide ca lea Lu i . Atunc i , ah , a tunc i , ce b ine e !

Ce bucur ie în in ima t a , ş i ce iu ţ i sun t paş i i t ă i a tunc i , Ce pu te rn ic eş t i î năun t ru l t ău a tunc i , ah , a tunc i !Şi z i le le de aş teptare nu mai par a tâ t de lungi a tunci .



6 Februarie

El a prefăcut marea în pământ uscat,şi râul a fost trecut cu piciorul:

atunci ne-am bucurat în El. (Psalmul 66:6)

Este o afirmaţie profundă aceea că au trecut râul cu piciorul. Chiar în locul încare noi ne-am fi aşteptat să vedem numai tremur, teroare, chin şi nelinişte,copiii lui Israel s-au oprit să se bucure în El! Câţi dintre noi pot relata această experienţă? Cine dintre noi, chiar în mijloculvremurilor noastre de tristeţe şi nefericire, ar fi în stare să triumfe şi să se

bucure, aşa cum au făcut israeliţii? Cât de aproape este Dumnezeu de noi prin promisiunile Sale, şi ce minunatstrălucesc aceste promisiuni! Totuşi, în vremuri de prosperitate, pierdem dinvedere strălucirea lor. Aşa cum soarele la amiază ascunde stelele de ochii noştri,tot aşa promisiunile Lui devin imperceptibile. Dar când se lasă noaptea –adânca, neagra noapte de necaz – o oştire de stele începe să strălucească, dândnaştere constelaţiilor binecuvântate de speranţă ale lui Dumnezeu, şi

promisiunilor pline de mângâiere din Cuvântul Său. Aşa cum a experimentat Iacov la Iaboc, numai după ce apune soarele vineÎngerul Domnului, Se luptă cu noi, şi noi putem învinge. Era noapte, în amurg(Exod 30:8), când Aaron a aprins candelele din Locul Sfânt. Şi de multe oritocmai în timpul nopţilor de necaz sunt aprinse cele mai luminoase candele ale

credincioşilor. A fost în timpul unor vremuri întunecate de singurătate şi exil când Ioan a avutviziunea glorioasă a Răscumpărătorului său. Mulţi dintre noi avem astăzi„insulele noastre Patmos“, care nasc cele mai luminoase amintiri ale prezenţeiîndurătoare a lui Dumnezeu, înălţând harul şi dragostea, în ciuda solitudinii şitristeţii.Câţi călători ai zilelor noastre, care trec încă prin Marea lor Roşie şi prinIordanul lor de suferinţă pământească, vor fi în stare să privească înapoi dineternitate, plini de amintirea marii bunătăţi a lui Dumnezeu, şi să spună: „Noiam «trecut [apa] cu piciorul». Ba mai mult, chiar în aceste momente întunecate,cu valurile agitându-se în jurul nostru, noi ne-am oprit şi am spus: „Hai să ne

bucurăm în El!“ J. R. Macduff

Acolo, îi voi da iarăşi viile, şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şiacolo, va cânta. Osea 2:15



7 Februarie

Pentru ce te mâhneşt i , suf lete? (Psalmul 43:5)

Există vreun motiv să ne mâhnim? De fapt, există două motive, numai două.Dacă am fi încă necredincioşi, am avea un motiv să ne mâhnim; sau dacă ne-amfi convertit, dar am continua să trăim în păcat, atunci am fi mâhniţi înconsecinţă. În afara acestor două condiţii, nu există nici un motiv să ne mâhnim, pentru căorice altceva poate fi adus la Dumnezeu „prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri“ (Filip. 4:6). Şi prin toate momentele noastre de nevoi, dificultăţi şi încercări, noi

ne putem exercita credinţa în puterea şi dragostea lui Dumnezeu. „Nădăjduieşte în Dumnezeu“ (Psalmul 43:5). Aminteşte-ţi, te rog, că nu existănici un moment în care să nu putem nădăjdui în Dumnezeu, oricare ar fi nevoianoastră sau oricât de mare ar fi dificultatea noastră. Chiar şi când situaţia noastră

pare imposibilă, lucrarea noastră este să nădăjduim în Dumnezeu“. Nădejdeanoastră nu va fi zadarnică, şi ajutorul va veni la momentul hotărât de Domnul. O, de sute, şi chiar de mii de ori am văzut că lucrul acesta este adevărat înultimii 70 de ani şi 4 luni din viaţa mea! Când părea imposibil să mai vinăajutorul, venea, pentru că Dumnezeu are propriile Sale resurse nelimitate. Înzece mii de feluri diferite, şi în zece mii de momente diferite, ajutorul luiDumnezeu poate veni la noi.Lucrarea noastră este să aducem cererile noastre înaintea Domnului şi, cusimplitatea unui copil, să ne vărsăm inimile înaintea Lui, spunând: „Eu nu meritsă mă asculţi şi să răspunzi cererilor mele, dar de dragul scumpului meu DomnIsus, de dragul Lui, răspunde rugăciunii mele. Şi dă-mi harul de a aştepta liniştit

până când vei binevoi să-mi dai ceea ce Îţi cer. Pentru că eu cred că Tu o veiface la timpul Tău şi în felul Tău“. „Căci iarăşi Îl voi lăuda“ (Psalmul 43:5). Mai multă rugăciune, mai multăexersare a credinţei noastre şi mai multă răbdare aşteptând îndrumări spre

binecuvântări – binecuvântări din belşug. Am văzut de multe sute de ori că esteadevărat şi, prin urmare, continui să-mi spun mie însumi: „Nădăjduieşte înDumnezeu“. George Mueller

8 Februarie



Eu sunt cu voi în toate z i le le . (Matei 28:20)

Niciodată să nu priveşti înainte la schimbările şi la provocările acestei vieţi cuteamă. În schimb, cum vezi că apar, priveşte-le cu deplina încredere căDumnezeu, căruia Îi aparţii, te va scăpa de ele. Nu te-a ţinut El în siguranţă pânăacum? Deci ţine strâns mâna Sa iubitoare şi El te va conduce în siguranţă printoate. Şi când n-ai să mai poţi, El te va purta în braţe. Nu privi înainte la ce s-ar putea întâmpla mâine. Acelaşi Tată veşnic care Seîngrijeşte de tine astăzi va avea grijă de tine şi mâine şi în fiecare zi. Fie te vaferi de suferinţă, fie îţi va da tăria Lui de neclintit ca tu să o poţi răbda. Fii pe

pace, deci, şi pune deoparte toate temerile şi îngrijorările tale. Francis de Sales

Domnul este Păstorul meu. Psalmul 23:1

Nu a fost , nu poate fi, nici nu va fi. „Domnul este Păstorul meu“. El este Păstorul meu duminică, luni şi în fiecare zi a săptămânii. El este Păstorul meu înianuarie, în decembrie şi în fiecare lună a anului. El este Păstorul meu când suntacasă sau când sunt în China. El este Păstorul meu în timp de pace sau derăzboi, şi în vremuri de belşug sau de sărăcie. J.

Hudson Taylor

EL va f ace p lanur i în t ăce re pen t ru t i ne,Obiec tu l g r i j i i Lu i a to t ş t iu toare; Dumnezeu Însuş i Se anga jează să f i e Pi lo tu l t ău p r in f i eca re capcană s ub t i l ă .

E l VA FACE p lanur i în t ăce re pen t ru t ine ,Dec i , cu s iguran ţă , E l nu poa te r a t a !Odihneş te- te pe credincioşia lu i Dumnezeu, În El cu s iguran ţă ve i b i ru i .

El va f ace p lanur i ÎN TĂCERE pen t ru t ine ,

Surpr ize minunate de dragoste .Nic i och iu l n -a văzu t , n ic i u rechea n -a auz i t ,Dar es te păs t r a t pen t ru t ine sus .

El va f ace PLANURI în t ăce re pen t ru t ine ,Scopur i le Sale vor f i dezv ă lu i t e ;Via ţa t a încâ lc i t ă va s t r ă luc i în ce le d in u rmă,



capodoperă de nespusă măiest r ie .

El va f ace p lanur i în t ăce re PENTRU TINE,Fer ic i t cop i l a l g r i j i i unu i Ta tă , Ca ş i cum n imeni a l t c ineva nu a ce ru t d ragos tea Lu i ,Ci numai tu I -a i fos t drag .

E. Mary Grimes

Orice spune credinţa noastră că este Dumnezeu, El va fi.

9 Februarie

El nu i-a răspuns nici un cuvânt. (Matei 15:23)El va tăcea în dragostea Lui. (Ţefania 3:17)

Citeşti aceste versete ca un copil al lui Dumnezeu care experimentează un necazmare, o dezamăgire amară, sau o lovitură zdrobitoare de undeva de unde nu teaşteptai deloc? Doreşti cu ardoare să auzi glasul Stăpânului tău, chemându-te şispunând: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!“ (Matei 14:27)? Şi totuşi, ai în faţănumai tăcere, necunoscut şi suferinţă – „El nu i-a răspuns nici un cuvânt“.

Inima sensibilă a lui Dumnezeu Se îndurerează deseori ascultând strigătelenoastre de tristeţe şi durere. Inimile noastre slabe şi neliniştite strigă pentru cănoi nu reuşim să vedem cu vederea slabă a ochilor noştri orbiţi de lacrimi că este

pentru binele nostru că El nu răspunde deloc sau că El răspunde într-un fel carenu este cel mai bun după părerea noastră. De fapt, tăcerile Domnului Isus sunttot atât de elocvente ca şi cuvintele Lui şi pot fi un semn nu al dezaprobării Lui,ci al aprobării Lui şi al felului Său de a ne da o binecuvântare mai profundă. „Pentru ce te mâhneşti, suflete? … căci iarăşi Îl voi lăuda“ (Psalmul 43:5). Da,Îl voi lăuda chiar şi pentru tăcerea Lui. Lăsaţi-mă să vă spun o veche povestefrumoasă despre o credincioasă care a visat că a văzut alte trei femei care serugau.Când ele au îngenuncheat, Stăpânul S-a apropiat de ele. Când a ajuns lângă ceadintâi, S-a plecat spre ea cu tandreţe şi cu har. I-a zâmbit cu dragoste radiantă şii-a vorbit în tonuri de muzică pură şi dulce. După ce a plecat de lângă ea, a venitla următoarea, dar doar Şi-a pus mâna pe capul ei plecat şi i-a aruncat o privire



în semn de iubire aprobatoare. A trecut de a treia femeie foarte repede, fără săSe oprească pentru un cuvânt sau o privire. Femeia care visa zicea în sinea ei: „Ce mult trebuie să o iubească pe primafemeie. A doua a câştigat aprobarea Lui, dar n-a trăit experienţa manifestărilor speciale de dragoste pe care le-a primit prima femeie. Dar cea de-a treia femeietrebuie să-L fi întristat adânc, pentru că nu i-a adresat nici un cuvânt, şi nicimăcar o privire în treacăt“.Ea se întreba ce putea să fi făcut a treia femeie de a fost tratată atât de diferit. Pecând încerca să-şi justifice acţiunile Domnului ei, El Însuşi a venit şi a stat lângăea. El i-a spus: „O, femeie, cât de greşit M-ai înţeles! Prima femeieîngenuncheată are nevoie de o măsură plină din tandreţea şi grija Mea ca să-i ţin

picioarele pe calea Mea îngustă. Ea are nevoie de dragostea Mea, de gândurileMele, şi de ajutor în fiecare moment al zilei, pentru că fără toate acestea ar puteasă cadă în greşeală.

A doua femeie are o credinţă mai puternică şi o dragoste mai profundă decât prima, şi Eu pot să Mă bazez pe ea că Se încrede în Mine, oricum s -ar desfăşuralucrurile sau orice ar face oamenii. Însă cea de-a treia femeie, pe care părea cănu am observat-o, şi chiar am neglijat-o, are credinţă şi dragoste de cea mai purăcalitate. O antrenez pe drumuri drastice şi rapide pentru cea mai înaltă şi cea maisfântă slujbă. Ea Mă cunoaşte atât de intim, şi se încrede în Mine atât de deplin, încât ea numai depinde de glasul Meu, de priviri de dragoste, sau de alte semne exterioareca să ştie că o aprob. Ea nu este neliniştită sau descurajată de nici o împrejurare

pe care Eu o pregătesc pentru ea. Ea se încrede în Mine când bunul simţ,raţiunea, şi chiar orice instinct subtil al inimii fireşti s-ar răzvrăti, ştiind că Eu o

pregătesc pentru eternitate şi realizând că înţelegerea a ceea ce fac va veni maitârziu.Dragostea Mea este tăcută pentru că Eu iubesc dincolo de puterea de exprimarea cuvintelor şi dincolo de înţelegerea inimii omeneşti. De asemenea, este tăcutăde dragul tău – ca tu să poţi învăţa să iubeşti şi să te încrezi în Mine curăspunsuri curate şi spontane, învăţate de la Duhul Sfânt. Eu doresc ca răspunsultău la dragostea Mea să fie fără vreun imbold din afară“. El va „face minuni care n-au avut loc“ (Exod 34:10) dacă tu vei afla taina tăcerii

Lui şi-L vei lăuda ori de câte ori El va lua darurile Sale de la tine. Prin aceastatu-L vei cunoaşte mai bine şi-L vei iubi mai mult pe Dăruitor. selectat



10 Februarie

Preaiubiţ i lor , nu vă răzbunaţ i s inguri . (Romani 12 :19)

Sunt vremuri când a nu face nimic necesită mult mai multă putere decât aacţiona. Păstrarea stăpânirii de sine este adesea cea mai bună dovadă a puterii.Chiar şi celor mai mârşave şi mai grave acuzaţii Domnul Isus le-a răspuns cu oadâncă şi neîntreruptă tăcere. Tăcerea Lui era atât de profundă, că i-a determinat

pe acuzatorii şi pe spectatorii Lui să se mire cu teamă respectuoasă. La cele maimari insulte, la cel mai violent tratament şi la bătaia de joc care ar produce odreaptă indignare în cele mai slabe inimi, El a răspuns cu un calm încrezător,fără voce. Cei care sunt acuzaţi pe nedrept şi sunt maltrataţi fără motiv, cunoscimensa putere care este necesară ca să taci şi să-I laşi lui Dumnezeu răzbunarea.

Oameni i pot să - ţ i j udece g reş i t scopu l ,Gândesc că au mot iv să t e înv inu iască , Spun: „Greşeşt i !“Rămâi pe d rumul t ău l in i ş t i t , Hris tos es t e Judecă to ru l , nu e i , Nu te teme, f i i tare .

Apostolul Pavel a spus: „Nimic din aceste lucruri nu mă atinge“ (Fapte 20:24KJV). El n-a spus: „Nimic din aceste lucruri nu mă răneşte“. Una e să fii rănit,

şi alta e să fii atins. Pavel avea o inimă foarte tandră, pentru că nu citim de niciun alt apostol care să fi plâns ca el. Trebuie să fii un bărbat puternic ca să plângi.„Isus plângea“ (Ioan 11:35), şi El a fost cel mai puternic bărbat care a trăitvreodată. De aceea nu se spune: „Nimic din aceste lucruri nu mă răneşte“. ApostolulPavel a hotărât să nu se dea la o parte de la ceea ce a crezut că era drept. El nu

preţuia lucrurile aşa cum suntem noi înclinaţi să o facem. El n-a căutat niciodatăcalea cea uşoară, şi n-a pus nici un preţ pe viaţa lui muritoare. Pe el îl interesaun singur lucru, şi aceasta era loialitatea lui faţă de Hristos – să câştige zâmbetullui Hristos. Pentru Pavel, mai mult decât pentru oricare alt bărbat, a facelucrarea lui Hristos era răsplata lui pământească, dar a câştiga zâmbetul luiHristos era cerul.

Margaret Bottome



11 Februarie

Şi de îndată ce preoţ i i … vor pune ta lpa pic iorului în apele

Iordanului , apele Iordanului se vor despica în două . (Iosua3:13)

Israeliţii nu trebuia să aştepte în tabără până când se deschidea Iordanul, citrebuia să umble „prin credinţă“ (2 Corinteni 5:7). Ei aveau să strângă tabăra,să-şi împacheteze lucrurile, să se aşeze în formaţie de mers, iar preoţii să

păşească efectiv în râu înainte ca acesta să se despice. Dacă ei ar fi coborât pe malul râului şi apoi s-ar fi oprit, aşteptând ca apa să sedespice înainte să păşească în ea, ar fi aşteptat în zadar. Li s -a spus să pună„talpa piciorului în apele Iordanului“ înainte ca apele să se despice. Trebuie să învăţăm să-L credem pe Dumnezeu pe cuvânt şi să mergem dreptînainte în ascultare, chiar dacă nu vedem nici o cale de a merge înainte. Motivul

pentru care suntem atât de des abătuţi de la scopul nostru de dificultăţi este că neaşteptăm să vedem barierele înlăturate înainte să încercăm măcar să trecem deele.Dacă cel puţin am merge drept înainte cu credinţă, drumul ar fi deschis pentrunoi. Dar noi încă stăm, aşteptând ca obstacolele să fie înlăturate, când ar trebuisă mergem înainte ca şi cum acolo nu ar fi obstacole deloc.

din Evening Thoughts

Ce lecţie a dat Cristofor Columb lumii – o lecţie de perseverenţă în faţa unor dificultăţi înfricoşătoare!

În spa te le lu i se în t ind cenuş i i l e Azore , În spate le por ţ i lor lu i Hercule ; În fa ţa lu i nu sunt fantomele ţărmului ,În fa ţa lu i sunt numai măr i neţărmur i te . Bunul mar inar a spus: „ Acum t r ebu ie să ne rugăm, Căci , i a t ă ! toa te s t e l e l e s - au dus .Brav ami ra l , vo rbeş te , ce să spun?“ „De ce , spune: «Navigaţ i îna in te! navigaţ i îna in te! to t

înainte!»“

„Oameni i mei sun t d in z i în z i mai revol ta ţ i ; Oameni i mei sun t g roazn ic de pa l i z i ş i de s l ab i ! “



Puternicul mar inar se gândea la casa lu i ; s t ropi iUnui va l de apă să ra tă i -au spă la t obrazu l a r s de soare . „Ce să spun , b rav ami ra l , spune , Dacă vedem numai ape în zor i?“„De ce , ve i spune în zor i i z i l e i :«Navigaţ i îna in te! navigaţ i îna in te! navigaţ i îna in te! to t

înainte!»“

Ei au navigat . Au navigat . Apoi a vorbi t mar inarul :„Această mare fur ioasă î ş i ara tă d in ţ i i în seara as ta . Î ş i r ăs f r ânge buze le , s t ă în aş teptare ,Cu d in ţ i i r id ica ţ i , ga ta să muş te !Brav amiral , spune doar un cuvânt bun;Ce t r ebu ie să f acem dacă ne -am p ie rdu t speran ţa?“

Cuvin te le au să r i t ca o sab ie ca re a t acă : „Navigaţ i îna in te! navigaţ i îna in te! navigaţ i îna in te! Tot înainte!“

Apoi , pa l i d ş i i s tov i t , s -a menţ inu t pe pun te Şi s -a u i ta t a tent pr in în tuner ic . Ah! Acea noapteA tuturor nopţ i lor în tunecate! Ş i apoi o pată –

lumină! O lumină! O lumină! O lumină! Creştea , un s teag arborat luminat de s te le! Creş t ea ca i zbucn i rea zor i lo r T impulu i .El a câş t iga t o lume; e l a da t ace le i lumiCea mai mare lec ţ ie : „Înain te! Navigaţ i îna in te!“

J .R. Mil lerCredinţa care merge înainte triumfă.

12 Februarie

Tatăl vostru ce l ceresc şt ie . (Matei 6:32 )



Un vizitator la o şcoală pentru surzi scria nişte întrebări pe tablă pentru copii.Curând el a scris această propoziţie: „De ce Dumnezeu m-a făcut pe mine apt săaud şi să vorbesc, iar pe voi v-a făcut surzi?“ Şocanta propoziţie i-a lovit pe copii ca o palmă crudă peste faţă. Ei au rămas

paralizaţi, cântărind groaznicul cuvânt „De ce?“ Şi apoi s-a ridicat o fetiţă. Cu buze tremurânde şi cu ochii înotând în lacrimi, ea s-a îndreptat spre tablă.Luând creta, a scris cu o mână fermă aceste cuvinte preţioase: „Da, Tată , pentrucă aşa ai găsit Tu cu cale!“ (Matei 11:26). Ce replică! Ajunge sus şi atrageatenţia asupra unui adevăr etern pe care se poate odihni în siguranţă cel maimatur credincios, dar şi cel mai tânăr copil al lui Dumnezeu – adevărul căDumnezeu este Tatăl tău. Poţi să afirmi acest adevăr cu deplină convingere şi credinţă? Odată ce o faci,

porumbelul credinţei tale nu va mai rătăci în văzduh într -un zbor fără odihnă, cise va aşeza pentru totdeauna în locul lui etern de odihnă a păcii: Tatăl tău!

Eu continui să cred că va veni o zi a înţelegerii pentru fiecare dintre noi, oricâtde departe ar fi. Vom înţelege pe măsură ce vedem că tragediile, care întunecă şiînăbuşă astăzi prezenţa cerului în viaţa noastră, îşi ocupă locul potrivit în planulmăreţ al lui Dumnezeu – un plan atât de copleşitor, de magnific şi de fericit, căvom râde cu uimire şi încântare. Arthur Christopher Bacon

Nu soar ta mi-a adus aceas tă boa lă ; Ci mâna lu i Dumnezeu , dec i aşa să f i e ,Pen t ru că El vede ceea ce eu nu pot vedea .Există un scop pent ru f iecare durere , Şi în t r -o z i El î l va revela ,Că p ie rderea pământească es t e câş t ig ce resc . Ca o p iesă de t ap i se r i e Văzută d in spa te pare să f i e :Numai f i re încurca te f ă ră speran ţă ; Dar d in fa ţă un tablou minunat Răsplă teş te lucră torul pent ru gr i ja lu i , Demonst rând i scus in ţa ş i r ăbdarea lu i deoseb i t ă . Tu eş t i Lucră to ru l , Eu r ama.

Doamne, pent ru g lor ia Numelui Tău, Desăvâr şeş te imag inea Ta în ace laş i f e l . se lec ta t



13 Februarie

Veţ i avea muntele . ( Iosua 17:18)

Este î ntotdeauna loc mai sus pe munţi. Când văile sunt pline de canaaniţi, alecăror care puternice de fier îţi încetinesc înaintarea, mergi sus în munţi şi ocupăţinutul de sus. Dacă vezi că nu mai poţi să lucrezi pentru Dumnezeu, roagă -tepentru cei care pot. Poate nu eşti în stare să mişti lucrurile de pe pământ cucuvintele tale, dar poate mişti cerul. Dacă ţi se pare că creşterea ta continuă esteimposibilă pe pantele mai joase, datorită unor domenii limitate de lucru, aobligaţiilor zilnice de întreţinere, sau a altor obstacole, lasă-ţi viaţa să ţâşnească,căutând să atingă nevăzutul, eternul şi cerescul.Credinţa ta poate tăia pădurile. Chiar dacă seminţiile lui Israel ar fi realizat cecomori îi aşteptau sus în munţi, n-ar fi visat niciodată că era posibil să secereefectiv acele păduri dese. Dar când Dumnezeu i-a învăţat să taie pădurile, El le-aamintit de asemenea de puterea suficientă pe care o aveau. Vederea unor sarciniaparent imposibile, cum ar fi defrişarea acelor munţi împăduriţi, nu sunt trimiseca să ne descurajeze. Ele vin să ne motiveze să facem fapte spirituale care ar fiimposibile fără marea putere pe care Dumnezeu a pus-o în noi prin Duhul Săucel Sfânt care locuieşte în noi. Dificultăţile sunt trimise cu scopul de a ne descoperi ce poate face Dumnezeu carăspuns la credinţa care se roagă şi lucrează. Eşti strâns din toate părţile în vale?Atunci suie-te „pe înălţimile ţării“ şi vei mânca „miere din stâncă“ (Deut.

32:13). Câştigă bogăţii de pe coamele povârnişurilor care acum sunt ascunse de păduri. din Comentarii devoţionale zilnice

Au dobândi t râur i despre care spuneau că sunt de net recut , Au dobândi t munţ i despre care spuneau că „nu pot t rece pr inei“?

Ne specia l iză m în imposib i lu l to ta l , Făcând lucru r i despre ca re e i spun că nu l e pu te m face.

Cântecul celor care au construit CanalulPanama



14 Februarie

Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! (Filipeni 4:4)

Este un lucru bun să ne bucurăm în Domnul. Poate că ai încercat aceasta, dar n-ai reuşit la început. Nu te mai gândi la aceasta, ci mergi înainte. Chiar şi atuncicând nu poţi simţi nici o bucurie, când nu e nici un salt în pasul tău, nici omângâiere sau încurajare în viaţa ta, continuă să te bucuri şi priveşte „ca o marebucurie “ (Iacov 1:2) „Când treceţi prin felurite încercări“ (Iacov 1:2), conside-raţi-le ca o bucurie, şi Dumnezeu va răsplăti credinţa voastră. Crezi că Tatăl tăuceresc te va lăsa să porţi steagul victoriei şi bucuriei Sale pe câmpul de luptă,numai pentru a Se retrage calm ca să te vadă prins sau înfrânt de vrăjmaş?

NICIODATĂ! Duhul Său Sfânt te va susţine în curajoasa ta înaintare şi-ţi vaumple inima cu bucurie şi laudă. Vei vedea că inima ta este veselă şi învioratăde plinătatea interioară. Doamne, învaţă-mă să mă bucur în Tine – şi „bucuraţi-vă întotdeauna“ (1Tes. 5:16). selectat

Cel mai s lab s fân t î l poa te pune pe fugă pe Sa tan , Dacă - l î n tâmpină cu un s t r igă t de laudă .

Fiţi plini de Duh. ...cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.Efeseni 5:18-19

În aceste versete, apostolul Pavel ne îndeamnă să folosim cântarea ca inspiraţieîn viaţa noastră spirituală. El îşi avertizează cititorii să-şi caute motivaţia nu întrup, ci în duh, nu prin stimularea cărnii, ci prin exaltarea sufletului.

Câteoda tă o lumină î l surpr inde Pe creşt i n în t imp ce cântă .

Haideţi să cântăm chiar şi când nu suntem dispuşi, pentru că în felul acesta dămaripi picioarelor greoaie şi transformăm oboseala în putere. John Henry Jowett

Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă luiDumnezeu; iar cei închişi îi ascultau. Fapte 16:25

O, Pavel, ce exemplu minunat eşti tu pentru noi! Te-ai lăudat cu faptul că porţi„semnele Domnului Isus pe trupul [tău]“ (Galateni 6:17). Ai fost lovit cu pietre



până aproape de moarte, de trei ori ai fost „bătut cu nuiele“ (2 Cor. 11:25), ai primit 195 de lovituri de bici de la iudei şi ai fost bătut la sânge de filipeni şiaruncat în temniţă. Cu siguranţă harul care ţi-a dat putere să cânţi laude în timpce îndurai atâta suferinţă este de ajuns şi pentru noi. J. Roach

O, ha ide ţ i să ne bucurăm în Domnul , mereu , Când săge ţ i l e I sp i t i toru lu i zboară ,

Pentru că Sata n încă se teme, aşa cum des eori s -a t emut ş i îna in te ,

De cântarea noas tră mul t mai mul t decâ t de p lângeri le noas t re .

15 Februarie

Nu te mânia pe ce i ră i ş i nu te u i ta cu j ind la ce i ce facrău l .

(Psalmul 37:1)

Nu te supăra niciodată prea tare din cauza împrejurărilor în care te afli. Dacă

supărările ar fi vreodată justificate, atunci ar fi în împrejurări ca cele descrise deacest psalm. „Cei răi“ se îmbrăcau „în porfiră şi in subţire; şi în fiecare ziduceau o viaţă plină de veselie şi strălucire“ (Luca 16:19). „Cei ce fac răul“

puneau mâna pe cele mai înalte poziţii ale puterii şi îi asupreau pe fraţii lor maisăraci. Oameni păcătoşi umblau ţanţoşi prin ţară plini de mândrie arogantă şi sedesfătau în lumina marii lor prosperităţi, în timp ce oamenii buni erau plini defrică şi de îngrijorare. „Nu te mânia“. Nu te supăra niciodată prea mult! Fii liniştit! Chiar pentru unmotiv bun, supărarea nu te va ajuta. Ea doar încinge lagărele, dar nu produceaburi. Ea nu ajută locomotiva doar pentru că osiile ei au devenit fierbinţi;încălzirea lor nu este decât o piedică. Osiile s-au încălzit din cauza frecăriiinutile. Suprafeţele uscate se freacă una de alta, în loc să meargă lin, ajutate de o

peliculă fină de ulei. Fricţiunile cauzate de mânie sunt un indicator al absenţei ungerii cu untdelemnulharului lui Dumnezeu. Când ne supărăm, un fir de nisip intră în lagăr e. Ar puteafi o mică dezamăgire, o nerecunoştinţă, sau o lipsă de respect pe care am



experimentat-o – şi dintr -odată viaţa noastră nu mai curge lin. Fricţiunea duce laînfierbântare şi înfierbântarea poate duce la stări foarte periculoase.

Nu lăsaţi lagărele voastre să se încingă. Lăsaţi untdelemnul Domnului să vă ţinăreci, astfel încât o încălzire profană să nu vă facă să fiţi priviţi ca unul din „ceirăi“. din Stratul de argint

Scumpă in imă ag i t a t ă , l i n i ş t eş t e - te ; nu te mânia ş i nu te sup ăraa tâ t ;Dumnezeu are o mie de fe lur i în care poate să - ţ i a r a tedragos tea Lu i ş i a ju to ru l ; Crede numai , c r ede ş i i a r c rede , până ve i cunoaş te vo ia Sa .

Scumpă in imă ag i t a t ă , l i n i ş t eş t e - t e , căc i pacea es te zâmbetu llu i Dumnezeu,

Dragostea Lui poate aplana or ice rău ş i o r i ce necaz;Iubeş te doar , iubeş te ş i i a r iubeş te , ş i a ş t eap tă l in i ş t i t .

Scumpă in imă ag i t a t ă , f i i t a r e ; nu p lânge ş i nu t e necă j i a t â t , El a re un scop bun în vân tu r i l e r ec i ca re su f l ă ;

Nădăjduieş te numai , nădăjduieş te ş i ia r nădăjduieş te , până veideven i mai cura jos .

16 Februarie

Chiar dacă te-am întristat … nu te voi mai întrista.

(Naum1:12)

Există o limită pentru întristarea noastră. Dumnezeu o trimite şi apoi o înlătură.Te plângi, spunând: „Când se va sfârşi?“ Fie ca noi să aşteptăm în linişte şi săîndurăm răbdători voia Domnului până va veni El. Tatăl nostru îndepărteazănuiaua când scopul pentru care a folosit-o este pe deplin atins.Dacă întristarea este trimisă ca să ne încerce, astfel încât cuvintele noastre să-Lglorifice pe Dumnezeu, ea se va sfârşi odată ce El ne-a făcut să dăm mărturiespre lauda şi cinstea Lui. De fapt, noi nu am vrea ca dificultatea să fieîndepărtată până când Dumnezeu nu va primi de la noi toată onoarea pe care I-oputem da.



Astăzi lucrurile pot deveni „o linişte mare“ (Matei 8:26). Cine ştie cât de curândvalurile acestea furioase se vor transforma într-o mare de sticlă cu pescăruşistând pe liniştitele unduiri? După o lungă şi grea încercare, unealta de treierat este pusă în cui, şi grâul a foststrâns în hambar. Nu după mult timp putem fi tot atât de fericiţi pe cât suntemde trişti acum.

Nu este greu pentru Domnul să transforme noaptea în zi. El care trimite norii poate tot atât de uşor să însenineze cerul. Haideţi să ne încurajăm – lucrurilestau mai bine jos pe drum. Haideţi să cântăm laudele lui Dumnezeu înaşteptarea lucrurilor care au să vină. Charles H. Spurgeon „Domnul secerişului“ (Luca 10:2) nu ne treieră întotdeauna. Încercările Lui suntdoar pentru un timp şi ploile vor trece curând. „Seara vine plânsul, iar dimineaţaveselia“ (Psalmul 30:5). „Întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentrunoi tot mai mult o greutate veşnică de slavă“ (2 Cor. 4:17). Încercările îşi ating

scopul.Chiar faptul că înfruntăm o încercare dovedeşte că există ceva foarte valorospentru Domnul nostru în noi, altfel El n-ar pierde atât de mult timp şi energie cunoi. Hristos nu ne-ar încerca dacă n-ar vedea metalul preţios al credinţeiamestecat cu miezul stâncos al naturii noastre, şi ca să ne rafineze în puritate şi frumuseţe, El ne constrânge să trecem prin încercarea grea de foc. Ai răbdare, o, tu, cel ce suferi! Rezultatul focului Rafinatorului va compensamai mult decât îţi închipui încercările noastre, odată ce vom vedea „greutateaveşnică de slavă“. Să aud lauda Lui: „Bine, rob bun şi credincios“ (Matei25:21); să fii onorat înaintea sfinţilor îngeri; să fii glorificat în Hristos, astfelîncât să pot reflecta gloria Lui înapoi spre El – ah! Aceasta va fi o răsplată maimult decât suficientă pentru toate încercăr ile mele. din Încercat prin foc Aşa cum greutăţile unui ceas al bunicului sau stabilizatorii de pe o ambarcaţiunesunt necesare pentru ele ca să funcţioneze bine, tot aşa sunt necazurile pentrusuflet. Cele mai plăcute parfumuri se obţin numai printr -o presiune foarte mare,cele mai minunate flori cresc pe cele mai izolate şi înzăpezite piscuri, cele maifrumoase pietre preţioase sunt acelea care au suferit cel mai mult pe roata

bijutierului, şi cele mai măreţe statui au suportat cele mai multe lovituri de daltă.Toate acestea, însă, se supun legii lui Dumnezeu. Nu se întâmplă nimic fără să fi

fost hotărât mai dinainte cu grijă şi prevedere desăvârşită. din Comentarii devoţionale zilnice



17 Februarie

Ţara pe care o dau cop i i lor lu i I srae l . ( Iosua 1 :2 )

Dumnezeu vorbeşte despre ceva imediat în acest verset. Nu este ceva ce El arede gând să facă, ci ceva ce El face chiar în acest moment. Când credinţacontinuă să vorbească, Dumnezeu continuă să dea. El te întâlneşte astăzi, în

prezent, şi îţi încearcă credinţa. Cât timp aştepţi, speri, sau priveşti, nu crezi.Poţi să ai nădejde sau o dorinţă arzătoare, dar aceasta nu este credinţă, pentru că„credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternicăîncredinţare despre lucrurile care nu se văd“ (Evrei 11:1). Porunca privitoare larugăciunea credinţei este: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea“ (Marcu 11:24). Trebuie să credem că am şi primit –

în acest moment prezent. Am ajuns noi la punctul î n care să-L întâlnim peDumnezeu în veşnicul Său ACUM? din Iosua, de A. B. SimpsonAdevărata credinţă se încrede în Dumnezeu şi crede înainte să vadă. În modnatural, noi vrem o dovadă că cererea noastră este aprobată, înainte să credem,dar când „umblăm prin credinţă“ (2 Cor. 5:7), nu avem nevoie de nici o altădovadă în afara Cuvântului lui Dumnezeu. El a vorbit, şi în armonie cu credinţanoastră se va face. Vom vedea pentru că am crezut, şi credinţa adevărată nesusţine în cele mai încercate vremuri, chiar şi când totul în jurul nostru pare acontrazice Cuvântul lui Dumnezeu.Psalmistul a spus: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului

pe pământul celor vii!…“ (Psalmul 27:13). El nu văzuse încă răspunsulDomnului la rugăciunile sale, dar era încrezător că-l va vedea, şi încrederea luil-a susţinut. Credinţa care crede că va vedea, ne va feri de descurajare. Vom râde desituaţiile care par imposibile în timp ce vom urmări cu plăcere să vedem cumare de gând Dumnezeu să deschidă o cale prin Marea noastră Roşie. Numai înaceste locuri de severe încercări, fără nici o ieşire omenească din dificultăţilenoastre, credinţa noastră creşte şi se întăreşte. Dragă om necăjit, ai aşteptat ca Dumnezeu să lucreze în timpul nopţilor lungi şia zilelor istovitoare, temându-te că ai fost uitat? Ridică-ţi capul şi începe să-Llauzi chiar acum pentru salvarea care este în drum spre tine.

din Viaţa de laudă

18 Februarie



Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit,

şi-l veţi avea. (Marcu 11:24)

Când băieţelul meu avea vreo 10 ani, bunica lui i-a promis de Crăciun un album pentru colecţia de timbre. Crăciunul a venit şi a plecat fără nici un album detimbre şi fără nici un cuvânt de la bunica. Problema, însă, n-a fost menţionată,

până au venit prietenii lui să vadă cadourile pe care le-a primit de Crăciun. Amfost surprins, după ce a înşirat toate cadourile pe care le-a primit, să-l audadăugând „şi un album de timbre de la bunica mea“. După ce am auzit aceasta de câteva ori, l-am chemat pe fiul meu la mine şi i-am spus: „Dar George, tu nu ai primit un album de timbre de la bunica. De ce aispus că ai primit?“ Cu o faţă nedumerită, ca şi cum i-aş fi pus o întrebare ciudată, el mi-a replicat:

„Ei bine, mamă, bunica a spus, şi asta este ca şi cum aş fi primit“. Nici uncuvânt de la mine nu-i va influenţa credinţa. A trecut o lună şi nimic altceva nu s-a spus despre album. În sfârşit, într -o zi, casă-i încerc credinţa şi pentru că mă întrebam în inima mea de ce n-a fost trimisalbumul, i-am spus: „George, eu cred că bunica şi-a uitat promisiunea“.„O, nu, mamă“, a răspuns el repede şi ferm. „N-a uitat“.I-am privit faţa dulce şi încrezătoare, care pentru moment părea foarte serioasă,ca şi cum ar fi dezbătut posibilitatea pe care i-o sugerasem. Curând faţa i s-aluminat şi a spus: „Crezi că aş face bine să-i scriu bunicii, mulţumindu-i pentrualbum?“„Nu ştiu“, am spus, „dar ai putea să încerci“. Un bogat adevăr spiritual a începutatunci să mijească în mine.În câteva minute o scrisoare a fost scrisă şi trimisă prin email, după care Georgea ieşit fluierându-şi încrederea în bunica lui. Curând a sosit o scrisoare de labunica cu acest mesaj:

Dragul meu George,

N-am uitat promisiunea pe care ţi-am făcut-o în legătură cu albumul de timbre.

N-am găsit aici albumul pe care l-ai vrut, aşa că am comandat unul din NewYork. A sosit abia după Crăciun, şi nu era cel care trebuia. Atunci am comandataltul, dar încă n-a sosit. Am decis în schimb să-ţi trimit 30 de dolari ca să-ţi poţicumpăra albumul pe care-l doreşti din Chicago.

Bunica ta, care te iubeşte



Pe când citea scrisoarea, faţa lui era cea a unui învingător. Din adâncurile uneiinimi care niciodată nu s-a îndoit, au ieşit cuvintele: „Ei, mamă, nu ţi-am spuseu?“ George „nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, … a crezut“ (Romani 4:18)că albumul de timbre va veni. Şi în timp ce el credea, bunica lucra, şi la timpul

potrivit credinţa a devenit vedere. Este omeneşte să vrem să vedem înainte de a păşi pe promisiunile luiDumnezeu. Însă Salvatorul nostru i-a spus lui Toma şi unei liste lungi de

îndoielnici care l-au urmat: „Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut“ (Ioan20:29).

D-na Rounds

19 Februarie

Pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă,ca să aducă şi mai mult rod. (Ioan 15:2)

copilă a lui Dumnezeu a fost odată copleşită de numărul de necazuri careţinteau spre ea. Pe când se plimba pe lângă o vie în strălucirea bogată atoamnei, a observat aspectul ei neîngrijit şi abundenţa de frunze care erauîncă pe mlădiţe. Pământul fusese năpădit de o încâlcire de buruieni şi

iarbă, şi întregul loc părea complet neîngrijit. În timp ce se gândea la privelişte, Grădinarul ceresc i-a şoptit un mesaj atât de preţios, că nu s-a putut opri să nu-l împărtăşească.

Mesajul a fost acesta: „Dragul Meu copil, întrebi de numărul de încercări dinviaţa ta? Adu-ţi aminte de vie şi învaţă de la ea. Grădinarul nu mai taie şi nu maiîngrijeşte via şi nu mai pliveşte pământul doar atunci când nu mai aşteaptă nimicde la vie în timpul acelui sezon. El o lasă-n pace, pentru că rodnicia ei s-a dus şiorice efort suplimentar n-ar aduce nici un profit acum. În acelaşi fel, eliberareade suferinţă duce la inutilitate. Vrei acum să nu mai tai în viaţa ta? Vrei să te las

în pace?“Atunci inima ei mângâiată a strigat: „Nu!“ Homera Homer-Dixon

Mlădi ţa es t e cea ca re poar tă rodu l , Ea s imte cu ţ i tu l , Care o ta ie pent ru o creş tere mai mare , Pentru o v ia ţă mai p l ină .



Deşi or ice rămur ică înmugur i tă poate f i tă ia tă , Şi o r i ce câ rce l Care se l eagănă g ra ţ ios , sau o r i ce f runză ca re r ăsa re , Î ş i poa te p ie rde locu l ,

O, tu , a că ru i v ia ţă de bucur i i pa re u i t a t ă , Cu f rumuseţea tă ia tă ; Ale că ru i asp i r a ţ i i zac în p ra f , St r iv i t e ş i rup te toa te ,

Bucură - t e , deş i o r i ce dor in ţă , o r i ce v i s , Or ice speran ţă a t a Va cădea ş i va pă l i ; e s t e mâna

Dragos te i d iv ine

Care ţ ine cu ţ i tu l , ca re t a i e ş i f r ânge Cu cea mai g ingaşă a t ingere , Pent ru ca tu , a că ru i v ia ţă a pur ta t un rod , Să poţ i acum pur ta mai mul t . Annie Johnson Flint

20 Februarie

Nimic nu v-ar f i cu neput inţă . (Matei 17:20)

Este posibil pentru cei credincioşi care doresc foarte mult să se încreadă în puterea Domnului pentru păstrarea lor în siguranţă şi pentru biruinţa lor să ducăo viaţă în care să ia cu bucurie promisiunile Lui exact aşa cum sunt şi să vadă căsunt adevărate. Este posibil ca zilnic să „[aruncăm] asupra Lui toate îngrijorările [noastre]“ (1Petru 5:7) şi să experimentăm pacea profundă când trecem prin ele. Este posibil să avem gândurile noastre şi dorinţele inimii noastre curăţite în celmai adânc sens al cuvântului.Este posibil să vedem voia lui Dumnezeu în orice împrejurare şi s-o acceptămcântând în loc să o facem plângând.



Este posibil să devenim cu adevărat puternici, dacă ne vom refugia deplin în puterea lui Dumnezeu şi dacă vom realiza că cele mai mari slăbiciuni ale noastreşi lucrurile care tulbură hotărârea noastră de a fi răbdători, curaţi şi smeriţi oferăo oportunitate de a face păcatul fără putere asupra noastră. Această oportunitatevine prin El care ne iubeşte şi care lucrează ca să ne aducă în acord cu voia Sa,şi prin aceasta dă un sens binecuvântat prezenţei Lui şi puterii Lui.Toate acestea sunt POSIBILITĂŢI DIVINE. Pentru că ele sunt lucrate de El,experimentarea lor efectivă ne va face întotdeauna să ne smerim, determinându-ne să ne plecăm la picioarele Lui şi învăţându-ne să fim înfometaţi şi însetaţidupă mai mult.

Niciodată nu vom fi mulţumiţi cu mai puţin – în fiecare zi, în fiecare ceas şi înfiecare clipă în Hristos, prin puterea Duhului Sfânt – decât UMBLAREA CUDUMNEZEU. H. C. G. Moule Suntem capabili să avem din Dumnezeu atât cât vrem. Hristos pune cheia de la

cufărul comorii Sale în mâinile noastre şi ne invită să luăm tot ce dorim. Dacăcineva este lăsat în subsolul unei bănci, i se spune să ia câţi bani doreşte şi el pleacă fără un cent, a cui este vina că rămâne sărac? Şi a cui este vina că deobicei creştinii iau porţii atât de mici din bogăţiile fără plată ale lui Dumnezeu.

Alexander Maclaren

21 Februarie

Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El.(Psalmul 37:7)

Te-ai tot rugat şi ai tot aşteptat şi încă nu vezi nici un semn de vreun răspuns?Te-ai săturat să nu vezi nici o mişcare? Eşti pe punctul de a renunţa? Atunci

poate că nu ai aşteptat aşa cum trebuie, sau acolo unde trebuie – în locul undeDomnul te poate întâlni.Să „aşteptăm cu răbdare“ (Rom. 8:25). Răbdarea alungă îngrijorarea. Domnula spus că va veni, şi promisiunea Lui este egală cu prezenţa Lui. Răbdareaalungă plânsul. De ce eşti trist şi descurajat? El îţi ştie nevoile mai bine decâttine, şi scopul Lui în aşteptare este să primească mai multă glorie prin ea.Răbdarea alungă lucrările proprii. „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu esteaceasta: să credeţi“ (Ioan 6:29), şi odată ce crezi, vei ştii că totul este bine.



Răbdarea alungă orice lipsă . Poate că dorinţa ta de a primi ceea ce vrei este mai puternică decât dorinţa ta de a se împlini voia lui Dumnezeu. Răbdarea alungă orice slă biciune. În loc să te gândeşti că aşteptarea este

pierdere de vreme, înţelege că Dumnezeu îţi pregăteşte resursele Lui şi totodatăte întăreşte. Răbdarea alungă orice şovăire. „El m-a atins şi m-a aşezat iarăşi înpicioare“ (Daniel 8:18). Temeliile lui Dumnezeu sunt neclintite, şi când avem înnoi răbdarea Lui, suntem neclintiţi când aşteptăm. Răbdarea aduce închinare.orice răbdare şi îndelungă răbdare … cu bucurie“ (Col. 1:11). În timp ce aştepţi,Uneori cea mai bună parte a aşteptării vrednice de laudă este să experimentezi„lasă toate aceste aspecte ale răbdării „să-şi facă desăvârşit lucrarea“ (Iacov1:4), şi vei fi foarte mult îmbogăţit. C. H. P.

Stai necl in t i t când focur i le ard ,Când l ec ţ i i l e in te r ioa re t r ebu ie învă ţa te ,

Şi când de pe aceas tă ca le nu ex i s t ă în toarcere –Lasă „ răbdarea să -ş i f acă desăvâr ş i t l uc ra rea“.L. S. P.

22 Februarie

„Dacă poţi!“ … Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!

(Marcu 9:23)

Rareori am auzit o definiţie mai bună a credinţei decât aceea dată într-una dinîntâlnirile noastre de o femeie de culoare, în vârstă, când i-a răspuns unui tânăr care a întrebat: „Cum pot să obţin ajutorul Domnului pentru nevoile mele?“ În felul ei caracteristic, arătând cu degetul spre el, a spus cu mare insistenţă:„Tre buie doar să crezi că El le-a rezolvat şi sunt rezolvate“. Cea mai mare

problemă cu cei mai mulţi dintre noi este că, după ce-L rugăm pe Domnul săfacă ceva, nu credem că a făcut. În schimb, tot încercăm să-L ajutăm, chemăm şi

pe alţii să-L ajute, şi aşteptăm cu nerăbdare să vedem cum are de gând sălucreze.Credinţa adaugă „Amin-ul“ ei la „Da-ul“ lui Dumnezeu şi apoi îşi trage mâinile,lăsându-L pe Dumnezeu să-Şi termine lucrarea. Limbajul credinţei este:„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra“(Psalmul 37:5). din Zilele cerului pe pământ



Pur ş i s implu Î l c red pe cuvân t ,Î l laud că -mi ascu l t ă rugăc iunea ,Şi -mi cer r ăspunsu l de l a Domnul ;

Eu c red , E l Se anga jează să f acă .

Credinţa activă mulţumeşte pentru o promisiune chiar dacă nu s-a împlinit încă,ştiind că orice contract al lui Dumnezeu este la fel de sigur ca şi banii cash.

Matthew Henry

Cred in ţa pas ivă accep tă Cuvân tu l ca f i ind adevăra t –Dar nu face n ic iodată n imic .Credinţa ac t ivă începe l uc ra rea pe ca re o a re de f ăcu t , Şi în fe lu l acesta se ara tă . Cred in ţa pas ivă spune : „Cred! f i eca re cuvân t a l lu i Dumnezeu

es te adevăra t . Ei bine, şt iu că El nu a spus ceva ce nu poate, sau nu vrea, săfacă. E l mi-a porunc i t : «Merg i îna in te !» dar eu văd o ca le înch i să , Când ape le se vor desp ica , vo i f i î n ţ a ra Canaanu lu i .Iată! I -aud glasul poruncind: «Scoală - te , r idică- ţ i patul şiumblă»; Şi , «În t inde - ţ i mâna usca tă !» ca re a fos t moar tă a t â t a t imp .Când vo i f i pu ţ in mai t a re , ş t iu s igur că vo i s t a în pic ioare :Când voi s imţ i un f ior de v indecare , voi fo losi cu uşur in ţămânarefăcută . Da, ş t iu că «Dumnezeu poa te» ş i v rea să f acă to tu l :Cred că or ice promisiune se va împl in i cândva ş i pent rumine“.

Credinţa ac t ivă spune: „Cred! ş i pr imesc promisiunea ch ia racum,Şt i ind b ine , c -a tunci când o pr imesc, Dumnezeu va împl in i

f iecarepromisiune.Deci păşesc în apă , găs ind aco lo o ca le desch i să ; Alerg înain te , luând în s tăpâni re ţara ; n imic nu mă poate opr i . Da, mă scol la porunca Lui , merg drept î nainte p l in debucur ie :



Această mână a mea atât de uscată, cum am s -o înt ind, se vareface.Ce aş putea dor i sau ce mi -ar t rebui mai mul t decâtpromisiuneacredincioşie i Lui?

Necăutând minun i sau semne, nu voi da de co nt radic ţ i i . Ei b ine , ş t iu că «Dumnezeu poate» ş i vre a să facă to tu l :Cred că or ice promis iune se poa te î mpl in i ch ia r acum“.

Cred in ţa pas ivă nu aduce l audă decâ t în lumină , Când soare le s t r ă luceş te .Cred in ţa ac t ivă va aduce l audă în cea mai în tuneca tă noap te –Care c red in ţă es t e a t a?

selectat

23 Februarie

Şi când un leu … venea … (Samuel 17:34 )

Este o sursă de inspiraţie şi putere pentru noi să ne amintim cum s-a încrezuttânărul David în Dumnezeu. Prin credinţa lui în Domnul, a învins leul şi ursul, şi

mai târziu l-a înfrânt pe puternicul Goliat. Când leul a venit să-i distrugă turma,a fost ca un prilej minunat pentru David. Dacă ar fi şovăit şi n-ar fi reuşit, ar fi pierdut oportunitatea lui Dumnezeu pentru el şi probabil nu ar fi fost niciodatăîmpăratul lui Israel, ales de Domnul.„Şi când un leu venea…“. În mod normal ne gândim la un leu nu ca la o

binecuvântare specială de la Domnul, ci doar ca la un motiv de alarmă. Totuşileul era oportunitatea deghizată a lui Dumnezeu. Fiecare dificultate şi fiecareispită care ne iese în cale, dacă o primim aşa cum trebuie, este oportunitatea luiDumnezeu.Când vine un „leu“ în viaţa noastră, recunoaşte-l ca pe o oportunitate de laDomnul, indiferent cât de fioros ar părea pe dinafară. Chiar şi cortul luiDumnezeu era acoperit cu piei de viţel de mare şi păr de capră. Nimeni nu s-argândi că ar putea fi vreo glorie acolo, şi totuşi gloria Şechinei lui Dumnezeu erasub acoperământ. Fie ca Domnul să ne deschidă ochii ca să-L vedem, chiar şi înispite, în încercări, în pericole şi în nenorociri. C. H. P.



24 FebruarieIoan n-a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan

despre omul acesta era adevărat. (Ioan 10:41)

Poate că eşti foarte nemulţumit de tine însuţi. Nu eşti un geniu, nu ai nici un dar deosebit şi nu te remarci prin nici o abilitate specială. Mediocritatea pare să fiemăsura existenţei tale. Nici una din zilele tale nu a fost vrednică de atenţie, cuexcepţia uniformităţii lor şi a lipsei de interes. Şi cu toate acestea tu poţi sătrăieşti o viaţă minunată.

Ioan Botezătorul n-a făcut nici un semn, dar Domnul Isus a spus despre el:„Dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare“ (Luca 7:28). Misiunealui a fost „să mărturisească despre Lumină“ (Ioan 1:8), şi aceasta ar putea fi şimisiunea ta şi a mea. Ioan era mulţumit să fie doar un glas, dacă îi făcea peoameni să se gândească la Hristos.Doreşte-ţi să fii doar un glas care se aude, dar nu se vede, sau o oglindă a căreisticlă ochiul n-o poate vedea, pentru că reflectă gloria strălucitoare a Fiului.Doreşte-ţi să fii doar o boare care apare înainte de lumina zilei şi spune: „Iatăzorii! Iată zorii!“ şi apoi dispare.

Fă cele mai obişnuite şi nesemnificative lucrări, ştiind că Dumnezeu te vede.Dacă trăieşti lângă oameni dificili, câştigă-i prin dragoste. Dacă ai făcut odată omare greşeală în viaţă, n-o lăsa să-ţi înnoureze restul vieţii, ci încui-o în tainainimii tale şi fă-o să-ţi dea putere şi caracter.

Noi facem mai mult bine decât ştim. Lucrurile pe care le facem astăzi –semănând sămânţa sau împărtăşind adevăruri simple despre Hristos – oameniise vor referi într-o zi la ele ca fiind primele lucruri care i-au făcut să segândească la El. În ce mă priveşte, voi fi mulţumit să nu am o piatră funerarămare pe mormântul meu, dar să ştiu că oameni obişnuiţi se vor aduna acolo cândvoi pleca şi vor spune: „A fost un om bun. N-a făcut nici o minune, dar mi-aspus despre Hristos, ceea ce m-a ajutat să-L cunosc personal“. George

Matheson

Cei ocrotiţi de Tine (Psalmul 83:3) Frunze verzi ş i groase d in pământul maroniu , În pr imăvara fer ic i tă au apărut ; Pr ima promisiune s labă a f lor i lor de vară



Emană d in par fumul p lăcut ş i dulce De sub f runze.

Rid ică- l e ! Ce f rumuse ţe încân tă toare s t ă Ascunsă dedesub t , de och i i noş t r i nepăsă to r i ! F lo r i de mai , t randaf i r i i sau a lb s t ră luci toare , Î ş i îna l ţ ă cupe le sp re lumina neaş tep ta tă ,

De sub f runze.

25 Februarie

Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru,vi-l dau, cum am spus. (Iosua 1:3)

Pe lângă pământul literal încă neocupat pentru Hristos, stă înaintea noastrăteritoriul nerevendicat şi neumblat al promisiunilor lui Dumnezeu. Ce i-a spusDumnezeu lui Iosua? „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-ldau, cum am spus“. Apoi El aşază hotarele Ţării Promise – toată a lor cu ocondiţie: trebuie s-o străbată în lung şi-n lat , măsurând-o cu picioarele lor.

Şi totuşi n-au străbătut niciodată mai mult de o treime din ţară, şi drept urmare,n-au stăpânit niciodată mai mult de acea treime. Au stăpânit numai ce aumăsurat cu piciorul şi nimic mai mult. În 2 Petru 1:4 citim: „El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe“.Ţara promisiunilor lui Dumnezeu este deschisă înaintea noastră, şi este voia Saca noi s-o stăpânim. Trebuie să măsurăm teritoriul cu picioarele credinţeiascultătoare şi ale supunerii în credincioşie, prin aceasta revendicându-l şiînsuşindu-ni-l ca fiind al nostru.Câţi dintre noi au luat vreodată în stăpânire promisiunile lui Dumnezeu în

Numele lui Hristos? Ţara promisiunilor Lui este un teritoriu magnific pe carecredinţa îl poate revendica străbătându-l în lung şi-n lat, dar credinţa trebuietotuşi s-o facă. Haideţi să intrăm şi să revendicăm toată moştenirea noastră. Haideţi să neridicăm ochii spre nord, sud, est şi vest şi să-L auzim pe Dumnezeu spunând:„Toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie“ (Gen. 13:15). Arthur Tappan Pierson Oriunde călca talpa picioarelor seminţiei lui Iuda era al lor, şi oriunde călcatalpa picioarelor seminţiei lui Beniamin era al lor, şi aşa mai departe. Fiecare



seminţie îşi primea moştenirea călcând cu piciorul pe ea. Vă daţi seama căfiecare seminţie, când punea piciorul pe un teritoriu dat, simţea instantaneu şiinstinctiv că „Acesta este al nostru“? Un bătrân de culoare care avea o frumoasă mărturie de har a fost odată întrebat:„Daniele, cum se face că ai atâta pace şi bucurie în credinţa ta?“ „O, domnule!“a replicat el, „mă bazez în totul pe promisiunile lui Dumnezeu «nespus de marişi scumpe», şi am tot ce este în ele. Glorie Lui! Glorie Lui!“ Cine se bazează întotul pe promisiunile lui Dumnezeu ştie că toate bogăţiile care se găsesc în elesunt ale lui. din Documentele credinţeiMarchizul de Salisbury, un om de stat şi diplomat englez, după ce a fost criticatpentru politica lui colonialistă, a replicat: „Domnilor, faceţi rost de hărţi maimari“.

26 Februarie

Harul Meu î ţ i este de ajuns. (2 Corinteni 12:9)

Mai deunăzi, călăream spre casă după o zi grea de muncă. Eram foarte obosit şiadânc deprimat, când deodată, iute ca săgeata unui fulger luminos, a venit lamine versetul: „Harul Meu îţi este de ajuns“. Când am ajuns acasă, l-am căutatîn Cuvânt, şi în final a venit la mine astfel: „Harul Meu îţi este de ajuns“.

Răspunsul meu a fost să spun: „Da, Doamne, ar fi trebuit să mă gândesc căeste!“ Apoi am izbucnit în râs.Până-n momentul acela, nu înţelesesem niciodată ce a fost cu râsul acela al luiAvraam. Acest verset părea să facă necredinţa total absurdă. Mi-am imaginat un

peştişor însetat care era neliniştit că, dacă va continua să bea apă din râu, râul vaseca; iar Tatăl Râu spunea: „Bea cât vrei, peştişorule; râul meu îţi este de ajuns“.De asemenea m-am gândit la un şoarece căruia îi era frică de foamete, dupăşapte ani de belşug; iar Iosif îi spune: „Curaj, şoricelule; grânarele mele îţi suntde ajuns“. Din nou, mi-am închipuit un om sus pe un vârf de munte, zicându-şi: „Respir atâţia metri cubi de aer în fiecare an; mă tem că voi epuiza totoxigenul din atmosferă“. Dar pământul i-a zis: „Respiră în voie, umpleţi

plămânii pentru totdeauna; atmosfera mea îţi este de ajuns“. O, oameni ai lui Dumnezeu, fiţi tari în credinţă! Credinţa mică va duce sufletelevoastre în cer, dar credinţa mare va aduce cerul în sufletele voastre.

Charles H. Spurgeon



Harul Său es te destu l de mare ca să înf runte lucrur i le mar i –Valur i l e zd rob i toare ca re cop leşesc su f l e tu l , Vântur i l e pu te rnice ca re ne l asă năuc i ş i f ă ră su f l a re , Fur tun i l e neaş tep ta te ca re depăşesc pu te rea noas t r ă de con t ro l .

Harul Său es te destu l de mare ca să înf runte lucrur i l e mici –Mici le împunsătur i care ne supără , Gri j i l e inu t i l e ca re zumzăie în ju ru l nos t ru cu ins i s t en ţă , Roţ i l e sc râşn i toare ca re ne r ăpesc bucur ia .

Annie Johnson Flint

Există întotdeauna o sumă mare creditată în contul nostru din banca cerului. Eaaşteaptă să ne exersăm credinţa ca să scoatem din ea. Scoateţi cât mai mult dinresursele bogate ale lui Dumnezeu.

27 Februarie

Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu elpână în revărsatul zorilor. (Geneza 32:24)

„Rămas singur!“ Ce emoţii diferite trezesc în noi aceste cuvinte! Pentru unii eleînseamnă singurătate şi mâhnire, dar pentru alţii ele pot însemna odihnă şilinişte. A rămâne singur fără Dumnezeu ar fi prea îngrozitor ca să fie exprimatîn cuvinte, în timp ce a rămâne singur cu El este un strop de cer! Şi dacă ceicare Îl urmează pe El ar petrece mai mult timp singuri cu El, am avea din nouuriaşi spirituali. Învăţătorul nostru ne-a dat un exemplu. Amintiţi-vă cât de des Se ducea să fiesingur cu Dumnezeu ? Şi exista un scop puternic în spatele poruncii Sale: „Tu,când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie- ţi uşa şi roagă -te “ (Matei 6:6).

Cele mai mari minuni ale lui Ilie şi ale lui Elisei au avut loc când erau singuricu Dumnezeu. Iacov era singur cu Dumnezeu când a devenit prinţ. (veziGeneza 32:28). În acelaşi mod, şi noi putem deveni membrii ai familiei regaleşi „oameni care vor sluji ca semne“ (Zaharia 3:8). Iosua era singur când avenit Domnul la el (vezi Iosua 1:1). Ghedeon şi Iefta erau singuri când aufost trimişi să salveze pe Israel. (vezi Judecători 6:11;11:29). Moise era singur



la rugul aprins (vezi Exod 3:1-5). Corneliu se ruga singur când a venit lael Îngerul lui Dumnezeu (vezi Fapte 10:1-4). Nimeni nu era cu Petru peacoperiş când a fost instruit să meargă la neamuri (vezi Fapte 10:9-28). IoanBotezătorul era singur în pustiu (vezi Luca 1:80), iar preaiubitul Ioan era

singur pe insula Patmos când a fost cel mai aproape de Dumnezeu (vezi Apocalipsa 1:9).Doriţi cu stăruinţă să fiţi singuri cu Dumnezeu! Dacă neglijăm să facem aşa, nunumai că vom fi deposedaţi de o binecuvântare, dar îi vom deposeda şi pe alţii,atâta vreme cât noi nu vom mai avea nici o binecuvântare pe care să le-o dăm.Aceasta poate însemna că vom face o lucrare mai puţin vizibilă, dar lucrarea pecare o vom face va avea mai multă profunzime şi putere. Un alt rezultat minunatva fi că oamenii nu vor mai vedea „pe nimeni, decât pe Isus“ (Matei 17:8) învieţile noastre. Impactul de a fi singur cu Dumnezeu în rugăciune nu poate fi accentuat maimult.

Dac ă o a men i i a l e ş i n - a r f i f o s t n i c i o da tă s ing ur i , În c ea ma i a dâ ncă tă ce r e , cu u şa d e s ch i să sp r e Dumnezeu , Nimic mă re ţ n - a r f i f o s t v r eo da tă v i sa t sa u r ea l iza t .

28 Februarie

Să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă.(Evrei 13:15)

Un misionar din oraş, împiedicându-se de gunoaiele de la intrarea întunecoasă aapartamentului, a auzit pe cineva spunând: „Cine-i acolo, dragă?“ Aprinzând unchibrit, el a zărit nevoi pământeşti şi suferinţă, în mijlocul unei păci şi a unei

încrederi sfinte. Ochi liniştiţi şi rugători, gravaţi în abanos, erau aşezaţi înmijlocul zbârciturilor unui chip negru măcinat de vreme. Într -o noapte defebruarie groaznic de rece, ea stătea pe un pat zdrenţăros, fără foc, fără căldurăşi fără lumină. Nu avusese nici mic dejun, nici prânz, nici cină, şi părea că nuare absolut nimic decât artrita şi credinţa ei în Dumnezeu. Nimic nu putea fi maideparte de circumstanţele confortabile decât acest cântec preferat al drăguţeidoamne cântat în acele condiţii:



N i m e n i n u ş t i e n e c a z u l p e c a r e - l vă d , N i m e n i n u ş t i e , d e c â t I s u s ; Nimen i nu ş t i e n e ca zu l p e ca r e - l vă d –

Câ nta ţ i g l o r i e , a l e lu ia !

Uneo r i a m izb â ndă , a l t eo r i n - a m , Uneo r i sunt t râ nt i t l a pă mâ nt ,

A l t eo r i g l o r i a s t ră luce ş t e în ju r u l meu – Câ nta ţ i g l o r i e , a l e lu ia !

Şi continua tot aşa: „Nimeni nu ştie de lucrarea pe care o fac, Nimeni nu ştiesupărările pe care le am“, refrenul constant fiind: „Glorie, aleluia!“, până laultimul vers:

Nimen i nu ş t i e b ucu r i i l e p e ca r e l e a m, Nimen i nu ş t i e , d e câ t I su s !

„Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi“ (2 Cor.4:8-9). Numai cuvintele Bibliei pot să explice bucuria acestei negrese bătrâne. Îţi aminteşti cuvintele pe care le-a spus Martin Luther când era pe patul demoarte? Printre gemete el a predicat: „Aceste dureri şi necazuri pe care le avemaici sunt ca literele pe care le aşază tipografii. Când ne uităm la ele, le vedeminvers, şi par să n-aibă nici un sens şi nici un înţeles. Dar acolo sus, cândDomnul Dumnezeu va tipări viaţa noastră viitoare, vom vedea ce minunat seciteşte“. Dar totuşi, noi nu trebuie să aşteptăm până atunci. Apostolul Pavel,mergând pe puntea unei corăbii care naviga pe o mare furioasă, îi încuraja pemarinarii speriaţi: „Fiţi cu voie bună“ (Fapte 27:22).Pavel, Martin Luther şi drăguţa negresă erau toţi flori umane ale soarelui,căutând şi văzând Lumina într -o lume de întuneric. William C. Garnett

29 Februarie

Depărteaz-o la adânc. (Luca 5:4)



Domnul nu a spus la ce adâncime. Adâncimea apei în care noi navigăm depindede cât de complet ne-am tăiat legăturile cu ţărmul, de dimensiunile nevoilor noastre şi de temerile noastre cu privire la viitor. Totuşi, peştii îi vom găsi la apăadâncă, nu la apă mică. La fel este şi cu noi – nevoile noastre îşi vor găsi împlinirea în lucrurile adânciale lui Dumnezeu. Trebuie să navigăm în adâncimile Cuvântului lui Dumnezeu,pe care Duhul Sfânt ni-l va deschide cu înţelesuri profunde, şi totuşi limpezi caşi cristalul. Şi cuvintele pe care le-am cunoscut în trecut vor avea un ocean denoi înţelesuri, care vor aduce mesajul lor original la suprafaţă.„Depărteaz-o la adâncul “ ispăşirii. Trebuie s-o aprofundăm, până când Duhul neva da o asemenea înţelegere a sângelui scump al lui Hristos, încât el să devinăun balsam atotputernic, şi hrană şi doctorie, pentru sufletul şi trupul nostru. „Depărteaz-o la adâncul “ voii Tatălui. Trebuie să răbdăm până când vomînţelege deplin detaliile ei infinite şi bunătatea ei şi resursele ei nesfârşite şi grija

ei faţă de noi. „Depărteaz-o la adâncul “ Duhului Sfânt. Nu trebuie să ne oprim până când Elnu va deveni pentru noi o mare caldă, strălucitoare, radiantă şi fără fund, în caresă ne afundăm, desfătându-ne şi însufleţindu-ne şi în cele din urmă pierzându-ne

pe noi înşine şi necazurile noastre în liniştea şi pacea prezenţei Lui nepieritoare.Trebuie să mergem înainte până când Duhul va deveni un răspuns clar şi gloriosla rugăciunile noastre; cea mai grijulie şi cea mai tandră călăuză a noastră; celmai atent anticipator al nevoilor noastre; şi cel mai iscusit şi supranaturalsculptor al împrejurărilor noastre. „Depărteaz-o la adâncul “ planurilor lui Dumnezeu şi al Împărăţiei Lui viitoare. Trebuie să ne continuăm drumul până va veni Domnul şi Împărăţia Lui milenară vafi înaintea noastră şi vom vedea eternitatea desfăşurându-se dincolo de porţilegloriei; până când imaginaţia noastră va fi orbită de lumina strălucitoare, şi inimanoastră va tresălta de o inexprimabilă anticipare a bucuriei de a-L vedea peDomnul Isus şi „slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi“ (Rom. 8:18). Domnul Isus ne învaţă să începem să navigăm prin toate acestea. El ne-a creat,şi El a creat adâncimile mării fără fund. Şi a făcut ca aceste adâncimi să se

potrivească toate împreună într -o armonie perfectă cu toate talentele şi dorinţelenoastre. din Hrană pentru suflet

Izvo a r e l e lu i a jung în în t r ea g a c r ea ţ i e , Atâ t d e ma re e s t e b e l ş ug u l ; A jung e p ent ru to ţ i , a jung e p ent ru f i e ca r e ; A jung e p ent r u to tdea un a .



1 Martie

U i t ă - t e c u b ă g a r e d e s e a m ă l a l u c r a r e a l u i D u m n e z e u :c i n e p o a t e s ă î n d r e p t e c e a f ă c u t E l s t r â m b ?

( E c l e s i a s t u l 7 : 1 3 )

Pare că de multe ori Dumnezeu Îşi plasează copiii în locuri de mare dificultate,conducându-i într-un colţ de unde nu mai este nici o scăpare. El creează situaţii pe care

judecata omenească, chiar dacă ar fi consultată, nu le-ar îngădui niciodată. Şi totuşi, chiar norii circumstanţei respective sunt folosiţi de El ca să ne călăuzească spre partea cealaltă.Probabil aici te găseşti şi tu în aceste momente.

Situaţia ta este plină de nesiguranţă şi este foarte serioasă, dar este perfect dreaptă.Motivul din spatele ei va face mai mult decât să-L justifice pe Acela care te-a adus aici,

pentru că situaţia ta este o platformă de unde Dumnezeu îţi va arăta harul şi puterea Sanemaipomenită.

Nu numai că te va elibera, dar, făcând aceasta, îţi va da o lecţie pe care n-o vei uitaniciodată. Şi-n zilele care vor urma, te vei întoarce la adevărul cuprins în ea, cântând. Nuvei putea vreodată să-I mulţumeşti îndeajuns lui Dumnezeu pentru că a făcut ce a făcut.

P u t e m a ş t e p t a p â n ă c â n d E l n e v a e x p l i c a , P e n t r u c ă ş t i m c ă D o m n u l I s u s d o m n e ş t e .

S u n t n e d u m e r i t ; d a r , D o a m n e , T u î n ţ e l e g i , Ş i î n t r - o z i î m i v e i e x p l i c a a c e s t l u c r u î n c u r c a t .

P â n ă a t u n c i , ş t i u c ă c e a i l u c r a t e s t e c e l m a i b u n l u c r u – Ş i f a p t u l c ă e s t e a ş a d e î n c u r c a t m - a î n v ă ţ a t s ă m - a l i p e s c d e T i n e .

T u m i - a i î m p r e j m u i t c ă i l e , m i - a i s u c i t c ă r ă r i l e , C a s ă - m i ţ i i o c h i i r ă t ă c i t o r i a ţ i n t i ţ i a s u p r a T a ,

C a s ă m ă f a c i c u m n u e r a m , s m e r i t , r ă b d ă t o r ; C a s ă - m i s c o ţ i i n i m a d i n d r a g o s t e a p ă m â n t e a s c ă ş i s - o a d u c i l a T i n e .

Aşa că - Ţ i v o i m u l ţ u m i ş i T e v o i l ă u d a p e n t r u a c e a s t ă n e d u m e r i r e , Ş i a m s ă m ă î n c r e d c â n d n u p o t s ă - n ţ e l e g .

B u c u r â n d u - m ă c ă m ă c o n s i d e r i v r e d n i c d e - o a s e m e n e a î n c e r c a r e , M - a l i p e s c ş i m a i t a r e d e m â n a T a c ă l ă u z i t o a r e .

F. E. M. I.

2 Martie



F i i g a t a d i s -d e -d i m i n e a ţ ă ş i s u i e - t e … ;s ă s t a i a c o l o î n a i n t e a M e a , p e v â r f u l m u n t e l u i .

N i m e n i s ă n u s e s u i e c u t i n e . ( E x o d 3 4 : 2 , 3 )

Dimineaţa este un timp deosebit de important al zilei. Niciodată să nu începi o nouă

zi până nu te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu, nici să nu priveşti la faţa altora până n-aiprivit-o pe a Lui. Să nu te aştepţi să fii victorios, dacă-ţi începi ziua numai în puterea ta. Începe-ţi lucrul de zi cu zi după ce ai fost influenţat de câteva momente liniştite de

meditaţie între inima ta şi Dumnezeu. Nu te întâlni cu alţii, nici chiar cu membrii familieitale, înainte să te fi întâlnit cu marele Oaspete şi onoratul Tovarăş al vieţii tale – DomnulIsus Hristos.

Întâl neşte-te doar cu El singur, în mod regulat, având Cartea Lui de sfătuire deschisăînaintea ta. Înfruntă apoi treburile zilnice, şi pe cele unice, responsabilităţile de zi cu zi, cuînnoită influenţă şi control al caracterului Său asupra tuturor acţiunilor tale.

Î n c e p e z i u a c u D u m n e z e u !

E l î ţ i e s t e S o a r e l e ş i Z i u a ! A L u i e s t e s t r ă l u c i r e a z o r i l o r t ă i ;

Î n c r e d i n ţ e a z ă - I L u i z i u a t a .

C â n t ă o c â n t a r e n o u ă d i s - d e - d i m i n e a ţ ă ! A lătură - t e p ă d u r i l o r ş i d e a l u r i l o r v e s e l e ;

A lătură - t e v â n t u r i l o r î n v i o r ă t o a r e ş i m ă r i l o r ş i c â m p i i l o r , A lătură - t e f l o r i l o r d a l b e ş i p â r â i a ş e l o r .

C â n t ă - I l u i D u m n e z e u p r i m u l t ă u c â n t e c !

N u t o v a r ă ş i l o r t ă i , N u c r e a t u r i l o r f ă c u t e d e m â n a L u i ,

C i S i n g u r u l u i p l i n d e g l o r i e .

F ă - ţ i p l i m b a r e a d e d i m i n e a ţ ă c u D u m n e z e u ! L a s ă - L s ă m e a r g ă î n a i n t e c u t i n e ;

P e r â u , s a u p e m a r e , s a u p e c ă r ă r i d e m u n t e , C a u t ă t o t u ş i c o m p a n i a L u i .

P r i m a t a t r a n z a c ţ i e s ă f i e

C u Î n s u ş i D u m n e z e u d e s u s ;

A ş a v o r p r o s p e r a t r e b u r i l e t a l e , Ş i t o a t ă z i u a v a f i d r a g o s t e .

H o r a t i u s B o n a r Cei care au realizat cel mai mult pentru Du mnezeu în această lume sunt cei care au fost

găsiţi pe genunchi dis-de-dimineaţă. De exemplu, Matthew Henry stătea în părtăşie cuDumnezeu în biroul lui de la 4:00 la 8:00 dimineaţa în fiecare zi. Apoi, după micul dejunşi un timp de rugăciune cu familia, se întorcea în biroul lui unde rămânea până la prânz.



După masa de prânz, scria până la orele 16:00 şi apoi petrecea restul zilei vizitându-şiprietenii.

Philip Doddridge, referindu - se la cartea sa Cel ce prezintă familia, scoate în evidenţădiferenţa dintre a te trezi la 5:00 şi a te trezi la 7:00. El a realizat că o creştere a zilei delucru cu 25% este echivalentă cu a adăuga zece ani de lucru la viaţa ta într -o perioadă de

patruzeci de ani.Comentariul asupra Bibliei al lui Adam Clarke a fost scris în p rincipal în primele ore ale

dimineţii. Notele lui Barnes , un popular şi folositor comentariu scris de Albert Barnes, afost de asemenea rodul orelor matinale. Şi Schiţele lui Charles Simeon au fost scrise încea mai mare parte între 4:00 şi 8:00 a.m.

3 Martie

Ş i d u h u l a i e ş i t , ţ i p â n d ş i s c u t u r â n d u - l c u m a r e p u t e r e . ( M a r c u 9 : 2 6 )

Răul nu renunţă niciodată la o stăpânire a lui fără o luptă îngrozitoare. Nu vomajunge niciodată la o moştenire spirituală bucurându-ne la un picnic, ci numai prin luptecrâncene pe câmpul de bătălie. La fel este şi-n străfundurile sufletului. Orice capacitateomenească care-şi câştigă libertatea spirituală realizează aceasta cu preţul sângelui. Satannu este pus pe fugă prin cererea noastră curtenitoare. El ne blochează complet calea, şi

progresul nostru trebuie să fie scris cu sânge şi lacrimi. Trebuie să ţinem bine minte acestlucru, altfel vom fi traşi la răspundere pentru aroganţa unei interpretări greşite. Cândsuntem născuţi din nou, acest lucru nu se produce într -o creşă liniştită şi protejată, ci într -

o regiune deschisă, unde realmente ne tragem puterea din adversitatea furtunii. „ÎnÎmpărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri“ (Fapte 14:22).John Henry Jowett

C r e d i n ţ a s t r ă m o ş i l o r n o ş t r i ! T r ă i e ş t e î n c ă , Î n c i u d a t e m n i ţ e i , a f o c u l u i ş i a s ă b i e i ;

O , c u c e b u c u r i e p u t e r n i c ă b a t i n i m i l e n o a s t r e O r i d e c â t e o r i a u z i m a c e l c u v â n t g l o r i o s !

C r e d i n ţ a s t r ă m o ş i l o r n o ş t r i ! S f â n t ă C r e d i n ţ ă ! Î ţ i v o m f i c r e d i n c i o ş i p â n ă l a m o a r t e !

S t r ă m o ş i i n o ş t r i , î n l ă n ţ u i ţ i î n t e m n i ţ e î n t u n e c a t e ,

A u f o s t t o t u ş i l i b e r i î n a d â n c u l c o n ş t i i n ţ e i l o r , C e d u l c e a r f i d e s t i n u l c o p i i l o r l o r ,

D a c ă , u r m â n d u - l e e x e m p l u l , a r m u r i p e n t r u T i n e !



4 Martie

S ă c ă l c a ţ i p e u r m e l e c e l o r c e , p r i n c r e d i n ţ ă ş i r ă b d a r e ,m o ş t e n e s c f ă g ă d u i n ţ e l e . ( E v r e i 6 : 1 2 )

Eroii biblici ai credinţei strigă către noi de pe înălţimile pe care le-au cucerit, încurajându-ne că ceea ce a făcut omul odată, poate face din nou. Ei ne amintesc nunumai de necesitatea credinţei, dar şi de răbdarea cerută pentru ca lucrarea credinţei să fiedesăvârşită. Să ne fie teamă să încercăm să ne retragem din mâinile Ghidului nostruceresc, sau să pierdem chiar şi o singură lecţie a disciplinei Lui pline de dragoste, dincauza descurajării sau a îndoielii noastre.

Un fierar bătrân dintr -un sat spunea odată: „De un singur lucru mă tem: să nu fiuaruncat în grămada de rebuturi. Vezi tu, ca să întăresc o bucată de oţel, trebuie mai întâi s-o călesc. O încălzesc, o bat cu ciocanul şi apoi o scufund repede într -o găleată cu apă rece.Foarte curând voi şti dacă va suporta procesul de călire sau pur şi simplu se va sfărâma.

Dacă, după unul sau două teste, văd că nu se lasă călită, o arunc în grămada de rebuturi,pentru ca mai târziu s-o vând negustorului de fiare vechi pe câţiva cenţi kilogr amul. Îmi dau seama că Domnul mă încearcă în acelaşi fel: prin foc, prin apă şi prin

loviturile puternice ale ciocanului Său. Dacă sunt îndărătnic şi mă împotrivesc testului,sau dovedesc că sunt nepotrivit pentru procesul Lui de călire, mă tem că mă va arunca îngrămada de rebuturi“.

Când focul din viaţa ta arde cel mai tare, stai liniştit, pentru că „mai pe urmă aduce… roada dătătoare“ (Evrei 12:11) de binecuvântări. Şi atunci vom fi în stare să spunemîmpreună cu Iov: „dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul“ (Iov 23:10). selectat

Sfinţenia îşi are izvorul în suferinţă. Ţine minte, e necesară o presiune de unsprezece

tone pe o coardă de pian ca să fie acordată. Şi Dumnezeu te va acorda într -o armonie perfectă cu motivul muzical ceresc dacă vei ţine pie pt presiunii.

L u c r u r i l e c a r e d o r ş i l u c r u r i l e c a r e t u l b u r ă F o r m e a z ă o m u l p e n t r u l a u d a p e r f e c t ă ;

Ş o c u l ş i t e n s i u n e a ş i r u i n a r e a s u n t M a i p r i e t e n o a s e d e c â t z i l e l e z â m b i t o a r e .

5 Martie

C ă c i n e -a m f ă c u t p ă r t a ş i a i l u i H r i s t o s , d a c ă p ă s t r ă m p â n ă l a s f â r ş i tî n c r e d e r e a n e z g u d u i t ă d e l a î n c e p u t . ( E v r e i 3 : 1 4 )

Deseori ultimul pas este pasul câştigător. În Călătoria creştinului numărul cel maimare de pericole îi pândeau în zona cea mai apropiată de porţile Oraşului Ceresc. Înregiunea aceea era Castelul Îndoielii. Acolo era locul unde pământul fermecat ademeneacălătorul obosit la somnul fatal. Când înălţimile cereşti se văd din plin, atunci porţile



iadului sunt cele mai persistente şi pline de pericole mortale. „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală “. (Galateni6:9). „Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!“ (1 Corinteni 9:24).

Î n v a l u r i l e a m a r e a l e n e n o r o c i r i i

B ă t u t ş i a z v â r l i t î n c o l o ş i î n c o a c e D e v â n t u r i l e u r s u z e c a r e s u f l ă D e p e ţ ă r m u r i l e d e z o l a n t e a l e î n d o i e l i i ,

C â n d a n c o r e l e p e c a r e c r e d i n ţ a l e - a a r u n c a t T r a g î n m i j l o c u l f u r t u n i i ,

E u , î n t ă c e r e , m - a g ă ţ c u p u t e r e D e l u c r u r i l e c a r e n u p o t c ă d e a .

Ş i c h i a r d a c ă d e m o n i i s - a r l u p t a c u f u r i e , Ş i c h i a r d a c ă î n g e r i i s - a r a s c u n d e î n d e l u n g ,

E u ş t i u c ă a d e v ă r u l ş i d r e p t a t e a A u d e p a r t e a l o r u n i v e r s u l ;

Ş i c ă u n d e v a d i n c o l o d e s t e l e E s t e o d r a g o s t e m a i p u t e r n i c ă d e c â t d e s t i n u l .

C â n d n o a p t e a î ş i v a d e s c u i a z ă v o a r e l e Î l v o i v e d e a p e E l – ş i v o i a ş t e p t a .

Washington Gladden

Cea mai mare provocare în pr imirea lucrurilor mari de la Dumnezeu este să rezişti înultima jumătate de oră. selectat

6 MartiNoi t răgeam năde jd e… (Luca 24 :21 )

Întotdeauna mi-a părut aşa de rău că cei doi ucenici care mergeau cuDomnul Isus pe drumul spre Emaus nu I-au spus: „No i încă mai sperăm“,în loc să-I spună: „Noi trăgeam nădejde“. S ituaţia este foarte tristă, pentrucă în mintea lor totul se sfârşise.

O, dacă ar fi spus: „Toate s -au ridicat împotriva nădejdii noastre şi

parcă încrederea noastră a fost în zadar. Totuşi, noi nu ne vom da bătuţi , pentru că noi credem că-L vom vedea din nou“. În schimb, ei mergeaualături de El, declarându-şi credinţa spulberată. Domnul Isus a trebuit săle spună: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba săcredeţi tot ce au spus prooroci i !“

Nu cumva şi noi suntem în pericolul de a ni se adresa aceste cuvinte? Ne putem permite să pierdem tot ce avem, cu excepţia credinţei noastre înDumnezeul adevărului şi al dragostei. Fie ca niciodată să nu ne exprimăm



credinţa, aşa cum şi-au exprimat-o aceşti ucenici, la trecut – „Noi

trăgeam nădejde“ , ci întotdeauna să spunem: „Eu trag nădejde“. din Crumbs

P l ă c u t a , d u l c e a v a r ă e r a c a l d ă ş i l u m i n o a s ă ,

S t r ă l u c i t o a r e e r a u f l o r i l e p e f i e c a r e r a m u r ă : M - a m î n c r e z u t î n E l c â n d t r a n d a f i r i i î n f l o r e a u ; M ă -n c r e d î n E l ş i a c u m …

M i c ă e r a c r e d i n ţ a m e a c a r e s e c l a t i n ă f ă r ă p u t e r e A c u m c â n d t r a n d a f i r i i n u m a i î n f l o r e s c ; F i r a v ă e r a î n c r e d e r e a c a r e a c u m s e s c h i m b ă , Î n d o i n d u - s e d e d r a g o s t e a L u i c â n d n o r i i f u r t u n o ş i c r e s c .

C â n t e c u l u n e i p ă s ă r i î n m i j l o c u l u n e i f u r t u n i d e i a r n ă

7 Martie

A m f o s t n e c ă j i ţ i î n t o a t e c h i p u r i l e . ( 2 C o r i n t e n i 7 : 5 )

De ce ne conduce Dumnezeu în felul acesta, îngăduind o presiune aşa de puternică şiconstantă asupra noastră? Unul din scopurile Lui este să ne arate puterea şi harul Lui atot-

suficiente, într-un mod mult mai eficient decât dacă am trăi departe de greutăţi şiîncercări. „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această puterenemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi“ (2 Corinteni 4:7).

Un alt scop este să ne facă mai conştienţi că depindem în totul de El. Dumnezeuîncearcă să ne înveţe mereu cât de dependenţi suntem de El – că suntem ţinuţi înîntregime de mâna Lui şi că depindem numai de purtarea Lui de grijă.

Exact acolo a stat şi Domnul Isus Însuşi şi acolo doreşte El să stăm şi noi. Nu trebuiesă depindem de forţele noastre proprii, ci întotdeauna să ne bizuim pe El. Şi viaţa noastrăsă emane o încredere aşa de puternică încât niciodată să nu îndrăznim să facem nici măcar un singur pas singuri. Aceasta ne va învăţa să ne încredem în El mai mult.

Nu există altă cale de a învăţa credinţa decât prin încercări. Ele sunt şcoala luiDumnezeu a credinţei, şi este mult mai bine pentru noi să învăţăm să ne încredem în El, decât să trăim o viaţă de distracţii. Şi odată ce lecţia de credinţă a fost bine învăţată,câştigăm o posesiune veşnică şi o comoară eternă. Însă fără credinţă în Dumnezeu, chiar şi marile bogăţii ne vor lăsa săraci.

din Zile cereşti pe pământ D e c e t r e b u i e s ă p l â n g c â n d a l ţ i i c â n t ă ?

„ C a s ă t e s t e z a d â n c i m i l e s u f e r i n ţ e i “ .



D e c e t r e b u i e s ă m u n c e s c c â n d a l ţ i i s e o d i h n e s c ? „ C a s ă - m i f o l o s e s c p u t e r e a l a c e r e r e a l u i D u m n e z e u “ .

D e c e t r e b u i e s ă p i e r d c â n d a l ţ i i c â ş t i g ă ? „ C a s ă î n ţ e l e g d u r e r e a t ă i o a s ă a î n f r â n g e r i i “ .

D e c e t r e b u i e s ă f i e s o r ţ u l a c e s t a a l v i e ţ i i a l m e u

Î n t i m p c e a c e l a c a r e p a r e m a i b u n e s t e a l t ă u ? „ P e n t r u c ă D u m n e z e u ş t i e c e p l a n u r i v o r î n f l o r i p e n t r u m i n e î n e t e r n i t a t e “ .

8 Martie

F ă d u p ă c u v â n t u l T ă u … p e n t r u c a N u m e l e T ă u s ă f i e s l ă v i t .( 1 C r o n i c i 1 7 : 2 3 , 2 4 )

Acesta este unul dintre cele mai binecuvântate aspecte ale unei rugăciuni autentice.De multe ori cerem lucruri pe care Dumnezeu nu ni le-a promis în mod special. De aceeanu suntem siguri dacă cererile noastre sunt în acord cu planul Său, până nu perseverăm o

perioadă de timp în rugăciune. Totuşi, în unele situaţii, şi aceasta a fost una din viaţa luiDavid, suntem pe deplin încredinţaţi că ceea ce cerem este în acord cu voia luiDumnezeu. Ne simţim conduşi să alegem şi să pledăm pentru o promisiune de pe paginileScripturii, fiind deosebit de impresionaţi că ea conţine un mesaj pentru noi. În acelemomente, putem spune cu credinţă tare: „Fă după cuvântul Tău“.

Cu greu am putea găsi o atitudine mai frumoasă, mai puternică, sau mai sigură decât

aceea de a ne pune degetul pe o promisiune din Cuvântul divin al lui Dumnezeu şi apoi acere împlinirea ei.Această practică nu necesită nici chin, nici sforţare şi nici lupte corp la corp, ci

simpla prezentare a cecului şi solicitarea banilor. Este tot una cu a face o promisiune şi acere împlinirea ei. Nu va exista nici o îndoială sau înnorare cu privire la cererea făcută.Dacă toate cererile ar fi la fel de hotărâte, ar creşte foarte mult interesul pentru rugăciune.Este mult mai bine să ceri câteva lucruri concrete, decât să faci douăzeci de cereri vagi. F.B. Meyer

Fiecare promisiune a Scripturii este o scrisoare de la Dumnezeu, cu care putem pledaînaintea Lui cu această rezonabilă cerere: „Fă cum ai promis“. Creatorul nostru nu-i vaînşela niciodată pe aceia dintre noi care facem parte din creaţia Lui şi care ne bazăm peadevărul Lui. Ba mai mult, Tatăl nostru ceresc nu-Şi va călca niciodată cuvântul faţă depropriul Lui copil.

„Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, î n care m-ai făcut să -mi pun

nădejdea“ (Psalmul 119:49). Aceasta este o invocare foarte comună şi un dublu argument, pentru că este „cuvântul Tău“. Nu-Ţi vei ţine Tu cuvântul? De ce l-ai rostit, dacă nu-l veişi împlini? „M-ai făcut să-mi pun nădejdea“ în el. Mă vei înşela acum în speranţa pe careTu Însuţi ai născut-o în mine? C. H. Spurgeon



Fiind deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.Romani 4:21

Eterna credincioşie a lui Dumnezeu face ca promisiunile biblice să fie „nespus demari şi scumpe“ (2 Petru 1:4). Promisiunile oamenilor sunt deseori fără valoare. Dar, dela creaţia lumii, Dumnezeu nu a călcat nici o promisiune faţă de vreunul din copiii Lui

care s-au încrezut în El.O, ce trist este pentru un biet credincios să stea la uşa unei promisiuni în timpul unei

nopţi întunecate de durere, fiindu-i frică să deschidă uşa şi astfel să intre cu îndrăzneală laadăpost ca un copil în casa Tatălui său! Gurnal

Fiecare promisiune a lui Dumnezeu este construită pe patru piloni. Primi i doi suntdreptatea şi sfinţenia Lui, care nu-L vor lăsa niciodată să ne înşele. Al treilea este harulsau bunătatea Sa, care nu-I va permite să uite. Şi al patrulea este adevărul Lui, care nu-Iva da voie să Se schimbe şi care-I dă posibilitatea să împlinească ce a promis. selectat

9 Martie

P r i v e ş t e d i n v â r f u l m u n t e l u i . ( C â n t a r e a c â n t ă r i l o r 4 : 8 )

Purtarea poverilor zdrobitoare, de fapt, dă aripi credincioşilor. Aceasta ar putea sunaca o contradicţie în termeni, dar este un adevăr binecuvântat. În timp ce îndura o încercareseveră, David a strigat: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura, şi aş găsi undevaodihnă!“ (Psalmul 55:6). Însă înainte de a-şi termina meditaţia, el pare să fi realizat cădorinţa lui de a avea aripi era accesibilă, pentru că mai apoi el a spus: „Încredinţează -ţisoarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini“ (Psalmul 55:22).

Cuvântul „povară“ este explicat în Biblia mea cu comentarii ca însemnând „ce ţi-adat ţie Yehova“. Poverile sfinţilor sunt date de Dumnezeu, făcându-ne să nădăjduim în El.Şi odată ce am făcut asta, povara se transformă într -o pereche de aripi prin miracolulcredinţei, şi cel care a fost împovărat „zboară ca vulturii“ (Isaia 40:31). din Zilele şcoliiduminicale

Î n t r - o z i , c â n d m e r g e a m p e s t r a d ă P r e o c u p a t d e a f a c e r i , î n t i m p c e - m i b ă t e a m c a p u l C u „ s u t e l e d e g r i j i ” c a r e p ă r e a u N i ş t e n o r i d e f u r t u n ă g a t a s ă s e s p a r g ă

Î n t o r e n t e , A u t o -

c o m p ă t i m i r e a î m i s p u n e a :

„ O , s ă r a c u l , b i e t u l d e t i n e , a i p r e a m u l t e l u c r u r i D e f ă c u t . V i a ţ a t a e s t e m u l t p r e a g r e a . A c e a s t ă p o v a r ă t e v a z d r o b i î n c u r â n d ” . U n r ă s p u n s p r o m p t d e c o m p a s i u n e A i z v o r â t d i n ă u n t r u . S o a r e l e a r z ă t o r P ă r e a m a i i n t e n s . P r a f u l ş i z g o m o t u l M o t o a r e l o r c a r e s c o t f u m ş i t r e c î n z b o r



C u e n e r v a n t e r a f a l e d e c l a x o n Î m i i r i t a u ş i m a i m u l t n e r v i i î n c o r d a ţ i , L e g e n d a r a u l t i m ă p i c ă t u r ă c a r e f r â n g e s p a t e l e P e n t r u o m i n t e s l ă b i t ă , t r u d i t ă , c h i n u i t ă .

„ A h d a , î m i v a z d r o b i ş i - m i v a d i s t r u g e v i a ţ a ; N u p o t î n d u r a a c e a s t ă t e n s i u n e p e r m a n e n t ă A g r i j i l o r c a r e s e a g r a v e a z ă l a n e s f â r ş i t ; S u n t p r e a m a r i p e n t r u u n u l c a m i n e ” . Ş i u i t e a ş a s e c o n s o l a i n i m a m e a , „ S i m t e - ţ i m i z e r i a ” , c â n d i a t ă ! „U n s u s u r b l â n d ” a s p u s c l a r : „ A f o s t t r i m i s ă c a s ă t e î n a l ţ e – n u c a s ă t e d i s t r u g ă ” . A m v ă z u t i m e d i a t m a r e a m e a g r e ş e a l ă . L o c u l m e u n u e r a s u b p o v a r ă , C i d e a s u p r a e i ! D u m n e z e u n - a v r u t C a e u s - o c a r . E l a t r i m i s - o A i c i c a s ă m ă c a r e . E l î m i c u n o ş t e a F o a r t e b i n e n e p u t i n ţ a D i n a i n t e s ă f a c ă p l a n u l . E l a v ă z u t U n c o p i l a l S ă u c a r e a v e a n e v o i e d e h a r Ş i d e p u t e r e p e n t r u a s l u j i ; o r ă m u r i c ă s l a b ă , A v â n d n e v o i e d e s o a r e ş i d e p l o a i e c a s ă c r e a s c ă ; O c r i s a l i d ă n e d e z v o l t a t ă ; U n s u f l e t s l a b , f ă r ă c r e d i n ţ ă î n D u m n e z e u . E l n u S - a p u t u t o p r i s ă n u v a d ă t o a t e a c e s t e a

Ş i c h i a r m a i m u l t . Ş i a p o i , c u g â n d u r i p l i n e d e t a n d r e ţ e , L - a p u s a c o l o u n d e t r e b u i a s ă c r e a s c ă – S a u s ă m o a r ă . A t e p l e c a s u b p o v a r a c u i v a Î n s e a m n ă m o a r t e , d a r v i a ţ a ş i p u t e r e a Î i a ş t e a p t ă p e t o ţ i a c e i a c a r e î n d r ă z n e s c s ă s e r i d i c e d e a s u p r a . P o v e r i l e n o a s t r e s u n t a r i p i l e n o a s t r e ; p e e l e N o i n e a v â n t ă m s p r e c u l m i m a i î n a l t e d e h a r ; F ă r ă e l e t r e b u i e s ă r ă t ă c i m m e r e u P e c â m p i i l e c r e d i n ţ e i n e d e z v o l t a t e , ( C ă c i c r e d i n ţ a c r e ş t e n u m a i p r i n e x e r s a r e Î n s i t u a ţ i i i m p o s i b i l e ) .

O , p a r a d o x a l c e r u l u i . P o v a r a C a r e c r e d e a m c ă n e v a z d r o b i , a f o s t t r i m i s ă c a s ă n e î n a l ţ e P â n ă l a D u m n e z e u ! A ş a c ă , s u f l e t e a l m e u , S u i e - t e ! N i m i c n u p o a t e f i z d r o b i t , D e c â t c e n u e s u b p o v a r ă . C u m v o m u r c a ? P r i n c e a s c e n s i u n e



N e v o m r i d i c a d e a s u p r a g r i j i l o r c r i t i c e A l e v i e ţ i i ? Î n C u v â n t u l S ă u s e g ă s e ş t e C h e i a c a r e d e s c h i d e s c ă r i l e L u i s e c r e t e ; S i n g u r c u H r i s t o s , r e t r a s a c o l o , N e r i d i c ă m p o v e r i l e ş i n e o d i h n i m î n E l .

M a r y B u t t e r f i e l d

10 Martie

Ş i c e l n e p r i h ă n i t v a t r ă i p r i n c r e d i n ţ ă . ( E v r e i 1 0 : 3 8 )

Deseori sentimentele şi emoţiile noastre sunt considerate în mod greşit înlocuitoareale credinţei. Emoţiile plăcute şi experienţele profunde, care ne dau satisfacţie fac partedin viaţa creştină, dar nu reprezintă esenţa ei. Încercări, conflicte, bătălii şi testări apar de-

a lungul drumului şi nu trebuie considerate ghinioane, ci mai degrabă ca făcând parte dindisciplina noastră necesară. În toate aceste experienţe variate, trebuie să ne bizuim pe faptul că Hristos locuieşte

în inimile noastre, fără să dăm atenţie sentimentelor noastre, în timp ce umblămascultători înaintea Lui. Şi aici este punctul în care mulţi creştini au probleme. Ei încearcăsă umble mai mult prin sentimente decât prin credinţă.

O credincioasă mărturisea odată că avea impresia că Dumnezeu s-a depărtat completde ea. Îndurarea Lui părea că s-a sfârşit. Singurătatea ei a durat şase săptămâni, până cândIubitul ceresc pare să-i fi spus: „M-ai căutat în lumea de afară a sentimentelor, însă Eu întot acest timp, te-am aşteptat înăuntrul tău. Acum, vino şi întâlneşte-te cu Mine în

cămăruţa duhului tău, căci Eu sunt acolo“. Asigură-te că poţi să faci deosebirea între faptul prezenţei lui Dumnezeu şi simţirea acestui fapt. Este, practic, un lucru minunat când sufletul nostru se simte singur şi părăsit, întimp ce credinţa noastră poate spune: „Nu Te văd, Doamne, nici nu-Ţi simt prezenţa, dar ştiu sigur că, în îndurarea Ta, Tu eşti aici – exact acolo unde sunt eu şi la curent cucircumstanţele prin care trec“. Repetă-ţi în gând tot mereu aceste cuvinte: „Doamne, Tueşti aici. Şi deşi rugul dinaintea mea pare să nu ardă, el arde . Am să-mi scot încălţăminteadin picioare, «căci locul pe care [calc] este un pământ sfânt»“ (Exod 3:5). London Christian

Ai încre dere în Cuvântul lui Dumnezeu şi-n puterea Lui mai mult decât însentimentele şi experienţele tale. Adu-ţi aminte că Stânca ta este Hristos, şi că marea este

cea care are fluxuri şi refluxuri, nu El. S amuel Rutherford Aţinteşte-ţi mereu privirea asupra infinitei măreţii a lucrării desăvârşite a DomnuluiHristos şi asupra neprihănirii Lui. Uită-te la Domnul Isus şi crede – uită-te la Domnul Isusşi trăieşte! De fapt, în timp ce-L urmăreşti cu privirea, desfă pânzele corăbiei tale şiînfruntă curajos furtunile furioase de pe marea vieţii. Nu-ţi arăta neîncrederea, stând sub

protecţia portului liniştit sau dormind confortabil în timpul vieţii tale uşuratice. Nu permite vieţii şi sentimentelor tale să fie aruncate înainte şi-napoi una împotriva alteia ca bărcile legate în port. Viaţa creştină nu este o viaţă languroasă, clocind pe sentimentele



noastre şi purtând încet corabia credinţei noastre prin ape nu prea adânci. Şi nici una care-şi târăşte ancora speranţei prin noroiul depus al golfului, ca şi cum ne-ar fi frică să nucumva să întâlnim o briză sănătoasă a mării.

Avântă-te! Întinde-ţi velele spre furtună şi încrede-te în El, care stăpâneşte pestemările furioase. O pasăre viu colorată este în cea mai mare siguranţă când zboară. Dacă

îşi are cuibul prea aproape de pământ sau zboară prea jos, se expune plasei sau capcaneivânătorului. În acelaşi fel, dacă ne ghemuim în locurile joase ale emoţiilor şisentimentelor, ne vom trezi prinşi în o mie de laţuri ale îndoielii, ale disperării, ale ispiteişi ale necredinţei. „Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor TUTUROR PĂSĂRILOR!“ (Prov. 1:17). „Nădăjduieşte în Dumnezeu!“ (Psalmul 42:5). J. R. Macduff

Când nu pot să simt credinţa asigurării, trăiesc bazându-mă pe credincioşia luiDumnezeu. Matthew Henry

11 Martie

D u p ă m o a r t e a l u i M o i s e , r o b u l D o m n u l u i ,D o m n u l a z i s l u i I o s u a , f i u l l u i N u n , s l u j i t o r u l l u i M o i s e :

„ R o b u l M e u M o i s e a m u r i t : a c u m , s c o a l ă - t e ,t r e c i I o r d a n u l a c e s t a , t u ş i t o t p o p o r u l a c e s t a “ .

( I o s u a 1 : 1 -2 )

Ieri ai trecut printr - un mare neca z, şi acum casa ta pare goală. Primul tău impuls este săte dai bătut şi să stai jos în deznădejde în mijlocul speranţelor tale năruite. Însă trebuie săînfrunţi această ispită, pentru că eşti în prima linie de bătaie şi criza e la îndemâna ta.

Şovăirea, chiar şi pentru o clipă, pune în joc interesele lui Dumnezeu. Alte vieţi vor fi păgubite prin ezitarea ta, şi lucrarea Lui va suferi dacă pur şi simplu tu îţi încrucişezimâinile. Nu trebuie să zăboveşti în acest punct, lăsându-te pradă necazului.

Un faimos general relata odată această tristă istorisire din propria lui experienţă derăzboi. Fiul său era locotenentul unei unităţi de artilerie, şi un asalt era în plinădesfăşurare. În timp ce tatăl îşi conducea divizia într-un atac, avansând pe câmpul de

bătălie, dintr -odată ochii i s-au oprit asupra corpului neînsufleţit al unui ofiţer de artileriecare se afla chiar în faţa sa. Dintr -o privire şi-a dat seama că era fiul său. Impulsulpaternal al generalului îl îndemna să îngenuncheze lângă trupul fiului său iubit şi să-şiexprime durerea, dar datoria din momentul acela îi cerea să înainteze cu atacul lui. Şi

astfel, după ce şi-a sărutat repede fiul mort, a trecut mai departe, continuând să conducăasaltul.Plânsul neconsolabil lângă un mormânt nu va aduce niciodată înapoi comoara unei

iubiri pierdute, şi nici o binecuvântare nu poate veni dintr -o tristeţe atât de adâncă.Mâhnirea produce cicatrici adânci, şi îşi scrie istoria în inima îndurerată în aşa fel că nu se

poate şterge. Nu ne revenim niciodată complet din marile noastre suferinţe şi nu maisuntem niciodată aceeaşi după ce trecem prin ele. Şi totuşi, necazul îndurat într -o stare despirit corectă are un impact favorabil asupra creşterii noastre şi ne aduce un simţ mai



dezvoltat al compasiunii pentru alţii. Într -adevăr, cei care nu au asupra lor cicatrici alenecazurilor şi suferinţelor sunt săraci. Bucuria care ne este pusă înainte (Evrei 12:2)trebuie să strălucească peste întristările noastre, aşa cum soarele străluceşte prin nori,făcându-i să radieze. Dumnezeu a rânduit să găsim cea mai adevărată şi cea mai bogatămângâiere înaintând spre ţintă. Dacă stăm jos şi medităm la necazul nostru, adâncim

întunericul din jurul nostru, lăsându-l să se furişeze în inima noastră. Şi în curând putereanoastră se va transforma în slăbiciune. Dar dacă întoarcem spatele tristeţii şi rămânemcredincioşi chemării lui Dumnezeu, lumina va străluci din nou şi noi vom fi mai tari. J.R.Miller

D o a m n e , T u ş t i i c ă p r i n l a c r i m i l e n o a s t r e D e n e c h i b z u i t ă ş i e g o i s t ă t â n g u i r e

V i n e s i g u r p ă c a t u l , ş i p e n t r u t e m e r i l e n o a s t r e m ă r u n t e D e a p i e r d e T u p ă s t r e z i

U n c â ş t i g m a i m a r e d e c â t t o t c e a m v i s a t ;

T u ş t i i c ă î n l ă c o m i a n o a s t r ă d u p ă A v u ţ i i s t r ă l u c i t o a r e c a r e p a r a t â t d e p r e ţ i o a s e L e p i e r d e m ; d a r d a c ă , s t r â n g â n d

M â n a T a c r e d i n c i o a s ă , p ă ş i m c u m e r s s i g u r P e c a l e a h o t ă r â t ă d e T i n e ,

N e a ş t e a p t ă o c o m o a r ă d e d u l c e P l ă c u t ă ş i r e g a l ă u n g e r e

C u u n t d e l e m n d e b u c u r i e ş i d e p u t e r e . Helen Hunt Jackson

12 Martie

D o m n u l a f ă c u t s ă s u f l e u n v â n t d i n s p r e r ă s ă r i t p e s t e ţ a r ăt o a t ă z i u a ş i t o a t ă n o a p t e a a c e e a . D i m i n e a ţ a , v â n t u l d i n s p r e r ă s ă r i t a d u s e s e

l ă c u s t e l e . F a r a o n a c h e m a t î n d a t ă p e M o i s e ş i p e A a r o n …Ş i D o m n u l a f ă c u t s ă s u f l e u n v â n t f o a r t e p u t e r n i c d i n s p r e a p u s ,

c a r e a l u a t l ă c u s t e l e ş i l e - a a r u n c a t î n M a r e a R o ş i e ; n - a r ă m a so l ă c u s t ă p e t o a t ă î n t i n d e r e a E g i p t u l u i . ( E x o d 1 0 : 1 3 , 1 6 , 1 9 )

În aceste versete vedem cum în vremurile antice, când Domnul lupta pentru Israel împotriva crudului Faraon, au fost vânturi puternice care au câştigat eliberarea lor. Şi mai târziu la fel, înmăreţia puterii Lui pe care Şi-a arătat-o, Dumnezeu a dat ultima lovitură mândrului şisfidătorului Egipt tot cu vânturi puternice . Şi totuşi, la început părea că ceva straniu şiaproape crud i se întâmpla lui Israel. Ei erau înconjuraţi de o mulţime de pericole: în faţă,îi sfida o mare furioasă; de o parte şi de alta, munţii le tăiau orice nădejde de scăpare; şideasupra lor, părea că suflă un uragan. Era ca şi cum cea dintâi eliberare venise numai ca



să-i predea unei morţi mai sigure. „Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că egipteniiveneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat cătreDomnul“ (Exod 14:10).

Numai când părea că erau prinşi în capcană pentru vrăjmaşi a venit gloriosul triumf.Vântul puternic a suflat înainte, împingând înapoi valurile. Marea mulţime a israeliţilor

mărşăluia înainte pe calea uscată a mării adânci – o cale acoperită cu dragostea protectoare alui Dumnezeu. De o parte şi de alta erau pereţii de cristal ai apei, strălucind în lumina glorieiDomnului, şi sus de tot deasupra lor bubuia tunetul furtunii. Şi a continuat aşa toată noaptea,

până în zorii zilei următoare; când cel din urmă israelit a pus piciorul pe mal, lucrarea vântului puternic s - a încheiat.

Atunci Israel a cântat o cântare Domnului despre cum a împlinit vântul puternic cuvântulSău: „Vrăjmaşul zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge, voi împărţi prada de război …» Dar Tu ai suflat cu suflarea ta şi marea i-a acoperit; ca plumbul s-au afundat în adâncimeaapelor“ (Exod 15:9-10).

Într - o zi, prin marea Sa îndurare, şi noi vom sta pe „o mare de sticlă“, „cu alăutele lui

Dumnezeu în mână“. Atunci vom cânta „cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şicântarea Mielului: «Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne DumnezeuleAtotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!“ (Apocalipsa15:2-3). Atunci vom şti cum au câştigat vânturile puternice eliberarea noastră.

Astăzi sunt numai întrebări în jurul necazului tău mare, dar atunci vei vedea cum afost de fapt măturat vrăjmaşul ameninţător în timpul nopţii tale furtunoase plină de frică şinecaz.

Astăzi îţi vezi numai pierderea, dar atunci vei vedea cum a folosit-o Dumnezeu ca săsfărâme lanţurile răului care începuseră să te strângă.

Astăzi te ghemuieşti la urletul vântului şi la bubuitul tunetului, dar atunci vei vedea

cum au împins ele înapoi valurile nimicirii şi ţi-au deschis calea spre liniştita ŢarăPromisă. Mark Guy Pearse

D e ş i v â n t u r i l e s u n t s ă l b a t i c e , Ş i f u r t u n a d e z l ă n ţ u i t ă ,

I n i m a m e a î n c r e z ă t o a r e c â n t ă : Ş t i u c ă e l e n u - m i v o r f a c e

N i c i u n r ă u , c ă c i E l c ă l ă r e ş t e p e a r i p i l e l o r .

13 Martie

D r e p t e ş i a d e v ă r a t e s u n t c ă i l e T a l e , Î m p ă r a t e a l n e a m u r i l o r ! ( A p o c a l i p s a1 5 : 3 )



Următoarea istorisire a fost relatată de Dna Charles H. Spurgeon, care a suferitgrozav din cauza sănătăţii şubrede, mai mult de douăzeci şi cinci de ani:

„La sfârşitul unei zile triste şi mohorâte, mă odihneam în fotoliul meu în timp ceîntunericul nopţii creştea tot mai mult. Deşi camera mea era luminoasă şi plăcută, puţindin întunericul de afară parcă se furişase în sufletul meu, acoperindu-i viziunea spirituală.

În zadar am încercat să văd mâna suverană care ştiam că o ţine pe a mea şi că îmi conducepicioarele înconjurate de ceaţă de-a lungul unui drum prăpăstios şi alunecos de suferinţă.

Cu inima plină de durere am întrebat: «De ce Se poartă Domnul în felul acesta cu uncopil al Său? De ce-mi trimite atât de des dureri aşa de ascuţite şi de amare? De ceîngăduie această slăbiciune nesfârşită care împiedică buna slujire pe care doresc atât demult să o ofer sărmanilor Lui slujitori?»

Aceste întrebări nerăbdătoare au primit repede răspuns printr -un limbaj foarte ciudat.Totuşi, n-a fost nevoie de nici un interpret, cu excepţia şoaptei atente a inimii mele.Pentru un timp, a domnit liniştea în camera micuţă, fiind întreruptă doar de trosniturileunui buştean de stejar care ardea în şemineu. Dintr -odată am auzit un sunet plăcut şi

liniştit: o notă muzicală slabă, dar clară, ca trilul gingaş al unui prigor sub fereastra mea. Am întrebat cu voc e tare: «Ce poate fi aceasta? Cu siguranţă nici o pasăre nu poatecânta afară în acest timp al anului sau noaptea». Dar din nou s-au auzit notele slabe, triste,atât de plăcute şi melodioase, şi totuşi suficient de misterioase ca să ne facă să neminunăm. Atunci prietena mea a exclamat: «Vine din buşteanul de pe foc!» Foculdescătuşa muzica prizonieră din adâncul inimii bătrânului stejar!

Probabil că stejarul a învăţat acest cântec în timpul zilelor când îi mergea bine –când păsărelele cântau vesele pe crengile lui şi când lumina blândă a soarelui îi poleiafrunzele gingaşe cu aur. Dar el a îmbătrânit şi s-a făcut tare de atunci. Inel după inel decreştere noduroasă au pecetluit melodia lui de mult uitată, până când limbile nemiloase

ale focului i-au mistuit duritatea. Căldura intensă a focului smulgea din el, în acelaşi timp,un cântec şi un sacrificiu. Atunci am realizat: când flăcările suferinţei scot cântări delaudă din noi, suntem cu adevărat curăţiţi, şi Dumnezeul nostru este glorificat!

Poate că unii dintre noi suntem ca acest buştean al stejarului bătrân: reci, duri,insensibili, şi niciodată cântând vreun cântec melodios. Numai flăcările care ard în jurulnostru dau drumul notelor încrederii în Dumnezeu şi aduc fericita ascultare de voia Sa. Pecând mă gândeam la aceasta, focul ardea, şi sufletul meu a găsit o dulce mângâiere în

parabola descoperită atât de ciudat înaintea mea. Da, să cânţi în foc! Dumnezeu, ca să ne ajute, foloseşte uneori singura cale prin care

El poate să scoată armonie din inimile noastre tari şi reci: lasă cuptorul să se «încălzeascăde şapte ori mai mult … decât se cădea să-l încălzească»“ (Daniel 3:19).

14 Martie

M o i s e s - a a p r o p i a t d e n o r u l î n c a r e e r a D u m n e z e u .( E x o d 2 0 : 2 1 )



Dumnezeu continuă să aibă tainele Sale – ascunse de „cei înţelepţi şi pricepuţi“(Luca 10:21). Nu te teme de aceste lucruri necunoscute, ci mulţumeşte-te să accepţilucrurile pe care nu poţi să le înţelegi şi să aştepţi cu răbdare. La timpul potrivit El îţi vadescoperi comorile necunoscutului – bogăţiile gloriei tainelor. Recunoaşte că taina este

doar vălul care acoperă faţa lui Dumnezeu. Nu te teme să intri în norul care coboară asupra vieţii tale, pentru că Dumnezeu esteîn el. Şi partea cealaltă străluceşte de gloria Lui. „Nu vă miraţi de încercarea de foc dinmijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat pestevoi; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos“ (1 Petru 4:12-13). Când te simţi cel mai părăsit şi cel mai singur, Dumnezeu este aproape. El este înnorul cel mai gros. Croieşte-ţi drum înainte prin întuneric fără să dai înapoi, ştiind că laadăpostul norului te aşteaptă Dumnezeu. selectat

A i u n n o r î n f a ţ ă ?

C e v a î n t u n e c a t ş i î n s p ă i m â n t ă t o r ;

U n m e s a g e r a l f u r t u n i i d e d e a s u p r a c a p u l u i ? C e v a c a r e î n t u n e c ă c e r u l ; C e v a d i n c e î n c e m a i î n t u n e c a t ; C e v a c a r e ţ i - e t e a m ă c ă v a i z b u c n i î n t r - u n t â r z i u ; U n n o r c a r e a r u n c ă o u m b r ă a d â n c ă ş i l u n g ă ?

D u m n e z e u v i n e î n a c e l n o r .

A i u n n o r î n f a ţ ă ? E s t e c a r u l b i r u i t o r a l l u i I e h o v a : î n a c e s t a E l z b o a r ă s p r e t i n e , p e s t e m a r e l e a b i s .

E s t e m a n t i a c u c a r e S e a c o p e r ă ; P e n t r u c ă E l S e î m b r a c ă î n f u r t u n a s t r ă l u c i t o a r e . E s t e v ă l u l î n c a r e E l a s c u n d e l u m i n a C h i p u l u i S ă u m i n u n a t , p r e a o r b i t o a r e p e n t r u o c h i i t ă i .


A i u n n o r î n f a ţ ă ? O î n c e r c a r e t e r i b i l ă p e n t r u t i n e ? O i s p i t ă î n t u n e c a t ă ş i a m e n i n ţ ă t o a r e ?

O p i e r d e r e a u n u i a d i n c e i d r a g i a i t ă i ? O c e a ţ ă , u n v ă l , c a r e a s c u n d e n e c u n o s c u t u l ? O t a i n ă c a r e p a r e i r e a l ă : U n n o r î n t r e t i n e ş i r a z e l e s t r ă l u c i t o a r e a l e s o a r e l u i ?


A i u n n o r î n f a ţ ă ?



O b o a l ă – n e p u t i n ţ a b ă t r â n e ţ i i – t r i s t e ţ e ş i m o a r t e ? A c e ş t i n o r i s e v o r î m p r ă ş t i a l a u l t i m a t a s u f l a r e s l a b ă . N u t e t e m e d e n o r i i c a r e p l a n e a z ă d e a s u p r a b ă r c i i t a l e , F ă c â n d - o s ă p l u t e a s c ă j a l n i c s p r e i n t r a r e a î n p o r t ; N o r u l m o r ţ i i , d e ş i c e ţ o s , p a r a l i z a n t ş i r e c e ,

V a d e v e n i s t r ă l u c i t o r ş i c u m a r g i n i d e a u r . D U M N E Z E U v i n e î n a c e l n o r .

Un om stătea odată pe un pisc înalt al Munţilor Stâncoşi urmărind o furtună marecare era mai jos. Pe când se uita, un vultur a trecut prin nori şi a continuat să se ridice înzbor spre soare. Apa de pe aripile lui sclipea în lumina soarelui ca diamantele. Dacă n-arfi fost furtuna, poate că vulturul ar fi rămas în vale. În acelaşi fel, necazurile vieţii ne facsă ne ridicăm spre Dumnezeu.

15 Martie

N u t e t e m e d e n i m i c , v i e r m e l e l u i I a c o v … I a t ă , t e f a c o s a n i e a s c u ţ i t ă ,n o u ă d e t o t , c u m u l ţ i d i n ţ i . ( I s a i a 4 1 : 1 4 -1 5 )

Este posibil ca două lucruri să se afle într-un contrast mai mare decât cel dintre unvierme şi o sanie ascuţită cu mulţi dinţi? Un vierme este delicat şi este uşor de strivit cu o

piatră sau de zdrobit sub roata unei maşini. Însă o sanie ascuţită cu mulţi dinţi poate tăia piatra şi nu se sfărâmă, şi îşi lasă urma pe stâncă. Şi Dumnezeul cel Atotputernic poatetransforma pe unul în celălalt. El poate lua un individ sau o naţiune, care are toatăslăbiciunea unui vierme, şi prin lucrarea energizantă a Duhului Său Sfânt, să înzestrezepersoana sau naţiunea respectivă cu suficientă putere pentru a lăsa o amprentă profundă înistoria perioadei în care trăiesc.

De aceea un „vierme“ poate prinde curaj. Dumnezeul cel Atotputernic poate să nefacă mai tari decât împrejurările noastre şi poate să schimbe orice situaţie spre binelenostru. Prin puterea lui Dumnezeu putem face ca toate să plătească tribut sufletuluinostru. Putem lua chiar şi cea mai neagră dezamăgire, s-o spargem şi să descoperim în eaun preţios giuvaer de har. Când Dumnezeu ne dă o voinţă de fier, putem străpungedificultăţile aşa cum un plug de fier străpunge cel mai dur sol. Aşa cum a spus El înversetul de mai sus: „Iată, te fac …“, oare n-o va face?

John Henry Jowett Hristos Îşi zideşte împărăţia cu lucrurile zdrobite de pe pământ. Oamenii umblă în

viaţa lor numai după lucruri puternice, de succes, triumfătoare şi nezdrobite ca să -şiconstruiască împărăţiile, dar Dumnezeu este Dumnezeul celor care nu au succes –Dumnezeul celor care au căzut. Cerul este plin cu vieţi zdrobite de pe pământ, şi nu existănici o „trestie frântă“ (Isaia 42:3) pe care Hristos să n-o poată lua şi restaura într -un locglorios plin de binecuvântare şi frumuseţe. El poate lua o viaţă zdrobită de durere sau



necazuri şi poate să facă din ea o harpă a cărei muzică va fi plină de laudă. El poate ridica pe cel mai trist ratat de pe pământ până la gloria cerească. J. R. Miller

„ U r m e a z ă - M ă , ş i t e v o i f a c e … “ T e v o i f a c e s ă s p u i c u v i n t e l e M e l e c u p u t e r e ,

T e v o i f a c e v a s u l î n d u r ă r i i M e l e , T e v o i f a c e f o l o s i t o r î n o r i c e c e a s .

„ U r m e a z ă - M ă , ş i t e v o i f a c e … “ T e v o i f a c e c e e a c e t u n u p o ţ i f i – T e v o i f a c e i u b i t o r , î n c r e z ă t o r , e v l a v i o s , T e v o i f a c e c h i a r a s e m e n e a M i e .

L. S. P.

16 Martie P e n t r u b i n e l e n o s t r u . ( E v r e i 1 2 : 1 0 )

Într-una din cărţile lui Ralph Conner el ne spune povestea lui Gwen. Gwen era o fatănedisciplinată şi cu voinţă puternică, obişnuită să facă mereu numai ce vroia ea. Într -o zi aavut un accident îngrozitor care a lăsat-o oloagă pe viaţă, făcând-o să devină şi mairebelă. Odată, pe când se tot plângea de starea ei, a fost vizitată de un „pilot al cerului“local, sau misionar alpinist. El i-a spus următoarea parabolă despre canion:

„La început nu era nici un canion, ci doar o vastă prerie deschisă. Într -o zi, Stăpânulpreriei, plimbându-Se pe marile Sale păşuni, a întrebat preria: «Unde sunt florile tale?»Preria a răspuns: «Stăpâne, eu nu am seminţe de flori».

Atunci Stăpânul a vorbit păsărilor, şi ele au adus seminţe de diverse flori şi le -auîmprăştiat peste tot. Curând preria a înflorit cu şofrani, trandafiri, flori galbene depiciorul-cocoşului, floarea-soarelui sălbatică şi crini roşii tot timpul verii. Când Stăpânul avăzut florile, a fost încântat. Totuşi, nu le-a văzut pe favoritele Lui şi a întrebat preria:«Unde sunt clematitele, căldăruşele, violetele, florile sălbatice, ferigile şi arbuştii

înfloritori?»Deci încă odată El a vorbit păsărilor, şi din nou ele au adus toate seminţele şi le-au

împrăştiat peste tot. Dar când a venit Stăpânul, tot n-a putut găsi florile pe care le iubeacel mai mult, şi a întrebat: «Unde sunt florile Mele cele mai parfumate?» Preria a plâns cu

amar: «O, Stăpâne, nu pot păstra florile. Vânturile bat aprig peste mine şi soarele bate peste pieptul meu şi mă arde şi ele se usucă şi sunt luate de vânt».

Atunci Stăpânul a vorbit fulgerului, şi cu o lovitură puternică, fulgerul a despicatpreria chiar prin inima ei. Preria s-a clătinat şi a gemut în agonie şi timp de multe zile a

plâns cu amar pentru rana ei întunecoasă, zimţată şi căscată. Dar râul şi-a revărsat apele prin crăpătura adâncă, aducând cu el pământ negru şi bogat.



Încă o dată păsările au adus seminţe şi le-au împrăştiat în canion. După mult timpstâncile abrupte au fost împodobite cu muşchi moale şi viţă agăţătoare, şi toate maluri lestâncoase, care au fost separate, erau înveşmântate în clematite şi căldăruşe. Ulmi uriaşişi-au înălţat ramurile mari sus în lumina soarelui, în timp ce la picioarele lor cedrii mici şi

brazii canadieni creşteau împreună. Peste tot au crescut şi au înflorit violete, anemone şi

ferigi tremurătoare, până când canionul a devenit locul favorit de odihnă, pace şi bucurieal Stăpânului“.

Apoi „pilotul cerului“ i-a spus: „«Roada [sau «florile»] Duhului … este [sunt]dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, …blândeţea» (Gal. 5:22-23), şiunele dintre acestea cresc numai în canion“. Gwen a întrebat încet: „Care sunt florilecanionului?“ Misionarul a răspuns: „Îndelunga răbdare, bunătatea şi blândeţea. Dar deşidragostea, bucuria şi pacea pot înflori şi în spaţii deschise, floarea nu este niciodată aşa defrumoasă, nici parfumul aşa de plăcut ca atunci când ele înfloresc în canion“.

Gwen a stat nemişcată destul de mult timp, şi apoi, plină de alean, a spus cu buzetremurânde: „Nu este nici o floare în canionul meu – numai stânci zimţate“. Misionarul a

răspuns cu bunătate: „Într -o zi vor înflori, dragă Gwen. Stăpânul le va găsi, şi le vomvedea şi noi“. Iubiţilor, când veţi ajunge la canionul vostru, aduceţi-vă aminte!

17 Martie

R ă m â i a c o l o p â n ă î ţ i v o i s p u n e e u . ( M a t e i 2 : ! 3 )

V o i s t a a c o l o u n d e m - a i p u s ; a ş a v o i f a c e , d r a g ă D o a m n e ,

D e ş i a ş v r e a a t â t d e m u l t s ă p l e c ;

A r d e a m d e n e r ă b d a r e s ă m e r g î n a i n t e c u o a m e n i i s i m p l i , D a , v r o i a m s ă - i c o n d u c , T u ş t i i .

M i - a m p l ă n u i t s ă ţ i n p a s u l c u m u z i c a t a r e , S ă m ă b u c u r c â n d s t e a g u l f l u t u r ă î n v â n t ,

S ă s t a u d r e p t ş i m â n d r u î n m i j l o c u l l u p t e i , D a r v o i s t a a c o l o u n d e m - a i p u s .

V o i s t a a c o l o u n d e m - a i p u s ; v o i l u c r a , d r a g ă D o a m n e , C h i a r d a c ă o g o r u l e s t e m i c ş i î n g u s t ,

Ş i p ă m â n t u l e s t e n e î n g r i j i t ş i p l i n d e p i e t r e m a r i ,

Ş i p a r e a f i l i p s i t d e v i a ţ ă . O g o r u l e s t e a l T ă u , n u m a i d ă - m i s ă m â n ţ a ,

Ş i o v o i s e m ă n a f ă r ă t e a m ă ; V o i a r a p ă m â n t u l u s c a t ş i v o i a ş t e p t a p l o a i a ,

Ş i m ă v o i b u c u r a c â n d p r i m e l e f i r e v e r z i s e v o r i v i ; V o i l u c r a a c o l o u n d e m - a i p u s .



V o i s t a a c o l o u n d e m - a i p u s ; a ş a v o i f a c e , d r a g ă D o a m n e , V o i s u p o r t a p o v a r a ş i a r ş i ţ a z i l e i ,

Î n c r e z â n d u - m ă î n t o t d e a u n a î n T i n e p e d e p l i n ; c â n d v a a p u n e s o a r e l e V o i p u n e s p i c e l e d e g r â u l a p i c i o a r e l e T a l e .

Ş i a p o i , c â n d l u c r a r e a m e a d e p e p ă m â n t s e v a s f â r ş i ş i s e v a î m p l i n i ,

Î n l u m i n a s t r ă l u c i t o a r e a e t e r n i t ă ţ i i , C â n d t o a t e d o s a r e l e v i e ţ i i s - a u î n c h i s , v o i v e d e a c u s i g u r a n ţ ă C ă a f o s t m a i b i n e s ă s t a u d e c â t s ă p l e c ;

V o i s t a a c o l o u n d e m - a i p u s .

O, inimă neliniştită – care baţi împotriva gratiilor închisorii împrejurărilor tale şitânjeşti după un câmp mai larg de utilitate – lasă-L pe Dumnezeu să-ţi dirijeze toate zilele.Răbdarea şi încrederea, chiar în mijlocul monotoniei rutinei tale zilnice, vor fi cea mai

bună pregătire pentru a mânui cu curaj stresul şi tensiunea unei oportunităţi mai mari, pecare Dumnezeu s-ar putea să ţi-o trimită într -o zi.

18 Martie

I s u s n - a m a i d a t n i c i u n r ă s p u n s . ( M a r c u 1 5 : 5 )

Nu este nici o scenă în toată Biblia mai măreaţă decât Salvatorul nostru rămânândtăcut înaintea oamenilor care-L învinuiau. Cu o singură izbucnire scurtă de putere divină,sau un singur cuvânt aprig de mustrare, ar fi putut să-i facă pe acuzatorii Lui să se

proştearnă la picioarele Sale. Însă El n-a dat nici un răspuns, lăsându-i să-şi exprime şi să-şi manifeste răutatea extremă. El rezistă prin PUTEREA TĂCERII – Mielul sfânt şi tăcut

al lui Dumnezeu.Există un loc al tăcerii care-I dă oportunitatea lui Dumnezeu să lucreze pentru noi şi

să ne dea pacea. Este o tăcere care opreşte planurile noastre, răzbunările noastre, şicăutarea unui mijloc temporar de a ajunge la un deznodământ prin propria noastrăînţelepciune şi judecată. În schimb, Îl lasă pe Dumnezeu să dea un răspuns, prin statornicaşi fidela Sa iubire, la cruda lovitură pe care am primit-o.

O, cât de des zădărnicim intervenţia lui Dumnezeu în folosul nostru, încercând sărezolvăm noi singuri sau lovind la rândul nostru ca să ne apărăm! Fie ca Dumnezeu să deafiecăruia dintre noi această putere a tăcerii şi acest duh ascultător! Atunci când bătăliile şidisputele noastre pământeşti se vor sfârşi, mulţi îşi vor aminti de noi aşa cum ne amintim

noi acum de roua de dimineaţă, de lumina blândă a răsăritului, de briza liniştită a serii, deMielul de pe Calvar şi de blândul şi sfântul Porumbel ceresc. A. B. Simpson

Î n z i u a c â n d I s u s s t ă t e a s i n g u r Ş i s i m ţ e a i n i m i l e d e p i a t r ă a l e o a m e n i l o r , Ş i ş t i a c ă v e n i s e s ă i s p ă ş e a s c ă –

Î n z i u a a c e e a „ E l a t ă c u t ” .



E i m ă r t u r i s e a u s t r â m b l a c u v â n t u l L u i , L - a u l e g a t s t r â n s c u o f u n i e , Ş i î n b a t j o c u r ă L - a u p r o c l a m a t D o m n ,

„ D a r I s u s t ă c e a ” .

L - a u s c u i p a t î n f a ţ ă , L - a u t â r â t d i n l o c î n l o c , Ş i - a u v ă r s a t a s u p r a L u i t o t d i s p r e ţ u l ;

„ D a r I s u s t ă c e a ” .

P r i e t e n e , t e - a i s u p ă r a t c u m v a p e n t r u m u l t m a i p u ţ i n , Ş i a i r ă s p u n s c u f u r i e , p e c a r e t u o n u m e a i d r e p t a t e , C u d i s p r e ţ ş i c u m u l t ă r ă u t a t e ? S a l v a t o r u l t ă u „ a t ă c u t ” .

L . S . P .

Mi-aduc aminte că l-am auzit pe episcopul Whipple de Minnesota, care era binecunoscut ca „Apostolul indienilor“, rostind aceste frumoase cuvinte: „În ultimii treizeci deani, am căutat faţa lui Hristos în oamenii cu care aveam divergenţe“.

Când ne conduce un astfel de duh, suntem imediat pr otejaţi de o toleranţă slabă a celorlalţi,de o îngustime a minţii, de un duh aspru de răzbunare şi de orice ar putea distrugemărturia noastră pentru El, care a venit nu să distrugă vieţi, ci să mântuiască. W.H.Griffith - Thomas

19 Martie

P r e a i u b i ţ i l o r , n u v ă m i r a ţ i d e î n c e r c a r e a d e f o cd i n m i j l o c u l v o s t r u … d i m p o t r i v ă , b u c u r a ţ i -v ă , î n t r u c â t

a v e ţ i p a r t e d e p a t i m i l e l u i H r i s t o s . ( 1 P e t r u 4 : 1 2 -1 3 )

Multe ore de aşteptare au fost necesare pentru ca harfa lui David să fie îmbogăţită cucântece. Şi orele de aşteptare în pustietate ne vor da psalmi de „mulţumire şi cântări delaudă“ (Isaia 51:3). Inimile celor descurajaţi de aici de jos vor fi ridicate, şi în casacerească a Tatălui nostru se va aduce bucuria.

Ce pregătire a avut fiul lui Iese, David, pentru a compune cântări cum nimeni nu maiauzise vreodată pe pământ? A fost persecuţia păcătoasă pe car e a îndurat-o din mâna celorrăi care a dat naştere strigătelor lui după ajutorul lui Dumnezeu. Apoi slaba speranţă a luiDavid în bunătatea lui Dumnezeu a înflorit în cântări pline de bucurie, care proclamaumăreţele izbăviri ale Domnului şi multiplele Lui îndurări. Fiecare necaz a fost astfel o altănotă cântată de harfa sa, şi fiecare izbăvire un alt subiect de laudă.



Un singur necaz dureros ratat ar fi fost o binecuvântare pierdută şi nerevendicată. Dacăam scăpa de o singură dificultate sau de un singur pericol – ce mare ar fi pierdereanoastră! Psalmii impresionanţi în care oamenii lui Dumnezeu de astăzi găsesc expresiadurerii sau a laudei lor, nu ar fi fost cunoscuţi niciodată.

A nădăjdui în Dumnezeu şi a rămâne în voia Lui înseamnă să-L cunoşti în „părtăşia

suferinţelor Lui“ (Filipeni 3.10) şi „să fii asemenea chipului Fiului Său“ (Romani 8:29).De aceea, dacă dorinţa lui Dumnezeu este să-ţi dezvolte capacitatea de înţelegerespirituală, nu te înspăimânta de domeniul mai mare al suferinţelor care te aşteaptă.Puterea de compasiune a Domnului este şi mai mare, pentru că suflarea Duhului Sfânt înnoua Sa creaţie nu face niciodată o inimă dură şi insensibilă, ci afectivă, tandră şi

sinceră. Anna Shipton Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic

de încredere şi m-a pus în slujba Lui. 1 Timotei 1:12

20 Martie

C a n i ş t e î n t r i s t a ţ i , ş i t o t d e a u n a s u n t e m v e s e l i . ( 2 C o r i n t e n i 6 : 1 0 )

Un stoic dispreţuieşte vărsarea de lacrimi, dar unui creştin nu i se interzice să plângă.Totuşi sufletul poate deveni tăcut din cauza unei suferinţe excesive, tot aşa cum oaia plinăde frică rămâne tăcută sub foarfeca tunzătorului. Sau, când inima este la capătul puterilor sub valurile unei încercări, cel ce suferă poate găsi uşurare în a plânge cu voce tare. Dar

există ceva mult mai bun.

Se spune că izvoarele de apă dulce şi proaspătă ţâşnesc din mijlocul apelor sărate aleoceanelor, că cele mai frumoase flori alpine înfloresc în cele mai sălbatice şi mai

prăpăstioase trecători muntoase, şi că cei mai minunaţi psalmi s-au născut din cele maiprofunde agonii ale sufletului.

Aşa să fie şi-n continuare! Pentru aceasta, din mijlocul multor încercări, sufletelecare-L iubesc pe Dumnezeu vor descoperi motive de nemărginită şi negrăită bucurie.Chiar dacă „un val cheamă un alt val“ (Psalmul 42:7), cadenţa clară a cântării Domnuluise va auzi. Şi pe parcursul celei mai dificile ore care poate exista într -o viaţă omenească,va fi posibil să-L binecuvântezi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.

Încă nu ai învăţat această lecţie? Nu doar să înduri sau să alegi voia lui Dumnezeu, ci

să te bucuri în ea „cu o bucurie negrăită şi strălucită“ (1 Petru 1:8).

din Încercat prin foc V o i f i l i n i ş t i t ă , m u r m u r ă s l a b i n i m a m e a z d r o b i t ă ,

Î n t i m p c e o m a r e n e n o r o c i r e v i n e p e s t e m i n e ; Cuvint e l e , s t r i găt e l e me l e , ch ia r geamătu l meu s lab au f os t înăbuş i t e ;

M i - a m p u s m â n a l a g u r ă ; m i - a m ş t e r s l a c r i m i l e .



V o i f i l i n i ş t i t , d e ş i n u p o t v e d e a D r a g o s t e a c a r e d e z g o l e ş t e s u f l e t u l ş i a p r i n d e f o c u l d u r e r i i ;

C a r e i a ş i u l t i m a p i c ă t u r ă d e d u l c e m â n g â i e r e , R u p e s i n g u r a c o a r d ă a h a r p e i ş i a s c u n d e l i r a T a d r a g ă .

D a r D u m n e z e u e s t e d r a g o s t e , a ş a c ă m ă v o i s t ă p â n i , m ă v o i s t ă p â n i S ă n u n e î n d o i m , s u f l e t e , s ă s t ă m l i n i ş t i ţ i ;

S ă a ş t e p t ă m p â n ă d u p ă a c e a s t a , c â n d E l n e v a r i d i c a –

D a , d u p ă a c e a s t a , c â n d v a f i v o i a L u i .

Ş i a m a s c u l t a t d e p r o m i s i u n e a c u r a j o a s ă a i n i m i i m e l e ; Ş i m - a m a g i t a t , l u p t â n d u -m ă s ă f i u l i n i ş t i t ;

Ş i m i - a m r i d i c a t o c h i i f ă r ă l a c r i m i s p r e c e r , R e p e t â n d m e r e u : „ D a , D o a m n e , f a c ă - s e v o i a T a “ .

D a r c u r â n d i n i m a m e a a v o r b i t d e s u b p o v a r a n o a s t r ă , M u s t r â n d u -m i b u z e l e s t r â n s e ş i f a ţ a a t â t d e t r i s t ă :

„ P u t e m f a c e m a i m u l t d e c â t a t â t , o , s u f l e t e “ , ş o p t i e a . „ P u t e m f i m a i m u l t d e c â t l i n i ş t i ţ i , p u t e m f i v e s e l i ! “

Ş i a c u m e u ş i i n i m a m e a c â n t ă m f r u m o s –

C â n t ă m f ă r ă s u n e t u l m e l o d i o s a l c o a r d e l o r ; B â n d a p ă d i n b e l ş u g î n d e ş e r t ;

Z d r o b i ţ i , ş i t o t u ş i z b u r â n d s p r e c u l m i p e a r i p i d e v u l t u r .

S . P . W .

21 Martie

F a c ă -v i - s e d u p ă c r e d i n ţ a v o a s t r ă ! ( M a t e i 9 : 2 9 )

A te ruga pentru ceva poate fi definit astfel: „Să te rogi în felul tău cu deplinăcredinţă; să ajungi să fii sigur, în timp ce te rogi, că rugăciunea ta a fost acceptată şiauzită; şi înainte să aibă loc evenimentul, cu încredere anticipată, să devii efectiv

conştient că ai primit ceea ce ai cerut“. Să ne aducem aminte că nici o circumstanţă pământească nu poate împiedicaîmplinirea Cuvântului lui Dumnezeu. Noi trebuie să privim neclintiţi la Cuvântul Săuneschimbător şi nu la nesiguranţa acestei lumi în continuă schimbare. Dumnezeu doreşteca noi să credem Cuvântul Său fără nici o altă dovadă, şi atunci El este gata să ne facădupă credinţa noastră.

O d a t ă c e a f o s t C u v â n t u l S ă u ,



C â n d E l a z i s : „ V o i f a c e “ , [ v e z i E v r e i 1 3 : 5 ] L u c r u l a c e l a v a v e n i î n c e l e d i n u r m ă ;

D u m n e z e u Î ş i v a ţ i n e t o t u ş i p r o m i s i u n e a . [ v e z i 2 C o r . 1 : 2 0 ]

Rugăciunile din perioada Cincizecimii erau rostite cu o credinţă aşa de simplă încât

erau ca şi cum ai fi încasat un cec. Robert Anderson Dumnezeu a zis … Şi aşa a fost. Geneza 1:9

22 Martie

P e s t e p a t r u z e c i d e a n i , ( l u i M o i s e ) i s -a a r ă t a t u n î n g e rî n p u s t i a m u n t e l u i S i n a i , î n p a r a f o c u l u i u n u i r u g …

D o m n u l i -a z i s : „ … A m v ă z u t s u f e r i n ţ a p o p o r u l u i M e u ,c a r e e s t e î n E g i p t , l e -a m a u z i t g e m e t e l e , ş i a m c o b o r â t

s ă - i i z b ă v e s c . A c u m , du - t e , t e v o i t r i m i t e î n E g i p t “ . ( F a p t e l e a p o s t o l i l o r 7 : 3 0 , 3 3 -3 4 )

Patruzeci de ani au fost o perioadă lungă de timp ca să aştepţi să te pregăteşti pentruo mare misiune. Totuşi, când Dumnezeu întârzie, El nu este inactiv. Acesta estemomentul când El Îşi pregăteşte instrumentele Sale şi ne maturizează puterea. Apoi, lamomentul potrivit, ne vom ridica şi vom fi gata pentru lucrarea noastră. Chiar şi Isus din

Nazaret a avut treizeci de ani de viaţă privată, crescând în înţelepciune înainte să-Şiînceapă lucrarea Lui publică. John Henry Jowett

Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată. El cheltuieşte ani ca să-i pregătească pe aceia

pe care are de gând să-i folosească mult, şi nu consideră niciodată zilele de pregătire cafiind prea lungi sau prea plictisitoare.Cel mai dificil ingredient al suferinţei este deseori timpul . O durere scurtă, ascuţită

este uşor de suportat, dar când un necaz îşi continuă drumul lung, obositor şi monoton andupă an, întorcându-se zi după zi cu aceeaşi rutină întunecată de agonie fără speranţă,inima îşi pierde puterea. Fără harul lui Dumnezeu, inima se afundă cu siguranţă într -oneagră disperare.

Iosif a trecut printr-o încercare grea, şi Dumnezeu deseori trebuie să ardă lecţiile pecare el le-a învăţat în adâncul fiinţei noastre, folosind focul durerii prelungite. „El vaşedea, va topi şi va curăţa argintul“ (Mal. 3:3), dar El cunoaşte cantitatea specifică detimp care va fi necesară. Ca un adevărat aurar, Dumnezeu opreşte focul în momentul încare Îşi vede imaginea în metalul strălucitor.

Astăzi poate că suntem incapabili să vedem rezultatul final al frumosului plan pecare Dumnezeu l-a ascuns „cu umbra mâinii Lui“ (Isaia 49:2). El poate fi ascuns un timpfoarte îndelungat, dar credinţa noastră se poate odihni în certitudinea că Dumnezeu stătotuşi pe tronul Său. Datorită acestei certitudini, putem aştepta liniştiţi momentul în care,cu o încântare cerească, vom spune: „Toate lucrurile [au lucrat] împreună spre bine“(Rom. 8:28).



Aşa cum a făcut şi Iosif, trebuie să avem grijă să ne concentrăm mai mult asupraînvăţării tuturor lecţiilor din şcoala suferinţei decât să ne aţintim ochii îngrijoraţi şi plinide nerăbdare spre momentul izbăvirii noastre. Există un motiv în spatele fiecărei lecţii, şicând suntem gata, izbăvirea noastră vine negreşit. Atunci vom şti că niciodată n-am fi

putut face o slujbă mai înaltă la locul nostru dacă n-am fi învăţat acele lucruri pe care

le-am învăţat în timpul grelei noastre încercări. Dumnezeu ne formează pentru o slujbăviitoare şi pentru binecuvântări mai mari. Şi dacă ne-am însuşit calităţile care ne facvrednici de un tron, nimic nu ne mai poate opri să ajungem la el odată ce timpul Lui s-a

împlinit.Nu fura ziua de mâine din mâna lui Dumnezeu. D ă-I timp să-ţi vorbească şi să-ţi

descopere voia Sa. El nu întârzie niciodată – învaţă să aştepţi. selectat

E l n u a p a r e n i c i o d a t ă p r e a t â r z i u ; E l ş t i e c e e s t e c e l m a i b i n e ; N u t e f r ă m â n t a d e g e a b a ; p â n ă v i n e E l o d i h n e ş t e - t e .

Nu alerga niciodată impulsiv înaintea Domnului. Învaţă să aştepţi timpul Lui –secundarul, minutarul şi acul orar, toate trebuie să indice momentul exact pentru acţiune.

23 Martie

L e î n c h i n a s e r ă d i n p r a d a l u a t ă l a r ă z b o i ,p e n t r u î n t r e ţ i n e r e a C a s e i D o m n u l u i . ( 1 C r o n i c i 2 6 : 2 6 -2 7 )

O forţă fizică foarte mare se găseşte în adâncimile pământului, în locuri cum ar fi

minele de cărbuni. Cărbunele s-a format datorită căldurilor mari care au ars pădurileantice. În acelaşi fel, forţa spirituală se găseşte în adâncul fiinţei noastre şi este produsă dedurerea mare pe care n-o putem înţelege.

Într-o zi vom vedea că „prada luată la război“ din încercările noastre pur şi simplune-a pregătit să ajungem ca Inimă-mare din Călătoria creştinului, astfel încât să putem şinoi să-i ajutăm pe cei ce călătoresc împreună cu noi să treacă biruitori prin încercări îndrumul lor spre cetatea Marelui Împărat. Dar să nu uităm niciodată că sursa din care amînvăţat să-i ajutăm pe alţii trebuie să fie trăirea biruinţei în suferinţă. Dacă ne văităm şi ne

plângem de durerea noastră nu vom fi de folos nimănui. Pavel nu şi-a cucerit niciodată ascultătorii cu perspectiva întunecată a cimitirului, ci

cu corul glorios al laudei. Cu cât era mai grea încercarea lui, cu atât se încredea şi se bucura mai mult, strigând de bucurie chiar şi de pe altarul de jertfă. El spunea: „Chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eumă bucur şi mă bucur cu voi toţi“ (Filip. 2:17). Doamne, ajută-mă astăzi să sorb puteredin orice va veni peste mine!

din Zile cereşti pe pământ



E l m - a p u s î n t r - o c o l i v i e m i c ă , D e p a r t e d e f r u m u s e ţ i l e g r ă d i n i i ;

D a r t r e b u i e s ă c â n t c e l e m a i d u l c i m e l o d i i P e n t r u c ă E l m - a p u s a c o l o .

N u v o i b a t e d i n a r i p i c a s ă i e s d i n c o l i v i e

D a c ă a c e a s t a e s t e v o i a C r e a t o r u l u i m e u , C i v o i î n ă l ţ a g l a s u l m e u s p r e p o a r t a c e r u l u i

Ş i v o i c â n t a ş i m a i t a r e !

24 Martie

I a c o v a z i s : „ D u m n e z e u l t a t ă l u i m e u A v r a a m ,D u m n e z e u l t a t ă l u i m e u I s a a c ! T u , D o a m n e , c a r e m i - a i z i s :

« Î n t o a r c e - t e î n ţ a r a t a ş i î n l o c u l t ă u d e n a ş t e r e , ş i v o i î n g r i j i

c a s ă - ţ i m e a r g ă b i n e ! » … I z b ă v e ş t e -m ă , T e r o g “ . ( G e n e z a 3 2 : 9 , 1 1 )

Sunt multe aspecte sănătoase în rugăciunea lui Iacov. În unele privinţe ar putea servidrept un lut în care ne vărsăm duhul când suntem topiţi în cuptorul aprins al suferinţei.

Iacov a înce put prin a cita de două ori promisiunea lui Dumnezeu şi prin a spune:„care mi-ai zis“ şi „Tu ai zis“ (v. 12). Vedeţi cum pentru el Dumnezeu este accesibil!Dumnezeu Se pune pe El Însuşi la îndemâna noastră prin promisiunile Sale, şi când

putem efectiv să-I spunem: „Tu ai zis“, El nu poate să spună nu. Dumnezeu trebuie săfacă cum a spus.

Dacă Iacov a avut mare grijă ce spune, câtă grijă va avea Dumnezeu de promisiunileSale? De aceea, în timp ce vă rugaţi, fiţi siguri că vă sprijiniţi pe o promisiune a lui Dumnezeu. Făcând aşa, veţi dobândi suficientă putere ca să deschideţi larg porţile ceruluişi să luaţi ce vi s-a promis. din Părţi practice ale vieţii de rugăciune

Domnul Isus doreşte ca noi să fim foarte specifici în cererile noastre, cerând cevaconcret. „Ce vreţi să vă fac?“ (Matei 20:32) este întrebarea pe care o pune El oricui vinela El în timpul încercărilor şi necazurilor. Formulaţi cererile voastre serios şi concret, dacădoriţi răspunsuri concrete. Lipsa de scop a rugăciunilor este de vină pentru atât de multerugăciuni care aparent nu primesc răspuns. Fiţi specifici în cererile voastre. Umpleţi -văcecul cu lucruri concrete, şi va fi încasat la banca cerului când va fi prezentat în NumeleDomnului Isus. Îndrăzniţi să fiţi specifici cu Dumnezeu. selectat

Frances Ridley Havergal a spus odată: „Cu fiecare an pe care îl trăiesc – de fapt,

aproape cu fiecare zi – parcă văd tot mai clar cum toată pacea, toată fericirea şi toată puterea vieţii creştine atârnă de un singur lucru. Acel singur lucru este să-L crezi peDumnezeu pe cuvânt, crezând că El ştie ce spune şi acceptând cuvintele care descoperă

bunătatea şi harul Său, fără să le înlocuim cu alte cuvinte şi fără să schimbăm modurile şitimpurile verbelor pe care El le-a considerat potrivite pentru a fi folosite“.



Luaţi Cuvântul lui Hristos – promisiunea Lui – şi jertfa lui Hristos – sângele Lui –cu voi la tronul harului prin rugăciune, şi nici una din binecuvântările cerului nu vă va firefuzată. Adam Clarke

25 Martie

F ă r ă c r e d i n ţ ă e s t e c u n e p u t i n ţ ă s ă f i m p l ă c u ţ i L u i !C ă c i c i n e s e a p r o p i e d e D u m n e z e u , t r e b u i e s ă c r e a d ă c ă E l e s t e

ş i c ă r ă s p l ă t e ş t e p e c e i c e -L c a u t ă . ( E v r e i 1 1 : 6 )

Toţi avem nevoie de credinţă pentru zilele negre, şi Biblia este plină cu relatăridespre astfel de zile. Povestea ei este spusă cu ele, cântările ei sunt inspirate de ele,

profeţiile ei se ocupă de ele şi revelaţia ei a venit prin ele. Zilele negre sunt pietrele pecare călcăm pe cărarea luminii. Ele par să fi fost oportunităţile lui Dumnezeu de a ne trece

prin şcoala înţelepciunii. Psalmul 107 este plin de povestiri despre dragostea generoasă a lui Dumnezeu. Înfiecare povestire de izbăvire, oamenii ajungeau la culmea disperării, ceea ce Îi dădea luiDumnezeu ocazia de a acţiona. Când „toată iscusinţa“ lor le era zadarnică (Psalmul107:27) din cauza disperării, atunci începea să lucreze puterea lui Dumnezeu.

Aduceţi-vă aminte de promisiunea făcută unui cuplu „aproape mort“, că urmaşii lor vor fi „în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poatenumăra“ (Evrei 11:12). Citiţi încă o dată despre izbăvirea de la Marea Roşie, şi cum„preoţii care duceau chivotul legământului Domnului s-au oprit pe uscat, în mijloculIordanului“ (Iosua 3:17). Studiaţi o dată în plus rugăciunile lui Asa, Iosafat şi Ezechia,

când erau foarte tulburaţi, neştiind ce să facă. Parcurgeţi istoria lui Neemia, Daniel, Oseaşi Habacuc. Staţi cu teamă respectuoasă în întunericul din Ghetsimani, şi zăboviţi lângămormântul din grădina lui Iosif din Arimateea în acele zile grele. Cereţi explicaţii de lamartorii bisericii primare, şi rugaţi-i pe apostoli să vă istorisească despre zilele lor negre.

Disperarea este mai bună decât deznădejdea. Nu uitaţi că nu credinţa noastră a creatzilele negre. Lucrarea credinţei este să ne susţină în acele zile şi să le rezolve. Totuşisingura alternativă la credinţa în momentele de disperare este deznădejdea. Credinţarezistă şi învinge.

Nu există un exemplu mai eroic de credinţă în momentele de disperare decât istoriacelor trei tineri evrei Şadrac, Meşac şi Abed- Nego. Situaţia lor era disperată, dar ei aurăspuns cu curaj: „Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată dincuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ş tii,împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur pecare l-ai înălţat!“ (Dan. 3:17-18). Mie îmi plac în mod deosebit cuvintele: „Şi chiar de nune va scoate“!

Vreau să menţionez pe scurt Grădina Ghetsimani şi să vă rog să vă gândiţi la„totuşi“-ul ei. „Dacă este cu putinţă … Totuşi …“ (Matei 26:39). Sufletul Domnului



nostru era copleşit de un întuneric greu. A Se încrede a însemnat pentru El trăirea chinului până la sânge şi a întunericului până-n adâncimile iadului – Totuşi! Totuşi!

Caută o culegere de imnuri şi cântă imnul preferat al credinţei în momente dedisperare. S. Chadwick

C â n d o b s t a c o l e l e ş i î n c e r c ă r i l e s u n t C a p e r e ţ i i u n e i î n c h i s o r i ,

F a c p u ţ i n u l c a r e p o t s ă - l f a c Ş i r e s t u l Ţ i - l l a s Ţ i e .

Ş i c â n d p a r e c ă n u a m n i c i o ş a n s ă , n i c i u n a , C a s ă f i u s c ă p a t d i n n e c a z ,

S p e r a n ţ a î ş i g ă s e ş t e p u t e r e a î n n e p u t i n ţ ă , Ş i T e a ş t e a p t ă î n l i n i ş t e .

26 Martie

R i d i c ă - ţ i o c h i i ş i , d i n l o c u l î n c a r e e ş t i , p r i v e ş t es p r e n o r d ş i s p r e s u d , s p r e e s t ş i s p r e v e s t ;

c ă c i t o a t ă ţ a r a p e c a r e o v e z i ţ i -o v o i d a ţ i e .( G e n e z a 1 3 : 1 4 -1 5 )

Nici o dorinţă nu va fi vreodată pusă în tine de Duhul Sfânt, dacă El nu intenţioneazăs-o împlinească. Deci lasă-ţi credinţa să se înalţe şi să urce spre culmi ca să revendicetoată ţara pe care o poţi descoperi. S. A. Keen

Tot ce poţi înţelege prin viziunea credinţei îţi aparţine. Priveşte cât poţi de departe, pentru că tot ce vezi este al tău. Tot ce doreşti să fii ca şi creştin, şi tot ce doreşti să faci pentru Dumnezeu, este posibil prin credinţă. Apoi apropie-te mai mult de El, şi cu Bibliata în faţă, şi cu sufletul complet deschis puterii Duhului, lasă ca întreaga ta fiinţă să

primească botezul prezenţei Sale. Pe măsură ce El îţi deschide înţelegerea, îngăduindu-ţisă vezi plinătatea Lui, crede că El a păstrat toate acestea pentru tine. Acceptă ca pentrutine toate promisiunile din Cuvântul Său, toate dorinţele pe care El le trezeşte în tine, şitoate posibilităţile pe care le poţi avea ca să devii un urmaş al Domnului Isus. Toată ţara

pe care o vezi îţi este dată ţie.

Harul Său, care ne-a fost dat şi care ne ajută pe drumul spre împlinirea promisiuniiSale, este de fapt legat de viziunea interioară pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Cel care puneinstinctul natural în inima unei păsări ca să traverseze în zbor un continent în căutareaunei clime mai calde este prea bun ca s-o dezamăgească. Aşa cum credem că El a pusinstinctul în pasăre, putem fi siguri că El S-a îngrijit să aibă şi adieri uşoare şi un soare de

primăvară care s-o întâmpine la sosire.



Şi Cel care suflă speranţă cerească în inimile noastre nu ne va înşela şi nici nu ne valăsa când noi înaintăm spre împlinirea ei. selectat

Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese [Isus].

Luca 22:13

27 Martie

E u s o c o t e s c c ă s u f e r i n ţ e l e d i n v r e m e a d e a c u mn u s u n t v r e d n i c e s ă f i e p u s e a l ă t u r i c u s l a v a v i i t o a r e ,c a r e a r e s ă f i e d e s c o p e r i t ă f a ţ ă d e n o i . ( R o m a n i 8 : 1 8 )

Un eveniment remarcabil a avut loc recent la o nuntă din Anglia. Mirele, un tânăr foarte bogat din înalta societate, rămăsese orb în urma unui accident la vârsta de zece ani.

În ciuda orbirii sale, absolvise universitatea cu distincţie de onoare şi cucerise acum inimafrumoasei lui mirese, deşi nu-i văzuse niciodată faţa. Cu puţin timp înainte de căsătoria luiel suferise o nouă serie de tratamente prescrise de specialişti, şi rezultatul urma să fiedezvăluit chiar în ziua nunţii lui.

Ziua cea mare a sosit, cu toţi oaspeţii şi cadourile lor. Asistenţa era formată dinmembrii ai consiliului de miniştri al guvernului, generali, episcopi şi oameni învăţaţi.Mirele, în haine de nuntă, dar cu ochii încă acoperiţi de bandaje, a venit la biserică cu tatălsău. Renumitul său oftalmolog i-a întâmpinat în sacristia bisericii.

Mireasa a intrat în biserică la braţul căruntului ei tată. Era aşa de emoţionată, că abia putea vorbi. Va putea în sfârşit omul pe care-l iubea să-i vadă faţa – o faţă pe care ceilalţi

o admirau, dar pe care el o cunoştea numai prin atingerea degetelor lui delicate?În timp ce ea se apropia de altar, şi acordurile minunate ale marşului nupţial pluteau prin biserică, a văzut un grup neobişnuit. Înaintea ei stăteau mirele, tatăl lui şi doctorul.Doctorul tocmai tăia ultimul bandaj.

Odată bandajul îndepărtat, mirele a făcut un pas înainte, dar tremurând uşor cunesiguranţa cuiva care nu s-a trezit încă de tot. O rază de lumină trandafirie de la un geamal ferestrei de deasupra altarului a căzut pe faţa lui, dar el părea că nu o vede.

Va vedea el ceva? Da! Recăpătându-şi într -o clipă stabilitatea şi ţinuta, şi cu odemnitate şi o bucurie nemaivăzute niciodată înainte pe faţa lui, a păşit înainte în

întâmpinarea miresei lui. S-au privit în ochi, şi privirea lui părea că nu se va mai mutaniciodată de pe faţa ei.

„În sfârşit!“ a spus ea. „În sfârşit“, a răspuns el solemn ca un ecou, plecându-şicapul. A fost o scenă cu mare putere dramatică, dar şi de mare bucurie. Dar oricât defrumoasă ar fi această poveste, ea nu este decât o slabă sugestie a ceea ce va fi în cer cândcredincioşii, care au umblat prin această lume de încercări şi de necazuri, Îl vor vedea peEL „faţă în faţă“ (1 Cor. 13:12). selectat

T e d o r e s c f i e r b i n t e , D o m n u l m e u d r a g ,



I s u s i u b i t ş i a d e v ă r a t ; T â n j i n d d u p ă T i n e ş i î n t r e b â n d u - m ă C â n d v e i v e n i d i n n o u , Î n t o t c e s p u n ş i f a c , T e d o r e s c f i e r b i n t e , D o m n u l m e u d r a g .

Î n t r - o z i f e r i c i t ă , d u p ă t o a t ă v e g h e r e a , V e i v e n i d u p ă m i n e î n s f â r ş i t ; A t u n c i T e v o i v e d e a , v o i a u z i g l a s u l T ă u , V o i f i c u T i n e , m ă v o i b u c u r a î m p r e u n ă c u T i n e ; C e e m o ţ i e p u t e r n i c ă t r e z e ş t e î n m i n e a c e a s t ă d u l c e s p e r a n ţ ă , Ş i m ă f a c e s ă T e d o r e s c f i e r b i n t e , D o m n u l m e u d r a g .

28 MartieŞ i d e î n d a t ă c e p r e o ţ i i c a r e d u c c h i v o t u l D o m n u l u i ,

D u m n e z e u l u i î n t r e g u l u i p ă m â n t , v o r p u n e t a l p a p i c i o r u l u iî n a p e l e I o r d a n u l u i , a p e l e I o r d a n u l u i s e v o r d e s p i c a î n d o u ă ,

ş i a n u m e a p e l e c a r e c o b o a r ă d i n s u s s e v o r o p r i g r ă m a d ă .( I o s u a 3 : 1 3 )

Cine se poate opri să nu-i admire pe aceşti bravi leviţi? Ei au dus chivotullegământului drept în apă, pentru că râul nu s-a despicat până nu „li s-au muiat picioarele

în marginea apei“ (v. 15). Dumnezeu nu promisese nimic altceva.

Dumnezeu onorează credinţa – credinţa stăruitoare – care vede PROMISIUNEA Luişi priveşte numai la ea. Ne putem imagina cum spectatorii de astăzi, văzând cum

înaintează aceşti oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, ar spune: „N-ai să mă vezi niciodatăriscând aşa ceva! Chivotul va fi luat de ape!“ Şi totuşi „preoţii … s-au oprit pe uscat“ (v.17). Nu trebuie să trecem cu vederea faptul că credinţa din partea noastră Îl ajută peDumnezeu să-Şi ducă la îndeplinire planurile Sale. Fiţi gata să veniţi în ajutorulDomnului.

Chivotul legământului era dotat cu drugi, astfel că preoţii puteau să-l ridice pe umeriilor. Deci chiar şi chivotul lui Dumnezeu nu se deplasa singur, ci era purtat. CândDumnezeu este arhitectul, oamenii sunt zidari şi muncitori. Credinţa Îl asistă pe

Dumnezeu. Ea poate închide gura leilor şi poate stinge focul cel mai distructiv. Credinţa Îlonorează pe Dumnezeu, şi Dumnezeu onorează credinţa.

O, de am avea acea credinţă care merge înainte, lăsându-L pe Dumnezeu să-Şiîmplinească promisiunea când consideră El potrivit! Fraţi leviţi, hai să ne punem sarcina

pe umăr şi să n-o privim ca şi cum am căra coşciugul lui Dumnezeu. Este chivotulDumnezeului celui viu! Cântaţi în timp ce înaintaţi spre râu! Thomas Champness



Unul din semnele distinctive ale Duhului Sfânt în biserica Noului Testament eraduhul de îndrăzneală. Una din marile calităţi esenţiale ale acelui fel de credinţă care facelucruri mari pentru Dumnezeu şi aşteaptă lucruri mari de la Dumnezeu este îndrăzneala şicutezanţa sfântă. Când ai de a face cu o Fiinţă supranaturală şi primeşti lucruri de la Elcare sunt imposibile din punct de vedere omenesc, este într-adevăr mai uşor pentru noi să

primim mult decât să primim puţin. Şi este mai uşor să stăm într -un loc al încrederiiîndrăzneţe decât într -un loc în care ne agăţăm cu grijă şi cu timiditate de ţărm.

Ca nişte navigatori înţelepţi care trăiesc o viaţă de credinţă, haideţi să lansăm bărcilenoastre la adânc. Vom vedea că toate lucrurile sunt „cu putinţă la Dumnezeu“ (Luca18:27) şi că „toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede“ (Marcu 9:23).

Astăzi haideţi să facem lucruri mari pentru Dumnezeu, luând credinţa Lui ca săcredem lucruri mari şi primind puterea Lui ca să le împlinim!

din Zile

cereşti pe pământ

29 Martie

U i t a ţ i -v ă c u b ă g a r e d e s e a m ă c u m c r e s c c r i n i i d e p e c â m p .( M a t e i 6 : 2 8 )

Cu mulţi ani în urmă era un călugăr care avea nevoie de ulei de măsline, aşa că a plantat un măslin tânăr. După ce l-a plantat, s-a rugat: „Doamne, pomul meu are nevoie de ploaie pentru ca rădăcinile lui firave să se adape şi să crească. Trimite ploi uşoare“. Şi

Domnul a trimis ploi uşoare. Apoi călugărul s-a rugat: „Doamne, pomul meu are nevoiede soare. Te rog, trimite-i soare“. Şi soarele a strălucit, aurind norii din care se scurseseapa. „Acum trimite ger, dragă Doamne, ca să i se-ntărească ramurile“, a strigat călugărul.Şi curând pomişorul a fost acoperit de gheaţă sclipitoare, iar spre seară a murit.

Atunci călugărul l-a căutat pe un frate călugăr în chilia lui şi i-a povestit experienţalui ciudată. După ce a ascultat toată povestea, celălalt călugăr a spus: „Şi eu am plantat un

pomişor. Uite ce bine îi merge! Dar eu am încredinţat pomul meu Dumnezeului lui. Elcare l-a făcut ştie mai bine decât un om ca mine ce are nevoie. Nu I-am pus lui Dumnezeunici o restricţie şi nici o condiţie, ci doar L-am rugat: «Doamne, trimite ce are el nevoie –fie că este o furtună sau soare, sau vânt, sau ploaie, sau ger. Tu l-ai făcut şi Tu ştii cel maibine ce are nevoie»“.

D a , l a s - o î n g r i j a L u i , A ş a f a c t o ţ i c r i n i i ,

Ş i e i c r e s c – E i c r e s c î n p l o a i e , Ş i e i c r e s c î n r o u ă –

D a , e i c r e s c :



E i c r e s c î n î n t u n e r i c , a s c u n ş i c o m p l e t î n n o a p t e – E i c r e s c î n s t r ă l u c i r e a s o a r e l u i , d e s c o p e r i ţ i d e l u m i n ă –

E i c r e s c m e r e u .

D a , l a s - o î n g r i j a L u i ,

L u c r u l a c e s t a e m a i s c u m p p e n t r u i n i m a L u i , S ă ş t i i , D e c â t c r i n i i c a r e î n f l o r e s c , S a u d e c â t f l o r i l e c a r e r ă s a r

D e s u b z ă p a d ă : O r i c e a i a v e a n e v o i e , d a c ă v r e i s ă c a u ţ i l u c r u l a c e l a p r i n r u g ă c i u n e , P o ţ i s ă - l l a ş i î n g r i j a L u i – p e n t r u c ă E l î n g r i j e ş t e d e t i n e .

T u , t u ş t i i .

selectat

30 Martie

I a r v o i t o ţ i , c a r e a p r i n d e ţ i f o c u l , ş i p u n e ţ i t ă c i u n i p e e l ,u m b l a ţ i î n l u m i n a f o c u l u i v o s t r u ş i î n t ă c i u n i i p e c a r e i - a ţ i a p r i n s . D i n

m â n a M e a v i s e î n t â m p l ă a c e s t e l u c r u r i , c a s ă z ă c e ţ i î n d u r e r i . ( I s a i a 5 0 : 1 1 )

Acesta este un avertisment solemn pentru cei care umblă în întuneric şi care încearcăsă găsească singuri lumina. Ei sunt descrişi ca unii care aprind un foc în jurul căruia sar scântei. Ce înseamnă aceasta?

Îns eamnă că atunci când suntem în întuneric, suntem ispitiţi să găsim propria noastrăcale de ieşire, fără să ne încredem în Domnul şi fără să ne bizuim pe El. În loc să -L lăsăm

pe El să ne ajute, încercăm să ne ajutăm singuri. Căutăm lumina căii fireşti şi sfatul prietenilor noştri. Tragem propriile noastre concluzii şi în felul acesta putem fi tentaţi săacceptăm o cale de izbăvire care nu este deloc a lui Dumnezeu.

Lumina pe care o vedem poate fi de la focul pe care noi l - am aprins, sau de la un semnal lumi nosînşelător care ne conduce spre stâncile periculoase. Iar Dumnezeu va îngădui să umblămîn falsa lumină a acestor scântei, dar la sfârşit vom avea necazuri.

Iubiţilor, nu încercaţi niciodată să ieşiţi dintr -un loc întunecos decât la momentulhotărât de Dumnezeu şi în felul Său. Un timp de necaz şi întuneric are rostul de a te învăţa

lecţii de care ai neapărată nevoie. Izbăvirea prematură poate zădărnici lucrarea harului luiDumnezeu în viaţa ta. Încredinţează-I Lui întreaga situaţie, şi binevoieşte să rămâi înîntuneric, ştiind că El este prezent.

Nu uita, este mai bine să umbli în întuneric cu Dumnezeu decât să umbli singur înlumină. din Susurul blând

Încetează să mai împiedici planurile lui Dumnezeu şi voia Sa. Dacă atingi ceva de-alLui strici lucrarea. Dacă muţi limbile unui ceas cum îţi convine ţie, nu se schimbă timpul.



Tu ai putea să grăbeşti dezvăluirea unor aspecte ale voii lui Dumnezeu, dar lucrarea Luipe termen lung va avea de suferit. Tu poţi să forţezi un boboc de trandafir să se deschidă,dar vei strica floarea. Lasă totul în grija Lui, fără excepţie. „Facă-se nu ce voiesc Eu, ci cevoieşti Tu“ (Marcu 14:36).

Stephen Merritt Calea Lui

D u m n e z e u m - a t r i m i s m a i d e p a r t e c â n d e u a ş f i v r u t s ă s t a u ( E r a r e c e î n p ă d u r e ) ;

N u ş t i a m d e c e . A m a u z i t o l e s p e d e d e s t â n c ă p r ă b u ş i n d u - s e î n a p r o p i e r e

D e - a c u r m e z i ş u l p o t e c i i u n d e a m s t a t .

E l m i -

a s p u s s ă s t a u c â n d e u a ş f i v r u t s ă m e r g ;

„ F a c ă - s e v o i a T a “ , a m s p u s . S - a g ă s i t î n t r - o z i î n z o r i , D e - a c u r m e z i ş u l d r u m u l u i p e c a r e a ş f i m e r s ,

U n ş a r p e c u c a p u l s f â r t e c a t .

A c u m n u m a i î n t r e b d e c e , C h i a r d a c ă n u v ă d

C ă r a r e a d i n a i n t e a m e a , e u m e r g p e c a l e a L u i ; C ă c i d a c ă e u n u ş t i u , E l ş t i e ,

Ş i E l v a a l e g e c ă i s i g u r e p e n t r u m i n e .

din Zilele şcolii duminicale

31 Martie

V â n t u l e r a î m p o t r i v ă . ( M a t e i 1 4 : 2 4 )

Vânturile din luna martie sunt deseori aspre şi furtunoase. Şi totuşi ele sunt tipice

pentru perioadele furtunoase din viaţa mea. Într -adevăr, ar trebui să mă bucur că amocazia să cunosc astfel de perioade. Este mai bine să cadă ploile şi să vină şuvoaiele decâtsă trăieşti tot timpul în legendara ţară a lui Lotus sau în luxurianta vale a lui Avalon, undesoarele străluceşte mereu şi vânturile puternice nu bat niciodată. Furtunile ispitei pot

părea crude, dar nu mă conduc ele la o intensitate şi la o ardoare mai mare în viaţa mea derugăciune? Nu mă obligă ele să mă agăţ mai tare de promisiunile lui Dumnezeu? Şi nu mălasă ele cu un caracter mai rafinat?



Furtunile necazului provocat de o pierdere grea sunt intense, dar ele reprezintă una din căileTatălui de a mă atrage spre El. Scopul Lui este să vorbească încet şi tandru inimii mele înlocul ascuns şi tainic al prezenţei Sale. Este o glorie deosebită a Stăpânului să poată fivăzut numai când vântul este împotrivă şi barca mea este lovită de valuri.

Domnul Isus Hristos nu este ocrotirea mea împotriva furtunilor vieţii, ci El este ocrotirea

mea perfectă în furtuni. El nu mi-a promis niciodată o trecere uşoară, ci doar o aterizaresigură.

O , î n t i n d e p â n z e l e s p r e f u r t u n a c e r e a s c ă , Ş i a p o i , i n d i f e r e n t c e v â n t u r i p r e d o m i n ă , Nici o s tâncă nu te va s fărâma, n ic i o l ipsă de vânt nu te va întârzia ; N i c i o c e a ţ ă n u t e v a a s c u n d e , n i c i o f u r t u n ă n u t e v a o p r i ; D e ş i c ă l ă t o r e ş t i d e p a r t e ş i p r i b e g e ş t i m u l t P r i n s t r o p i d e a p ă s ă r a t ă ş i p e s t e s p u m a a l b ă a m ă r i i , Nic i un vânt nu poat e să bată decât ca să t e ducă ma i r epede acasă .

Annie Johnson Flint



1 Aprilie

Iată , chiar dacă mă va omorî , t ot mă voi încrede în El .

( Iov 13:15 , KJV)

Căci şt iu în c ine am crezut . (2 Timotei 1:12)

N-am să mă îndo iesc , ch ia r dacă toa te corăbi i le mele de pemare

Vin acasă pur ta t e de vân t cu ca ta rge le ş i ve le le rup te ; Voi crede că Mâna ca re nu g reşeş te n ic ioda tă ,

Lucrează , pr in exper ienţe aparent re le , spre b inele meu. Şi ch ia r dacă p lâng pen t ru că ve le le ace lea sun t zd ren ţu i t e , Tot voi str iga, în t imp ce speranţele mele cele mai bune zac

năruite: „Mă încred în Tine“.

N-am să mă îndoiesc , ch iar dacă toate rugăciuni le mele se întorc

Fără r ăspuns d in ţ a ra l in i ş t i t ă ş i nepr ihăn i tă de sus ; Voi c rede că es t e o d ragos te p l ină de în ţe lepc iune

Care a r e fuza t aces te luc ru r i după ca re t ân jesc ; Şi ch ia r dacă uneor i nu mă po t ab ţ ine să nu mă în t r i s t ez , Totuş i pas iunea cura tă a c red in ţe i mele nec l in t i t e

Va arde s t r ă luc i toa re.

N-am să mă îndo iesc , ch ia r de a r p loua cu necazur i , Şi p rob lemele a r r oi ca a lb ine le în ju ru l unu i s tup .Voi c rede că înă l ţ imi le l a ca re v reau să a jung

Se po t a t inge doar pr in chinur i ş i durer i ; Şi ch ia r dacă gem ş i mă ch i r cesc sub c ruc i l e mele , Totuşi voi vedea pr in ce le mai severe p ierder i a le mele

Măre ţu l câş t ig .

N-am să mă îndo iesc . Cred in ţa aceas ta e b ine ancora tă , Ca o corabie e tanşă , suf le tu l meu înf runtă f iecare fur tună; Atâ t de mare es t e cu ra ju l lu i ca re nu va cădea

În fa ţa putern icei ş i necunoscute i măr i a mor ţ i i . Oh, de aş pu tea s t r iga , ch ia r dacă duhu l pă răseş te t rupu l ,„Nu mă îndo iesc“ , ca să audă to ţ i ca re ascu l t ă ,



Cu u l t ima mea suf la re .

Un marinar bătrân spunea odată: „În furia furtunilor trebuie să facem un singur lucru, pentru că este o singură cale de supravieţuire: trebuie să îndreptăm corabia

într-o poziţie sigură şi s-o menţinem aşa“. Şi aceasta, dragă creştine, trebuie să facişi tu. Câteodată, ca şi Pavel, în mijlocul furtunii care se dezlănţuie asupra ta, nu poţivedea soarele sau stelele care să te ajute să navighezi. Acesta este momentul când

poţi face doar un singur lucru, pentru că este o singură cale. Raţiunea nu te poateajuta, experienţele din trecut nu te vor lumina, şi nici chiar rugăciunea nu-ţi vaaduce vreo consolare. O singură cale rămâne: trebuie să-ţi pui sufletul într -osingură poziţie şi să-l menţii acolo.

Trebuie să te ancorezi tare în Domnul. Şi apoi, orice ar veni – uragane, valuri,furtuni, tunete, fulgere, stânci ascuţite, sau talazuri violente – trebuie să te prinzi decârmă, menţinându-ţi ferm încrederea în credincioşia lui Dumnezeu, în

promisiunile legământului Său şi-n dragostea Sa eternă în Domnul Isus Hristos. Richard Fuller

2 Aprilie

S-au ui ta t … ş i ia tă că s lava Dom nului s -a arătat în nor . (Exod 16:10)

Trebuie să te obişnuieşti să cauţi conturul luminos, argintiu al norilor defurtună. Şi odată ce l-ai găsit, continuă să te concentrezi asupra lui mai mult decâtasupra cenuşiului întunecat din centru. Nu te lăsa descurajat indiferent cât de stresatsau înconjurat de probleme ai fi. Un suflet descurajat nu este de nici un ajutor,nefiind în stare nici să ţină „piept împotriva uneltirilor diavolului“ (Ef.6:11) nici să

biruiască în rugăciune pentru alţii. Fugi de orice simptom al acestui vrăjmaşucigător care este descurajarea, aşa cum ai fugi de un şarpe. Nu şovăi nici o clipăsă-i întorci spatele, doar dacă n-ai vrea să guşti praful amar al înfrângerii.

Caută promisiuni specifice ale lui Dumnezeu, spunând cu voce tare desprefiecare: „Această promisiune este pentru mine“. Apoi, dacă tot mai ai sentimente deîndoială şi descurajare, varsă-ţi inima înaintea lui Dumnezeu, rugându-L să-lmustre pe Adversar, care te hărţuieşte fără milă.

În clipa în care te întorci cu toată inima de la orice simptom de descurajare şide neîncredere, binecuvântatul Duh Sfânt îţi va reînvia credinţa şi va insufla

puterea divină a lui Dumnezeu în sufletul tău. Iniţial, s-ar putea să nu-ţi dai seamacă se întâmplă asta, dar odată ce te-ai hotărât să eviţi cu intransigenţă orice atac



chiar şi a celei mai mici tendinţe spre îndoială şi deprimare, vei vedea cum sedepărtează rapid forţele întunericului.

Oh, numai de ar putea vedea ochii noştri puternicele armate ale tăriei şi puteriicare sunt tot timpul în spatele întoarcerii noastre de la oştile întunericului laDumnezeu, n-am mai da nici cea mai mică atenţie eforturilor Vrăjmaşului nostruviclean de a ne îndurera, de a ne trage în jos sau de a ne descuraja! Toate atributelemiraculoase ale Divinităţii sunt puse la îndemâna chiar şi a celui mai slabcredincios care, în Numele Domnului Hristos şi într -o credinţă simplă, de copil, sedă pe sine însuşi lui Dumnezeu şi se întoarce la El pentru ajutor şi călăuzire.selectat

Într-o zi de toamnă, pe când eram în preria deschisă, am văzut un vultur rănitmortal de o împuşcătură de armă. Cu ochii încă sclipitori ca două cercuri mici delumină, şi-a întors încet capul, aruncând o ultimă privire scrutătoare şi plină de dor spre cer. De atâtea ori a străbătut aceste spaţii înstelate cu aripile lui superbe. Cerul

minunat era căminul inimii lui. Era domeniul vulturului. Acolo şi-a arătat el de miide ori puterea splendidă. În acele înălţimi ameţitoare s-a jucat cu fulgerul şi s-aîntrecut cu vântul. Şi acum, jos departe de căminul lui, vulturul zăcea pe moarte. Ela gustat moartea pentru că – doar o dată – a uitat şi a zburat prea jos.

Sufletul meu e acel vultur. Acesta nu este căminul lui. El nu trebuie să -şi ianiciodată privirea de la cer. Trebuie să-mi păstrez credinţa, trebuie să-mi păstrezsperanţa, trebuie să-mi păstrez curajul, trebuie să-L păstrez pe Hristos. Ar fi mai

bine să mă târăsc imediat de pe câmpul de bătălie, decât să nu fiu curajos. Nu estetimp pentru sufletul meu să se retragă. Păstrează-ţi privirea aţintită spre cer, sufleteal meu; păstrează-ţi privirea aţintită spre cer!

Priveşte mer eu în sus –Va lur i l e care mugesc la p ic ioare le ta l e ,Yehova-Y i reh l e va înv inge

Când ve i p r i v i î n sus .

Priveşte mer eu în sus –Chiar de în tuner icu l pare să - ţ i în făşoar e su f le tu l ;

Lumina Lumini i î ţ i v a umple su f le tu l

Când ve i p r i v i î n sus .

Priveşte mer eu în sus –Când eş t i epu i za t , d i s t ras cu bă tă l ia ; Căpeten ia ta î ţ i dă pu tere b i ru i toar e

Când pr iveş t i î n sus .



Nu putem vedea răsăritul privind spre vest. Proverb japonez

3 AprilieGlor i f icaţ i pe Domnul în mi j locul focului .

( Isaia 24:15, KJV)

Observaţi micul cuvânt „în“! Noi trebuie să-L onorăm pe Domnul în încercare– chiar în lucrul care ne mâhneşte atât de mult. Şi cu toate că sunt exemple în careDumnezeu n-a îngăduit ca sfinţii Săi să simtă măcar focul, de obicei focul producedurere.

Tocmai acolo, în văpaia focului, noi trebuie să-L glorificăm. Noi facemaceasta exersând credinţa perfectă în bunătatea şi dragostea Lui care a îngăduit caaceastă încercare să vină peste noi. Ba mai mult, noi trebuie să credem că după cevom ieşi din foc va rezulta ceva mult mai demn de laudă pentru El decât amexperimentat până acum.

Pentru a trece prin focuri, este nevoie de o credinţă mare, căci o credinţă micănu va reuşi. Trebuie să câştigăm victoria în cuptor. Margaret Bottome

Un om are doar atâta credinţă cât arată în vremuri de încercare. Cei trei bărbaţicare au fost aruncaţi în cuptorul de foc au ieşit afară exact aşa cum au intrat – cuexcepţia funiilor cu care erau legaţi. Cât de des Dumnezeu ne înlătură lanţurile în

cuptorul suferinţei!Aceşti trei bărbaţi au umblat prin foc fără să fie arşi – pielea lor nu era nicimăcar băşicată. „Focul n-avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, …nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nicimăcar miros de foc nu se prinsese de ei“ (Daniel 3:27).

Aşa trebuie să iasă creştinii din cuptorul încercărilor de foc – eliberaţi delanţurile lor, dar neatinşi de flăcări.

A ieşit biruitor asupra lor prin cruce. Coloseni 2:15

Aceasta este adevărata biruinţă – să biruieşti boala trecând prin ea, să biruieştimoartea trecând prin moarte şi să biruieşti orice altă circumstanţă potrivnicătrecând prin ea. Crede-mă, există o putere care ne poate face biruitori în mijloculconflictului.

Sunt înălţimi pe care le putem atinge, de unde putem privi înapoi peste drumul pe care am venit şi putem cânta cântarea noastră de biruinţă de această parte a



cerului. Îi putem face pe alţii să ne considere bogaţi, deşi suntem săraci, ş i îi putemîmbogăţi pe mulţi în sărăcia noastră. Noi trebuie să biruim în ea.

Biruinţa Domnului Hristos a fost câştigată în umilinţa Lui. Şi poate că şi biruinţa noastră se va arăta prin ceea ce alţii văd ca umilinţă. Margaret Bottome

Nu-i aşa că este foarte captivant să vezi un om împovărat cu multe încercări,care însă e cu inima veselă ca sunetul unui clopoţel? Nu-i aşa că este cevacontagios şi îndrăzneţ să-i vezi pe alţii grozav de ispitiţi, dar „mai mult decâtbiruitori“ (Rom. 8:37)? Nu este încura jator să vezi un tovarăş de drum cu trupulfrânt, însă păstrând splendoarea răbdării de neînfrânt?

Ce mărturie dau acestea despre puterea darului de har al lui Dumnezeu! John Hen

Jowett

Când or ice spr i j in pământesc cade ,

Ş i v ia ţa pare o mare ag i ta tă , Eşt i tu a tunc i o minune susţ inu tă de Dumnezeu, Sa t i s făcu t ş i l i n i ş t i t ş i l i ber?

4 Aprilie

Elisei s-a rugat ş i a z is : „Doamne, deschide - i och i i să vadă“ .

(2 Î mpăraţ i 6:17)

Aceasta este rugăciunea pe care trebuie s-o înălţăm pentru noi înşine şi unulpentru altul: „Doamne, deschide-ne ochii ca să vedem“. Suntem înconjuraţi, la felcum era şi profetul Elisei, de „caii şi carele de foc“ ale lui Dumnezeu (2 Împăraţi6:17), aşteptând să ne conducă în locuri de glorioasă victorie.

Odată ce ochii ne sunt deschişi de Dumnezeu, vom vedea toate evenimenteledin viaţa noastră, fie mari fie mici, fericite sau triste, ca „un car de triumf“ pentrusufletul nostru. Tot ce vine asupra noastră devine un car de triumf din momentul încare îl tratăm ca atare. Pe de altă parte, chiar şi cea mai mică încercare poate deveniun obiect care distruge tot ce întâlneşte în cale, ducând la mizerie şi disperare, dacă

îi permitem.Deci diferenţa stă în alegerea pe care o facem. Totul depinde nu de

evenimentele în sine, cât de modul în care le privim. Dacă pur şi simplu stămculcaţi, lăsându-le să vină peste noi şi să ne zdrobească, ele devin un car



necontrolabil de distrugere. Însă dacă ne suim în ele, ca într -un car de biruinţă, elevor deveni carele lui Dumnezeu care ne duc triumfători înainte şi în sus.

Hannah Whitall SmithDomnul nu poate face mai nimic cu un suflet zdrobit. De aceea Adversarul

încearcă să-i împingă pe oamenii lui Dumnezeu spre disperare şi deznădejdedincolo de condiţia lor sau de condiţia bisericii. S-a spus adesea că o armatădescurajată intră în luptă cu certitudinea înfrângerii. Am auzit recent o misionarăspunând că s-a întors acasă bolnavă şi deprimată, pentru că duhul ei şi-a pierdutcurajul, ceea ce a avut drept consecinţă un trup nesănătos.

Trebuie să înţelegem mai bine aceste atacuri ale Vrăjmaşului asupra duhuluinostru şi cum să le opunem rezistenţă. Dacă reuşeşte să ne scoată din poziţianoastră corectă, el caută mai apoi să asuprească „pe sfinţii Celui Preaînalt“ (Daniel7:25) printr-un asediu prelungit, până când, într -un final, din pură slăbiciune,renunţăm şi la cea mai mică speranţă de victorie.

5 Aprilie

Când te ve i în toarce , închide uşa după t ine ş i după cop i i i tă i .(2 Împăraţ i 4:4)

Văduva şi cei doi fii ai ei urmau să fie singuri cu Dumnezeu. Ei n-aveau de-a

face cu legile naturii, cu conducătorii oamenilor, cu comunitatea, sau cu preoţia. N-aveau de-a face nici măcar cu marele profet al lui Dumnezeu, Elisei. Ei trebuia săfie izolaţi de toţi oamenii, separaţi de raţiunea omenească, şi îndepărtaţi de oricetendinţă naturală de a judeca dinainte circumstanţele prin care treceau. Ei urmau săfie ca nişte oameni aruncaţi în întinderea vastă a spaţiului înstelat, depinzând numaişi numai de Dumnezeu – în contact cu Sursa minunilor.

Acesta este un ingredient din planul lui Dumnezeu de a lucra cu noi. Trebuiesă intrăm într -o cameră secretă a izolării în rugăciune şi credinţă care este foarteroditoare. În anumite momente şi locuri, Dumnezeu va ridica un zid misterios în

jurul nostru. El va îndepărta toate suporturile pe care obişnuiam să ne bazăm, şi vaînlătura modalităţile noastre obişnuite de a rezolva lucrurile.

Dumnezeu ne va separa pentru ceva divin, complet nou şi neaşteptat, şi carenu poate fi înţeles examinând circumstanţele noastre anterioare. Vom fi într -un locunde nu ştim ce se întâmplă, unde Dumnezeu croieşte haina vieţilor noastre dupăun nou tipar, şi astfel ne face să ne uităm la El.



Majoritatea creştinilor duc o viaţă monotonă – o viaţă în care pot prevedeaaproape tot ce le va ieşi în cale. Dar sufletele pe care le conduce Dumnezeu înneprevăzut şi în situaţii speciale El le izolează. Tot ce ştiu ele este că Dumnezeu lesusţine şi că El Se ocupă de vieţile lor. Astfel, aşteptările lor vin numai de la El.

Ca şi această văduvă, noi trebuie să ne detaşăm de lucrurile de a fară şi să neataşăm înăuntrul nostru numai de Domnul ca să vedem minunile Lui.

din Hrana SufletuluiDe multe ori prin cele mai dificile încercări, Dumnezeu aduce cele mai plăcute

descoperiri despre Sine. din Nestemate

Câteoda tă Dumnezeu înch ide uşa ş i ne înch ide înăun t ru , Ca să ne vorbească , poa te pr in necaz sau su fer in ţă , Ş i de l i ca t , de la in imă la in imă , deasupra hărmăla ie i , Să ne spună d in nou un gând pre ţ ios .

6 Aprilie

M-am dus la locul meu de s t ra jă , ş i s tam pe turn ca să veghez ş i să văd ce are să -mi spună Domnul . (Habacuc 2:1)

Fără nădejdea noastră vigilentă, ce sens mai are să aşteptăm ajutor de laDumnezeu? Nu va fi nici un a jutor fără ea. Dacă vreodată nu reuşim să primim

putere şi protecţie din partea Lui, este doar pentru că nu am căutat aceasta. Ajutorulceresc este oferit deseori, şi totuşi trece pe lângă noi. Îl pierdem pentru că nu stăm în turn, privind atent la orizont după vreun semn al apropierii lui, şi apoi nu suntem pregătiţi să deschidem larg porţile inimii noastre ca să poată intra. Omul care nuaşteaptă nimic şi deci nu este numai ochi şi urechi, va primi puţin ajutor.Urmăreşte-L pe Dumnezeu în evenimentele vieţii tale.

Este o veche zicală care spune: „Cei care urmăresc providenţa lui Dumnezeunu vor lăsa niciodată ca providenţa lui Dumnezeu să-i caute pe ei“. Şi mai puteminterpreta această zicală, spunând: „Cei care nu urmăresc niciodată providenţa luiDumnezeu, nu vor fi niciodată urmăriţi de providenţa lui Dumnezeu“. Dacă nu puivasele pentru apă afară când plouă, nu vei colecta niciodată apă.

Trebuie să fim mai practici şi să folosim bunul simţ cu Dumnezeu înrevendicarea promisiunilor Lui. Dacă un om ar merge la bancă de mai multe ori pezi, şi-ar pune cecul la geamul casierului, şi apoi l-ar lua şi ar pleca cu el fără să-l

încaseze, n-ar trece mult timp şi banca l-ar soma să iasă din local.



Oamenii care merg la bancă, merg cu un scop. Ei îşi prezintă cecul, primesc banii cash, şi apoi pleacă, efectuând astfel o tranzacţie reală. Ei nu-şi pun cecul petejghea, discutând despre frumuseţea semnăturii şi arătând cât de frumos estedesenul de pe el. Nu, ei vor să primească bani pentru cecul lor şi nu vor fisatisfăcuţi fără acest fapt. Aceştia sunt oamenii care întotdeauna sunt bine primiţi la

bancă, nu cei care pur şi simplu irosesc timpul casierului. Din nenorocire, un foarte mare număr de oameni se joacă de-a rugăciunea. Ei

nu se aşteaptă ca Dumnezeu să le dea un răspuns, şi astfel ei îşi risipesc pur şisimplu timpul de rugăciune. Tatăl nostru ceresc doreşte să facem tranzacţii reale cuEl în rugăciunea noastră. Charles H. Spurgeon

Nu ţi se va tăia nădejdea. Proverbe 23:18

7 Aprilie

Puterea lor s tă î n a f i l in iş t i ţ i . ( I saia 30:7, KJ V)

Liniştea interioară este absolut necesară în adevărata cunoaştere a luiDumnezeu. Mi-amintesc că am învăţat aceasta într -o perioadă de mare criză dinviaţa mea. Întreaga mea fiinţă părea să palpite de nelinişte, şi nevoia pe care osimţeam după o intervenţie rapidă şi puternică era copleşitoare. Însă circumstanţeleerau de aşa natură că nu puteam face nimic, şi persoana care m-ar fi putut ajuta nu

făcea nimic. Pentru un timp părea ca şi cum m-aş fi făcut ţăndări din cauza frământării mele

interioare. Apoi, dintr-odată, „un susur blând şi subţire“ (1 Împăraţi 19:12) a şoptitîn adâncul sufletului meu: „Opreşte-te, şi să ştii că Eu sunt Dumnezeu“ (Psalmul46:10). Cuvintele au fost rostite cu putere, şi am ascultat. M-am adunat, aducându-mi trupul la linişte deplină, şi am forţat duhul meu tulburat să tacă. Abia atunci,uitându-mă în sus şi aşteptând, am ştiut că Dumnezeu era Cel care vorbise. El era înmijlocul crizei mele şi a neajutorării mele, şi eu m-am odihnit în El.

Aceasta a fost o experienţă pe care n-aş fi ratat-o pentru nimic în lume. Aş

putea spune că din liniştea aceea părea să provină puterea care a rezolvat criza şicare a condus foarte repede la o soluţie de mare succes. În timpul acestei crize amînvăţat efectiv că „puterea [mea] stă în a fi liniştit“. Hannah Whithall Smith

Există o pasivitate perfectă care nu este lene. Este o linişte vie născută dinîncredere. Tensiunea tăcută nu este încredere, ci doar nelinişte comprimată.

Nu în larma furtuni i u r lă t oare ,



Nu în cutremur sau f lăcări devoratoare; Ci în l in i ş t ea care poa te t rans forma or ice f r i că ,

A veni t la pro fe t susurul b lâ nd ş i l in iş t i t .

O , su f l e t e , t ac i pe mun te le lu i Dumnezeu ,Chiar dacă gri j i le ş i nevoi le se agi tă în jurul tău ca o

mare; Din rugăciuni , cereri ş i dorin ţe nemărturis i te ,

Opreş te- t e , ş i a scu l tă ce - ţ i va sp une Dumnezeu.

Orice păr tăş ie are pauze de od ihnă , Forţe noi cr esc cu f iecare n i ve l de putere;

Cele mai p lăcu te A le lu ia a le ce lor b inecuvân ta ţ i Sun t tăcu te , t imp de jumătate de oră .

O, od ihneş te - t e , î n t r -o l in i ş t e to ta lă a su f l e tu lu i , Renunţă la cuvin te , lasă rugăciunea ş i lauda pentru un

t imp , Lasă - ţ i în treaga f i in ţă , l in iş t i tă , în co ntrolu l Lui ,

Ş i înva ţă în t reaga semni f i ca ţ i e a g lasu lu i ş i zâmbetu lu i Lui.

Nu să lupţ i ca un a t l e t pentru o cunună, Nic i să apuci ce rul pr in v io l enţa voin ţe i ;

Ci să şez i cu Ta tă l tău ca un cop i l , Ş i să cunoş t i f e r i c i rea care urmează după a l Său „Fi i

l in i ş t i t !“ Mary Rowles Jarvis

8 Aprilie

De aceea s imt p lăce re în s lăbiciuni , în defăim ări , în nevoi ,în pr igonir i , în s trâmtorăr i , pentru Hris tos;

căci când sunt s lab, a tunci sunt tare .(2 Corinteni 12:10)



Traducerea literală a acestui verset adaugă un accent uluitor, permiţându-iastfel să vorbească pentru sine cu o putere pe care n-am fi realizat-o probabilniciodată. Este aşa cum urmează: „De aceea îmi găsesc plăcerea în a fi fără putere,în a fi insultat, în a trece prin situaţii critice, şi în a fi vânat şi forţat într -un colţ

pentru Hristos; căci când sunt fără putere, sunt dinamită “.Secretul cunoaşterii atotsuficienţei lui Dumnezeu stă în a ajunge la capătul a

tot ce ţine de noi şi de circumstanţele noastre. Odată ce am ajuns în acest punct,vom înceta să căutăm compătimire pentru situaţia noastră dificilă sau pentru că amfost trataţi rău, deoarece vom recunoaşte că aceste lucruri sunt condiţiile necesare

pentru binecuvântări. Atunci ne vom întoarce de la circumstanţele noastre laDumnezeu, realizând că ele sunt dovada lucrării Lui în viaţa noastră. A.B.Simpson

George Matheson, bine-cunoscutul predicator orb al Scoţiei, a spus odată:„Dumnezeul meu iubit, nu Ţi-am mulţumit niciodată pentru spinii mei. Ţi-ammulţumit de o mie de ori pentru trandafirii mei, dar nici măcar o dată pentru spinii

mei. Întotdeauna am privit înainte spre locul unde voi fi răsplătit pentru cruceamea, dar nu m-am gândit niciodată la crucea mea ca la o glorie prezentă. Învaţă-mă, o, Doamne, să Te glorific prin crucea mea. Învaţă-mă valoarea

spinilor mei. Arată-mi cum m-am înălţat la Tine pe calea durerii. Arată-mi că printre lacrimile mele am văzut curcubeele mele“.

Vai de ce l care nu vede n ic ioda tă S te le l e care s t ră lucesc pr in t re ch iparoş i .

9 Aprilie

Toate aces tea pe mine mă lovesc! (Geneza 42: 36)Toate lucrur i le lucrează împreună spre b ine le celor ce iubesc pe Dum nezeu. (Romani 8:28)

Mulţi oameni sunt în lipsă când este vorba de putere. Dar cum se produceputerea?

Acum câteva zile, eu şi prietenul meu treceam pe lângă o centrală electrică ceproducea electricitate pentru tramvaie. Am auzit zbârnâitul şi vuietul nenumăratelor roţi ale turbinelor, şi l-am întrebat pe prietenul meu: „Cum se produce puterea?“ Ela răspuns: „E generată pur şi simplu de rotirea acestor roţi şi de frecarea pe care eleo creează. Frecarea produce curentul electric“.

Într-un mod similar, când Dumnezeu doreşte să producă mai multă putere înviaţa ta, El creează mai multă frecare. El foloseşte această presiune pentru a genera



putere spirituală. Unii oameni nu se pot folosi de ea, şi fug de presiune în loc să primească puterea şi s-o folosească pentru a se ridica deasupra experienţeidureroase care a produs-o. Opoziţia este esenţială pentru menţinerea echilibruluireal dintre forţe. Forţa centripetă şi forţa centrifugă acţionează în opoziţie una faţăde cealaltă ca să menţină planeta noastră pe orbită. Acţiunea de propulsare cuplatăcu reacţiunea de repulsie menţin Pământul pe orbită în jurul soarelui în loc să-llanseze în spaţiu şi pe o cale de distrugere sigură.

Dumnezeu ne călăuzeşte vieţile în acelaşi fel. Nu este suficient să avem doar oforţă de propulsare. Avem nevoie şi de o forţă egală de repulsie, aşa că El ne reţineşi ne trece prin încercările vieţii ca să ne testeze. Presiunile ispitelor şi aleîncercărilor şi toate lucrurile care par a fi împotriva noastră ne ajută să progresăm şine întăresc temelia.

Haideţi să-I mulţumim Lui atât pentru greutăţi cât şi pentru aripile pe care Elle produce. Şi realizând că suntem divin propulsaţi, haideţi să alergăm înainte cu

credinţă şi răbdare pentru chemarea noastră înaltă şi cerească. A.B.Simpson

În t r -o fabr ică sunt ro ţ i ş i angrenaje , Sunt manivele , scr ipeţ i , cure le de t ransmisie în t inse sau

l e j e re –Unele se învâr tesc r epede , a l t e le se ro tesc înce t ,Unele împing îna in te , a l t e l e t r ag înapo i ;Unele sun t l ine ş i s i len ţ ioase , a l te le sunt agi ta te ş i

zgomotoase ,Bat , huru ie , zăngăne , se mişcă cu zmuci tu r i;

Î n t r -o confuz ie să lba t i că , în t r -un haos aparen t ,Ridică , împing, t ransmit – dar î ş i f ac t r eaba . De la cel mai puternic lev ier la ce l mai mic z imţ sau

angrenaj ,Toate se mişcă împreună pen t ru scopu l p lănu i t ; Şi în spa te le luc ră r i i e s t e o min te ca re con t ro lează , Şi o fo r ţ ă ca re d i r ec ţ ionează , ş i o mână ca re conduce .

Aşa că toa te luc ru r i l e luc rează pen t ru p rea iub i ţ i i Domnului ;Unele po t f i r e l e dacă l e luă m s ingure ;Unele pot părea că ne împiedică; a l te le pot să ne t ragă

înapoi;Dar e le luc rează împreună , ş i l uc rează sp re b ine , Toate dor in ţe le zădărn ic i t e , toa te r e fuzur i l e ne îndup leca te , Toate con t rad ic ţ i i l e , g reu de în ţe les .



Şi fo r ţ a ca re l e ţ ine , l e g răbeş te ş i l e în tâ rz ie , Le opreşte ş i le porneşte ş i le ghidează – este mâna Tată lu i

nost ru .Annie Johnson F l in t

10 Aprilie

Arată -mi pentru ce Te cer ţ i cu mine! ( Iov 10:2)

O, suflet încercat, poate că Domnul te trece prin această încercare ca să-ţidezvolţi darurile spirituale. Ai o serie de daruri pe care nu le-ai fi descoperitniciodată dacă n-ar fi fost încercările. Nu ştii că credinţa ta nu se arată niciodatăatât de mare în timpul verii călduroase, cât se arată în timpul unei ierni geroase?Dragostea ta este mai tot timpul ca un licurici, care străluceşte foarte puţin când nueste înconjurat de întuneric. Iar speranţa este ca stelele – nevăzute în strălucireasoarelui prosperităţii şi descoperite doar în timpul unei nopţi de împotrivire.Necazurile sunt deseori montura neagră pe care Dumnezeu o foloseşte pentru amonta pietrele preţioase ale darurilor copiilor Săi, făcându-le să strălucească şi maitare.

Nu te-ai rugat tu pe genunchi cu puţin timp înainte, zicând: „Doamne, cred căn-am deloc credinţă. Te rog, arată-mi că am“? Nu era rugăciunea ta, chiar dacă n-

ai realizat poate pe moment, o rugăciune care de fapt cerea încercări? Căci cum ai putea să ştii dacă ai credinţă, până nu-ţi este încercată credinţa? Poţi să te bazezi pefaptul că Dumnezeu trimite deseori încercări pentru ca darurile noastre să fiedescoperite şi pentru ca noi să fim siguri de existenţa lor. Şi este mai mult decâtdoar descoperirea darurilor noastre – noi experimentăm adevărata creştere în har ca un alt rezultat al încercărilor noastre care au fost sfinţite de El.

Dumnezeu nu-Şi antrenează soldaţii în corturi confortabile şi în lux, cipunându-i să îndure marşuri lungi şi servicii grele. Îi face să treacă prin şuvoaie deapă, să înoate prin râuri, să urce pe munţi, şi să meargă multe mile obositoare cubagaje grele.

Dragă creştine, n-ar putea aceasta să explice necazurile prin care treci acum?N-ar putea fi acesta motivul pentru care El Se ocupă de tine?

Charles H. SpurgeonA fi lăsat în pace de Satan nu este o dovadă că eşti binecuvântat.



11 Aprilie

Ce vă spun Eu la întuner ic , voi să spune ţ i la lumină; ş i ce auz i ţ i şo pt indu -se la ureche, să propovădui ţ i

de pe acoper i şu l case lor . (Mate i 10:27)

Domnul nostru ne duce mereu la întuneric ca să ne spună ceva. Poate fiîntunericul unui cămin unde o pierdere grea a lăsat storurile; întunericul unei vieţisinguratice şi pustii, în care o boală ne-a separat de lumina şi activităţile vieţii; sauîntunericul unei mâhniri zdrobitoare şi a unei dezamăgiri.

Acolo ne spune El tainele Sale – mari şi minunate, eterne şi infinite. El nedeschide ochii, orbiţi de strălucirea lucrurilor pământeşti, ca să privească laconstelaţiile cereşti. Şi urechile noastre detectează dintr -odată chiar şi şoapta

glasului Său, care de multe ori a fost acoperită de tumultul strigătelor pământeşti. Însă aceste revelaţii vin întotdeauna şi cu responsabilitatea corespunzătoare:„Ce vă spun Eu … să spuneţi la lumină … să propovăduiţi de pe acoperişulcaselor“. Noi nu trebuie să zăbovim în întuneric sau să stăm în cămăruţă. Curândvom fi invitaţi să ne ocupăm locul în zarva şi furtunile vieţii. Şi când va venimomentul acela, noi trebuie să spunem şi să propovăduim ce am aflat.

Aceasta dă o nouă semnificaţie suferinţei, a cărei cea mai tristă parte estedeseori sentimentul aparent al inutilităţii pe care aceasta îl provoacă. Suntem tentaţisă gândim: „Cât de nefolositor sunt! Ce fac, de sunt diferenţiat de ceilalţi? De ceeste irosit «parfumul scump» (Ioan 12:3) al sufletului meu?“ Acestea sunt vaieteledisperate ale celui ce suferă, dar Dumnezeu are un scop în toate. El Îşi aduce copiii

pe culmi tot mai înalte ale părtăşiei, ca să-L poată auzi vorbind „faţă în faţă, cumvorbeşte un om cu prietenul lui“ (Exod 33:11), şi apoi să transmită mesajul celor dela poalele muntelui. Au fost cele patruzeci de zile petrecute de Moise pe munteirosite? Dar timpul petrecut de Ilie la Muntele Horeb sau anii petrecuţi de Pavel înArabia?

Nu există nici o scurtătură spre o viaţă de credinţă, care este o absolutănecesitate pentru o viaţă sfântă şi victorioasă. Trebuie să avem perioade demeditaţie şi părtăşie personală cu Dumnezeu. Sufletele noastre trebuie să aibă

momente de părtăşie cu El pe munte şi să treacă prin văile odihnei liniştite la umbraunei stânci mari. Trebuie să petrecem unele nopţi sub stele, când întunericul aacoperit lucrurile pământeşti, a redus la tăcere zgomotul vieţii omeneşti şi ne-alărgit orizontul, descoperindu-ne infinitul şi eternul. Toate acestea sunt absolutesenţiale aşa cum este hrana pentru trupurile noastre.



Numai în felul acesta simţirea prezenţei lui Dumnezeu poate deveni avuţiasigură a sufletelor noastre, permiţându-ne să spunem tot timpul, cum scria şi

psalmistul odată: „Tu eşti aproape, DOAMNE“ (Psalmul 119:151). F.B. Meyer

Unele inimi, precum primulele de seară, se deschid mult mai frumosîn umbrele vieţii.

12 Aprilie

Isus , p l in de Duhul Sfânt , S-a în tors de la I ordan ş i a fos t dus de Duhul în pus t i e , unde a fos t i sp i t i t de d iavolul t imp de pa truzeci de z i l e . (Luca 4:1-2)

Isus a fost umplut cu Duhul Sfânt şi totuşi a fost ispitit. Cea mai puternicăforţă a ispitei vine deseori asupra unei persoane când aceasta este foarte aproape deDumnezeu. Cineva a spus odată: „Diavolul ţinteşte sus“. De fapt, el a făcut pe unucenic să spună că nici nu-L cunoaşte pe Hristos.

De ce doar foarte puţini oameni au avut un conflict atât de mare cu diavolulcum a avut Martin Luther? Pentru că Martin Luther zdruncina însăşi împărăţia celuirău. Şi amintiţi-vă de luptele teribile pe care le-a avut John Bunyan!

Când un om are plinătatea Duhului lui Dumnezeu, va avea mari conflicte cu

Ispititorul. Dumnezeu îngăduie ispita pentru că ea face pentru noi ceea ce furtunilefac pentru stejari, ne înrădăcinează mai adânc, şi ea face pentru noi ceea ce călduraface pentru picturile pe porţelan, ne dă durabilitate mare în timp. Nu vei realizaniciodată pe deplin cât de puternic eşti alipit de Hristos, sau El de tine, până nu-şiva folosi diavolul toată puterea lui ca să te atragă la el. Abia atunci vei simţistrângerea mâinii drepte a lui Hristos. selectat

Necazurile nemaipomenite nu sunt întotdeauna pedeapsa pentru nişte păcatenemaipomenite, ci uneori sunt încercările care rezultă din darurile nemaipomeniteale lui Dumnezeu. Dumnezeu foloseşte multe instrumente de pilire şi Îşi şlefuieştenestematele cu pile aspre. Şi sfinţii pe care El îi iubeşte în mod deosebit şi pe caredoreşte să-i facă să strălucească cel mai tare, vor simţi deseori uneltele Lui asupralor. R. Leighton

Mărturisesc cu bucurie că datorez mai mult focului, ciocanului şi pileiDomnului meu decât oricărei alte unelte din atelierul Lui. Câteodată mă întreb dacăam învăţat vreodată ceva decât la capătul nuielei lui Dumnezeu. Când sala mea declasă este cea mai întunecoasă, atunci văd cel mai bine. Charles H. Spurgeon



13 Aprilie

Ş i mâna Domnului a veni t pes te m ine acolo , ş i mi -a z i s : „Scoală - te , du- t e în va le , ş i aco lo î ţ i vo i vorb i !“ (Ezech ie l 3 :22)

Ai auzit vreodată ca cineva să fie foarte folosit de Hristos fără să fiexperimentat mai întâi o perioadă deosebită de aşteptare, sau o răsturnare totală aplanurilor lui? De când a fost trimis apostolul Pavel în pustiul Arabiei pentru treiani – timp în care trebuie să fi fost umplut cu Vestea cea Bună – până în ziua deazi, se pare că cei care vor fi folosiţi vor avea o perioadă de aşteptare. Nu ţi s-aîntâmplat niciodată să cauţi să vorbeşti despre încrederea în Domnul Isus, dar în locde asta El să-ţi ceară să arăţi ce este încrederea, prin aşteptare?

Experienţa mea este cu mult mai puţin severă decât a lui Pavel, dar reveleazăacelaşi principiu. Odată când credeam că uşa a fost larg deschisă ca eu să intru îndomeniul literar cu o mare oportunitate, uşa s-a închis la fel de repede. Doctorulmeu a intrat şi mi-a spus simplu: „Niciodată! Trebuie să alegi între a scrie şi a trăi,

pentru că nu le poţi face pe amândouă“. Era în anul 1860, şi n-am ieşit dincarapacea mea izolatoare cu cartea mea Ministry of Song (Slujba Cântării) înaintede 1869. Atunci am văzut înţelepciunea deosebită care m-a ţinut în aşteptare timpde nouă ani în umbră.

Dragostea lui Dumnezeu este neschimbătoare. El ne iubeşte la fel chiar şi cândnu vedem şi nu simţim dragostea Lui. Iar dragostea şi suveranitatea Lui sunt egaleşi universale. De aceea, deseori El reţine bucuria noastră şi conştientizarea

progresului nostru, pentru că El ştie cel mai bine ce anume va desăvârşi şi va înlesni lucrarea Lui în noi. Frances Ridley Havergal

Am lăsat în tăcere Acea luc rare a mea,

Şi am luat ce -mi fu sese t r imi s –Un t imp de odihnă.

Glasul S tăpânului m -a chemat Să mă od ihnesc deopar te ;

„Deopar te numai cu I sus“ , A răsuna t în ecou in i ma mea.



În lucrare sau în aş tep tare Fie ca noi să împl in i m

Nic idecum voi a noastră , c i numai Voia S tăpânu lu i !

se l ec ta t

Dumnezeu dă locuri de odihnă precum şi locuri de muncă. Aşa că odihneş–te-te şi fii mulţumitor când El te aduce, obosit şi slăbit, la ape de-a lungul drumului.

14 Aprilie

Căci Însuş i Domnul , cu un s tr igăt , cu glasul unui arhanghel ş i cu trâmbi ţa lui Dumnezeu, va co bor î d in cer ,

ş i în tâi vor învia cei m orţ i în Hris tos . Apoi , noi cei v i i , care vom f i rămas , vom f i răpi ţ i to ţ i împreună cu ei , în nor i ,

ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; ş i as t fe l vom f i to tdeauna cu Do mnul .

(1 Tesaloniceni 4:16-17)

Era „dis de dimineaţă“ (Luca 24:1), „pe când era încă întuneric“ (Ioan 20:1),când Domnul Isus a înviat din morţi. Numai luceafărul de dimineaţă, nu soarele,

strălucea deasupra mormântului Său când s-a deschis. Umbrele Ierusalimului nu seretrăseseră încă, şi locuitorii lui încă nu se treziseră. Da, era încă noapte, era untimp de întuneric şi adormire, când El a înviat, dar învierea Lui nu a deranjatsomnul oraşului.

Şi va fi în timpul întunericului unei dimineţi devreme, când numai luceafărulde dimineaţă va străluci, când trupul lui Hristos – Biserica Lui – va învia. Ca şi El,sfinţii Săi se vor trezi în timp ce copiii nopţii şi ai întunericului îşi vor dormi încontinuare somnul morţii lor. Când vor învia, sfinţii nu vor deranja pe nimeni, şilumea nu va auzi glasul care-i cheamă. Liniştit, cum i-a culcat Domnul Isus – pefiecare în mormântul lui tăcut, ca pe nişte copii ţinuţi în braţe de mamele lor – la felde liniştit şi blând îi va trezi El când va sosi ceasul. La fiecare vor veni cuvinteledătătoare de viaţă: „Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână!“ (Isaia26:19). Prima rază de glorie îşi va croi drum până-n mormintele lor. Sfinţii vor sorbi prima rază de lumină a dimineţii, în timp ce norii de la răsărit vor da semnefoarte slabe de apariţie. Parfumul plăcut al dimineţii, împreună cu liniştea ei



încântătoare, cu prospeţimea ei înviorătoare, cu dulcea ei singurătate, şi cu puritateaei tăcută – toate atât de solemne şi totuşi atât de pline de speranţă – vor fi ale lor.

O, ce contrast imens între aceste binecuvântări şi neagra noapte prin caretocmai au trecut! O, ce contrast imens între aceste binecuvântări şi mormintele dincare au fost eliberaţi! Îşi vor scutura de pe ei murdăria pământului care-i ţineaodată, aruncând mortalitatea deoparte, şi vor învia cu trupuri de glorie „ca săîntâmpine pe Domnul în văzduh“. Lumina „Luceafărului strălucitor de dimineaţă“(Apoc. 22:16) îi va călăuzi în sus de-a lungul unei căi cu totul noi. Razele aceluiLuceafăr de dimineaţă, ca şi steaua din Betleem, îi va conduce în prezenţaÎmpăratului. „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia“ (Psalmul 30:5).

Horatius Bonar

În t imp ce oşt i le cereşt i cântă Osana, coborând d in cer , Cu s f in ţ i i g lor i f i ca ţ i î nso ţ i ţ i de înger i ,

Cu har pe f r un tea Lu i , ca o aureo lă de g lor i e , Î i va primi I s us pe a i să i .

„Eu vin curând“. Amin. Vino, Doamne Isuse. Apocalipsa 22:20

Un soldat spunea odată: „Când voi muri, să nu-mi cântaţi cântece deînmormântare. Ci mai degrabă cântaţi-mi deşteptarea, chemarea de dimineaţă,

pentru învierea celor chemaţi“.

15 Aprilie

Mă încred în Cuvântul Tău. (Psalmul 119:42)

Puterea credinţei noastre este direct proporţională cu nivelul nostru deîncredere că Dumnezeu va face exact ce a promis. Credinţa n-are nici o tangenţă cusentimentele, cu impresiile, cu lucrurile văzute, cu probabilitatea sauimprobabilitatea unui eveniment. Dacă încercăm să cuplăm aceste lucruri cu

credinţa, nu ne mai odihnim în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că credinţa nudepinde de ele. Credinţa se bazează numai pe puritatea Cuvântului lui Dumnezeu.Şi când Îl credem pe Dumnezeu pe Cuvânt, inimile noastre au pace.

Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în a ne exersa credinţa. El face aceasta pentru ane binecuvânta personal, pentru a binecuvânta biserica mare, şi ca o mărturie

pentru necredincioşi. Însă noi avem tendinţa de a fugi de încercarea credinţeinoastre în loc s-o întâmpinăm cu bucurie. Când vin încercările, răspunsul nostru ar



trebui să fie: „Tatăl meu ceresc a pus această cupă a încercărilor în mâna mea pentru ca mai târziu să am ceva plăcut“.

Încercările sunt hrana credinţei. O, fie ca noi să ne lăsăm pe mâna Tatăluinostru ceresc! Este bucuria inimii Lui să facă bine tuturor copiilor Săi. Însăîncercările şi dificultăţile nu sunt singura cale prin care credinţa este exersată şi prinaceasta amplificată. Citirea Scripturilor de asemenea ne ajută să - L cunoaştem pe

Dumnezeu aşa cum Se descoperă El în ele. Eşti tu în stare să spui cu sinceritate, din cunoştinţele tale despre Dumnezeu şi

din relaţia ta cu El, că într -adevăr El este o Fiinţă minunată? Dacă nu, lasă-mă să teîncurajez cu toată bunăvoinţa să-L rogi pe Dumnezeu să te aducă la acest punct,

pentru a putea aprecia pe deplin blândeţea şi bunătatea Lui, pentru a putearecunoaşte măcar cât de bun este El, şi pentru a putea cunoaşte ce plăcut este pentruinima lui Dumnezeu să facă bine copiilor Săi.

Cu cât ne apropiem mai mult de acest punct în omul nostru dinăuntru, cu atât

suntem mai bucuroşi să ne lăsăm pe mâna Lui şi cu atât suntem mai mulţumiţi cutoate lucrările pe care le face El cu noi. Deci, când vin încercările, vom spune: „Amsă aştept cu răbdare să văd binele pe care-l va face Dumnezeu în viaţa mea, cusiguranţa calmă că El îl va face“.

În felul acesta, vom da o bună mărturie înaintea lumii şi prin aceasta vieţilealtora vor fi întărite. George Mueller

16 Aprilie Pr in credinţă Avraam , când a fos t chema t să plece într -un loc ,

pe care avea să - l ia ca moş ten ire , a ascul ta t ş i a p leca t fără să ş t ie unde se duce . (E vre i 11:8)

Avraam „nu ştia unde se duce“ – pentru el era pur şi simplu suficient să ştie cămergea cu Dumnezeu. El nu se baza atât de mult pe promisiuni cât se baza pe Celcare a promis. Şi el nu se uita la dificultatea circumstanţelor, ci se uita la Împăratullui – eternul, nemărginitul, invizibilul, înţeleptul şi singurul Dumnezeu – carecoborâse de pe tronul Său pentru a-i arăta lui calea şi care, cu siguranţă, se vadescoperi.

O, credinţă glorioasă! Lucrările şi posibilităţile tale sunt acestea: mulţumireade a întinde pânzele cu ordinele încă pecetluite, datorită încrederii neclintite înînţelepciunea Domnului, Înaltul Amiral; şi bucuria de a te scula, de a lăsa totul şi de



a-L urma pe Hristos, datorită siguranţei îmbucurătoare că ce este cel mai bun pe pământ nu se poate compara cu ce este cel mai neînsemnat în cer. F.B. Meyer

Nu este nicidecum suficient să porneşti vesel cu Dumnezeu în orice aventură acredinţei. Trebuie de asemenea să-ţi strângi bucuros toate ideile despre cum va ficălătoria şi să le rupi în bucăţele, pentru că nimic din planul tău de călătorie nu seva întâmpla aşa cum te aşteptai.

Călăuza ta nu te va duce pe căi umblate. El te va conduce pe căi pe care nici n-ai fi visat vreodată că le vei vedea cu ochii tăi. El nu cunoaşte frica şi Se aşteaptă catu să nu te temi de nimic când este El cu tine.

Z iua a t recut ; s in gur ş i s lăbi t Bâjbâi în c ăutarea drumu lui meu

Într-un ţ inu t pus t iu ş i f ără soare . Cărarea ce duce la lumină

N-am găs i t -o! În noap tea aceea în tunecoasă Dumnezeu m-a lua t de mână .

E l m-a condus ca să nu mă rătăces c , Ş i m -a adus pe o ca le s igură ş i nouă

Pe care n -o cunoş team. Pe la ape de odihn ă, pr in păşuni ver z i L -am urmat – ca lea nu a vea

Mărăc in i ş i p i e t re .

În tunericul greu ş i -a p ierdu t pu terea ,Ochi i me i obos i ţ i zăreau în s fârş i t

Licăr i rea zor i lor . Înain te , înain te în s iguranţă , pr in s t ră lucirea răsări tu lu i Am mers , cu mâna mea î n a Lui , ş i ia tă ,

Noaptea a t recut . Annie Porter

Johnson

17 Aprilie

Mâna Domnul ui a făc ut asemenea lucrur i .( Iov 12:9)



Acum câţiva ani, a fost găsit cel mai magnific diamant din istoria lumii într -omină din Africa. Acesta a fost prezentat apoi regelui Angliei pentru a-i împodobicoroana. Regele l-a trimis la Amsterdam ca să fie tăiat de un expert în prelucrarea

pietrelor scumpe. Îţi poţi imagina ce a făcut cu el? A luat acest giuvaer de o valoare inestimabilă şi a făcut o crestătură în el. Apoi

l-a lovit o dată tare cu ciocanul lui, şi minunatul giuvaer a căzut în mâna lui, spartîn două. Câtă nesăbuinţă! Ce pierdere! Câtă lipsă de grijă!

De fapt, nu aşa stăteau lucrurile. Pentru că vezi tu, acea singură lovitură cuciocanul fusese studiată şi plănuită zile întregi, ba chiar săptămâni. Desene şi trasăriau fost făcute pe piatra preţioasă. Calitatea lui, defectele, şi posibilele linii de-alungul cărora s-ar fi putut crăpa au fost studiate până la cel mai mic detaliu. Şi omulcăruia i-a fost încredinţat era unul dintre cei mai iscusiţi tăietori în pietre preţioasedin lume.

Acum mai crezi că lovitura aceea a fost o greşeală? Nu, a fost cheia bolţii şi

culmea măiestriei tăietorului în pietre preţioase. Când l-a lovit, a făcut singurullucru care i-ar fi dat acelui giuvaer cea mai perfectă formă, strălucire şi splendoarea lui. Lovitura care părea să distrugă acea minunată piatră preţioasă era de faptrăscumpărarea ei perfectă, pentru că din jumătăţile obţinute s-au format douăgiuvaere magnifice. Numai ochiul dibaci al expertului tăietor în piatră a putut vedeafrumuseţea celor două diamante ascunse în piatra neşlefuită şi netăiată aşa cumieşise din mină.

Câteodată, în acelaşi fel, Dumnezeu îngăduie să cadă o lovitură usturătoare peste viaţa ta. Sângerezi, simţind durerea, şi sufletul tău plânge în agonie. Laînceput crezi că lovitura este o greşeală îngrozitoare. Dar nu este, pentru că tu eşti

pentru Dumnezeu cea mai preţioasă bijuterie din lume. Şi El este cel mai iscusittăietor în pietre scumpe din univers.

Într-o zi tu tre buie să fii una din bijuteriile care vor împodobi coroanaÎmpăratului. Aşa cum stai acum în mâna Lui, El ştie foarte bine ce trebuie să facăcu tine. Nici măcar unei singure lovituri nu i se va permite să cadă asupra sufletuluitău temător fără voia dragostei lui Dumnezeu. Şi poţi fi sigur că din adânculexperienţei, vei vedea binecuvântări negrăite, şi o bogăţie spirituală pe care nu ţi-aiimaginat-o niciodată înainte. J.H.M.

Într-una din cărţile lui George MacDonald, unul din personaje face această

remarcă dureroasă: „Mă întreb de ce m-a făcut Dumnezeu. Nu văd nici un scop înaceasta!“ Un alt personaj îi răspunde: „Poate nu vezi nici un scop acum, dar El nicin-a terminat să te facă. Şi pe lângă aceasta, tu te împotriveşti procesului“.

Dacă oamenii ar crede că sunt încă în procesul creaţiei, dacă s-ar supuneCreatorului, lăsându-L să-i modeleze aşa cum modelează olarul lutul, şi dacă s-ar

preda pe ei înşişi acţiunii roţii Lui într -un act minunat şi deliberat, curând vor vedeacă sunt în stare să mulţumească pentru fiecare apăsare a mâinii Lui, chiar dacă este



dureroasă. Şi uneori ei trebuie nu doar să creadă, ci şi să aibă în vedere scopul luiDumnezeu: „Să ducă pe mulţi fii la slavă“ (Evrei 2:10).

Nic i o s ingură l ovi tură nu poate lov i , Dacă Dumnezeul dragoste i nu găseşte potr iv i t .

18 Aprilie

El va lucra. (Psalmul 37:5 )

Odată credeam că după ce m-am rugat, era responsabilitatea mea să fac tot ce-mi stă în putinţă ca să primesc răspunsul. Însă Dumnezeu m-a învăţat o cale mai

bună şi mi-a arătat că efortul propriu întotdeauna împiedică lucrarea Lui. Deasemenea mi-a descoperit că atunci când mă rugam şi-mi puneam toată încredereaîn El pentru ceva, El pur şi simplu vroia ca eu să aştept într -o atitudine de laudă şisă fac numai ce-mi spune El. A sta liniştit, fără să faci nimic decât să te încrezi înDomnul, produce un sentiment de incertitudine, şi există deseori o mare ispită de a-ţi lua lupta în propriile mâini.

Ştim cu toţii ce dificil este să salvezi un om de la înec când acesta încearcă să -şi ajute salvatorul, şi este la fel de dificil pentru Domnul să ducă luptele noastre

pentru noi, când insistăm să le ducem noi. Nu că Dumnezeu nu ar vrea, dar nu poate, pentru că intervenţia noastră împiedică lucrarea Lui. C.H.P.

Forţele spirituale nu pot lucra atâta vreme cât noi ne încredem în forţele pământeşti. Deseori nu reuşim să-I dăm lui Dumnezeu ocazia de a lucra, pentru că nu

realizăm că El are nevoie de timp pentru a ne răspunde la rugăciune. Dumnezeu arenevoie de timp ca să coloreze un trandafir sau să facă să crească un stejar mare. ŞiÎi trebuie timp ca să facă pâine din lanurile de grâu. El alege pământul, apoi îl arăşi-l afână. Îl însămânţează şi-l udă cu ploi şi rouă. Apoi aduce căldura dătătoare deviaţă firicelului de iarbă, mai târziu creşte spicul şi bobul de grâu auriu, şi în sfârşitdă pâine celor flămânzi.

Toate acestea iau timp. De aceea semănăm sămânţa, lucrăm pământul şi apoiaşteptăm şi ne încredem în Dumnezeu până se împlineşte planul Său. Înţelegemacest principiu când este vorba de cultivarea unui câmp, şi trebuie să învăţămaceeaşi lecţie în ce priveşte viaţa noastră de rugăciune. Dumnezeu are nevoie detimp ca să ne răspundă la rugăciuni. J.H.M.



19 Aprilie

S taţ i pe loc , ş i ve ţ i vedea izbăvirea

pe care v-o va da Dom nul în z iua aceasta .(Exod 14:13)

Acest verset conţine porunca lui Dumnezeu pentru mine ca şi credincios pentru acele perioade în care mă confrunt cu situaţii cumplite şi dificultăţiextraordinare. Ce trebuie să fac eu când nu mă pot retrage nici nu pot mer ge înainteşi calea mea este blocată şi la dreapta şi la stânga?

Cuvântul Stăpânului pentru mine este: „Stai pe loc“. Şi cel mai bun lucru pecare-l pot face în momentele acelea este să ascult numai de cuvântul Stăpânuluimeu, pentru că alţii vor veni la mine cu sugestiile lor şi cu sfaturile lor rele.

Disperarea va veni, şoptind: „Renunţă – nu te împotrivi“. Dar chiar şi-n cele maigrele timpuri, Dumnezeu mă va face să fiu vesel şi curajos, bucurându-mă îndragostea şi credincioşia Lui.

Laşitatea va veni şi va spune: „Trebuie să te întorci la căile de acţiune alelumii. Este prea greu pentru tine să continui să trăieşti viaţa de creştin. Renunţă la

principiile tale“. Însă oricât de mult m-ar presa Satan să urmez calea lui, nu pot, pentru că sunt un copil al lui Dumnezeu. Hotărârea divină a Domnului mi-a poruncit să merg „din putere în putere“ (Psalmul 84:7). De aceea, aşa voi face, şinici moartea, nici iadul nu mă vor întoarce de pe calea mea. Şi dacă pentru o

perioadă El îmi spune să „stau pe loc“, voi admite aceasta ca un timp de reînnoire a puterii mele pentru paşii mai mari din viitor. Nerăbdarea va veni, ţipând: „Scoală-te, fă ceva! Să «stai pe loc» şi să aştepţi

este pură trândăvie“. De ce să mă gândesc că trebuie să fac ceva acum în loc săprivesc la Domnul? El nu numai că va face ceva – El va face totul.

Aroganţa va veni, mândrindu-se: „Dacă marea îţi blochează calea, aruncă-te înea şi aşteaptă un miracol“. Însă adevărata credinţă nu ascultă niciodată de aroganţă,de nerăbdare, de laşitate sau de disperare, ci Îl aude numai pe Dumnezeu, spunând:„Stai pe loc“. Şi atunci rămâne pe loc neclintită ca o stâncă.

„Stai pe loc“. Trebuie să iau postura unuia care stă pe loc, gata de acţiune,aşteptând alte ordine şi aşteptând vesel şi răbdător glasul Conducătorului. Nu vatrece mult şi Dumnezeu îmi va spune, la fel de clar cum i-a spus şi lui Moise sătransmită copiilor lui Israel: „Să pornească înainte“ (Exod 14:15).

Charles H. Spurgeon

Tac i ! Ce- i cu aceas tă gr i jă ne l in i ş t i tă



Pentru căi le voas t re încâ lc i t e? Dumnezeu le cun oaşte pe toate . El î ţ i dă v i teză

Ş i to t E l îngădu ie în târz ier i . Este b ine pent ru t ine să mergi p r in credin ţă

Ş i nu pr in vedere . Ia-o pe încredere încă pu ţ in . Curând ve i desc i f ra mis t eru l corec t

Din p l inăta tea s t ră lucir i i zâmbetulu i Său.

În perioade de nesiguranţă – aşteaptă . Dacă ai vreo îndoială – aşteaptă , nu tesforţa să intri în acţiune. Dacă simţi vreo reţinere în duhul tău, nu porni împotriva ei– aşteaptă până se eliberează calea.

20 Aprilie

„Lucrul aces ta nu se va face nici p r in putere , n ic i pr in tăr i e ,c i pr in Duhul Meu“, z ice Domnul oş t i r i lor .

(Zaharia 4:6)

Odată, pe când mergeam pe drum pe un deal abrupt, am zărit un băiat pe o bicicletă aproape de poale. El pedala în susul dealului împotriva vântului şi era

lesne de observat că urca din greu. Chiar în momentul când făcea cel mai mareefort şi se chinuia să facă tot ce putea în ciuda durerii, un tramvai, care deasemenea urca dealul, s-a apropiat de el. Mergea suficient de încet ca băiatul să se

poată agăţa de drugul din spate, şi sunt sigur că aţi ghicit care a fost rezultatul. Aurcat dealul fără nici un efort ca o pasăre care planează pe cer.

Atunci mi-a străfulgerat acest gând prin minte: „Eu sunt ca acel băiat pe bicicletă în oboseala şi slăbiciunea mea. Pedalez în susul dealului împotriva a totfelul de împotriviri şi sunt aproape epuizat de această trudă. Dar exact lângă mine,este o mare putere disponibilă – puterea Domnului Isus. Tot ce trebuie să fac estesă intru în legătură cu El şi să menţin comuniunea cu El. Şi chiar dacă mă agăţ doar cu un deget mic de credinţă, va fi suficient pentru ca puterea Lui să mă ajute să ducla îndeplinire slujba care mă depăşeşte acum“.

Faptul că l-am urmărit pe acel băiat pe bicicletă, m-a ajutat să las deoparteoboseala şi să recunosc acest mare adevăr. din The Life of Fuller Purpose

Abandonat



To ta l abandona t Duhu lu i S fân t !Căutând toa tă p l ină ta tea Lu i , or i câ t ar cos t a ;Tăind toa te l egă tur i l e , mă arunc în adâncu l

Mari i Lui puter i – care poa te sa lva ş i păs t ra .

Tota l abandonat Duhulu i S fânt !O! Scu fundarea , scu fundarea , până când eu l es t e p ierdu t !

Până când vasu l gol i t zace zdro bi t la p ic ioarele Lu i ; Aşteptând până când umplerea Lui va desăvârşi lucrarea.

To ta l abandona t vo i i l u i Dumnezeu; Necăutând a l tă cale decât zgomotul paşi lor S tăpânului meu; Lăsând t rândă via ş i p lăcerea , făcându -L pe El a l egerea mea ,

Aşteptând călăuzirea Lui , ascul tând de g lasul Lui .

To ta l abandona t ! N ic i o vo ie de -a mea; Pentru t imp ş i e t erni ta te , a Lui , ş i numai a Lui ; Toate planurile şi scopurile mele au fost absorbite de voia Sa

plăcută, Neavând n imic , ş i to tuşi s tăpânind toate lucruri le în El .

Tota l abandona t ! Es te a tâ t de p lăcu t să f i i Pr i n s de fun i i l e dragos te i Lu i , ş i t o tuş i surpr inză tor de l iber ;

L iber de lanţuri le păcatulu i , l iber de îndoială ş i f r ică , L iber de orice nel in iş te , povară, supărare sau gri jă . Tota l abandona t ! O , p lăcu tă e od ihna , Când zăbovesc , aş t ep tând , la p ic ioare le Lu i binecuvânta te;

Aşteptând venirea Oaspete lu i d iv in , Care va cură ţ i per fec t lăun t ru l f i i n ţ e i me l e .

Ia tă! El v ine ş i mă umple , scumpul Duh Sfân t ! Eu, în El , sunt s a t i s făcut ! Eu, în El , sunt împl in i t !

Ş i lumina d in su f l e tu l meu nu se va mai s t inge Atâta t imp câ t ţ in l egământu l – abando nat Lui ! Anonim



21 Aprilie

El nu s -a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu . . .depl in încredinţat că El ce făgăduieşte , poate să ş i

împl inească. (Romani 4:20 -21 )

Scripturile ne spun că Avraam, „fiindcă n-a fost slab î n credinţă, el nu s-a uitatla trupul său, care era îmbătrânit“ (v. 19). El nu s-a descurajat, pentru că nu se uitala el, ci la atotputernicul Dumnezeu. „El nu s-a îndoit de făgăduinţa luiDumnezeu“, ci a stat drept, fără să se aplece sub greutatea ameţitoare a

binecuvântării lui Dumnezeu. În loc să slăbească, credinţa lui s-a întărit şi maimult, emanând şi mai multă putere, în ciuda apariţiei mai multor dificultăţi.Avraam L-a glorificat pe Dumnezeu pentru atotsuficienţa Sa şi era „deplinîncredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească“.

Traducerea literală a acestui pasaj din greacă exprimă gândul în felul acesta:Dumnezeu nu este doar capabil, ci cu prisosinţă capabil, cu bunătate şi cugenerozitate capabil, cu un surplus infinit de resurse, şi etern capabil să facă ceea cea promis.

El este Dumnezeul resurselor nelimitate – singura limită vine de la noi.Cererile noastre, gândurile noastre şi rugăciunile noastre sunt prea puţine, iar aşteptările noastre sunt prea mici. Dumnezeu încearcă să ne r idice viziunea la unnivel mai înalt, ne cere să avem aşteptări mai mari şi prin aceasta ne aduce la oapropiere mai mare. Vom continua noi să trăim într -un mod care dispreţuieşte voia

Lui şi tăgăduieşte Cuvântul Lui? Nu există nici o limită la ceea ce putem cere şi aştepta de la gloriosul nostru ElŞaddai – Dumnezeul nostru atotputernic. Şi nu există nici o modalitate pentru noide a măsura binecuvântarea Lui, pentru că El „poate să facă nespus mai mult decâtcerem sau gândim noi“, „prin puterea care lucrează în noi“ (Efeseni 3:20).

A. B. SimpsonCalea de a găsi tezaurul binecuvântărilor lui Dumnezeu este să urci scara

promisiunilor Sale divine. Aceste promisiuni sunt cheia care deschide uşa către bogăţiile de har şi de bunătate ale lui Dumnezeu.

22 Aprilie

El ş t ie ce cale am urmat . ( Iov 23:10 )



O, credinciosule, ce glorioasă asigurare ne dă acest verset! Câtă încredere am,deoarece calea pe care am urmat-o – această cale plină de încercări şi de lacrimi,oricât de întortocheată, de ascunsă, sau de sinuoasă ar fi – El o ştie! Când cuptoruleste încălzit de şapte ori mai mult decât de obicei (vezi Daniel 3:19), ştiu că El îmiluminează calea în continuare. Există un Îndrumător atotputernic care-mi cunoaşteşi-mi îndreaptă paşii, chiar dacă ei mă duc la apele amare de la Mara sau la bucuriaşi înviorarea oazei de la Elim (vezi Exod 15:23, 27).

Calea este întunecată pentru egipteni, însă îşi are stâlpul de nor şi de foc pentruIsraelul lui Dumnezeu. Cuptorul poate fi aprins, dar eu pot să mă încred nu numaiîn mâna care aprinde focul, ci pot avea şi siguranţa că focul nu va mistui ci doar vacurăţi. Şi când procesul de curăţire se va termina, nici un moment mai devreme saumai târziu, voi „ieşi curat ca aurul“ (Iov 23:10).

Când simt că Dumnezeu este foarte departe, El este adesea foarte aproape demine. „Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea“ (Psalmul

142:3). Cunoaştem cumva pe un altul care străluceşte mai tare decât cea mai puternică lumină a soarelui, care ne întâmpină în camera noastră cu prima rază desoare, care are o tandreţe infinită şi ne urmăreşte cu compasiune în toate zilelenoastre, şi care „ştie ce cale am urmat“?

Lumea, în tim puri de restrişte, vorbeşte de „providenţă“ cu o lipsă totală deînţelegere. Ea Îl detronează pe Dumnezeu, care este viaţa, Suveranul care conduceuniversul, pentru o neanimată, moartă abstracţie. Ceea ce ei numesc „providenţă“ eivăd de fapt ca nişte întâmplări ale destinului, coborându-L pe Dumnezeu din

poziţia Sa de Jehova, înfăptuitorul nostru puternic şi personal.Durerea ar fi îndepărtată din multe încercări pline de agonie dacă aş putea

vedea ce a văzut Iov în timpul grelei sale încercări, când toată speranţa pământească zăcea distrusă la picioarele lui. El n-a mai văzut nimic decât mâna luiDumnezeu – mâna lui Dumnezeu în spatele săbiilor sabeenilor care i-au atacatslujitorii şi turmele, şi-n spatele focului devastator; mâna lui Dumnezeu dând aripi

puternicelor vânturi deşertice, care i-au măturat copiii; şi mâna lui Dumnezeu înliniştea cumplită din căminul său distrus. Astfel, văzându-L pe Dumnezeu în toate, Iov a putut spune: „ Domnul a dat şi

Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!“ (Iov 1:21). Însă credinţa luişi-a atins culmea când acest odată- puternic prinţ al deşertului „a şezut pe cenuşă“

(Iov 2:8) şi încă a putut spune: „Chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El“(Iov 13:15, KJV). J. R. Macduff

23 Aprilie



Când umbl u în mi j locul s trâmtorăr i i , Tu mă înviorez i .(Psalmul 138:7)

Traducerea literală a acestui verset din limba ebraică este „înaintez în mijloculstrâmtorării“. Ce cuvinte descriptive! Şi odată ce L-am chemat pe Dumnezeu întimpul strâmtorării noastre, am r evendicat promisiunea Lui de eliberare dar nu amprimit-o, şi am fost asupriţi în continuare de Vrăjmaş, până am ajuns chiar în toiulluptei – sau „în mijlocul strâmtorării“ – alţii ne pot spune: „Nu mai supăra peÎnvăţătorul“ (Luca 8:49).

Când Marta a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu“(Ioan 11:21), Domnul Isus a contrat lipsa ei de speranţă cu promisiunea Lui ceamare: „Fratele tău va învia“ (Ioan 11:23). Şi când umblăm „în mijloculstrâmtorării“ şi suntem tentaţi să gândim, ca şi Marta, că am trecut de punctul de a

fi salvaţi, Domnul nostru ne răspunde şi nouă cu o promisiune din Cuvântul Său:„Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi“.Deşi răspunsul Lui pare să întârzie atât de mult şi noi continuăm să umblăm

„în mijlocul strâmtorării“, „mijlocul strâmtorării“ este locul unde El ne înviorează,nu locul unde El ne părăseşt e. Perioadele când continuăm să umblăm aparent într -ostare de deznădejde totală sunt chiar perioadele când El „[Îşi] întinde mâna spremânia vrăjmaşilor [noştri]“ (Psalmul 138:7). El va duce strâmtorarea noastră la bunsfârşit, făcând ca atacul Vrăjmaşului să înceteze şi să eşueze.

În lumina acestor lucruri, ce motiv am avea să disperăm? Aphra White

Ochiul furtunii

Nu- ţ i f ie teamă că vâr te ju l de vânt ar pu tea să te ia de a ic i , Nici n- aş tep ta cu răsu f larea tă ia tă a tacu - i f u r ios , Nic i nu te d a înapoi d in fa ţa năpaste i te r ib i le a gr ind inei , Ci t rec i pr in marg ine până -n mi j locu l vâr te ju lu i ,Căci aco lo es t e un adăpos t , î n sor i t ş i ca ld , Ş i Cred in ţa î ş i vede Dumnezeu l pr in och iu l fu r tun i i .

Apriga fur tună cu ra fa le ş i ur le t să lbat ic Ş i amenin ţăr i l e rău lu i po t să ba tă pe ţărm, Valur i l e să f i e câ t munţ i i , câmpi i l e câmpur i de bă ta ie ,Ş i pământu l să f i e scu funda t în t r -un po top ,Totuşi , suf letul care se bizuie pe Dumnezeu îşi cântă brav

psalmul,Căci in ima fur tun i i e s t e cen t ru l l in i ş t i i .



Să nu lăsăm speran ţa să se s t ingă în negura nop ţ i i ,

Deşi c ic lonu l poate să ascundă pen tru un t imp lumina, Pentru că -n spa te l e în tuner icu lu i g ros s t e l e le s t ră lucesc , Ş i lumina cerur i lor lu i Dumnezeu , dragos tea Sa o va face a

t a , Nu lăsa n ic i o în tr i s tare să - ţ i în tunece ochi i , c i r id ică - i î n

susCătre fa ţa Dumnezeu lu i tău ş i că t re a lbas t ru l ceru lu i Său .

Furtuna es te re fugiu l tău dep arte de pericol ş i p ă cat ,Ş i Dumnezeu Însuş i t e bagă înăun t ru pen t ru s iguran ţă ;

Furtuna, c u El , se s chimbă -n t r -o l in i ş t e adâncă , Iar ur le tu l vântur i lor es te sunetu l unui psalm.

Fi i bucuros ş i senin când nori i de fur tună se formează; Dumnezeu zâmbeş te copi lu lu i Său în ochi u l fu r tun i i .

24 Aprilie

Ş i credinţa es t e … o puternică î ncredinţare

despre lucrur i le care nu se văd. (Evrei 11:1)

Credinţa veritabilă îşi pune scrisoarea în cutia poştală şi îi dă drumul. Îndoiala,însă, ţine plicul de un colţ şi apoi se întreabă de ce nu mai vine răspunsul. Suntnişte scrisori pe biroul meu pe care le-am scris acum câteva săptămâni, dar încă nule-am expediat pentru că nu sunt sigur de adresa sau de conţinutul lor. Acestescrisori nu mi-au fost de nici un folos nici mie nici altcuiva până-n acest moment.Şi nu vor face niciodată nimic până nu le voi da drumul, încredinţându-leserviciului poştal.

La fel este şi cu credinţa autentică. Îşi încredinţează situaţia în mâna luiDumnezeu, lăsându-L să lucreze. Psalmul 37:5 este o mare confirmare a acestuilucru: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra“.El nu va lucra niciodată înainte să încredinţăm. Credinţa primeşte – ba mai mult, îşiînsuşeşte efectiv – darurile pe care Dumnezeu ni le oferă. Putem să credem în El, săvenim la El, să-I încredinţăm Lui, şi să ne odihnim în El, dar nu vom cunoaşte



niciodată deplin toate binecuvântările noastre până nu vom începe să primim de laEl şi să venim la El cu un duh statornic şi acaparator .

din Zilele cerului pe pământ Dr. Payson, pe când era încă tânăr, a scris odată unei bătrâne mame care era

extrem de îngrijorată şi de împovărată de starea fiului ei. El i-a scris:

Te îngrijorezi prea mult pentru el. Odată ce te-ai rugat pentruel, aşa cum ai şi făcut, şi l-ai încredinţat în mâna lui Dumnezeu, n-ar trebui să te mai îngrijorezi. Porunca lui Dumnezeu: „Nu văîngrijoraţi de nimic“ (Filipeni 4:6) este nelimitată, şi la fel este şiversetul: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre“ (1 Petru5:7). Dacă într -adevăr am aruncat poverile noastre asupra altuia, ar mai putea ele continua să ne apese? Dacă le cărăm cu noi de latronul de har, este evident că nu le-am lăsat acolo. În viaţa mea îmi

testez rugăciunile astfel: după ce încredinţez ceva în mâna luiDumnezeu, dacă pot pleca mai departe, aşa cum a plecat Ana, fărănici o supărare, durere sau îngrijorare în inima mea, văd în aceasta odovadă că m-am rugat cu credinţă. Dar dacă mă rog şi apoi încă îmimai car povara, înseamnă că nu mi-am exercitat credinţa.

25 Aprilie Maria Magdalena ş i ce alal tă Marie era u acolo ş i şedeau în faţa m ormântului . (Matei 2 7:61)

O, cât de greu este înţeles necazul! Suferinţa este ignorantă şi nici măcar n-ointeresează să înveţe. Când femeile întristate „şedeau în faţa mormântului“, auvăzut ele triumful următorilor 2000 de ani? Au văzut ele altceva în afară de faptulcă Hristos nu mai era?

Hristosul pe care tu şi eu Îl cunoaştem astăzi a venit din pierderea lor. Deatunci, nenumărate inimi îndurerate au cunoscut învierea în mijlocul necazului lor,şi totuşi aceste femei întristate au urmărit începutul acestui rezultat şi n-au văzutnimic. Ceea ce ele considerau ca fiind sfârşitul vieţii era de fapt pregătirea pentruîncoronare, fiindcă Hristos a rămas tăcut pentru ca să poată trăi din nou cu înzecităputere.



Dar ele n-au văzut aceasta. Ele au jelit, au plâns, au plecat şi apoi au venit dinnou la mormânt, conduse de inimile lor zdrobite. Şi încă era doar un mormânt –neprofetic, mut, şi trist.

La fel este şi cu noi. Fiecare din noi şedem „în faţa mormântului“ în grădinanoastră şi iniţial spunem: „Această tragedie este ireparabilă. Nu văd nici un

beneficiu în ea şi nu voi accepta nici o mângâiere“. Şi totuşi, chiar în mijlocul celor mai profunde şi mai rele adversităţi, Hristosul nostru deseori zace acolo, aşteptândsă fie înviat.

Salvatorul nostru este acolo unde pare să fie moartea noastră. La capătulsperanţei noastre găsim cel mai strălucit început al împlinirii. Acolo undeîntunericul pare să fie cel mai adânc, urmează să ia naştere cea mai strălucitoarelumină. Şi odată ce experienţa s-a încheiat, vedem că grădina noastră urâţită demormânt.

Bucuriile noastre sunt mai mari când necazul este în mijlocul lor. Şi necazurile

noastre devin strălucitoare prin bucuriile pe care Dumnezeu le postează în jurul lor.Se poate ca la început florile grădinii să nu fie favoritele noastre, dar vom învăţa căele sunt florile inimii. Florile sădite la mormânt, adânc în inima creştinului, suntdragostea, speranţa, credinţa, bucuria şi pacea.

Pe o ca le a pa t imi lor gre le A in tra t Hri s tos în odihnă;

Ş i să cau t eu t randa f i r i a i c i , Sau să cred că pământu l e b inecuvân ta t? Cei mai a lb i c r in i cereş t i î n f loresc

Din cununa spin oasă a nenorocir i i de pe pământ: C ine- ş i poate duce cr ucea a ic i cu umi l in ţă , Va pur ta purpura împără tească aco lo .

26 Aprilie

Privesc toate aceste lucruri ca o p ierdere , fa ţă de p reţul nespus d e mare

al cunoaş ter i i lu i Hris tos Isus , Domnul meu.(Fi l ipeni 3:8)



Lumina este întotdeauna preţioasă şi se formează prin consumul a ceea ce o produce. O lumânare neaprinsă nu luminează, căci arderea trebuie să vină înaintealuminii. Nici noi nu putem fi de folos altora dacă nu plătim un preţ. Ardereasugerează suferinţă, şi noi încercăm să evităm durerea.

Avem tendinţa să simţim că facem cel mai mare bine din lume când suntem puternici şi în formă pentru orice lucrare activă şi când inima şi mâinile noastresunt ocupate cu faptele bune ale slujirii. De aceea, când suntem puşi deoparte

pentru suferinţă, când suntem bolnavi, când suntem mistuiţi de durere, şi când toateactivităţile noastre au încetat, simţim că nu mai suntem de nici un folos şi că nurealizăm nimic.

Şi totuşi, dacă vom fi răbdători şi supuşi, mai mult ca sigur că vom fi o maimare binecuvântare pentru lumea din jurul nostru în timpul suferinţei şi dureriinoastre decât eram când credeam că facem cea mai mare lucrare. Atunci ardem, şilumina noastră străluceşte datorită focului. din Gânduri de seară

Gloria de mâine este înrădăcinată în corvoada de azi. Mulţi oameni doresc gloria fără cruce, şi lumina strălucitoare fără focularzător, dar crucificarea vine înaintea încoronării.

Aţ i auzi t pov estea p lante i de a loe , Departe în c l i matu l însori t ?

După o creşter e modestă de o su tă de an i Ajunge în s fâ rş i t la t impul e i de în f lor ire;

Ş i a tunc i un boboc minuna t d in coroana e iSe sparge în o mie de f lo r i ;

Această regină a f lor i lor , văzută în t impul în f lor ir i i , Es te mândr ia umbrare lor t rop ica le ,

Dar f loarea pentru p lantă es te un sacri f ic iu , Pentru că în f loreşte numa i o dată , ş i apoi moare .

Aţ i mai auz i t de p lan ta d e a loe ,Care creş te în c l imatu l în sor i t ,

Cum f i ecare d in mi i l e e i de f lo r i ,Când cade în per ioada de în f lor i re ,

Este ca o mică p lant ă care - ş i împlântă rădăcin i le În locul un de cade pe pă mânt , Ş i înda tă ce au căzu t d in coro la mur ibundă ,

Cresc re pede ş i minun at de jur împreju r? Pr in moarte , ea t ră ieş t e de o mie de or i

În p lante le t inere ce răsar d in moartea ce le i bătrâne.



Aţ i auzi t pov estea pel ican ului , G imel e l Bahr-u l arab i lor ,

Care t ră ieş t e în pus t i e tă ţ i l e a f r i cane , Unde să lăş lu iesc păsăr i l e s ingura t i ce?

Aţ i auzi t cum îş i iubeşte puiş ori i , Ş i l e poar tă de gr i jă ş i se t rudeş te pen t ru b ine le lor ,

Le aduce apă d in munţ i i îndepărta ţ i , Ş i pescu ieş te în măr i pen t ru hrana lor .

În foamete î i hrăneşte – ce poa te născoc i dragos tea! Cu sânge d in p iep tu l e i – ş i , hră n indu- i , moare .

Aţ i auzi t pov estea aceasta – cea mai mărea ţă d in t re toa te – Povestea Celu i S fânt ş i Adevăr at ,

El moare , dar v i a ţa Lui , în nenumăra te su f le te

Cont inuă să ex i s t e în lume în t r -o formă nouă; Sămânţa Lu i se răspândeş te ş i umple Pământu l , Aşa cum ste le l e umplu ceruri l e de sus .

E l ne -a învă ţa t să dăm dragos tea de v ia ţă , De dragul unei v ie ţ i p l ine de drag oste .

Moartea Sa es t e v ia ţa noas t ră , p ierderea Lu i es t e câş t igu l nos t ru ;

Bucuria pentru lacr imi , pacea pentru durere .se l ec ta t

27 Aprilie

Eu sunt Cel v iu . Am fos t mort , ş i ia tă că sunt v iu în v eci i vec i lor! (Apoca l ipsa 1 :18)

Flori! Crini de Paşti! Spuneţi-mi în această dimineaţă aceeaşi lecţie plăcută anemuririi pe care aţi spus-o atâtor suflete îndurerate de-a lungul anilor. Veche Carteînţeleaptă! Lasă-mă să mai citesc o dată în paginile tale puternica încredinţare că „amuri este un câştig“ (Filipeni 1:21). Poeţilor! Recitaţi pentru mine versurile voastrecare preamăresc evanghelia vieţii veşnice la fiecare rând. Cântăreţi! Izbucniţi încă odată în imnuri de bucurie – să mai aud o dată cântările mele preferate despre

înviere.



Copaci, flori, şi păsări; şi mări, ceruri, şi vânturi – şoptiţi-o, faceţi-o să răsunedin nou, cântaţi-o, să se audă ecoul ei, să bată şi să răsune prin fiecare atom şi

particulă de pe Pământ, şi văzduhul să fie plin de ea. Să fie povestită şi repovestităiarăşi şi iarăşi, până când speranţa ajunge să fie convingere, şi convingerea devine ocertitudine a cunoaşterii. Să fie vestită până când, ca şi Pavel, chiar şi când neînfruntăm moartea, vom înainta victorioşi, cu siguranţa credinţei noastre şi cu o

paşnică şi radiantă expresie pe feţele noastre.

O, boc i tor i posomorâ ţ i , ce merge ţ i z i de z i Pe a le c imi t i ru lu i a l e i de ch ipa ros ş i t i să ,

Lăsaţ i as tăzi morminte le de jos spre care mergeţ i , Ş i r id ica ţ i -vă och i i spre a lbas t ru l e t ern a l lu i Dumnezeu!

Nu es te t imp pentru amărăciune ş i în tr i s tare;

Alegeţ i cr in i i de Paşt i , nu narcise le pale; Lăsaţ i-vă su f l e t e l e să se în f ioare de mângâie rea bucurie i ,Ş i răspunde ţ i c l inche tu lu i du lce a l c lopo ţe i lor de Paş t i .

Dacă Hris tos a r f i încă în temni ţa adâ ncă a mormântulu i , Un pr i zon ier a l Vră jmaşu lu i de care ne t emem;

Dacă El n -ar f i î nv ia t d in ce lu la pu t rez i r i i ,C ine a tunci ţ i -ar f i ş t e rs lacr imi le t r i s t e ce l e verş i?

Dacă Hris tos a r f i mort , ar t reb ui să p lângem, Dar El a înv ia t ş i a b iru i t moartea ;

Poto leş te deci suspinuri le ta le , măcar până mâine , De Paşt i acordă o vacanţă necazuri lor ta le .

May Ri le y Smi th

Un cunoscut predicator era odată în biroul lui scriind o predică pentru Paşti,când i-a trecut prin minte acest gând: „Domnul meu trăieşte!“ Plin de bucurie asărit pe podea şi repeta într -una: „Hristos este viu. Trupul Lui este cald, El nu estemarele «Eu eram», ci marele «Eu sunt»“.

Hristos nu este doar un fapt, ci un fapt viu. El este gloriosul adevăr din Ziua dePaşti! Datorită acestui adevăr, un crin pascal înfloreşte şi un înger stă la mormântul

fiecărui credincios. Noi credem într-un Domn înviat, aşa că nu vă uitaţi la trecut casă vă închinaţi doar la mormântul Lui. Uitaţi-vă în sus şi înăuntru ca să vă închinaţiHristosului cel viu. Pentru că El trăieşte, şi noi vom trăi.

Abbott Benjamin Vaughan



28 Aprilie

Copi i i lu i Israel au s tr igat către Domnul , ş i Domnul le -a r id icat un izbăvi tor , care i -a izbăvi t :

pe Otniel , …frate l e cel mai mic a l lu i Caleb . Duhul Domnului a fos t pes te e l . (Judecăto r i 3:9-10)

Dumnezeu pregăteşte mereu eroi ai Săi, şi la momentul potrivit, îi pune pe poziţie într -o clipă. El lucrează atât de repede, că lumea se întreabă de unde auapărut.

Dragă prietene, lasă-L pe Duhul Sfânt să te pregătească, prin disciplina vieţii.Şi când ultimele retuşuri au fost făcute sculpturii, va fi uşor pentru Dumnezeu să tearate în locul potrivit.

Va veni ziua când, ca şi Otniel, vom judeca naţiunile şi vom conduce şi vomîmpărăţi împreună cu Hristos pe Pământ în timpul Împărăţiei Lui de o mie de ani.Dar înainte de acea zi glorioasă, trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne

pregătească, aşa cum l-a pregătit pe Otniel la Chiriat-Sefer (vezi Judecători 1:11-13). Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în mijlocul încercărilor noastreprezente şi a micilor noastre victorii, a căror semnificaţie viitoare abia dacă ne-o

putem imagina. Şi totuşi, putem fi siguri că dacă Duhul Sfânt lucrează cu noi în

felul Său, Domnul cerului şi al pământului a pregătit pentru noi şi un tron. A. B.Simpson

Puterea omenească ş i măreţ ia omenească Răsar nu d in par tea însori tă a v i e ţ i i ,

Eroi i t reb uie să f ie mai mul t decâ t o bucată de p lu tă Plu t ind pe o mare e fără valuri .

Toate drumurile vieţii coboară câteodată în vale. Şi toţi trebuie să treacă printunelul încercărilor înainte să poată călători pe şoseaua victoriei.

29 Aprilie



I l i e era un om supus ace loraş i s lăb ic iuni ca ş i no i ;

ş i s -a rugat cu stăruinţă .

( Iacov 5 :17)

Slavă Domnului că Ilie era „ca şi noi“! S-a aşezat sub un copac, plângându-selui Dumnezeu şi exprimându-şi necredinţa – aşa cum am făcut şi noi deseori. Şitotuşi, nu aşa stăteau lucrurile când el era într -adevăr în comuniune cu Dumnezeu.„Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi“, dar „s-a rugat cu stăruinţă“.Sensul literal al acestei expresii în greacă este minunat: în loc de „cu stăruinţă“, sespune „el s-a rugat în rugăciune“. Cu alte cuvinte, „s-a rugat în continuu“. Învăţămde aici că trebuie să ne rugăm neîncetat .

Urcă până-n vârful Muntelui Carmel şi priveşte acea măreaţă istorie desprecredinţă şi vedere. După ce Ilie a chemat foc din cer ca să-i învingă pe profeţii luiBaal, era necesară ploaia pentru ca profeţia lui Dumnezeu să se împlinească. Şi

omul care a putut comanda foc din cer putea aduce şi ploaia folosind aceleaşimetode. Ni se spune că „Ilie … plecându-se la pământ, s-a aşezat cu faţa întregenunchi“ (1 Împăraţi 18:42), împiedicând orice imagine sau sunet să ajungă la el.El s-a aşezat într -o poziţie, sub roba sa, ca să nu vadă şi să n-audă ce se întâmplă.

Apoi Ilie a spus slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare“ (1 Împăraţi18:43). Când s-a întors, slujitorul i-a răspuns: „Nu este nimic!“ Ce scurt trebuie săfi părut răspunsul lui! „Nimic!“ Vă puteţi imagina ce am fi făcut noi în aceastăsituaţie? Am fi zis: „Exact cum mă aşteptam!“ şi apoi am fi încetat să ne mairugăm. Dar a renunţat Ilie? Nu. Ci de şase ori i-a spus slujitorului său: „Du-teiarăşi“. Şi de fiecare dată slujitorul se întorcea şi-i spunea: „Nimic!“

Însă „a şaptea oară, slujitorul a zis: «Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om»“ (1 Împăraţi 18:44). Ce descriere potrivită, căci o mână de om s-aridicat în rugăciune către Dumnezeu înainte să cadă ploaia. Şi ploaia a venit atât derepede şi de furioasă încât Ilie l-a avertizat pe Ahab, zicând: „Înhamă, şi coboară,ca să nu te oprească ploaia“.

Aceasta este o istorie despre credinţă şi vedere – o credinţă care se rupe detoate în afară de Dumnezeu, şi o vedere care priveşte şi totuşi nu vede nimic. Da, înciuda rapoartelor lipsite de orice speranţă primite de la vedere, aceasta este o istoriea credinţei care continuă „să se roage în rugăciune“.

Ştii cum să te rogi în felul acesta – cum să biruieşti în rugăciune? Lasă-ţivederea să-ţi aducă rapoarte oricât de descurajante, dar nu le acorda nici o atenţie.Tatăl nostru ceresc trăieşte, şi chiar şi răspunsurile întârziate la rugăciunile noastrefac parte din bunătatea Sa. Arthur Tappan Pierson

Fiecare din trei băieţi au dat odată o definiţie a credinţei care ilustreazăaspectul important al tenacităţii. Primul băiat a definit credinţa ca fiind „a pune



mâna pe Hristos“, al doilea ca fiind „a ne ţine strâns de El“, şi al treilea ca fiind „anu-I da drumul“.

30 Aprilie

Vaci le urâte la vedere ş i s labe la t rup au mâncat pe cele şapte vaci f rumoase la vedere ş i grase la t rup

… Spicele s labe au înghi ţ i t pe cele şapte spice grase ş i p l ine.(Geneza 41:4 ,7)

Acest vis ar trebui să fie un avertisment pentru fiecare dintre noi. Da, este posibil ca cei mai buni ani ai vieţii noastre, cele mai frumoase experienţe de carene-am bucurat, cele mai mari victorii pe care le-am câştigat, şi cele mai bunelucrări pe care le-am făcut să fie înghiţite de perioade de cădere, de înfrângere, dedezonoare şi de inutilitate în împărăţia lui Dumnezeu. Unii oameni ale căror vieţiau fost foarte promiţătoare şi pline de realizări au avut un astfel de sfârşit. Cusiguranţă că este groaznic de imaginat, dar este adevărat. Totuşi nu este neapărat nevoie să se î ntâmple.

Samuel Dickey Gordon spunea odată că singura măsură sigură împotriva uneiastfel de tragedii este să ai „o relaţie vie cu Dumnezeu zi de zi – sau chiar oră deoră“. Experienţele mele binecuvântate, roditoare, şi victorioase de ieri n-au nici o

valoare pentru mine astăzi. De fapt, ele pot fi „înghiţite“ sau anulate de căderile deastăzi, dacă nu le văd ca pe nişte stimulente care să mă propulseze înainte spreexperienţe mai bune şi mai bogate.

Menţinerea acestei „relaţii vii cu Dumnezeu“, prin rămânerea în Hristos, va fisingurul lucru care va împiedica „vacile urâte la vedere şi slabe la trup“ şi „spiceleslabe“ să-mi mistuie viaţa. din Mesaje pentru vegherea de dimineaţă



MAI

1 Mai

Făgădui tă … de Dumnezeu, care nu poate sămintă . (Ti t 1:2)

Credinţa nu face minuni printr -un act al voinţei tale, sau prin senzaţia sigură căceva se va întâmpla. Nu, ci recunoscând promisiunea lui Dumnezeu ca un fapt real,crezând că este adevărată, bucurându-ne de cunoaşterea acestui adevăr şi apoi pur şisimplu odihnindu-ne pentru că Dumnezeu a spus-o.

Credinţa schimbă promisiunea în profeţie. O promisiune este condiţionată decolaborarea noastră, dar când ne exersăm credinţa autentică în ea, devine o profeţie.Atunci putem merge înainte cu siguranţa că se va întâmpla, pentru că „Dumnezeu …nu poate să mintă“. din Zilele cerului pe pământ

Aud deseori oameni rugându-se pentru mai multă credinţă, dar când îi ascult cuatenţie şi ajung la esenţa rugăciunii lor, realizez că de fapt ei nu doresc deloc maimultă credinţă. Ceea ce vor ei este ca credinţa lor să fie transformată în vedere.

Credinţa nu spune: „Văd că lucrul acesta este bun pentru mine; de aceea trebuiesă-l fi trimis Dumnezeu“. În schimb, credinţa declară: „Dumnezeu l-a trimis; deaceea trebuie să fie bun pentru mine“.

Credinţa, când mergem prin întuneric cu Dumnezeu, Îl roagă doar să ne ţinămai strâns de mână. Phillips Brooks

Păstorul nu - ţ i c ere Să crez i în cred in ţa ta , c i doar să crez i în E l ;

Ş i la aceas ta Se re feră când spune: „Ven i ţ i l a Mine“ . În lumină sau în în t uneric caută să fa ci vo ia Lui , Ş i lasă - I lu i I sus lucrar ea credin ţe i l in i ş t i t .

2 Mai

Domn ul Şi -a aşezat scaunul de dom nie în ceruri ,



ş i domnia Lui s tăp âneş te pes te to t . (Psalmul 103:19)

Mai demult, pe când ieşeam pe uşă într -o dimineaţă de primăvară, o pală devânt din est a trecut pe la colţ. Părea sfidător şi nemilos şi era furios şi uscat,ridicând un nor de praf înaintea lui. Când am scos cheia din uşă, am început să spunfoarte nerăbdător: „Aş vrea ca vântul să se …“ Eram pe cale să spun schimbe, dargândul mi s-a oprit şi propoziţia a rămas neterminată.

În timp ce-mi continuam drumul, acest incident a devenit o parabolă pentrumine. Mi-am imaginat un înger care-mi dă o cheie şi-mi spune: „Stăpânul meu îţitrimite dragostea Lui şi m-a rugat să-ţi dau asta“. Mirându-mă, am întrebat: „Ceeste?“ „Este cheia vânturilor “, a spus îngerul şi apoi a dispărut.

Primul gând care mi-a venit în minte a fost: „Cu siguranţă aceasta îmi va aduce bucurie“. Aşa că m-am grăbit să ajung sus pe dealuri la sursa vânturilor şi am stat în

mijlocul grotelor. Am proclamat: „Am să termin cu teribilul vânt de est - n-o să nemai necăjească niciodată!“ Am chemat acel vânt neprietenos la mine, am închis uşadupă el şi l-am auzit răsunând prin scobiturile grotelor. După ce am răsucit cheia,

închizându-l înăuntru plin de triumf, am spus: „Aşa, am terminat cu el“.Apoi, privind în jurul meu, m-am întrebat: „Ce să pun în locul lui?“ M-am

gândit la căldurosul vânt de sud şi cât de plăcut trebuie să fie pentru mieii abianăscuţi, pentru noile flori şi plante de tot felul. Dar cum am introdus cheia înbroască, a început să-mi ardă mâna. Am strigat tare: „Ce fac? Cine ştie ce dezastru

pot cauza? De unde să ştiu eu ce vor şi ce au nevoie câmpiile? Zeci de mii de probleme pot rezulta din această dorinţă prostească a mea!“

Dezorientat şi ruşinat, m-am uitat în sus şi L-am rugat pe Domnul să trimită pe îngerul Său ca să ia cheia. Apoi am promis că nu voi mai cere această cheieniciodată. Spre surprinderea mea, Domnul Însuşi a venit şi a stat lângă mine. El Şi-a întins mâna ca să ia cheia, şi când I-am pus-o în palmă am văzut că I-a atins aceasfântă cicatrice.

M-am umplut de remuşcări gândindu-mă cum am putut să mă plâng de cevacreat de El, care poartă astfel de semne sacre ale dragostei Lui. Apoi, El a luatcheia şi a atârnat-o de cureaua Sa. Am întrebat: „Tu ţii cheia vânturilor?“ „Da,copilul Meu“, a răspuns El cu blândeţe. Şi în timp ce vorbea, am observat că la

cureaua Lui erau atârnate şi toate cheile vieţii mele. El a văzut privirea mea miratăşi m-a întrebat: „Nu ştiai, copilul Meu drag, că domnia Mea „stăpâneşte peste tot“?„Dacă domneşti peste toate“, am întrebat, „este bine să mă plâng de ceva?“

Atunci Şi-a pus cu tandreţe mâna peste mine, spunând: „Dragul Meu copil, unicultău bine vine dacă Mă iubeşti pe Mine, dacă te încrezi în Mine şi dacă Mă lauzi înorice împrejurare“.

Mark Guy Pearse



3 Mai

Atunci or ic ine v a chema Numele Domnuluiva f i mântu i t .

( Ioe l 2 :32)

Atunci de ce nu chem Numele Lui? De ce alerg la cutare sau la cutare, cândDumnezeu este atât de aproape şi va auzi şi cea mai slabă chemare a mea? De cestau jos şi-mi trasez singur calea şi-mi fac planuri? De ce nu-mi încredinţez imediat

persoana şi povara mea în mâna Domnului? Drept înainte este cea mai bună cale de alergat, aşa că de ce nu alerg drept

spre Dumnezeul cel viu? În schimb, caut în zadar eliberare oriunde în altă parte,dar numai cu Dumnezeu o voi găsi. Cu El am promisiunea Lui măreaţă: „[eu voi]fi mântuit“. Şi cu El nu mai am nevoie să întreb dacă să-L chem sau nu, fiindcă„oricine“ îi cuprinde pe toţi. Mă include pe mine şi înseamnă oricine şi toţi carecheamă Numele Lui. De aceea voi crede în acest verset şi voi chema imediat pegloriosul meu Domn care a făcut aşa o promisiune mare.

Situaţia mea este urgentă, şi nu văd cum voi fi scăpa. Şi totuşi asta nu estetreaba mea, căci Cel care a făcut promisiunea va găsi o cale să o ţină. Partea mea

este pur şi simplu să ascult de poruncile Lui, nu să-I dirijez căile. Eu sunt slujitorulLui, nu sfătuitorul Lui. Eu Îl chem şi El mă salvează. Charles H. Spurgeon

4 Mai

El face rana, ş i t o t El o leagă ; El răneş te , ş i mâna Lui tămăduieş te .( Iov 5:18)

Slujba marilor necazuri



În timp ce ne plimbam pe lângă dealurile care au fost atât de violent zguduite deun mare cutremur, realizam că după perioadele de distrugere urmează perioade delinişte deplină. Într -adevăr, lacuri cu apă limpede şi liniştită se întind în valea de substâncile căzute ale acelor dealuri, în timp ce nuferii îşi reflectă frumuseţea spre cer.Trestiile de pe malul râurilor şoptesc în vânt, iar satul renaşte din nou, uitând demormintele trecutului. Iar clopotniţa bisericii, încă veselă după trecerea furtunii,

proclamă o rugăciune reînnoită pentru protecţie din partea Celui care ţine colţurilePământului în mâinile Lui şi dă putere dealurilor. John Ruskin

Dumnezeu a arat în tr-o z i cu uncu t remur ,

Ş i -a t ras brazde le Lu i adânc i !Şesur i l e au săr i t î n sus de -a va lma,

Toate dea lur i l e au să l ta t !

Dar aces ta e secre t u l mun ţ i lor, Ascuns de mul t în sân ul lor;

„Pacea lu i Dumnezeu e veşn ică“ , Sun t cuv in te l e de v i s a l e od ihne i lo r .

E l i -a făcu t re fug i i a l e f rumuse ţ i i , Căminul a les pentru harul Său;

El Î ş i împrăşt ie d imineţ i le pes te e i , Apusuri l e Lui le luminează fe ţe le .

Vân tur i l e Lu i l e aduc mesa je -Ves tea fur tun i i pu tern ice de la mare;

Ei o cân tă de -a lungu l vă i lor În cântarea de dr agoste a p lo i i .

Ei sunt creşa t inerelor râ uri , Cuibu l noru lu i Său zbură tor ,

Ferma spec i i lo r no i -născu te ,

Măre ţ i , l i ber i ş i semeţ i .

Oameni i d in o raşe le obos i t e Urcă la a l tare le lor ş i se roagă;

Dumnezeu î i î nv iorează d in nou înlăun t ru , În t impul p l imbări i Sale z i ln ice .



Ş i ia tă , am pr ins secre tu l lor ! Frumuseţea ma i adâncă decât to ate!

Această credin ţă - ace le momente gre lea le v i e ţ i i ,

Când a i par te de necazur i i r i tan te ,

Sun t când Dumnezeu Î ş i ară munţ i i ; Î nsă ace i munţ i vor f i

I zvorul Lui de ha r ş i prospeţ ime, Ş i pacea Lu i e t ernă pen t ru mine .

Will iam C. Garnet t

5 Mai

În c l ipa când au înce putcântăr i le ş i laudele,

Domnul a pus o p ândă împotr iva …celor … care veniseră împotr iva lui Iuda.

Şi au fos t băt uţ i .(2 Cronic i 20: 22)

O, dacă ne-am îngrijora mai puţin de problemele noastre şi am cânta şi amlăuda mai mult! Sunt mii de lucruri care ne încătuşează şi care ar putea fi schimbateîn instrumente muzicale, dacă doar am şti cum s-o facem. Gândiţi-vă la acei oamenicare cugetă, meditează şi se gândesc la treburile vieţii, şi care studiază în continuumisterioasele lucrări interioare ale providenţei lui Dumnezeu, întrebându-se de cesuportă atâtea poveri şi sunt înfruntaţi şi bătuţi pe orice câmp de luptă. Cât dediferite ar fi vieţile lor, şi cât de fericite, dacă ar înceta să se concentreze asupra lor înşişi şi asupra fiinţei lor interioare, şi ar începe în schimb să-şi înalţe zilnicexperienţele către Dumnezeu, lăudându-L pentru ele.

Este mai uşor să scăpaţi de îngrijorări cântând decât gândindu-vă la ele. De cen-aţi cânta dimineaţa? Gândiţi-vă la păsări - ele sunt primele care cântă în fiecare zi,şi au mai puţine griji decât orice creatură. Şi nu uitaţi să cântaţi seara, aşa cum fac

prihorii după ce şi-au terminat lucrul zilnic. Odată ce au făcut ultimul lor zbor din zişi au adunat ultima bucăţică de hrană, caută un vârf de copac de unde cântă o cântarede laudă.



O, dacă am putea să cântăm dimineaţa şi seara, înălţând cântare după cântare într-o continuă laudă pe tot parcursul zilei! selectat

Nu lăsa cântar ea să p lece d in v ia ţ a ta Chiar dacă uneor i va curge

Pe un ton minor; se va un i d in nouCu tonu l ma jor pe care - l ş t i .

Chiar dacă se r id ică umbre ca să acopereceru l v i e ţ i i ,

Ş i ascund pen t ru un t imp soare le , Curând se vor r id ica ş i vor descoper icrăpă tura , Dacă laş i me lodia să câ nte .

Nu lăsa cântar ea să p lece d in v ia ţ a ta Chiar dacă vocea ş i -a p ierdu t t r i lu l ,

Chiar dacă no ta t remură toare ţ i ses t inge-n gâ t , Las-o să cân te l in i ş t i t î n duhu l tău .

Nu lăsa cântar ea să p lece d in v ia ţ a ta Las-o să sune în su f l e tu l tău câ t t impeş t i a i c i ;

Ş i când ve i p leca de a ic i , t e va urmaaco lo ,

Ş i va t ră i în con t inuare în a l tă lume .

6 Mai

Prie tenia Domnului es t e pentru cei ce se tem de El .

(Psalmul 25:14)

Există anumite taine ale providenţei lui Dumnezeu pe care El îngăduie copiilor Săi să le afle. De fapt, deseori, cel puţin la suprafaţă, planurile Lui cu ei par să fie



severe şi ascunse. Totuşi credinţa priveşte mai profund şi spune: „Aceasta este tainalui Dumnezeu. Tu priveşti numai în afară, dar eu privesc mai profund şi văd sensulascuns“.

Adu-ţi aminte că diamantele se găsesc în stare brută, şi adevărata lor valoare nuse poate vedea. Şi când a fost ridicat cortul întâlnirii în pustiu, nu avea nimic în afarăcare să-ţi atragă privirile. De fapt, învelitoarea de afară făcută din piei groase de viţelde mare nu spunea nimic despre lucrurile preţioase dinăuntru.

Dragă prietene, Dumnezeu poate să-ţi trimită daruri valoroase într -un ambalajneatrăgător. Dar nu te îngrijora din cauza ambalajului, pentru că poţi avea toatăsiguranţa că înăuntru El a ascuns comori de dragoste, bunătate şi înţelepciune. Dacăvom primi pur şi simplu ce ne trimite El şi avem încredere în El pentru

binecuvântările dinăuntru, vom afla semnificaţia tainelor providenţei Lui, chiar şi învremuri de întuneric. A. B. Simpson

Până nu va tăcea f ie care război d e ţesut , Ş i nu vor î nce ta să zboare f i re l eîncruc i şa te ,

Dumnezeu nu v a derula modelu lŞ i nu va exp l i ca mot ivu l pen t ru care

F i re l e negre sun t la f e l de necesare În mâna i scusi t ă a Ţesătorulu i ,

Ca ş i f i re l e de aur ş i arg in t Pen t ru mode lu l pe care El l -a gând i t .

Un om care-L are pe Hristos ca Domn este stăpânul oricărei situaţii. Eşti presatde împrejurări? Nu le da la o parte, pentru că ele sunt mâinile Olarului. Şi vei învăţasă le stăpâneşti nu oprind desfăşurarea lor, ci îndurând disciplina lor. Situaţiile nunumai că te modelează într -un vas frumos, de cinste, dar te şi aprovizionează curesurse de mare valoare.

7 Mai

Isus le-a spus o p i ldă , ca să l e ara tecă trebuie să se roage necurmat ,

ş i să nu se la se .(Luca 18:1)



Eşecul în stăruinţă este una din cele mai frecvente probleme în rugăciune şi

mijlocire. Începem să ne rugăm pentru ceva, înălţând cererile noastre timp de o zi, osăptămână, sau chiar o lună, dar apoi, dacă nu primim un răspuns clar, repede nedăm bătuţi şi încetăm să ne mai rugăm pentru lucrul respectiv.

Aceasta este o greşeală cu consecinţe îngrozitoare şi este pur şi simplu o cursăîn care începem multe lucruri, dar nu le vedem niciodată terminate. Aceasta duce laruină în toate domeniile vieţii. Oamenii care se obişnuiesc să înceapă ceva fără sătermine vreodată, îşi formează obiceiul de a eşua. Şi cei care încep să se roage pentruceva fără să persevereze până ajung la un rezultat bun îşi formează acelaşi obicei înrugăciune. Renunţarea este acceptarea eşecului şi a înfrângerii. Înfrângerea duceapoi la descurajare şi îndoieli cu privire la puterea rugăciunii, ceea ce poate fi fatal

pentru succesul vieţii de rugăciune a unui om. Oamenii întreabă adesea: „Cât de mult trebuie să mă rog? N-ar trebui să revin

la momentul în care am încetat să mă mai rog şi să las problema în mâna luiDumnezeu?“ Singurul răspuns este acesta: Roagă -te până când ţi se împlineşterugăciunea sau până când eşti deplin încredinţat în inima ta că se va împlini. Doarcând una din aceste două condiţii va fi îndeplinită este sigur să te opreşti dinstăruinţa în rugăciune, pentru că rugăciunea nu este doar chemarea lui Dumnezeu,ci este şi o luptă cu Satan. Şi deoarece Dumnezeu foloseşte mijlocirea noastră ca oarmă puternică a biruinţei în luptă, El singur trebuie să decidă când este sigur săîncetezi să te mai rogi. De aceea noi nu îndrăznim să încetăm să ne rugăm până nua venit răspunsul sau până nu primim încredinţarea că va veni.

În primul rând, ne oprim pentru că vedem efectiv răspunsul. În al doilea rând,ne oprim pentru că credem, şi credinţa din inimile noastre este tot atât de demnă deîncredere ca vederea ochilor noştri, pentru că este „credinţa din partea lui Dumnezeu“ (Efeseni 6:23) şi „credincioşia lui Dumnezeu“ (Romani 3:3) pe care oavem în noi.

Dacă trăim o viaţă de rugăciune, vom ajunge să experimentăm şi sărecunoaştem din ce în ce mai mult această încredinţare dată de Dumnezeu. Vom şticând să ne odihnim în ea liniştiţi şi când să continuăm să ne rugăm până când vom

primi răspunsul Lui.din Practicarea Rugăciunii

Aşteaptă promisiunea lui Dumnezeu până când El te întâlneşte acolo, pentrucă El Se întoarce întotdeauna pe calea promisiunilor Lui. selectat



8 Mai

Umblând s loboz i în mi j locu l focu lu i .(Daniel 3:25)

Când Şadrac, Meşac şi Abed- Nego au fost aruncaţi în cuptor, focul nu i-aîmpiedicat să se mişte, pentru că au fost văzuţi „umblând slobozi“. De fapt, foculera una din străzile pe care ei călătoreau spre destinaţia lor. Mângâierea pe care oavem din adevărul revelat al lui Hristos nu este că el ne învaţă eliberarea din necaz,ci că el ne învaţă libertatea în necaz.

O, dragă Doamne, când întunericul mă înfăşoară, învaţă-mă că pur şi simplutrec printr-un tunel. Atunci î mi va fi de ajuns să ştiu că într -o zi totul va fi bine.

Mi s-a spus că într -o zi voi sta pe vârful Muntelui Măslinilor şi voi experimen-ta gloria măreaţă a învierii. Dar, Tată ceresc, vreau mai mult - vreau să mă conducăla ea Calvarul. Vreau să ştiu că umbrele de întuneric sunt umbrele de pe drum -drumul care duce la casa Ta cerească. Învaţă-mă că motivul pentru care trebuie săurc dealul este pentru că acolo sus este casa Ta! Ştiind aceasta, nu voi fi rănit denecaz, dacă voi umbla în mijlocul focului. George Matheson

„Drumul e prea greu“ , am spus;„To t t raseu l e doar urc uş;

Nu e n ic i o f loare , în s chimb sunt sp i n i ;Ş i ceru l deasupra e gr i“ .

Dar Cineva m-a lua t de mână la in t rareaîn tunecoasă ,Ş i ce p lăcu t e drumul când î l parcurg cuEl .

„Crucea e prea grozavă“ , am s t r iga t -„Mai mul t decâ t poa te duce spa te le ,

E a tâ t de aspră ş i de grea ş i de la tă , Ş i nu - i n imen i pe aproape căru ia să - i

pese“. Dar Cineva S-a p leca t uşor ş i mi -a a t insmâna:

9 Mai



Avraam s tăte a to t î naintea Domnului .(Geneza 18:22)

În acest capitol, Avraam a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru vieţile altora.Un prieten al lui Dumnezeu nu poate face altceva. Dar poate că tu vezi nivelul decredinţă al lui Avraam şi prietenia lui cu Dumnezeu ca ceva mult peste

posibilităţile tale. Nu te descuraja, orice ar fi, pentru că Avraam a crescut încredinţă nu în salturi uriaşe, ci pas cu pas. Şi noi putem face la fel.

Omul a cărui credinţă a fost sever încercată, dar totuşi a trecut prin bătălievictorios, este omul peste care vor veni încercări mai grele. Cele mai scumpe

bijuterii sunt cele tăiate şi şlefuite cu cea mai mare îndemânare, şi cele mai preţioase metale sunt trecute prin cele mai fierbinţi focuri. Poţi fi sigur că Avraamn-ar fi f ost niciodată chemat Tatăl credinţei dacă n-ar fi fost încercat la maximum.

Citeşte Geneza 22. În versetul 2, Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Ia pe fiultău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac, … şi adu-l ardere de tot“. Îlvedem apoi urcând pe Muntele Moria cu inima grea şi dorind fierbinte, dar supunându-se smerit. A urcat cu Isaac, obiectul dragostei lui mari, care urma să fiesacrificat la porunca lui Dumnezeu - Acela pe care Avraam Îl iubea şi Îi slujea cucredincioşie!

Ce lecţie ar trebui să fie aceasta pentru noi când contestăm metodele pe care lefoloseşte Dumnezeu în vieţile noastre! Mustraţi toate interpretările care încearcă săarunce îndoiala asupra acestei scene ameţitoare, pentru că acesta este un exemplupractic pentru toate vârstele! Îngerii priveau şi ei cu teamă respectuoasă. Nu varămâne credinţa lui Avraam pentru totdeauna ca o putere şi ca un ajutor pentru toţioamenii lui Dumnezeu? Nu va fi încercarea lui o mărturie a faptului că întotdeaunacredinţa neclintită va dovedi credincioşia lui Dumnezeu?

Răspunsul este un „Da“ răsunător! Şi odată ce credinţa lui Avraam a trecutvictorioasă prin cel mai mare test al ei, Îngerul Domnului - Domnul Isus, Yehovah,şi Cel în care „făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele … sunt «da» … [şi]«Amin»“ (2 Cor. 1:20) - i-a vorbit şi i-a spus: „ştiu acum că te temi de Dumnezeu“(Geneza 22:12). Domnul i-a spus, de fapt: „Pentru că ai avut încredere în Mine înaceastă grea încercare, voi avea încredere în tine, şi vei fi pentru totdeauna

«prietenul Meu» (Isaia 41:8)“. Domnul i-a promis lui Avraam: „Te voi binecuvânta foarte mult … Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate însămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!“ (Geneza 22:17,18).

Este adevărat, şi întotdeauna va fi, că „cei ce sebizuiesc pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu

Avraam cel credincios“ (Galateni 3:9). selectat Să fii prieten cu Dumnezeu nu este puţin lucru.



10 Mai

O! dacă n -aş f i încred in ţa t că vo i vedea

bunătatea Domnului … Nădăjduieş te în Domnul! Fii tare , îmbărbătează - ţ i inima.(Psalmul 27:13-14)

Nu dispera!

O, cât de mare este ispita de a cădea în disperare câteodată! Sufletul nostrudevine deprimat şi descurajat, şi credinţa ni se clatină sub încercările şi testelesevere care vin în viaţa noastră, mai ales în perioadele de pierderi grele şi suferinţă.Ajungem până acolo că spunem: „Nu mai pot să suport. Aproape că am ajuns ladisperare în aceste situaţii îngăduite de Dumnezeu. El îmi spune să nu disper, dar ce aş putea să fac dacă am ajuns în acest punct?“

Ce ai făcut în trecut când te-ai simţit slăbit fizic? Nu puteai face nimic. Te-aioprit din a mai face ceva. În slăbiciunea ta, te-ai bizuit pe cineva drag şi puternic.Te-ai bizuit complet pe altcineva şi te-ai odihnit, liniştindu-te şi încrezându-te înputerea altuia.

La fel este şi când eşti tentat să disperi în necazuri spirituale. Când eşti gata săcazi în disperare, mesajul lui Dumnezeu nu este: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te“(Iosua 1:6), pentru că El ştie că eşti stors de putere şi curaj. În loc de aceasta, El îţi

spune dulce: „Opreşte-te, şi să ştii că Eu sunt Dumnezeu“ (vezi Psalmul 46:10).Hudson Taylor era atât de slăbit şi de sfârşit în ultimele luni ale vieţii încât aspus unui prieten: „Sunt atât de slăbit că nu mai pot să scriu. Nu pot să citescBiblia. Nu pot nici măcar să mă rog. Tot ce pot să fac este să stau liniştit în braţelelui Dumnezeu ca un copil mic, încrezându-mă în El“. Acest minunat om al luiDumnezeu, care avusese o mare putere spirituală, a ajuns la un punct al suferinţeifizice şi al slăbiciunii în care tot ce ar mai fi putut face era să stea liniştit şi să seîncreadă.

Asta-i tot ce vrea Dumnezeu de la tine ca şi copil al Său iubit. Când eşti slăbitdin cauza văpăilor aprige ale nenorocirii, nu încerca să „fii tare“. Ci doar„Opreşte-te, şi să ştii că [El este] Dumnezeu“. Şi să ştii că El te va susţine şi te va trece prin foc.

Dumnezeu Îşi păstrează cele mai bune medicamente pentru perioadele noastre de cea mai adâncă disperare.

Fii tare, îmbărbătează-ţi inima. Psalmul 27:14



F i i t a re , E l nu t e -a părăs i t Nic iodată până acum,

Ş i va p leca El ş i t e va lăsa Să t e a funz i acum?

Nu, El a s pus că te va ascunde Sub ar ip i l e Sa le ;

Ş i aco lo , în t r -o du lce s iguran ţă , Vei pu tea apo i să cân ţ i .

se l ec ta t

11 Mai

Am trecut pr i n foc ş i p r in apă: dar Tu ne- ai scos ş i ne -ai dat belşug.

(Psalmul 66:12)

Poate părea paradoxal, dar singura persoană care are odihnă a câştigat-o princonflict. Această pace, născută din conflict, nu este ca liniştea de rău augur dedinaintea furtunii, ci ca seninătatea şi liniştea de după furtună, cu prospeţimea şiaerul ei purificat.

Omul care pare a fi binecuvântat, dar care n-a fost atins de necaz, cu siguranţănu este un om puternic şi în pace. Calităţile acestui om n-au fost testate niciodată,şi nu ştie cum s-ar descurca nici măcar într -un eşec uşor. Cel mai de încrederenavigator cu siguranţă nu este unul care n-a înfruntat niciodată o furtună. Poate fibun când e vreme bună pe mare, dar când se stârneşte o furtună, nu ţi-ai dori unnavigator experimentat care să preia controlul? Nu ţi-ai dori să ai la cârmă pecineva care a mai înfruntat furtuni şi care cunoaşte puterea carenei şi a velaturiivasului, şi cum trebuie folosită ancora pentru a se prinde cât mai bine de stâncilede pe fundul oceanului?

O, cum se prăbuşeşte totul când vine pentru prima dată nenorocirea peste noi!Mlădiţele agăţătoare ale speranţelor noastre sunt rupte repede, lăsându-ne cu inimacopleşită şi prosternată, ca un vrej pe care vântul furtunii l-a smuls de pe gratii. Dardupă ce a trecut primul şoc şi putem privi în sus şi spunem: „Este Domnul“ (Ioan21:7), credinţa începe să ne ridice încă o dată speranţele năruite şi să le strângă laun loc în siguranţă la picioarele lui Dumnezeu. Şi rezultatul final este încredere,siguranţă şi pace. selectat



Vântur i l e po t r ivn ice su f lau asupra v ie ţ i imele; Bărcuţa mea era b ătu tă de fur tună ;

Planuri le mel e erau nărui te - i n ima ,ne l in i ş t i tă ,

Şi toată speranţa mea părea p ierdută . Atunci El „S-a s cula t“ - un s in gur cuvânt de pace .

12 Mai

Toate lucrur i le sunt cu put inţă ce lui ce crede!

(Marcu 9:23)

Cuvântul „toate“ menţionat aici nu se împlineşte întotdeauna doar cerând, pentru că Dumnezeu caută mereu să te înveţe calea credinţei. Instruirea ta pentru oviaţă de credinţă necesită multe domenii de educaţie, care includ încercareacredinţei, disciplina credinţei, răbdarea credinţei şi curajul credinţei. Deseori

trebuie să treci prin multe etape înainte să ajungi în sfârşit la rezultatul credinţei -adică, la biruinţa credinţei.Fibra morală autentică se dezvoltă îndurând disciplina credinţei. Când I-ai

cerut ceva lui Dumnezeu, şi răspunsul n-a venit încă, ce trebuie să faci? Continuăsă crezi în Cuvântul Lui! Nu te abate de la el indiferent ce vezi sau ce simţi. Şidacă vei rămâne ferm pe poziţie, puterea şi experienţa ta vor creşte, se vor întări şise vor adânci. Când rămâi neclintit din poziţia credinţei tale, chiar dacă seîntrezăresc presupuse contradicţii faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, tu vei fi maiputernic pe toate fronturile.

Deseori Dumnezeu va întârzia în mod intenţionat să-ţi dea răspunsul, dar defapt întârzierea este şi ea un răspuns la rugăciunea ta ca şi împlinirea care va veni.El a lucrat în felul acesta în vieţile celor mai mari caractere biblice. Avraam, Moiseşi Ilie nu erau mari la început, dar au devenit mari prin disciplina credinţei lor.

Numai prin această disciplină au fost ei pregătiţi pentru lucrarea la care i-a chematDumnezeu.



Gândeşte-te, de exemplu, la Iosif, pe care Domnul îl pregătea pentru tronulEgiptului. Psalmul 105:19 spune: „l-a încercat Cuvântul Domnului“. Nu viaţa deînchisoare cu paturi incomode şi hrană săracă „l-au încercat“, ci „CuvântulDomnului“. Cuvintele rostite de Dumnezeu în inima lui în primii lui ani cu privirela înaltul său loc de onoare faţă de fraţii săi erau tot timpul înaintea lui. El a rămassingur în închisoare, în ciuda nevinovăţiei lui, privind cum alţii abia încarceraţierau eliberaţi. Dar el şi-a amintit cuvintele lui Dumnezeu chiar şi când fiecare pasal carierei sale ce trebuia să se împlinească părea din ce în ce mai imposibil.

Acelea au fost timpurile care i-au încercat sufletul, dar ele erau şi timpuri decreştere şi dezvoltare spirituală. Apoi, când cuvântul eliberării lui din închisoare însfârşit a sosit, el era gata şi complet echipat pentru delicata misiune de a se ocupade răutăcioşii lui fraţi. Şi era în stare s-o facă cu o dragoste şi o răbdare pe carenumai Dumnezeu Însuşi le într ecea.

Nici o urmă de persecuţie nu te va încerca atâta timp cât ai experienţe ca

acestea - cele în care ţi se cere să-L aştepţi pe Dumnezeu. Odată ce El a rostitpromisiunea de a lucra, este într-adevăr foarte greu să aştepţi când vezi că zileletrec fără să se împlinească nimic. Însă această disciplină a credinţei este cea care teva aduce la o cunoaştere a lui Dumnezeu care altfel ar fi imposibilă.

13 Mai

Căci nu ş t im cum trebuie să ne rugăm .(Romani 8:26)

De multe ori răspunsurile la rugăciunile noastre sunt cele care produc multedificultăţi în viaţa creştină. Ne rugăm pentru răbdare, şi Tatăl nostru trimite oamenisolicitanţi în calea noastră pentru a ne testa la limită, „căci … necazul aducerăbdare“ (Romani 5:3). Ne rugăm pentru un duh supus, şi Dumnezeu trimite dinnou suferinţă, ca să învăţăm să fim ascultători în acelaşi fel în care Hristos „aînvăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit“ (Evrei 5:8).

Ne rugăm să fim altruişti, şi Dumnezeu ne dă ocazii să facem sacrificii punândpe primul loc nevoile altora şi punându-ne viaţa la dispoziţia altor credincioşi. Nerugăm pentru putere şi smerenie, şi „un sol al Satanei“ (2 Cor. 12:7) vine să nechinuiască până cădem la pământ cerând să ne fie luat.

Ne rugăm Domnului, cum s-au rugat apostolii Lui, zicând: „Măreşte-necredinţa!“ (Luca 17:5). Atunci banii noştri parcă fac aripi şi zboară; copiii noştri se



îmbolnăvesc grav; un angajat devine neglijent, încet şi risipitor; sau alte încercărinoi se abat asupra noastră, solicitând mai multă credinţă decât am experimentat

înainte. Ne rugăm pentru o viaţă ca a lui Hristos care să arate smerenia unui miel.

Atunci ni se cere să facem o lucrare umilă, sau suntem acuzaţi pe nedrept, fără a nise da ocazia să ne explicăm, pentru că El „când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschisgura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie“ (Isaia 53:7).

Ne rugăm pentru blândeţe şi imediat înfruntăm o furtună de ispite de a fi asprişi irascibili. Ne rugăm pentru linişte, şi deodată fiecare nerv ne este stresat lamaximum cu o tensiune imensă pentru a învăţa că atunci când El ne trimite paceaSa, nimeni nu ne-o poate tulbura.

Ne rugăm pentru dragoste faţă de alţii, şi Dumnezeu ne trimite o suferinţădeosebită, aducând în calea noastră oameni greu de iubit şi care spun lucruri carene calcă pe nervi şi ne sfâşie inima. El face aceasta pentru că „dragostea este

îndelung răbdătoare, este plină de bunătate … nu se poartă necuviincios, ... nu semânie … acoperă totul , crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nuva pieri niciodată“ (1 Cor. 13:4-5, 7-8).

Da, ne rugăm să fim ca Domnul Isus, şi răspunsul lui Dumnezeu este: „Iată,te-am pus în cuptor“ (Isaia 48:10); „Îţi va suferi inima şi-ţi vor fi mâinile destul detari?“ (Ezechiel 22:14); „Puteţi voi să beţi paharul?“ (Matei 20:22).

Drumul spre pace şi victorie este să acceptăm orice situaţie şi orice încercareca venind direct din mâna Tatălui nostru iubitor; să trăim „împreună [cu El] înlocurile cereşti“ (Efeseni 2:6), deasupra norilor, în prezenţa tronului Său; şi să

privim în jos din glorie la împrejurările noastre ca fiind rânduite de Domnul cudragoste. selectat

M-am ruga t pen t ru pu tere , ş i apo i am p ierdut p entru un t imp

Orice s imţ a l aprop ier i i , umane ş id iv ine ;

Dragostea pe care mă baz am s -a s t ins ş imi-a zdrob i t i n ima ,

Mâin i l e de care mă ţ ineam s -au despr ins

de a le me le ; Dar pe când mă c lă t inam, s lă bi t ,t remurând ş i s ingur ,

Braţe le v eşnice l e -au sus ţ inu t pe a lemele .



M-am ruga t pen t ru lumină; soar ele ad i spăru t după nor i , Luna s- a în tuneca t de cea ţa îndo ie l i i ,

S t e l e l e ceru lu i au fos t î nnegura te det emer i pământeş t i ,

Ş i f lacăra s labă a cand e le i me le s -as t ins ;

Dar cum stă team în u mbră, învălu i t înnoap te ,

Faţa lu i Hris t os a t ransfor mat to t î n tuner icu l în lumină .

M-am ruga t pen t ru pace , ş i -am v i sa t l i n i ş t ea od ihn i toare ,

Un somn fără durer i , o pauză l in i ş t i tă ; Deasupra capulu i meu cerul era înnegri t de fur tună ,

Ş i asa l tu l fur ios a l v ră jmaş i lor me icreş tea ş i mai mul t ;

Dar când bă tă l ia se dezl ănţu ia , ş ivân tur i l e să lba t i ce su f lau ,

Am auzi t g lasul Lui ş i -am cunoscu t pacea perfectă.

Î ţ i mul ţumesc ,Do amne, că Tu a i fos t p reaîn ţe lep t ca să i e i în seamă Rugăciuni le mel e s labe ş i să ră spunzicum credeam eu ,

De când aceste d aruri scump e bunătateaTa l e -a o fer i t Mi-au adus mai mul t decât to t ce amceru t sau gând i t ;

Dătător de bunur i , aşa răspund e-mi la

f iecare cerere , În felul Tă u de a da , mu l t ma i bun decâ t a l meu.

Annie John son Fl in t



14 Mai

Chiar în z iua aceea ,

[Avraam a fă cut] după po runca pe care i -o dăduse Dumnezeu. (Geneza 17:23)

Ascultarea imediată este singura formă de ascultare, ascultarea întârziată esteneascultare. De fiecare dată când Dumnezeu ne cheamă să facem ceva, El Se oferăsă facă un legământ cu noi. Partea noastră este să ascultăm, şi apoi El Îşi va face

partea şi ne va trimite o binecuvântare specială.Singurul mod de a fi ascultător este să asculţi imediat - „chiar în ziua aceea“,

cum a făcut Avraam. Ştiu că de multe ori amânăm să facem ceea ce trebuie săfacem, şi mai târziu ne străduim s-o facem cât de bine putem. Cu siguranţă aceastaeste mai bine decât să n-o facem deloc. Atunci, însă, în cel mai bun caz este doar oîncercare schiloadă, desfigurată şi parţială de a ajunge la ascultare. Ascultareaamânată nu ne va aduce niciodată binecuvântarea deplină pe care Dumnezeuintenţiona să ne-o dea sau ceea ce ar fi adus dacă am fi ascultat cât mai devreme

posibil.Ce păcat că ne furăm singuri, şi-L furăm şi pe Dumnezeu şi pe alţii, cu

întârzierile noastre! Adu-ţi aminte, „chiar în ziua aceea“ este felul Genezei de aspune: „Fă-o acum!“ din Mesaje pentr u vegherea de dimineaţă

Martin Luther spunea odată: „Un adevărat credincios va crucifica sau vaomorî întrebarea «De ce?». El va asculta pur şi simplu fără să pună întrebări“. Şi eurefuz să fiu unul din acei oameni despre care Domnul a zis: „Dacă nu vedeţi semneşi minuni, cu nici un chip nu credeţi!“ (Ioan 4:48). Voi asculta fără să punîntrebări.

Ai noştr i să nu repl ice , Ai noştr i să nu caut e mot ive ,

Ai noş t r i doar să facă ş i să moară .

Ascultarea este rodul credinţei; răbdarea este floarea timpurie din pomulcredinţei. Christina Rossetti



15 Mai

Nu putem vedea lumina soar eluicare s trăluceş te în dosul nor i lor .

( Iov 37:21)

O mare parte din frumuseţea lumii se datorează norilor. Neschimbatul albastrual unui cer frumos şi însorit nu se compară totuşi cu gloria norilor schimbători. Şi

pământul ar deveni un pustiu dacă ei nu ne-ar sluji.Viaţa omului îşi are şi ea norii ei. Ei ne dau umbră, ne înviorează, dar uneori

ne acoperă cu întunericul nopţii. Dar niciodată nu este un nor fără „strălucirea lui“.Dumnezeu ne-a spus: „Am aşezat curcubeul Meu în nori“ (Geneza 9:13, KJV).Dacă am putea vedea norii de sus - în toată gloria lor cu aspect de valuri, scăldaţiîn reflexiile luminii, şi maiestuoşi ca Alpii - ne-am minuna de strălucirea lor

magnifică. Îi vedem numai de jos, deci cine ne va descrie „strălucirea“ care le scaldăînălţimile, pătrunde în văile lor, şi se reflectă din fiecare pisc al întinderii lor? Nucumva fiecare strop de ploaie din ei soarbe însuşiri dătătoare de sănătate, care maitârziu vor cădea pe pământ?

O, drag copil al lui Dumnezeu! Dacă ai putea să vezi de sus durerile şinecazurile tale în loc să le vezi de pe pământ. Dacă le-ai privi de sus, din locul undeeşti aşezat „în locurile cereşti, în Hristos Isus“ (Ef. 2:6), ai cunoaşte frumuseţeacurcubeului de culori pe care ele o reflectă spre oştirile cereşti. Ai vedea deasemenea „strălucirea“ feţei lui Hristos şi-n final ai fi bucuros să vezi cum aceştinori îşi aruncă umbrele adânci peste pantele muntoase ale vieţii tale.

Adu-ţi aminte că norii se mişcă întotdeauna înainteavântului purificator al lui Dumnezeu. selectat

Nu pot ş t i de ce d in t r -oda tă fur tuna Trebu ie să se dez lăn ţu ie a tâ t de apr ig în

juru l meu î n fur ia e i ; Dar ş t iu aceasta - Dumnezeu veghează asupra că i i me le ,

Ş i po t să mă încred . Eu nu pot t rage la o par te vălu l nevăzu t Care ascunde v i i to ru l necunoscu t deoch i i me i ,

Nic i nu ş t iu da că mă aşteaptă în tun ericul sau lumina;

Dar pot să mă înc red .



Nu am putere să p rivesc d incol o d e t imp ,Ca să văd încă de a ic i ţara de d inco lo derâu;

Dar ş t iu aceasta - vo i f i pen t ru to tdeaunaa l lu i Dumnezeu;

Aşa că pot s ă mă încred .

16 Mai

Daniele , nu te teme de nim ic!Că c i cuvinte le ta le au fost ascul ta t e

din cea dintâi z i , când ţ i -a i pus in imaca să în ţe leg i , ş i să t e smereş t i

înaintea Dumnezeului tău, ş i tocmai d i n pr ic ina cuvintel or ta le

v in eu acum! Dar căpetenia î mpărăţ ie i Pers ie i

mi-a s ta t împotr ivă douăzeci ş i una de z i le“

(Daniel 10:12-13)

Acest pasaj este o învăţătură minunată despre rugăciune şi ne arată ce obstacoldirect poate fi Satan în vieţile noastre. Daniel a postit şi s-a rugat timp de 21 de ziledificile. Atât cât reiese din textul biblic, dificultatea n-a venit din cauză că Danielnu era un om bun, nici pentru că rugăciunea lui nu era corectă, ci din cauza unuiatac special din partea lui Satan.

Domnul Şi-a trimis mesagerul angelic să-i spună lui Daniel că rugăciunea lui afost ascultată din momentul în care a început să se roage, dar îngerul bun a fostîmpiedicat de un înger rău, care l-a întâmpinat pe drum şi s-a luptat cu el. Acestconflict a avut loc în ceruri, însă Daniel a avut un conflict asemănător aici pe

pământ pe când agoniza în rugăciune.„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva

căpeteniilor, împotriva domniilor, … împotriva duhurilor răutăţii care sunt înlocurile cereşti“ (Efeseni 6:12). Atacul lui Satan şi lupta care a urmat au întârziatrăspunsul trei săptămâni pline. Daniel era aproape înfrânt, şi Satan ar fi fost



bucuros să-l omoare, dar Dumnezeu n-ar fi îngăduit să vină asupra lui Daniel maimult decât ar fi putut duce (vezi 1 Corinteni 10:13).

Multe rugăciuni ale credincioşilor sunt împiedicate de Satan. Totuşi, nutrebuie să te înfricoşezi când vezi că rugăciunile tale fără răspuns se îngrămădesc,

pentru că în curând ele vor răzbate ca un fluviu. Când se va întâmpla aceasta, nudoar că răspunsurile tale vor curge, dar ele vor fi acompaniate şi de noi

binecuvântări. dintr-o predică Iadul lucrează cel mai tare asupra sfinţilor lui Dumnezeu. Cele mai valoroase

suflete vor fi încercate la cea mai mare presiune şi la cea mai înaltă temperatură,dar cerul nu-i va părăsi.

William L. Watkinson

17 Mai

Peste patruz eci de ani ,i s -a arătat un înger [ lui Moise]

în pust ia m untelui … Domnul i -a z is: „Acum, du- te , te voi t r imi te în Egipt “ .

(Fapte 7:30,33-34)

Deseori Domnul ne cheamă deoparte de la lucrul nostru pentru o perioadă şine cere să stăm liniştiţi şi să învăţăm înainte de a ieşi din nou la lucru. Şi orele petrecute în aşteptare nu sunt un timp pierdut.

Odată un cavaler antic a realizat, în timp ce fugea din faţa vrăjmaşilor lui, că o potcoavă a calului său trebuia înlocuită. Prudent ar fi fost să-şi continue cursa fărăîntârziere. Totuşi, înalta înţelepciune i-a şoptit să se oprească pentru câteva minutela potcovarul de pe drum. Deşi auzea galopând copitele cailor vrăjmaşilor lui carese apropiau, a aşteptat până când a fost schimbată potcoava calului înainte de a-şicontinua escapada. Când au apărut vrăjmaşii, la numai 100 de yarzi depărtare, asărit în şa şi a zburat cu iuţeala vântului. Atunci şi-a dat seama că oprirea i-a grăbitde fapt escapada.

De multe ori Dumnezeu ne va cere să aşteptăm înainte de a porni, pentru a nereface total forţele după ultima noastră misiune înainte de a intra în următoareaetapă a călătoriei şi a lucrării noastre. din Zile cerului pe pă mânt

Aşteptând! Da , aş teptând cu răb dare!



Până când u rmători i paş i vor f i c l a r i ;Să aud , cu urechea in imi i ,

Glasu l care mă va chema.

Aşteptând! Da, aş teptând p l in de speranţă!

Cu speran ţa care nu se s t inge; S tăpânu l S -a anga ja t să mă că lăuzească ,

Ş i och i i me i sun t a ţ in t i ţ i spre El .

Aşteptând! Aşteptând în perspect ivă! Poa te as t ăz i e s t e z iua când

S tăpânu l va desch ide repede Poar ta v i i to ru lu i meu drum.

Aşteptând! Da, aş teptând! Tot aş tep tând! Ş t iu , ch iar dacă am aş tep ta t mul t ,

Că, în t imp ce El Î ş i urmăreş te scopu l , Aşteptare a Lui nu poate f i greş i tă .

Aşteptând! Da, aş teptând! Tot aş tep tând! S tăpânu l nu va în târz ia :

Căci E l ş t i e că eu aş tep t Ca El să desch idă poar ta .

J .Danson Smi th

18 Mai

Am fos t apăsa ţ i pes te m ăsură de mul t ,…aşa că nici nu mai t răgeam nădejde

de v iaţă…pentru ca să ne punem încredereanu în noi înş ine,

c i în Dumnezeu care înviază morţ i i .(2 Corinteni 1:8-9)



Apăsat pes te măsură; da , apăs at până în pânzele a lbe; Apăsat foar te in tens , peste p uter i l e mele; Apăsat în t r upul meu ş i apăsat în s u f le tu l meu,

Apăsat în mint ea mea până când ta laz urinegre se ros togo lesc .

Apăsare d in partea vrăjmaşi lor ş iapăsare d in par tea pr ie t en i lor .

Apăsare pe ste apăsare , pâ nă când v ia ţaaproape se s fârşeş te .

Apăsat pent ru a nu cunoaşte a l t a ju tor a fară de Dumnezeu;

Apăsat pent ru a iubi to iagul Lui ş inu iaua Lu i . Apăsat în l ib erta tea în care n imi c nu se ţ ine de mine ; Apăsat în t r ă irea v ie ţ i i mele pen tru Domnul , Apăsat în t r ă irea v ie ţ i i lu i Hri s tos d inbe l şug .

Apăsarea momentelor dificile ne face să preţuim viaţa. De fiecare dată cândviaţa noastră este cruţată şi ne este dată înapoi după o încercare, este ca un nou

început. Mai bine i-am înţelege valoarea şi astfel să ne străduim să facem mai multpentru Dumnezeu şi pentru binele oamenilor. Şi apăsarea pe care o îndurăm neajută să înţelegem mai bine încercările altora, înzestrându-ne cu aptitudinea de a-iajuta şi de a-i mângâia.

Unii oameni au o părere superficială despre ei. Cu acest caracter superficial, eise leagă foarte uşor de o teorie sau de o promisiune, manifestându-şi apoi fără nicio reţinere neîncrederea lor faţă de cei care dau înapoi în încercare. Însă un om carea trecut prin mari suferinţe nu va face aşa niciodată. El este foarte delicat şi blând,

şi înţelege ce înseamnă cu adevărat suferinţa. La aceasta se referea Pavel cândspunea: „În noi lucrează moartea“ (2 Corinteni 4:12). Încercările şi timpurile grele sunt necesare pentru a ne împinge înainte. Ele

lucrează la fel ca focul din cala unui vapor cu aburi puternic care produce energiace pune-n mişcare pistoanele, porneşte motorul şi propulsează marele vas pe mare,chiar când înfruntă vântul şi valurile. A.B. Simpson



19 Mai

Nu s fârş ise e l înc ă de vorbi t , ş i -a ieş i t ,cu vadra pe umă r , Rebeca. Atunci omul a p lecat capul

şi s-a aruncat cu fa ţa la pământ înaintea Dom nului , z icând:

„Binecuvântat să f ie Dom nul … car e n- a părăs i t îndurarea

ş i credi ncioş ia Lui“.(Geneza 24:15,26-27 )

Orice rugăciune evlavioasă este ascultată chiar înainte de a fi terminată - „Nu sfârşise el încă de vorbit …“. Aceasta pentru că Hristos ne-a asigurat în CuvântulSău: „Orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da“ (Ioan 16:23). Cândceri prin credinţă şi-n Numele lui Hristos - adică, în unitate cu El şi cu voia Lui -„vi se va da“ (Ioan 15:7).

Atât timp cât Cuvântul lui Dumnezeu nu poate să cadă, ori de câte oriîndeplinim aceste simple condiţii, răspunsul la rugăciunea noastră a fost deja dat şi

împlinit în cer în timpul rugăciunii, chiar dacă nu se va arăta pe pământ decât multmai târziu. De aceea este înţelept să închei fiecare rugăciune cu laudă şi mulţumire

la adresa lui Dumnezeu pentru răspunsul pe care deja l-a dat.„Binecuvântat să fie Domnul, … care n-a părăsit îndurarea şi credincioşiaLui“ (vezi Daniel 9:20-27, 10:12) din Mesaje pentru vegherea de dimineaţă

Când ne încredem în Dumnezeu pentru o binecuvântare, trebuie să avem oatitudine de credinţă şi să începem să acţionăm şi să ne rugăm ca şi cum

binecuvântarea ar fi deja a noastră. Să-I răspundem lui Dumnezeu ca şi cum El ne-a îndeplinit cererea. Această atitudine de încredere înseamnă să ne bizuim pe El

pentru ceea ce am cerut şi să luăm ca atare faptul că El ne-a dat ce am cerut şi vacontinua să ne dea.

Când oamenii se căsătoresc, au imediat o nouă perspectivă de viaţă şi încep săse comporte ca atare. Aşa ar trebui să fie şi când Îl primim pe Hristos ca Salvator alnostru, ca Sanctificator al nostru, ca Vindecător al nostru, sau ca Eliberator alnostru. El Se aşteaptă ca noi să avem o nouă perspectivă, în care să-Lrecunoaştem pe El în capacitatea şi rolul pentru care ne-am încrezut în El, şi în caresă-L lăsăm să fie pentru noi tot ce I-am cerut prin credinţă. selectat



Lucrul pe care - l cer când Dumnezeu mă îndeamnă să mă r og,

Începe în acelaş i mod în care va apar e înv ia ţa mea .

20 Mai

Nu voi b ea paha rul pe care Mi l-a dat Tatăl să - l beau?

(Ioan 18:11)

Dumnezeu este de o mie de ori mai meticulos cu noi decât chiar şi un artist cutabloul său. Trasându-ne cu pensula durerii, şi cu împrejurări de diferite culori, ne

pictează în cea mai înaltă şi cea mai bună imagine vizualizată de El, numai dacăvom primi amarele Lui daruri de smirnă într -o atitudine spirituală potrivită.

Însă când este îndepărtat de la noi paharul durerilor şi lecţiile din el suntsuprimate sau trec neobservate, facem mai mult rău sufletului nostru decât am

putea repara vreodată. Nici o inimă omenească nu-şi poate imagina dragosteaincomparabilă pe care Dumnezeu o exprimă în darul Său de smirnă. Cu toateacestea, acest mare dar pe care sufletul nostru ar trebui să-l primească este lăsat sătreacă pe lângă noi din cauza indiferenţei noastre indolente, şi până la urmă nu ne

alegem cu nimic.Apoi, cu inima pustie venim şi ne plângem, zicând: „O, Doamne, mă simt atâtde arid, şi este atât de mult întuneric înăuntrul meu!“ Sfatul meu pentru tine, copildrag, este să-ţi deschizi inima pentru durere şi suferinţă, şi aceasta îţi va aduce maimult bine decât să fii plin de emoţie şi sinceritate. Tauler

Vaietu l ch inulu i omului a a juns până la Dumnezeu,

„Doamne , a lungă durerea: Umbra ce în tunecă lumea pe care a icrea t -o , Lanţul s t rân s , care sugrumă

Care s t rangu lează in ima , povara careapasă Pe arip i le ce vor să - ş i ia zborul ,



Doamne, a lungă durerea d in lumea pecare a i c rea t -o ,

Ca să Te iubească mai mul t“ . Atunci Domnul a răspuns l a p lângerealumi i Sa le :

„Să alung durerea , Ş i cu ea pu terea su f l e tu lu i de a îndura , În tări t pr in î ncordare?

Să a lung mi la , care l eagă in imă de in imă , Ş i mare le sacr i f i c iu?

Aţ i p ierde voi pe t o ţ i eroi i voş tr i care seîna l ţă d in focu l În ţe lepciuni i înspre cer?

Să a lung dragos tea care răscumpără cu

un pre ţ Ş i zâmbeş te în fa ţa p ierder i i? Pute ţ i vo i în l ă tura d in v ia ţa voast ră ceeace se îna l ţă la Mine Hris tosul pe crucea S a?“

21 Mai

Mă gândesc la câ ntăr i le mele noa ptea.(Psalmul 77:6)

Am citit undeva de o pasăre care nu vrea niciodată să cânte cântecul pe caredoreşte stăpânul ei să-l audă câtă vreme colivia ei este în plină lumină. Poate învăţao notă de aici sau o măsură de acolo, dar niciodată un cântec întreg, până nu-i esteacoperită colivia şi nu dispare lumina soarelui.

Mulţi oameni se comportă la fel, nu învaţă niciodată să cânte până nu cadumbrele întunericului. Să ne amintim mereu că legendara privighetoare cântă cuspinul înfipt în pieptul ei; şi a fost într -o noapte în Betleem când s-a auzit cânteculîngerilor; şi „la miezul nopţii s-a auzit o strigare: «Iată Mirele, ieşiţi-i în

întâmpinare!»“ (Matei 25:6).În adevăr, este de-a dreptul îndoielnic ca sufletul unui om să poată cunoaşte cu

adevărat dragostea lui Dumnezeu în toată bogăţia ei şi mângâierea ei, şi



desăvârşirea ei care satisface pe deplin până nu se întunecă cerul şi devineameninţător. Lumina răsare din întuneric, şi dimineaţa se naşte din sânul nopţii.

James Creelman călătorea odată prin Balcani în căutarea lui Natalia, reginaexilată a Serbiei. În una din scrisorile sale, descria călătoria astfel:

În timpul acelei memorabile călătorii, am aflat că rezerva de ulei detrandafiri a lumii este în Munţii Balcani. Lucrul care mi-a atras cel mai multatenţia a fost că trandafirii trebuia strânşi în timpul celor mai întunecate oreale nopţii, culegătorii începeau la ora unu şi terminau la ora două noaptea.Iniţial această practică mi s-a părut a fi o superstiţie sau o tradiţie, dar cercetând mai îndeaproape, am aflat că cercetările ştiinţifice actuale audemonstrat că 40% din parfumul trandafirilor dispare la lumina zilei.

Şi este un fapt real şi incontestabil al vieţii şi culturii umane că şi caracterul

unui om se întăreşte cel mai mult în timpul celor mai negre zile. Malcolm J. McLeod

22 Mai

Încredinţează- ţ i soar ta î n mâna Dom nului , încrede- te în El , ş i El va lucra.

(Psalmul 37:5)

Sensul literal al acestui verset este: „ Rostogoleşte- ţi calea pe urmele luiYehova şi încrede-te în El, şi El lucrează “. Ne atrage atenţia intervenţia imediată alui Dumnezeu odată ce încredinţăm, sau „rostogolim“ poverile de orice fel dinmâinile noastre în ale Lui. Fie că povara noastră este un necaz, o dificultate, onevoie trupească, sau cu privire la mântuirea cuiva drag, „ El lucrează “.

Când lucrează El? „El lucrează“ acum. Noi ne purtăm ca şi cum Dumnezeu nua acceptat imediat încrederea noastră în El şi ca urmare întârzie împlinirea a ceeace I-am cerut să facă. Nu înţelegem că „El lucrează“ în timp ce încredinţăm. „Ellucrează“ acum! Lăudaţi-L pentru acest fapt real.

Speranţa că El va lucra este ceea ce-L îm puterniceşte pe Duhul Sfânt săîmplinească ceea ce am „rostogolit“ asupra Lui. În momentul acela nu mai este înmâna noastră, şi nu trebuie să mai încercăm s-o facem noi. „El lucrează!“Debarasează-te de povară şi nu încerca s-o iei din nou. Ce uşurare este să ştii că

într-adevăr El este la lucru în dificultatea prin care trecem!



Şi când cineva îţi spune: „Dar nu văd nici unrezultat“, nu-i da atenţie.

„El lucrează“ dacă am „rostogolit“ poverile noastre asupra Lui şi „dacă neuităm ţintă … la Isus“ (Evrei 12:2) ca El să rezolve lucrurile. Credinţa noastră

poate fi încercată, dar „El lucrează“. Cuvântul Său este adevărul! V.H.F.

Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu carelucrează pentru mine.

Psalmul 57:2

O traducere frumoasă mai veche a acestui verset spune: „El va împlini cauzace-o ţin în mână“. Lucrul acesta mi se pare foarte real în ziua de azi. Lucrul acesta„pe care-l ţin în mâna mea“ - lucrarea mea de azi, acest concept pe care nu-l potstăpâni, această sarcină în care mi-am supraestimat abilităţile - aceasta este ce pot

„striga“ după El să facă „pentru mine“, cu siguranţa liniştită că El o va face. „Ceineprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, sunt în mâna lui Dumnezeu“ (Ecl. 9:1).Frances Ridley Havergal

Domnul va urmări promisiunile legământului Său. Orice apucă şi ţine în mânaSa va împlini. De aceea îndurările Sale trecute sunt garanţii pentru cele viitoare, şimotive întemeiate de a continua să strigăm către El.

Charles H. Spurgeon

23 Mai

Zadarnică le era toată i scus inţa . Atunci , în s tr âmtorarea lor ,

au s tr igat către Donmul , şi El i -a izbăvi t d in necazur i le lor .

(Psalmul 107:27-28)

Eşt i cumva la ca pătul i scusin ţe i , Creş t in cu f run tea încre ţ i tă?

Te gândeş t i l a ce es t e îna in tea ta , Ş i la to t ce îndur i acum?

S imţ i că toa tă lumea e împot r i va ta ,



Ş i eş t i s ingur în mi j locu l bă tă l i e i? Adu- ţ i aminte - l a capă tu l i scus in ţ ei

Este locul und e se arată pute rea lu i Dumnezeu.

Eşt i cumva la ca pătul i scusin ţe i , Orbi t de o durere epu i zan tă ,

S imţ ind că n -o poţ i î ndura ,Că nu po ţ i supor ta t ens iunea ,

Zdrobi t de su f er in ţa cont inu ă, Năuci t , ş i u lu i t , ş i amorţ i t ?

Adu- ţ i aminte - l a capă tu l i scus in ţe i Es te locu l unde- I p lace lu i I sus să v ină .

Eşt i cumva la ca pătul i scusin ţe i? Lucrarea ta s e în t inde înain t ea ta ,Toa t e zac începu te ş i ne termina te , Apăsându - ţ i in ima ş i minte a ,

Tânjeş t i după pu terea de a l e face , În t inzând mâi ni t remurânde?

Adu- ţ i ami nte - l a capă tu l i scus in ţe i S tă Ce l ce ne poar tă povara .

Eşt i cumva la cap ătul i scusin ţ e i? Atunci eş t i ch iar în l ocul

Unde se a f lă minuna te le resurse Ale Celui care n u te părăseş te:

Fără îndoial ă că pe o cale mai luminoas ă Paşi i tă i vor a junge -n curând ,

Dar numai la capăt ul i scusin ţe i Se ara tă „Dumnezeul care poa te“ .

Anto inet te Wi lson

Nu te descuraja - ar putea fi ultima cheie de pe inel care deschide uşa.Stansifer



24 Mai

Sara a rămas însărci nată ş i a nă scut lui Avraam

un f iu la bătrâneţe , la vremea hotărâtă , despre care - i vorbise Dumnez eu.(Geneza 21:2)

„Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neamîn neam“ (Psalmul 33:11). Dar trebuie să fim pregătiţi să aşteptăm cronometrajullui Dumnezeu. Cronometrajul Său este precis, pentru că El face toate lucrurile„exact la timpul“ hotărât de El. Nu este pentru noi să cunoaştem cronometrajulSău, şi de fapt nici nu-l putem cunoaşte - trebuie doar să-l aşteptăm.

Dacă Dumnezeu i-ar fi spus lui Avraam când era încă în Haran că are săaştepte 30 de ani până va ţine în braţe copilul promis, curajul l-ar fi părăsit. Aşa căDumnezeu, ca un act al dragostei Sale îndurătoare, a ascuns de Avraam numărulanilor istovitori cât trebuia să aştepte. Numai când s-a apropiat sorocul, cu doarcâteva luni înainte, Dumnezeu Şi-a revelat promisiunea: „La anul pe vremeaaceasta … Sara va avea un fiu“ (Geneza 18:14). „Vremea aceasta“ a venit însfârşit, şi curând râsul zglobiu care a umplut casa patriarhului a făcut cuplulînaintat în vârstă să uite aşteptarea lungă şi grea.

Aşa că îmbărbătează-te, copile drag, când Dumnezeu îţi cere să aştepţi. Cel pecare-L aştepţi nu te va dezamăgi. El nu va întârzia nici 5 minute peste „vremea

aceea“. Şi-n curând „întristarea voastră se va preface în bucurie“ (Ioan 16:20). O, ce fericit e sufletul pe care Dumnezeu îl face să râdă! Atunci necazul ş iplânsul fug pentru totdeauna, cum fuge întunericul de zorii zilei. selectat

Ca pasageri, nu este pentru noi să umblăm cu hărţile maritime şi cu compasul.Trebuie să-L lăsăm pe abilul Căpitan să-Şi facă singur lucrarea.

Robert Hall

Unele lucruri nu pot fi împlinite într-o zi. Chiar Dumnezeu nu face unapus glorios într-o clipă. Timp de câteva zile El adună ceaţa cu care vaconstrui superbele Lui palate pe cerul de vest.

Dimineţ i g lorioase - dar când? Ah , c ineva spune?

Munte le ce l mai râ pos va deveni câmpie ,Ş i pământu l ar id va f i sa tura t de p loa ie .



Toate por ţ i l e de aramă vor f i s fărâmate ;bare le de f i e r ,Trans formate , formează o scară sp res t e l e .

Locuri le acc identa te vor f i ne tez i te , ş itoa te că i l e în tor tochea te îndrep ta te,

Pentru ce l care poate aştepta cu răbdare . Aceste lucr uri vor avea loc î n z iuaho tărâ tă de Dumnezeu: Poa te nu va f i mâ ine - dar va f i .

25 Mai

Rabd to tul pentru cei a leş i , pentru ca ş i e i să cape te mântu irea

care es te în Hri s tos Isus ,împreună cu s lava veşnică.

(2 Timotei 2:10)

O, dacă ar fi ştiut Iov, în timp ce şedea în cenuşă, frământându-şi inima

gândindu-se la providenţa lui Dumnezeu, că milioane de oameni de-a lungulistoriei vor privi înapoi la încercările lui! Ar fi prins curaj având în vedere faptul căexperienţa lui va fi un ajutor pentru mulţi oameni din lume.

Nimeni nu trăieşte pentru el însuşi, şi povestea lui Iov este ca povestea ta şi amea, doar că a lui a fost scrisă pentru ca toţi să o vadă. Nenorocirile cu care s-aconfruntat Iov şi încercările cu care s-a luptat sunt lucrurile pentru care el esteamintit, şi fără ele probabil că n-am fi citit niciodată despre el în Cuvântul luiDumnezeu.

Nu ştim niciodată ce încercări ne aşteaptă în următoarele zile. Poate că nusuntem în stare să vedem lumina în timpul luptelor noastre, dar putem crede căacele zile, ca şi în viaţa lui Iov, vor fi cele mai importante zile pe care am fostchemaţi să le trăim.

Robert Collyer Cine n-a învăţat că cele mai triste zile din viaţă sunt de fapt cele mai bune? În

zilele când faţa ne e plină de zâmbete şi săltăm uşor pe păşunea moale împodobităde Dumnezeu cu flori de primăvară, capacitatea inimii noastre este adesea risipită.



Sufletul care este tot timpul vesel şi bucuros pierde lucrurile cele mai adânciale vieţii. Sigur că această viaţă îşi are răsplata ei şi e pe deplin satisfăcută, dar adâncimea satisfacţiei ei este foarte mică. Inima lui este mică, şi natura lui, care

poate experimenta cele mai mari înălţimi şi cele mai mari adâncimi, rămânenedezvoltată. Şi fitilul vieţii lui arde repede până la capăt, fără să cunoascăvreodată bogăţia profundei bucurii.

Adu-ţi aminte că Domnul Isus a spus: „Ferice de cei ce plâng“ (Matei 5:4).Stelele strălucesc cel mai tare în timpul nopţilor lungi şi negre ale iernii. Şi florilesălbatice de genţiană îşi arată frumuseţea pe înălţimile înzăpezite şi îngheţate şiaproape inaccesibile ale munţilor.

Se pare că Dumnezeu foloseşte presiunea durerii pentru a stoarce împlinirea promisiunilor Sale şi astfel din teascul Lui iese cel mai dulce suc. Numai cei careau cunoscut durerea pot să aprecieze pe deplin marea blândeţe a „omului durerii“(Isaia 53:3). selectat

Poate că ai parte de puţină vreme frumoasă, dar lungile perioade de întunericgros au fost plănuite pentru tine cu multă înţelepciune, probabil pentru că oîntindere lungă a unei vremi de vară te-ar fi transformat într-un pământ arid sau

într-un pustiu sterp. Domnul tău ştie cel mai bine, iar norii şi soarele aşteaptăporunca Lui. selectat

Când i s-a spus: „E o zi gri“, un bătrân cârpaciscoţian a replicat odată: „Da, dar nu vezi peticul acelaalbastru?“

26 Mai

Ţâşneş te , fântână! Cântaţ i în c ins tea e i!(Numeri 21:17)

A fost o cântare ciudată şi o fântână ciudată. Copiii lui Israel au călătorit prinnisipurile arzătoare ale deşertului, şi aveau mare nevoie de apă, dar nu era niciurmă de aşa ceva. Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Moise şi i-a spus: „Strânge

poporul, şi le voi da apă“ (v. 16). Atunci poporul s-a strâns laolaltă cu toiegele lor. Şi când au început să sape

adânc în nisipul arzător, ei cântau: „Ţâşneşte, fântână! Cântaţi în cinstea ei!“ Curând s-a auzit un susur, şi dintr -odată a ţâşnit apa, umplând fântâna şi curgând

pe pământ. Când au săpat fântâna în deşert, ei au făcut o derivaţie şuvoiului de apăcare curgea pe dedesubt şi care fusese ascuns o lungă perioadă de timp.



Ce tablou superb! Şi el ne descrie râul binecuvântărilor care curge prin vieţilenoastre. O, dacă am vrea să răspundem cu credinţă şi cu laudă , am avea nevoileîmplinite chiar şi în cel mai arid deşert.

Încă o dată, cum au ajuns copiii lui Israel la apa acelei fântâni? Pr in laudă . Întimp ce stăteau pe nisipul arzător şi săpau fântâna cu toiagul promisiunii, ei cântauo cântare de laudă a credinţei.

Prin lauda noastră „în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie“ (Isaia 35:6),în timp ce plângerile vor aduce numai judecată. Chiar şi rugăciunea prin ea însăşi

poate să nu reuşească să ajungă la fântâna binecuvântărilor. Nimic nu-I place mai mult Domnului ca lauda. Nu este dovadă mai mare de

credinţă ca virtutea mulţumirii autentice. Îl lauzi pe Dumnezeu destul? Îimulţumeşti tu pentru nenumăratele binecuvântări pe care ţi le-a dat? Îl lauzi tu cuîndrăzneală chiar şi pentru încercările din viaţa ta, care de fapt sunt binecuvântărideghizate? Şi ai învăţat să-L lauzi dinainte pentru răspunsurile care urmează să

vină? selectat

Aştepţ i e l iberarea! O, su f l e t e , aş t ep ţ i de mul t !

Crede că e l iberarea ta Te aş teap tă în cân tare !

Nu te p lânge până cân d e l iberarea Î ţ i va scoate p i c ioarele d in lanţ uri :

Cu cân tăr i de f e r i c i tă e l iberare Te încon joară acum Dumnezeu .

27 Mai

Aduceţi - i a ic i la Mine.(Matei 14:18)

Te găseşti cumva în acest moment înconjurat de nevoi, şi aproape copleşit degreutăţi, de încercări, şi de urgenţe? Fiecare din acestea este calea lui Dumnezeu dea pregăti vase care să fie umplute cu Duhul Sfânt. Dacă vei înţelege corectsemnificaţia lor, vei vedea în ele ocazii de a primi noi binecuvântări şi izbăviri pecare nu le poţi primi în alt fel.



Domnul îţi spune: „Aduceţi-i aici la Mine“. Ţine bine vasele înaintea Lui, încredinţă şi în rugăciune. Stai liniştit înaintea Lui, şi opreşte-te din lucrul tăuneobosit până Se apucă El de lucru. Nu face nimic din ceea ce nu ţi-a poruncit Elsă faci. Dă-I timp lui Dumnezeu să lucreze şi cu siguranţă va lucra. Şi atunciîncercările care ameninţau să te doboare cu descurajare şi dezastru vor devenioportunitatea lui Dumnezeu de a-Şi descoperi harul şi gloria în viaţa ta, pe căi pecare nu le-ai cunoscut niciodată înainte.

„Aduceţi [nevoile voastre] aici la Mine“. A. B. Simpson

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.

Filipeni 4:19

Ce sursă - „Dumnezeu“! Ce rezerve - „bogăţia Sa, în slavă“! Ce cale -„Hristos Isus“! Este privilegiul tău ceresc să încredinţezi „toate nevoile tale“„bogăţiei Sale, în slavă“, şi să uiţi de „nevoile tale“ în prezenţa „bogăţiei Sale“. Înmarea Sa dragoste, El a deschis larg înaintea ta toată bogăţia Sa. Intră şi cere-I cu ocredinţă simplă, copilărească, şi nu va mai trebui să depinzi de nimic niciodată.

C.H.M.

28 Mai

„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei b inecuvânta“.…

Şi l -a b inecuvânta t aco lo .(Geneza 32:26, 29)

Iacov a câştigat victoria şi binecuvântarea aici nu prin luptă, ci prin alipire.Şoldul îi era scrântit şi nu se mai putea lupta, dar nu-i dădea drumul. Incapabil sălupte mai departe, şi-a încolăcit braţele în jurul gâtului adversarului său misterios,lăsându-se cu toată puterea asupra lui, până când în sfârşit a câştigat.

Nici noi nu vom câştiga biruinţa în rugăciune până nu vom înceta să neluptăm. Trebuie să renunţăm la voinţa noastră şi să ne aruncăm braţele în jurulgâtului Tatălui nostru cu o credinţă tenace.



Ce ar putea slaba noastră putere omenească să ia cu forţa din mânaatot puterniciei? Avem noi puterea să luăm binecuvântări de la Dumnezeu cu forţa?Violenţa voinţei noastre puternice nu-L va convinge niciodată. Ceea ce câştigă

binecuvântări şi victorii este puterea credinţei tenace. Nu presând şi insistând asupra voinţei noastre ajungem la victorie. Aceasta

este câştigată când smerenia şi încrederea se unesc, spunând: „Facă-se nu voiamea, ci a Ta (Luca 22:42).

Suntem puternici cu Dumnezeu numai în măsura încare eul este învins şi este mort. Binecuvântările nu vin

prin luptă, ci prin alipirea de El în credinţă. J. R. Miller

Un incident din viaţa de rugăciune a lui Charles H. Usher ilustrează cum„rugăciunea care luptă “ este de fapt o piedică în calea rugăciunii care învinge. El aîmpărtăşit această povestire: „Băieţelul meu, Frank, era foarte bolnav, şi doctorii

aveau puţine speranţe în privinţa recuperării lui. Am folosit toată cunoştinţa mea înmaterie de rugăciune în folosul lui, dar starea lui continua să se înrăutăţească.Aceasta a durat câteva săptămâni.

Într-o zi, pe când stăteam lângă patul lui şi-l vegheam, am realizat că nu vamai trăi mult fără o întoarcere rapidă spre bine. I-am spus Domnului: «O,Dumnezeule, am petrecut atâta timp în rugăciune pentru fiul meu, şi încă nu-i estemai bine. Acum Ţi-l las Ţie şi eu mă voi ruga pentru alţii. Dacă este voia Ta să-liei, aleg voia Ta - Ţi-l predau Ţie cu totul».

Am chemat-o înăuntru pe iubita mea soţie şi i-am spus ce am făcut. A vărsatcâteva lacrimi, dar l-a încredinţat şi ea Domnului. Două zile mai târziu ne-a vizitatun om al lui Dumnezeu. El era foarte interesat de fiul nostru Frank şi se rugasedeseori pentru el. El ne-a spus: «Dumnezeu mi-a dat credinţă să cred că fiul tău seva însănătoşi. Voi aveţi încredinţarea aceasta?»

Am răspuns: «L-am încredinţat lui Dumnezeu, dar acum mă voi duce din noula El cu privire la fiul meu». Am făcut întocmai şi în timp ce mă rugam amdescoperit că aveam încredinţarea că se va însănătoşi. Din momentul acela aînceput să-i fie mai bine. Atunci am realizat că «lupta» rugăciunilor mele aîmpiedicat răspunsul lui Dumnezeu, şi dacă aş fi continuat să mă lupt, nevrând să-l

predau lui Dumnezeu, probabil că n-ar mai fi fost astăzi aici“.

O, drag copil al lui Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să-ţi răspundă larugăciuni, trebuie să fii pregătit să calci „pe urmele credinţei aceleia pe care o aveatatăl nostru Avraam“ (Romani 4:12), chiar şi pe muntele jertfirii.



29 Mai

V-am numit pr ie teni .( Ioan 15:15)

Cu ani în urmă era un bătrân profesor german a cărui viaţă frumoasă era ominune pentru studenţii săi. Unii dintre ei s-au hotărât să afle secretul ei, aşa că

într-o noapte au trimis pe cineva să se ascundă în biroul în care profesorul îşipetrecea serile.

Era destul de târziu când în sfârşit a venit profesorul. Era foarte obosit, dar astat jos şi a petrecut o oră cu Biblia sa. Apoi şi-a plecat capul într-o tăcutărugăciune, şi la sfârşit, închizând Cartea cărţilor, a spus: „Ei bine, Doamne Isuse,încă mai avem aceeaşi veche comuniune“.

„Să-L cunosc pe El“ (Filipeni 3:10) este cel mai mare câştig al vieţii. Fiecarecreştin trebuie să caute cu orice preţ „să aibă aceeaşi veche comuniune“ cu El.

Realitatea cunoaşterii Domnului Isus este un rezultat al rugăciunii ascunse şial studiului personal al Bibliei care este devoţional şi consecvent. Hristos devinemai real pentru cei care persistă în cultivarea prezenţei Lui.

Vorbeş te- I , căci El te ascul tă , Ş i Duh cu duh se vor în tâ ln i !

Mai aproape es t e E l decâ t resp i ra ţ ia , Mai apr oape d ecât mâini le ş i p ic ioarele .

Mal tb ie D. Babcoc k

30 Mai

Ş i nimeni nu put ea să înveţe c ântarea,afară de cei o sută patruzeci

ş i patru de mi i ,care fuseseră răscumpăraţ i de pe pământ .(Apocal ipsa 14:3)

Anumite cântări nu pot fi învăţate decât în vale. Nici o şcoală de muzică nu le poate învăţa, pentru că nici o teorie nu le poate face să fie cântate perfect. Melodialor vine din inimă. Sunt cântări reţinute prin experienţe personale, revelând



greutăţile lor prin umbrele trecutului şi urcând spre culmi pe aripile zilei de ieri. Înacest verset, Ioan ne spune că până şi în cer va fi o cântare care va fi cântată numaide cei care „fuseseră răscumpăraţi de pe pământ“. Este fără îndoială o cântare detriumf - un imn al victoriei pentru Hristos, care ne-a eliberat. Însă simţul triumfuluişi al eliberării se va naşte din memoria lanţurilor noastre trecute.

Nici un înger, nici chiar un arhanghel, nu va fi în stare să cânte această cântareatât de frumos ca noi. Pentru a face aceasta ar trebui să treacă prin încercările princare am trecut noi, şi acest lucru ei nu-l pot face. Numai copiii Crucii vor fi în staresă înveţe cântarea.

De aceea, dragă suflete, în această viaţă tu primeşti o lecţie de muzică de laTatăl tău. Tu eşti antrenat să cânţi într -un cor pe care nu-l poţi vedea încă, şi vor fi

părţi din refren pe care numai tu le poţi cânta. Vor fi note prea joase pentru îngeri,şi unele note foarte înalte, care depăşesc gama şi pe care numai un înger le poateatinge. Dar ţine minte că notele cele mai joase îţi aparţin ţie şi vor fi atinse numai

de tine.Tatăl tău te pregăteşte pentru o parte pe care îngerii n-o pot cânta, şiconservatorul Lui este şcoala durerilor. Unii au spus că El trimite necazul ca să teîncerce, însă aici nu este cazul. El trimite necazul ca să te educe, dându-ţi astfelinstruirea potrivită pentru corul Său ceresc.

În cea mai întunecoasă noapte El îţi compune cântarea. În vale El îţi„încălzeşte“ vocea. În mijlocul norilor furtunoşi îţi măreşte volumul. În mijlocul

ploilor îţi îndulceşte melodia. În frig El dă expresie notelor tale. Şi când treciuneori de la speranţă la frică, El desăvârşeşte mesajul versurilor tale.

O, suflet scump, nu-ţi dispreţui şcoala durerii. Ea îţi dă o parte unică dincântarea cerească.

George Matheson

Te învă lu ie miezu l nop ţ i i? Sun t umbre le negre ş i lung i?

Roagă - L să v in ă lângă t ine , Ş i E l î ţ i va da o cân tare nouă ş i du lce .

Ţi -o va dărui ş i o va cânta împreună cu

t i ne ; Ş i când s lăb ic iunea t e va înce t in i , El va prelua cad enţa s t r icat ă ,

Ş i o va un i cu a Sa .

Ş i mul ţ i cân tăre ţ i a i ceru lu i Din tre ace i f i i a i lumini i ,



Vor spune despre muz ica Lu i minuna tă , „Am învăţat -o în noap te“ .

Ş i mul t e imnur i m inuna te ,Care umplu casa Ta tă lu i ,

Au fos t rost i te pr ima oară prin trel acr imi ,

În umbra unei ca mere în tuneco ase .

31 Mai

Vei intra în mormânt la bătrâneţe , ca snopul s t râns la vr emea lui .

( Iov 5:26)

Un om care a scris odată despre salvarea vaselor maritime vechi a afirmat căceea ce îmbunătăţeşte calitatea unui vas nu este doar vârsta lemnului folosit laconstruirea vasului. Tensionarea şi contorsionarea vasului de către mare, reacţiilechimice care se produc datorită apei de santină, şi diferitele mărfuri au deasemenea un efect.

Acum câţiva ani, au fost expuse într -un magazin elegant de mobilă de peBroadway în centrul New York-ului câteva scânduri şi plăci de lemn tăiate dintr -ogrindă de stejar de la o corabie veche de optzeci de ani. Ele atrăgeau atenţiadatorită coloritului lor elegant şi datorită frumuseţii fibrei. La fel de frapante erauunele grinzi din mahon luate de la o corabie care navigase pe mări cu şaizeci de aniîn urmă. Anii de călătorie contractaseră porii lemnului şi-i închiseseră culorile, aşacă erau la fel de magnifice şi de strălucitoare ca ale unui vas antic chinezesc. Deatunci lemnul a fost folosit la fabricarea unui birou care este aşezat într -un loc deonoare în camera de zi a unei bogate familii din New York.

Este de asemenea o mare diferenţă între calitatea oamenilor în vârstă care auavut o viaţă nepăsătoare, dedată plăcerilor şi nefolositoare şi calitatea celor care aunavigat pe mări furtunoase, purtând încărcătură şi poveri ca slujitori ai lui Dumnezeu, şi ajutându-i pe alţii. Aceştia din urmă, nu numai că au infiltrate învieţile lor stresul şi încordarea vieţii, dar şi aroma dulce a încărcăturii lor a fostabsorbită în porii fiecărei fibre a caracterului lor. Louis Albert Banks



Când soarele în sfârşit coboară la orizont în amurg, dovada lucrării lui rămâneun timp. Cerul continuă să strălucească o oră întreagă după plecarea lui.

În acelaşi fel, când viaţa unui om bun sau de valoare ajunge la asfinţitul ei,cerul acestei lumi este luminat mult timp după ce omul nu mai poate fi văzut. Unastfel de om nu moare din această lume, pentru că după ce pleacă, lasă în urma luimult din el însuşi - şi fiind mort, el încă vorbeşte. Henry Ward Beecher

Când Victor Hugo avea mai mult de optzeci de ani, el şi-a exprimat credinţaîn acest fel minunat: „În sufletul meu simt prezenţa vieţii mele viitoare. Sunt ca o

pădure care a fost tăiată de mai multe ori, şi totuşi noii lăstari au mai multă viaţă caniciodată. Mă înalţ mereu spre cer, şi soarele străluceşte deasupra capului meu.Pământul îmi dă sevă din belşug, iar cerul îmi luminează calea spre luminecunoscute.

Oamenii spun că sufletul nu este altceva decât efectul puterilor noastretrupeşti la lucru. Dacă lucrul acesta ar fi adevărat, atunci de ce sufletul meu devine

tot mai minunat în timp ce trupul meu începe să cadă? Poate că iarna îmi umplecapul, dar o primăvară eternă răsare din inima mea. La această oră târzie a vieţiimele, inspir parfumul de liliac, violete şi trandafiri la fel ca la douăzeci de ani. Şicu cât mă apropii mai mult de sfârşitul călătoriei mele, cu atât aud mai clar simfoniile nemuritoare ale lumilor eterne care mă invită să vin. Aceasta inspiră oteamă respectuoasă, şi totuşi este de o simplitate profundă“.



1 Iunie

E l î i z i c e a : „ I a t ă o d i h n a ; l ă s a ţ i p e c e l o s t e n i t s ă s e o d i h n e a s c ă ;i a t ă l o c u l d e o d i h n ă ! “ D a r e i n -a u v r u t s ă a s c u l t e .

( I s a i a 2 8 : 1 2 )

De ce te îngrijorezi? La ce-ţi foloseşte îngrijorarea? Eşti la bordul unui vas atât demare că n-ai fi în stare să cârmuieşti nici dacă ai fi pus la cârmă de către Căpitan. N-ai fiîn stare nici măcar să aranjezi pânzele, şi totuşi te îngrijorezi ca şi cum tu ai fi căpitanulsau cârmaciul vasului. Stai liniştit, dragă suflete – Dumnezeu este Stăpânul!

Crezi că toată tulburarea şi agitaţia acestei vieţi este o dovadă că Dumnezeu Şi-a părăsit tronul? Nicidecum! Armăsarii Săi magnifici aleargă înainte cu furie, şi carele Salede biruinţă sunt însăşi furtunile. Dar caii au frâie, şi Dumnezeu este Cel care ţine hăţurile,conducând carele de biruinţă după bunul Său plac!

Dumnezeul nostru Iehova încă mai este Stăpânul! Crede lucrul acesta şi vei avea

pace. „Nu vă temeţi!“ (Matei 14:27) Charles H. Spurgeon

Î n n o a p t e a a c e a s t a , s u f l e t e a l m e u , s t a i l i n i ş t i t ş i d o r m i ; F u r t u n i l e v u i e s c p e s t e a d â n c u l l u i D u m n e z e u –

P e s t e a d â n c u l l u i D u m n e z e u , n u a l t ă u ; s t a i l i n i ş t i t ş i d o r m i .

Î n n o a p t e a a c e a s t a , s u f l e t e a l m e u , s t a i l i n i ş t i t ş i d o r m i ; M â i n i l e l u i D u m n e z e u v o r p o t o l i n ă v a l a I s p i t i t o r u l u i –

M â i n i l e l u i D u m n e z e u , n u a l e t a l e ; s t a i l i n i ş t i t ş i d o r m i .

Î n n o a p t e a a c e a s t a , s u f l e t e a l m e u , s t a i l i n i ş t i t ş i d o r m i ;

D r a g o s t e a l u i D u m n e z e u e s t e t a r e c â n d s e f u r i ş e a z ă o r e l e n o p ţ i i –

D r a g o s t e a l u i D u m n e z e u , n u a t a ; s t a i l i n i ş t i t ş i d o r m i .

Î n n o a p t e a a c e a s t a , s u f l e t e a l m e u , s t a i l i n i ş t i t ş i d o r m i ; C e r u l l u i D u m n e z e u v a m â n g â i a p e c e i c e p l â n g –

C e r u l l u i D u m n e z e u , n u a l t ă u ; s t a i l i n i ş t i t ş i d o r m i .

Te implor să nu cazi în disperare. Este o ispită periculoasă, pentru că Adversarulnostru a rafinat-o până a ajuns foarte subtilă. Disperarea strânge şi usucă inima, făcând-oinsensibilă la binecuvântările şi harul lui Dumnezeu. Totodată ea te face să exagereziadversităţile vieţii şi te face să crezi că poverile tale sunt prea grele pentru a le purta.Totuşi, planurile lui Dumnezeu pentru tine, şi căile prin care Îşi duce la îndeplinire

planurile, sunt infinit de înţelepte. Madame Guyon



2 Iunie

N ă d ă j d u i n d î m p o t r i v a o r i c ă r e i n ă d e j d i ,[ A v r a a m ] a c r e z u t … n - a f o s t s l a b î n c r e d i n ţ ă .

( R o m a n i 4 : 1 8 -1 9 )

N-am să uit niciodată răspunsul pe care i l-a dat odată acel mare om al credinţei,George Mueller, unui domn care l-a întrebat care este cea mai bună cale de a avea ocredinţă puternică: „Singura c ale de a cunoaşte credinţa puternică este să înduri încercărimari. Eu am învăţat credinţa rămânând neclintit în mijlocul testărilor severe“.

Ce adevărat este lucrul acesta! Trebuie să te încrezi când orice altceva cade. Dragă suflete, probabil realizezi cu greu valoarea situaţiei tale prezente. Dacă înduri

mari necazuri chiar acum, eşti la izvorul celei mai puternice credinţe. Dumnezeu te vaînvăţa în timpul acestor ore de întuneric să ai cea mai puternică legătură cu tronul Său pecare ai fi putut-o cunoaşte vreodată, doar dacă vrei să te supui.

„Nu te teme, crede numai!“ (Marcu 5:36). Dar dacă te temi vreodată, priveşte pur şisimplu în sus şi spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine“ (Ps. 56:3). Apoi veifi în stare să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru şcoala necazului care a devenit pentru tineşcoala credinţei. A. B. Simpson

Marea credinţă trebuie mai întâi să îndure mari încercări.

Cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu vin prin mari dureri. Putem găsi ceva devaloare în domeniul spiritual sau natural care să fi apărut fără multă trudă şi lacrimi? Afost vreodată vreo reformă mare, vreo descoperire benefică pentr u umanitate, sau vreo

trezire spirituală fără silinţa şi vărsarea sângelui acelora ale căror suferinţe erau de faptdurerile naşterii ei? Pentru ca templul lui Dumnezeu să fie construit, David a trebuit sătreacă prin nenorociri mari. Şi pentru ca evanghelia harului să fie eliberată de tradiţiaevreiască, viaţa lui Pavel a trebuit să fie o lungă agonie.

Î n t ă r e ş t e - t e , t u , c a r e e ş t i o s t e n i t , î m p o v ă r a t , a p l e c a t S u b c r u c e a t a ;

Adu - ţ i a m i n t e c ă c e l m a i m a r e c â ş t i g a l t ă u p o a t e v e n i P r i n c e a m a i m a r e p i e r d e r e .

V i a ţ a t a e s t e m a i n o b i l ă p e n t r u u n s a c r i f i c i u ,

Ş i m a i d i v i n ă .

A c r i d e f l o r i s u n t s t r i v i t e p e n t r u a f a c e u n s t r o p D e p a r f u m f i n .

D a t o r i t ă f u r t u n i l o r c a r e b i c i u i e s c v a l u r i l e o c e a n e l o r ,

A p e l e d e a c o l o S e m e n ţ i n m a i p u r e d e c â t d a c ă c e r u l d e d e a s u p r a



A r f i f o s t m e r e u s e n i n .

C e l m a i f r u m o s s t e a g d e p e c e r n u f l u t u r ă Î n t i m p u l c ă l d u r i i d e a m i a z ă ;

C u r c u b e u l a p a r e d u p ă n o r i i n e g r i ,

Ş i d u p ă f u r t u n ă .

3 Iunie

S ă t r e c e m î n p a r t e a c e a l a l t ă . ( M a r c u 4 : 3 5 )

Chiar dacă urmăm porunca lui Hristos, nu trebuie să ne aşteptăm să scăpăm defurtună. În acest pasaj din Scriptură, ucenicii ascultau de porunca Lui, şi totuşi au dat

peste o furtună foarte violentă şi au fost în mare pericol să se înece. În strâmtorarea lor, au

strigat după ajutorul lui Hristos. Hristos poate să întârzie să vină la noi în timpul necazului nostru, dar este doar pentru a încerca şi a întări credinţa noastră. Scopul Său este şi ca rugăciunile noastre să fiemai puternice, dorinţa noastră de eliberare să fie mai mare, şi când în sfârşit vineeliberarea, noi s-o apreciem mai deplin.

Mustrându-i cu blândeţe pe ucenicii Săi, Hristos i-a întrebat: „Pentru ce sunteţi aşade fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“ (Marcu 4:40). De fapt, El vroia să spună: „De ce n-aţiînfruntat furtuna victorioşi şi n-aţi strigat către vântul care vuia şi către valurile care serostogoleau: «Nu ne puteţi face nici un rău, pentru că Hristos, puternicul Salvator, este la bord»?“

Bineînţeles că este mult mai uşor să te încrezi în Dumnezeu când soarele străluceştedecât să te încrezi în El când se dezlănţuie furtuna în jurul tău. Totuşi, nu vom cunoaşteniciodată adevăratul nivel al credinţei noastre până nu este testată într -o furtună puternică,şi de aceea Salvatorul nostru este la bord.

Dacă vei fi vreodată întărit „în Domnul şi în puterea tăriei Lui“ (Efeseni 6:10), tăriata se va naşte în timpul unei furtuni. selectat

C u H r i s t o s î n c o r a b i a m e a ,

Z â m b e s c f u r t u n i i .

Hristos a spus: „Să trecem în partea cealaltă“ – nu „în mijlocul lacului ca să neînecăm“. Daniel Crawford

4 Iunie



Ş i D o m n u l a p u s m a r e a î n m i ş c a r e p r i n t r -u n v â n t d i n s p r e r ă s ă r i t ,c a r e a s u f l a t c u p u t e r e t o a t ă n o a p t e a . ( E x o d 1 4 : 2 1 )

În acest verset, este un mesaj mângâietor care ne arată cum lucrează Dumnezeu întimpul întunericului. Adevărata lucrare a lui Dumnezeu pentru copiii lui Israel nu s-a

înfăptuit când s-au trezit ei în dimineaţa aceea ca să afle că puteau traversa Marea Roşie,ci a avut loc „toată noaptea“.Poate că se face o mare lucrare în viaţa ta când lucrurile par foarte întunecate. Poate

nu vezi încă nici o dovadă, dar Dumnezeu este la lucru. Dumnezeu a fost la lucru „toatănoaptea“ aceea tot atât de mult cât a fost şi a doua zi, când israeliţii au văzut în sfârşitdovada. A doua zi s-a descoperit pur şi simplu ceea ce Dumnezeu făcuse în timpul nopţii.

Citeşti aceste rânduri dintr -un loc în viaţa ta în care totul pare întunecat? Ai credinţăsă vezi, dar încă nu vezi? Îţi lipseşte biruinţa continuă în creşterea ta spirituală? S-a dus

părtăşia ta zilnică, liniştită, şi nu mai este nimic în jur decât întuneric?„Domnul a pus marea în mişcare printr -un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu

putere toată noaptea“. Nu uita – a suflat „toată noaptea“. Dumnezeu lucrează în timpulnopţii până apare lumina dimineţii. Poate nu vezi aceasta încă, dar în noaptea vieţii tale,

dacă te încrezi în El, El lucrează. C. H. P.

„ T o a t ă n o a p t e a “ D o m n u l a l u c r a t ,

A l u c r a t î n r a f a l e l e f u r t u n i i , A l u c r a t c u c u r e n t u l u m f l a t ,

C a r e s e n ă p u s t e a ş i c u r g e a l i b e r ş i r e p e d e .

„ T o a t ă n o a p t e a “ c o p i i i l u i D u m n e z e u a u a ş t e p t a t –

C u i n i m i l e p o a t e î n a g o n i e –

C u v r ă j m a ş u l î n s p a t e l e l o r ,

Ş i f a ţ ă - n f a ţ ă c u m a r e a c r u d ă .

„ T o a t ă n o a p t e a “ î n t u n e r i c u l l i s - a p ă r u t m a i n e g r u D e c â t l - a u v ă z u t v r e o d a t ă î n a i n t e ,

D e ş i l u m i n a p r e z e n ţ e i l u i D u m n e z e u E r a l â n g ă e i , ş i - i a d ă p o s t e a .

„ T o a t ă n o a p t e a “ a c e a v e g h e o b o s i t o a r e A t r e c u t ; î n s f â r ş i t s - a c r ă p a t d e z i u ă ,

Ş i a u v ă z u t c ă D u m n e z e u a l u c r a t „ T o a t ă n o a p t e a “ c a s ă c r o i a s c ă o c a l e .

„ T o a t ă n o a p t e a “ , o , c o p i l a l d u r e r i i ,

N u p o ţ i s ă o p r e ş t i d u r e r e a c o p l e ş i t o a r e ? S ă ş t i i c ă D u m n e z e u l t ă u î n n o a p t e a c e a m a i n e a g r ă

L u c r e a z ă l a f e l c a - n t i m p u l z i l e i .

L. S. P.



5 Iunie

C e r e u n s e m n d e l a D o m n u l D u m n e z e u l t ă u ;c e r e - l , f i e î n l o c u r i l e d e j o s , f i e î n l o c u r i l e d e s u s .

( I s a i a 7 : 1 1 )

F ă c e r e r e a t a d i n i n i m ă , o , i n i m a m e a ,

D u m n e z e u l t ă u p o a t e s ă f a c ă m u l t m a i m u l t D e c â t p o ţ i t u s ă c e r i ;

Î n c r e d i n ţ e a z - o î n m â n a D i v i n i t ă ţ i i ,

S c o a t e d i n m a g a z i a L u i p l i n ă d e d r a g o s t e .

Î n c r e d e - t e î n E l î n o r i c e l u c r u ; Î n c e p e d e a s t ă z i ,

Ş i d e s c o p e r ă b u c u r i a c a r e v i n e

C â n d I s u s Î ş i a r e c a l e a S a ! selectat

Trebuie să continuăm să ne rugăm şi să nădăjduim în Domnul (Isaia 8:17), pânăvom auzi sunetul ploii Lui puternice. Nu există nici un motiv pentru care n-ar trebui săcerem lucruri mari. Fără îndoială că le vom primi dacă le cerem cu credinţă, având curajulsă nădăjduim în El cu perseverenţă răbdătoare şi între timp făcând acele lucruri care suntîn puterea noastră să le facem.

Nu este în puterea noastră să creăm vântul sau să-i schimbăm direcţia, dar putemridica pânzele noastre ca să-l prindem când vine. Noi nu creăm electricitatea, totuşi putems-o captăm cu un cablu care o va conduce, lăsând-o să lucreze. Noi nu putem controlaDuhul lui Dumnezeu, dar putem să ne aşezăm înaintea Domnului din ascultare faţă deceea ce El ne-a chemat să facem, şi vom ajunge sub influenţa şi puterea răsuflării Luiminunate. selectat

Nu pot f i făcute astăzi aceleaşi mari minuni care au fost făcute cu mulţi ani în urmă?Unde este Dumnezeul lui Ilie? El aşteaptă ca Ilie cel de astăzi să-L cheme.

Cei mai mari sfinţi ai Vechiului sau Noului Testament care au trăit vreodată se aflaula un nivel nu foarte înalt pentru noi ca să-l atingem. Aceeaşi forţă spirituală care le-a statla dispoziţie, şi aceeaşi energie care i-a făcut să devină eroii noştri spirituali ne stau ladispoziţie şi nouă. Dacă manifestăm aceeaşi credinţă, aceeaşi nădejde şi aceeaşi dragoste

pe care le-au manifestat ei, vom face minuni la fel de mari ca ale lor. O simplă rugăciunerostită cu gura noastră va fi suficient de puternică să cheme din cer roua harului luiDumnezeu sau focul care topeşte al Duhului Său, aşa cum cuvintele care au ieşit din guralui Ilie au chemat literalmente ploaia şi focul. Tot ce se cere este să rosteşti cuvintele cuaceeaşi siguranţă deplină a credinţei cu care le-a rostit el. Dr. Goulburn, Dean of Norwich



6 Iunie

V e g h e a ţ i ş i r u g a ţ i -v ă , c a s ă n u c ă d e ţ i î n i s p i t ă . ( M a t e i 2 6 : 4 1 )

Dragă prietene, nu te expune niciodată pericolelor lumii fără să te fi rugat mai întâi.Există întotdeauna ispita de a-ţi scurta timpul de rugăciune. După o zi grea de muncă,când îngenunchezi noaptea ca să te rogi cu ochii obosiţi, nu folosi somnolenţa ta ca oscuză de a te culca devreme. Apoi, când se face dimineaţă şi vezi că ai dormit prea mult,rezistă ispitei de a sări peste momentul devoţional de dimineaţă sau de a -l parcurge îngrabă.

Încă o dată, nu ţi-ai făcut timp „să veghezi şi să te rogi“. Vigilenţa ta a fostsacrificată, şi cred cu tărie că vei avea o pagubă ireparabilă. Nu te-ai rugat, şi ca urmarevei avea de suferit.

Ispitele aşteaptă să te înfrunte, şi tu nu eşti pregătit să le ţii piept. În sufletul tău ai un

sentiment de vinovăţie, şi se pare că te-ai distanţat de Dumnezeu. Desigur că nu este nicio coincidenţă faptul că nu reuşeşti să-ţi îndeplineşti responsabilităţile în acele zile când ailăsat oboseala ta să interfereze cu viaţa ta de rugăciune.

Când cedezi în faţa lenei, momentele de rugăciune pierdute nu mai pot fi răscumpă-rate niciodată. Putem învăţa din experienţă, dar vom pierde prospeţimea bogată şi putereacare ni s-ar f i dat în timpul acelor momente.

Frederick William Robertson Domnul Isus, Fiul atotputernic al lui Dumnezeu, considera necesar să Se scoale în

fiecare dimineaţă înaintea zorilor pentru a-Şi vărsa inima înaintea Tatălui Său înrugăciune. N-ar trebui noi să ne simţim şi mai obligaţi să ne rugăm Lui care ne dă orice

„bun şi orice dar desăvârşit“ (Iacov 1:17) şi care ne-a promis că ne va da orice avemnevoie? Nu cunoaştem tot ce a câştigat Domnul Isus din timpul Său de rugăciune, dar ştim

aceasta – o viaţă fără rugăciune este o viaţă fără putere. Poate fi o viaţă plină de multeactivităţi şi multă vâlvă, dar foarte departe de Cel care Se ruga lui Dumnezeu zi şi noapte.selectat

7 IunieU n d e e s t e D u m n e z e u , F ă c ă t o r u l m e u ,

c a r e n e i n s u f l ă c â n t ă r i d e v e s e l i e n o a p t e a ? ( I o v 3 5 : 1 0 )

Ai avut vreodată insomnii, sucindu-te şi învârtindu-te şi aşteptând pur şi simplu ceadintâi licărire a zorilor? Când se întâmplă aceasta, de ce nu-L rogi pe Duhul Sfânt să-ţi



îndrepte gândurile spre Dumnezeu, Creatorul tău; şi crede că El poate să umple acelenopţi singuratice şi mohorâte cu cântări?

Ai cumva o noapte de pierdere grea? Dacă te concentrezi asupra lui Dumnezeu, deseoriaceasta Îl face să Se apropie de inima ta îndurerată, asigurându-te că El are nevoie de celcare a murit. Domnul te va asigura că El a chemat duhul înflăcărat şi plin de entuziasm al

persoanei iubite care a plecat pentru a fi cu mulţimea invizibilă, dar eliberată, vie şiradioasă. Şi pe măsură ce gândul acesta intră în mintea ta, şi afli că persoana iubită esteangajată într -o mare misiune cerească, o cântare începe în inima ta.

Ai cumva o noapte de descurajare sau eşec, fie real fie imaginar? Te simţi ca şi cumnimeni nu te înţelege, şi prietenii tăi te-au dat deoparte? Fii tare: Făcătorul tău „Se vaapropia de [tine]“ (Iacov 4:8) şi îţi va da o cântare – o cântare a speranţei, care va fi înarmonie cu muzica rezonantă şi puternică a providenţei Sale. Fii gata să cânţi cântarea pecare ţi-o dă Făcătorul tău. selectat

C e v o m f a c e ? V o m s t a j o s l e n e ş i ş i v o m z i c e

C ă a v e n i t n o a p t e a , c ă n u m a i e s t e z i u ă ? T o t u ş i , c â n d a m u r g u l s e r i i t r e c e ,

C e r u l s e u m p l e d e s t e l e , i n v i z i b i l e z i u a .

Rezistenţa unei corăbii este demonstrată deplin numai când înfruntă un uragan, şi puterea evangheliei poate fi arătată deplin numai când un creştin este supus unor încercărigrele. Trebuie să înţelegem că, pentru ca Dumnezeu să dea „cântări de veselie noaptea“,El trebuie mai întâi să facă noapte.

Nathaniel William Taylor

8 Iunie

O r i c i n e e s t e n ă s c u t d i n D u m n e z e u b i r u i e l u m e a ;ş i c e e a c e c â ş t i g ă b i r u i n ţ a a s u p r a l u m i i e s t e c r e d i n ţ a n o a s t r ă .

( 1 I o a n 5 : 4 )

Dacă un om îngăduie, poate găsi ceva la fiecare cotitură a drumului care să-l jefuiască de biruinţa lui şi de pacea minţii lui. Satan este departe de a se retrage din muncalui de a încerca să-i înşele şi să-i distrugă pe copiii lui Dumnezeu. La fiecare bornăkilometrică din viaţa ta, este înţelept să verifici temperatura experienţei tale ca să-ţi dai pedeplin seama de condiţiile din jur.

Dacă vei face aceasta şi-ţi vei manifesta cu fermitate credinţa la momentul potrivit,vei putea uneori să smulgi efectiv biruinţa din gura înfrângerii.

Credinţa poate schimba orice situaţie, oricât ar fi de neagră sau de dificilă. Dacă-ţiînalţi inima spre Dumnezeu într -un moment de credinţă autentică în El, poţi schimbarepede împrejurările în care te afli.



Dumnezeu este încă pe tronul Său, şi El poate schimba înfrângerea în biruinţă într -ofracţiune de secundă, dacă ne încredem în El.

D u m n e z e u e s t e p u t e r n i c ! E l p o a t e e l i b e r a ; C r e d i n ţ a p o a t e f i b i r u i t o a r e î n o r i c e î n c e r c a r e ;

F r i c a ş i î n g r i j o r a r e a ş i p ă c a t u l ş i n e c a z u l p o t f i î n f r â n t e P r i n c r e d i n ţ a n o a s t r ă î n p u t e r e a c o l o s a l ă , v i c t o r i o a s ă a l u i D u m n e z e u .

A v e ţ i c r e d i n ţ ă î n D u m n e z e u , s o a r e l e v a s t r ă l u c i ,

C h i a r d a c ă a s t ă z i s u n t n o r i n e g r i ; I n i m a L u i a p l ă n u i t c a l e a t a ş i a m e a ,

A v e ţ i c r e d i n ţ ă î n D u m n e z e u , a v e ţ i c r e d i n ţ ă î n t o t d e a u n a .

Când a i credinţă, nu trebuie să te retragi niciodată. Poţi să-l opreşti pe Vrăjmaş ori decâte ori îl întâlneşti. Marshal Ferdinand Foch

9 Iunie

Î n c r e d e - t e î n D o m n u l ş i f ă b i n e l e ;l o c u i e ş t e î n ţ a r ă ş i u m b l ă î n c r e d i n c i o ş i e .

( P s a l m u l 3 7 : 3 )

Am întâlnit oda tă o femeie săracă ce-şi câştiga existenţa muncind din greu camenajeră, dar era o creştină veselă şi biruitoare. O altă creştină, o doamnă, care era foarte

ursuză, i-a spus într-o zi: „Nancy, înţeleg că eşti fericită astăzi, dar cred că perspectiveletale de viitor te vor domoli. Să presupunem, de exemplu, că te îmbolnăveşti şi nu mai poţimunci. Sau să presupunem că actualii tăi patroni se mută de aici, şi nu găseşti de lucru înaltă parte. Sau să presupunem …“

„Încetează!“ strigă Nancy. „Eu nu «presupun» niciodată nimic. «Domnul estePăstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic» (Ps. 23:1). Şi apropo“, a adăugat ea către

prietena ei posomorâtă, „toate aceste «presupuneri» te fac să te simţi atât de mizerabil.Mai bine renunţă la ele şi pur şi simplu încrede-te în Domnul“.

Următorul text biblic este cel care va înlătura orice «presupunere» din viaţa unuicredincios dacă este primit şi împlinit practic printr -o credinţă de copil: „Mulţumiţi-vă cu

ce aveţi, căci El Însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi».Aşa că putem zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?»“ (Evrei 13:5-6).

Hannah Whitall Smith

U n ş u v o i d e n e c a z u r i m i - a t ă i a t c a l e a ; E î n t u n e c a t ş i a d â n c ş i l a t .

A m a r ă o r ă a r e v i i t o r u l



C â n d t r a v e r s e z a p e l e l u i u m f l a t e .

D a r e u z â m b e s c ş i c â n t ş i s p u n :

„ V o i n ă d ă j d u i ş i m ă v o i î n c r e d e î n t o t d e a u n a ; V o i î n d u r a n e c a z u l c a r e v a v e n i m â i n e ,

D a r n u v o i î m p r u m u t a n i c i u n u l a s t ă z i “ .

P o d u l d e m â i n e e s t e f o a r t e p e r i c u l o s ; N u î n d r ă z n e s c s ă - l t r e c a c u m .

P o t s ă - i v ă d b â r n e l e m i ş c â n d u - s e î n c o a c e ş i î n c o l o ,

Ş i a r c u r i l e l u i c l ă t i n â n d u - s e ş i î n d o i n d u - s e .

O , i n i m ă , t r e b u i e s ă n ă d ă j d u i e ş t i î n t o t d e a u n a ; T r e b u i e s ă c â n ţ i ş i s ă t e î n c r e z i ş i s ă s p u i :

„ V o i î n d u r a n e c a z u l c a r e v a v e n i m â i n e ,

D a r n u v o i î m p r u m u t a n i c i u n u l a s t ă z i “ .

Vulturul care se înalţă la mari înălţimi nu-şi face griji cum o să treacă un râu. selectat

10 Iunie

Ş t i m c ă t o a t e l u c r u r i l e l u c r e a z ă î m p r e u n ăs p r e b i n e l e c e l o r c e i u b e s c p e D u m n e z e u , ş i a n u m e ,s p r e b i n e l e c e l o r c e s u n t c h e m a ţ i d u p ă p l a n u l S ă u .

( R o m a n i 8 : 2 8 )

Ce reve ndicare extraordinară face Pavel în acest verset! El nu spune: „Ştim că unele lucruri“, „cele mai multe lucruri“ sau chiar „lucrurile îmbucurătoare“, ci „TOATE lucrurile“.Această promisiune se întinde de la cele mai mici detalii ale vieţii până la cele maiimportante, şi de la cele mai umilitoare treburi zilnice până la cele mai mari lucrări de har ale lui Dumnezeu făcute în timpul unei crize.

Pavel spune aceasta la timpul prezent: „lucrează “. Nu spune: „au lucrat“ sau „vor lucra “. Esteo acţiune continuă.

Ştim de asemenea din Scriptură că „judecăţile [lui Dumnezeu] sunt ca Adâncul celmare“ (Ps. 36 :6) ; chiar în momentul acesta îngerii din ceruri, când urmăresc cu aripilestrânse desfăşurarea marelui plan al lui Dumnezeu, proclamă fără îndoială: „Domnul este

drept în toate căile Lui, şi milos în toate faptele Lui“ (Ps. 145:17). Atunci când Dumnezeu orchestrează „toate lucrurile … spre binele“ , iese o combinaţie

frumoasă. El are nevoie de multe culori diferite, care luate individual pot părea foarteşterse, ca să fie ţesute în modelul armonios.

Tonuri, note, şi chiar disonanţe separate sunt necesare pentru a compune imnurimelodioase; o maşinărie necesită multe roţi, multe piese şi conexiuni separate. O piesă dela o maşină poate fi nefolositoare, sau o notă dintr -un imn poate să nu fie considerată



niciodată frumoasă, dar luate împreună, combinate şi completate, ele duc la un echilibruşi la o armonie perfectă.

Putem învăţa o lecţie de credinţă din aceasta: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea“ (Ioan 13:7). J. R. Macduff

În o mie de încercări, nu sunt doar cinci sute din ele care lucrează „spre binele“ celui

credincios, ci nouă sute nouăzeci şi nouă, plus una. George Mueller

Dumnezeu a schimbat răul în bine (Gen. 50:20) „ D u m n e z e u a s c h i m b a t r ă u l î n b i n e “ – o , b i n e c u v â n t a t ă s i g u r a n ţ ă ,

C e c a d e c a s t r ă l u c i r e a s o a r e l u i p e î n t r e a g a c a l e a v i e ţ i i ,

Ş i a t i n g e c u a u r u l c e r u l u i n o r i i n e g r i d e f u r t u n ă a i p ă m â n t u l u i ,

A d u c â n d p a c e ş i m â n g â i e r e p r o a s p ă t ă z i d e z i .

N u l a î n t â m p l a r e m â i n i l e f r a ţ i l o r n e c r e d i n c i o ş i

L - a u v â n d u t p e I o s i f r o b î n t r - o ţ a r ă s t r ă i n ă ; Ş i n - a f o s t î n t â m p l ă t o r c ă , d u p ă a n i d e s u f e r i n ţ ă ,

A f o s t a d u s c a s ă s t e a î n a i n t e a t r o n u l u i l u i f a r a o n .

U n O c h i a t o a t e - v ă z ă t o r a v ă z u t n e v o i a m i i l o r ,

Ş i a p l ă n u i t s - o î m p l i n e a s c ă p r i n a c e l s i n g u r s u f l e t ; Ş i p r i n z i l e l e i s t o v i t o a r e d e î n t e m n i ţ a r e

A l u c r a t p e n t r u î m p l i n i r e a s c o p u l u i m ă r e ţ ş i g l o r i o s .

Ş i c u m s f â r ş i t u l e r a a s c u n s d e c e l c a p t i v ,

F i e r u l a i n t r a t c h i a r î n s u f l e t u l l u i ;

O c h i i l u i p u t e a u v e d e a d o a r c a l e a p r e z e n t ă d e n e c a z ,

D a r p r i v i r e a l u i n u s e p u t e a o d i h n i î n c ă a s u p r a î n t r e g u l u i .

C r e d i n ţ a n - a s l ă b i t î n a c e l e z i l e l u n g i ş i î n t u n e c a t e d e a ş t e p t a r e ,

Î n c r e d e r e a l u i î n D u m n e z e u a f o s t r e î n s u f l e ţ i t ă î n c e l e d i n u r m ă ,

A s o s i t c e a s u l c â n d D u m n e z e u l - a f ă c u t p e s l u j i t o r u l S ă u S ă - i m â n g â i e p e m u l ţ i , ş i t o a t e s u f e r i n ţ e l e l u i a u t r e c u t .

„ N u v o i , c i D u m n e z e u e s t e C e l c a r e m - a a d u s p â n ă a i c i “ ,

A m ă r t u r i s i t t r i u m f ă t o a r e c r e d i n ţ a m a i t â r z i u ;

„ D u m n e z e u a s c h i m b a t r ă u l î n b i n e “ , n i c i u n a l t m o t i v N u p u t e a u n i d i v e r g e n ţ a l o r c u c â n t a r e a l u i d e l a u d ă .

„ D u m n e z e u s c h i m b ă r ă u l î n b i n e “ p e n t r u t i n e , d r a g u l m e u ,

D u m n e z e u l l u i I o s i f e s t e a c e l a ş i ş i a s t ă z i ; D r a g o s t e a L u i î n g ă d u i e s u f e r i n ţ e c i u d a t e ş i a m a r e ,

M â n a L u i t e c ă l ă u z e ş t e p e o c a l e n e c u n o s c u t ă .



D o m n u l t ă u , c a r e v e d e s f â r ş i t u l d e l a î n c e p u t ,

A r e p e n t r u t i n e i n t e n ţ i i d e d r a g o s t e n e s p u s ă .

D e c i p u n e - ţ i m â n a î n t r - a L u i ş i u r m e a z ă - L f ă r ă t e a m ă ,

P â n ă v e i v e d e a c u o c h i i t ă i b o g ă ţ i i l e h a r u l u i S ă u .

A c o l o , c â n d v e i s t a n e c l i n t i t î n C a s a G l o r i e i , Ş i t o a t ă c a l e a v i e ţ i i t a l e v a f i d e s c h i s ă s u b p r i v i r e a t a ,

O c h i i t ă i v o r V E D E A m â n a î n c a r e t e î n c r e z i a c u m ,

Ş i v e i p r e a m ă r i d r a g o s t e a L u i z i l e n e s f â r ş i t e . F r e d a H a n b u r y A l l e n

11 Iunie

R o b u l D o m n u l u i t r e b u i e … s ă f i e b l â n d . ( 2 T i m o t e i 2 : 2 4 )

Când Dumnezeu ne cucereşte în sfârşit şi ne schimbă natura nesupusă, pătrundemadânc în Duhul Domnului Isus. Şi atunci, ca niciodată, vedem extraordinara blândeţe a

Duhului Său la lucru în lumea aceasta întunecată şi necerească. Însă darurile „roadei Duhului“ (Galateni 5:22) nu ies automat în evidenţă în vieţile noastre. Dacă nu avemsuficient discernământ să le recunoaştem valabilitatea pentru noi, să le dorim, şi apoi să lehrănim în gândurile noastre, nu se vor întipări niciodată în natura sau în comportamentulnostru. Fiecare pas înainte în creşterea noastră spirituală prin harul lui Dumnezeu trebuiesă fie precedat de recunoaşterea lipsei unui atribut divin şi apoi de manifestarea hotărâriide a ne ruga pentru obţinerea lui.

În orice caz, foarte pu ţini creştini vor să îndure suferinţa prin care se obţine blândeţeadesăvârşită. Trebuie să murim faţă de noi înşine înainte să devenim blânzi, şi răstignireanoastră implică suferinţă. Înseamnă să experimentezi adevărata zdrobire şi omorâre aeului, care vor fi folosite pentru a mâhni inima şi pentru a supune mintea.

În zilele noastre mulţi oameni încearcă să-şi folosească facultăţile mintale şigândirea logică pentru a obţine sfinţirea, însă aceasta nu este decât o fabricaţie religioasă.Ei cred că dacă doar mintal se pun pe ei înşişi pe altar şi cred că altarul le oferă darulsfinţirii, atunci în mod logic pot trage concluzia că sunt pe deplin sfinţiţi. Apoi mergfericiţi pe calea lor, exprimându-şi superficiala lor trăncăneală teologică despre lucrurile

„adânci“ ale lui Dumnezeu.Însă corzile inimii naturii lor vechi nu au fost zdrobite, şi caracterul lor îndărătnic, pe

care l-au moştenit de la Adam, nu a fost sfărâmat. Sufletul lor nu s -a înfiorat de suspineleînsingurate care se revărsau în Ghetsimani. Fără nici o cicatrice de la moartea lor peCalvar, ei nu vor arăta nimic din viaţa dulce, uşoară, blândă, plină de odihnă, victorii,

belşug şi triumf, care se revarsă ca o dimineaţă de primăvară dintr -un mormânt gol. G. D.W.



Şi un mare har era peste toţi. Fapte 4:33

12 Iunie

Î n E l a ţ i f o s t î m b o g ă ţ i ţ i î n t o a t e p r i v i n ţ e l e . ( 1 C o r i n t e n i 1 : 5 )

Ai văzut vreodată oameni care printr -o nenorocire au fost mânaţi spre momenteminunate de rugăciune? Şi ai observat că odată ce nenorocirea a fost de mult uitată, le-arămas o blândeţe spirituală care le-a încălzit sufletele?

Aceasta îmi aminteşte de o mare furtună pe care am văzut-o odată într -o primăvarătârzie – o furtună în care întunericul a acoperit cerul, cu excepţia câtorva locuri undefulgerul despica violent norii cu puterea lui tunătoare. Vântul bătea şi ploaia cădea, ca şicum cerul şi-ar fi deschis zăgazurile.

Ce dezastru a fost! Furtuna a dezrădăcinat chiar şi cei mai puternici stejari, şi nici o pânză de păianjen n-a scăpat de vânt, cu toate că erau bine ascunse de orice privire. Dar curând, după ce fulgerul a trecut, tunetul a încetat şi s-a aşternut liniştea, şi ploaia s-aoprit; un vânt din vest a început să adie cu dulcea şi blânda lui suflare, alungând departenorii negri. Şi am văzut furtuna care se retrăgea, aruncându-şi un şal de curcubee pesteumerii ei frumoşi şi în jurul gâtului strălucitor. S-a uitat înapoi la mine, mi-a zâmbit, şiapoi s-a făcut nevăzută.

Timp de mai multe săptămâni după furtună, câmpurile şi-au ridicat mâinile pline deflori minunate şi parfumate, înspre cer. Şi tot timpul verii iarba a fost mai verde, râurile aufost pline de apă, şi copacii, datorită frunzişului lor luxuriant, dădeau o umbră mult mai

odihnitoare.Şi toate acestea – pentru că a venit furtuna. Toate acestea – chiar dacă restul pământului a uitat de mult de furtună, de curcubeele ei şi de ploaia ei.

Theodore Parker Poate că Dumnezeu nu ne-a pregătit o călătorie uşoară spre Ţara Promisă, dar El ne

va da una sigură. Horatius Bonar Printr-o furtună au fost descoperite minele de aur din India. N-am văzut noi furtuni

care i-au ajutat pe oameni să descopere minele nepreţuite ale dragostei lui Dumnezeu înHristos?

P l o u ă , m i c u ţ ă f l o a r e ? B u c u r ă - t e d e p l o a i e ; P r e a m u l t s o a r e t e - a r o f i l i ;

E l v a s t r ă l u c i d i n n o u .

N o r i i s u n t f o a r t e n e g r i , e a d e v ă r a t ; D a r î n s p a t e l e l o r s t r ă l u c e ş t e a l b a s t r u l c e r u l u i .

E ş t i i s t o v i t ă , i n i m ă f r a g i l ă ?



B u c u r ă - t e d e s u f e r i n ţ ă :

Î n n e c a z c r e s c c e l e m a i m i n u n a t e v i r t u ţ i , C a f l o r i l e c â n d p l o u ă .

D u m n e z e u v e g h e a z ă , ş i t u v e i a v e a s o a r e ,

D u p ă c e n o r i i î ş i v o r s f â r ş i l u c r a r e a l o r p e r f e c t ă .

L u c y L a r c o m

13 Iunie

V ă d a u p a c e a M e a . ( I o a n 1 4 : 2 7 )

Doi pictori au fost odată solicitaţi să picteze fiecare un tablou ilustrând ideea lor

personală despre odihnă. Primul a ales pentru scena lui un lac liniştit şi singuratic, ascunsundeva departe în inima munţilor. Al doilea, folosind mişcări bruşte şi ample ale pensulei pe pânza sa, a pictat o cascadă urlătoare. Sub cascadă creştea un mesteacăn fragil, aplecat peste spumă. Pe ramurile lui, aproape ud de la stropii cascadei, stătea un prihor în cuibullui.

Prima pictură era pur şi simplu un tablou al stagnării şi inactivităţii. A doua pictură,însă, evoca odihna.

În aparenţă, Hristos a îndurat una din cele mai agitate vieţi trăite vreodată. Furtuni şitulburare, tulburare şi furtuni – valuri după valuri s-au spart peste El până când trupul Săuistovit a fost pus în mormânt. Însă viaţa Lui interioară a fost lină ca o mare de sticlă, şi

plină mereu de o linişte adâncă. Oricine putea să meargă la El oricând şi să găsească odihnă. Chiar şi când copoiiumani lătrau la El pe străzile Ierusalimului, El S-a întors spre ucenicii Săi, lăsându-le oultimă moştenire: „Pacea Mea“.

Odihna nu este un sentiment sfânt care vine peste noi în biserică. Este o stare delinişte care izvorăşte dintr -o inimă adânc şi puternic înrădăcinată în Dumnezeu.

Henry Drummond

V ă d a u p a c e a M e a î n t i m p d e a d â n c ă s u f e r i n ţ ă ; E a v ă î m p a r t e l i n i ş t e a ş i î n c r e d e r e a ş i m â n g â i e r e a M e a .

V ă d a u p a c e a M e a c â n d r u g ă c i u n e a p a r e p i e r d u t ă , n e a u z i t ă ; S ă ş t i ţ i c ă p r o m i s i u n i l e M e l e s u n t v e ş n i c e î n C u v â n t u l M e u .

V ă d a u p a c e a M e a c â n d s u n t e ţ i s i n g u r i , p ă r ă s i ţ i –

P r i v i g h e t o a r e a c â n t ă c e l m a i d u l c e c â n t e c n o a p t e a .

V ă d a u p a c e a M e a c â n d p i e r d e ţ i t o t u l ,



C a l e a c ă t r e g l o r i e d u c e d r e p t l a c r u c e .

V ă d a u p a c e a m e a c â n d v r ă j m a ş i i v ă î n v i n u i e s c ,

P ă r t ă ş i a v o a s t r ă e d u l c e c â n d t r e c e ţ i p r i n r u ş i n e c r u n t ă .

V ă d a u p a c e a M e a î n a g o n i e ş i s u d o a r e , C ă c i f r u n t e a M e a a f o s t u d a t ă c u p i c ă t u r i d e s â n g e .

V ă d a u p a c e a M e a c â n d c e l m a i b u n p r i e t e n v ă t r ă d e a z ă –

P a c e a c a r e s e c u f u n d ă î n d r a g o s t e , ş i s e r o a g ă p e n t r u e i .

V ă d a u p a c e a M e a c â n d n u m a i e s t e d e c â t m o a r t e p e n t r u t i n e –

C r u c e a e s t e p o a r t a p r i n c a r e a j u n g i l a M i n e .

L . S . P .

14 Iunie

D a r E u M - a m r u g a t p e n t r u t i n e , c a s ă n u s e p i a r d ă c r e d i n ţ a t a . ( L u c a 2 2 : 3 2 )

Dragă creştine, aminteşte-ţi să ai mare grijă de credinţa ta, deoarece credinţa este

singura cale de a obţine binecuvântările lui Dumnezeu. Singură rugăciunea nu poateaduce răspunsuri de la tronul Său, pentru că numai rugăciunea stăruitoare a unuia carecrede duce la răspunsuri.

Credinţa este calea de comunicaţie între cer şi pământ. Şi tocmai pe această cale acredinţei mesajele pline de dragoste ale lui Dumnezeu circulă aşa de repede, încât chiar înainte să cerem ceva, El răspunde. Şi în timp ce noi vorbim încă, „ne ascultă“ (1 Ioan5:14). Deci când legătura credinţei se rupe, cum vom obţine promisiunile Lui?

Sunt în pericol? Pot să obţin ajutor, exprimându-mi credinţa. Sunt bătut de Vrăjmaş?Sufletul meu va găsi adăpost, bizuindu-se pe credinţa în Dumnezeu. Dar fără credinţă, Îlchem în zadar, căci credinţa este singurul drum între sufletul meu şi cer. Dacă drumul e

blocat, cum pot comunica cu marele Împărat?Credinţa mă leagă de Dumnezeul cel Sfânt şi mă îmbracă cu puterea lui Yehova.

Credinţa mă asigură că fiecare din atributele Lui va fi folosit în apărarea mea, ajutându -

mă să înfrunt oştile iadului. Mă face să mărşăluiesc triumfător peste grumazurilevrăjmaşilor mei. Deci, fără credinţă, cum pot primi ceva de la Domnul?

De aceea, o, creştine, veghează asupra credinţei tale. „Toate lucrurile sunt cu putinţăcelui ce crede“ (Marcu 9:23). Charles H. Spurgeon

Noi ca oameni ne mândrim atât de mult că suntem aşa de practici încât vrem cevamai sigur decât credinţa. Însă Pavel a spus: „Moştenitori sunt cei ce se fac prinCREDINŢĂ, … pentru ca făgăduinţa să fie CHEZĂŞUITĂ“ (Romani 4:16).



Daniel Crawford Credinţa onorează pe Dumnezeu, şi Dumnezeu onorează credinţa.

15 Iunie

D u m n e z e u m - a f ă c u t r o d i t o r î n ţ a r a î n t r i s t ă r i i m e l e . ( G e n e z a 4 1 : 5 2 )

Un poet stă la fereastră, privind o ploaie torenţială de vară. Este o răpăială violentă,care bate şi loveşte pământul. Dar poetul, cu ochii minţii, vede mai mult decât o simplă

ploaie torenţială. Vede cum plouă cu mii şi mii de flori minunate, care în curând vor răsăridin pământul proaspăt udat şi-l vor umple cu frumuseţea şi parfumul lor fără egal. Şi elcântă aşa:

N u p l o u ă c u a p ă p e n t r u m i n e – p l o u ă c u n a r c i s e g a l b e n e ; Î n f i e c a r e s t r o p c a r e c a d e v ă d f l o r i s ă l b a t i c e p e d e a l u r i . U n n o r c e n u ş i u î n g h i t e z i u a ş i a c o p e r ă o r a ş u l ; N u p l o u ă c u a p ă p e n t r u m i n e – p l o u ă c u t r a n d a f i r i .

Poate că treci printr -o încercare ca şi copil al lui Dumnezeu, şi Îi spui: „O,Dumnezeule, plouă foarte tare peste mine în noaptea asta, şi acest test pare peste putereamea de a îndura. Dezamăgirile mă copleşesc, luând cu ele şi zădărnicind complet

planurile alese de mine. Inima mea tremurândă este mâhnită şi se chirceşte de frică dincauza intensităţii suferinţei mele. Cu siguranţă ploile necazului bat peste sufletul meu“.

Dragă prietene, te înşeli. Dumnezeu nu plouă cu apă peste tine – El plouă cu

binecuvântări. Dacă ai vrea numai să crezi Cuvântul Tatălui tău, ai realiza că sub ploaiacare cade răsar flori spirituale. Şi ele sunt mult mai frumoase şi mai parfumate decât celecare au crescut vreodată înainte în viaţa ta fără furtuni şi fără suferinţă.

Poţi să vezi ploaia, dar poţi tu să vezi şi florile? Suferi când treci prin aceste teste,dar să ştii că Dumnezeu vede flori minunate de credinţă răsărind în viaţa ta chiar subaceste încercări. Tu încerci să scapi de durere, însă Dumnezeu vede cum ia naştere însufletul tău gingaşa compasiune pentru alţii care suferă. Inima ta se înfioară de durereanecazului tău greu, dar Dumnezeu vede cum necazul te întăreşte şi-ţi îmbogăţeşte viaţa.

Nu, prietene, nu plouă cu nenorociri peste tine. Plouă cu sensibilitate, cu dragoste, cu

compasiune, cu răbdare, şi cu o mie de alte flori şi roade ale binecuvântatului Duh Sfânt.Şi ele aduc vieţii tale o bogăţie spirituală pe care toată prosperitatea şi facilităţile acesteilumi n-o pot produce niciodată în omul tău dinăuntru. J.M.M.



Cântări prin furtună O h a r p ă s t ă t e a î n v ă z d u h u l c a l m ş i l i n i ş t i t ,

Î n c a r e p l o i t o r e n ţ i a l e d e s o a r e s c ă l d a u m i i d e f l o r i p a r f u m a t e ; U n c ă l ă t o r î n c o v o i a t d e p o v a r a g r i j i l o r

S e l u p t a d e d i m i n e a ţ ă p â n ă l a a m u r g u l u m b r e l o r s e r i i S ă z d r ă n g ă n e s u n e t e p l ă c u t e d i n c o r z i l e n e c â n t ă t o a r e ; P e l e r i n u l s e l u p t ă î n z a d a r c u f i e c a r e c o a r d ă c a r e n u r ă s p u n d e ,

P â n ă c â n d t u n e t u l f u r t u n i i c â n t ă ,

Ş i , m i ş c â n d u - s e p r i n f u r t u n ă , d e g e t e l e D o m n u l u i D a u v i a ţ ă u n u i c â n t e c m i n u n a t ; Ş i d e ş i v â n t u r i l e c a r e b a t î m p l i n e s c f a p t e l e l o r s o l d ă ţ e ş t i ,

S u n e t u l t r o m p e t e i l o r f a c e o m u z i c ă m i n u n a t ă Î n t i m p c e g l a s u l c o n v i n g ă t o r a l l u i D u m n e z e u c â n t ă d r a g o s t e a p r i n fu r tună .

16 Iunie

D e l a E l î m i v i n e n ă d e j d e a . ( P s a l m u l 6 2 : 5 )

Cât de des neglijăm să căutăm răspunsurile la ceea ce am cerut, lucru care arată lipsăde stăruinţă în cererile noastre. Un fermier nu este niciodată mulţumit până nu-şi strângerecolta. Un trăgător de elită se uită dacă glonţul lui a nimerit sau nu ţinta; şi un doctor urmăreşte efectul medicamentului pe care l-a prescris. Ar trebui un creştin să fie maineglijent cu privire la efectul lucrării lui în rugăciune?

Fiecare rugăciune a creştinului, indiferent dacă este pentru binecuvântări temporalesau spirituale, va primi un răspuns complet dacă îndeplineşte anumite cerinţe biblice.Trebuie făcută cu credinţă şi în acord cu voia lui Dumnezeu. Trebuie să se bazeze pe

promisiunea lui Dumnezeu, să fie făcută în Numele Domnului Isus Hristos şi subinfluenţa Duhului Sfânt.

Dumnezeu răspunde întotdeauna intenţiilor generale din rugăciunile poporului Său.Şi aceasta nu numai pentru a-Şi revela gloria, ci şi pentru a-i asigura creştinului

bunăstarea spirituală şi eternă. Deoarece vedem în Scriptură că Domnul Isus Hristos n-a

respins niciodată nici măcar un singur solicitant care a venit la El, putem avea încrederecă nici o rugăciune făcută în Numele Lui nu va fi în zadar.

Răspunsul la rugăciunea noastră poate veni fără ca noi să-i putem discerneapropierea. O sămânţă care este îngropată în pământ în timpul iernii, deşi ascunsă şiaparent moartă şi pierdută, prinde totuşi rădăcini pentru primăvara de mai târziu şi pentrurecoltă. Bickersteth



E l u m p l e d u h u l b i n e v o i t o r , c a r e - L a ş t e a p t ă .

D a c ă v r e i s ă a u z i m e s a j u l S ă u ,

D r a g ă s u f l e t e , f i i l i n i ş t i t !

18 Iunie

Î n t ă r i ţ i -v ă d a r m â i n i l e o b o s i t e ş i g e n u n c h i i s l ă b ă n o g i ţ i ;c r o i ţ i c ă r ă r i d r e p t e c u p i c i o a r e l e v o a s t r e ,

p e n t r u c a c e l c e ş c h i o p ă t e a z ă s ă n u s e a b a t ă d i n c a l e ,c i m a i d e g r a b ă s ă f i e v i n d e c a t .

( E v r e i 1 2 : 1 2 -1 3 )

Acest verset este un cuvânt de încurajare de la Dumnezeu pentru noi pent ru a ne întări

mâinile credinţei şi genunchii rugăciunii. Prea adesea credinţa noastră oboseşte, slăbeşteşi devine nepăsătoare, iar rugăciunile noastre îşi pierd puterea şi eficacitatea. Ilustraţia Domnului de aici ne constrânge puţin. El ne atrage atenţia că atunci când

suntem atât de descurajaţi şi de înfricoşaţi încât până şi un mic obstacol ne descurajează şine sperie, suntem tentaţi să-l ocolim. Mai degrabă am lua-o pe o cale mai uşoară decât săînfruntăm obstacolul. Poate că este o suferinţă fizică pe care Dumnezeu este gata s-ovindece, dar necesită un efort din partea noastră. Tentaţia este să găsim ajutor la altcinevasau să ocolim obstacolul pe altă cale.

Tindem să găsim multe căi de a ocoli situaţiile critice în loc să trecem prin ele.Deseori ne confruntăm cu ceva care ne înfricoşează sau ne depăşeşte şi căutăm să evităm

problema cu scuza: „Nu sunt întru totul pregătit pentru asta acum“. Poate necesită unsacrificiu, sau poate cere ascultarea noastră într -un anumit domeniu. Poate trebuie săînfruntăm un Ierihon, sau ne lipseşte curajul de a ajuta pe cineva şi de a ne ruga cu cineva

pentru problemele pe care le are. Poate că avem o rugăciune care-şi aşteaptă împlinireasau poate o problemă de sănătate parţial rezolvată, şi continuăm să ne învârtim în jurul ei.

Dumnezeu spune: „Întăriţi-vă dar mâinile obosite“. Mergi drept prin torent, şi priveşte! Apele se vor despărţi, Marea Roşie se va despica, Iordanul se va împărţi, şiDomnul te va conduce spre victorie.

Nu îngădui picioarelor tale să „se abată din cale“, ci lasă-ţi trupul „să fie vindecat“,şi credinţa ta, întărită. Mergi drept înainte, nu lăsa nici un Ierihon necotropit în urma ta, şinici un loc în care Satan să se poată lăuda că te-a copleşit. Aceasta este o lecţie preţioasăşi extrem de practică. Cât de des ne găsim în astfel de situaţii!

Poate că aici te afli şi tu astăzi. A. B. Simpson Nu da nici cea mai mică atenţie descurajării. Înaintează, despicând valurile, ca un

vapor cu aburi, care merge înainte orice ar fi, înfruntând mări furtunoase sau liniştite, şicând plouă şi când e soare. Adu-ţi aminte că scopul este să transporţi încărcătura şi s-oaduci în port. Maltbie D. Babcock



19 Iunie

G r â u l s e b a t e .( I s a i a 2 8 : 2 8 )

Mulţi dintre noi nu putem fi folosiţi ca hrană pentru cei flămânzi din lume, pentru cămai întâi trebuie să fim zdrobiţi în mâinile lui Hristos. „Grâul se bate“, şi fiind o

binecuvântare a Lui deseori necesită necazuri de partea noastră. Totuşi nici chiar necazulnu este un preţ prea mare de plătit pentru privilegiul de a atinge alte vieţi cu

binecuvântările lui Hristos. Lucrurile cele mai preţuite de noi astăzi au ajuns la noi prinlacrimi şi durere. J. R. Miller

Dumnezeu m-a făcut ca pâinea pentru cei aleşi de El, şi dacă este necesar să fiu„sfărâmat“ între dinţii leilor pentru a-i hrăni pe copiii Lui, atunci binecuvântat să fieNumele Domnului. Ignatius

Pentru a lumina puternic, vieţile noastre trebuie mai întâi să treacă prin

foc. Cu alte cuvinte, încetăm să -i binecuvântăm pe alţii când încetăm să mai

sânger ăm.

Sărăcia, strâmtorarea, şi nenorocirea au propulsat pe mulţi spre o viaţă deeroism moral şi măreţie spirituală. Dificultăţile ne provoacă energia şi

perseverenţa, dar aduc la viaţă cele mai puternice calităţi ale sufletului nostru.Greutăţile sunt cele care fac să funcţioneze vechiul ceas al bunicului. Şi mulţimarinari s-au confruntat cu vânturi puternice şi potrivnice, dar le-au folosit

pentru a-i ajuta să ajungă în port. Dumnezeu a ales împotrivirea pe post decatalizator pentru credinţa şi pentru slujirea noastră sfântă. Cele mai proeminente figuri din Scriptură au fost treierate, zdrobite, şi

măcinate pentru pâinea celor flămânzi. Pentru că a stat în capul seriei, îndurândîntristarea, dar rămânând ascultător, pe diploma lui Avraam stau scrise acumaceste cuvinte: „Tatăl Credinţei“.

Iacov, ca şi grâul, a suferit severe treierări şi măcinări. Iosif a fost bătut şizdrobit, şi a fost nevoit să îndure intrigile din casa lui Potifar şi închisoareaEgiptului înainte să ajungă pe tronul său.

David, vânat ca un animal de pradă prin munţi, a fost zdrobit, obosit de

atâtea drumuri şi istovit, şi prin aceasta măcinat pentru pâinea unei împărăţii.Pavel n-ar fi putut ajunge niciodată pâine pentru casa Cezarului dacă n-ar fi îndurat zdrobirea prin biciuire şi lapidare. El a fost măcinat într -o făină fină pentru familia regală romană.

Lupta vine înaintea victoriei. Dacă Dumnezeu a ales încercări speciale

pentru tine ca să le înduri, să fii sigur că a păstrat un loc foarte special în

inima Lui doar pentru tine. Un suflet bine zdrobit este un suflet ales.



20 iunie

U r e c h i l e t a l e v o r a u z i d u p ă t i n e g l a s u l c a r e v a z i c e :„ I a t ă d r u m u l , m e r g e ţ i p e e l ! “ c â n d v e ţ i v o is ă v ă m a i a b a t e ţ i l a d r e a p t a s a u l a s t â n g a .

( I s a i a 3 0 : 2 1 )

Când avem îndoieli sau înfruntăm dificultăţi, când alţii propun căi de acţiunecontradictorii, când prudenţa dictează o cale, iar credinţa alta, trebuie să fim liniştiţi.Trebuie să reducem la tăcere orice persoană intrusă, să ne calmăm în liniştea sfântă a

prezenţei lui Dumnezeu, să studiem Cuvântul Său ca ghid, şi cu adevărată smerenie să neconcentrăm atenţia asupra Lui. Trebuie să ne lăsăm firea în lumina pură emanată de faţaSa, cu dorinţa vie de a cunoaşte numai ceea ce Dumnezeu, Domnul nostru, va decidepentru noi. Curând El va revela prin consiliul Său secret un sens clar şi sigur al direcţiei

Sale.Este neînţelept pentru un proaspăt credincios să depindă numai de această abordare.El ar trebui să aştepte ca şi împrejurările să-i confirme ceea ce i-a descoperit Dumnezeu.Însă creştinii care au trecut prin multe experienţe în umblarea lor cu El cunosc mareavaloare a părtăşiei tainice cu Domnul ca fiind un mijloc prin care putem discerne voia Sa.

Nu ştii sigur în ce direcţie trebuie s-o apuci? Întreabă-L pe Dumnezeu şi primeştecălăuzire fie de la lumina zâmbetului Său, fie de la norul refuzului Său. Trebuie să fiisingur cu El, acolo unde luminile şi întunecimile acestei lumi nu pot pătrunde şi undeopiniile altora nu pot ajunge la tine. Trebuie de asemenea să ai curajul de a aştepta înlinişte, chiar când toată lumea din jurul tău insistă să iei o decizie sau să acţionezi imediat.

Dacă vei face aceste lucruri, voia lui Dumnezeu va fi clară pentru tine. Şi-L vei cunoaştemai mult, pătrunzând mai adânc în fiinţa Lui şi în inima Lui plină de dragoste. Toateacestea vor fi un dar copleşitor pentru tine. Va fi o experienţă cerească, un privilegiu eternşi preţios, şi o bogată răsplată pentru orele lungi de aşteptare. David

„ S T A I L I N I Ş T I T “ , s u f l e t e a l m e u , c ă c i a ş a p o r u n c e ş t e D o m n u l t ă u :

C h i a r c â n d c a l e a t a p a r e b l o c a t ă , l a s - o - n m â i n i l e L u i î n ţ e l e p t e ; B r a ţ u l S ă u p u t e r n i c d e s p i c ă v a l u l .

„ S t a i l i n i ş t i t “ , s u f l e t e a l m e u , „ s t a i l i n i ş t i t “ ş i v e i v e d e a C u m p o a t e D u m n e z e u s ă f a c ă „ i m p o s i b i l u l “ p e n t r u t i n e ,

C ă c i p r i n t r - o m a r e e l i b e r a r e s a l v e a z ă E l .

N u t e i m p a c i e n t a , c i s t a i î n l i n i ş t e ,

C h i a r c â n d e ş t i î n c o n j u r a t d i n t o a t e p ă r ţ i l e ,

Î n t r - u n f e l p e c a r e d u h u l t ă u n u - l p o a t e î n ţ e l e g e .

D u m n e z e u n u - ţ i p o a t e e l i b e r a c a l e a , p â n ă n u t e l i n i ş t e ş t i ,

C a E l s ă p o a t ă l u c r a î n t i n e v o i a S a b i n e c u v â n t a t ă ,

Ş i i n i m a ş i v o i n ţ a t a î n t r e a g ă s ă s e p l e c e î n a i n t e a L u i .



„ F I I L I N I Ş T I T “ , s u f l e t e a l m e u , c ă c i n u m a i c â n d e ş t i l i n i ş t i t ,

P o a t e D u m n e z e u s ă ţ i S e d e s c o p e r e ; p â n ă c â n d P r i n t i n e , d r a g o s t e a , l u m i n a ş i v i a ţ a L u i p o t c u r g e l i b e r e ; Î n l i n i ş t e D u m n e z e u p o a t e l u c r a p r i n t i n e ş i p o a t e a t i n g e

S u f l e t e l e d i n j u r u l t ă u . A p o i , p r i n t i n e , l e p o a t e î n v ă ţ a L e c ţ i i l e S a l e , ş i - Ş i p o a t e a r ă t a p u t e r e a î n s l ă b i c i u n e .

„ F I I L I N I Ş T I T “ – u n p a s m a i a p ă s a t î n c r e d i n ţ ă ş i o d i h n ă .

„ F i i l i n i ş t i t ş i c u n o a ş t e “ T a t ă l t ă u c u n o a ş t e c e l m a i b i n e C a l e a p e c a r e s ă - Ş i î n d r u m e c o p i l u l s p r e a c e a ţ a r ă m i n u n a t ă ,

O ţ a r ă „ î n s o r i t ă “ , u n d e c u r g a p e l i n i ş t i t e ; U n d e s u f l e t e l e p l i n e d e d o r s u n t s a t i s f ă c u t e , ş i „ c u n o s c P e D u m n e z e u l l o r “ , ş i - I c â n t ă l a u d ă p e n t r u t o t c e - a p l ă n u i t .

s e l e c t a t

21 Iunie

S - a a u z i t c ă e s t e î n c a s ă . ( M a r c u 2 : 1 )

Coralii adulţi nevertebraţi, cunoscuţi ca polipi, lucrează sub apă construind recife decorali. Ei fac aceasta fără să-şi imagineze vreodată măcar că ei construiesc fundaţia uneinoi insule, care într-o zi va susţine plante şi animale şi va fi un cămin în care copiii luiDumnezeu se vor naşte şi vor fi echipaţi pentru gloria eternă ca „împreună moştenitori cu

Hristos“ (Romani 8:17).Preaiubitule, dacă locul tău în armata lui Dumnezeu este ascuns şi retras, nu

bombăni şi nu te plânge. Şi nu căuta să fugi de voia Lui şi de circumstanţele în care El te -a pus. Adu-ţi aminte că fără polipi recifele de corali n-ar putea fi construite niciodată, şică Dumnezeu cheamă nişte oameni să fie polipi spirituali. El este în căutarea celor carevor să slujească în locuri ascunse de ochii celorlalţi, însă în văzul cerului, şi care suntsusţinuţi de Duhul Sfânt.

Va veni o zi când Domnul Isus va acorda răsplătirile Sale. În ziua aceea unii oamenise vor întreba cum ai ajuns tu să meriţi o răsplată anume, din moment ce n -au auzitniciodată de tine. Dar adu-ţi aminte că El nu greşeşte niciodată. selectat

C h i a r a c o l o u n d e s t a i î n m i j l o c u l c o n f l i c t u l u i ,

A c o l o e s t e l o c u l t ă u .

C h i a r a c o l o u n d e c r e z i c ă n - a i n i m i c d e f ă c u t ,

N u - ţ i a s c u n d e f a ţ a .

D u m n e z e u t e - a p u s a c o l o p e n t r u u n s c o p ,

O r i c a r e a r f i e l ;



G â n d e ş t e - t e c ă E l t e - a a l e s p e n t r u e l ; L u c r e a z ă c r e d i n c i o s .

P u n e - ţ i a r m u r a ! F i i c r e d i n c i o s C â n d m u n c e ş t i s a u c â n d t e o d i h n e ş t i !

O r i c e a r f i , n u t e î n d o i n i c i o d a t ă

C ă c e a m a i b u n ă c a l e e a l u i D u m n e z e u . P e t i m p d e l u p t ă s a u d e v e g h e r e ,

R ă m â i n e c l i n t i t , r ă m â i î n a d e v ă r ; A c e a s t a e s t e l u c r a r e a p e c a r e S t ă p â n u l t ă u

Ţ i - o d ă d e f ă c u t .

s e l e c t a t

Eliberaţi de pericol, putem lăsa în urmă o mare adunare de credincioşi, o experienţăinspirată pe vârf de munte, sau o părtăşie folositoare cu „cei neprihăniţi, făcuţidesăvârşiţi“ (Evrei 12:23), ca să ne întoarcem la modestul şi simplul nostru Emaus, lacasa înspăimântătoare a colosenilor, sau chiar la câmpul de misiune din îndepărtataMacedonie. Putem face aceasta deplin asiguraţi că oriunde ne-a pus Dumnezeu, şi înfiecare detaliu al vieţii noastre de zi cu zi, El a rânduit ţara pe care trebuie s-o stăpânim

până la hotarele ei şi a rânduit victoria pe care trebuie s-o câştigăm. Northcote Deck

22 Iunie

D r a g o s t e a a c o p e r ă t o a t e g r e ş e l i l e . ( P r o v e r b e 1 0 : 1 2 )

U r m ă r i ţ i d r a g o s t e a .( 1 C o r i n t e n i 1 4 : 1 [ v e z i ş i 1 C o r i n t e n i 1 3 : 7 -1 3 ] )

Când eşti frământat, împărtăşeşte-ţi problemele doar cu Dumnezeu. Am citit decurând despre o experienţă personală a unui scump copil al lui Dumnezeu. M-aimpresionat atât de mult că aş vrea să v-o relatez şi vouă aici.

„La miezul nopţii nu puteam să dorm deloc“, scria ea. „Valuri de crudă nedreptatetreceau peste mine, şi acoperământul dragostei părea că a fost înlăturat din inima mea fărăsă-mi dau seama. În mare agonie am strigat către Dumnezeu să-mi dea putere să măsupun îndemnului Său: «Dragostea acoperă toate greşelile».

Imediat Duh ul Său a început să lucreze în mine puterea care în cele din urmă a adusuitarea. Mintal, am săpat un mormânt, aruncând în mod deliberat pământul afară pânăcând s-a făcut o groapă foarte adâncă. Cu durere, am coborât greşeala care mă rănise înmormânt şi-am aruncat repede pământul peste ea. Apoi am acoperit cu grijă groapa cugazon, am plantat pe el trandafiri albi frumoşi şi flori de nu -mă-uita, după care mi-amvăzut repede de drum.



Dintr-odată un somn liniştit a venit peste mine. Şi rana care părea mortală a fostvindecată fără să lase vreo cicatrice. Dragostea lui Dumnezeu a acoperit atât de bine totulcă astăzi nici nu-mi mai amintesc ce mi-a cauzat suferinţa“.

A f o s t o c i c a t r i c e p e a c e l p o v â r n i ş d e m u n t e ,

T ă i a t ă a c o l o u n d e o d a t ă f u r t u n a c r u d ă a c ă l c a t ; O s t e a r p ă ş i p u s t i e p r ă p a s t i e , c a r e s e î n t i n d e a l a r g P e s t e g a z o n u l m o a l e ş i v e r d e .

D a r a n i i a u t r e c u t m a i d e p a r t e p e s u b p i n i i p u r p u r i i ,

Ş i a u a c o p e r i t d i n n o u c i c a t r i c e a c u i a r b ă ş i m u ş c h i ,

Ş i a u l ă s a t - o a c u m c u f l o r i ş i v i ţ ă , m a i f r u m o a s ă D e c â t f u s e s e î n a i n t e .

A f o s t o d a t ă o r a n ă î n t r - o i n i m ă b u n ă ,

D i n c a r e d u l c e a ţ a v i e ţ i i p ă r e a c ă s e s c u r g e ş i m o a r e ; Ş i î n c r e d e r e a d r a g o s t e i s - a s c h i m b a t î n d u r e r e a m a r ă ,

Î n t i m p c e a n i i t r i ş t i t r e c e a u î n c e t .

D a r p e c â n d t r e c e a u , n e v ă z u t u n î n g e r s - a f u r i ş a t Ş i a l ă s a t u n b a l s a m v i n d e c ă t o r p e r a n ă ,

P â n ă c â n d d r a g o s t e a a c r e s c u t m a i p u r ă î n i n i m a v i n d e c a t ă ,

Ş i p a c e a s - a î n t o r s d i n n o u .

23 Iunie

P e t r u a c o b o r â t d i n c o r a b i e ş i a î n c e p u t s ă u m b l e p e a p ec a s ă m e a r g ă l a I s u s . D a r , c â n d a v ă z u t c ă v â n t u l e r a t a r e ,

s - a t e m u t ; ş i f i i n d c ă î n c e p e a s ă s e a f u n d e , a s t r i g a t :„ D o a m n e , s c a p ă -m ă ! “ ( M a t e i 1 4 : 2 9 -3 0 )

John Bunyan a spus că Petru a avut într -adevăr puţină credinţă, chiar şi-n mijlocul îndoielilor lui. Cu toate că a strigat de frică, a strigat după ce a coborât din barcă şi a mers

ca să ajungă la Domnul Isus. În acest pasaj din Scriptură, vedem că privirea lui Petru era de fapt o piedică. Odatăce a păşit afară din barcă, valurile nu mai erau treaba lui. Preocuparea lui ar fi trebuit săfie numai cărarea de lumină care strălucea prin întuneric de la Hristos Însuşi. Chiar şistrălucirea unei împărăţii de zece ori mai strălucitoare decât cea a Egiptului antic n-ar fitrebuit să distragă atenţia lui Petru.

Când Domnul te cheamă să vii pe ape, păşeşte afară cu credinţă şi bucurie. Şi nu-ţilua niciodată privirea de la El nici o clipă. Nu vei învinge măsurând valurile, nici nu te vei



întări măsurând vântul. Dacă încerci să studiezi pericolul aceasta îţi poate cauza de faptcăderea înaintea lui. Dacă te opreşti la dificultăţi, valurile se vor sparge peste capul tău.

„Ridică-[ţi] ochii spre munţi“ (Ps. 121:1) şi mergi înainte. Nu există altă cale.

Ţ i - e f r i c ă s ă t e a v â n ţ i m a i d e p a r t e ?

C r e d i n ţ a t e l a s ă s ă î n o ţ i ! E l n u t e v a l ă s a n i c i o d a t ă ; D o a r p r i n î n c r e d e r e v e i c u n o a ş t e

P ă r t ă ş i a c u E l .

24 Iunie

V r e a c i n e v a … s ă -M i p o r u n c e a s c ă … p e n t r u l u c r a r e a m â i n i l o r M e l e ? ( I s a i a4 5 : 1 1 )

Domnul Isus a abordat acest subiect cu Dumnezeu când a spus: „Tată, vreau ca acolounde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu“ (Ioan 17:24). Iosual-a folosit în timpul marii lui victorii, când şi-a ridicat suliţa spre soarele care apunea şi astrigat cu glas tare: „Opreşte-te, soare“ (Iosua 10:12). Ilie a făcut uz de el când a oprit

ploaia din cer şi a pornit-o din nou după trei ani şi jumătate. Martin Luther l-a urmat când,îngenunchind lângă colegul său muribund, Philipp Melanchthon, a interzis morţii să-şi iavictima.

Este o relaţie minunată în care Dumnezeu ne îndeamnă să intrăm. Cu siguranţăsuntem familiarizaţi cu pasaje din Scriptură ca cel care urmează după versetul de mai sus:„Eu cu mâinile Mele am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor“ (Isaia 45:12). Dar aşti că Dumnezeu ne îndeamnă să-I poruncim să intervină, ne dezvăluie o schimbaresurprinzătoare în relaţia noastră obişnuită!

Ce diferenţă între această atitudine şi ezitarea şi nesiguranţa rugăciunilor noastrelipsite de credinţă, cu care ne-am obişnuit atât de mult! Repetarea constantă a rugăciunilor noastre le-a făcut să-şi piardă puterea de pătrundere.

Gândeşte-te cât de des Domnul Isus, în timpul misiunii Sale pământeşti, i-a pus pealţii în postura de a-I porunci. „Când au ieşit din Ierihon“, Domnul Isus S-a oprit şi a

răspuns celor doi orbi care L-au chemat. „Ce vreţi să vă fac?“ (Matei 20:29,32). Era ca şicum El ar fi zis: „Puteţi să-Mi porunciţi“.

Am putea uita vreodată cum i-a dat Domnul Isus cheia resurselor Sale unei grecoaicede obârşie siro-feniciană datorită răspunsului pe care I l-a dat? De fapt, El i-a spus să iatot ce are nevoie (vezi Marcu 7:24 - 30).

Ce minte omenească poate realiza pe deplin întreaga semnificaţie a poziţiei înalte lacare Dumnezeu, în dragostea Sa, îi ridică pe copilaşii Lui? El pare să spună: „Toate



resursele Mele sunt la dispoziţia ta“. „Orice veţi cere în Numele Meu, voi face“ (Ioan 14:13).F. B. Meyer

S p u n e m u n t e l u i a c e s t u i a : „ D u - t e ,

Aruncă - t e î n m a r e “ ;

Ş i n u t e î n d o i î n i n i m a t a C ă a ş a s e v a î n t â m p l a .

A ş a v a f i , n u t e î n d o i d e C u v â n t u l L u i ,

S o m e a z ă - ţ i m u n t e l e p r i n D o m n u l !

R e v e n d i c ă - ţ i d r e p t u l l a r ă s c u m p ă r a r e ,

C u m p ă r a t c u s â n g e s c u m p ; T r i n i t a t e a s - a u n i t

C a s ă - l f a c ă r e a l ş i b u n .

A ş a v a f i , s u p u n e - t e C u v â n t u l u i ,


E u l , b o a l a , n e c a z u l , p ă c a t u l ,

D o m n u l l e - a p u r t a t î n z i u a a c e e a Î n P r e a i u b i t u l S ă u ,

Ş i t u e ş t i e l i b e r a t d e a c u m .

S - a f ă c u t , o d i h n e ş t e - t e î n C u v â n t u l L u i ,


Î n c o n j o a r ă z i d u l v r ă j m a ş u l u i C u o r u g ă c i u n e t ă c u t ă , a p o i î n a l ţ ă –

Î n a i n t e s ă - i c a d ă m e t e r e z e l e – S t r i g ă t u l d e l a u d ă a l v i c t o r i e i .

A ş a v a f i , c r e d i n ţ a s e o d i h n e ş t e î n s i g u r a n ţ ă ,


M a s i v e l e p o r ţ i d e a r a m ă ,

B a r e l e d e f i e r c e d e a z ă ,

C a s ă - i l a s e p e c r e d i n c i o ş i s ă t r e a c ă ,

Î n v i n g ă t o r i î n o r i c e d o m e n i u .

A ş a v a f i , v r ă j m a ş i i a u f o s t r e s p i n ş i , S o m e a z ă - ţ i m u n t e l e p r i n D o m n u l !

I a d e c i c r e d i n ţ a l u i D u m n e z e u ,

E l i b e r e a z ă - t e d e î n t i n a r e a î n d o i e l i i ; T o i a g u l c a r e f a c e m i n u n i A r u n c ă t o a t ă r a ţ i u n e a a f a r ă .

A ş a v a f i , b i z u i e - t e p e C u v â n t ,




selectat

25 Iunie

D o m n u l a z i s l u i M o i s e : „ … S p u n e c o p i i l o r l u i I s r a e ls ă p o r n e a s c ă î n a i n t e . T u , r i d i c ă - ţ i t o i a g u l ,

î n t i n d e - ţ i m â n a s p r e m a r e “ .( E x o d 1 4 : 1 5 -1 6 )

Drag copil al lui Dumnezeu, imaginează-ţi acel marş triumfal! Imaginează-ţi copiiiextaziaţi pe care părinţii încercau mereu să-i potolească şi să-i oprească din explozia lor de întrebări. Gândeşte-te cum trebuie să fi trăit femeile emoţia aceea nestăpânită când s-au

văzut salvate dintr -odată de o soartă mai rea decât moartea. Imaginează-ţi cât de ruşinaţişi de mustraţi trebuie să se fi simţit bărbaţii de lângă ele pentru că nu s -au încrezut înDumnezeu şi s-au plâns de Moise. Şi când vizualizezi zidurile măreţe de apă ale MăriiRoşii, despărţite de mâna întinsă a Celui Veşnic ca răspuns la credinţa unui singur om,afli ce va face Dumnezeu pentru ai Săi.

Nu te înspăimânta niciodată de vreo consecinţă care rezultă din supunerea absolutăfaţă de porunca Lui. Nu te teme niciodată de apele furioase care-ţi stau înainte şi care prinmândrul lor dispreţ îţi împiedică progresul. Dumnezeu este mai mare decât urletul apelor înfuriate şi decât valurile puternice ale mării. „Domnul stătea pe scaunul Lui de domniecând cu potopul, şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie“ (Psalmul

29:10). O furtună nu este altceva decât tivul mantiei Sale, semnul venirii Lui şi dovada prezenţei Lui. Îndrăzneşte să te încrezi în El! Îndrăzneşte să-L urmezi! Apoi descoperă că forţele

care-ţi blocau progresul şi-ţi ameninţau viaţa devin la porunca Lui chiar materialele pecare le foloseşte pentru a construi calea libertăţii tale. F. B. Meyer

A i a j u n s l a M a r e a R o ş i e a v i e ţ i i t a l e , U n d e , î n c i u d a a t o t c e p o ţ i f a c e ,

N u e x i s t ă n i c i o i e ş i r e , n i c i - o c a l e d e î n t o a r c e r e ,

N u e x i s t ă n i c i o a l t ă c a l e d e c â t p r i n e a ? A t u n c i a ş t e a p t ă - L p e D o m n u l c u o î n c r e d e r e s e n i n ă

P â n ă c â n d n o a p t e a f r i c i i t a l e s e v a d u c e ; E l v a t r i m i t e v â n t u l , v a î n g r ă m ă d i ş u v o a i e l e ,

C â n d v a s p u n e s u f l e t u l u i t ă u : „ P o r n e ş t e î n a i n t e “ .

Ş i m â n a L u i t e v a c o n d u c e t o t d r u m u l – p â n ă l a c a p ă t –

Î n a i n t e c a z i d u r i l e d e a p ă s ă s e r o s t o g o l e a s c ă ,

Nic i un v ră jmaş nu t e poat e a junge , n i c i un va l nu t e poat e a t inge ,



N i c i c e a m a i f u r i o a s ă m a r e n u t e p o a t e î n e c a ; T a l a z u r i l e a g i t a t e p o t s ă - ş i î n a l ţ e c r e s t e l e ,

S p u m a l o r s e p o a t e s p a r g e l a p i c i o a r e l e t a l e ,

D a r t u v e i p ă ş i p e f u n d u l m ă r i i c a p e p ă m â n t u s c a t P e c a l e a p e c a r e o v a c r o i D o m n u l t ă u .

L a s t r a j a d i m i n e ţ i i , s u b n o r u l î n ă l ţ a t ,

N u - L v e i v e d e a d e c â t p e D o m n u l s i n g u r ,

C â n d t e v a c o n d u c e m a i d e p a r t e d i n l o c u l m ă r i i S p r e o ţ a r ă p e c a r e n - a i c u n o s c u t - o ;

Ş i t e m e r i l e t a l e v o r t r e c e c u m a u t r e c u t ş i v r ă j m a ş i i t ă i ,

N u - ţ i v a m a i f i n i c i o d a t ă f r i c ă ; V e i c â n t a l a u d e l e L u i î n t r - u n l o c m a i b u n ,

U n l o c p r e g ă t i t d e î n s ă ş i m â n a S a .

Annie Johnson Flint

26 Iunie

Ş i c e a r e a f a c e d a c ă u n i i n - a u c r e z u t ?N e c r e d i n ţ a l o r v a n i m i c i e a c r e d i n c i o ş i a l u i D u m n e z e u ?

( R o m a n i 3 : 3 )

Bănuiesc că sursa fiecărui pic de necaz din viaţa mea poate fi urmarea simplei

necredinţe. Dacă am credinţă cu adevărat, trecutul este iertat în totalitate, prezentul esteumplut cu putere şi viitorul este strălucit şi plin de speranţă, cum aş putea fi altfel decâtcomplet fericit?

Da, viitorul este strălucit datorită credincioşiei lui Dumnezeu. Adevărul Său statornicnu se schimbă după starea mea sufletească, şi El nu şovăie niciodată când mă împiedic şicad peste o promisiune de-a Lui prin necredinţa mea. Credincioşia Lui rămâne neclintităşi proeminentă ca piscurile de mărgăritar ale munţilor care despică norii eternităţii. Şi

poalele munţilor Lui sunt înrădăcinate la o adâncime fără fund pe stânca lui Dumnezeu.Mont Blanc nu dispare, devenind o imagine trecătoare sau o pâclă ciudată, numai

pentru că un căţărător ameţeşte când urcă pe versanţii lui. James Smetham

Este de mirare că noi nu primim binecuvântarea lui Dumnezeu după ce ne-am poticnit de promisiunea Lui prin necredinţă? Eu nu spun că credinţa merită un răspuns saucă putem lucra pentru a o câştiga. Dar Însuşi Dumnezeu a făcut din credinţă o condiţie a

primirii, şi Dătătorul are dreptul suveran de a alege propriile condiţii pentru darurile Sale.Samuel Hart



Necredinţa întreabă în continuu: „Cum este posibil aceasta?“ E întotdeauna plină de„cum-uri“, însă credinţa are nevoie doar de un singur mare răspuns chiar şi pentru zecemii de „cum-uri“. Acel răspuns este – DUMNEZEU! C. H. M.

Nimeni nu poate împlini atât de mult într - un timp atât de scurt ca atunci când se roagă. Şiurmătorul gând cu siguranţă se potriveşte foarte bine cu tot ce ne-a învăţat Domnul Isus

Hristos despre rugăciune. Dacă UN SINGUR CREDINCIOS CU CREDINŢĂ DEPLINĂ se ridică, istoria lumii va fi schimbată.

Vrei să fii TU acel unul singur care să se ridice, supunându-te suveranităţii şicălăuzirii lui Dumnezeu Tatăl nostru? A. E. McAdam

Rugăciunea fără credinţă degenerează repede într -o rutină fără rost sau într -oipocrizie fără inimă. Însă rugăciunea făcută cu credinţă aduce omnipotenţa lui Dumnezeuca suport al cererilor noastre. Este mai bine să nu ne rugăm până când întreaga noastrăfiinţă nu participă la aceasta şi nu înţelege puterea rugăciunii. Când o rugăciune veritabilăeste chiar şoptită, pământul şi cerul, trecutul şi viitorul, spun: „Amin!“

Acesta este modelul de rugăciune folosit de Hristos. P. C. M.

Nimic nu rămâne în afara razei de acţiune a rugăciunii decât lucrurile care sunt în

afara voii lui Dumnezeu.

27 Iunie

D u m n e z e u l t ă u t e -a f ă c u t p u t e r n i c .

Î n t ă r e ş t e , D u m n e z e u l e , c e a i f ă c u t p e n t r u n o i î n T e m p l u l T ă u . ( P s a l m u l6 8 : 2 8 )

Domnul îmi dă tăria de bază a caracterului care mă înzestrează cu energia necesară şicu abilitatea de a decide cum să-mi trăiesc viaţa. El mă întăreşte „în putere, prin DuhulLui, în omul dinăuntru“ (Efeseni 3:16). Şi puterea pe care o dă El e durabilă, căci El esteo sursă de putere pe care eu n-o pot epuiza.

„Puterea ta să ţină cât zilele tale“ (Deuteronom 33:25) – puterea voinţei mele, adragostei mele, a discernământului meu, a idealurilor mele şi a realizărilor mele va ţinetoată viaţa mea.

„Domnul este tăria mea“ (Exod 15:2) ca să merg mai departe. El îmi dă putere sămerg pe calea lungă, dreaptă şi netedă, chiar şi când drumul monoton nu are întoarceri saucotituri care să-ţi ofere surprize plăcute şi când duhul meu este deprimat de teribilacorvoadă.

„Domnul este tăria mea“ pentru a urca . El este puterea mea ca să urc cărarea dreaptăşi îngustă pe Muntele de Dificultăţi, aşa cum a urcat creştinul din Călătoria Creştinului, şisă nu-mi fie frică.



„Domnul este tăria mea“ ca să cobor . Deseori, când părăsesc revigorantele înălţimi,unde vântul şi lumina soarelui m-au înconjurat, şi încep să cobor către valea mai închisă,cu căldură umedă şi sufocantă, inima mea se simte sfârşită. De fapt, recent, am auzit p ecineva spunând, referitor la creşterea propriei fragilităţi fizice: „Cel mai mult mă oboseştecând cobor!“

„Domnul este tăria mea“ ca să stau liniştit . Şi ce greu este de împlinit aceasta! Demulte ori le spun altora când sunt obligat să stau liniştit: „Dacă aş putea măcar să facceva!“ Mă simt ca o mamă care stă lângă copilul ei bolnav şi nu are putere să -l vindece.Ce încercare grea! Însă a nu face nimic decât să stai liniştit şi să aştepţi necesită o putereteribilă.

„Domnul este tăria mea!“ „Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu“ (2Corinteni 3:5). din Acoperit cu argint

28 Iunie

M- a m u i t a t , ş i i a t ă c ă o u ş ă e r a d e s c h i s ă î n c e r . ( A p o c a l i p s a 4 : 1 )

Să ne amintim că Ioan a scris aceste cuvinte când era încă pe insula Patmos. Eraacolo „din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos“(Apocalipsa 1:9). Fusese exilat pe această insulă, care era o închisoare izolată, stâncoasăşi neospitalieră. Şi totuşi, aici, în circumstanţe dificile – separat de toţi cei dragi ai lui dinEfes, exclus de la închinarea cu biserica, şi condamnat la tovărăşia cu alţi captivi

neplăcuţi – i-a fost dată această viziune ca un privilegiu special. Era ca un prizonier care avăzut „o uşă deschisă în cer“.Să ne amintim de asemenea de Iacov, care s-a culcat în deşert după ce a părăsit casa

tatălui său. „Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. … ŞiDomnul stătea deasupra ei“ (Geneza 28:12 - 13).

Uşile cerului au fost deschise nu numai pentru aceşti doi oameni, ci şi pentru mulţialţii. Şi după părerea lumii, circumstanţele lor erau cu totul nepotrivite pentru a primiasemenea revelaţii. Totuşi, cât de des n-am văzut „o uşă deschisă în cer“ pentru cei caresunt prizonieri sau ca ptivi, pentru cei care suferă de o boală cronică sau pentru cei caresunt legaţi cu lanţurile de fier ale durerii de un pat de suferinţă, pentru cei care pribegesc

pe pământ izolaţi în singurătate şi pentru cei care sunt ţinuţi departe de casa Domnului din cauza responsabilităţilor casei şi ale familiei. Dar există condiţii pentru a vedea uşa deschisă. Trebuie să ştim ce înseamnă să fii

„în Duhul“ (Apocalipsa 1:10). Trebuie să fim „cu inima curată“ (Matei 5:8) şi ascultători prin credinţă. Trebuie să dorim să privim „toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţulnespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus“ (Filipeni 3:8). Şi apoi, odată ce Dumnezeueste totul pentru noi, astfel încât „în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa“ (Fapte 17:28), uşacerului va fi deschisă şi înaintea noastră. din Comentarii Devoţionale Zilnice



Sună aceasta ca un Dumnezeu cu o putere infinită? Da, este exact ca El. Şi de aceeane-a spus Pavel că odată ce L-a primit pe Domnul Isus Hristos ca viaţă a lui în trupul lui,un conflict puternic a apărut imediat. De fapt, conflictul n-a încetat niciodată. Presiuneaasupra lui Pavel a persistat, dar din acest conflict a ieşit întotdeauna biruitor prin putereaDomnului Isus Hristos.

Pavel a descris aceasta cu însufleţire: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu lastrâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos,dar nu omorâţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus,

pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru“ (2 Corinteni 4:8-10).Ce luptă nesfârşită şi aprigă ne-a relatat! Este aproape imposibil să exprimi în

engleză impactul limbajului original. Pavel ne dă cinci imagini diferite succesive. În prima, ne arată vrăjmaşi care-l înconjoară din toate părţile şi-l presează, dar nu-l distrug, pentru că „poliţia“ cerească îl protejează şi i-a croit o cale suficient de largă ca să scape.Semnificaţia literală este: „Suntem presaţi din toate părţile, dar nu învinşi“.

A doua imagine reprezintă pe cineva a c ărui cale este complet blocată sau stânjenită

de vrăjmaşi. Însă el a perseverat, pentru că este destul de multă lumină ca el să vadăurmătorul pas. Pavel a spus: „în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi“, sau aşa cum este într-o traducere literală: „Fără un drum, dar nu fără o cale de scăpare“.

Al treilea tablou, „prigoniţi, dar nu părăsiţi“, este cel al vrăjmaşilor care îl urmăresccu înverşunare în timp ce Apărătorul divin este aproape. El este urmărit, dar nu lăsatsingur.

Al patrulea este şi mai viu şi mai dramatic. Vrăjmaşul l-a ajuns din urmă, l-a lovit şil-a pus la pământ. Dar aceasta nu este o lovitură fatală – el este capabil să se ridice dinnou. El a fost „trântit jos, dar nu omorât“, sau „doborât, dar nu învins“.

În a cincea şi ultima imagine, Pavel merge cu gândul mai departe, arătându-ne un

tablou ca pare a fi unul al morţii însăşi: „Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru,omorârea Domnului Isus“. Totuşi el nu moare, pentru că „viaţa lui Isus“ îi vine în ajutor,şi el trăieşte prin viaţa lui Hristos până se va împlini lucrarea vieţii sale.

Motivul pentru care atât de mulţi oameni nu reuşesc să experimenteze acest principiudivin este acela că ei se aşteaptă să-l primească în totalitate fără nici o luptă. Când vineconflictul şi se aud strigăte de luptă, ei se descurajează şi se predau. Dumnezeu nu arenimic preţios care să fie uşor de câştigat, pentru că nu există bunuri ieftine în magazinulceresc. Preţul răscumpărării noastre a fost tot ce avea Dumnezeu să dea, şi tot ce e de preţeste scump. Vremurile şi locurile dificile sunt şcolile noastre de credinţă şi caracter. Dacăva fi să ne ridicăm vreodată mai presus de puterea omenească obişnuită şi să

experimentăm puterea vieţii lui Hristos în trupurile noastre muritoare, aceasta se va faceprin procesul conflictului care ar putea fi numit foarte bine „laboratorul durerilor“ noiivieţi. Este ca povestea lui Moise, care a văzut „că rugul era tot un foc, şi rugul nu semistuia deloc“ (Exod 3:2); deşi demonii lui Satan s-au străduit să stingă flacăra care ardeaîn viaţa lui Moise, aruncând în continuu apă peste planurile lui, n-au putut, pentru căîngerii lui Dumnezeu erau întotdeauna vigilenţi, turnând ulei pe flacără ca s-o facă să ardăşi mai strălucitor.



1 Iulie

C u v i n t e l e m e l e … s e v o r î m p l i n i l a v r e m e a l o r . ( L u c a 1 : 2 0 )L u c r u r i l e c a r e a u f o s t s p u s e d i n p a r t e a D o m n u l u i s e v o r î m p l i n i ! ( L u c a

1 : 4 5 )

D o m n u l v a î m p l i n i c u s i g u r a n ţ ă a c e l e l u c r u r i P e c a r e o i n i m ă i u b i t o a r e a a ş t e p t a t î n d e l u n g s ă l e v a d ă ;

Ace le c u v i n t e d e c a r e e a s e a g a ţ ă s e v o r î m p l i n i , P e n t r u c ă D u m n e z e u l e i a p r o m i s c u c r e d i n c i o ş i e ;

Ş i , c u n o s c â n d u - L , e a n u s e p o a t e î n d o i d e C u v â n t u l L u i ; E l s p u n e ş i s e f a c e . D o m n u l a t o t p u t e r n i c !

D o m n u l v a î m p l i n i c u s i g u r a n ţ ă a c e l e l u c r u r i , O , i n i m ă î m p o v ă r a t ă , o d i h n e ş t e - t e m e r e u î n p u r t a r e a L u i d e g r i j ă ;

Î n l i n i ş t e s u b a r i p i l e L u i o c r o t i t o a r e A ş t e a p t ă r ă s p u n s u l l a r u g ă c i u n e a t a f i e r b i n t e . Ş i c â n d ţ i - a i „ a r u n c a t î n g r i j o r ă r i l e “ ş i i n i m a - ţ i c â n t ă , D o m n u l v a î m p l i n i c u s i g u r a n ţ ă a c e l e l u c r u r i .

D o m n u l v a î m p l i n i c u s i g u r a n ţ ă a c e l e l u c r u r i , O , i n i m ă o b o s i t ă , c r e d e ş i a ş t e a p t ă ş i r o a g ă - t e ;

P l i n d e p a c e , d a n g ă t u l c l o p o t e l o r d e s e a r ă î n c ă m a i s u n ă , D e ş i n o r u l ş i p l o a i a ş i f u r t u n a a u u m p l u t z i u a .

C r e d i n ţ a s t r ă p u n g e c e a ţ a î n d o i e l i i c a r e î m p i e d i c ă U n e o r i n o a p t e a c e t r e b u i e s ă v i n ă , ş i g ă s e ş t e s t e l e l e .

D o m n u l v a î m p l i n i c u s i g u r a n ţ ă a c e l e l u c r u r i , O , i n i m ă î n c r e z ă t o a r e , D o m n u l ţ i e ţ i - a s p u s ;

L a s ă C r e d i n ţ a ş i S p e r a n ţ a s ă r ă s a r ă ş i s ă - ş i î n a l ţ e a r i p i l e , S ă s e r i d i c e î n z b o r s p r e n o r i i a u r i i a i r ă s ă r i t u l u i ;

P o r ţ i l e z o r i l o r t r a n d a f i r i i s e d e s c h i d l a r g , D e s c o p e r i n d b u c u r i i p e c a r e î n t u n e r i c u l n o p ţ i i l e - a a s c u n s .

B e s s i e P o r t e r

Matthew Henry a spus: „Putem să ne bizuim pe Dumnezeu pentru împlinirea

promisiunii Lui, chiar şi atunci când toate drumurile care duc la ea sunt închise. Pentru că„în adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da“; de aceea şi„Amin“ [aşa să fie], pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu“ (2Corinteni 1:20).



2 Iulie

C â n d v e i u m b l a , p a s u l n u - ţ i v a f i s t â n j e n i t ; ş i c â n d v e i a l e r g a , n u t e v e i p o t i c n i . ( P r o v e r b e 4 : 1 2 )

Domnul construieşte un pod al credinţei numai sub picioarele unui călătorcredincios. El nu construieşte niciodată podul cu câţiva paşi mai înainte, pentru că atuncin-ar mai fi un pod al credinţei. „Noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere“ (2 Corinteni5:7).

Cu ani în urmă se foloseau uneori porţi automate pe drumurile de ţară. Ele blocau însiguranţă drumul dacă se apropia vreun vehicol, iar dacă un călător se oprea înainte săajungă la poartă, aceasta nu se deschidea. Dacă însă călătorul conducea direct spre ea,greutatea vehicolului apăsa arcurile de sub drum, şi poarta se deschidea ca să-l lase sătreacă. Vehicolul trebuia să meargă în continuu înainte, altfel poarta rămânea închisă.

Aceasta ilustrează calea de a trece de orice barieră care blochează drumul slujirii lui

Dumnezeu. Fie că bariera este un râu, un munte, sau o poartă, tot ce trebuie să facă uncopil al Domnului Isus este să se îndrepte direct înspre ea. Dacă este un râu, va seca pemăsură ce se apropie de el, atât timp cât el îşi face drum înainte. Dacă este un munte, va fimutat şi aruncat în mare (Marcu 11:23), cu condiţia ca el să se apropie de el cu o credinţăneclintită.

Este vreo barieră mare care blochează chiar acum calea slujirii tale? Atunciîndreaptă-te drept spre ea, în Numele Domnului, şi nu va mai fi acolo.

Henry Clay Trumbull Noi stăm şi plângem în zadar, în timp ce glasul Celui Atotputernic ne spune să nu

încetăm să mergem înainte şi în sus. Hai să înaintăm cu îndrăzneală, chiar dacă este

întuneric şi abia putem vedea pădurea din faţa noastră, sau dacă drumul nostru ne duceprintr-o trecătoare, unde din orice poziţie avantajoasă nu putem dibui decât câţiva paşi înainte.

Mergeţi înainte! Şi dacă este necesar, la fel ca israeliţii din vechime vom găsi unstâlp de nori şi de foc care să ne călăuzească pe drumul nostru prin pustiu. Dumnezeu neva asigura ghizi şi hanuri de-a lungul drumului, şi vom descoperi hrană, îmbrăcăminte şi

prieteni la fiecare etapă a călătoriei noastre. Şi aşa cum Samuel Rutherford, mareleslujitor scoţian, afirma odată atât de simplu: „Orice s-ar întâmpla, cel mai rău lucru va fidoar un călător obosit care primeşte o urare fericită şi cerească de bun venit acasă“.

M e r g p e d r u m u l c a r e u r c ă , c ă c i e l s e ţ i n e d u p ă s o a r e ,

U r c p r i n p ă ş u n i l e n o p ţ i i u n d e c u r g r â u r i l e s t r ă l u c i t o a r e :

D a c ă t e - a i f i g â n d i t s ă m ă c a u ţ i î n v e c h i u l ş i î n t u n e c a t u l m e u s ă l a ş ,

Ai f i g ă s i t a c e s t b i l e t p e u ş ă , „ E p e D r u m u l c a r e u r c ă “ .



C ă c i e s t e o p r o f e ţ i e , a c ă r e i v r e m e e s t e h o t ă r â t ă … D a c ă z ă b o v e ş t e , a ş t e a p t - o , c ă c i v a v e n i ş i s e v a î m p l i n i n e g r e ş i t . ( H a b a c u c

2 : 3 )

În captivanta broşură Colţul Aşteptării, unul dintre personaje, Adam Slowman, a fost

condus în tezaurul Domnului. Printre multele minuni care i-au fost arătate s-a numărat şi„Camera Binecuvântării Întârziate“, unde Dumnezeu păstra răspunsurile la anumiterugăciuni până când considera că este înţelept să le trimită.

Celor care se roagă aşteptând un răspuns, le ia foarte mult timp să înţeleagă căîntârzierile răspunsurilor nu sunt refuzuri. De fapt, în „Camera BinecuvântăriiÎntârziate“, se află taine adânci ale dragostei şi ale înţelepciunii pe care nu ni le -amimaginat vreodată! Noi vrem să culegem binecuvântările din pom când sunt încă verzi,dar Dumnezeu vrea să aşteptăm până se coc.

„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi … ferice de toţi cei ce

nădăjduiesc în El!“ (Isaia 30:18). Domnul veghează asupra noastră în orice situaţiedificilă, şi El nu va îngădui nici o singură încercare peste puterile noastre. El va folos ifocul Său purificator pentru a arde toate impurităţile noastre şi apoi va veni glorios înajutorul nostru. Nu-L supăraţi, îndoindu-vă de dragostea Sa. Ci mai degrabă, ridicaţi-văochii spre cer şi începeţi să-L lăudaţi chiar acum pentru eliberarea care vine spre voi. Şiatunci veţi fi din belşug răsplătiţi pentru întârzierea care v-a încercat credinţa.

O , t u , p u ţ i n - c r e d i n c i o s u l e , D u m n e z e u n u t e - a p ă r ă s i t î n c ă !

C â n d t o t u l p a r e î n t u n e c a t ş i s u m b r u , T u u i ţ i a t â t d e r e p e d e –

U i ţ i c ă E l t e - a c o n d u s , Ş i c u b l â n d e ţ e ţ i - a d e g a j a t c a l e a ; A v ă r s a t s t r ă l u c i r e a s o a r e l u i S ă u p e s t e n o r i ,

Ş i n o a p t e a t a a t r a n s f o r m a t - o î n z i .

Ş i d a c ă t e - a a j u t a t p â n ă a i c i , E l n u t e v a l ă s a a c u m ;

C â t d e r ă n i t ă t r e b u i e s ă f i e i n i m a L u i i u b i t o a r e , C â n d v e d e s p r â n c e a n a t a î n g r i j o r a t ă !

O ! N u t e m a i î n d o i ,

Î n c r e d i n ţ e a z ă - I L u i c a l e a t a , C e l u i î n c a r e t e - a i î n c r e z u t î n t r e c u t , Ş i c a r e e s t e a c e l a ş i ş i a s t ă z i .

selectat



5 Iulie

D e a c e e a i a t ă , o v o i a d e m e n i ş i o v o i d u c e î n p u s t i e … A c o l o , î i v o i d a i a r ă ş i v i i l e . ( O s e a 2 : 1 4 - 1 5 )

Deşertul este cu siguranţă un loc ciudat pentru vii! Poate fi adevărat că bogăţiilevieţii de care avem nevoie se pot găsi în deşert – un loc care simbolizează singurătatea, şi

prin care cu greu ne putem găsi calea? Şi nu este numai acest adevăr, ci versetul 15continuă şi zice: „şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şi acolo va cânta ca

în vremea tinereţii ei“. „Acor“ înseamnă „frământat“, însă valea Acor este numită „o uşăde nădejde“.

Da, Dumnezeu ştie că avem nevoie de o experienţă în deşert. El ştie precis unde şicum să producă acele calităţi durabile în fiinţele noastre. Cea care a fost idolatră, care afost răzvrătită, care a uitat de Dumnezeu şi a spus cu toată încăpăţânarea: „Voi alergadupă ibovnicii mei“ (Osea 2:5), îşi va găsi calea blocată de Dumnezeu. „Va alerga după

ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi“ (Osea 2:7). Şi când se vasimţi complet deznădăjduită şi abandonată, Dumnezeu va zice: „Iată, o voi ademeni şi ovoi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei“.

Ce Dumnezeu iubitor avem! din Firimituri Noi nu ştim niciodată unde a ascuns Dumnezeu izvoarele Sale. Noi vedem o piatră

mare şi n-avem nici cea mai vagă idee că ea acoperă sursa unui izvor. Vedem un locstâncos şi nu ne imaginăm că ascunde o fântână. Dumnezeu mă conduce în locuri vitregeşi dificile, şi numai acolo realizez că sunt în sălaşul izvoarelor eterne. selectat

6 Iulie

N u ş t i m c e s ă f a c e m , d a r o c h i i n o ş t r i s u n t î n d r e p t a ţ i s p r e T i n e ! ( 2 C r o n i c i 2 0 : 1 2 )

Un israelit numit Uza şi-a pierdut viaţa pentru că „a întins mâna spre chivotul luiDumnezeu şi l-a apucat“ (2 Samuel 6:6). El a pus mâinile pe el cu cele mai bune intenţii –ca să-l susţină, „pentru că erau să-l răstoarne boii“ (2 Samuel 6:6) – dar cu toate acestea,el şi-a depăşit limitele atingând lucrarea Domnului, şi „Dumnezeu l - a lovit pe loc“ (2 Samuel

6:7). A trăi o viaţă de credinţă presupune deseori să lăsăm lucrurile să meargă singure.Dacă am încredinţat ceva lui Dumnezeu, trebuie să ne luăm mâinile de pe acel lucru.El îl poate păzi mai bine decât putem noi, şi El nu are nevoie de ajutorul nostru. „Taciînaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui,pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele“ (Ps. 37:7).

Lucrurile din viaţa noastră pot să pară că nu merg bine, dar Dumnezeu cunoaşteîmprejurările noastre mai bine decât noi. Şi El va lucra la momentul perfect, dacă avemîncredere deplină în El că va lucra în felul Său şi la timpul Său. Deseori nimic nu este mai



evlavios ca lipsa noastră de acţiune, sau nimic nu este mai dăunător ca lucrul nostruneobosit, pentru că Dumnezeu a promis să lucreze după voia Sa suverană. A. B. Simpson

F i i n d n e d u m e r i t , s p u n : „ D o a m n e , f ă - o T u b i n e !

N o a p t e a e s t e c a z i u a p e n t r u T i n e , Î n t u n e r i c u l c a l u m i n a .

M i - e f r i c ă s ă a t i n g L u c r u r i c a r e i m p l i c ă a t â t d e m u l t ; M â n a m e a t r e m u r â n d ă p o a t e d ă r â m a , M â n a m e a n e î n d e m â n a t i c ă p o a t e s t r i c a ; A T a n u p o a t e f a c e n i c i o g r e ş e a l ă “ .

F i i n d c u p r i n s d e î n d o i e l i , s p u n : „ D o a m n e , f ă - m ă s ă î n ţ e l e g ;

C a r e e s t e c a l e a a d e v ă r a t ă ş i s i g u r ă ? C a r e v a f i c â ş t i g u l ?

E u n u s u n t î n ţ e l e p t c a s ă ş t i u , N i c i n u s u n t s i g u r p e p i c i o a r e l e m e l e c a s ă m e r g ; C e e s t e a t â t d e c l a r p e n t r u T i n e , D o a m n e , f ă c l a r ş i p e n t r u m i n e ! “

Este o mare mângâiere să arunci situaţiile dificile şi nedumeririle vieţii în mâna luiDumnezeu şi să le laşi acolo.

7 Iulie

M - a f ă c u t o s ă g e a t ă a s c u ţ i t ă . ( I s a i a 4 9 : 2 )

Plaja Pietricica, de pe coasta Californiei, a devenit foarte renumită pentru pietricelelefrumoase care se găsesc acolo. Valurile albe furioase mugesc mereu, tunând şi lovindu-sede stâncile de pe ţărm. Aceste pietre sunt prinse în capcana braţelor valurilor necruţătoare.Ele sunt azvârlite, rostogolite, frecate unele de altele, şi sfărâmate de marginile ascuţiteale stâncilor. Zi şi noapte, acest proces de măcinare continuă implacabil. Şi care este

rezultatul?Turiştii din toată lumea se strâng acolo ca să adune frumoasele pietre rotunde. Ei leexpun în cabinete şi le folosesc pentru a-şi decora casele. Dar puţin mai departe pe coastă,imediat după vârful stâncii, este un golfuleţ liniştit. Protejat de largul oceanului, laadăpost de furtuni, şi întotdeauna în bătaia soarelui, nisipurile sunt acoperite cu o mulţimede pietricele niciodată căutate de călători.

Deci, de ce aceste pietre au rămas neatinse în toţi aceşti ani? Pur şi simplu pentru căau scăpat de toată hărţuiala şi de tot procesul de măcinare al valurilor. Liniştea şi pacea le-



au lăsat aşa cum au fost întotdeauna – zgrunţuroase, neşlefuite şi lipsite de frumuseţe – pentru că cizelarea este rezultatul dificultăţilor .

Întrucât Dumnezeu ştie ce nişă trebuie să umplem, hai să ne încredem în El ca săne dea forma potrivită ei. Şi întrucât El ştie ce lucrare avem de făcut, hai să ne încredemîn El ca să ne macine în aşa fel încât să fim pregătiţi aşa cum trebuie.

O , l o v i t u r i c a r e l o v i ţ i ! O , d u r e r i c a r e s t r ă p u n g e ţ i A c e a s t ă i n i m ă s l a b ă a m e a !

C e s u n t e ţ i v o i d e c â t u n e l t e l e S t ă p â n u l u i C a r e d a u c h i p u n e i l u c r ă r i d i v i n e ?

Aproape toate bijuteriile lui Dumnezeu sunt lacrimi cristalizate.

8 Iulie

E i z b o a r ă c a v u l t u r i i . ( I s a i a 4 0 : 3 1 )

Există o fabulă despre felul în care păsările au căpătat aripi la început. Povesteaspune că iniţial ele au fost făcute fără aripi. Apoi Dumnezeu a făcut aripile, le-a aşezat josînaintea păsărilor fără aripi şi le-a spus: „Luaţi aceste poveri şi căraţi-le“.

Păsările aveau glasuri plăcute cu care cântau şi pene minunate care scânteiau însoare, dar nu puteau să zboare prin aer. Când li s-a cerut să ridice poverile care stăteauîntinse la picioarele lor, la început au ezitat. Totuşi curând s-au supus, au ridicat aripile cuciocul lor şi le-au pus pe umerii lor ca să le care.

Pentru puţin timp povara li s-a părut grea şi dificil de purtat, dar curând, continuândsă care povara şi să strângă aripile la piept, aripile s-au ataşat de corpul lor mic. Audescoperit repede cum să le folosească şi s-au ridicat cu aripile lor sus în văzduh.Greutăţile au devenit aripi.

Aceasta este o parabolă pentru noi. Noi suntem păsările fără aripi, şi îndatoririle şisarcinile noastre sunt aripile pe care Dumnezeu le foloseşte ca să ne înalţe şi să ne poartespre cer. Ne uităm la poverile şi greutăţile noastre, şi încercăm să fugim de ele, dar dacă levom căra şi le vom lega de inima noastră, ele vor deveni aripi. Şi pe ele vom putea apoi săne înălţăm şi să zburăm spre Dumnezeu.

Nu este nici o povară atât de grea încât să nu devină o binecuvântar e pentru noiatunci când ne înălţăm bucuroşi cu dragoste în inima noastră. Dumnezeu intenţionează casarcinile noastre să fie ajutorul nostru; a refuza să-ţi apleci umerii ca să cari o povarăînseamnă să pierzi o nouă oportunitate de a creşte. J. R. Miller

Indiferent cât de copleşitoare ar fi, orice povară pe care Dumnezeu a pus-o cudragoste cu însăşi mâna Sa pe umerii noştri este o binecuvântare.



Frederick William Faber

9 Iulie

T e - a m l ă m u r i t î n c u p t o r u l u r g i e i . ( I s a i a 4 8 : 1 0 )

Nu vine Cuvântul lui Dumnezeu la noi ca o ploaie uşoară, înlăturând furia flăcărilor? Nu este el ca o armură rezistentă la foc, împotriva căreia căldura n-are nici o putere?Atunci lasă urgiile să vină, căci Dumnezeu m-a lămurit . Sărăcie, poţi intra pe uşa mea,căci Dumnezeu este deja în casa mea şi El m-a lămurit . Boală, poţi să pătrunzi în viaţamea, căci am un leac gata pregătit – Dumnezeu m-a lămurit . Orice s-ar întâmpla învalea plângerii, ştiu că Dumnezeu m-a lămurit .

Dragă creştine, nu te teme, căci Domnul Isus este cu tine. În toate încercările tale

grele, prezenţa Sa este atât mângâierea cât şi siguranţa ta. El nu-i va părăsi niciodată pecei pe care i-a ales pentru Sine. „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine“ (Gen. 26:24) estecuvântul promisiunii Sale sigure pentru aleşii Săi care experimentează „cuptorul urgiei“.Charles H. Spurgeon

C ă l d u r a c u p t o r u l u i d u r e r i i d i n m i n e m ă f a c e s ă t r e m u r , D u m n e z e u s u f l ă î n f o c c u s u f l a r e a L u i ;

Ş i t o a t ă i n i m a m i s e î n f i o a r ă d e s u f e r i n ţ ă Ş i t r e m u r ă d e d o g o a r e a f o c u l u i ;

Ş i t o t u ş i e u ş o p t e s c : „ C u m v r e a D u m n e z e u ! “

Ş i î n f o c u l c e l m a i f i e r b i n t e r ă m â n l i n i ş t i t . E l v i n e ş i p u n e i n i m a m e a , b i n e î n c ă l z i t ă ,

P e n i c o v a l a t a r e , p r e g ă t i t a s t f e l S - o b a t ă c a s ă - i d e a f o r m a c h i p u l u i S ă u m i n u n a t

C u c i o c a n u l L u i m a r e , l o v i t u r ă d u p ă l o v i t u r ă ; Ş i t o t u ş i e u ş o p t e s c : „ C u m v r e a D u m n e z e u ! “ Ş i l a c e l e m a i g r e l e l o v i t u r i a l e L u i r ă m â n l i n i ş t i t .

E l i a i n i m a m e a î n m u i a t ă ş i o b a t e ; S c â n t e i e l e z b o a r ă l a f i e c a r e l o v i t u r ă ;

E l o î n t o a r c e ş i p e o p a r t e ş i p e a l t a ş i o î n c ă l z e ş t e , Ş i o l a s ă s ă s e r ă c e a s c ă , ş i o f a c e s ă s t r ă l u c e a s c ă ;

Ş i t o t u ş i e u ş o p t e s c : „ C u m v r e a D u m n e z e u ! “ Ş i î n m â n a L u i p u t e r n i c ă r ă m â n l i n i ş t i t . De c e m - a ş p l â n g e ? P e n t r u c ă a t u n c i

N e c a z u l v a f i s i m ţ i t ş i m a i m u l t ; S f â r ş i t u l p o a t e v e n i , ş i v a v e n i m â i n e ,



C â n d D u m n e z e u Ş i - a f ă c u t l u c r a r e a î n m i n e ; A ş a c ă s p u n c u î n c r e d e r e : „ C u m v r e a D u m n e z e u ! “ Ş i , î n c r e z â n d u - m ă p â n ă l a c a p ă t , r ă m â n l i n i ş t i t .

J u l i u s S t u r m

Povara suferinţei pare să fie piatră de mormânt atârnată de gâtul nostru. Însă înrealitate este pur şi simplu greutatea care trebuie să-l tragă în jos pe scufundător cândcaută perle. Julius Richter

10 Iulie

L - a m s t r i g a t , d a r n u m i - a r ă s p u n s .( C â n t a r e a c â n t ă r i l o r 5 : 6 )

Odată ce Domnul ne-a dat o credinţă mare, se ştie că El o încearcă cu întârzierilungi. El a îngăduit ca glasul slujitorilor Lui să răsune în urechile lor, ca şi cumrugăciunile lor s-ar fi întors dinspre un cer dispreţuitor. Credincioşii au bătut la poartacerului, dar ea a rămas nemişcată, ca şi cum balamalele ei ar fi ruginit. Şi la fel caIeremia, ei au strigat: „Te-ai învăluit într -un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea

noastră“ (Plângeri 3:44).Adevăraţii sfinţi ai lui Dumnezeu au îndurat perioade lungi de aşteptare răbdătoare

fără nici un răspuns, nu pentru că rugăciunile lor au fost spuse fără intensitate, nici pentrucă Dumnezeu nu a acceptat cererile lor. Au fost nevoiţi să aştepte pentru că aşa I -a plăcutCelui care este suveran şi care dă „după plăcerea Lui“ (Filip. 2:13). Şi dacă Lui Îi face

plăcere să ne exerseze răbdarea, nu poate El să facă ce vrea cu ce-i al Lui? Nici o rugăciune nu se pierde, şi nici o rugăciune nu este rostită în zadar. Nu există

rugăciune care să nu primească răspuns sau care să nu fie înregistrată de Dumnezeu, şiunele lucruri pe care le vedem ca refuzuri sunt pur şi simplu întârzieri. Horatius Bonar

Hristos amână uneori ajutorul Său ca să ne încerce credinţa şi să înviorezerugăciunile noastre. Corabia noastră poate fi azvârlită de valuri în timp ce El continuă sădoarmă, dar El Se va trezi înainte ca ea să se scufunde. El doarme, dar niciodată mai multdecât trebuie, pentru că El nu întârzie niciodată.

Alexander Maclaren

F i i l i n i ş t i t , s u f l e t t r i s t ! N u î n ă l ţ a n i c i u n s t r i g ă t m â n i o s , C i a ş t e r n e p u s t i u l i n i m i i t a l e g o a l e Î n f a ţ a c e r c e t ă r i i a t e n t e a O c h i u l u i a t o t v ă z ă t o r ; A ş t e a p t ă ! Ş i p r i n n e a g r a n e l i n i ş t e ş i p r o f u n d a d i s p e r a r e , D u m n e z e u v a c o b o r î î n m i l a S a , ş i v a u m p l e l o c u l U s c a t ş i m o r t c u l u m i n ă , ş i c u v i a ţ ă , ş i c u a e r d e p r i m ă v a r ă .

John Campbell Shairp



11 Iulie

D a r d u p ă c â t ă v a v r e m e p â r â u l a s e c a t ,c ă c i n u c ă z u s e p l o a i e î n ţ a r ă .

( 1 Î m p ă r a ţ i 1 7 : 7 )

Săptămână după săptămână, cu un duh ferm şi statornic, Ilie a urmărit pârâul cum s-afăcut din ce în ce mai mic şi în final a secat. Ispitit deseori să se poticnească în necredinţă,a refuzat totuşi să lase circumstanţele lui să se interpună între el şi Dumnezeu. Necredinţase uită la Dumnezeu prin circumstanţe, aşa cum vedem deseori soarele estompat de norisau fum. Dar credinţa Îl pune pe Dumnezeu între ea şi circumstanţele ei, şi se uită la ele

prin El.Pârâul lui Ilie a scăzut până a ajuns doar cât un firicel argintiu, care forma băltoace

la baza stâncilor mari. Apoi băltoacele s-au evaporat, păsările au zburat şi animalelesălbatice de pe câmpuri şi din păduri n-au mai venit să bea apă, pentru că pârâul secasecomplet. Şi numai atunci, la duhul răbdător şi credincios al lui Ilie, a venit cuvântulDomnului şi a spus: „Du-te la Sarepta“ (v. 9).

Cei mai mulţi dintre noi am fi devenit neliniştiţi şi obosiţi, şi ne-am fi făcut alte planuri cu mult înainte să ne vorbească Dumnezeu. Cântatul nostru ar fi încetat de îndatăce pârâul ar fi curs mai puţin melodios prin albia lui stâncoasă. Ne-am fi atârnat harfele însălciile din apropiere şi am fi început să ne plimbăm de colo-colo pe iarba uscată,

îngrijorându-ne de situaţia noastră grea. Şi probabil, cu mult înainte ca pârâul să seceefectiv, am fi născocit un plan, L-am fi rugat pe Dumnezeu să-l binecuvânteze şi am fi plecat în altă parte.

Dumnezeu ne va scoate deseori din încurcăturile pe care noi le creăm, pentru că„îndurarea Lui ţine în veac“ (1 Cronici 16:34). Totuşi, dacă am fi fost răbdători şi am fiaşteptat să vedem desfăşurarea planului Său, nu ne-am fi trezit niciodată într -o încurcăturăatât de imposibilă şi fără nici o ieşire. De asemenea n-ar fi trebuit niciodată să neîntoarcem şi să mergem înapoi pe acelaşi drum, cu atâţia paşi irosiţi şi atât de multelacrimi de ruşine.

„ Nădăjduieşte în Domnul!“ (Ps. 27:14). Aşteaptă - L cu răbdare! F. B. Meyer

12 Iulie



D a r E l ş t i e c e c a l e a m u r m a t ;ş i , d a c ă m - a r î n c e r c a , a ş i e ş i c u r a t c a a u r u l .

( I o v 2 3 : 1 0 )

Credinţa creşte în timpul furtunilor. Acestea sunt doar cinci cuvinte mici, dar ce

semnificaţie importantă au pentru cineva care a îndurat furtuni ameninţătoare! Credinţa este acea abilitate dată de Dumnezeu care, atunci când este exercitată,aduce nevăzutul în plină lumină. Se ocupă cu supranaturalul şi face imposibilul posibil. Şida, creşte în timpul furtunilor – adică, ea creşte în timpul perturbaţiilor din atmosferaspirituală. Furtunile sunt cauzate de conflictele dintre elementele fizice, şi furtunile dinlumea spirituală sunt conflictele cu elementele supranaturale, ostile. Şi tocmai în aceastăatmosferă de conflict credinţa îşi găseşte terenul cel mai fertil şi creşte cel mai repede sprematuritate.

Copacii cei mai rezistenţi nu se găsesc în adăpostul des al pădurii, ci în zoneledeschise, unde vânturile din orice direcţie trec peste ei. Vânturile puternice îi îndoaie şi îirăsucesc până capătă o statură gigantică. Aceştia sunt copacii pe care îi caută fabricanţiide unelte, ca să facă mânere pentru uneltele lor, pentru că lemnul lor este foarte rezistent.

La fel este şi în lumea spirituală. Adu-ţi aminte, când vezi un om de o înaltă staturăspirituală, că drumul pe care trebuie să mergi ca să umbli cu el nu este un drum pe carestrăluceşte tot timpul soarele şi înfloresc întotdeauna florile de câmp. În schimb, caleaeste o potecă abruptă, stâncoasă şi îngustă, pe care vânturile iadului vor încerca să tedoboare la pământ, şi pe care stâncile ascuţite te vor tăia, spinii îţi vor zgâria faţa, şi şerpiiveninoşi se vor târî şi vor sâsâi peste tot în jurul tău.

Calea credinţei este o cale de necaz şi bucurie, de suferinţă şi mângâierevindecătoare, de lacrimi şi zâmbete, de încercări şi biruinţe, de conflicte şi triumfări, şi deasemenea, de strâmtorări, pericole, bătăi, persecuţii, neînţelegeri, tulburări şi nevoi. Şi

totuşi, „în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care n e- a iubit“ (Rom. 8:37).

Da, „în toate aceste lucruri“ – chiar şi în timpul furtunilor , când vânturile bat cel maitare – „noi suntem mai mult decât biruitori“. Poţi fi tentat să fugi de încercarea grea a uneifurtuni puternice de testare, dar mergi drept spre ea! Dumnezeu este acolo să teîntâlnească în mijlocul fiecărei încercări. Şi El îţi va şopti tainele Sale, care te vor scoatedin încercare cu o faţă radioasă şi cu o credinţă atât de invincibilă încât toţi demonii iadului nu vor fi în stare s-o clatine.

E. A. Kilbourne

13 Iulie

D u m n e z e u … c h e a m ă l u c r u r i l e c a r e n u s u n t , c a ş i c u m a r f i .( R o m a n i 4 : 1 7 )



Ce vrea să spună acest verset? Este exact motivul pentru care Avraam „nădăjduindîmpotriva oricărei nădejdi, a crezut“ (v. 18). Faptul că Avraam urma să devină tatăl unuicopil la vârsta lui înaintată părea absurd şi absolut imposibil, şi totuşi Dumnezeu l-a numit„tatăl multor neamuri“ (Gen. 17:4) cu mult înainte să existe vreun semn de împlinire. Şi

Avraam a crezut că va fi tată, pentru că aşa i-a spus Dumnezeu. Aceasta este adevăratacredinţă – a crede şi a mărturisi ce a spus Dumnezeu, a păşi pe ceea ce pare să fie aer şi agăsi o stâncă tare sub picioarele tale.

Deci mărturiseşte cu îndrăzneală ce spune Dumnezeu că ai, şi El va împlini ceea cecrezi. Trebuie, însă, să manifeşti o credinţă autentică şi să te încrezi în El cu întreaga tafiinţă. din Firimituri

T rebuie să dorim să trăim prin credinţă, nu să sperăm sau să dorim să trăim altfel.Trebuie să dorim ca orice lumină din jurul nostru să fie stinsă, ca orice stea din ceruri săfie ascunsă, şi să trăim neavând nimic în jurul nostru decât întuneric şi primejdii. Da,trebuie să dorim toate acestea, dacă Dumnezeu va lăsa în sufletul nostru doar o rază

interioară din lumina pură şi strălucitoare pe care a aprins-o credinţa. Thomas C. Upham A sosit clipa când trebuie să sari de pe stinghia neîncrederii tale, lăsând în urmăcuibul presupusei siguranţe şi punându-ţi încrederea în aripile credinţei. Trebuie să fii ca o

pasăre tânără care începe să testeze aerul cu aripile ei neîncercate. La început s-ar putea săsimţi că vei cădea la pământ. Puiul de pasăre s-ar putea să simtă la fel, dar nu va cădea,

pentru că aripile lui îl susţin. Totuşi, chiar dacă aripile lui nu reuşesc să-l susţină, unul din părinţii lui va trece repede sub el, salvându-l pe aripile lui puternice.

Dumnezeu te va salva în acelaşi fel. Pur şi simplu încrede-te în El, pentru că„dreapta [Lui te] sprijineşte“ (Ps. 18:35). Te vezi întrebându-te: „Dar va trebui să păşescîn gol?“ După cât se pare, tocmai aceasta i se cere păsării să facă, însă noi ştim că aerul este

acolo şi că aerul nu este chiar atât de imaterial cum pare. Şi tu ştii că promisiunile lui Dumnezeu sunt acolo , şi că ele nu sunt nefondate deloc. Încă mai răspunzi: „Dar pare atât deimprobabil ca sărmanul meu suflet neajutorat să fie susţinut de o asemenea putere“. Aspus Dumnezeu că va fi? „Vrei să spui că firea mea ispitită şi slabă va fi biruitoare înluptă?“ A spus Dumnezeu că va fi? „Vrei să spui că inima mea timidă şi îngrijorată vagăsi pacea?“ A spus Dumnezeu că da?

Dacă Dumnezeu a spus aşa, cu siguranţă că nu vrei să sugerezi că a minţit! Dacă aspus, oare nu va împlini? Dacă ţi-a dat cuvântul Său – cuvântul Lui de promisiune sigură– nu-l pune la îndoială, ci încrede-te în el fără discuţie. Ai promisiunea Lui, şi de fapt aimai mult – Îl ai pe Acela care rosteşte cuvintele cu toată convingerea.

„Da, vă spun“ (Luca 12:5). Încredeţi-vă în El! J. B. Figgis

14 Iulie



L e g a ţ i c u f u n i i v i t a p e n t r u j e r t f ăş i a d u c e ţ i - o p â n ă l a c o a r n e l e a l t a r u l u i !

( P s a l m u l 1 1 8 : 2 7 )

Te simţi chemat de altarul de jertfă? De ce nu-L rogi pe Dumnezeu să te lege de el,

ca să nu fii niciodată tentat să te îndepărtezi de o viaţă de consacrare, de dedicare pentruEl? Sunt momente când viaţa este plină de promisiuni şi de lumină, şi noi alegem crucea;însă în alte momente, când cerul este gri, fugim de ea. Deci este un lucru înţelept să fiilegat de altar.

Drag şi binecuvântat Duh Sfânt, vrei Tu să ne legi de cruce şi să ne umpli cu aşa odragoste de ea încât să n-o mai abandonăm niciodată? Te rugăm, leagă-ne cu funiastacojie a răscumpărării Tale, cu funia aurie a dragostei Tale şi cu funia argintie asperanţei în a doua venire a lui Hristos. Noi cerem aceasta ca să nu ne depărtăm de cruceade jertfă, sau să dorim să fim altceva decât părtaşi smeriţi cu Domnul nostru la durerea şisuferinţa Lui.

„Coarnele alta rului“ te invită. Vrei să vii? Doreşti să trăieşti în permanenţă o viaţă de predare totală, dăruindu-te deplin Domnului? selectat

Am auzit odată o istorie despre un om care participa la o adunare de trezire la cort şiîncerca să se dea pe sine însuşi lui Dumnezeu. În fiecare seară la altar, el se dedicaDomnului. Dar când pleca în fiecare seară, diavolul venea la el şi-l convingea că întrucâtnu se simţea schimbat, nu era cu adevărat răscumpărat.

Tot mereu el era înfrânt de Adversar. În cele din urmă într -o seară a venit la întâlnirecărând după el un topor şi un par mare de lemn. După ce s -a dedicat încă odată, a bătut

parul în pământ în locul unde îngenunchease ca să se roage. Pe când părăsea cortul, diavolul a venit la el ca de obicei, încercând să-l facă să creadă că angajamentul lui faţă deDumnezeu nu era autentic. El s-a întors repede spre par, arătând cu degetul spre el, şi aspus: „Diavole, vezi parul acesta? Acesta este martorul meu că Dumnezeu m-a primitpentru totdeauna“.

Imediat diavolul l-a lăsat, şi de atunci n-a mai avut niciodată îndoieli.din Susurul blând

Preaiubitule, dacă eşti tentat să te îndoieşti de finalitatea mântuirii tale, bate un par în pământ şi el să fie martorul tău înaintea lui Dumnezeu, şi chiar înaintea diavolului, că tuai rezolvat această problemă pentru totdeauna.

B â j b â i î n c ă u t a r e a u n e i b i n e c u v â n t ă r i , Ş i n i c i o d a t ă n u a j u n g i l a e a ?

A s c u l t ă u n c u v â n t d e î n ţ e l e p c i u n e , Ş i v e i r e u ş i .

T e l u p ţ i p e n t r u m â n t u i r e P r i n r u g ă c i u n e a t a f i e r b i n t e ?

P u n e c a p ă t l u p t e i , î n c r e d e - t e d o a r , ş i – V e i r e u ş i .



P a r e c ă î n t â r z i e r ă s p u n s u l

L a r u g ă c i u n e a t a i m p o r t a n t ă ? S c h i m b ă r u g a î n l a u d ă , ş i –

V e i r e u ş i .

N u v e i c u n o a ş t e n i c i o d a t ă p l i n ă t a t e a L u i P â n ă n u v e i î n d r ă z n i c u t o t c u r a j u l

S ă t e d e d i c i î n t o t u l L u i , ş i – V e i r e u ş i .

Cântările Duhului

15 Iulie

C e e a c e c â ş t i g ă b i r u i n ţ a a s u p r a l u m i i e s t e c r e d i n ţ a n o a s t r ă . ( 1 I o a n 5 : 4 )

E u ş o r s ă - L i u b e ş t i c â n d c e r u l e s e n i n , C â n d a d i e v â n t u l v e r i i ş i p a r f u m u l t r a n d a f i r i l o r e a p r o a p e ; N u e n e v o i e d e p r e a m u l t e f o r t c a s ă a s c u l ţ i d e v o i a S a n e p r e ţ u i t ă C â n d e a t r e c e p r i n v ă i p a r d o s i t e c u f l o r i , s a u p e s t e d e a l u r i s ă r u t a t e d e s o a r e .

C â n d c a d e p l o a i a , s a u c e a ţ a s t ă s u s p e n d a t ă î n a e r ,

Când drumul e s t e în tunecos ş i a cc identat , ş i vântu l nu ma i e p lăcut , C â n d z o r i i t r a n d a f i r i i s - a u a ş e z a t î n ţ a r a u m b r e l o r c e n u ş i i , A t u n c i n e e s t e g r e u s ă n e î n c r e d e m î n E l , ş i s u n t e m m a i g r e o i l a a s c u l t a r e .

E u ş o r s ă t e î n c r e z i î n E l c â n d a u s o s i t p ă s ă r i l e c â n t ă t o a r e , Ş i c â n t e c e l e l o r d e l a u d ă r ă s u n ă î n i n i m a ş i î n c a s a n o a s t r ă ; Dar tocmai când ne l ipseş te muzic a , ş i z i l e l e sunt t r i s t e ş i posomorâte , Atunc i avem n evo i e de c r ed inţa ca r e b i ru i e o r i c e îndo ia lă ş i t eamă .

Ş i D o m n u l n o s t r u b i n e c u v â n t a t n e - o v a d a ; E l n e v a d a c e n e l i p s e ş t e ; S ă c e r e m c r e z â n d c u c r e d i n ţ ă – s ă n e b i z u i m p e p r o m i s i u n i l e L u i ; El va f i purur i Conducătoru l nos t ru , f i e ca l ea net edă sau p i e t r oasă , Ş i S e v a d o v e d i s u f i c i e n t p e n t r u n e v o i l e d e f i e c a r e z i .

A te încrede chiar când ai impresia că ai fost părăsit; a te ruga când ai impresia căcuvintele tale pătrund doar într -un spaţiu vast în care nimeni nu aude şi nici un glas nurăspunde; a crede că dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită şi că El cunoaşte



împrejurările în care eşti, chiar când lumea ta pare să scârţâie ca şi cum ar merge pedrumul ei, fără să-i pese de viaţă sau să se mişte vreun pic ca răspuns la cererile tale; adori doar ceea ce mâna lui Dumnezeu a hotărât pentru tine; a aştepta cu răbdare în timp ceaparent mori de foame, temându-te doar să nu-ţi pierzi credinţa – aceasta „câştigă

biruinţa asupra lumii“; aceasta este în adevăr credinţa autentică. George MacDonald

16 Iulie

P e n t r u c ă a i f ă c u t l u c r u l a c e s t a , ş i n - a i c r u ţ a t p e f i u l t ă u ,p e s i n g u r u l t ă u f i u , t e v o i b i n e c u v â n t a f o a r t e m u l t

ş i - ţ i v o i î n m u l ţ i f o a r t e m u l t s ă m â n ţ a , ş i a n u m e :c a s t e l e l e c e r u l u i … p e n t r u c ă a i a s c u l t a t d e p o r u n c a M e a !

( G e n e z a 2 2 : 1 6 - 1 8 )

Din vremea lui Avraam, oamenii au învăţat că atunci când ascultă de glasul luiDumnezeu şi Îi dau Lui tot ce au mai scump, El le înmulţeşte de mii de ori. Avraam arenunţat la singurul şi unicul său fiu la porunca Domnului, şi făcând aceasta, toate dorinţele şi visurile lui cu privire la viaţa lui Isaac, precum şi speranţa lui cu privire la omoştenire importantă, au dispărut. Dar Dumnezeu l-a înapoiat pe Isaac tatălui său, şifamilia lui Avraam s-a înmulţit foarte mult, „ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmulmării“ (v.17). Şi prin descendenţii lui, „când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis

pe Fiul Său“ (Gal. 4:4). Exact aşa Se ocupă Dumnezeu de fiecare copil al Său când noi ne sacrificăm cu

adevărat. Dăm tot ce avem şi acceptăm sărăcia – şi apoi El trimite bogăţie. Părăsim o zonăînfloritoare a lucrării la porunca Lui – şi apoi El ne dă una mai bună decât am visatvreodată. Dăm toate speranţele noastre scumpe şi murim faţă de noi înşine – şi apoi El netrimite bucurie debordantă şi viaţa Lui, ca s-o avem din belşug (vezi Ioan 10:10).

Cel mai minunat dar dintre toate este Însuşi Domnul Isus Hristos, şi noi nu vom înţelegeniciodată pe deplin enormitatea sacrificiului Său. Avraam, ca tată pământesc al familieilui Hristos, trebuia să înceapă cu predarea lui însuşi şi a singurului său fiu, aşa cum Tatălnostru ceresc L-a sacrificat pe singurul Său Fiu, Isus. N-am fi putut niciodată să ajungemsă ne bucurăm de privilegiile şi de bucuriile membrilor familiei lui Dumnezeu pe o altă

cale.Charles Gallaudet Trumbull

Noi uneori părem să uităm că ceea ce ia Dumnezeu de la noi, ia cu foc , şi că singurul drumcare duce la o viaţă de înviere şi de ascensiune puternică ne conduce mai întâi laGhetsimani, la cruce şi la mormânt.

Suflet drag, crezi că experienţa lui Avraam a fost unică şi izolată? Este doar unexemplu şi un model al felului în care Dumnezeu Se ocupă de cei ce sunt pregătiţi săasculte de El cu orice preţ. „Fiindcă a aşteptat cu răbdare, [Avraam] a dobânditfăgăduinţa“ (Evrei 6:15), şi la fel şi tu. Momentul celui mai mare sacrificiu al tău va fi



totodată momentul precis al celei mai mari şi mai miraculoase binecuvântări. Râul luiDumnezeu, care nu seacă niciodată, se va revărsa peste malurile lui, aducându-ţi un

belşug de bogăţie şi har. Într-ade văr, nu există nimic ce Dumnezeu nu va face pentru cei care vor îndrăzni să

păşească prin credinţă pe ceea ce pare a fi doar o ceaţă. Când ei fac primul lor pas, găsesc

sub picioarele lor o stâncă. F. B. Meyer

17 Iulie

E u p r i v e s c l i n i ş t i t d i n l o c u i n ţ a M e a . ( I s a i a 1 8 : 4 )

În acest pasaj, Asiria se ridică împotriva Etiopiei, al cărei popor este descris ca fiind„tare şi puternic“ (v.2). Când armata înaintează, Dumnezeu nu face nici un efort ca să-i

oprească, şi ai impresia că vor fi lăsaţi să facă ce vor. Domnul priveşte din „locuinţa“ Saîn timp ce soarele continuă să strălucească peste ei, însă „înainte de seceriş“ (v.5) toatăarmata aceea mândră este înfrântă la fel de uşor cum este tăiată o mlădiţă din viţă.

Nu este aceasta o frumoasă imagine a lui Dumnezeu – care priveşte liniştit? Însăliniştea Lui nu trebuie confundată cu un asentiment sau un consimţământ pasiv. Elaşteaptă pur şi simplu momentul potrivit şi Se va ridica la momentul cel mai oportun,exact când planurile celor răi sunt pe punctul de a reuşi, ca să-i copleşească pe vrăjmaşicu dezastru. Şi când vedem răul din lumea aceasta, când privim succesul aparent alrăufăcătorilor, şi când suferim opresiunile celor care ne urăsc, să ne amintim aceleminunate cuvinte ale lui Dumnezeu – „Eu privesc liniştit“.

Da, Dumnezeu are un alt punct de vedere, şi în spatele cuvintelor Lui esteînţelepciune. De ce i-a urmărit Domnul Isus pe ucenicii Săi trăgând la vâsle în noapteaaceea furtunoasă? De ce, fără să-L vadă ceilalţi, a urmărit cursul evenimentelor îngrozitoare desfăşurate la Betania, când Lazăr a trecut încet prin stadiile bolii luiterminale, a murit şi a fost în final înmormântat într -un mormânt stâncos? Domnul Isusaştepta pur şi simplu momentul potrivit când putea să intervină cel mai eficient.

Este Domnul liniştit cu tine? Cu toate acestea, El este atent şi încă vede totul. El Şi-a pus degetul pe pulsul tău şi este extrem de sensibil chiar şi la cea mai mică schimbare. ŞiEl va veni să te salveze la momentul potrivit.

din Comentarii devoţionale zilnice

Orice ne-ar cere Domnul şi oricât de încet poate părea că lucrează, putem fi abso lutsiguri că El nu va fi niciodată un Mântuitor confuz sau înfricoşător.

O , s u f l e t n e l i n i ş t i t , s u b n u i a , T a t ă l t ă u v o r b e ş t e , f i i l i n i ş t i t , f i i l i n i ş t i t ; Î n v a ţ ă s ă f i i l i n i ş t i t î n D u m n e z e u , Ş i l a s ă - L s ă t e m o d e l e z e d u p ă v o i a S a .



O , s u f l e t r u g ă t o r , f i i l i n i ş t i t , f i i l i n i ş t i t , E l n u - Ş i p o a t e c ă l c a C u v â n t u l p r o m i s ; C u f u n d ă - t e î n v o i a S a b i n e c u v â n t a t ă , Ş i n ă d ă j d u i e ş t e î n D o m n u l c u r ă b d a r e .

O , s u f l e t c e a ş t e a p t ă , f i i l i n i ş t i t , f i i t a r e , Ş i c h i a r d a c ă E l î n t â r z i e , î n c r e d e - t e ş i a ş t e a p t ă ; N u t e î n d o i , E l n u v a a ş t e p t a p r e a m u l t , N u t e t e m e , E l n u v a v e n i p r e a t â r z i u .

18 Iulie

D o m n u l Î ş i î n t i n d e p r i v i r i l e p e s t e t o t p ă m â n t u l ,

c a s ă s p r i j i n e p e a c e i a a c ă r o r i n i m ă e s t e î n t r e a g ă a L u i . ( 2 C r o n i c i 1 6 : 9 )

Dumnezeu caută bărbaţi şi femei ale căror inimi sunt îndreptate spre El şi care se vor încrede mereu în El orice ar dori El să facă cu vieţile lor. Dumnezeu este gata şi doreşte sălucreze cu mai multă putere ca altă dată prin poporul Său, şi ceasul secolelor bate ora 11.

Lumea priveşte şi aşteaptă să vadă ce poate face Dumnezeu într -o viaţă dedicată Lui.Şi nu numai lumea aşteaptă, ci Dumnezeu Însuşi aşteaptă să vadă cine va fi cel maidevotat om care a trăit vreodată: dornic să fie nimic, pentru ca Hristos să poată fi totul;acceptând în totalitate scopurile lui Dumnezeu ca fiind ale lui; primind smerenia, credinţa,dragostea şi puterea lui Hristos, dar neîmpiedicând niciodată planul lui Dumnezeu, ci

lăsându-L întotdeauna să-Şi continue lucrarea Sa minunată. C. H. P. Nu există nici o limită la ceea ce Dumnezeu poate să facă prin tine, cu

condiţia ca să nu cauţi gloria ta personală.

George Mueller, la mai mult de 90 de ani, când s-a adresat unor slujitori şi altor lucrători creştini, a spus: „Eu m-am întors la Dumnezeu în noiembrie 1825, dar n-amajuns să -mi predau toată inima decât după patru ani, în iulie 1829. Atunci am realizat cădragostea mea faţă de bani, renume, poziţie, putere şi plăceri lumeşti s-a dus. Dumnezeu,şi numai El, a devenit totul meu în toate. În El am găsit tot ce aveam nevoie, şi nu -mi maidoream nimic altceva. Prin harul lui Dumnezeu, înţelegerea suficienţei Lui a rămas pânăîn ziua aceasta, făcând din mine un om foarte fericit. Aceasta m-a făcut să mă intereseze

numai lucrurile lui Dumnezeu. Şi astfel, dragi credincioşi, vă întreb cu toată dragostea, v-aţi predat toată inima lui Dumnezeu, sau este ceva în viaţa voastră la care refuzaţi sărenunţaţi, în ciuda chemării lui Dumnezeu?

Înainte de momentul în care mi-am predat viaţa, citeam puţin din Scripturi, dar preferam alte cărţi. Dar din momentul acela, adevărul pe care El mi l-a revelat despre SineÎnsuşi a devenit o binecuvântare inexprimabilă. Acum pot să spun cu onestitate dinadâncul inimii că Dumnezeu este o Fiinţă infinit de minunată.



Vă rog, să nu fiţi mulţumiţi niciodată până nu veţi putea spune şi voi din lăuntrulsufletului vostru: «Dumnezeu este o Fiinţă infinit de minunată!»“ selectat

Rugăciunea mea astăzi este ca Dumnezeu să mă facă un creştin extraordinar. George Whitefield

19 Iulie

N u v o i b e a p a h a r u l p e c a r e M i l - a d a t T a t ă l s ă - l b e a u ? ( I o a n 1 8 : 1 1 )

Să „bea paharul“ a fost un lucru mai mare decât potolirea mărilor sau înviereamorţilor. Profeţii şi apostolii puteau să facă minuni uimitoare, dar ei n -au făcutîntotdeauna voia lui Dumnezeu şi au suferit în consecinţă. A face voia lui Dumnezeu şi a

experimenta suferinţa este cea mai înaltă formă de credinţă şi cea mai glorioasă realizarecreştină. Să vezi cele mai înalte aspiraţii ale tale de om tânăr zdrobite pentru totdeauna; să

porţi zilnic poveri care sunt întotdeauna grele, fără să vezi vreodată uşurarea; să te trezeştiepuizat de sărăcie în timp ce doreşti doar să faci bine altora şi să oferi o viaţă plăcută celor dragi; să fii încătuşat de o neputinţă fizică incurabilă; să fii complet singur, despărţit detoţi cei pe care îi iubeşti, să înfrunţi trauma vieţii singur; însă în toate acestea, să fii totuşiîn stare să spui în timpul unei şcoli disciplinare atât de grele: „Nu voi bea paharul pe caremi l-a dat Tatăl să-l beau?“ – aceasta este credinţa la înălţimea ei maximă, şi succesulspiritual la punctul culminant.

Marea credinţă nu se vede atât de mult în lucrare cât în suferinţă.Charles Parkhurst Ca să avem un Dumnezeu înţelegător, trebuie să avem un Mântuitor care a suferit,

pentru că adevărata compasiune vine din înţelegerea durerii altuia, trecând prin aceeaşidurere. De aceea nu-i putem ajuta pe alţii care suferă fără să plătim noi înşine un preţ,

pentru că necazurile sunt preţul pe care îl plătim ca să putem să-i înţelegem pe alţii. Ceicare doresc să-i ajute pe alţii trebuie mai întâi să sufere. Dacă vrem să-i salvăm pe alţii,trebuie să dorim să înfruntăm crucea; să experimentezi cea mai mare fericire din viaţăslujind altora este imposibil fără să bei paharul pe care l-a băut Domnul Isus şi fără să tesupui botezului pe care l-a îndurat El.

Cei mai mângâietori psalmi ai lui David au fost storşi din viaţa lui prin suferinţă, şidacă lui Pavel nu i s-ar fi dat „un ţepuş în carne“ (2 Cor. 12:7), am fi pierdut mult din

bătăile inimii lui pline de tandreţe care răsună prin atât de multe epistole ale sale.Dacă te-ai predat lui Hristos, împrejurările tale actuale care par să apese atât de tare

împotriva ta sunt unealta perfectă în mâna Tatălui cu care îţi sculptează forma pentrueternitate. Aşa că încrede-te în El şi nu împinge niciodată de la tine instrumentul pe careEl îl foloseşte, altfel vei pierde rezultatul lucrării Lui în viaţa ta.



C i u d a t ă ş i d i f i c i l ă î n t r - a d e v ă r N i s e p a r e ,

D a r b i n e c u v â n t a r e a c a r e n e t r e b u i e E î n s p a t e l e e i .

Şcoala suferinţei dă absolvenţi excepţionali.

20 Iulie

A s t f e l , f i i n d c ă a v e m u n M a r e P r e o t î n s e m n a t , – p e I s u s ,F i u l l u i D u m n e z e u – s ă r ă m â n e m t a r i î n m ă r t u r i s i r e a n o a s t r ă .

S ă n e a p r o p i e m d a r c u d e p l i n ă î n c r e d e r e d e s c a u n u l h a r u l u i ,c a s ă c ă p ă t ă m î n d u r a r e ş i s ă g ă s i m h a r ,

p e n t r u c a s ă f i m a j u t a ţ i l a v r e m e d e n e v o i e .

( E v r e i 4 : 1 4 , 1 6 )

Marele nostru Ajutor în rugăciune este Domnul Isus Hristos. El este Avocatulnostru, care pledează mereu cauza noastră înaintea Tatălui. El este „Marele nostru Preot“,a cărui slujbă principală este de secole mijlocirea şi rugăciunea în favoarea noastră. Eleste Acela care primeşte cererile noastre imperfecte din mâna noastră, le curăţeşte dedefectele lor, corectează greşelile lor, şi apoi cere răspunsul la ele din partea Tatălui Său.Şi El face aceasta numai în baza valorii şi neprihănirii Sale datorită suficienţei ispăşirii pecare a făcut-o.

Credinciosule, îţi lipseşte puterea în rugăciune? Priveşte la Hristos, căci binecuvântatul tău Avocat a cerut deja răspunsul tău. Şi dacă tu te vei da bătut în luptătocmai când se apropie momentul victoriei, Îl vei întrista şi-L vei dezamăgi. El a intratdeja în „Locul Preasfânt“ (Ex. 26:33) pentru tine, având numele tău pe palmele Sale.Mesagerul este acum pe drum ca să-ţi aducă binecuvântarea, şi Duhul Sfânt aşteaptă pur şi simplu actul tău de credinţă, ca să poată şopti în inima ta ecoul răspunsului de la tronullui Dumnezeu, „S-a făcut“. A. B. Simpson

Duhul Sfânt es te Cel care lucrează ca să facă rugăciunile noastre acceptabile, dar noiuităm deseori acest adevăr. El iluminează mintea noastră ca să putem vedea clar dorinţelenoastre, apoi înmoaie inima noastră ca să le putem simţi, şi în final trezeşte şi îndreaptăaceste dorinţe spre lucrurile lui Dumnezeu. El ne dă o viziune clară a puterii şiînţelepciunii lui Dumnezeu, ne dă har „la vreme de nevoie“, şi ne întăreşte încrederea înadevărul Său ca să nu şovăim niciodată.

Rugăciunea este un lucru minunat, şi fiecare persoană a Trinităţii este implicată înorice rugăciune acceptabilă. J. Angell James



21 Iulie

N u v o i m a i v o r b i d e c â t d e d a t a a c e a s t a .A ş v r e a n u m a i s ă m a i f a c o î n c e r c a r e c u l â n a .

( J u d e c ă t o r i 6 : 3 9 )

Există trei nivele de credinţă în experienţa creştină. Primul este să credem numaicând vedem un semn sau când avem o emoţie puternică. Ca şi Ghedeon, pipăim lâna şisuntem dispuşi să ne încredem în Dumnezeu numai dacă este udă. Aceasta poate fi ocredinţă autentică, dar este imperfectă. Ea priveşte în continuu la sentimente sau la altesemne, în loc să privească la Cuvântul lui Dumnezeu. Noi facem un pas mare sprematuritate când ne încredem în Dumnezeu fără să ne bazăm pe sentimentele noastre. Esteo binecuvântare mai mare când credem fără să experimentăm vreo emoţie.

În timp ce primul nivel de credinţă crede când emoţiile noastre sunt favorabile, aldoilea nivel crede când orice sentiment este absent. Şi al treilea nivel le întrece pe

celelalte două, pentru că este credinţa care-L crede pe Dumnezeu şi Cuvântul Lui cândcircumstanţele, emoţiile, aparenţele, oamenii şi raţiunea omenească toate par să susţinăcontrariul. Pavel a exercitat acest nivel de credinţă când a spus: „Soarele şi stelele nu s-auvăzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejdede scăpare“ (Fapte 27:20), apoi, cu toate acestea, a continuat şi a spus: „De aceea,oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-aspus“ (Fapte 27:25).

Fie ca Dumnezeu să ne dea această credinţă prin care să ne încredem deplin înCuvântul Său, chiar şi atunci când toate celelalte semne arată în direcţie contrară. C. H. P.

C â n d e s t e t i m p u l s ă c r e d e m ? E s t e c â n d t o t u l e c a l m , C â n d f l u t u r ă v i c t o r i o a s ă r a m u r a d e p a l m i e r , Ş i v i a ţ a e s t e u n p s a l m v e s e l

D e b u c u r i e ş i l a u d ă ? N u ! C ă c i t i m p u l s ă c r e d e m

E s t e c â n d v a l u r i l e s u n t m a r i , C â n d n o r i i d e f u r t u n ă u m p l u c e r u l , Ş i r u g ă c i u n e a e s t e u n s t r i g ă t p r e l u n g :

„ O , a j u t ă ş i s a l v e a z ă ! “

C â n d e s t e t i m p u l s ă c r e d e m ? E s t e c â n d p r i e t e n i i s u n t a d e v ă r a ţ i ? E s t e c â n d t r a i u l u ş o r n e f a c e c u r t e , Ş i î n t o t c e s p u n e m ş i f a c e m

A v e m n u m a i l a u d ă ? N u ! C ă c i t i m p u l s ă c r e d e m

E s t e c â n d s u n t e m s i n g u r i ,



Ş i p ă s ă r i l e v e r i i a u z b u r a t , Ş i o r i c e s p r i j i n s - a d u s ,

T o a t e î n a f a r ă d e D u m n e z e u .

C â n d e s t e t i m p u l s ă c r e d e m ?

E s t e î n t r - o z i v i i t o a r e , C â n d a i î n c e r c a t d r u m u l t ă u , Ş i a i î n v ă ţ a t s ă t e î n c r e z i ş i s ă t e r o g i

P r i n n e n o r o c i r i a m a r e ? N u ! C ă c i t i m p u l s ă c r e d e m

E s t e a c u m , î n n e v o i l e d i n m o m e n t u l a c e s t a , B i a t ă t r e s t i e f r â n t ă ş i s t r i v i t ă ! B i e t s u f l e t f r ă m â n t a t , g r ă b e ş t e - t e

S ă t e î n c r e z i î n D u m n e z e u l t ă u .

C â n d e s t e t i m p u l s ă c r e d e m ? E s t e c â n d s p e r a n ţ e l e s u n t m a r i , C â n d s t r ă l u c i r e a s o a r e l u i a u r e ş t e c e r u l , Ş i b u c u r i a ş i e x t a z u l

U m p l u t o a t ă i n i m a ? N u ! C ă c i t i m p u l s ă c r e d e m

E s t e c â n d b u c u r i a n o a s t r ă a f u g i t , C â n d n e c a z u l n e f a c e s ă p l e c ă m c a p u l , Ş i t o t u l e s t e r e c e ş i m o r t ,

T o t u l î n a f a r ă d e D u m n e z e u . selectat

22 Iulie

T o t u ş i D o m n u l a ş t e a p t ă s ă S e m i l o s t i v e a s c ă d e v o i , … F e r i c e d e t o ţ i c e i c e n ă d ă j d u i e s c î n E l !

( I s a i a 3 0 : 1 8 )

Noi trebuie nu numai să înţelegem importanţa aşteptării Dumnezeului nostru, ci

totodată să realizăm ceva şi mai minunat – Domnul ne aşteaptă. Şi chiar gândul că El neaşteaptă ne va da o motivaţie şi o inspiraţie înnoită de a-L aştepta. Ne va da de asemeneao încredere inexprimabilă că aşteptarea noastră nu va fi niciodată în zadar. De aceea, înspiritul aşteptării lui Dumnezeu, să căutăm chiar acum să descoperim exact ce înseamnă.

Domnul are un scop glorios şi inimaginabil pentru fiecare copil al Său. „Dacă esteaşa“, întrebi tu, „de ce continuă El să aştepte tot mai mult ca să ofere harul Său şi să -midea ajutorul pe care îl caut, după ce am venit şi L-am aşteptat?“ El face aşa pentru că esteun grădinar înţelept care „aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare,



până primeşte ploaie timpurie şi târzie“ (Iacov 5:7). Dumnezeu ştie că nu poate strângeroadele până nu se coc, şi ştie precis când suntem gata din punct de vedere spiritual să

primim binecuvântări pentru folosul nostru şi pentru gloria Lui. Şi aşteptarea înstrălucirea soarelui dragostei Lui este ceea ce va coace sufletul nostru pentru

binecuvântările Lui. De asemenea, aşteptarea sub norii încercărilor este la fel de

importantă, pentru că ei vor produce în cele din urmă ploi îmbelşugate de binecuvântări. Fii sigur că dacă Dumnezeu aşteaptă mai mult decât dorim noi, este pur şi simplu ca

să facă binecuvântările de două ori mai preţioase. Adu-ţi aminte că El a aşteptat patru miide ani, „dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său“ (Gal. 4:4).Timpul nostru este î n mâinile Lui, şi El va face dreptate repede celor pe care i-a ales,venind iute în ajutorul nostru fără să întârzie nici măcar o oră. Andrew Murray

23 Iulie

C â n t a ţ i … D o m n u l u i , m u l ţ u m i ţ i t o t d e a u n a l u i D u m n e z e u T a t ă l p e n t r u t o a t el u c r u r i l e .

( E f e s e n i 5 : 1 9 - 2 0 )

Indiferent de unde vine răul cu care te confrunţi, dacă eşti în Dumnezeu şi deciînconjurat complet de El, trebuie să realizezi că a trecut mai întâi prin El înainte să ajungăla tine. Pentru aceasta, poţi să-I mulţumeşti pentru tot ce apare în calea ta. Asta nuînseamnă să-I mulţumeşti pentru păcatul care însoţeşte răul, ci să aduci mulţumiri pentruceea ce El va face din el şi prin el. Dumnezeu poate să facă din viaţa noastră o viaţă demulţumire şi laudă permanentă, pentru ca apoi să facă din toate o binecuvântare.

Odată am văzut un om care desena nişte buline negre pe o bucată de hârtie. Câţivadintre noi s-au uitat la ea dar n-au văzut nimic decât o înşiruire neregulată de buline. Apoiel a mai desenat câteva linii, a introdus câteva pauze, şi a adăugat o cheie sol la început.Dintr-odată ne-am dat seama că bulinele erau note muzicale, şi când am început să le

pronunţăm, cântam:

L ă u d a ţ i p e D u m n e z e u d e u n d e c u r g t o a t e b i n e c u v â n t ă r i l e , L ă u d a ţ i - L t o a t e f ă p t u r i l e d e a i c i d e j o s .

Fiecare dintre noi avem multe buline sau pete negre în viaţa noastră, şi nu putem

înţelege de ce sunt acolo sau de ce Dumnezeu le-a îngăduit. Dar când Îl lăsăm să intre în viaţanoastră şi să aranjeze bulinele aşa cum trebuie, să deseneze liniile pe care le doreşte El, şisă pună pauzele în locurile potrivite ca să ne separe de anumite lucruri, atunci din bulineleşi petele negre El va compune o armonie glorioasă.

Deci să nu-L împiedicăm în lucrarea Lui glorioasă! C. H. P.

A m f i ş t i u t n o i c ă a c o r d u r i l e m a j o r e s u n t d u l c i ,



D a c ă n - a r f i e x i s t a t n i c i o c h e i e m i n o r ă ? A r f i f o s t l u c r a r e a p i c t o r u l u i f r u m o a s ă î n o c h i i n o ş t r i ,

F ă r ă u m b r e p e p ă m â n t s a u p e m a r e ? A m f i c u n o s c u t n o i s e n s u l f e r i c i r i i ,

A m f i v ă z u t n o i c ă z i u a e l u m i n o a s ă ,

D a c ă n - a m f i ş t i u t n i c i o d a t ă c e î n s e a m n ă î n t r i s t a r e a , Ş i d a c ă n - a m f i p r i v i t n i c i o d a t ă î n t u n e r i c u l n o p ţ i i ?

Mulţi oameni datorează măreţia vieţii lor dificultăţilor uriaşe prin care au trecut.Charles H. Spurgeon

Când un organist apasă pe clapele negre ale unei orgi mari, notele sunt la fel defrumoase ca atunci când apasă pe cele albe. Totuşi, pentru a demonstra deplin

posibilităţile instrumentului, el trebuie să apese pe toate. selectat

24 Iulie

A t u n c i e i a u c r e z u t î n c u v i n t e l e L u i ş i a u c â n t a t l a u d e l e L u i .D a r a u u i t a t c u r â n d l u c r ă r i l e L u i

ş i n - a u a ş t e p t a t î m p l i n i r e a p l a n u r i l o r L u i . C i i - a a p u c a t p o f t a î n p u s t i e ş i a u i s p i t i t p e D u m n e z e u î n p u s t i e t a t e .

E l l e - a d a t c e c e r e a u ; d a r a t r i m i s o m o l i m ă p r i n t r e e i .

( P s a l m u l 1 0 6 : 1 2 - 1 5 )

În Evrei 11:2 7, citim că Moise „a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce estenevăzut“. Însă în pasajul de mai sus, exact opusul era valabil pentru copiii lui Israel. Eirămâneau neclintiţi numai când împrejurările lor erau favorabile, pentru că erauinfluenţaţi în primul rând de orice făcea apel la simţurile lor, în loc să se încreadă înDumnezeul invizibil şi etern.

Chiar şi astăzi avem oameni care trăiesc o viaţă creştină inconsecventă pentru că audevenit preocupaţi cu lucruri exterioare. De aceea ei se concentrează asupra împrejurărilor lor în loc să se concentreze asupra lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu doreşte ca noi să creştemîn capacitatea noastră de a-L vedea în orice lucru şi să realizăm importanţa împrejurărilor

aparent nesemnificative dacă sunt folosite pentru transmiterea unui mesaj de la El.Citim despre copiii lui Israel: „Atunci ei au crezut în cuvintele Lui“. Ei n - au crezut decât după

ce au văzut – după ce L-au văzut lucrând, „atunci au crezut“. Ei s-au îndoit de Dumnezeufără şovăire, când au ajuns la Marea Roşie, dar când El le-a deschis calea şi i-a trecutdincolo şi au văzut pe faraon şi armata lui înecaţi – „atunci au crezut“. Israeliţii aucontinuat să trăiască acest fel de existenţă cu suişuri şi coborâşuri, pentru că credinţa lor



era dependentă de împrejurările lor. Şi cu siguranţă nu acesta este felul de credinţă pe caredoreşte Dumnezeu s-o avem.

Lumea zice să nu crezi până nu vezi, dar Dumnezeu doreşte să credem ca să vedem.Psalmistul a spus: „O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe

pământul celor vii!“ (Ps. 27:13).

Tu Îl crezi pe Dumnezeu numai când împrejurările îţi sunt favorabile, sau crezioricare ar fi împrejurările? C. H. P.

Credinţa înseamnă să credem ceea ce nu vedem, şi răsplata pentru acest fel decredinţă este să vedem ceea ce credem. Sfântul Augustin

25 Iulie

C e f a c E u , t u n u p r i c e p i a c u m , d a r v e i p r i c e p e d u p ă a c e e a . ( I o a n 1 3 : 7 )

În viaţa aceasta, noi avem o viziune incompletă a metodelor lui Dumnezeu, văzând planul Lui terminat doar pe jumătate şi insuficient dezvoltat. Dar dacă stăm în magnificulTemplu al eternităţii, vom avea o perspectivă corectă şi vom vedea că toate se potrivescatât de frumos!

Imaginează-ţi că mergi în munţii Libanului în timpul domniei marelui împărat al luiIsrael, Solomon. Poţi să vezi cedrul acela măreţ? El este mândria tuturor celorlalţi copacişi s-a luptat mulţi ani cu vânturile reci din nord! Soarelui verii i-a plăcut să zâmbească

peste el, în timp ce noaptea făcea ca pe frunzele lui catifelate să strălucească picăturile derouă. Păsările şi-au făcut cuiburi în ramurile lui, şi călătorii obosiţi şi păstorii rătăciţi se

odihneau la umbra lui, adăpostindu-se de căldura amiezii sau de furtunile puternice. Şideodată realizăm că acest bătrân locuitor al pădurii a fost sortit să cadă victimă securii pădurarului!

Privim cum securea îşi face prima crestătură în trunchiul noduros al cedrului. Atuncivedem ramurile lui groase şi nobile cojite de crengile lor în timp ce copacul cade

prăbuşindu-se la pământ. Strigăm împotriva distrugerii violente a acestui „Copac al luiDumnezeu“, după cum se ştie lămurit, şi ne exprimăm supărarea din cauza dărâmăriiacestui stâlp semeţ din templul natural al pădurii. Suntem tentaţi să exclamăm odată cuprofetul Zaharia: „Vaită -te, chiparosule, căci cedrul a căzut…!“ (Zah. 11:2), ca şi cumam invoca compasiunea fiecărei plante mai puţin semeţe şi am invita lucrurile

neînsufleţite să sufere împreună cu noi. N-ar trebui să ne grăbim să ne plângem, ci ar trebui să urmărim giganticul copaccând lucrătorii lui „Hiram, împăratul Tirului“ (2 Cronici 2:3) îl coboară de pe munte. Deacolo ar trebui să-l urmărim cum este transportat pe plute pe apele albastre aleMediteranei. Şi în sfârşit, ar trebui să-l privim când este aşezat ca o grindă glorioasă şilustruită în Templul lui Dumnezeu. Când contempli destinaţia lui finală, şi-l vezi în SfântaSfintelor ca o bijuterie în diadema Împăratului atotputernic, poţi să mai plângi că această„bijuterie a coroanei din Liban“ a fost tăiată, a fost luată din pădure şi aşezată într -un loc



atât de nobil? Cedrul a stat odată maiestuos în sanctuarul naturii, dar „slava acestei Casedin urmă va fi mai mare decât a celei dintâi“ (Hagai 2:9).

Atât de mulţi oameni sunt ca aceşti cedrii din vechime! Securile lui Dumnezeupentru încercări i-au jupuit de tot, şi totuşi noi nu putem vedea nici un motiv pentru acesteîmprejurări atât de aspre şi de dificile. Dar Dumnezeu are un scop şi un plan nobil în

minte: să-i aşeze ca stâlpi veşnici şi ca grinzi în Sionul Lui ceresc. Şi El le spune: „Vei fio cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeuluitău“ (Isaia 62:3). J. R. Macduff

E u n u - i c e r c r u c i i m e l e s ă î n ţ e l e a g ă , S ă v a d ă d r u m u l m e u –

M a i b i n e s ă s i m t m â n a T a î n î n t u n e r i c , Ş i s ă T e u r m e z .

26 Iulie

C ă c i n o i , p r i n D u h u l , a ş t e p t ă m p r i n c r e d i n ţ ă n ă d e j d e a n e p r i h ă n i r i i . ( G a l a t e n i 5 : 5 )

Sunt momente când totul pare foarte întunecat pentru mine – atât de întunecat cătrebuie să aştept înainte să pot spera. A aştepta cu speranţă este foarte greu, dar adevăratarăbdare este exprimată când trebuie să aşteptăm chiar speranţa. Când nu vedem nici un

semn de succes, dar totuşi refuzăm să disperăm, când nu vedem nimic decât întunericulnopţii prin fereastra noastră, dar ţinem totuşi obloanele deschise pentru că stelele potapărea pe cer, şi când avem un gol în inimă, dar totuşi nu îngăduim să fie umplut decât cutot ce are mai bun Dumnezeu pentru noi – acesta este cel mai minunat fel de răbdare dinunivers. Este istoria lui Iov în mijlocul furtunii, a lui Avraam în drum spre Moria, a luiMoise în deşertul Madianului, şi a Fiului Omului în grădina Ghetsimani. Şi nu existărăbdare mai puternică decât aceea care rabdă pentru că Îl vede „pe Cel ce este nevăzut“(Evrei 11:27). Este acel fel de răbdare care aşteaptă speranţa.

Dragă Doamne, Tu ai făcut aşteptarea frumoasă şi răbdarea divină. Tu ne-ai învăţatcă voia Ta trebuie acceptată, pur şi simplu pentru că este voia Ta. Tu ne-ai descoperit căun om poate să nu vadă nimic decât necaz în paharul lui, şi totuşi să dorească să-l beadatorită convingerii că ochii Tăi văd mai departe decât ai lui.

Tată, dă-mi puterea Ta divină – puterea din Ghetsimani. Dă-mi putere să aşteptsperanţa – să privesc pe fereastră când nu e nici o stea. Chiar şi când bucuria mea s-a dus,dă-mi putere să stau în picioare biruitor în cea mai neagră noapte şi să spun: „Pentru Tatălmeu ceresc, soarele străluceşte“.

Voi atinge culmea puterii odată ce voi fi învăţat să aştept speranţa.



George Matheson Luptă -te să fii unul din acei puţini oameni care umblă pe acest pământ realizând

permanent – în fiecare dimineaţă, amiază şi noapte – că necunoscutul pe care oamenii îl

numesc cer este chiar în spatele acelor lucruri care se văd.

27 Iulie

P u n e ţ i - M ă l a î n c e r c a r e … ş i v e ţ i v e d e ad a c ă n u v ă v o i d e s c h i d e z ă g a z u r i l e c e r u r i l o r

ş i d a c ă n u v o i t u r n a p e s t e v o i b e l ş u g d e b i n e c u v â n t a r e . ( M a l e a h i 3 : 1 0 )

Iată ce spune Dumnezeu în acest verset: „Copilul Meu iubit, Eu mai am zăgazuri înceruri, şi ele sunt încă în stare de funcţionare. Încuietorile se deschid la fel de uşor ca

înainte, şi balamalele n-au ruginit. De fapt, Eu mai degrabă le-aş deschide larg ca sărevărs binecuvântările, decât să le ţin închise. Le-am deschis pentru Moise, şi marea s-adespicat. Le-am deschis pentru Iosua, şi râul Iordan s-a oprit. Le-am deschis pentruGhedeon, şi armatele vrăjmaşului au fugit. Şi le voi deschide pentru tine – d acă doar Mă

vei lăsa.„În partea dinspre Mine a zăgazurilor, cerul este aceeaşi vistierie bogată ca

întotdeauna. Fântânile şi râurile încă se revarsă, şi camerele comorilor încă mai gem dedaruri. Nevoia nu este de partea Mea , ci de a ta . Aştept să Mă pui la încercare. Dar maiîntâi trebuie să îndeplineşti condiţia pe care am pus-o: «Aduceţi la casa vistieriei toatezeciuielile» (Maleahi 3:10), şi prin aceasta dă -Mi ocazia să acţionez“. selectat

Nu voi uita niciodată parafrazarea concisă a mamei mele la Maleahi 3:10. Textul biblic începe cu cuvintele: „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile“ şi se terminăcu: „şi voi turna peste voi belşug de binecuvântare“. Dar parafrazarea mamei mele eraaceasta: „Dă tot ce cere El şi ia tot ce promite“.

Samuel Dickey Gordon Capacitatea lui Dumnezeu de a înfăptui este mult mai presus de rugăciunile noastre –

chiar de rugăciunile noastre cele mai îndrăzneţe! Mă gândeam r ecent la câteva din cererilepe care I le-am făcut de nenumărate ori în rugăciunile mele. Şi ce am cerut? Am cerut ocupă plină, când El are oceanul întreg! Am cerut o simplă rază de lumină, când El deţinesoarele! Cea mai bună cerere a mea nu este deloc la înălţimea capacităţii Tatălui meu de ada, care este mult mai presus de tot ce am putea noi cere vreodată.

John Henry Jowett

Toate râurile harului Tău le cer, Scrie numele meu pe toate promisiunile Tale. (vezi Ef. 1:8 - 19)



28 IulieD o m n u l u m b l ă î n f u r t u n ă ş i î n v â r t e j .

( N a u m 1 : 3 )

Îmi amintesc când eram tânăr că mergeam la şcoală în vecinătatea MunteluiFericirilor. Într-o zi stăteam pe coasta muntelui şi priveam o furtună care trecea prin vale.Cerul era întunecat şi tunetul începuse să zguduie pământul. Părea că întreaga privelişte

plină de viaţă fusese complet schimbată, şi frumuseţea ei dispăruse pentru totdeauna. Dar furtuna a trecut repede şi curând a ieşit din vale.

Dacă aş fi stat în acelaşi loc în ziua următoare şi aş fi spus: „Unde este fur tuna aceea puternică şi tot întunericul ei teribil?“ iarba ar fi spus: „O parte din ea este în mine“.Frumoasa margaretă ar fi spus: „O parte din ea este în mine“. Şi toate celelalte flori, şifructe, şi tot ce creşte din pământ ar fi spus: „O parte din furtună a produs strălucire înmine“.

L-ai rugat vreodată pe Domnul să te facă asemenea Lui? Ai dorit vreodată roadaDuhului şi te-ai rugat pentru bunătate, blândeţe şi dragoste? Dacă da, atunci să nu te teminiciodată de furtunile violente care bat poate chiar acum în viaţa ta. Furtunile aduc

binecuvântări, şi mai târziu vei culege roade bogate.Henry Ward Beecher

F l o r i l e t r ă i e s c p r i n l a c r i m i l e c a r e c a d D e p e f a ţ a t r i s t ă a c e r u l u i ;

Ş i v i a ţ a n - a r a v e a b u c u r i i d e l o c , D a c ă n - a r e x i s t a o c h i î n l ă c r i m a ţ i .

I u b e ş t e n e c a z u l , p e n t r u c ă s u f e r i n ţ a v a a d u c e

R ă s p l a t a e i î n a n i i u r m ă t o r i ; C u r c u b e u l ! I a t ă c e l u c r u m i n u n a t A f ă c u t D u m n e z e u d i n l a c r i m i .

Henry S. Sutton

29 Iulie A i a j u n s t u p â n ă l a c ă m ă r i l e …

p e c a r e l e p ă s t r e z p e n t r u v r e m u r i l e d e s t r â m t o r a r e ? ( I o v 3 8 : 2 2 - 2 3 )

Încercările noastre sunt mari oportunităţi, dar mult prea des noi le vedem pur şisimplu ca nişte mari obstacole. Dacă am recunoaşte în fiecare situaţie dificilă ceva ales deDumnezeu ca să ne dovedească dragostea Lui pentru noi, fiecare obstacol ar deveni atunciun loc de adăpost şi de odihnă, şi o demonstraţie faţă de alţii a puterii Lui ine xprimabile.Dacă am căuta semnele lucrării Lui glorioase, atunci fiecare nor ar deveni în adevăr un



curcubeu, şi fiecare trecătoare prin munţii de dificultăţi va deveni o cale de ascensiune, detransformare şi de glorificare.

Dacă ne-am uita la trecutul nostru, mulţi dintre noi am realiza că momentele în caream îndurat cel mai mare stres şi am simţit că toate căile noastre sunt blocate au fostmomentele în care Tatăl nostru ceresc a ales să facă cele mai bune lucruri pentru noi şi să

ne dea cele mai mari binecuvântări ale Sale. Cele mai frumoase bijuterii ale lui Dumnezeu sunt deseori distribuite în pachete

grosolane de către oameni foarte dificili, dar în pachet vom găsi comorile palatuluiÎmpăratului şi dragostea Mirelui. A. B. Simpson

Trebuie să ne încredem în Domnul când mergem prin întuneric, şi să-L onorăm cu oîncredere neclintită chiar şi în mijlocul situaţiilor dificile. Răsplata pentru acest fel decredinţă va fi ca a vulturului care lasă să-i cadă penele, pentru că i s-a spus că le va primi– un simţământ reînnoit de tinereţe şi putere.

J. R. Macduff

D a c ă a m p u t e a v e d e a d i n c o l o d e a s t ă z i A ş a c u m v e d e D u m n e z e u ;

D a c ă t o ţ i n o r i i s - a r î n d e p ă r t a r o s t o g o l i n d u - s e , Ş i u m b r e l e a r f u g i ;

N u n e - a m n e c ă j i d e n e c a z u r i l e p r e z e n t e . F i e c a r e n e c a z l - a m u i t a c u r â n d , P e n t r u c ă m u l t e b u c u r i i n e a ş t e a p t ă t o t u ş i

P e t i n e ş i p e m i n e .

D a c ă a m p u t e a c u n o a ş t e d i n c o l o d e a s t ă z i

Aşa cum c u n o a ş t e D u m n e z e u , De c e c e l e m a i s c u m p e c o m o r i s e d u c Ş i t r e b u i e s ă c u r g ă l a c r i m i ;

Ş i d e c e î n t u n e r i c u l d u c e l a l u m i n ă , D e c e c ă r ă r i l e î n t u n e c o a s e d e v i n c u r â n d l u m i n o a s e ; Î n t r - o z i g r e ş e l i l e v i e ţ i i v o r f i î n d r e p t a t e ,

P e n t r u c ă a ş a n e s p u n e c r e d i n ţ a .

„ D a c ă a m p u t e a v e d e a , d a c ă a m p u t e a c u n o a ş t e “ , S p u n e m a d e s e a ,

D a r D u m n e z e u î n d r a g o s t e a L u i a r u n c ă u n v ă l

P e c a l e a n o a s t r ă ; Ş i n u p u t e m v e d e a c e e s t e î n a i n t e , Ş i a s t f e l n e - a g ă ţ ă m m a i m u l t d e E l , E l n e c o n d u c e p â n ă s e s f â r ş e ş t e a c e a s t ă v i a ţ ă ;

Î n c r e d e - t e ş i a s c u l t ă .



30 IulieŞ i o r i c i n e v a d a d e b ă u t n u m a i u n p a h a r c u a p ă r e c e …

a d e v ă r a t v ă s p u n c ă n u - ş i v a p i e r d e r ă s p l a t a . ( M a t e i 1 0 : 4 2 )

Ce să fac? Cred că voi trece prin această lume doar o dată. De aceea orice lucrare bună,orice bunătate, sau orice slu jire pe care pot s-o ofer unui om sau unui animal, am s-o oferacum. N-am să neglijez şi n-am să întârzii să fac aceasta, pentru că nu voi mai trece pe acestdrum. o veche zicătoare a unui Quaker (membru al comunităţii „Societatea Prietenilor“,

înfiinţată în 1650 de George Fox)

N u l u c r u l p e c a r e - l f a c i , d r a g u l e , C i l u c r u l p e c a r e - l l a ş i n e f ă c u t ,

A c e l a î ţ i d ă d u r e r i a m a r e d e i n i m ă

L a a p u s u l s o a r e l u i ; C u v â n t u l b u n p e c a r e n u l - a i s p u s ,

S c r i s o a r e a p e c a r e n u a i s c r i s - o , F l o a r e a p e c a r e p u t e a i s - o t r i m i ţ i , d r a g u l e ,

S u n t u m b r e l e c a r e t e b â n t u i e n o a p t e a .

P i a t r a p e c a r e p u t e a i s - o r i d i c i D i n c a l e a f r a t e l u i t ă u ,

S f a t u l s i n c e r , d i n i n i m ă P e c a r e , f i i n d p r e a g r ă b i t , n u l - a i s p u s ;

A t i n g e r e a t a n d r ă a m â i n i i , d r a g u l e , T o n u l b l â n d ş i f e r m e c ă t o r , P e n t r u c a r e n - a i a v u t t i m p s a u l a c a r e n u t e - a i g â n d i t ,

C u d e s t u l e l e t a l e p r o b l e m e .

A c e s t e m i c i a c t e d e b u n ă t a t e , C a r e - ţ i i e s a t â t d e u ş o r d i n m i n t e ,

A c e s t e ş a n s e d e a f i î n g e r i , P e c a r e ş i m u r i t o r i i l e g ă s e s c –

E l e v i n î n n o p ţ i l e l i n i ş t i t e , S ă î n l ă t u r e s u f e r i n ţ a ,

C â n d s p e r a n ţ a e s t e p a l i d ă ş i s l a b ă , Ş i o u s c ă c i u n e a o p r i t c r e d i n ţ a .

P e n t r u c ă v i a ţ a e s t e p r e a s c u r t ă , d r a g u l e . Ş i n e c a z u l e s t e p r e a m a r e ,

C a s ă l ă s ă m c o m p a s i u n e a n o a s t r ă î n c e a t ă S ă î n t â r z i e p â n ă e p r e a t â r z i u .



Ş i n u l u c r u l p e c a r e - l f a c i , d r a g u l e , C i l u c r u l p e c a r e - l l a ş i n e f ă c u t ,

A c e l a î ţ i d ă d u r e r i a m a r e d e i n i m ă L a a p u s u l s o a r e l u i .

Adelaide Proctor

Dă ceea ce ai, pentru că nu şti niciodată – pentru altcineva ar putea fi mai bine decâtai îndrăzni să gândeşti. Henry Wadsworth Longfellow

31 IulieI - a p o v ă ţ u i t c u m â i n i p r i c e p u t e . ( P s a l m u l 7 8 : 7 2 )

Când nu eşti sigur încotro s-o iei, supune toată judecata ta Duhului lui Dumnezeu,

rugându-L să închidă toate uşile în afară de cea bună. Dar între timp mergi înainte şiconsideră absenţa unei indicaţii directe de la Dumnezeu ca o confirmare a voii Lui că eşti

pe calea Lui. Şi în timp ce-ţi continui drumul, vei vedea că El a mers înaintea ta, încuinduşile pe care altfel ai fi fost tentat să intri. Şi totuşi, poţi să fii sigur că undeva dincolo deuşile încuiate este una pe care El a lăsat-o descuiată. Şi când o vei deschide şi vei intra peea, te vei trezi faţă-n faţă cu un cot al râului de oportunităţi – unul mai lat şi mai adâncdecât tot ce ţi-ai putut închipui vreodată, chiar şi în cele mai îndrăzneţe vise ale tale. Aşacă întinde pânzele şi mergi pe el, pentru că se varsă în mare.

Dumnezeu ne conduce deseori prin împrejurările noastre. La un moment dat, drumulnostru poate fi complet blocat, dar apoi dintr-odată are loc un incident aparent banal, care

nu înseamnă nimic pentru alţii, dar care vorbeşte foarte mult ochilor ageri ai credinţei. Şiuneori aceste evenimente se repetă în diverse feluri ca răspuns la rugăciunile noastre. Cusiguranţă ele nu sunt roade întâmplătoare ale hazardului, ci sunt rezultatul lucrării luiDumnezeu care ne deschide calea pe care trebuie să umblăm, dirijând împrejurărilenoastre. Şi ele încep să se înmulţească pe măsură ce înaintăm spre ţinta noastră , aşa cumluminile unui oraş par să crească pe măsură ce înaintăm cu viteză spre el, atunci cândcălătorim noaptea.

F. B. Meyer Dacă mergi la Dumnezeu pentru călăuzire, El te va călăuzi. Dar nu te aştepta să te

consoleze arătându-ţi lista planurilor Lui cu tine, când tu nu te-ai încrezut sau te-ai

încrezut doar pe jumătate în El. Ce va face El, dacă te vei încrede în El şi vei merge vesel înainte când El îţi arată drumul? Te va călăuzi tot mai departe. Horace Bushnell

C â n d b a r c a m e a f r a g i l ă p l u t e ş t e p e m a r e a b ă t u t ă d e f u r t u n ă , V a l u r i m a r i i z b e s c î n e a , c â n d s u f l ă v â n t u l d e n o r d ;

A d â n c î n î n t u n e r i c s t a u a s c u n s e s t â n c i ş i r e c i f u r i a m e n i n ţ ă t o a r e ; D a r t o a t e a c e s t e a , ş i m a i m u l t e , P i l o t u l m e u l e ş t i e .



U n e o r i c â n d c a d e î n t u n e r i c u l , ş i o r i c e l u m i n ă a d i s p ă r u t ,

M ă î n t r e b s p r e c e p o r t s e î n d r e a p t ă b a r c a m e a f r a g i l ă ; D e ş i n o a p t e a p o a t e f i l u n g ă , ş i t o a t e o r e l e m e l e f ă r ă o d i h n ă ,

Ţ i n t a m e a î n d e p ă r t a t ă , s u n t s i g u r , P i l o t u l m e u o ş t i e .

Thomas Curtis Clark



Drag copil al lui Dumnezeu, poate că suferi acum, dar n-ai să cazi dacă vei îndrăznisă crezi, să stai neclintit şi să refuzi să fii învins. dintr - un tractat

30 Iunie

A m a u z i t u n g l a s c a r e ş o p t e a î n c e t i ş o r . ( I o v 4 : 1 6 )

Acum vreo douăzeci de ani un prieten mi-a dat o carte intitulată Pace adevărată .Avea un mesaj vechi medieval şi acest gând important – că Dumnezeu aştepta în adânculfiinţei mele să-mi vorbească dacă aş fi suficient de liniştit ca să aud glasul Lui.

Am considerat că acesta nu ar fi un lucru greu de făcut, aşa că am încercat să fiuliniştit. Nici n-am început bine să fac astfel, că un întreg infern părea să se fi dezlănţuit.Dintr-odată am auzit o mie de voci şi sunete din afară şi dinăuntru, până când n -am mai

putut auzi nimic decât aceste zgomote incredibile. Unele erau propriile mele cuvinte, propriile mele întrebări şi chiar propriile mele rugăciuni, în timp ce altele erau ispite alevrăjmaşului şi vocile zarvei lumii.

În orice direcţie mă întorceam, eram împins, tras şi confruntat cu o nelinişteindescriptibilă şi cu zgomote copleşitoare. Păream constrâns să ascult unele din ele şi sărăspund într -un fel. Dar Dumnezeu a spus: „Opreşte-te, şi să ştii că Eu sunt Dumnezeu“(Psalmul 46:10). Apoi mintea mi-a fost inundată de îngrijorări cu privire laresponsabilităţile şi planurile mele de mâine, şi Dumnezeu a spus din nou: „Opreşte-te“.

Când am ascultat şi încet-încet am învăţat să mă supun, mi-am închis urechile laorice alt sunet. Curând am descoperit că odată ce toate celelalte voci au încetat, sau odată

ce eu am încetat să le mai ascult, „un susur blând“ (1 Împăraţi 19:12) a început săvorbească în adâncul fiinţei mele. Şi mi-a vorbit cu o inexprimabilă blândeţe, putere şimângâiere.

Acest „su sur blând“ a devenit pentru mine glasul rugăciunii, al înţelepciunii şi alslujirii. Nu a mai trebuit să lucrez din greu ca să gândesc, ca să mă rog, sau ca să măîncred, pentru că „susurul blând“ al Duhului Sfânt din inima mea era rugăciunea luiDumnezeu în locurile tainice ale sufletului meu. Era răspunsul Lui la toate întrebărilemele, şi viaţa şi puterea Lui pentru sufletul şi trupul meu. Glasul Lui a devenit esenţatuturor cunoştinţelor mele, a rugăciunii şi a binecuvântărilor, căci era Însuşi Dumnezeulcel viu, viaţa mea şi totul meu.

Acesta este exact modul în care duhul nostru se adapă din viaţa Domnului nostruînviat. Şi apoi suntem împuterniciţi să înfruntăm conflictele şi responsabilităţile vieţii, cao floare care a absorbit răcoroasele şi înviorătoarele picături de rouă în întunericul nopţii.Însă aşa cum roua nu cade niciodată într -o noapte furtunoasă , tot aşa roua harului Său nuacoperă niciodată un suflet neliniştit.

A. B. Simpson



1 August

D a ţ i -v ă p e v o i î n ş i v ă l u i D u m n e z e u , c a v i i , d i n m o r ţ i c u m e r a ţ i . ( R o m a n i6 : 13 )

Într-o noapte m-am dus să ascult o predică despre consacrare. Nimic special nu m-aatins din mesaj, dar când predicatorul a îngenuncheat ca să se roage, a spus: „O, Doamne,Tu ştii că putem avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru noi“. Acesta a fostmesajul meu. După ce m-am ridicat de pe genunchi şi mergeam în jos pe stradă ca să

prind trenul, am meditat adânc la tot ce ar fi putut însemna consacrarea aceea pentru viaţamea. Mă temeam, gândindu-mă la preţul pe care trebuia să-l plătesc, şi deodată, în ciudazgomotului provocat de traficul străzii, mi-a venit acest mesaj: „Poţi avea încredere înOmul care Şi-a dat viaţa pentru tine“. M-am urcat în tren, şi-n timp ce călătoream sprecasă, m-am gândit la toate schimbările, sacrificiile şi dezamăgirile pe care consacrarea le -ar fi putut aduce în viaţa mea – şi eram încă înfricoşat.

Când am ajuns acasă, m-am dus direct în camera mea, am căzut în genunchi şi amvăzut toată viaţa mea derulându-se în faţa ochilor mei. Eram creştin, un slujitor în bisericăşi un supraveghetor la şcoala duminicală, dar nu mi-am predat niciodată complet viaţa luiDumnezeu printr-un act hotărât de voinţă. Dar când m-am gândit la planurile mele„preţioase“ care puteau fi zădărnicite, la speranţele mele iubite pe care ar fi trebuit să le

părăsesc, şi la profesia mea aleasă pe care s-ar putea să fiu nevoit s-o abandonez – m-am

temut.

Nu m-am gândit deloc la lucrurile mult mai bune pe care le avea Dumnezeu pentrumine, aşa că sufletul meu fugea de El. Şi atunci, pentru ultima oară, cu o forţă rapidă aputerii de convingere a fiinţei mele lăuntrice, acel mesaj cercetător a venit din nou:

„Copilul Meu, poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine. Dacă nu poţiavea încredere în El, atunci în cine să ai încredere?“ În sfârşit acest mesaj m-a liniştit,căci dintr-o străfulgerare am realizat că Omul care m-a iubit atât de mult încât Şi-a datviaţa pentru mine putea fi de absolută încredere pentru tot ce priveşte viaţa pe care asalvat-o.

Dragă prietene, poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine. Poţi aveaîncredere în El ca să-ţi zădărnicească fiecare plan care trebuie oprit şi să le împlinească pecele care sunt spre gloria Sa măreaţă şi spre binele tău suprem. Poţi avea încredere în Elsă te călăuzească pe cea mai bună cale din lumea aceasta pentru tine. J. H. M.

A ş a c u m s u n t , d r a g o s t e a T a n e c u n o s c u t ă , A r u p t f i e c a r e b a r i e r ă ,C a s ă f i u a c u m a l T ă u , d a , N U M A I a l T ă u ,O , M i e l a l l u i D u m n e z e u , v i n !

V i a ţ a n u e s t e o e p a v ă c e t r e b u i e s a l v a t ă d i n l u m e , c i o i n v e s t i ţ i e c e t r e b u i e f o l o s i t ă î n l u m e .



2 August

V o i p r e f a c e t o ţ i m u n ţ i i m e i î n d r u m u r i .( I s a i a 4 9 : 1 1 )

Dumnezeu va face ca obstacolele noastre să servească scopurilor Lui. Toţi avemmunţi în vieţile noastre, şi de multe ori aceştia sunt oameni sau lucruri care ameninţă săblocheze progresul vieţii noastre spirituale. Obstacolele pot fi neadevăruri spuse desprenoi; o ocupaţie dificilă; „un ţepuş în carne“ (2 Corinteni 12:7); sau crucea noastră zilnică.Şi deseori ne rugăm pentru îndepărtarea lor, căci tindem să gândim că numai dacă acesteaar fi îndepărtate, am trăi o viaţă mai tandră, mai curată şi mai sfântă.

„O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima…!“ (Luca 24:25). Acestea sunt tocmaicondiţiile necesare succesului, şi au fost puse în vieţile noastre ca mijloace de producere adarurilor şi a calităţilor pentru care ne-am rugat atât de mult timp. Ani de zile ne rugăm

pentru răbdare, şi când ceva începe să ne încerce peste puterile noastre, fugim de lucrul

acela. Încercăm să-l evităm, îl vedem ca pe un obstacol de netrecut în calea scopului dorit,şi credem că dacă ar fi îndepărtat, am experimenta imediat eliberarea şi victoria. Nu este adevărat! Am vedea doar sfârşitul ispitei de a fi nerăbdători. Asta nu este

răbdare! Singura cale prin care se poate ajunge la adevărata răbdare este tocmai prinîndurarea acestor încercări care par atât de insuportabile în ziua de azi.

Nu mai fugi, ci supune-te! Cere prin credinţă să fii părtaş răbdării Domnului Isus şiînfruntă-ţi încercările prin El. Nu este nimic în viaţa ta care să te întristeze sau să tepreocupe astfel încât să nu poţi să te supui celui mai înalt scop. Adu -ţi aminte că ele suntmunţii lui Dumnezeu. El îi pune acolo pentru un scop, şi ştim că El Îşi va ţine întotdeaunapromisiunea.

„Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa. Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri“ (Iov 28:23-24). Deci când ajungem la poalelemunţilor, vom găsi calea. din Hristos în Isaia, de F. B. Meyer

Scopul încercărilor noastre nu este doar de a ne testa valoarea, ci şi de a o creşte, la

fel cum stejarul semeţ este testat prin furtuni şi, în acelaşi timp, întărit prin ele.

3 August

F i ţ i o a m e n i , î n t ă r i ţ i -v ă !

( 1 C o r i n t e n i 1 6 : 1 3 ) Nu te ruga niciodată pentru o viaţă mai uşoară – roagă-te să fii mai puternic! Nu te

ruga niciodată pentru lucrări pe măsura puterilor tale – roagă-te pentru putere pe măsuralucrărilor tale. Şi atunci a-ţi face treaba nu va fi un miracol – tu vei fi un miracol.Phillips Brooks



Trebuie să ne amintim că Hristos n-o să ne conducă spre măreţie printr -o viaţăuşoară şi comodă. O viaţă uşoară nu ne ridică, ci ne trage-n jos. Cerul este întotdeaunadeasupra noastră, şi noi trebuie să privim în continuu spre el.

Unii oameni evită întotdeauna lucrurile care costă, sau lucrurile care necesită dăruirede sine, cumpătare şi sacrificiu de sine. Însă numai munca grea şi dificultăţile ne conduc

în final spre glorie, căci gloria nu se poate găsi păşind pe cărarea acoperită cu muşchi,aşternută pentru noi prin livadă. Ci se găseşte trimiţându-ne să ne pavăm singuri calea cupropriile noastre mâini.

Eşti tu gata să te sacrifici ca să atingi piscurile glorioase pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru tine? selectat

Î n t ă r e ş t e - t e ! N u s u n t e m a i c i s ă n e j u c ă m , s ă v i s ă m , s ă h o i n ă r i m ; A v e m d e m u n c i t d i n g r e u , a v e m d e r i d i c a t g r e u t ă ţ i .N u e v i t a l u p t a ; î n f r u n t - o .

E s t e d a r u l l u i D u m n e z e u .

Î n t ă r e ş t e - t e ! N u m a i s p u n e c ă z i l e l e s u n t r e l e – C i n e - i d e v i n ă ? N u - ţ i î n c r u c i ş a m â i n i l e , c a l a î n f r â n g e r e – R u ş i n e ! R i d i c ă - t e î n p i c i o a r e , v o r b e ş t e , c u t o t c u r a j u l ,

Î n N u m e l e l u i D u m n e z e u .

Î n t ă r e ş t e - t e ! N u c o n t e a z ă c â t d e m u l t s - a î n t ă r i t r ă u l ,C â t d e a p r i g ă e l u p t a , c â t d e l u n g ă e z i u a ,

N u - ţ i p i e r d e c u r a j u l , l u p t ă - n c o n t i n u a r e ! M â i n e v i n e c â n t a r e a .

Ma l t b i e D . B a b c o c k

4 August

Ş i I s u s a r i d i c a t o c h i i î n s u s , ş i a z i s :„ T a t ă , Î ţ i m u l ţ u m e s c c ă M - a i a s c u l t a t “ .

( I o a n 1 1 : 4 1 )

Întâmplările din acest pasaj par stranii şi neobişnuite. Lazăr era încă în mormânt,însă rugăciunea de mulţumire a Domnului Isus a precedat miracolul învierii lui din morţi.Se pare că mulţumirea ar trebui înălţată după ce marea minune a fost împlinită şi Lazăr afost readus la viaţă. Dar Domnul Isus a mulţumit pentru ceea ce urma să primească.Recunoştinţa Lui s-a arătat înainte să sosească binecuvântarea, într -o expresie a siguranţei



că într -adevăr era pe drum. Imnul victoriei a fost cântat înainte să se fi dat bătălia.Semănătorul fredona cântecul recoltei – a fost mulţumire înaintea minunii!

Cine s-ar gândi vreodată să cânte imnul victoriei când armata abia iese pe câmpul de bătaie? Şi unde auzim vreodată un cântec de recunoştinţă şi mulţumire pentru un răspunscare încă n-a fost primit?

Însă în acest pasaj din Scriptură, nu este nimic straniu, forţat, sau iraţional însecvenţa laudei înainte de minune a Stăpânului. Lauda este de fapt cea mai vitală

pregătire pentru facerea minunilor. Minunile se fac prin puterea spirituală, şi putereanoastră spirituală este întotdeauna proporţională cu credinţa noastră.

John Henry Jowett

Lauda schimbă lucrurile Nimic nu-I face mai mare plăcere lui Dumnezeu decât lauda ca parte a vieţii noastre

de rugăciune, şi nimic nu binecuvântează mai mult pe cineva care se roagă ca lauda pe

care o oferă. Am primit odată o mare binecuvântare din aceasta când eram în China.Tocmai primisem nişte veşti rele de acasă, şi umbre adânci de întuneric păreau să-miacopere sufletul. M-am rugat, dar întunericul a rămas. M-am forţat să îndur, dar umbrele s-au adâncit şi mai mult. Apoi deodată într -o zi, când am intrat în casa unuimisionar aflată într -o staţiune din interiorul ţării, am văzut aceste cuvinte pe perete:„Încearcă să mulţumeşti“. Şi aşa am făcut, şi într -o clipă orice umbră a dispărut şi nu s-amai întors niciodată. Da, psalmistul avea dreptate: „Frumos este să lăudăm pe Domnul“(Psalmul 92:1). Henry W. Frost

5 AugustH a r u l M e u î ţ i e s t e d e a j u n s .

( 2 C o r i n t e n i 1 2 : 9 )

„Dumnezeu a găsit cu cale“ (1 Corinteni 1:21) să ia pe cel mai tânăr copil al meu dinaceastă lume, în împrejurări care mi-au provocat încercări severe şi durere. Şi pe când măîntorceam acasă de la cimitirul bisericii, după ce tocmai depusesem trupul micuţului meuîn mormânt, am simţit un imbold de a vorbi oamenilor mei despre semnificaţiaîncercărilor.

Am găsit că versetul „Harul Meu îţi este de ajuns“ era textul lecţiei de la şcoaladuminicală de săptămâna viitoare, aşa că l-am ales ca mesaj al Stăpânului meu pentrucongregaţie, şi ca mesaj al Lui pentru mine. Însă pe când încercam să scriu predica, amdescoperit cu toată sinceritatea că nu puteam spune că aceste cuvinte erau adevărate înviaţa mea. Aşa că am îngenuncheat şi am cerut Domnului să facă harul Său suficientpentru mine. Pe când pledam în acest sens, am deschis ochii şi am văzut exact acest versetînrămat, atârnând pe perete. Mama mi-l dăruise cu câteva zile în urmă, pe când eram încăîn staţiunea de vacanţă unde copilul nostru a fost luat de la noi. Am rugat pe cineva să -l



atârne pe perete acasă în timpul absenţei mele, dar încă nu-i remarcasem cuvintele. Acumcând m-am uitat şi mi-am şters ochii, cuvintele mi-au întâlnit privirea: „Harul Meu îţi este de ajuns“.

Cuvântul „este“ era colorat în verde fosforescent, în timp ce cuvintele „Meu“ şi „îţi“ erau colorate altfel. Într-o clipă, un mesaj a strălucit direct în sufletul meu, venind ca o

mustrare pentru că m-am rugat astfel: „Doamne, fă ca harul Tău să fie suficient pentrumine“. Răspunsul Lui a fost un glas aproape audibil care spunea: „Cum îndrăzneşti să cericeva care există ? Nu pot să fac harul Meu mai suficient decât l-am făcut deja. Ridică-te şicrede, şi vei vedea că este într -adevăr în viaţa ta“.

Domnul o spune în modul cel mai simplu: „Harul Meu îţi este [nu îţi va fi sau ţi-arputea fi] de ajuns“. Cuvintele „Meu“, „este“ şi „îţi“ au fost din acel moment gravate

pentru totdeauna în inima mea. Şi plin de mulţumire, m-am străduit să trăiesc potrivit cuacest adevăr din acea zi şi până în acest moment.

Lecţia profundă pe care am primit-o prin această experienţă, şi pe care caut s-otransmit şi altora, este aceasta: Nu schimba niciodată faptele împlinite ale lui Dumnezeu

în speranţe sau rugăciuni, ci pur şi simplu acceptă -le ca realităţi, şi le vei găsi pline de putere îndată ce vei crede în ele. H. W. Webb Peploe

E l s p o r e ş t e h a r u l c â n d p o v e r i l e c r e s c ,E l t r i m i t e m a i m u l t ă p u t e r e c â n d m u n c i l e s e m ă r e s c ; L a n e c a z u r i m a i m u l t e , a d a u g ă î n d u r ă r i l e L u i ,La î n c e r c ă r i m a i m u l t e , î n m u l ţ e ş t e p a c e a L u i .

C â n d n i s e e p u i z e a z ă s t o c u l d e r e z i s t e n ţ ă ,C â n d n e p i e r d e m p u t e r e a î n a i n t e d e j u m ă t a t e a z i l e i ,C â n d a j u n g e m l a c a p ă t u l r e s u r s e l o r n o a s t r e a c u m u l a t e ,D ă r u i r e a d e p l i n ă a T a t ă l u i n o s t r u a b i a î n c e p e .

D r a g o s t e a L u i e n e l i m i t a t ă , h a r u l L u i e n e m ă s u r a t ,P u t e r e a L u i n u a r e h o t a r e c u n o s c u t e d e o m ; C ă c i d i n i n f i n i t e l e L u i b o g ă ţ i i î n I s u s E l d ă r u i e ş t e ş i d ă r u i e ş t e ş i d ă r u i e ş t e d i n n o u .

A n n i e J o h n s o n F l i n t

6 August

S c o a l ă - t e , c r i v ă ţ u l e ! V i n o , v â n t u l e d e m i a z ă z i !S u f l a ţ i p e s t e g r ă d i n a m e a , c a s ă p i c u r e m i r o s u r i l e d i n e a .

( C â n t a r e a c â n t ă r i l o r 4 : 1 6 )



Să examinăm puţin semnificaţia acestei rugăciuni. Este înrădăcinată în faptul că aşacum miresmele plăcute pot sta ascunse într-o plantă aromată, anumite daruri pot stanefolosite sau necultivate în inima unui creştin. Multe seminţe de practicare a credinţei

pot fi plantate, dar de la unele aerul nu este niciodată umplut de aroma unor dorinţe sfintesau a unor fapte evlavioase. Aceleaşi vânturi suflă şi peste scaiete şi peste planta aromată,

dar numai una dintre ele emană un parfum bogat. Câteodată Dumnezeu lasă să sufle vânturi aprige de încercări peste copiii Săi pentru

a le dezvolta darurile. Aşa cum o torţă arde şi mai tare când e vânturată încoace şi -ncolo,şi aşa cum ienupărul miroase cel mai frumos când este aruncat în foc, tot aşa cele maimari calităţi ale unui creştin răsar deseori sub vânturile puternice ale suferinţei şi aleîmpotrivirii. Inimile lovite emană de multe ori parfumul pe care Dumnezeu adoră să-lmiroasă.

A m a v u t o c u t i u ţ ă , o c u t i u ţ ă p r e ţ i o a s ă A d r a g o s t e i o m e n e ş t i – p a r f u m u l m e u d e m a r e p r e ţ ;

O ţ i n e a m î n c h i s ă î n s t r ă f u n d u l i n i m i i m e l e Ş i n u p r e a - i r i d i c a m c a p a c u l , c a n u c u m v a s ă s e r i s i p e a s c ă P a r f u m u l e i î n a e r . Î n t r - o z i u n s t r a n i u Ş i a d â n c n e c a z a v e n i t c u o g r e u t a t e z d r o b i t o a r e ş i s - a a b ă t u t A s u p r a n e p r e ţ u i t e i m e l e c o m o r i , d u l c e ş i r a r ă ,Ş i a s p a r t c u t i u ţ a î n b u c ă ţ i . Î n t r e a g a m e a i n i m ă S - a t u l b u r a t d e s p a i m ă ş i d u r e r e l a a c e a s t ă p i e r d e r e ,Da r p e c â n d p l â n g e a m , i a t ă o m i n u n e A h a r u l u i d i v i n . D r a g o s t e a m e a o m e n e a s c ă a f o s t s c h i m b a t ă Î n c e a c e r e a s c ă , ş i r e v ă r s a t ă î n r â u r i t ă m ă d u i t o a r e Î n a l t e i n i m i z d r o b i t e , î n t i m p c e î n c e t ş i c l a r

U n g l a s d e a s u p r a m e a î m i ş o p t e a : „ C o p i l u l M e u ,C u m â n g â i e r e a c u c a r e e ş t i m â n g â i a t ,D e a c u m î n a i n t e , m e r g i ş i m â n g â i e p e a l ţ i i ,Ş i v e i c u n o a ş t e b i n e c u v â n t a t a p ă r t ă ş i e c u M i n e , A C ă r u i i n i m ă z d r o b i t ă d e d r a g o s t e a v i n d e c a t l u m e a “ .

7 AugustD u p ă c e s - a u r u g a t e i , s - a c u t r e m u r a t l o c u l u n d e e r a u a d u n a ţ i ;

t o ţ i s - a u u m p l u t d e D u h u l S f â n t ,ş i v e s t e a u C u v â n t u l l u i D u m n e z e u c u î n d r ă z n e a l ă .

Ap o s t o l i i m ă r t u r i s e a u c u m u l t ă p u t e r e



d e s p r e î n v i e r e a D o m n u l u i I s u s .( F a p t e 4 : 3 1 , 3 3 )

Christmas Evans, un predicator galez de pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, a scris odată următoarea însemnare în jurnalul său.

„Într-o după-amiază de duminică mergeam pe cal la o întâlnire. Deodată, pe cândmergeam pe un drum foarte singuratic, m-am simţit condamnat că am o inimă rece. Amdescălecat, mi-am priponit calul de un copac, şi am găsit un loc retras. Apoi, plimbându -mă încoace şi-ncolo în agonie, mi-am revăzut toată viaţa. Am aşteptat înaintea luiDumnezeu zdrobit şi mâhnit trei ore. În cele din urmă, am simţit dulcea Lui dragosteiertătoare venind peste mine, şi am primit o proaspătă umplere cu Duhul Său cel Sfânt.

Pe când apunea soarele, m-am întors la drum, mi-am găsit calul şi am călărit maideparte la întâlnire. În următoarea zi am predicat cu o nouă putere unei mari mulţimiadunate pe un deal şi s-a produs o trezire care în cele din urmă s-a răspândit printre toţigalezii“.

Aceasta explică marea întrebare a celor născuţi din nou – parola bisericii primordiale– „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?“ (Fapte 19:2).

O , v i a ţ a p l i n ă d e D u h u l ; e s t e ş i a t a , e s t e ş i a t a ? E s t e t o t s u f l e t u l t ă u p l i n d e D u h u l d i v i n ? C a ş i c o p i l a l Î m p ă r a t u l u i , a c o b o r â t E l p e s t e t i n e ? Î m p ă r ă ţ e ş t e E l î n s u f l e t u l t ă u , a s t f e l î n c â t t o ţ i o a m e n i i s ă v a d ă B i n e c u v â n t a t a i m a g i n e a s c u m p u l u i S a l v a t o r r e f l e c t a t ă î n t i n e ?

A m ă t u r a t E l s u f l e t u l t ă u c a v a l u r i l e m ă r i i ? S e o d i h n e ş t e D u h u l l u i D u m n e z e u z i l n i c p e s t e t i n e ?

Î ţ i î n d u l c e ş t e E l v i a ţ a , t e p ă z e ş t e d e g r i j i ? T e c ă l ă u z e ş t e ş i t e b i n e c u v â n t e a z ă E l c a r ă s p u n s l a r u g ă c i u n e ? E s t e b u c u r i a t a s ă f i i c o n d u s d e D o m n u l p r e t u t i n d e n i ?

E s t e E l l â n g ă t i n e c e a s d e c e a s , s t ă E l l a d r e a p t a t a ? T e î m b r a c ă E l c u p u t e r e , a v e n i t E l c a s ă r ă m â n ă ? T e î n v a ţ ă E l s ă ş t i i c ă t o a t e l u c r u r i l e p o t f i f ă c u t e P r i n h a r u l ş i p u t e r e a C e l u i C r u c i f i c a t ? Î ţ i m ă r t u r i s e ş t e E l d e s p r e F i u l g l o r i f i c a t ? T e - a p u r i f i c a t E l c u f o c d e s u s ?

A r e E l î n t â i e t a t e î n g â n d u r i l e t a l e , a r e E l t o a t ă d r a g o s t e a t a ? E s t e s l u j b a L u i a l e g e r e a t a , ş i j e r t f a t a , p l ă c u t ă ? E s t e a f a c e v o i a S a b ă u t u r a ş i m â n c a r e a t a ? A l e r g i t u l a c h e m a r e a S a c u p i c i o a r e p l i n e d e b u c u r i e ş i d e r â v n ă ?

T e - a e l i b e r a t E l d e e u l t ă u ş i d e t o a t ă l ă c o m i a t a ? T e g r ă b e ş t i t u s ă - l m â n g â i p e f r a t e l e t ă u î n n e v o i e ? C a o s t a ş a l l u i H r i s t o s , d u r e a z ă p u t e r e a t a ?



E s t e n ă d e j d e a t a î n D o m n u l v e ş n i c ă ş i s i g u r ă ? E ş t i t u r ă b d ă t o r ş i b l â n d , e ş t i t u i u b i t o r ş i c u r a t ?

O , v i a ţ a p l i n ă d e D u h u l p o a t e f i a t a , p o a t e f i a t a ,G l o r i a Ş e c h i n e i p o a t e s t r ă l u c i v e ş n i c î n s u f l e t u l t ă u ;

Ţ i e ţ i s - a d a t s ă t r ă i e ş t i c u t o a t e f u r t u n i l e p o t o l i t e ,Ţ i e ţ i s - a d a t s ă f i i u m p l u t c u b i n e c u v â n t a t u l D u h S f â n t a l l u i D u m n e z e u ; Ţ i e ţ i s - a d a t , d a , ţ i e , p e n t r u c ă a ş a a v r u t D o m n u l t ă u .

8 August

D u m n e z e u l e , T u e ş t i Î m p ă r a t u l m e u :P o r u n c e ş t e i z b ă v i r e a l u i I a c o v !

( P s a l m u l 4 4 : 4 )

Nu există nici un vrăjmaş al creşterii tale în har, sau al lucrării tale creştine, care sănu fi fost inclus în biruinţa Mântuitorului tău. Adu-ţi aminte că „Domnul a zis lui Iosua:«Nu te teme de ei, pentru că … îi voi da bătuţi pe toţi înaintea [ta]»“ (Iosua 11:6).Aminteşte-ţi de asemenea că dacă te împotriveşti vrăjmaşului „el va fugi de la [tine]“(Iacov 4:7). Şi adu-ţi aminte ce a spus Iosua poporului: „Nu vă temeţi şi nu văînspăimântaţi, ci întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă“ (Iosua 10:25). Domnul este cu voi, „bărbaţivoinici“ (Iosua 1:14), şi sunteţi puternici pentru că sunteţi una cu Cel Atotputernic. Deci,revendicaţi victoria!

De fiecare dată când vrăjmaşii tăi năvălesc asupra ta, revendică - ţi victoria! Cândinima şi trupul tău te lasă, priveşte-n sus şi revendică-ţi VICTORIA! Fii sigur că-ţirevendici partea ta din victoria pe care Domnul Isus a câştigat-o, pentru că a câştigat-o nunumai pentru El Însuşi, ci şi pentru noi toţi. Aminteşte-ţi că tu erai în El când a câştigat-o– aşa că, revendică - ţi victoria!

Socoteşte victoria lui Hristos ca fiind a ta şi adună prada de război. Nici uriaşii,„copiii lui Anac“ (Numeri 13:33), nici cetăţile fortificate nu trebuie să te intimideze sau săte înfrângă. Tu f aci parte din armata cuceritoare. Revendică - ţi partea din victoria

Salvatorului. din Iosua, de F. B. Meyer

Noi suntem copii ai Împăratului. De aceea, care din aceste lucruri Îl onorează cel maimult pe Suveranul nostru divin: să nu ne revendicăm drepturile sau chiar să ne îndoim că

ne revin, sau să ne susţinem privilegiile ca şi copii ai Familiei Regale şi să ne ceremdrepturile care însoţesc moştenirea noastră?

9 August



F e r i c e d e c e i c e - ş i p u n t ă r i a î n T i n e …C â n d s t r ă b a t a c e ş t i a V a l e a P l â n g e r i i ,o p r e f a c î n t r -u n l o c p l i n d e i z v o a r e .

( P s a l m u l 8 4 : 5 - 6 )

Mângâierea nu ni se dă când suntem fără griji şi plini de bucurie. Trebuie săstrăbatem adâncimile emoţiilor ca să experimentăm mângâierea – unul din cele mai preţioase daruri ale lui Dumnezeu. Şi apoi trebuie să fim pregătiţi să conlucrăm cu El.

Când umbrele nopţii – de care avem nevoie – se adună peste grădina sufletelor noastre, când frunzele se închid şi florile nu mai reflectă lumina soarelui în petalele lor strânse, şi când noi experimentăm cel mai gros întuneric, trebuie să ne amintim că nu vomfi niciodată în lipsă şi că picăturile de mângâiere din roua cerească vor cădea numai dupăapusul soarelui.

A m f o s t p r i n v a l e a p l â n g e r i i ,V a l e a n e c a z u l u i ş i a d u r e r i i ;

D a r „ D u m n e z e u l o r i c ă r e i m â n g â i e r i “ a f o s t c u m i n e ,G a t a s ă m ă î n c u r a j e z e ş i s ă m ă s u s ţ i n ă .

A ş a c u m p ă m â n t u l a r e n e v o i e d e n o r i ş i d e s o a r e ,S u f l e t u l n o s t r u a r e n e v o i e ş i d e n e c a z ş i d e b u c u r i e ;

A ş a c ă d e s e o r i E l n e p u n e î n c u p t o r ,C a s ă d i s t r u g ă z g u r a d i n a u r .

C â n d n e c o n d u c e p r i n v a l e a n e c a z u r i l o r ,U r m ă r i m m â n a L u i a t o t p u t e r n i c ă ;

P e n t r u c ă î n c e r c ă r i l e ş i n e c a z u r i l e p e c a r e E l n i l e t r i m i t e ,F a c p a r t e d i n l e c ţ i i l e L u i î n h a r .

D e s e o r i f u g i m d e c u r ă ţ i r e ş i d e t ă i e r e ,U i t â n d c ă G r ă d i n a r u l ş t i e

C ă c u c â t e m a i a d â n c ă t ă i e r e a ş i c u r ă ţ i r e a ,C u a t â t v a c r e ş t e m a i b o g a t c i o r c h i n e l e .

E l ş t i e b i n e c ă s u f e r i n ţ a e n e c e s a r ă ; E l a r e î n v e d e r e u n p l a n î n ţ e l e p t ,

Ş i î n v a l e a î n t u n e c o a s ă E l ş o p t e ş t e :„ C u r â n d v e i î n ţ e l e g e c e a m f ă c u t “ .

C â n d c ă l ă t o r i m p r i n v a l e a u m b r i t ă a v i e ţ i i ,Ţ â ş n e s c m e r e u i z v o a r e p r o a s p e t e d i n d r a g o s t e a L u i ;

Ş i î n v ă ţ ă m c ă n e c a z u r i l e ş i p i e r d e r i l e n o a s t r e ,S u n t b i n e c u v â n t ă r i c a r e i n i ţ i a l p a r n e n o r o c i r i .



A ş a c ă Î l v o m u r m a o r i u n d e n e v a d u c e ,F i e c ă r a r e a î n t u n e c a t ă s a u l u m i n o a s ă ;

P e n t r u c ă a m v ă z u t c ă D u m n e z e u l n o s t r u n e p o a t e d a m â n g â i e r e ; D u m n e z e u l n o s t r u n e p o a t e d a c â n t ă r i î n n o a p t e .

10 August

D e c i , c â n d a a u z i t c ă L a z ă r e s t e b o l n a v ,a m a i z ă b o v i t d o u ă z i l e î n l o c u l î n c a r e e r a .

( I o a n 1 1 : 6 )

Această istorie miraculoasă începe cu următoarea declaraţie: „Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr“ (v. 5). Este ca şi cum Dumnezeu ne-ar învăţa că în centrul şi la

temelia tuturor lucrărilor Lui cu noi, indiferent cât de întunecate şi de misterioase ar fiacestea, trebuie să îndrăznim să credem şi să afirmăm cu tărie că stă dragostea Luiinfinită, nemeritată şi neschimbată. Şi totuşi dragostea îngăduie să apară şi durerea.

Maria şi Marta nu s-au îndoit nici o clipă că Domnul Isus va înlătura repede oriceobstacol ca să-l salveze pe fratele lor de la moarte, şi totuşi, „când a auzit că Lazăr este

bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era“. Ce cuvânt uimitor: „şi totuşi“! Domnul Isus s-a abţinut să meargă nu pentru că nu-i

iubea, ci pentru că îi iubea. Numai dragostea Lui a fost cea care l-a oprit să alerge imediatspre casa lor iubită, dar copleşită de durere. Orice altceva mai puţin decât dragosteainfinită ar fi alergat de îndată ca să uşureze acele inimi preaiubite şi necăjite, în efortul dea pune capăt durerii lor, de a avea binecuvântarea ştergerii şi opririi lacrimilor lor, şi de aface ca necazul şi durerea lor să fugă. Numai puterea dragostei divine putea să reţinăspontaneitatea inimii sensibile a Mântuitorului până când îngerul durerii îşi va fi sfârşitlucrarea.

Cine poate estima cât de mult datorăm noi suferinţei şi durerii? Dacă n-ar fi ele, amavea o capacitate foarte mică pentru multe din marile virtuţi ale vieţii creştine. Unde ar ficredinţa noastră, dacă n-ar fi încercările care s-o testeze; sau răbdarea, fără nimic deîndurat sau de experimentat şi fără necazurile care s-o dezvolte? selectat

I u b i t ! a t u n c i d r u m u l n u v a f i î n t u n e c a t ; P e n t r u c ă C e l p e c a r e Î l c u n o a ş t e m e s t e m e r e u a p r o a p e ,

D o v e d i n d a t â t d e c l a r i n i m i l o r n o a s t r e C ă s u n t e m i u b i ţ i .

I u b i ţ i , c â n d c e r u l n o s t r u e î n n o r a t Ş i z i l e l e d e n e c a z n e a p a s ă d u r e r o s ; T o t u ş i n e v o m î n c r e d e î n E l t o t m a i m u l t ,

P e n t r u c ă s u n t e m i u b i ţ i .



T i m p u l , c a r e a f e c t e a z ă t o a t e l u c r u r i l e d e j o s ,N u p o a t e s c h i m b a n i c i o d a t ă d r a g o s t e a p e c a r e n e - o a r a t ă E l ; I n i m a l u i H r i s t o s s e v a r e v ă r s a c u d r a g o s t e ,

Ş i n o i s u n t e m i u b i ţ i .

11 August

C ă c i c h i a r d a c ă s m o c h i n u l n u v a î n f l o r i , v i ţ a n u v a d a n i c i u n r o d , r o d u lm ă s l i n u l u i v a l i p s i , ş i c â m p i i l e n u v o r d a h r a n ă ,

o i l e v o r p i e r i d i n s t a u l e , ş i n u v o r m a i f i b o i î n g r a j d u r i ,e u t o t m ă v o i b u c u r a î n D o m n u l ,

m ă v o i b u c u r a î n D u m n e z e u l m â n t u i r i i m e l e !( H a b a c u c 3 : 1 7 -1 8 )

Te rog să observi ce situaţie dezastruoasă este descrisă în acest pasaj şi să notezi ce plină de curaj este credinţa exprimată aici. Este ca şi cum scriitorul ar spune de fapt:„Chiar dacă sunt forţat să trec prin această condiţie extremă de a nu şti unde să găsescceva de mâncare şi deşi casa mea este goală şi câmpurile mele nu dau nici un rod şi vădevidenţa ciumei divine acolo unde am văzut odată roadele belşugului lui Dumnezeu, «eu

tot mă voi bucura în Domnul»“.Cred că aceste cuvinte sunt vrednice să fie scrise pentru totdeauna în piatră cu un

diamant . O, prin harul lui Dumnezeu, fie ca ele să fie adânc săpate pe tăbliţa inimiinoastre! Deşi versetul de mai sus este foarte concis, el implică sau exprimă următoarelegânduri ale scriitorului: că în timpul necazului lui va fugi la Dumnezeu, că-şi va păstrastăpânirea de sine spirituală în cele mai grele împrejurări; şi că în mijlocul tuturor acestorael se va desfăta cu o sfântă bucurie în Dumnezeu şi va avea o fericită nădejde în El.

Încredere eroică! Credinţă glorioasă! Dragoste de neînvins! Philip Doddridge

A s e a r ă a m a u z i t u n p r i h o r c â n t â n d î n p l o a i e ,Ş i r ă p ă i t u l s t r o p i l o r d e p l o a i e d ă d e a u u n r e f r e n d u l c e ,F ă c â n d ş i m a i p l ă c u t ă m u z i c a a c e l e i p ă s ă r i .

Aşa că , m - a m g â n d i t , c â n d v i n e n e c a z u l , a ş a c u m v i n e e l ,D e c e m - a ş o p r i d i n c â n t a t ? C h i a r d i n c o l o d e d e a l

S - a r p u t e a c a s o a r e l e s ă s c a l d e î n c ă l u m e a v e r d e .

C e l c a r e î n f r u n t ă n e c a z u l c u o i n i m ă v e s e l ă F a c e p o v a r a m a i u ş o a r ă . D a c ă v a c ă d e a o l a c r i m ă ,Ş i m a i d u l c e v a f i c a d e n ţ a c â n t ă r i i p e c a r e o a u z i m .

Ţ i - a m î n v ă ţ a t l e c ţ i a , p a s ă r e c u a r i p i p ă t a t e ,



A s c u l t â n d c â n t e c u l t ă u c u t o n u l l u i d e p r i m ă v a r ă – C â n d n o r i i d e f u r t u n ă î n t u n e c ă t o t u l , e s t e T I M P U L s ă c â n t .

Eben Eugene Rexford

12 August

E l n e - a d a t f ă g ă d u i n ţ e l e L u i n e s p u s d e m a r i ş i s c u m p e .( 2 P e t r u 1 : 4 )

Când un constructor de nave face un vapor, face aceasta numai ca să-l ţină peeşafodaj? Nu, el îl construieşte ca să navigheze pe mări şi oceane şi să înfrunte furtunile.De fapt, dacă el nu ţine seama de vânturile puternice şi de uragane în timp ce-lconstruieşte, este un constructor nepriceput.

În acelaşi fel, când Dumnezeu te-a făcut credincios, El a vrut să te testeze. Şi când ţi-a dat promisiuni şi ţi-a cerut să crezi în ele, El a făcut promisiuni pentru vremuri defurtună şi pentru valuri mari. Crezi că unele din promisiunile Sale sunt contrafăcute, aşacum o vestă de salvare care arată bine în magazin nu ţi-e de nici un folos în mare?

Am văzut cu toţii săbii care sunt frumoase, dar nu sunt bune pentru război, sau pantofi făcuţi ca obiecte decorative, dar în care nu poţi umbla. Însă pantofii lui Dumnezeusunt făcuţi din fier şi alamă, şi putem umbla tot drumul până la cer în ei, fără ca ei să seuzeze vreodată. Şi putem înota de o mie de ori în Atlantic cu vesta Lui de salvare, fărăteama că ne vom scufunda. Cuvântul promisiunii Lui este făcut să fie încercat şi testat.

Nimic nu-I displace mai mult Domnului Hristos decât să-i vadă pe cei din poporul

Său că-L mărturisesc public şi apoi nu se folosesc de El. Lui Îi place să ne folosim de El, pentru că binecuvântările legământului Său nu sunt menite doar să ne uităm la ele, ci să nile însuşim. Domnul nostru Isus ne-a fost dat ca să ne fie de folos acum. Te foloseşti tu deEl aşa cum trebuie?

Preaiubitule, mă rog ca tu să nu tratezi promisiunile lui Dumnezeu ca ceva de expusla muzeu, ci mai degrabă să le foloseşti în fiecare zi ca un izvor de mângâiere. Şi cândtreci printr-o vreme de nevoie, încrede-te în Domnul.

Charles H. SpurgeonM e r g i î n a d â n c u l p r o m i s i u n i i l u i D u m n e z e u Ş i c e r e o r i c e v o i e ş t i ; B i n e c u v â n t a r e a l u i D u m n e z e u n u - ţ i v a l i p s i ,C u v â n t u l L u i E l î l v a î m p l i n i c u s i g u r a n ţ ă .

C u m a r p u t e a D u m n e z e u s ă s p u n ă n u l a c e v a c e a p r o m i s ?

13 August



C â n d s e u m p l u n o r i i d e p l o a i e , o v a r s ă p e p ă m â n t .( E c l e s i a s t u l 1 1 : 3 )

Dacă credem mesajul acestui verset, atunci de ce ne înspăimântă norii care întunecăcerul nostru? Este adevărat că pentru o vreme norii negri ascund soarele, dar el nu s-a

stins şi în curând va străluci din nou. Între timp norii aceia sunt plini cu ploaie, şi cu câtsunt mai negri, cu atât e mai probabil că vor aduce ploi îmbelşugate. Cum am putea avea ploaie fără nori? Necazurile noastre ne-au adus întotdeauna

binecuvântări, şi întotdeauna ne vor aduce, pentru că ele sunt carele negre ale haruluiluminos şi glorios al lui Dumnezeu. Nu după mult timp norii se vor goli, şi fiecare lăstar va fi mai fericit datorită ploilor. Dumnezeul nostru ne poate uda cu întristare, dar apoi Elne va înviora cu îndurarea Lui. Scrisorile de dragoste ale Domnului nostru vin la noiadesea în plicuri negre. Cărucioarele Lui pot hurui zgomotos pe cer, dar ele sunt pline de

binefaceri. Şi nuiaua Lui face flori plăcute şi fructe hrănitoare. Deci să nu ne facem grijidin pricina norilor. Ci mai degrabă să cântăm pentru că florile de mai ne sunt aduse prinnorii şi ploile de aprilie.

O, Doamne, „norii sunt praful picioarelor [Tale]“! (Naum 1:3). Ajută-ne să neamintim cât de aproape eşti Tu de noi în timpul zilelor întunecate şi înnorate! DragosteaTe priveşte şi se bucură. Credinţa vede norii golindu-se şi făcând dealurile din toate

părţile să salte de bucurie. Charles H. Spurgeon

C e e a c e p a r e a t â t d e î n t u n e c a t v e d e r i i t a l e s l a b e P o a t e f i o u m b r ă , v ă z u t ă b i n e C e f a c e o s t r ă l u c i r e s ă l u m i n e z e d e d o u ă o r i m a i m u l t .

F u l g e r u l c a r e a l o v i t c o p a c u l t ă u – c a s ă n u t e m a i

A d ă p o s t e a s c ă – l a s ă î n t i n d e r e a a l b a s t r ă a c e r u l u i S ă s t r ă l u c e a s c ă a c o l o u n d e n - a s t r ă l u c i t n i c i o d a t ă .

S t r i g ă t u l s m u l s d i n d u r e r e a d u h u l u i t ă u P o a t e s ă r ă s u n e p e o c â m p i e î n d e p ă r t a t ă ,Ş i s ă a d u c ă p e u n r ă t ă c i t d i n n o u a c a s ă .

Întinderea albastră a cerului este mult mai mare decât norii întunecoşi.

14 AugustN -a i a v e a n i c i o p u t e r e a s u p r a M e a ,

d a c ă n u ţ i -a r f i f o s t d a t ă d e s u s .( I o a n 1 9 : 1 1 )



Nimic care nu face parte din voia lui Dumnezeu nu este îngăduit să vină în viaţacuiva care crede şi ascultă de El. Acest adevăr ar trebui să fie suficient ca să facă din viaţanoastră o viaţă de mulţumire şi bucurie neîncetată, pentru că voia lui Dumnezeu estelucrul cel mai plin de speranţă, cel mai plăcut şi cel mai glorios din lume. Este lucrareacontinuă a atotputerniciei Lui pentru binele nostru, pe care n-o poate împiedica nimic,

dacă rămânem dedicaţi şi în credinţă. Cineva care trecea prin apa adâncă a necazului scria unui prieten:

Nu este glorios să ştii că indiferent cât de nedrept poate fi un lucru, chiar dacă pare să fi venit de la Satan însuşi, când ajunge la noi este deja voia luiDumnezeu pentru noi şi în ultimă instanţă aceasta va lucra spre binele nostru?

„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu“ (Romani 8:28). Gândiţi-vă la ce a spus Domnul Hristos chiar când eratrădat: „Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“ (Ioan 18:11).

Vom trăi vieţi fascinante dacă trăim în centrul voii lui Dumnezeu. Toate atacurile pecare Satan le aruncă asupra noastră prin păcatele altora nu numai că n-au putere să nefacă rău, dar sunt transformate în binecuvântări pe parcursul drumului. Hannah Whitall

Smith

E u s t a u î n c e n t r u l c e r c u l u i V o i i l u i D u m n e z e u :

A c o l o n u p o t v e n i c a u z e s e c u n d a r e ,T o a t e t r e b u i e s ă v i n ă d i n m â n a L u i d r a g ă .

T o t u l e b i n e ! P e n t r u c ă T a t ă l m e u E s t e C e l c a r e m i - a p l ă n u i t v i a ţ a .

T r e b u i e s ă t r e c p r i n v a l u r i l e n e c a z u l u i ? A t u n c i ş t i u c ă v a f i f o a r t e b i n e ;

D e ş i n u p o t s ă s p u n m o t i v u l ,P o t s ă m ă - n c r e d , ş i a s t f e l s u n t b i n e c u v â n t a t .

D u m n e z e u e s t e d r a g o s t e , ş i D u m n e z e u e s t e c r e d i n c i o s . A ş a c ă m ă o d i h n e s c î n t r - o p a c e p e r f e c t ă .

C u u m b r ă ş i c u s o a r e ,C u b u c u r i e ş i c u d u r e r e ,

D o a m n e , m ă - n c r e d î n T i n e ! A m â n d o u ă s u n t n e c e s a r e ,C a s ă d e p r i n d ă p e f i e c a r e c o p i l î n c ă p ă ţ â n a t a l T ă u ,C ă p i e r d e r e a p ă m â n t e a s c ă , d a c ă o v o m c u n o a ş t e ,

D e s e o r i î n s e a m n ă c â ş t i g u l n o s t r u c e r e s c . I. G. W.



15 August

Î n Î m p ă r ă ţ i a l u i D u m n e z e u t r e b u i e s ă i n t r ă m p r i n m u l t e n e c a z u r i .( F a p t e 1 4 : 2 2 )

Cele mai bune lucruri din viaţă sunt rezultatul rănilor pe care le -ai primit. Grâultrebuie să fie zdrobit înainte să devină pâine, şi tămâia trebuie să fie arsă în foc înainte să-şi emane parfumul. Pământul trebuie să fie brăzdat cu un plug ascuţit înainte să poată

primi sămânţa. Şi o inimă zdrobită este ceea ce-I place lui Dumnezeu.Da, cele mai dulci bucurii ale vieţii sunt roadele necazului. Natura umană se pare că

trebuie să sufere ca să faci din ea o binecuvântare pentru lume.

L â n g ă u ş a c ă s u ţ e i m e l e c r e ş t e C e a m a i m i n u n a t ă , c e a m a i g i n g a ş ă f l o a r e c a r e î n f l o r e ş t e ,

U n t r a n d a f i r s ă l b a t i c .

Î n d i m i n e a ţ a p l i n ă d e r o u ă s a u c â n d s e a p r o p i e a m u r g u l ,C e l m a i r a r p a r f u m c u r g e d i n e l ,

D i n a c e s t c i u d a t t r a n d a f i r s ă l b a t i c .

D a r c â n d s t r o p i i d e p l o a i e c a d a s u p r a l u i , A h , a t u n c i , e m a n a ţ i i l e l u i s u n t ş i m a i p l ă c u t e ,

L a p i c i o a r e l e m e l e .D e s e o r i c u o g i n g ă ş i e p l i n ă d e i u b i r e ,Î i p r e s e z u ş o r f r u n z e l e m o i ş i v e r z i ,

C u o d u l c e m â n g â i e r e .

U n p a r f u m î n c ă ş i m a i m i n u n a t c u r g e C â n d d e g e t e l e m e l e s e a p r o p i e m a i m u l t

Ş i s t r i v e s c t r a n d a f i r u l .

D r a g ă D o a m n e , a ş a s ă f i e v i a ţ a m e a :P a r f u m u l e i s ă c u r g ă t o t m a i d u l c e ,

C â n d b a t v â n t u r i p u t e r n i c e .

Ş i d e v a f i v o i a T a b i n e c u v â n t a t ă

S ă u m p l i s u f l e t u l m e u c u o d u r e r e z d r o b i t o a r e , A p a s ă ş i m a i t a r e .

Ş i - n t i m p c e c u r g e p a r f u m u - i m u r i b u n d V o i ş o p t i c u g l a s u l s t i n s : „ E l i u b e ş t e ş i c u n o a ş t e

T r a n d a f i r u l L u i z d r o b i t “ .



Dacă aspiri să fii un om al mângâierii, dacă vrei să împărtăşeşti darul preoţesc alcompasiunii, dacă doreşti să treci dincolo de a dărui o mângâiere banală unei inimiispitite, şi dacă tânjeşti să treci prin schimbările zilnice ale vieţii cu acel tact care nuproduce niciodată durere, atunci trebuie să fii pregătit să plăteşti preţul pentru o educaţiescumpă – pentru că la fel ca Domnul Hristos, tu trebuie să suferi. Frederick William

Robertson

16 August

Î m i p u s e s e m n ă d e j d e a î n D o m n u l .( P s a l m u l 4 0 : 1 )

A aştepta este mult mai greu decât a umbla, pentru că aşteptarea necesită răbdare, şirăbdarea este o virtute rară. Noi ne bucurăm să ştim că Dumnezeu construieşte garduri în

jurul poporului Său, când privim gardul sub aspectul protecţiei. Dar când îl vedemcrescând tot mai înalt până când nu mai putem să vedem peste el, ne întrebăm dacă vommai ieşi vreodată din mica noastră sferă de influenţă şi slujire, în care ne simţim închişi.Uneori ne este greu să înţelegem de ce nu avem un domeniu mai larg de slujire, şi devinedificil pentru noi „să luminăm colţul“ în care ne aflăm. Dar Dumnezeu are un scop întoate întârzierile Lui. „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui“ (Psalmul37:23).

Lângă acest verset, pe marginea Bibliei lui, George Mueller a făcut aceastăobservaţie: „Şi opririle de asemenea“. Este o tristă greşeală ca cineva să treacă degardurile lui Dumnezeu. Este un principiu vital al călăuzirii Domnului ca un creştin să nu

plece niciodată din locul în care este sigur că l-a aşezat Dumnezeu, până nu se mişcă„stâlpul de nor“ (Exod 13:21). din Vremurile Şcolii Duminicale Odată ce am învăţat să aşteptăm îndrumarea Domnului în toate, vom cunoaşte

puterea care găseşte punctul ei cel mai înalt într-o umblare lină şi constantă . Mulţi dintrenoi nu avem această putere pe care o dorim atât de mult, dar Dumnezeu dă putere deplină

pentru orice lucrare pe care ne cheamă s-o facem. Aşteptarea – să rămâi credincioscârmuirii Lui – acesta este secretul puterii. Şi orice lucru care nu se potriveşte cuascultarea de El este o pierdere de timp şi de energie. Veghează şi aşteaptă călăuzirea Lui.Samuel Dickey Gordon

Trebuie viaţa considerată un eşec de cineva constrâns să stea pe loc, forţat lainactivitate şi obligat să urmărească valurile mari şi tumultoase ale vieţii de pe ţărm? Nu –victoria se câştigă atunci stând pe loc şi aşteptând în tăcere. Însă lucrul acesta este de omie de ori mai greu de făcut decât în trecut, când alergai cu capul înainte în treburilevieţii. E nevoie de mult mai mult curaj să stai şi să aştepţi şi totuşi să nu te descurajezi sausă-ţi pierzi speranţa, să te supui voii lui Dumnezeu, să renunţi la oportunităţile de a lucraşi să laşi onorurile pentru alţii, şi să fii tăcut, încrezător, şi bucuros în timp ce mulţimeaocupată îşi continuă fericită drumul.



Cea mai minunată viaţă este: „să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul“(Efeseni 6:13). J. R. Miller

17 AugustA m î n c r e d e r e î n D u m n e z e u c ă s e v a î n t â m p l a a ş a c u m m i s -a s p u s .

( F a p t e 2 7 : 2 5 )

Cu un număr de ani în urmă am fost în America cu căpitanul unui vapor cu aburicare era un creştin foarte devotat. După ce ne-am îndepărtat de coasta Terra-Nova, mi-aspus: „Ultima oară când am fost cu vaporul aici, adică acum cinci săptămâni, s-aîntâmplat ceva care a revoluţionat întreaga mea viaţă creştină. Eram pe punte de douăzecişi patru de ore în cap când George Mueller din Bristol, Anglia, care era un pasager la

bord, a venit la mine şi mi-a spus: «Căpitane, sunt nevoit să-ţi spun că trebuie să fiu în

Quebec sâmbătă după-amiază». «Imposibil!», am răspuns eu. «Foarte bine», a răspunsMueller, «dacă vaporul tău nu mă poate duce, Dumnezeu va găsi o altă cale, pentru că eun-am pierdut nici un angajament în cincizeci şi şapte de ani. Hai să coborâm în camerahărţilor ca să ne rugăm».

M-am uitat la acest om al lui Dumnezeu şi m-am gândit în sinea mea: «Din ce azilde nebuni a scăpat?» Nu întâlnisem niciodată un om ca acesta. «Domnule Mueller», amspus, «realizaţi cât de densă este ceaţa?» «Nu», a replicat el. «Ochii mei nu se uit ă la

ceaţa densă, ci la Dumnezeul cel viu, care controlează toate împrejurările din viaţa

mea». Atunci el a îngenuncheat şi a rostit una din cele mai simple rugăciuni pe care le -am

auzit vreodată. După ce a terminat, am început să mă rog, dar el mi-a pus mâna pe umăr şimi-a spus să nu mă rog. El a spus: «Mai întâi că tu nu crezi că Dumnezeu va răspunde, şial doilea, EU CRED CĂ A RĂSPUNS. Ca urmare, nu mai este nevoie să te rogi pentruasta».

În timp ce mă uitam la el, a spus: «Căpitane, Îl cunosc pe Domnul meu de cincizecişi şapte de ani, şi n-a existat nici o singură zi în care să nu reuşesc să obţin o audienţă laÎmpăratul. Ridică-te, căpitane, şi deschide uşa, şi vei vedea că ceaţa a dispărut». M -amridicat, şi într -adevăr ceaţa dispăruse. Şi sâmbătă după-amiază George Mueller era înQuebec la adunarea lui“. selectat

D a c ă d r a g o s t e a n o a s t r ă a r f i m a i s i m p l ă ,L- a m c r e d e p e D u m n e z e u p e C u v â n t ;

Ş i v i a ţ a n o a s t r ă a r f i n u m a i s o a r e ,Î n b u n ă t a t e a D o m n u l u i n o s t r u .

18 August



A ş a a c ă l ă u z i t D o m n u l s i n g u r p e p o p o r u l S ă u .( D e u t e r o n o m 3 2 : 1 2 )

M u n t e l e e r a a b r u p t , d a r î n c u r a j a ţ i p e d r u m D e o p l ă c u t ă c o n v e r s a ţ i e , u r c a m g â n d i n d u - n e

C ă a ş a v a f i p â n ă v o m a j u n g e p e î n ă l ţ i m i ; D a r d e o d a t ă o t r e c ă t o a r e î n g u s t ă ş i î n t o r t o c h e a t ă A a p ă r u t , ş i a t u n c i S t ă p â n u l a s p u s : „ C o p i l u l M e u , A i c i v e i m e r g e c e l m a i s i g u r n u m a i c u M i n e “ .

A m t r e m u r a t , î n s ă î n c r e d e r e a p r o f u n d ă d i n i n i m a m e a a r ă s p u n s :„ A ş a s ă f i e , D o a m n e “ . E l a l u a t m â n a m e a s l a b ă Î n a L u i , a c c e p t â n d a s t f e l d o r i n ţ a m e a d e a - I î n c r e d i n ţ a L u i T o t u l , ş i d e a g ă s i t o t u l î n E l .U n m o m e n t l u n g ş i î n t u n e c a t ,Ş i n - a m m a i v ă z u t n i c i u n p r i e t e n , d e c â t p e I s u s s i n g u r .

D a r o ! c u a t â t a t a n d r e ţ e m - a c o n d u s E l m a i d e p a r t e Ş i î n s u s , ş i m i - a v o r b i t c u a ş a c u v i n t e d e î m b ă r b ă t a r e ,C u a ş a ş o a p t e t a i n i c e a l e d r a g o s t e i L u i m i n u n a t e ,Î n c â t c u r â n d I - a m s p u s t o t n e c a z u l ş i f r i c a m e a ,Ş i m - a m s p r i j i n i t c u î n c r e d e r e d e b r a ţ u l S ă u p u t e r n i c .Ş i a t u n c i a m v ă z u t p a ş i i m e i g r ă b i n d u - s e ,Ş i o l u m i n ă d e n e s p u s a l u m i n a t D r u m u l d e n i v e l a t , o l u m i n ă c u m n u p o a t e f i v ă z u t ă D e c â t î n a p r o p i a t a c o m p a n i e a l u i D u m n e z e u .

Î n c ă p u ţ i n , ş i n e v o m î n t â l n i d i n n o u C u c e i d r a g i c a r e a u p l e c a t ; d a r î n m i j l o c u l b u c u r i e i f r e n e t i c e A s a l u t ă r i l o r , a ş a c u m n u p u t e m c u n o a ş t e a i c i ,Ş i a c â n t e c e l o r v e s e l e , ş i a î m b r ă ţ i ş ă r i l o r c e r e ş t i ,Ş i a a m i n t i r i l o r d r a g i c a r e r e v i n D i n v i a ţ a a c u m t r e c u t ă , c r e d c ă o a m i n t i r e M a i d r a g ă ş i m a i s f â n t ă d e c â t t o a t e c e l e l a l t e , s e v a i v i ,Ş i n o i c a r e n e - a m a d u n a t p e s t r ă z i l e d e a u r ,Vom s imţ i des eo r i nevo ia să vorb im cu o iub i r e p l ină de r e cunoş t inţă D e a c e a z i î n t u n e c a t ă c â n d I s u s n e - a c h e m a t s ă u r c ă m

O p a n t ă a b r u p t ă ş i î n g u s t ă , s p r i j i n i n d u - n e n u m a i p e E l .

Nu este nici un munte semeţ fără o vale adâncă, şi nu există naştere fără dureri. Daniel Crawford

19 August



C a n i ş t e î n t r i s t a ţ i , ş i t o t d e a u n a s u n t e m v e s e l i .

( 2 C o r i n t e n i 6 : 1 0 )

Întristarea era frumoasă, dar frumuseţea ei era frumuseţea lunii când străluceşte printre ramurile stufoase ale copacilor din pădure. Lumina ei blândă a făcut mici ochiuride ape argintii ici şi colo pe muşchiul verde şi moale de pe pământul pădurii. Şi cândîntristarea a cântat, cântecul ei era ca şi chemările joase şi dulci ale privighetorii, şi înochii ei era privirea care nu aşteaptă a cuiva care a încetat să mai caute bucuria viitoare.Ea putea să plângă într -o compasiune tandră cu cei ce plâng, dar să se bucure cu cei ce se

bucură era un lucru necunoscut pentru ea. Bucuria era şi ea frumoasă, dar frumuseţea ei era frumuseţea radiantă a unei dimineţi

de vară. Ochii ei păstrau încă râsul fericit al copilăriei, şi părul ei strălucea de sărutărilesoarelui. Când cânta, glasul ei se înălţa ca glasul unei ciocârlii, şi paşii ei erau ca marşulunui învingător care n-a cunoscut niciodată înfrângerea. Ea putea să se bucure cu oricinese bucura, dar să plângă cu cei ce plâng era un lucru necunoscut pentru ea.

Întristarea a spus cu mare dor: „Noi nu vom putea niciodată să fim unite, ca să fimuna“. „Nu, niciodată“, a răspuns Bucuria, cu ochii umezi în timp ce vorbea, „deoarececărarea mea trece prin pajiştile luminate de soare, cei mai frumoşi trandafiri înfloresc când sosesc eu, şi păsările cântătoare aşteaptă venirea mea ca să cânte cele mai veselemelodii ale lor“.

„Da, şi cărarea mea“, a spus Întristarea, întorcându-se încet, „trece prin pădureaîntunecoasă, şi florile lunii, care se deschid numai noaptea, vor umple braţele mele. Însăcel mai dulce dintre toate cântecele pământeşti – cântecul de dragoste al nopţii – va fi almeu. Aşa că rămâi cu bine, dragă Bucurie, rămâi cu bine“.

Însă chiar când vorbea Întristarea, ea şi Bucuria au devenit conştiente că cineva

stătea lângă ele. În ciuda luminii slabe, au simţit o Prezenţă regească, şi deodată o mare şisfântă teamă le-a copleşit. Atunci s-au lăsat pe genunchii lor înaintea Lui.

„Eu Îl văd ca Rege al Bucuriei“, a şoptit Întristarea, „pentru că pe capul Lui suntmulte cununi, şi semnele cuielor din mâinile şi picioarele Lui sunt cicatricile unei marivictorii. Şi înaintea Lui toată întristarea mea se topeşte într -o dragoste şi într -o bucurienepieritoare. Acum mă dăruiesc Lui pentru totdeauna“.

„Nu, Întristare“, a spus Bucuria încet, „pentru că eu Îl văd ca Rege al Întristării, şicununa de pe capul Lui este o cunună de spini, şi semnele cuielor din mâinile şi picioareleLui sunt cicatricile unei agonii teribile. Şi eu mă dăruiesc Lui pentru totdeauna, pentru că

întristarea cu El trebuie să fie mai dulce decât orice bucurie pe care am cunoscut-o

vreodată“. „Atunci suntem una în El“, au strigat ele cu bucurie, „pentru că nimeni în afară de Elnu ar putea uni Bucuria şi Întristarea“. Deci au mers mână-n mână în lume, urmându-L peEl prin furtuni şi soare, prin frigul aspru al iernii şi prin bucuria şi căldura verii, şi ca săfie „ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli“.

Ş i - a p u s Î n t r i s t a r e a m â n a p e u m ă r u l t ă u ,Ş i u m b l ă c u t i n e î n t ă c e r e p e d r u m u l v i e ţ i i ,



Î n t i m p c e B u c u r i a , c o m p a n i a t a m i n u n a t ă d e a l t ă d a t ă , s - a r ă c i t ,Ş i e t o t m a i d e p a r t e d e t i n e z i d e z i ?

N u f u g i d e c o m p a n i a Î n t r i s t ă r i i ,E a e s t e m e s a g e r u l l u i D u m n e z e u p e n t r u t i n e ;

Ş i Î i v e i m u l ţ u m i î n m ă r e ţ u l S ă u m â i n e –

C ă c i c e e a c e n u ş t i a c u m , v e i v e d e a a t u n c i ; E a e s t e î n g e r u l l u i D u m n e z e u , î n v e ş m â n t a t î n v ă l u r i l e n o p ţ i i ,C u c a r e „ v o m u m b l a p r i n c r e d i n ţ ă “ ş i „ n u p r i n v e d e r e “ .

[2 Corinteni 5:7]

20 August

I a c o v î n s ă a r ă m a s s i n g u r . A t u n c i u n o m s -a l u p t a t c u e lp â n ă î n r e v ă r s a t u l z o r i l o r .

( G e n e z a 3 2 : 2 4 )

În acest pasaj, Dumnezeu Se luptă cu Iacov mai mult decât se luptă Iacov cuDumnezeu. „Omul“ la care se face referire aici este Fiul Omului – Îngerul Legământului.Era Dumnezeu în formă umană, care exercita presiuni asupra lui Iacov ca să stoarcă din elvechea lui viaţă. Şi în revărsatul zorilor Dumnezeu a învins, pentru că „i s-a scrântitîncheietura coapsei lui Iacov“ (v. 25). Când Iacov „a căzut“ din vechea lui viaţă, a căzutîn braţele lui Dumnezeu, agăţându-se de El, dar în acelaşi timp luptându-se până a primit

binecuvântarea. Binecuvântarea lui a fost o nouă viaţă, aşa că s-a ridicat de la viaţa pământească la cea cerească, de la uman la divin, şi de la natural la supranatural. Începândcu acea dimineaţă, el era un om slab şi zdrobit din punct de vedere omenesc, dar Dumnezeu era acolo. Şi glasul ceresc al Domnului a proclamat: „Numele tău nu va mai fi

Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi

cu oameni, şi ai fost biruitor“ (v. 28).Preaiubitule, aceasta ar trebui să fie o scenă tipică în viaţa oricărui om care a fost

transformat. Dacă Dumnezeu ne-a chemat la cele mai înalte şi mai bune lucruri ale Sale,fiecare din noi vom avea un moment de criză, când toate resursele noastre vor cădea şicând ne confruntăm fie cu ruina fie cu ceva mai bun decât am visat vreodată. Dar înaintesă putem primi binecuvântarea, trebuie să ne bazăm pe ajutorul infinit al lui Dumnezeu.Trebuie să vrem să-i dăm drumul, predându-ne Lui complet, şi punând capăt înţelepciunii,

puterii şi neprihănirii noastre. Trebuie să fim „răstigniţi împreună cu Hristos“ (Gal. 2:20)

şi totuşi să trăim prin El. Dumnezeu ştie cum să ne conducă spre punctul de criză, şi ştiecum să ne treacă prin ea.

Te conduce Dumnezeu în felul acesta? Este aceasta semnificaţia încercării talemisterioase, a împrejurărilor tale dificile, a situaţiei tale imposibile, sau a acelui loc deîncercare peste care parcă nu poţi să treci fără El? Dar ai tu suficient din El ca să câştigivictoria?



Atunci întoarce-te la Dumnezeul la Iacov! Aruncă-te cu toată neputinţa ta la picioarele Lui. Mori în braţele Lui pline de dragoste faţă de puterea şi înţelepciunea ta, şiridică-te ca şi Iacov prin puterea şi suficienţa Lui. Nu există nici o ieşire din situaţia tadificilă şi îngustă decât pe sus. Trebuie să câştigi eliberarea, ridicându-te mai sus, intrând

într-o nouă experienţă cu Dumnezeu. Şi fie ca aceasta să te introducă în tot ceea ce

înseamnă revelaţia „Puternicului lui Iacov“ (Isaia 60:16)! Nu există nici o cale de ieşire înafară de Dumnezeu.

L a p i c i o a r e l e T a l e c a d ,M ă d ă r u i e s c Ţ i e î n T O T U L ,S Ă S U F Ă R , S Ă T R Ă I E S C S A U S Ă M O R P e n t r u D o m n u l m e u c e l r ă s t i g n i t .

21 August

E l m - a s c o s l a l o c l a r g , ş i m -a s c ă p a t , p e n t r u c ă m ă i u b e ş t e .( P s a l m u l 1 8 : 1 9 )

Ce este acest „loc larg“? Ce ar putea fi decât Dumnezeu Însuşi – Fiinţa infinită princare toate celelalte fiinţe îşi găsesc sursa şi sfârşitul vieţii lor? Dumnezeu este într-adevăr un „loc larg“. Şi David a fost dus acolo prin umilinţă, degradare şi un simţ al nevredniciei. Madame Guyon

V-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. Exod 19:4

T e m â n d u - m ă s ă m ă l a n s e z p e v a l u l „ d e p l i n e i p r e d ă r i “ ,L- a m î n t r e b a t p e D o m n u l î n c o t r o v o r d u c e a p e l e e i M i c a m e a b a r c ă : „ S p r e m ă r i f u r t u n o a s e , m ă t e m ? “

„ S p r e M i n e “ , a s p u s E l .

S t ă t e a m p l â n g â n d l â n g ă u n m o r m â n t d e s c h i s ,Î n a m ă r ă c i u n e a s u f l e t u l u i m e u a m s t r i g a t l a D u m n e z e u :„ U n d e d u c e a c e a s t ă c a l e a d u r e r i i p e c a r e p ă ş e s c ? “

„ S p r e M i n e “ , a s p u s E l .

L u p t â n d p e n t r u s u f l e t e , a m i u b i t l u c r a r e a f o a r t e m u l t ; A p o i a u v e n i t d e z a m ă g i r i l e ; n u p u t e a m s ă s p u n D e c e , p â n ă c â n d E l a s p u s : „ E u s u n t t o t u l p e n t r u t i n e ;

L a M i n e t e c h e m “ .



U r m ă r i n d u - i p e e r o i i m e i – p e a c e i a p e c a r e î i i u b e s c c e l m a i m u l t I - a m v ă z u t c ă z â n d ; n - a u p u t u t f a c e f a ţ ă t e s t u l u i ,C h i a r p r i n a c e a s t a D o m n u l , p r i n t r e l a c r i m i n u p u ţ i n e ,

L a E l m - a a d u s .

L a E l ? N i c i o l i m b ă p ă m â n t e a s c ă n u p o a t e s p u n e F e r i c i r e a p e c a r e o a m , d e c â n d l o c u i e s c î n i n i m a L u i ; L u c r u r i l e c a r e m ă f e r m e c a u o d a t ă n u m a i î n s e a m n ă n i m i c ;

L a E l a m f o s t a d u s . selectat

22 August

C e i l a l ţ i s ă s e a ş e z e u n i i p e s c â n d u r i , i a r a l ţ i i p e f r â n t u r i d e c o r a b i e , ş i a ş as - a f ă c u t c ă a u a j u n s t o ţ i t e f e r i l a u s c a t .

( F a p t e 2 7 : 4 4 )Povestea miraculoasă a călătoriei lui Pavel la Roma, cu încercările şi biruinţele ei,

este un exemplu minunat de lumină şi întuneric în călătoria credinţei unei vieţi umane. Şicea mai remarcabilă parte a călătoriei o reprezintă locurile dificile şi strâmte care seîmpletesc cu extraordinara providenţă şi intervenţie a lui Dumnezeu.

Există o concepţie greşită foarte răspândită care susţine că umblarea în credinţă acreştinului este presărată cu flori şi că atunci când intervine Dumnezeu în vieţileoamenilor Săi, El face aceasta într -un fel atât de minunat ca să ne ridice întotdeauna şi săne scoată din împrejurările noastre dificile. În realitate, însă, experienţa reală este exactinversă. Şi mesajul Bibliei este unul în care alternează încercările cu biruinţele în viaţa

unui „nor aşa de mare de martori“ (Evrei 12:1), a fiecăruia de la Abel până la ultimulmartir.Pavel, mai mult decât oricine altcineva, este un exemplu de cât de mult poate să

sufere un copil de Dumnezeu fără să fie înfrânt sau zdrobit în duh. Din cauza mărturiei luipe care a dat-o în Damasc, a fost urmărit de persecutori ca să fie omorât şi a fost forţat săfugă ca să-şi scape viaţa. Totuşi nu vedem nici un car ceresc, în mijlocul fulgerelor de foc,care să coboare şi să-l salveze pe sfântul apostol din mâna vrăjmaşilor săi. Dumnezeu însăa lucrat o cale simplă de scăpare pentru Pavel: „Într -o noapte, ucenicii l-au luat şi l-aucoborât prin zid, dându-l jos într-o coşniţă“ (Fapte 9:25). Da, a fost într -o coşniţă de hainevechi, ca un maldăr de lenjerie murdară sau de articole de băcănie. Slujitorul DomnuluiIsus Hristos a fost coborât de la o fereastră prin zidul Damascului, şi într -un mod umil ascăpat de ura duşmanilor săi.

Mai târziu îl găsim stând luni de zile în temniţe singuratice, vorbind despre„vegheri“ şi „posturi“ (2 Cor. 6:5), despre prietenii care l-au părăsit şi despre bătăile

brutale şi umilitoare. Şi chiar după ce Dumnezeu i-a promis că-l va elibera, îl vedem părăsit zile întregi, aruncat încoace şi încolo de valurile unei mări furtunoase şi silit să protejeze un navigator trădător. Şi în sfârşit, când vine eliberarea lui, nu vine printr -ocorabie cerească navighând din ceruri ca să salveze acest ilustru prizonier. Şi de asemenea



nu este nici un înger care să vină umblând pe ape şi să potolească marea înfuriată. Nu estenici un semn supranatural al măreţiei eminente, pentru că un om trebuie să apuce o bucatăde catarg ca să supravieţuiască, altul un lemn plutitor, altul un mic fragment din corabiaavariată, şi altul este nevoit să înoate ca să-şi scape viaţa.

În această povestire, găsim modelul lui Dumnezeu şi pentru vieţile noastre. Ea se

doreşte a fi o veste bună pentru cei care trăiesc în această lume cotidiană în împrejurăriobişnuite şi care se confruntă cu mii de situaţii obişnuite, care trebuie să fie rezolvate prinmijloace cu totul obişnuite.

Promisiunile lui Dumnezeu şi providenţa Lui nu ne ridică din lumea bunului simţ şia încercărilor de fiecare zi, pentru că tocmai prin aceste lucruri este desăvârşită credinţanoastră. Şi tocmai în această lume Îi place lui Dumnezeu să împletească firele aurii aledragostei Sale cu firele răsucite şi întortocheate ale experienţelor noastre comune defiecare zi. din Locuri grele pe calea credinţei

23 AugustP r i n c r e d i n ţ ă A v r a a m … a a s c u l t a t ş i a p l e c a t

f ă r ă s ă ş t i e u n d e s e d u c e .( E v r e i 1 1 : 8 )

Aceasta este credinţa fără vedere. A vedea nu este credinţă, ci raţiune. Odată, cândtraversam Atlanticul cu vaporul, am observat exact acest principiu al credinţei. N-amvăzut nici o cale marcată pe apă, nu puteam să văd nici măcar ţărmul. Totuşi, în fiecare zi,marcam înaintarea noastră pe o hartă ca şi cum am fi urmărit o linie uriaşă trasată cu creta

pe apă. Şi când am văzut pământul pe partea cealaltă a Atlanticului, ştiam exact undeeram, ca şi cum am fi fost capabili să-l vedem de la trei mii de mile distanţă. Cum a fost întocmit traseul nostru cu atâta precizie? În fiecare zi, căpitanul nostru îşi

lua instrumentele, privea spre cer, şi determina traseul după soare. El naviga folosindluminile cereşti, nu pe cele pământeşti.

Credinţa autentică de asemenea priveşte în sus şi navighează, folosindu-L pe măreţulFiu al lui Dumnezeu. Nu călătoreşte niciodată uitându-se la linia ţărmului, la farurile

pământeşti, sau la trecătorile de pe drum. Şi paşii credinţei ne conduc deseori laincertitudine totală sau chiar în întuneric şi dezastru, dar Domnul va deschide calea şi demulte ori face cele mai întunecate ore de la miezul nopţii la fel de strălucitoare ca zoriizilei.

Hai să mergem înainte astăzi, fără să ştim sau să vedem, ci încrezându-ne.din Zilele cerului pe Pământ

Foarte mulţi dintre noi vrem să vedem drumul nostru printr -o nouă sforţare înainte

ca măcar să fi pornit . Imaginează-ţi ce ar fi dacă am putea să ne vedem drumul de laînceput până la sfârşit. Cum ne-am mai dezvolta darurile spirituale? Credinţa, nădejdea şi

dragostea nu pot fi culese din pom, ca merele coapte. Adu-ţi aminte că după cuvintele:



„La început“ (Geneza 1:1) vine cuvântul „Dumnezeu“. Este primul nostru pas în credinţăcare întoarce cheia în broasca uşii puterii Lui. Este adevărat că Dumnezeu îi ajută pe ceicare se ajută singuri, dar El îi ajută şi pe cei neajutoraţi. Deci indiferent de împrejurăriletale, tu poţi să depinzi de El oricând.

A nădăjdui în Dumnezeu ne aduce la capătul călătoriei noastre mult mai repededecât picioarele noastre.

Multe oportunităţi se pierd când noi stăm şi ne gândim după ce El a spus: „Mergi!“

24 August

A m d e t o a t e ş i s u n t î n b e l ş u g .

( F i l i p e n i 4 : 1 8 )

În una din cărţile mele despre grădinărit este un capitol cu un titlu foarte interesant:„Flori care cresc la umbră“. Se ocupă cu acele zone ale unei grădini care nu prindniciodată lumina directă a soarelui, şi enumeră felurile de flori care nu numai că sedezvoltă în colţurile întunecoase, dar efectiv le place acolo şi înfloresc acolo.

Există asemănări aici cu lumea spirituală. Sunt creştini care par să înflorească atuncicând împrejurările lor materiale devin foarte aspre şi severe. Ei cresc în întuneric şi înumbră. Dacă lucrul acesta nu ar fi adevărat, cum am putea explica unele din experienţeleapostolului Pavel?

Când a scris versetul de mai sus, el era prizonier la Roma. Misiunea principală avieţii lui părea să fi fost distrusă. Dar tocmai în acest întuneric persistent au început florilesă-şi arate feţele în strălucirea unei glorii fascinante. Pavel poate că le-a mai văzut şi

înainte, crescând de-a lungul drumului deschis, dar cu siguranţă niciodată în această putere şi frumuseţe incomparabilă în care se arătau acum. Şi cuvintele promisiunilor şi-audeschis comorile pentru el într-un fel pe care nu-l mai experimentase niciodată înainte.

Printre acele comori erau lucruri aşa de minunate cum ar fi harul, dragostea, bucuriaşi pacea lui Hristos, şi se pare că ele aveau nevoie de întuneric ca să scoată la iveală tainalor şi gloria lor interioară. Temniţa întunecoasă şi sordidă devenise căminul adevăruluirevelat al lui Dumnezeu, şi Pavel a început să realizeze ca niciodată înainte dimensiuneaşi bogăţia moştenirii lui spirituale.

N-am cunoscut noi toţi bărbaţi şi femei care au început să-şi poarte puterea şisperanţele ca pe o haină regală de îndată ce au fost nevoiţi să îndure o perioadă deîntuneric şi singurătate? Oameni ca aceştia pot fi puşi în închisoare de către lume, dar comoara lor va fi închisă împreună cu ei, pentru că adevărata comoară nu poate fi închisăîn afara vieţii lor. Condiţia lor materială poate arăta ca un pustiu, dar „pustia şi ţara fărăapă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul“ (Isaia 35:1). John

Henry Jowett



Fiecare floare, chiar cea mai frumoasă, are umbra ei dedesubtul ei când

stă în lumina soarelui.

Unde este multă lumină, este şi multă umbră .

25 August

Î n a i n t e d e v e n i r e a c r e d i n ţ e i , n o i e r a m s u b p a z ă … ,î n c h i ş i p e n t r u c r e d i n ţ a c a r e t r e b u i a s ă f i e d e s c o p e r i t ă .

( G a l a t e n i 3 : 2 3 )

Dumnezeu, în vremurile trecute, a făcut ca oamenii să fie ţinuţi sub paza legii Lui,astfel încât să înveţe calea cu mult mai excelentă a credinţei. Pentru că tocmai prin lege ei

puteau să vadă standardul sfinţeniei lui Dumnezeu şi prin aceasta să realizeze totala lor neputinţă. Apoi ei vor învăţa bucuroşi calea credinţei Lui. Dumnezeu încă ne mai face să fim „închişi pentru credinţa care trebuie să fie“

învăţată. Natura noastră, împrejurările, încercările şi dezamăgirile, toate au rolul de a neţine supuşi şi „închişi“ până când vom vedea că singura cale de ieşire este calea credinţeiLui. Moise a încercat să elibereze pe poporul său folosind efortul propriu, influenţa lui

personală, şi chiar violenţa. Aşa că Dumnezeu l-a „închis“ pentru patruzeci de ani în pustiu înainte ca el să fie pregătit pentru lucrarea Sa.

Pavel şi Sila au fost chemaţi de Dumnezeu să predice Evanghelia în Europa. În Filipi„le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi … temnicerul … le-a băgat picioarele

în butuci“ (Fapte 16:23-24). Au fost „închişi“ pentru credinţă. Ei s-au încrezut înDumnezeu şi Îi cântau cântări de laudă în cele mai întunecate ceasuri ale lor, şi Dumnezeule-a adus eliberarea şi salvarea.

Apostolul Ioan a fost şi el „închis“ pentru credinţă, când a fost exilat în InsulaPatmos. Şi dacă n-ar fi fost trimis niciodată acolo, n-ar fi văzut niciodată acele viziuniglorioase ale lui Dumnezeu.

Dragă cititorule, eşti cumva în vreun necaz teribil? Ai experimentat o dezamăgire,sau o durere mare, sau o pierdere inexprimabilă? Eşti într -o situaţie dificilă? Bucură-te!Ai fost „închis“ pentru credinţă. Acceptă problemele tale aşa cum se cuvine şiîncredinţează-le lui Dumnezeu. Laudă-L, pentru că „toate lucrurile lucrează împreunăspre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu“ (Rom. 8:28) şi pentru că El face „asemenealucruri pentru cei ce se încred în El“ (Isaia 64:4). Dumnezeu îţi va trimite binecuvântări şiajutor, şi îţi va descoperi adevăruri cu care nu te-ai fi întâlnit niciodată altfel. Şi mulţi alţiivor primi şi ei descoperiri şi binecuvântări pentru că tu ai fost „închis“ ca să înveţi caleacredinţei. C. H. P.

Lucrurile mari se fac când omul şi munţii se întâlnesc, Nu se fac plimbându-te pe stradă.



26 August

N u e s t e î n m i n e .( I o v 2 8 : 1 4 )

Mi-amintesc că am spus într -o vară: „Ceea ce-mi trebuie de fapt este o excursie laocean“. Aşa că m-am dus la plajă, dar oceanul părea să spună: „Nu este în mine!“ Oceanul n-a făcut pentru mine ceea ce credeam că va face. Atunci am spus: „Poate cămunţii îmi vor da odihna de care am nevoie“. M-am dus în munţi, şi când m-am trezit în

prima dimineaţă, am privit magnificul munte pe care am tânjit atât de mult să-l văd. Dar priveliştea nu m-a satisfăcut, şi muntele a spus: „Nu este în mine!“

Ceea ce-mi trebuia de fapt era adâncul ocean al dragostei lui Dumnezeu şi munţiiînalţi ai adevărului Lui în mine. Înţelepciunea Lui avea adâncimi şi înălţimi pe care nici

oceanul nici munţii nu le puteau cuprinde şi care nu puteau fi comparate cu bijuteriile, cuaurul sau cu pietrele preţioase. Hristos este înţelepciunea şi El este nevoia noastră cea

mai profundă . Neliniştea noastră interioară poate fi potolită numai de revelaţia prietenieişi a dragostei Lui eterne faţă de noi. Margaret Bottome

I n i m a m e a e s t e a c o l o ! U n d e , p e c u l m i e t e r n e , l o c u i e ş t e P r e a i u b i t u l m e u P r i n t r e c r i n i ş i n a r c i s e g a l b e n e ; Î m b r ă c a t î n s t r ă l u c i r e a T r o n u l u i M a r e ş i A l b ,Î n v e s e l i t d e z â m b e t u l C e l u i c e s t ă p e t r o n ,C u g l o r i a c e - m p o d o b e ş t e t o t p ă r u l S ă u b o g a t Ş i - I f a c e c h i p u l n e m u r i t o r ş i m a i f r u m o s – A C O L O E S T E C O M O A R A M E A ş i i n i m a m e a e s t e a c o l o .

I n i m a m e a e s t e a c o l o ! C u C e l c a r e a f ă c u t v i a ţ a p e p ă m â n t a t â t d e m i n u n a t ă , A t â t d e b u n ă s - o t r ă i e ş t i , ş i t o t u ş i s ă m o r i d u p ă p l a n u l S ă u ; A t â t d e b l â n d , a t â t d e m ă r e ţ , a t â t d e b u n ş i a t â t d e v i t e a z ,M e r e u g a t a s ă i e r t e , a t â t d e p u t e r n i c s ă s a l v e z e .D u h u l S ă u p u r , m i n u n a t f a c e c e r u r i l e m a i f r u m o a s e ,Ş i a c o l o s e î n a l ţ ă r u g ă c i u n e a m e a p l i n ă d e d o r –

A C O L O E S T E C O M O A R A M E A ş i i n i m a m e a e s t e a c o l o . Poemul favorit al regretatului Charles E. Cowman

Nu poţi să te aştepţi niciodată să ţii un vultur în pădure. Poţi să aduni cele maifrumoase păsări în jurul lui, să faci un cuib pentru el pe cel mai înalt pin, şi să chemi alte

păsări să-i aducă cele mai alese delicatese, el le va refuza pe toate. Îşi va întinde aripile



mândre şi, cu ochii aţintiţi spre o stâncă alpină, se va ridica în zbor spre palatele luiancestrale din stâncă, unde furtunile şi căderile de apă îşi cântă muzica lor naturală.

Sufletul nostru doreşte fierbinte să se înalţe în zbor ca un vultur şi va găsi odihnănumai pe Stânca Veacurilor. Palatele lui ancestrale sunt palatele cerului, făcute din stâncaatributelor lui Dumnezeu. Şi durata zborului său maiestuos este eternitatea! „Doamne, TU

ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam“ (Psalmul 90:1). J. R. Macduff

„ C a s a m e a e D u m n e z e u Î n s u ş i “ ; H r i s t o s m - a d u s a c o l o .M - a m a ş e z a t î n b r a ţ e l e L u i p u t e r n i c e ; E l m - a r i d i c a t ş i , l a a d ă p o s t d e o r i c e p e r i c o l ,M - a p u r t a t „ p e u n d e n - a c ă l c a t n i c i u n p i c i o r d e c â t a l L u i “ ,Î n c e l m a i s f â n t C ă m i n c u D u m n e z e u ,Ş i m - a f ă c u t s ă l o c u i e s c î n E l , b u c u r â n d u - m ă a c o l o .O , L o c S f â n t ! O , C ă m i n d i v i n ş i m i n u n a t ! Ş i n o i , c e i m i c i a i l u i D u m n e z e u , r ă m â n e m a c o l o .

„ C a s a m e a e D u m n e z e u Î n s u ş i “ ; n - a f o s t a ş a d e l a î n c e p u t ! A m m e r s p e u n d r u m l u n g , l u n g , n o a p t e ş i z i ,Ş i a m c ă u t a t s ă g ă s e s c î n m i n e î n s u m i o c a l e .N i m i c d i n c e a m f ă c u t s a u a m s i m ţ i t n u m - a p u t u t a d u c e a p r o a p e .E f o r t u r i l e m e l e a u e ş u a t , ş i e r a m p l i n d e t e a m ă ,Ş i a t u n c i a m a f l a t c ă H r i s t o s e r a s i n g u r a c a l e ,C ă t r e b u i e s ă v i n l a E l ş i s ă r ă m â n î n E l ,Ş i D u m n e z e u m i - a s p u s a ş a .

Ş i a c u m „ C a s a m e a e D u m n e z e u “ , ş i m - a m a d ă p o s t i t a c o l o ,

D u m n e z e u f a c e f a ţ ă î n c e r c ă r i l o r d i n v i a ţ a m e a p ă m â n t e a s c ă ,D u m n e z e u m ă î n c o n j o a r ă ş i m ă a p ă r ă d e f u r t u n i ş i d e l u p t e ,D u m n e z e u i a p o v a r a g r i j i l o r m e l e z i l n i c e .O , L o c M i n u n a t ! O , C ă m i n d i v i n ş i m i n u n a t ! Ş i e u , c e l m i c a l l u i D u m n e z e u , s u n t a s c u n s î n s i g u r a n ţ ă a c o l o .D o a m n e , a c u m c ă e u l o c u i e s c î n T i n e ş i T u î n m i n e ,F ă - m ă m o r t f a ţ ă d e t o t c e e s t r ă i n d e T i n e ; C a a t u n c i c â n d m ă o d i h n e s c î n C ă m i n u l m e u n e s p u s d e m i n u n a t ,S u f l e t u l m e u s ă v a d ă î n t o t d e a u n a ş i n u m a i P e D u m n e z e u l m e u î n o r i c e l u c r u ş i î n o r i c e l o c ;

C a s a m e a e D u m n e z e u . autor necunoscut



27 August

E l l - a l u a t l a o p a r t e d i n n o r o d .( M a r c u 7 : 3 3 )

Pavel a făcut faţă nu numai testelor care au venit când era activ în slujba lui pentruHristos, ci şi testelor singurătăţii în timpul captivităţii. Noi putem să fim în stare să facemfaţă tensiunii celei mai intense munci, chiar dacă este cuplată cu o severă suferinţă, şitotuşi să ne prăbuşim complet dacă suntem puşi deoparte de la orice activitate sau lucrarecreştină. Lucrul acesta ar fi adevărat mai ales dacă am fi forţaţi să îndurăm un regim decarceră într -o celulă de închisoare.

Chiar şi cea mai maiestuoasă pasăre, care se înalţă în zbor mai sus decât toate celelalte şisuportă cele mai lungi zboruri, s-ar cufunda în disperare dacă ar fi pusă într -o colivie, unde arfi forţată să lovească neputincioasă cu aripile în zăbrelele închisorii ei. Ai văzut vreodată unvultur magnific forţat să lâncezească într -o colivie mică? Cu capul plecat şi aripile lăsate, e un

tablou trist al durerii inactivităţii. Să-l vezi pe Pavel în închisoare înseamnă să vezi o altă faţă a vieţii. Ai observat cums-a purtat? Părea că se uită peste vârful zidului închisorii lui şi peste capetele vrăjmaşilor lui. Uită-te chiar cum şi-a semnat numele pe epistolele lui – nu ca prizonier al lui Festus,nici al cezarului, şi nici ca o victimă a Sanhedrinului, ci ca un „întemniţat pentru Domnul“(Efeseni 4:1). În toate acestea, el a văzut numai mâna lui Dumnezeu la lucru. Pentru el,închisoarea a devenit un palat, cu coridoarele lui răsunând de strigăte triumfătoare delaudă şi bucurie.

Forţat de lucrarea misionară pe care a iubit-o atât de mult, Pavel şi-a construit un nouamvon – o nouă platformă a mărturiei. Şi din locul robiei lui au apărut unele din cele mai

încurajatoare şi mai folositoare predici despre libertatea creştină. Ce mesaje preţioase delumină au ieşit din umbrele întunecate ale captivităţii lui. Gândeşte-te de asemenea la acea listă lungă de sfinţi care au călcat pe urmele lui

Pavel şi au fost întemniţaţi pentru credinţa lor. Timp de doisprezece ani lungi, glasul luiJohn Bunyan a fost redus la tăcere într -o închisoare engleză din Bedford. Totuşi, acolo ascris el cea mai mare operă a vieţii lui, Călătoria creştinului – citită de mai mulţi oamenidecât orice altă carte cu excepţia Bibliei. El a spus odată: „Eram acasă în închisoare, şimarea mea bucurie m-a făcut să stau şi să scriu şi să scriu“. Şi întunericul lungii luicaptivităţi a devenit un vis minunat care să lumineze calea a milioane de călători osteniţi.

Doamna Guyon, o sfântă de origine franceză blândă şi plină de viaţă, a îndurat o perioadă foarte lungă de timp în spatele zidurilor închisorii. Şi precum sunetele unor păsări închise în colivie ale căror cântece sunt mai frumoase ca rezultat al încarcerării lor,muzica sufletului ei a călătorit departe de zidurile temniţei ei, înlăturând tristeţea dinmulte inimi descurajate.

O, ce mângâiere cerească a făcut Dumnezeu să curgă din locurile singurătăţii! S. C. Rees

L u a t l a o p a r t e d e I s u s ,S ă s i m t a t i n g e r e a m â i n i i S a l e ;



S ă m ă o d i h n e s c o v r e m e l a u m b r a S t â n c i i î n t r - o ţ a r ă o b o s i t o a r e .

L u a t l a o p a r t e d e I s u s ,Î n s i n g u r ă t a t e a m o h o r â t ă ş i t r i s t ă ,

U n d e n i c i o a l t ă m â n g â i e r e n u p o a t e a j u n g e l a m i n e ,D e c â t g l a s u l L u i a t â t d e d r a g i n i m i i m e l e .

L u a t l a o p a r t e d e I s u s ,C a s ă f i u s i n g u r d o a r c u E l ,

C a s ă a u d t o n u r i l e d r a g o s t e i L u i m i n u n a t e Î n m i j l o c u l t ă c e r i i ş i a u m b r e l o r î n t u n e c a t e .

L u a t l a o p a r t e d e I s u s ,V o i r e z i s t a î n l o c u r i l e p u s t i i ,

C â n d v o i a u z i c u m n - a m m a i a u z i t n i c i o d a t ă ,Ş i Î l v o i v e d e a „ f a ţ ă c ă t r e f a ţ ă “ ?

28 August

A c o l o l - a p u s l a î n c e r c a r e .( E x o d 1 5 : 2 5 )

Am vizitat odată camera de testare a unui laminor mare de oţel. Eram înconjurat deinstrumente şi echipamente care testau piesele de oţel la limită şi măsurau limita lor de

rezistenţă. Unele piese au fost răsucite până s-au rupt, şi atunci au fost etichetate cunivelul de presiune la care puteau rezista. Unele au fost întinse până la limita lor derezistenţă, cu nivelul lor de putere de asemenea notat. Altele au fost comprimate până lalimita lor de compresiune şi măsurate. Datorită testării, directorul laminorului ştia exactce presiune şi ce tensiune putea suporta fiecare piesă de oţel dacă era folosită la contruireaunei nave, a unei clădiri sau a unui pod.

De multe ori aşa se întâmplă şi cu copiii lui Dumnezeu. El nu vrea să fim ca niştevaze fragile de sticlă sau de porţelan. El vrea să fim ca aceste piese rezistente de oţel,capabili să suportăm presiunea de răsucire şi de compresiune la maximum fără să ne

prăbuşim.

Dumnezeu nu vrea să fim ca plantele de seră, care sunt adăpostite de vremea aspră,ci ca stejarii bătuţi de furtună; nu ca dunele de nisip care sunt mânate încolo şi încoace deorice rafală de vânt, ci ca munţii de granit care înfruntă furtunile cele mai puternice. Însă

pentru a realiza aceasta, El trebuie să ne ia în camera Lui de testare prin suferinţă. Şi mulţidintre noi n-au nevoie de nici un alt argument decât experienţele noastre pentru a dovedică suferinţa este într -adevăr camera lui Dumnezeu de testare a credinţei. J. H. M.



Este foarte uşor pentru noi să vorbim şi să teoretizăm despre credinţă, dar Dumnezeudeseori ne pune în creuzetul necazurilor ca să testeze puritatea aurului nostru şi să separezgura de metal. Ce fericiţi suntem dacă uraganele care bat asupra mării agitate a vieţiinoastre au efectul de a-L face pe Domnul Isus mai preţios pentru noi! Este mai bine săsupravieţuieşti furtunii cu Hristos decât să navighezi pe ape liniştite fără El. J. R. Macduff

Şi dacă Dumnezeu nu reuşeşte să maturizeze viaţa ta fără suferinţă?

29 August

D u c â n d u -Ş i c r u c e a .( I o a n 1 9 : 1 7 )

„Crucea schimbată“ este un poem care vorbeşte despre o femeie obosită care credea

că crucea pe care trebuie ea s-o poarte este cu siguranţă mai grea decât crucile altor oameni, aşa că vroia să poată alege crucea altui om. Când s-a dus să se culce, a visat că afost dusă într -un loc unde erau multe cruci diferite din care putea să aleagă. Erau dediferite forme şi mărimi, dar cea mai frumoasă dintre ele era acoperită cu aur şi pietrescumpe. „Pe aceasta aş putea s-o port cu uşurinţă“, a spus ea. Aşa că a ridicat-o, dar trupulei slăbit s-a clătinat sub greutatea crucii. Pietrele scumpe şi aurul erau frumoase, însă eraumult prea grele pentru ea ca să le care.

Următoarea cruce pe care a observat-o era foarte frumoasă, cu flori frumoaseîmpletite în jurul formei ei sculptate. Cu siguranţă aceasta era pentru ea. A ridicat-o, dardedesubtul f lorilor erau nişte spini mari care i-au sfredelit şi i-au rupt pielea.

În sfârşit a ajuns la o cruce simplă fără pietre scumpe, fără sculpturi, şi doar cucâteva cuvinte de dragoste înscrise pe ea. Când a ridicat-o, s-a dovedit a fi mai bună decâttoate celelalte, şi cel mai uşor de cărat. Şi când s-a uitat la ea, a observat că era scăldată

într-o lumină care cădea din cer. Atunci a recunoscut-o că era vechea ei cruce. A găsit-oîncă o dată, şi era cea mai bună dintre toate, şi cea mai uşoară pentru ea.

Vezi, Dumnezeu ştie cel mai bine ce cruce trebuie să porţi, şi noi nu ştim niciodatăcât de grea poate fi crucea altcuiva. Invidiem pe cineva care este bogat, cu o cruce de aurîmpodobită cu pietre scumpe, dar nu ştim cât de grea este. Ne uităm la cineva a cărui viaţă

pare atât de uşoară şi care poartă o cruce acoperită cu flori. Dar dacă am putea efectiv săîncercăm toate crucile care credem noi că sunt mai uşoare decât a noastră, n-am găsiniciodată una mai bună şi mai potrivită pentru noi decât a noastră. din Licăriri prin

ferestrele vieţii

D a c ă t u , c u n e r ă b d a r e , r e n u n ţ i l a c r u c e a t a ,N - o v e i m a i g ă s i d i n n o u î n l u m e a a c e a s t a ; N i c i î n a l t a , c ă c i a i c i ş i n u m a i a i c i Î ţ i e s t e d a t s ă s u f e r i p e n t r u D u m n e z e u .Î n l u m e a c e a l a l t ă o s ă p o ţ i m a i d e s ă v â r ş i t



S ă - L i u b e ş t i ş i s ă - I s l u j e ş t i , s ă - L l a u z i ,S ă t e a p r o p i i t o t m a i m u l t d e E l c u p l ă c e r e .D a r a t u n c i n o i n u v o m m a i f i c h e m a ţ i S ă s u f e r i m , c a r e e s t e m e n i r e a n o a s t r ă a i c i .N u p o ţ i s ă s u f e r i , d e c i , o o r ă s a u d o u ă ?

D a c ă E l t e - a r c h e m a a s t ă z i d e l a c r u c e a t a ,S p u n â n d : „S - a i s p r ă v i t – a c e a c r u c e g r e a a t a D e c a r e t e - a i r u g a t s ă f i i e l i b e r a t “ ,N u c r e z i c ă u n s e n t i m e n t d e r e g r e t T e - a r c o p l e ş i ? A i s p u n e :„ A ş a c u r â n d ? L a s ă - m ă s ă m ă î n t o r c ş i s ă m a i s u f ă r o v r e m e C u m a i m u l t ă r ă b d a r e . Î n c ă n u L - a m l ă u d a t p e D u m n e z e u “ .D e c i o r i c â n d v a v e n i , a c e a c h e m a r e p e c a r e t o ţ i o a ş t e p t ă m ,N e v a p ă r e a c u r â n d , p r e a c u r â n d . S ă l u ă m a m i n t e î n v i a ţ ă C ă D u m n e z e u p o a t e f i g l o r i f i c a t î n n o i a c u m .

Predica lui Ugo Bassi într-un spital

30 August

C e i c e c o b o r â s e r ă p e m a r e î n c o r ă b i i ,ş i f ă c e a u n e g o ţ p e a p e l e c e l e m a r i ,a c e i a a u v ă z u t l u c r ă r i l e D o m n u l u i

ş i m i n u n i l e L u i î n m i j l o c u l a d â n c u l u i .( P s a l m u l 1 0 7 : 2 3 -2 4 )

Omul care nu a învăţat că orice vânt care bate poate fi folosit pentru a ne călăuzi sprecer cu siguranţă nu stăpâneşte arta navigării şi este doar un novice. De fapt, singurul lucrucare nu ajută pe nimeni este liniştea de moarte. Orice vânt, fie el de la nord, de la sud, dela est sau de la vest ne poate ajuta să ajungem în portul binecuvântat. Deci caută doar aceasta: să stai bine pe mare – şi atunci să nu te temi de vânturile puternice. Rugăciuneanoastră să fie ca cea a unui englez bătrân: „O, Doamne, du-ne spre apele adânci ale mării,

pentru că suntem atât de aproape de ţărm încât chiar şi o mică briză de la cel rău ar puteasfărâma corabia noastră de stânci. Din nou, Doamne, du-ne spre apele adânci ale mării,acolo unde va fi suficient loc să câştigăm o victorie glorioasă“. Mark Guy Pearse

Adu-ţi aminte că credinţa noastră este întotdeauna la înălţimea ei maximă când

suntem în mijlocul încercării, şi încrederea în carne nu va suporta niciodată testarea.Credinţa pe vreme frumoasă nu este deloc credinţă. Charles H. Spurgeon

31 August



F e r i c e d e c e i c e n - a u v ă z u t , ş i a u c r e z u t .( I o a n 2 0 : 2 9 )

Ce important este pentru Dumnezeu să ne îndrepte mereu spre lucrurile care nu sevăd, pentru că suntem atât de uşor prinşi în cursă de lucrurile pe care le putem vedea!

Dacă Petru avea de gând să umble pe apă, trebuia să umble, dar dacă avea de gând săînoate până la Domnul Isus, trebuia să înoate. Nu putea să le facă pe amândouă. Dacă o pasăre are de gând să zboare, trebuie să stea departe de garduri şi de copaci, încrezându-seîn forţa aripilor sale. Şi dacă încearcă să stea la mică distanţă de pământ, nu va zburaniciodată foarte bine.

Dumnezeu a trebuit să-l aducă pe Avraam la capătul puterilor lui şi să-i arate că nu poate face nimic cu trupul lui. El a trebuit să-şi considere trupul „aproape mort“ (Evrei11:12) şi apoi să se încreadă în Dumnezeu ca să facă toată lucrarea. Când şi -a luat ochiide la el însuşi şi s-a încrezut numai în Dumnezeu, a devenit „deplin încredinţat căDumnezeu ce făgăduieşte poate să şi împlinească“ (Rom. 4:21).

Aceasta ne învaţă Dumnezeu, şi El trebuie să ţină rezultatele care ne încurajeazădeparte de noi, până învăţăm să ne încredem în El fără ele. Atunci Lui Îi place să facă lafel de real pentru noi Cuvântul Lui în actualitate precum este în credinţa noastră. A. B.

Simpson

N u c e r c a E l s ă - m i d e m o n s t r e z e c ă C u v â n t u l L u i e a d e v ă r a t ,

Ş i c ă î n a i n t e s ă p o t c r e d e E l t r e b u i e s ă m ă l a s e s ă v ă d .

Î m i e d e a j u n s s ă ş t i u C ă e a d e v ă r a t p e n t r u c ă E l s p u n e c ă e s t e ;

M ă v o i b a z a p e C u v â n t u l L u i n e s c h i m b ă t o r Ş i m ă v o i î n c r e d e p â n ă v o i p u t e a s ă î n ţ e l e g .

E. M. Winter



1 Septembrie

Ia tă , î ţ i vo i împod obi p ie tre le s cumpe cu ant imoniu.

( Isa ia 54:11)

Pietrele din zid au spus: „Noi am venit din munţii îndepărtaţi - din coastastâncilor colţuroase. Focul şi apa au lucrat asupra noastră timp de veacuri, dar n-au

produs decât nişte crăpături. Însă mâinile omeneşti ca ale voastre ne-au transformatîn cămine în care copiii rasei voastre nemuritoare se nasc, suferă, se bucură, găsescodihnă şi adăpost, şi învaţă lecţiile pe care Creatorul nostru şi al vostru ni le predă.Dar ca să ajungem să fim folosite pentru acest scop, am îndurat mult. Dinamita ne-a sfâşiat inima, şi târnăcoapele ne-au spart în bucăţi. Deseori când zăceamdeformate şi sparte în carieră, totul părea să fie fără formă sau sens. Dar treptat amfost tăiate în blocuri, şi unele dintre noi am fost cioplite cu instrumente mai ascuţite

până am căpătat o muchie fină. Acum suntem desăvârşite, suntem în locurilenoastre potrivite şi suntem de folos.

Voi, însă, sunteţi încă în cariera voastră. Voi nu sunteţi desăvârşiţi, şi dinaceastă cauză, aşa cum a fost odată cazul cu noi, sunt multe lucruri pe care voi nu leînţelegeţi. Dar voi sunteţi destinaţi pentru o clădire mai înaltă, şi într-o zi veţi fiaşezaţi în ea de mâini îngereşti, devenind pietre vii într-un templu ceresc“.

În ae ru l nemişca t muzica nu se aude ; În marmura brută se ascunde o f rumuseţe nevăzută ;

Ca să i asă muzică ş i f rumuse ţe e nevo ieDe a t ingerea meşteru lu i , de da l t a ascu ţ i t ă ascu lp to ru lu i .

Mare le Meş te r , ne a t ing e cu mâini le Lui îndemânat ice; Nu lăsa ţ i muzica d in noi să moară!

Marele Sculptor , c iopleş te -ne ş i ş l e fu ieş te -ne ; nu l ăsaSă r ămână , ascuns ş i p ie rdu t , ch ipu l Tău în no i !

2 Septembrie

Vouă v i s - a dat ha ru l …să ş i pă t im i ţ i p ent ru E l .(F i l ip en i 1 :29 )



Dumnezeu are o şcoală costisitoare, pentru că multe din lecţiile Lui se învaţăprintre lacrimi. Richard Baxter, un predicator puritan din secolul al XVII-lea, aspus odată: „O, Dumnezeule, Îţi mulţumesc pentru disciplina pe care am îndurat-oîn acest trup timp de cincizeci şi opt de ani“. Şi cu siguranţă el nu este singurul omcare a schimbat necazul în biruinţă.

În curând şcoala Tatălui nostru ceresc se va închide pentru noi, pentru căsfârşitul trimestrului şcolar este cu fiecare zi mai aproape. Fie ca noi să nu fugimniciodată de o lecţie grea sau de nuiaua disciplinei. Mai bogată va fi cununanoastră, şi mai plăcut va fi cerul, dacă răbdăm cu bucurie până la sfârşit. Atuncivom ajunge la glorie. Theodore L. Cuyler

Cel mai fin porţelan din lume este ars în cuptor cel puţin de trei ori, şi unele demai multe ori. Porţelanul de Dresda este întotdeauna ars de trei ori. De ce este forţatsă îndure o căldură atât de intensă? N-ar trebui să fie de ajuns o dată sau de douăori? Nu, trebuie să arzi porţelanul de trei ori pentru ca auriul, purpuriul şi celelalte

culori să fie mai strălucitoare, mai frumoase şi permanent ataşate. Noi suntem modelaţi după acelaşi principiu. Încercările omeneşti ale vieţii seaprind în noi de multe ori, şi prin harul lui Dumnezeu, se formează în noi culorifrumoase, făcute să strălucească pentru totdeauna. Cortland Myers

Cele mai f rumoase f lor i de pe pământ nu cresc pe câmpi iînsor i t e ,

Ci aco lo unde o ma re r id icare de t eren a rup t în două Pământul zâmbi tor . După ce bat vântur i le devasta toar e , Ş i cade lava top i tă , focu l ş i cenuşa , Glasul blând şi l inişt i t al lui Dumnezeu suf lă vindecare peste

tot . Din p ie tre le crăpate ş i d in prăpăst i i le adânci îmbrăcate în

ferigă, Curg ape v i i ca d in in imi le care p lâng ,

Acolo în dulce a geană de lumină cad p ic ături le de rouă Ş i înger i i au gr i jă de p lan te le lu i Dumnezeu când se lasă

noaptea ,

Ş i Prea iub i tu l t recând pe aco lo Va aduna cr in i i în zor i de z i .

J. H. D.

3 Septembrie



A văzut pe ucen ic i că se necăjesc cu vâs l i rea .(Marcu 6:48)

Necăjindu-ne şi luptându-ne nu împlinim lucrarea pe care ne-a dat-oDumnezeu de f ăcut. Numai Dumnezeu Însuşi, care lucrează întotdeauna fără stresşi fără încordare şi care niciodată nu Se surmenează, poate face lucrarea pe care odă copiilor Lui. Când ne încredem liniştiţi în El ca s-o facem, lucrarea va ficompletă şi va fi bine făcută. Şi felul în care putem să-L lăsăm pe El să-Şi facălucrarea prin noi este să rămânem atât de deplin în Hristos prin credinţă încât El săne umple până la refuz.

Un om care a aflat acest secret a spus odată: „Am venit la Domnul Isus şi am băut, şi cred că nu-mi va mai fi sete niciodată. Motto-ul vieţii mele a devenit: «Nute surmena, ci revarsă-te» şi a schimbat deja în întregime viaţa mea“.

Nu este nici un efort istovitor într-o viaţă din belşug, şi aceasta este irezistibilde liniştită. Este viaţa normală de omnipotenţă şi necurmată împlinire în careHristos ne invită pe fiecare din noi să intrăm - astăzi şi întotdeauna.

din Vremurile şcolii duminicale

Odihneş te- te , suf le te a l meu , o , t a ină b inecuvân ta tă , A vie ţ i i adevărate care Î l g lor i f ică pe Domnul :

Nu în to tdeauna su f le tu l cel mai ocupat Î l s lu jeş te ce l maibine ,

Ci acela care se odihneşte pe Cuvântul Lui vrednic de încredere.

Odihneş te- t e , nu- ţ i l ă sa in ima să se tu lbure , Pentru că valur i le foar te mici s t r ică imaginea f rumoasă

A g lo r i e i ce reş t i pe ca re l acu l l in i ş t i t o r e f l ec tă -Şi as t f e l tu por ţ i imag inea pe ca re El o a re .

Odihneş te- t e , su f l e t e a l meu , căc i od ihna es te de fo los ; In imi i l in i ş t i t e Dumnezeu î i f ace cunoscut t a ine le Sa le ;

Ast fe l ve i învă ţa să aş t ep ţ i , ş i să veghez i , ş i să munceş t i ,

În tă r i t ca să supor ţ i , î n t rucâ t Hr i s tos locu ieş te în t ine . Căci ce es t e s lu j i r ea decâ t v ia ţa lu i I sus , Tră i t ă în t r -un vas f ăcu t d in lu tu l f r ag i l a l pământu lu i ,

Care iubeş te ş i dă ru ieş te ş i se desch ide pen t ru a l ţ i i , O je r t f ă v ie de l a z i l a z i .

Odihneş te- t e , ca să f i i un r ăspuns



Pentru cei care în t reabă: „Cine es te Dumnezeu ş i undees te?“

Pentru că Dumnezeu es te odihnă, ş i unde locuieş te El es tel in i ş t e ,

Şi ce i ce locu iesc în El , au par te de od ihna Lui .Şi ce ar putea sa t i sface marea nel in iş te d in juru l tău ,

Decât pacea pro fundă a lu i Dumnezeu care I -a umplutin ima?

Pent ru că un Glas v iu încă mai cheamă pe ce i t rud i ţ i La Cel care a spus: „Veni ţ i la Mine ş i Eu vă voi da

odihnă“. Freda Hanbury Allen

În liniştea învierii este puterea învierii.

4 Septembrie

Când vor suna lung d in cornul de berbec , ş i când ve ţ i auz i

sunetul t râmbi ţe i , to t poporul să scoată mari s t r igăte .

Atunci z idul ce tă ţ i i se va prăbuşi , ş i poporul să se sui e , f iecare drep t înainte . ( Iosua 6:5 )

Strigătele mari ale credinţei neclintite sunt exact opusul cârtelilor credinţeişovăitoare şi a plângerilor inimilor descurajate. Dintre toate „tainele Domnului“(Psalmul 25:14, KJV), nu cred că există vreuna mai preţioasă decât taina acestor strigăte mari ale credinţei. „Domnul a zis lui Iosua: «Iată, am dat în mâinile taleIerihonul şi pe împăratul lui, pe vitejii lui ostaşi»“ (Iosua 6:2, KJV). El n -a zis:„Voi da“, ci „am dat“. Victoria aparţinea deja copiilor lui Israel, şi acum ei erau

chemaţi să intre în posesia ei. Dar marea întrebare care rămânea era cum. Păreaimposibil, dar Domnul avea un plan.Nimeni n-ar fi crezut în mod normal că un strigăt ar putea face să cadă zidurile

unei cetăţi. Însă secretul victoriei lor stătea tocmai în acel strigăt, pentru că erastrigătul credinţei. Şi era o credinţă care îndrăznea să revendice o victorie promisănumai pe baza autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu, chiar dacă nu era nici un semn



fizic de împlinire. Dumnezeu a împlinit promisiunea Lui ca răspuns la credinţa lor, pentru că atunci când au strigat, El a făcut să cadă zidurile.

Dumnezeu declarase: „Am dat în mâinile tale Ierihonul“, şi credinţa a crezutcă lucrul acesta este adevărat. Şi multe secole mai târziu Duhul Sfânt a înregistratacest triumf al credinţei în epistola către evrei în felul următor: „Prin credinţă aucăzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile“ (Evrei 11:30).


Cred in ţa nu poa te a junge n ic ioda tă la împl in i rea e i ,Până nu înăl ţăm cântarea de mul ţumire a v ic tor ie i :

În g lor ioasa ceta te a mântui r i i ,Dumnezeu ne-a spus că toa te por ţ i l e sun t l audă .

5 Septembrie

Fe r i c e de t o ţ i c e i c e n ă dă j du i e sc î n E l !( I sa i a 3 0 : 1 8 )

Deseori auzim despre aşteptarea lui Dumnezeu, care de fapt înseamnă că Elaşteaptă până suntem noi gata. Există şi o altă latură însă. Când noi Îl aşteptăm pe

Dumnezeu, noi aşteptăm până este El gata. Unii oameni spun, şi foarte mulţi cred, că îndată ce am îndeplinit toate

condiţiile Lui, Dumnezeu va răspunde rugăciunii noastre. Ei ne învaţă că El trăieşte într-un etern acum, că la El nu există nici trecut nici viitor, şi că dacă putem împlinitot ce cere El ca să ascultăm de voia Lui, imediat nevoile noastre vor fi satisfăcute,dorinţele noastre împlinite şi rugăciunile noastre ascultate.

Cu toate că este mult adevăr în această opinie, ea exprimă numai o latură aadevărului. Dumnezeu trăieşte într -adevăr într-un etern acum, însă El Îşi duce la

îndeplinire planurile Sale în timp. O cerere prezentată lui Dumnezeu este ca o

sămânţă aruncată pe pământ. Forţe mai presus de controlul nostru trebuie să lucrezeasupra ei până la realizarea concretă a răspunsului.din Susurul blând şi liniştit

Am dor i t să merg pe un drum uşor , Şi să l as în u rmă ru t ina p l i c t i s i toa re de acasă ,



Gândindu-mă să slujesc Dumnezeului meu în al te câmpuri delucru;

Dar I sus a spus : „T impul Meu n- a sos i t î ncă“ .

Am dor i t să semăn sămânţa în a l t pământ , Să f iu dez lega t d in l egă tu r i în luc ra re, ş i l ibe r ,

Să mă a lă tur a l tor lucră tor i în munca lor ; Dar I sus a spus: „Nu este aceasta a legerea Mea pentru

t ine“ .

Am dor i t să l as pus t iu l , ş i să f iu condus Să lucrez acolo unde suf le te le erau cufundate în păcat ş i

ruş ine , Ca să - i po t câş t iga ; da r S tăpânu l a spus :

„Eu nu t e -am chemat , vesteş te a ic i Numele meu“.

Am dor i t să duc bătă l i i le Împăratu lu i meu ,Să îna l ţ s t eagur i l e Lu i în to iu l ce le i mai g re le lup te ;

Dar marele meu Căpi tan m -a pus să aş t ep t ş i să cân t Cântă r i l e b i ru in ţelo r Lu i în v ia ţa mea l in i ş t i t ă .

Am dor i t să l as s f e ra g rea ş i d i f i c i l ă , Unde t r ebu ia să s t au ş i să aş t ep t s ingur ,

Ca să s imt că am lângă mine un a ju to r uman , Dar I sus m-a pus să păzesc o poar tă pă răs i t ă .

Am dor i t să las munca obişnui tă de f iecare z i , Unde n imeni nu părea să mă în ţe leagă sau să - i pese;

Dar I sus a spus : „Am a les pen t ru t ine aces t t e r en ,Ca tu să c reş t i pen t ru Mine f lor i rare“ .

Şi acum nu mai doresc n imic decât să fac Acasă , sau depar te , vo ia Lu i b inecuvân ta tă ,

Să lucrez cu mul ţ i sau cu pu ţ in i ; Şi as t fe l , „a legând să nu a leg“, in ima mea va f il in i ş t i t ă .

Şi Răbdarea vroia să aştepte.

selectatdin Călătoria Creştinului



6 SeptembrieTu rămâ i . (Evre i 1 :11)

Sunt aşa de mulţi oameni care stau singuri lângă şemineul lor! Ei stau lângă unalt scaun, odată ocupat, şi nu-şi pot reţine lacrimile care curg. Ei stau singuri atât demult, dar este Cineva care este nevăzut şi foarte aproape de ei. Dar dintr - un motiv oarecare, ei nu-şi dau seama de prezenţa Lui. A realiza aceasta este o binecuvântare,însă este foarte rară. Depinde de dispoziţia lor, de sentimentele lor, de condiţia lor fizică şi de vreme. Ploaia sau ceaţa deasă de afară, insomnia sau durerea intensă,

par să afecteze dispoziţia lor şi să le tulbure vederea, astfel încât ei nu realizează prezenţa Lui.

Există, însă, ceva chiar mai bun decât a realiza , şi chiar mai binecuvântat. Estecomplet independent de aceste alte condiţii şi este ceva care va rămâne cu voi. Esteaceasta: să recunoşti acea prezenţă nevăzută, care este atât de minunată, deliniştitoare, de calmantă şi de caldă. Deci recunoaşte prezenţa Stăpânului. El esteaici, aproape de tine, şi prezenţa Lui este reală. Recunoaşterea te va ajuta deasemenea să realizezi, dar ea nu depinde niciodată de aceasta.

Da, este infinit mai mult - adevărul este o prezenţă, nu un lucru, nu un fapt, sau

o afirmaţie. Cineva este prezent, şi El este un Prieten inimos şi este Domnul celatotputernic. Acesta este un adevăr plin de bucurie pentru inimile care plâng de pretutindeni, indiferent de motivul lacrimilor şi oricare ar fi râul pe malul căruiaeste plantată salcia lor plângătoare. Samuel Dickey Gordon

Când d in v i aţa mea au d ispărut bucur i i le de a l tădată , Şi comor i le , care erau a le mele odată , nu le mai pot

revendica ,Aces t adevăr îmi h răneş te in ima înse ta tă ş i în fometată :

Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşt i mereu acelaş i !

Când râur i l e seacă , ace le r âu r i de bucur ie înv io ră toare - Pr ie teni i a tâ t de b inecuvântate , de rodnice , de l ibere;

Când ceru l să ru ta t de soare f ace loc nor i lo r depr imanţ i , Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşt i încă în in ima mea.



Când pu te rea t e l a să , ş i p i c ioare le , acum obos i t e ş i s l e i t e , Nu mai pot merge în misiuni le fer ic i te ,

De ce să o f t ez , sau să l as să mi se în tunece z i l e l e? Doamne, TU RĂMÂI AICI! Mi-ai putea da mai mul t?

Astfe l în z i le le v ie ţ i i mele - o r i c ine sau o r ice mi -a r l ips i ,Pr ieteni , pr ieteni i , bucuri i , într -o măsură mai mică sau

mai mare,Cântăr i le vor f i ale mele, nici o într istare nu t rebuie să mă

asal teze,Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşt i încă în in ima mea.

J. Danson Smith

7 Septembrie

Dumnezeu es te adăpostul ş i spr i j inul nostru ,

un a ju tor care nu l ipseş t e n ic ioda tă în nevo i .( P s a l m u l 4 6 : 1 )

„De ce nu m - a ajutat Dumnezeu mai devreme?“ Aceasta este o întrebare care se punedeseori, dar nu este voia Lui să acţioneze după pr

ogramul nostru . El doreşte să te

schimbe prin necazul acesta şi să te facă să înveţi o lecţie din asta. El a promis: „voi

fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi“ (Psalmul 91:15). El va fi cu tine în strâmtorare toată ziua şi toată noaptea. După aceea, El te va scoate din ea, dar nuînainte ca tu să încetezi să mai fi neliniştit şi îngrijorat din cauza ei şi să devii calmşi liniştit. Atunci El va spune: „Ajunge“.

Dumnezeu foloseşte necazul ca să-i înveţe pe copiii Săi lecţii preţioase.Dificultăţile sunt făcute să ne educe, şi când lucrarea lor bună s-a împlinit, vom

primi o răsplată glorioasă prin ele. Există o bucurie dulce şi o valoare reală îndificultăţi, pentru că El le priveşte nu ca dificultăţi, ci ca oportunităţi. selectat

Nu în to t deauna scoş i DIN vremur i l e noas t r e de necaz , Şi d in lup te le ap r ige ş i cumpl i t e ,

Ci ÎN - mai adânc ÎN - pent ru odihn a noast ră s igură , Locul păci i noast re , în El .



Annie Johnson Flint

O dată am auzit următoarea afirmaţie de la un bătrân simplu, şi n-am uitat-oniciodată: „Când Dumnezeu te încearcă, este timpul potrivit să-L încerci, punând laîncercare promisiunile Sale şi apoi cerând de la El exact ceea ce încercările tale aufăcut necesar“.

Există două căi de a ieşi dintr -o încercare. Una este pur şi simplu să încerci săscapi de încercare, şi apoi să fii mulţumitor când s-a terminat. Cealaltă este sărecunoşti încercarea ca fiind o provocare de la Dumnezeu ca să ceri obinecuvântare mai mare decât ai experimentat vreodată înainte, şi s-o accepţi cu

plăcere ca o oportunitate de a primi o măsură mai mare din harul divin al luiDumnezeu.

În felul acesta, chiar şi Adversarul devine un ajutor pentru noi, şi toatelucrurile care par să fie împotriva noastră ajung să ne ajute pe drum. Cu siguranţă,

aceasta vor să spună cuvintele: „În toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne - a iubit“ (Romani 8:37). A. B. Simpson

8 Septembrie

M-ai scos la loc la rg , când am fost la s t râmtoare .

(Psalmul 4:1 , KJV)

Acest verset este una din cele mai mari mărturii scrise vreodată cu privire laeficienţa lucrării lui Dumnezeu în favoarea noastră în timpuri de criză. Esteexprimarea mulţumirii că a fost scăpat nu de suferinţă, ci mai degrabă prin suferinţă. Afirmând că: „M-ai scos la loc larg, când am fost la strâmtoare“,

psalmistul spune că necazurile vieţii au fost ele însele sursa acestei scoateri la loclarg a vieţii lui.

N-am experimentat noi aceasta de o mie de ori şi am văzut că este adevărat?Cineva a spus odată despre Iosif că atunci când era în închisoare, „fiarele i-au intratîn suflet“. Şi tăria fierului este exact ce avea el nevoie, pentru că mai devremeexperimentase numai strălucirea aurului. El se bucurase de visele tinereţii, şivisarea întăreşte într -adevăr inima. Cine varsă lacrimi mari pentru o simplă povestede dragoste nu va fi de prea mare ajutor într-o criză adevărată, pentru căadevăratele necazuri vor fi prea mari pentru el. Toţi avem nevoie de fier în viaţă ca



să ne scoatem caracterul la loc larg. Aurul este doar o viziune trecătoare, în timp cefierul este adevărata experienţă de viaţă. Lanţul care este legătura obişnuită care neuneşte cu alţii trebuie să fie unul de fier. Atingerea obişnuită a umanităţii care dăoamenilor adevărata asemănare nu este bucuria, ci necazul - aurul este parţial doar

pentru câţiva, dar fierul este universal. Dragă suflete, dacă vrei ca adevărata ta compasiune pentru alţii să crească,

trebuie să doreşti ca viaţa ta să fie restrânsă până la un anumit grad de suferinţă.Închisoarea pentru Iosif a fost chiar drumul spre tronul său, şi ar fi fost incapabil săridice povara de fier a fraţilor săi dacă n-ar fi experimentat fierul în propria luiviaţă. Viaţa ta va fi extinsă în funcţie de cât fier ai îndurat, pentru că în umbrelevieţii tale vei găsi adevărata împlinire a viselor tale de glorie. Aşa că nu te plângede umbrele întunericului - în realitate, ele sunt mai bune decât ar putea să fievreodată visele tale. Să nu spui că întunericul închisorii te-a încătuşat, pentru căaceste cătuşe ale tale sunt aripi - aripi cu care zbori spre inima şi sufletul umanităţii.

Şi poarta închisorii tale este poarta spre inima universului. Dumnezeu te-a scos laloc larg prin suportarea lanţului necazurilor. George Matheson Dacă Iosif n-ar fi fost niciodată prizonier în Egipt, n-ar fi fost niciodată

guvernatorul Egiptului. Lanţul de fier cu care i-au legat picioarele, i-a adus lanţulde aur de la gâtul său. selectat

9 Septembrie

O a l tă par te a căzu t pe locur i s tâncoase , unde n-avea pământ

mult:

a răsări t îndată , pentru că n -a găs i t un pământ adânc .

(Mate i 13:5)

Pământul nu era adânc! Din contextul învăţăturii acestei parabole, se pare cănoi trebuie să facem ceva cu privire la adâncimea pământului. Sămânţa roditoare a

căzut în „pământ bun“ (v.8), sau în inimi bune şi oneste. Presupun că oameniisuperficiali sunt cei care „n-au pământ mult“ - cei care n-au nici un scop real înviaţă şi sunt uşor influenţaţi de o chemare tandră, de o predică bună, sau de osimplă melodie. Şi la început par că vor ajunge la ceva pentru Dumnezeu, dar

pentru că ei „n-au pământ mult“, n-au nici un scop profund sau autentic, şi nici odorinţă arzătoare de a cunoaşte voia Lui ca să-l împlinească. De aceea trebuie săavem grijă să păstrăm pământul din inima noastră.



Când unui soldat roman i-a spus călăuza lui că dacă va insista să facă oanumită călătorie, s-ar putea să-i fie fatal, el a răspuns: „Trebuie neapărat să merg -nu trebuie neapărat să trăiesc“. Aceasta era cu adevărat o convingere profundă, şinumai când suntem convinşi în felul acesta vieţile noastre vor ajunge la ceva. Dar oviaţă superficială trăieşte după impulsurile, impresiile, intuiţiile, instinctele şi înmod deosebit după împrejurările ei. Cei care au însă un caracter profund, privescdincolo de toate aceste lucruri şi merg neclintiţi înainte, pentru că văd viitorul, încare necazul, aparenta înfrângere şi căderea vor fi inversate. Ei navighează dreptprin norii de furtună spre lumina strălucitoare a soarelui, care întotdeauna îiaşteaptă de partea cealaltă.

Odată ce Dumnezeu ne-a adâncit, El ne poate da cele mai adânci adevăruri aleSale, cele mai profunde taine ale Sale, şi ne va încredinţa o putere mai mare. Doamne, condu-ne spre adâncimile vieţii Tale şi scapă-ne de o existenţăsuperficială!

Spre câm pur i m a i va s t e a l e v iz iun i i s f in t e ; Spre înăl ţ imi mai măreţe a le credin ţe i ş i dragoste i ; Îna in te ş i în sus , în ţe l egând dep l in Toate lucrur i le pent ru care El te cheamă de su s .

A. B. Simpson

10 Septembrie

DOMNUL va sfâr ş i ce a început pentr u mine.

(Psalmul 138:8)

Există un mister divin în suferinţă, un mister care are o putere uimitoare şisupranaturală şi care n-a fost niciodată pe deplin înţeles de raţiunea umană. Nimeni

nu a realizat vreodată un nivel profund de spiritualitate sau de sfinţenie fără săexperimenteze multă suferinţă. Când un om care suferă ajunge la un punct în care

poate fi calm şi fericit, zâmbind în interiorul lui în faţa suferinţei prin care trece, şinu-L mai roagă pe Dumnezeu să-l scape de ea, atunci suferinţa şi-a împlinitmisiunea binecuvântată, răbdarea şi-a făcut „desăvârşit lucrarea“ (Iacov 1:4), şidurerea crucificării a început să se transforme într -o cunună.



Prin această experienţă a suferinţei depline Duhul Sfânt lucrează multe lucrurimiraculoase în adâncul sufletului nostru. În această stare, întreaga noastră fiinţă stă

perfect liniştită sub mâna lui Dumnezeu; toată puterea şi abilitatea minţii, voinţa şiinima sunt în sfârşit supuse; liniştea eternităţii ne linişteşte întreg sufletul; şi însfârşit, gura devine tăcută, având doar câteva cuvinte de spus, şi nu mai strigăcuvintele pe care Domnul Hristos le-a rostit pe cruce: „Dumnezeule! Dumnezeule!Pentru ce M-ai părăsit?“ (Psalmul 22:1).

În acest punct omul nu-şi mai imaginează castele în cer, şi nu mai urmăreşteidei nebune, şi raţiunea lui devine calmă şi relaxată, cu toate alegerile înlăturate,

pentru că singura alegere acum a devenit planul lui Dumnezeu. De asemenea,sentimentele lui sunt înţărcate de la alţi oameni şi alte lucruri, pierzându-şisensibilitatea, astfel încât nimic nu-l poate răni, nu-l poate ofensa, nu-l poate opri şinu-i poate sta în drum. Acum el poate să lase împrejurările să fie aşa cum sunt, şi săcontinue să-L caute numai pe Dumnezeu şi voia Lui, cu acea calmă asigurare că El

face totul în univers, fie bine fie rău, în trecut sau în prezent, ca să lucreze „sprebinele celor ce iubesc pe Dumnezeu“ (Rom. 8:28).O, binecuvântările supunerii absolute faţă de Hristos! Ce binecuvântare este să

ne pierdem puterea, înţelepciunea, planurile şi dorinţele şi să fim acolo unde fiecareuncie din fiinţa noastră devine ca o mare liniştită a Galileii sub picioareleatotputernice ale Domnului Isus! din Hrana sufletului

Lucrul cel mai important este să suferi fără să te descurajezi.François Fenelon

In ima care s lu jeş te , ş i i ubeş te , ş i r ămâne c red inc ioasă , Aude pre tu t indeni mişcarea ar ip i lor îngereşt i .

11 Septembrie

Ş i as t fe l , f i indcă [Avraam ] a aş tepta t cu răbd are ,

a dobândi t făgăduinţa .

(Evre i 6 :15)

Avraam a fost încercat o perioadă foarte lungă de timp, dar a fost răsplătit din belşug. Domnul l-a încercat întârziind împlinirea promisiunii Sale. Satan l-aîncercat prin ispită, şi oamenii l-au încercat prin invidia, neîncrederea şiîmpotrivirea lor faţă de el. Sara l-a încercat prin temperamentul ei neliniştit. Totuşi



el a îndurat cu răbdare, fără să pună întrebări cu privire la veridicitatea şi puterealui Dumnezeu şi fără să se îndoiască de credincioşia şi dragostea lui Dumnezeu. Înschimb, Avraam s-a supus suveranităţii divine şi înţelepciunii infinite a luiDumnezeu. Şi el a tăcut de-a lungul multor întârzieri, dorind să aştepte timpulDomnului. După ce a îndurat cu răbdare, a obţinut împlinirea promisiunii.

Preaiubitule, promisiunile lui Dumnezeu nu vor rămâne niciodată neîmplinite,şi cei care aşteaptă cu răbdare nu vor fi niciodată dezamăgiţi, căci credinţaadevărată duce la realizare. Viaţa lui Avraam condamnă spiritul de grabă, mustră

pe cei care se plâng, laudă pe cei răbdători şi încurajează supunerea tăcută faţă devoia şi calea lui Dumnezeu.

Adu-ţi aminte că Avraam a fost încercat, dar a aşteptat cu răbdare, şi în celedin urmă a primit ce i-a fost promis, şi a fost mulţumit. Dacă îi vei urma exemplul,vei avea parte de aceeaşi binecuvântare. selectat

12 Septembrie

Cine es t e aceea , care se su ie d in pus t i e , rezemată de iub i tu l e i?

(Cântarea Cântăr i lor 8 :5 )

Odată am învăţat o lecţie importantă la o adunare de rugăciune la o biserică

din sud. Când s-a rugat un om, el I-a cerut Domnului diverse binecuvântări, aşacum şi tu şi eu facem, şi apoi I-a mulţumit Domnului pentru multe binecuvântărideja primite, aşa cum şi tu şi eu facem. Dar el şi-a încheiat rugăciunea cu aceastăcerere neobişnuită: „Şi Doamne, susţine-ne! Da, susţine-ne în toate părţile slabe!“

Tu ai „părţi slabe“? Rugăciunea acestui om smerit le-a zugrăvit într -un fel nouşi totodată ni L-a prezentat pe Marele Susţinător într -o nouă lumină. El L-a văzutpe Dumnezeu ca umblând totdeauna alături de creştin, gata să întindă braţul Său

puternic ca să-l sprijine pe cel slab în „toate părţile lui slabe“.

Copi lu l dragoste i Mele , reazemă - t e b ine ,Şi l asă -Mă să s imt p res iunea g r i j i lo r t a l e ; Ş t iu povara t a , cop i l e . Eu a m crea t -o ;Am cântăr i t -o în mâna Mea; n- am făcu t n ic i o par t eDin greuta tea e i doar pent ru puterea ta ,Pentru că deşi Eu am impus -o , am spus :„Voi f i ap roape , ş i când ea se va r ezema de Mine ,



Aceas tă povară va f i a Mea , nu a e i ; Aşa că - l vo i ţ ine pe cop i lu l Meu încon ju ra t de b ra ţe le Dragos te i Mele“ . Pune-o jos a ic i , nu t e t emeS-o aşez i pe un umăr ca re ţ ine Domnia peste lumi . Ş i v ino mai aproape:

Nu eş t i destu l d e aproape. Vreau să p r imesc gr i j i le ta le ; Ca să - l s imt pe cop i lu l Meu p lecându-se pe p iep tu l Meu .Mă iubeş t i , ş t iu . Aşa că nu t e îndo i ; Ci pent ru că Mă iubeşt i , reazemă - t e b ine .

13 Septembrie

Dis-de-dimineaţă … suie - t e … să s ta i aco lo îna in tea Mea ,

pe vâr ful muntelui .

(Exod 34:2)

Dimineaţa este timpul la care am stabilit că mă întâlnesc cu Domnul.„Dimineaţa“ - chiar cuvântul în sine este ca un ciorchine de struguri delicioşi, bunide zdrobit în vin sfinţit pe care să-l beau. Dimineaţă! Acesta este momentul cândDumnezeu vrea să fiu plin de putere şi speranţă ca să pot să încep urcuşul meu

zilnic nu în slăbiciune, ci în putere. Azi-noapte am îngropat oboseala zilei de ieri, şiazi-dimineaţă am luat o nouă porţie de energie. Binecuvântată este ziua cânddimineaţa este sfinţită - pusă deoparte pentru Dumnezeu! Plină de succes este ziuacând prima victorie este câştigată în rugăciune! Sfântă este ziua când zorile măgăsesc pe vârful muntelui cu Dumnezeu!

Dragă Tată, vin să mă întâlnesc cu Tine. Nimic de pe câmpia banală, defiecare zi a vieţii nu mă va ţine departe de înălţimile Tale sfinte. La chemarea Ta euvin, aşa că am siguranţa că mă vei întâmpina. Fiecare dimineaţă începută atât de

bine pe munte mă va face puternic şi plin de bucurie tot restul zilei! Joseph Parker

Lin i ş t i t , l i n i ş t i t cu Tine , când r ăsa re d iminea ţa purpur ie , Când păsăr i l e se t r ezesc , ş i umbre le fug ;

Mai f rumoasă decât d imineaţa , mai minunată ca lumina z i le i , Se iveş te în zo r i du lcea conş t i en ţă că sun t cu Tine .



Singur cu Tine , în mi j locul umbrelor învălu i te în ceaţă , În l in i ş t ea so lemnă a na tu r i i no i -născu te;

Singur cu Tine în sen ină adora re , În t ăce rea p ică tu r i lo r de rouă ş i -n p rospe ţ imea zor i lo r .

Aşa cum într-un răsă r i t de soare pes te un ocean fă ră va lu r i , Se odihneşte imaginea luceafărulu i de d imineaţă ,

Tot aşa în aceas tă l in i ş t e , Tu d i s t ing i doar Ch i pul Tău în a pele in imi i mele .

Când suf le tu l se cufundă, copleş i t de oboseală , în somn, Ochi i lu i ce se închid pr ivesc în sus la Tine în

rugăc iune ; Dulce e od ihna sub a r ip i l e Ta le ocro t i toare ,

Dar mai du lce es t e să mă t r ezesc ş i să Te găsesc aco lo .

Harriet Beecher Stowe

Mama mea şi-a făcut un obicei de fiecare zi, imediat după micul dejun, să petreacă o oră în camera ei, citind Biblia, meditând asupra ei şi rugându-seDomnului. Ora aceea era ca o fântână binecuvântată din care ea îşi trăgea puterea şi

prospeţimea care o pregăteau pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor ei. De asemeneao făceau în stare să-şi păstreze pacea autentică în ciuda încercărilor şi ameschinăriilor normale care acompaniază atât de des viaţa în vecinătatea multor oameni.

Când mă gândesc la viaţa ei şi la tot ce a trebuit să îndure, văd victoriaabsolută a harului lui Dumnezeu în femeia creştină ideală. Era o fiinţă atât deminunată pe care niciodată n-am văzut-o pierzându-şi cumpătul sau spunând uncuvânt la mânie. Niciodată n-am auzit-o luând parte la bârfă deşartă sau făcând oremarcă defăimătoare despre o altă persoană. De fapt, niciodată n-am văzut în eanici cea mai mică urmă de emoţie nepotrivită pentru cineva care a băut dintr -un„râu cu apa vieţii“ (Apoc. 22:1) şi care a mâncat din „Pâinea vie, care a coborât dincer“ (Ioan 6:51). Frederick William Farrar

Dă-I lui Dumnezeu floarea proaspătă a zilei. Nu-L lăsa niciodată să aştepte până i se ofilesc petalele.

14 Septembrie



Dacă voieşte c ineva să v ină după Mine,să se l epede de s ine însuş i , să -ş i i a crucea ş i să Mă urmeze .

(Marcu 8:34)

Crucea pe care Domnul meu mă cheamă s-o port poate lua multe formediferite. S-ar putea să trebuiască să fiu mulţumit cu îndatoririle pământeşti într -ozonă limitată de slujire, când eu cred că abilităţile mele sunt potrivite pentru olucrare mult mai mare. S-ar putea să mi se ceară să cultiv mereu acelaşi câmp andupă an, deşi el nu dă nici un fel de recoltă. S-ar putea ca Dumnezeu să-mi ceară sănutresc gânduri bune şi pline de dragoste faţă de persoana care mi-a făcut rău şi să-ivorbesc cu blândeţe, să-i iau partea când alţii i se opun, şi să-i acord compasiune şimângâiere. S-ar putea să trebuiască să mărturisesc deschis despre Stăpânul nostruînaintea acelora care nu vor să li se amintească de El sau de cererile Lui. Şi s-ar

putea să fiu chemat să umblu prin această lume cu o faţă radioasă şi zâmbitoare în

timp ce inima mea este zdrobită. Da, sunt multe cruci, şi fiecare din ele este grea şi dureroasă. Şi e puţin probabil ca eu să caut vreuna din ele de unul singur. Totuşi niciodată Domnul Isusnu este atât de aproape de mine ca atunci când îmi ridic crucea, o pun supus peumăr şi o primesc cu un duh răbdător şi fără să mă plâng.

El Se apropie de mine ca să-mi maturizeze înţelepciunea, să-mi adâncească pacea, să-mi mărească curajul şi să-mi suplimenteze puterea. Toate acestea El leface pentru ca prin experienţa care este atât de dureroasă şi de chinuitoare pentrumine să fiu de un mai mare ajutor pentru alţii. Şi atunci mă voi face ecoul acestor cuvinte rostite de unul din presbiterienii scoţieni ai secolului al XVII-lea, închis

pentru credinţa lui de către John Graham de Claverhouse - „Am crescut sub povară“. Alexander Smellie

Foloseşte crucea ce o porţ i ca un to iag care să t e a ju te pedrum, nu ca o p ia t ră de po t i cn i re care să t e facă să caz i .

Poţ i să - i duc i pe a l ţ i i de la t r i s t e ţ e la bucur ie , Dacă - ţ i porţ i c rucea cu un z âmbet .

15 Septembrie



Scoală - te , cr ivăţule! Vino, vântule de miazăzi !Suf laţ i peste grădina mea, ca să p icure mirosur i l e d in ea !

(Cântarea cântări lor 4:16)

Unele din mirodeniile şi plantele menţionate în versetul 14 din capitolul demai sus sunt foarte descriptive şi simbolice. Sucul de aloe are un gust amărui, dar este calmant când se aplică pe piele, ceea ce ne spune despre dulceaţa lucrurilor amare, dulcele amărui, având o aplicaţie importantă pe care numai cei care auexperimentat-o o vor înţelege. Smirna este simbolul morţii, fiind folosită pentruîmbălsămarea mortului. Ea reprezintă dulceaţa care vine în inimă după ce aceasta amurit faţă de voinţa proprie, faţă de mândrie şi faţă de păcat.

Ce farmec inexprimabil pare să înconjoare pe unii creştini, doar pentru că ei poartă în înfăţişarea lor curată şi în duhul lor blând urma crucii! Este dovada sfântăa faptului că ai murit faţă de ceva care odată era mândru şi puternic, dar acum este

pentru totdeauna predat la picioarele Domnului Isus. Şi este de asemenea farmeculceresc al unui duh zdrobit şi al unei inimi pline de căinţă, este muzica frumoasăcare se înalţă dintr -o cheie minoră, şi dulceaţa adusă rodului copt de atingereagerului.

În sfârşit, tămâia era un parfum care se înălţa numai după ce era atins de foc.Tămâia arzând se transforma în nori de un miros plăcut care se înălţau din mijloculfocului. Aceasta simbolizează inima unui om a cărei dulceaţă a luat naştere prinflăcările suferinţei până când partea sfântă, cea mai dinăuntru a sufletului esteumplută cu nori de laudă şi rugăciune.

Preaiubiţilor, dau vieţile noastre miresme şi parfumuri - plăcutele miresme aleinimii? din Viaţa plină de dragoste a Domnului nostru

O fabu lă per sană spune : În t r -o z iUn că lă to r a găs i t o buca tă de lu t Atât de p l ină de par fum plăcut Încât mireasma e i a umplut toată camera . „Ce eş t i t u?“ a în t r eba t e l r epede , „Eş t i t u o nes temată d in Samarkand , Sau nard pur ascuns în aceas tă fo rmă s implă ,

Sau a l t ă mar fă scumpă?“ „Nu, nu sun t decâ t o buca tă de lu t“ .

„Atunci de unde acest par fum minunat - spune!“„Pr ie tene , dacă v re i să - ţ i dezvă lu i sec re tu l , Am locui t cu t randaf i ru l“ .Frumoasă parabo lă ! Ş i ce i ce iubesc



Să locuiască cu t randaf i ru l d in Saron

16 SeptembrieAscunde- te lângă pârâul Cheri t .

(1 Împăraţ i 17 :3 )

Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să înveţe valoarea părţii ascunse a vieţii. Omulcare urmează să slujească într -o poziţie înaltă înaintea altora trebuie totodată să ia o

poziţie smerită înaintea Dumnezeului său. Să nu fim surprinşi dacă Dumnezeu nespune câteodată: „Copile drag, ai avut destul din acest pas grăbit, din această agitaţie şi publicitate. Acum vreau să mergi şi să te ascunzi - „ascunde-te lângă

pârâul Cherit“ de boală, de necazuri, sau într -un loc de solitudine totală, din caremulţimile au plecat“. Şi fericit este omul care poate să-I răspundă Domnului: „VoiaTa este şi a mea. De aceea alerg să mă ascund în Tine. «Aş vrea să locuiesc pevecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale» (Psalmul 61:4)“.

Orice suflet neprihănit care doreşte să exercite o mare influenţă asupra altora,trebuie mai întâi să-şi câştige puterea dintr -un „pârâu Cherit“ ascuns. Dobândirea

puterii spirituale este imposibilă dacă nu ne ascundem de alţii şi de noi înşine lângăun pârâu adânc din care putem sorbi puterea eternului Dumnezeu. Fie ca vieţilenoastre să fie asemenea vegetaţiei seculare care a absorbit puterea din strălucirea

soarelui şi acum dă înapoi energie după ce a devenit cărbune.Lancelot Andrews, un episcop al bisericii engleze şi unul din traducătoriiBibliei King James din 1611, a experimentat „pârâul lui Cherit“, în care petreceacinci ore în fiecare zi în rugăciune şi devoţiune faţă de Dumnezeu. John Welsh, uncontemporan al lui Andrews, şi un presbiterian care a fost închis pentru credinţa luide către James al VI-lea al Scoţiei, avea şi el „pârâul“ lui. El considera ziua irositădacă nu petrecea opt până la zece ore singur în comuniune cu Dumnezeu. „Pârâul“lui David Brainerd erau pădurile Americii de Nord pe când slujea ca misionar pionier printre indienii americani în secolul al XVIII-lea. Şi Christmas Evans, un

predicator de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, aavut lungile şi singuraticele lui călătorii pe dealurile Ţării Galilor.

Privind înapoi la epoca binecuvântată din care începem să datăm secolele,vedem că sunt multe „pârâuri“ remarcabile. Insula Patmos, singurătatea închisorilor romane, deşertul Arabiei, şi dealurile şi văile Palestinei sunt toate la fel dememorabile ca acelea experimentate de oamenii care au format lumea noastrămodernă.



Domnul nostru Însuşi a trăit lângă „pârâul Său Cherit“ în Nazaret, în pustiul Iudeii,în mijlocul măslinilor din Betania, şi în singurătatea cetăţii din Gadara. Deci niciunul dintre noi nu este scutit de o experienţă a „pârâului“, în care sunetul vocilorumane este înlocuit de apele tăcerii care curg din tronul lui Dumnezeu, şi în caregustăm dulceaţa şi sorbim puterea unei vieţi „ascunse cu Hristos în Dumnezeu“(Coloseni 3:3). din Ilie, de F. B. Meyer

17 Septembrie

D o m n u l e s t e a c e s t a , s ă f a c ă c e v a c r e d e . (1 Samue l 3 :18 )

Dacă Îl văd pe Dumnezeu în toate, El va calma şi va colora tot ce văd! Poatecă împrejurările care cauzează necazurile mele nu vor fi înlăturate şi situaţia mea varămâne aceeaşi, dar dacă Hristos este adus în necazul şi întunericul meu ca Domn şiStăpân al meu, El mă va „înconjura cu cântări de izbăvire“ (Psalmul 32:7). Să-Lvăd pe El şi să fiu sigur că înţelepciunea şi puterea Lui nu mă părăseşte niciodată şică dragostea Lui nu se schimbă niciodată, să ştiu că cele mai dureroase lucruri pecare El le îngăduie în viaţa mea sunt pentru cel mai profund câştig spiritual al meu,înseamnă să fii în stare să spui în mijlocul lipsurilor, a necazurilor, a durerilor şi a

pierderilor: „Domnul a dat şi Domnul a luat, - binecuvântat fie Numele Domnului!“(Iov 1:21). A-L vedea pe Dumnezeu în toate este singurul lucru care mă va face iubitor şi

răbdător cu oamenii care mă necăjesc şi mă supără. Apoi voi vedea pe alţii cainstrumente pe care Dumnezeu le foloseşte ca să împlinească pentru mine planulSău înţelept şi plin de dragoste, şi chiar mă voi vedea pe mine mulţumindu-le însinea mea pentru că au devenit o binecuvântare pentru mine. Nimic în afară devederea lui Dumnezeu nu va reuşi să pună capăt în mod deplin tuturor plângerilor şi gândurilor de răzvrătire. Hannah Whitall Smith

„Dă -mi o idee nouă“ , am spus , În t imp ce mă g ândeam în p at fără somn ; „O idee nouă care va aduce pe pământ Un ba l sam pen t ru su f l e t e l e de o va loare ines t imabi lă ; Care va da oameni lor gândur i despre lucrur i le de sus ,Ş i î i va învă ţa cum să s lu jească ş i să iubească , Care va alunga or ice gând egois t ,



Ş i - i va scăpa pe oameni de păca te le cu care se lup tă“ .

Gândul nou a ven i t , vă vo i spune cum: S -a în tâmplat când am căzut pe gen unchi ,Ş i L -am cău ta t pe ACELA care ş t i e foar te b ine Cum să alunge necazur i l e mele .SĂ -L VEZI PE DUMNEZEU ÎN TOATE LUCRURILE, mari sau mici,Ş i să -L lauz i or ice s -ar în tâmpla,

În v ia ţă sau în moar te , în durere ş i în n enorocire , Să - L vez i pe Du mnezeu, ş i s ă - ţ i înv in gi vrăjmaş i i .

L-am văzu t în lumina d imine ţ i i , EL a făcu t z iua să s t ră lucească c lară ş i luminoasă;

18 Septembrie

Când nu es te n ic i o descoper ire dumneze iască ,poporul este fără frâu.

(Proverbe 29:18)

Este vital să-L aştepţi pe Dumnezeu dacă vrei să-L vezi şi să primeşti o viziunede la El. Şi perioada de timp petrecută înaintea Lui este de asemenea critică, pentru căinimile noastre sunt ca filmul unui fotograf - cu cât este expus mai mult, cu atât estemai adânc impresionat. Pentru ca viziunea lui Dumnezeu să fie imprimată pe inimanoastră, trebuie să stăm în linişte la picioarele Lui destul de mult timp. Adu-ţi amintecă suprafaţa tulburată a unui lac nu poate reflecta o imagine.

Da, viaţa noastră trebuie să fie liniştită şi plină de pace dacă vrem să -L vedem pe Dumnezeu. Şi viziunea pe care o vom vedea de la El are puterea să afectezevieţile noastre în acelaşi fel în care un minunat apus de soare aduce pace unei inimitulburate. Vederea lui Dumnezeu transformă întotdeauna viaţa umană.

Iacov „a trecut vadul Iabocului“ (Geneza 32:22), L-a văzut pe Dumnezeu şi adevenit Israel. Vederea unei viziuni a lui Dumnezeu l-a transformat pe Ghedeondintr-un laş într -un luptător curajos. Şi Toma, după ce L-a văzut pe DomnulHristos, a fost schimbat dintr-un om neîncrezător care-L urma pe Domnul într-unucenic loial, devotat.



Oamenii din timpurile Bibliei au avut de asemenea viziuni ale lui Dumnezeu.William Carey, un misionar pionier englez din secolul al XVIII-lea care esteconsiderat de unii părintele misiunii moderne, L-a văzut pe Dumnezeu şi a lăsatscaunul cizmarului ca să plece în India. David Livingstone L-a văzut pe Dumnezeuşi a lăsat totul în urmă în Anglia ca să devină misionar şi explorator, urmându -L peDomnul prin cele mai dese jungle ale Africii în secolul al XIX-lea. Şi sunt efectivmii de oameni care au avut viziuni ale lui Dumnezeu şi astăzi Îi slujesc în cele maiîndepărtate părţi ale pământului, căutând evanghelizarea oportună a celor pierduţi. Dr. Pardington

Este foarte neobişnuit să existe linişte deplină într -un suflet, pentru căDumnezeu aproape în permanenţă ne şopteşte ceva. Şi ori de câte ori sunetele lumiidescresc în sufletul nostru, auzim ce ne şopteşte Dumnezeu. Da, El continuă să neşoptească, dar deseori nu-L auzim din cauza zgomotului şi a distracţiilor provocatede paşii grăbiţi ai vieţii noastre. Frederick William Faber

Vorbeş te , Doamne , în aceas tă l in i ş t e , Căci eu Te aş tep t ;

Lin i ş t eş t e-mi in ima ca să ascu l t e În nădejde .

Vorbeş te , o , S tăpâne b inecuvân tat , În aceas tă o ră l in i ş t i t ă ;

Lasă -mă să -Ţi văd fa ţa , Doamne, Să s imt a t ingerea puter i i Tale .

Căci cuv in te le pe ca re l e spu i Tu,„Sunt v ia ţă“ , în adevăr ;

Pâ ine v ie d in ce r ,Hrăneşte acum duhul meu!

Vorbeş te , căc i robu l Tău ascu l t ă ! Nu tăcea , Doamne;

Suf le tu l meu pe Tine Te aş teap tă

Pentru cuvântul Tău dătă tor de v ia ţă!

19 Septembrie



Tatăl Meu este v ierul .

( Ioan 15:1)

Este o mângâiere să te gândeşti că necazul, în oricare formă ar veni la noi, esteun mesager ceresc care ne aduce ceva de la Dumnezeu. Pe din afară poate păreadureros sau chiar distructiv, dar înăuntru lucrarea lui spirituală aduce binecuvântări.Multe din cele mai bogate binecuvântări pe care le-am moştenit sunt rodulnecazurilor şi al suferinţelor. Să nu uităm niciodată că răscumpărarea, cea maimare binecuvântare a lumii, este rodul celei mai mari suferinţe din lume. Şi ori decâte ori vine un timp de curăţire profundă şi cuţitul taie adânc şi durerea este mare,ce mângâiere inexprimabilă este să ştii că: „Tatăl Meu este vierul“.

John Vincent, un episcop metodist de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea şi un lider al mişcării şcolilor duminicale în America,

a povestit odată că era într -o seră mare unde ciorchinii de struguri delicioşi atârnaude fiecare parte. Proprietarul serei i-a spus: „Când noul viticultor a venit aici, a spuscă nu va lucra via dacă nu o poate tăia complet până la tulpină. I-am dat voie săfacă aşa, şi n-am avut nici un strugure timp de doi ani, dar acum iată rezultatul“.

Există o simbolistică foarte bogată în această relatare despre procesul decurăţire, când este aplicat la viaţa creştină. Curăţirea pare să fie distrugerea viei, iar viticultorul îţi face impresia că a tăiat tot. Totuşi el vede viitorul şi ştie că rezultatulfinal va fi îmbogăţirea vieţii viei, şi o mai mare abundenţă de fructe.

Sunt multe binecuvântări pe care nu le vom primi niciodată dacă nu suntemgata să plătim preţul durerii, căci cărarea suferinţei este singura cale de a ajunge laele. J. R. Miller

Am mers o mi lă cu Plăcerea , Ea a sporovăi t tot drumul;

Dar nu m-a lăsa t cu n imic mai în ţe lept După to t ce a avu t de spus .

Am mers o mi lă cu Nenorocirea, Şi ea n - a spus nici un cuvânt;

Dar o , câ te lucrur i am învăţat de la ea Când nenoroci rea mergea cu mine.



20 Septembrie

Nu ţ i -am spus că , dacă ve i crede , ve i vedea s lava lu iDumnezeu?

(Ioan 11:40)

Maria şi Marta nu puteau să înţeleagă ce făcea Domnul lor. Fiecare din ele Îispusese: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“ (v. 21,32). Şi înspatele cuvintelor lor parcă citim adevăratele lor gânduri: „Doamne, noi nu înţelegemde ce ai zăbovit atât de mult să vii sau cum ai putut să-l laşi pe omul pe care îl iubeştiatât de mult să moară. Nu înţelegem cum ai putut să îngădui ca atâta durere şi suferinţăsă devasteze vieţile noastre, când prezenţa Ta ar fi putut opri totul. De ce n-ai venit?Acum e prea târziu, pentru că Lazăr e mort de patru zile!“ Dar Domnul Isus avea unsingur mare adevăr ca răspuns la toate acestea. El a spus, în esenţă: „Poate că nuînţelegeţi, dar Eu vă spun că, dacă veţi crede, veţi vedea“.

Avraam nu putea înţelege de ce Dumnezeu i-a cerut să-l jertfească pe fiul său,dar el s-a încrezut în Dumnezeu. Deci el a văzut gloria Domnului când fiul pe care

îl iubea i-a fost dat înapoi. Moise nu putea să înţeleagă de ce Dumnezeu i-a cerut săstea patruzeci de ani în pustiu, dar şi el s-a încrezut în Dumnezeu. Şi a văzut cândDumnezeu l-a chemat să scoată Israelul din robia egipteană.

Iosif nu putea să înţeleagă cruzimea fraţilor săi faţă de el, falsa mărturie a uneifemei perfide, sau anii lungi de întemniţare nedreaptă, dar el s-a încrezut înDumnezeu şi în final a văzut gloria Lui în toate. Şi tatăl lui Iosif, Iacov, nu putea

înţelege cum a putut providenţa stranie a lui Dumnezeu să îngăduie ca Iosif să fieluat de la el. Totuşi, mai târziu, el a văzut gloria Domnului când a privit faţa fiuluisău, care devenise guvernatorul unui mare împărat şi omul folosit pentru salvareavieţii lui şi a vieţii unei întregi naţiuni.

Poate că este şi în viaţa ta ceva care te face să-L întrebi pe Dumnezeu. Tetrezeşti spunând: „Nu înţeleg de ce Dumnezeu a îngăduit ca cel pe care îl iubesc săfie luat. Nu înţeleg de ce a permis nenorocirii să mă lovească. Nu înţeleg de ce Domnul m-a condus pe aceste cărări sucite. Nu înţeleg de ce planurile mele, care

păreau atât de bune, m-au dezamăgit atât de mult. Nu înţeleg de ce binecuvântărilede care am disperată nevoie întârzie atât de mult să vină“.

Dragă prietene, tu nu trebuie să înţelegi toate căile prin care lucreazăDumnezeu cu tine. El nu Se aşteaptă ca tu să le înţelegi. Tu nu te aştepţi ca copiiităi să înţeleagă tot ce faci - tu pur şi simplu vrei ca ei să aibă încredere în tine. Şi

într-o zi şi tu vei vedea gloria lui Dumnezeu în lucrurile pe care nu le înţelegi. J. H. M.



Dacă am pu tea să în t r edesch idem por ţ i l e v ie ţ i i , Şi să s t ăm înăun t ru , ş i să vedem to t ce luc rează

Dumnezeu,Am putea i n te rp re ta toa te aces te îndo ie l i ş i l up te ,

Şi pen t ru f i ecare mis te r am pu tea găs i o che ie .

Dar nu as tăz i . Deci f i i mul ţumită , dragă in imă; Planur i le lu i Dumnezeu se desfac precum cr in i i pur i ş i

a lb i . Noi nu t rebuie să rupem f runzele care acoperă complet

f loarea -Timpul va descoper i în t r -o z i f lor i le de aur .

Şi dacă , p r in t rudă cu r ăbdare , vom a junge în ţ a ra

În ca re p ic ioare le obos i t e , cu sanda le le des făcu te , sepot od ihn i ,Când vom cunoaş te ş i vo m în ţe lege l impede to tu l ,

Cred că vom spune : „ Dumnezeu a ş t iu t ce l mai b ine“ .

21 SeptembriePrivesc toate aceste lucruri ca o p ierdere , faţă de preţul

nespus de mare a l cunoaşter i i lu i Hri s tos I sus , Domnul meu . (Fi l ipeni 3:8)

Sezonul toamnei în care intrăm acum este un sezon al holdelor coapte pentruseceriş, al cântecelor vesele ale acelora care strâng recoltele, şi a grânelor adunateşi depozitate în siguranţă. Aşa că permite-mi să-ţi atrag atenţia asupra prediciiogoarelor. Acesta este mesajul lor solemn: „Tu trebuie să mori ca să trăieşti.Trebuie să refuzi să iei în consideraţie comfortul şi bunăstarea ta. Trebuie să fiirăstignit, nu numai faţă de dorinţele şi obiceiurile tale care sunt evident păcătoase,ci şi faţă de mulţi alţii care pot părea nevinovaţi şi drepţi. Dacă doreşti să-i salvezi

pe alţii, nu te poţi salva pe tine însuţi, şi dacă doreşti să porţi mai mult rod, trebuiesă fii îngropat în întuneric şi în singurătate“.



Curajul mă părăseşte când ascult. Dar când cuvintele sunt din partea DomnuluiIsus, îmi amintesc că este marele meu privilegiu să intru în „părtăşia suferinţelor Lui“ (Filipeni 3:10) şi deci sunt într -o companie minunată. Îmi amintesc deasemenea că toată suferinţa este menită să mă facă un vas destoinic şi folositor pentru El. Şi vreau să-mi aduc aminte că drumul Lui de calvar a înflorit şi a dat rodîmbelşugat, şi aşa va înflori şi al meu.

Durerea duce la plinătate, şi moartea la viaţă - aceasta este legea

împărăţiei!din În ora liniştită

Numim noi moarte când un boboc se deschide într-o floare? selectat

Căuta rea , u rmarea , păs t r a rea , lup ta , Sigur El le b inecuvântează?

Sf in ţ i i , aposto l i i , profe ţ i i , mar t i r i i ,

Răspund: „Da“.

22 Septembrie

Satan v-a cerut să vă cearnă ca grâu l . Dar Eu M-am rugat pentru t ine , ca să nu se p iardă credinţa

ta .

(Luca 22:31-32)

Credinţa noastră este centrul ţintei spre care ţinteşte Dumnezeu când netestează, şi dacă vreun dar scapă netestat, cu siguranţă acesta nu va fi credinţanoastră. Nu este nimic care să străpungă credinţa până în măduva ei - ca să vadădacă este sau nu credinţa celor nemuritori - ca aruncarea săgeţii sentimentului căeşti părăsit. Şi numai credinţa autentică va scăpa nevătămată din mijlocul bătălieidupă ce a fost dezbrăcată de armura bucuriei ei pământeşti şi după ce a înduratîmprejurările potrivnice pe care le-a îngăduit mâna puternică a lui Dumnezeu.

Credinţa trebuie să fie încercată, şi sensul sentimentului că eşti părăsit estecuptorul încălzit „de şapte ori mai mult … de cum se cădea să-l încălzească“(Daniel 3:19) în care poate fi aruncată. Binecuvântat este omul care îndură o

încercare atât de grea! Charles H. Spurgeon Pavel a spus: „Am păzit credinţa“ (2 Timotei 4:7), dar capul lui a fost luat! Ei i

l-au tăiat, dar n-au putut să se atingă de credinţa lui. Acest mare apostol alneamurilor s-a bucurat de trei lucruri: el s-a „luptat lupta cea bună“, a „isprăvit



alergarea“, şi a „păzit credinţa“. Deci care era valoarea tuturor celorlalte lucruri?Apostolul Pavel a câştigat cursa şi a obţinut marele premiu - el n-a câştigat numaiadmiraţia celor de pe pământ de astăzi, ci şi admiraţia cerului. Atunci de ce nutrăim ca şi cum merită să pierdem „toate … ca să [câştigăm] pe Hristos“ (Filipeni3:8)? De ce nu suntem fideli adevărului cum a fost Pavel? Pentru că matematicanoastră este diferită - el socotea altfel decât noi. Ceea ce noi socotim câştig , elsocotea pierdere. Dacă dorim ca în final să purtăm aceeaşi cunună, trebuie să avemcredinţa lui şi s-o trăim.

23 Septembrie

Cine crede în Mine , d in in ima lu i vor curge râur i de apă v ie ,cum zice Scriptura“.

(Ioan 7:38)

Unii dintre noi suntem tulburaţi, întrebându-ne de ce Duhul Sfânt nu ne umple.Problema este că noi primim din belşug, dar nu dăm la alţii. Dacă vei dabinecuvântarea pe care ai primit-o, planificându-ţi viaţa pentru mai multă slujire şi

pentru a fi o binecuvântare pentru cei din jurul tău, atunci vei vedea repede căDuhul Sfânt este cu tine. El îţi va da binecuvântări pentru slujire, dându-ţi tot ce-ţi

poate încredinţa ca să dai mai departe la alţii. Nici o muzică nu este atât de cerească cum este cea făcută de o harfă eoliană.Este un frumos eveniment al naturii, dar el are o paralelă spirituală. Harfa nu estenimic altceva decât o cutie de lemn cu corzi aranjate în armonie, aşteptând să fieatinse de degetele nevăzute ale vântului rătăcitor. În timp ce răsuflarea ceruluialunecă peste corzi, notele care sunt aproape divine plutesc prin aer, ca şi cum uncor de îngeri ar trece pe acolo şi ar atinge corzile.

În acelaşi fel, este posibil să ne ţinem inimile deschise pentru atingereaDuhului Sfânt care poate cânta pe ele după cum alege, în timp ce noi aşteptăm înlinişte pe calea slujirii Lui. din Zilele cerului pe pământ

Când apostolii „s-au umplut de Duh Sfânt“ (Fapte 2:4), ei n-au închiriatcamera de sus şi au stat acolo ca să ţină adunări despre sfinţenie. Ei au merspretutindeni, predicând evanghelia. Will Huff

„Dacă mi -am mâncat s ingur pâinea“,Spunea pat r iarhul cu d ispre ţ ;



Ce ar f i c r ezu t e l despre Bise r ica în ca re se vedePăgânismul - ur iaşă , s ingura t i că ,

Fără Dumnezeu, fără Hr is tos , cu suf le tu l nehrăni t , În t imp ce dure rea Bise r i c i i e s t e be l şugu l de pâ ine ,

Pe ca re ea î l mănâncă s ingură?

„Fără p la tă a ţ i p r imi t , f ă ră p la tă să da ţ i “ , Spune Cel ca re ne-a da t to tu l .

Cum va pu tea su f l e tu l d in no i să mai t r ă i ască Surd la chemarea celor f lămânzi ,

Pent ru ca re sânge le Domnulu i a fos t vă r sa t , Şi t rupu l Lu i a fos t f r ân t ca să l e dea lo r pâ inea ,

Dacă noi ne mâncăm singur i pâinea? Arhiepiscopul William Alexander

Unde este fratele tău Abel? Geneza 4:9

24 Septembrie

Ajunş i lângă Mis ia , se pregăteau să in tre în Bi t in ia ;dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie .

(Fapte 16:7)

Ce lucru ciudat pentru Domnul să le interzică, pentru că ei mergeau în Bitiniaca să facă lucrarea lui Hristos! Şi uşa era închisă înaintea lor de Duhul lui Hristos.

Au fost timpuri când şi eu am experimentat acelaşi lucru. Uneori am fostîntrerupt de la ceea ce părea a fi o lucrare foarte prosperă. Şi câteodată, a venitîmpotrivirea şi m-a forţat să dau înapoi, sau a venit boala şi m-a forţat să măodihnesc într-un loc izolat.

În acele timpuri, era dificil pentru mine să-mi las lucrarea neterminată, când eucredeam că era o slujbă făcută prin puterea Duhului Său. Dar în final îmi aminteamcă Duhul nu cere numai o slujbă de lucrare, ci şi o slujbă de aşteptare. Am ajunssă înţeleg că în împărăţia lui Hristos nu sunt numai momente de acţiune, ci şimomente de reţinere de la acţiune. Şi de asemenea am ajuns să învăţ că un loc deizolare este deseori cel mai folositor loc dintre toate în această lume diversă.Recolta lui este mult mai bogată decât sezoanele în care grâul şi vinul sunt cel mai



din belşug. Deci am învăţat să-I mulţumesc binecuvântatului Duh Sfânt că multefrumoase Bitinii a trebuit să fie părăsite fără o vizită din partea mea.

Dragă Duhule Sfânt, dorinţa mea este să fiu condus de Tine. Cu toate acestea,oportunităţile mele de a fi folositor par să mă dezamăgească, pentru că astăzi uşa

pare deschisă spre o viaţă de slujire pentru Tine, dar mâine se închide înaintea meatocmai când vreau să intru. Învaţă-mă să văd o altă uşă chiar în mijlocul inactivităţiiacelui moment. Ajută-mă să găsesc, chiar în zona slujirii în care Tu ai închis o uşă,o nouă intrare în slujba Ta. Inspiră-mă cu cunoştinţa că un om poate uneori să fiechemat să slujească nefăcând nimic, stând liniştit şi aşteptând. Şi când îmi aducaminte de puterea „susurului [Tău] blând“ (1 Împăraţi 19:12), nu mă voi plânge căuneori Duhul nu-mi îngăduie să merg. George Matheson

Când nu po t să -nţe leg îndemnul Tată lu i meu, Ce pa r e să nu f i e decâ t o soar t ă r ea ş i c rudă ,

Încă aud ace l susur b lând şop t ind mereu , Dumnezeu lucrează , Dumnezeu e credincios , AŞTEAPTĂNUMAI.

25 Septembrie

Pentru ce trebuie să umblu pl in de într istare? (Psalmul 42:9)

Dragul meu credincios, poţi tu să răspunzi la întrebarea de mai sus? Poţi tugăsi vreun motiv pentru care eşti atât de des întristat în loc să fii bucuros? De ceîngădui minţii tale să se ocupe cu gândurile negre? Cine ţi-a spus că noaptea nu seva face niciodată zi? Cine ţi-a spus că iarna nemulţumirii tale va continua de la gerla ger şi de la zăpadă, gheaţă şi grindină la şi mai multă zăpadă şi mai puternicefurtuni ale disperării?

Nu ştii că ziua apare după noapte, ploile înlocuiesc seceta, şi primăvara şi varavin după iarnă? Deci, nădăjduieşte! Nădăjduieşte întotdeauna, pentru că Dumnezeunu te va părăsi! Charles H. Spurgeon

El a fos t mai bun pen t ru mine decâ t toa te speran ţ ele mele;El a fost mai bun decât toate temer i le mele;

El a f ăcu t un pod d in luc ră r i l e mele d i s t ruse ,



Şi un curcubeu d in l acr imi le mele .Valur i le fur tunoase care au marcat cărarea mea pe ocean,

L-au pur ta t pe Domnul meu pe creasta lor ;Când t ră iesc z i le le marşulu i meu pr in pust ie ,

Pot să mă bizui pe dragostea Lui pent ru odihnă.

E l mi-a gol i t mâini le de comor i le agonis i te ,Şi mi -a descoper i t l egământu l d ragos te i Lu i ,

N-a ex i s t a t n ic i o r ană în in ima mea bo lnavă , Pe ca re ba l samul r ăsuf l ă r i i Lu i să n -o f i v indeca t .

O, adevăra tă ş i cu măsură a fos t d i sc ip l ina Lu i dure roasă , Cu în ţe lepciune, care ne -a învă ţa t ş i ne - a încerca t ,

Până când su f l e tu l pe ca re El l -a cău ta t s - a încrezu t în E l ,Şi în n imic a l t ceva de pe pământ .

E l mi-a a ră ta t că ră r i l e pe ca re n u le pu team vedea ,Pr in căi pe care nu le cunoşteam;

Cele în to r tochea te e rau d rep te , ş i ce le den ive la te e rau ne tede Când Î l urmam numai pe Domnul s ingur .

Î l l aud ş i acum pen t ru pa lmier i i p l ăcu ţ i , Şi izvoarele de pe drumul deşer tu lu i ,

Pent ru s tâ lpul lumi nos de foc d in t impul nop ţ i i , Şi pen t ru adăpos tu l o fe r i t de nor în t impul z i l e i .

Nic iodată nu îndrăgim mai mul t o promisiun e a d ragos te iCa în cea mai în tuneca tă z i d in v ia ţa noas t r ă ;

În ţe leg d in t recut că v i i toru l meu va f i Cu mul t mai bun decât toate temer i le mele .

Ca vasu l de aur a l mane i d in pus t i e ,Păst ra t împreună cu to iagul înf lor i t ,

În toa tă s iguran ţa î n ch ivo t , cu l egea Domnulu i ,Aşa es te l egământu l pur tă r i i de g r i j ă a l Dumnezeu lu i

meu.

26 Septembrie

Umblăm prin credinţă , nu prin vedere .



(2 Corinteni 5:7)

Ca şi credincioşi, noi „umblăm prin credinţă, nu prin vedere“ - Dumnezeu nudoreşte ca noi să trăim după sentimentele noastre. Sinele nostru poate dori să trăimdupă sentimente, şi Satan poate dori aceasta, dar Dumnezeu doreşte să ţinem seamade fapte, nu de sentimente. El doreşte să ţinem seama de faptele lui Hristos şi delucrarea Lui împlinită în chip desăvârşit pentru noi. Şi odată ce ţinem seama deaceste fapte preţioase, şi le credem pur şi simplu pentru că Dumnezeu spune căacestea sunt faptele, El va avea grijă de sentimentele noastre.

Însă Dumnezeu nu ne dă niciodată sentimente ca să ne facă sau să neîncurajeze să ne încredem în El, şi El nu ni le dă niciodată ca să ne arate că ne-amîncrezut deja deplin în El. Dumnezeu ne dă sentimente numai când vede că neîncredem în El fără să ţinem cont de sentimentele noastre, sprijinindu-ne numai peCuvântul Său şi pe credincioşia Lui faţă de promisiunea Lui. Şi aceste sentimente

care pot veni numai de la El vor fi date la timpul şi în măsura în care dragostea Luiconsideră că este cel mai bine pentru fiecare împrejurare individuală în parte. De aceea trebuie să alegem între a ţine seama de sentimentele noastre şi a ţine

seama de faptele lui Dumnezeu. Sentimentele noastre la fel de nesigure şi deschimbătoare ca marea sau ca nisipul mişcător. Faptele lui Dumnezeu, însă, sunt lafel de sigure ca însăşi Stânca veacurilor - „Isus Hristos … acelaşi ieri şi azi şi înveci“ (Evrei 13:8).

Când în tuner icul învălu ie fa ţa Lui minunată Mă spr i j in pe haru l Lu i nesch imbăto r; În f iecare fur tună putern ică dezlănţu i tă , Ancora mea e în f ip tă d inco lo de vă l .

27 Septembrie

Am găs i t un p re ţ de r ăscumpărare pen t ru e l . ( Iov 33:24)

Vindecarea divină este de fapt viaţa divină. Este stăpânirea lui Hristos asupratrupului - sau viaţa lui Hristos în trupul uman. Este unirea trupurilor noastre ca părţiale trupului Său, arătând viaţa Lui care curge prin trupurile noastre. Este la fel dereal ca trupul Lui înviat şi glorificat. Şi este la fel de admisibil ca faptul că El a



înviat dintre cei morţi, este o persoană vie cu un trup real, şi şade astăzi ca un sufletînţelegător la dreapta lui Dumnezeu.

Acelaşi Hristos, cu toate atributele Lui şi cu puterea Lui cea mare, ne aparţinenouă. Noi suntem mădulare ale trupului Său. Carnea Lui şi oasele Lui, şi dacă vomcrede lucrul acesta şi-l vom primi, vom putea de fapt să ne tragem viaţa chiar dinviaţa Fiului lui Dumnezeu.

Dragă Dumnezeule, ajută-mă să cunosc şi să trăiesc acest verset: „Trupul …este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup“ (1 Corinteni 6:13). A.B. Simpson

„Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz car e poate ajuta“(Ţefania 3:17). Acesta a fost versetul care a adus adevărul vindecării divine pentrumintea mea şi pentru trupul meu uzat mai mult decât acum douăzeci de ani. Acum esteo uşă mai larg deschisă decât a fost vreodată şi este poarta prin care Hristosul cel viuintră cu fiecare moment în trupul meu răscumpărat. El intră ca să mă umple, să măenergizeze şi să mă vitalizeze cu prezenţa şi puterea personalităţii Lui, transformând

întreaga mea fiinţă într -un „cer nou şi un pământ nou“ (Apoc. 21:1).Un alt verset spune: „Domnul Dumnezeul tău“ (Luca 10:27). Dacă Domnuleste Dumnezeul meu, atunci tot ce este în Dumnezeul atotputernic este al meu.Totul locuieşte în mine în măsura în care eu doresc şi pot să mă apropii de El şi detot ce-I aparţine Lui. „Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui Nume esteDomnul oştirilor“ (Ieremia 32:18), este într -adevăr atot puternicul Dumnezeu şi esteDumnezeul meu interior . Aşa cum soarele este centrul sistemului nostru solar, Eleste în centrul meu, trăind ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. El este marele generator de

putere din centrul fiinţei mele întreite, lucrând în centrul fiinţei mele fizice, inclusivîn creierul meu şi în alte părţi ale sistemului meu nervos.

Timp de douăzeci şi unu de ani acest adevăr nu numai că a fost o realitate vie pentru mine, dar a devenit mai profund şi mai bogat. Acum, la vârsta de şaptezecide ani, sunt în toate privinţele un om mult mai tânăr şi mai puternic decât am fost latreizeci de ani. Astăzi trăiesc folosind puterea lui Dumnezeu, împlinind deplin dedouă ori mai mult mintal şi fizic decât am împlinit vreodată în trecut, însă doar cu

jumătate din efort. Viaţa mea fizică, sufletească şi spirituală este ca o fântânăarteziană - totdeauna plină şi dând pe deasupra. A vorbi, a învăţa pe alţii şi acălători ziua sau noaptea prin schimbări bruşte şi violente de vreme sau de climatnu este pentru mine un efort mai mare decât este pentru roţile unui motor să se

învârtă când presiunea aburilor este în plină forţă sau decât este pentru un robinetsă lase apa să curgă prin el.

Trupul , suf letul ş i duhul meu ast fe l răscumpărate ,

Sf inţ i te ş i v indecate le dau, o , Doamne, Ţie ,

O jert fă dedicată care să f ie a Ta pentru totdeauna.

Pentru ca toate puteri le mele cu toată tăria lor



Să se unească nu mai spre gloria Ta - Aleluia! Henry Wilson

28 Septembrie

Pace în Mine. ( Ioan 16:33)

Este o mare diferenţă între plăcere şi binecuvântare. Pavel a experimentatîntemniţarea, durerea, sacrificiul, şi suferinţa până la limitele lor, totuşi prin toateacestea a fost binecuvântat. Toată fericirea a devenit reală în inima şi în viaţa lui, înmijlocul împrejurărilor lui dificile.

Paganini, marele violonist italian, a păşit odată pe scenă şi a descoperit că eraceva în neregulă cu vioara lui, tocmai când audienţa încetase cu aplauzele. S-a uitatla instrument pentru o clipă şi dintr -odată şi-a dat seama că nu era vioara lui ceamai bună şi cea mai valoroasă. De fapt, vioara nu era a lui deloc. Momentan asimţit că paralizează, dar s-a întors repede spre audienţă, spunându-le că s-a făcut ogreşeală şi că nu avea vioara lui cu el. A păşit înapoi în spatele cortinei, gândindu-se că trebuie s-o fi lăsat în spatele scenei, dar a descoperit că cineva o furase pe alui şi o lăsase pe cea inferioară în locul ei.

După ce a rămas un moment în spatele cortinei, Paganini a păşit din nou pescenă ca să vorbească audienţei. El a spus: „Doamnelor şi domnilor, acum vă voi

demonstra că muzica nu ţine de instrument, ci de suflet“. Apoi a cântat ca niciodatăînainte, şi frumoasa muzică a curs din acel instrument inferior până când audienţa afost atât de încântată încât aplauzele lor entuziaste aproape că au ridicat tavanulsălii de concerte. El le-a arătat într -adevăr că muzica nu ţinea de instrumentul lui, cide sufletul lui!

Dragul meu credincios testat şi încercat, este misiunea ta să umbli pe scenaacestei lumi ca să arăţi tuturor celor din cer şi de pe pământ că muzica vieţii nu stăîn împrejurările tale sau în lucrurile exterioare, ci în sufletul tău.

Dacă pacea es te în in ima ta , Cea mai sălbatică furtună de iarnă este plină de o frumuseţe

solemnă, Întunericul nopţ i i se împrăşt ie , dar î ţ i arată calea

datoriei ,

Fiecare creatură v ie spune o poveste nouă ş i vese lă , Chiar ş i copac i i ş i p ie tre le , toa te pr ind o rază de g lor ie ,



Dacă pacea este în in ima ta . Charles Francis Richardson

29 Septembrie

Eu a lerg la rugăc iune .(Psalmul 109:4)

Mult prea des suntem într-o „sfântă“ grabă în timpul nostru devoţional. Câttimp petrecem efectiv în fiecare zi în devoţiune liniştită? Poate fi uşor măsurat înminute? Poţi să te gândeşti măcar la un singur om de o înaltă statură spirituală carenu a petrecut mult din timpul său în rugăciune? A arătat vreodată cineva mult spiritde rugăciune fără să fi dedicat o mare parte din timp rugăciunii?

George Whitefield, predicatorul englez care a fost un mare conducător dinsecolul al XVIII-lea al mişcării de trezire din America cunoscută sub numele deMarea Trezire, a spus odată: „Am petrecut zile şi săptămâni întregi stând prosternatla pământ, angajat în rugăciune tăcută sau vorbită“. Şi cuvintele altui om, a căruiviaţă a confirmat afirmaţia lui, au fost acestea: „Cazi pe genunchi şi creşte acolo“.

S-a spus că nici o lucrare mare din literatură sau ştiinţă n-a fost produsăvreodată de cineva care n-a iubit solitudinea. Este de asemenea un principiufundamental al credinţei că nici o creştere importantă în sfinţenie n-a fost vreodată

realizată de cineva care nu şi-a făcut în mod regulat timp, şi pentru perioade lungi,să fie singur cu Dumnezeu. din Ora liniştită

„Vino, v ino“, El te c heamă, „O, suf l e t apăsat ş i i s tov i t , Vino la umbra odihnei Mele în pust iu;

Vino să umbli cu Mine departe de discordanţele zgomotoaseale vieţii ,

Şi pacea va respira ca o muzică în pieptul tău“.

30 Septembrie

L-a păzi t … ca vul turul care î ş i scutură cuibul ,

zboară deasupra pui lor , î ş i înt inde aripi le , î i ia ,



ş i - i poartă pe penele lu i . Aşa a călăuzi t Domnul s ingurpe poporul Său, ş i nu era nic i un dumnezeu străin cu El .

(Deuteronom 32:10-12)

Dumnezeul nostru atotputernic este ca un părinte căruia Îi face plăcere să-Şiconducă cu grijă copiii plăpânzi până la marginea unei prăpăstii şi apoi să-iîmpingă de pe stâncă pur şi simplu în aer. El face aceasta pentru ca ei să poată aflacă au deja o putere de zbor de care încă nu-şi dau seama şi pe care o pot adăuga

pentru totdeauna la plăcerea şi confortul vieţii lor. Totuşi dacă, în încercarea lor dea zbura, sunt expuşi unui pericol extraordinar, El este pregătit să coboare sub ei şisă-i poarte spre cer pe aripile Lui puternice. Când Dumnezeu aduce pe unul dincopiii Lui într-o poziţie de neegalată dificultate, ei pot întotdeauna să se bizuie peEl ca să-i salveze. din Cântecul de biruinţă

Când Dumnezeu pune o povară asupra ta, El Îşi pune braţele sub tine.

A fost odată o plăntuţă care era mică şi a cărei creştere era oprită, pentru cătrăia sub umbra unui stejar uriaş. Plăntuţa aprecia umbra care o acoperea şi se

bucura foarte mult de odihna liniştită pe care nobilul ei prieten i-o oferea. Totuşiexista o binecuvântare mai mare pregătită pentru această plăntuţă.

Într-o zi un pădurar a intrat în pădure cu o secure ascuţită şi a doborât stejaruluriaş. Plăntuţa a început să plângă, strigând: „Adăpostul meu a fost luat. Acumorice vânt puternic va bate peste mine, şi orice furtună va căuta să mă smulgă din rădăcini!“

Îngerul păzitor al plăntuţei a răspuns: „Nu! Acum soarele va străluci şi ploilevor cădea peste tine mai abundente ca înainte. Acum forma ta pipernicită va răsăriîn toată splendoarea, şi florile tale, care n-ar fi putut creşte niciodată până la deplina

perfecţiune în umbră, vor râde în strălucirea soarelui. Şi oamenii uimiţi vor spune:«Uite cum a crescut planta aceea! Ce glorios de frumoasă a devenit prinîndepărtarea aceluia care era umbra ei şi plăcerea ei!»“

Dragul meu credincios, înţelegi tu că Dumnezeu poate să-ţi ia confortul şi privilegiile ca să facă din tine un creştin mai puternic? Vezi tu de ce Domnul Îşiinstruieşte întotdeauna soldaţii nu lăsându-i să stea întinşi pe paturile comodităţii, ci

chemându-i la marşuri şi servicii dificile? El îi face să treacă prin ape, să traversezeînot râuri, să escaladeze munţi stâncoşi, şi să facă multe marşuri lungi, cărând înspate raniţe grele de necaz. Aşa Îşi formează El soldaţii - nu îmbrăcându-i înuniforme frumoase ca să umble ţanţoşi la porţile cazărmilor sau să apară ca niştegentlemeni chipeşi pentru cei care se plimbă prin parc. Nu, Dumnezeu ştie căsoldaţii pot fi formaţi numai în bătălie şi nu se dezvoltă în timpuri de pace. Putemsă creştem materia primă din care sunt făcuţi soldaţii, dar ca să-i transformăm în



adevăraţi luptători este nevoie de educaţia căpătată prin mirosul prafului de puşcă şi prin lupta în mijlocul gloanţelor care zboară şi a bombelor care explodează, nu printrăirea în vremuri plăcute şi paşnice.

Deci, dragul meu creştin, ar putea explica aceasta situaţia ta? Îţi descoperăDomnul darurile şi le face să crească? Dezvoltă El în tine calităţile unui soldat

împingându-te în focul bătăliei? N-ar trebui atunci să foloseşti toate darurile şiarmele pe care El ţi le-a dat ca să devii un învingător? Charles H. Spurgeon



OCTOMBRIE

1 Octombrie

Este spre binele meu că m -a i smer i t .(Psa lmul 119:71)

Este un eveniment remarcabil al naturii că cele mai splendide culori de plantese găsesc pe cei mai înalţi munţi, în locurile cele mai expuse la intemperii. Cei maiminunaţi licheni şi muşchi, precum şi cele mai frumoase flori sălbatice, abundă sus

pe piscurile bătute de vânt şi devastate de furtună. Una din cele mai minunate game de culori vii pe care am văzut-o vreodată a

fost mai sus de marele Saint Bernard Hospice (Hanul Sfântului Bernard) lângă

vârful de zece mii de picioare al Muntelui Cenis din Alpii francezi. Toată faţa uneistânci masive era acoperită cu licheni de un galben viu uimitor, care străluceau înlumina soarelui ca un zid auriu care protejează un castel încântător. În mijloculsingurătăţii şi aridităţii acelei mari altitudini şi expuşi celor mai puternice vânturiale cerului, aceşti licheni etalau o culoare glorioasă pe care niciodată n-au avut-o laadăpost în vale.

Când scriu aceste cuvinte, am două exemplare din acelaşi tip de licheniînaintea mea. Unul este din această zonă Saint Bernard, şi celălalt este de pe zidulunui castel scoţian, care este înconjurat de platani. Diferenţa dintre formele şi

coloritul lor este de-a dreptul izbitoare. Cel crescut în mijlocul furtunilor puternicede pe piscul muntelui are o culoare galbenă minunată ca a unei primule, este luciosşi are o formă bine definită. Dar cel cultivat în mijlocul aerului cald şi al ploilor

blânde din valea joasă are o culoare ştearsă, ruginie, nu este lucios şi are o formăindistinctă şi spartă.

Nu este la fel cu un creştin care este necăjit, bătut de furtună şi lipsit deconfort? Atât timp cât furtunile şi dificultăţile îngăduite de providenţa luiDumnezeu nu bat asupra unui credincios iar şi iar, caracterul lui apare cu pete şi cudefecte. Însă încercările alungă efectiv norii şi umbrele, desăvârşesc formacaracterului său, şi dau strălucire şi binecuvântare vieţii lui.

În mi j locul l i s te i mele de b inecuvân tă r i in f in i t e Stă aceas ta ce l mai în f a ţ ă , pen t ru ca re i nima mea a sângera t ;Pentru toate Te b inecuvântez , dar cel mai mul t pent ru cele

gre le .Hugh Macmillan



2 Octombrie

El i -a luat cu S ine , ş i S -a dus la o parte .(Luca 9 :10)

Ca să creştem în har, trebuie să petrecem o bună bucată de timp în singurătateliniştită. Contactul cu alţii în societate nu face sufletul să crească cel mai viguros.De fapt, o oră liniştită de rugăciune deseori va da rezultate mai bune decât multezile petrecute în compania altora. În deşert roua este cea mai proaspătă şi aerul estecel mai pur. Andrew Bonar

Vino cu Mine l a o par t e ş i od ihneş te- t e puţ in, Şt iu că eş t i obos i t de s t r es ş i de ag lomera ţ i e ,

Şterge - ţ i de pe f runte sudoarea ş i prafu l munci i , Şi în tă reş te - t e d in nou în pu te rea Mea l in i ş t i t ă .

Vino acum deopar te de to t ce iubeş te lumea , Pent ru păr t ăş i a pe ca re lumea n - a cunoscu t -o n ic ioda tă ,

Numai cu Mine, ş i c u Tată l Meu a ic i ,Cu Mine ş i cu Ta tă l Meu , nu s ingur .

Vino , spune-Mi to t ce a i spus ş i a i f ăcu t , Biru in ţe le ş i e şecur i l e t a l e , speran ţe le ş i t emer i l e.

Şt iu cum se cuceresc ş i se câş t igă in imi le împie t ri t e ; Cele mai alese cununi ale Mele sunt întotdeauna udate cu

lacr imi.

Vino acum ş i od ihneş te - t e ; că lă to r i a es t e p rea lungă , Şi tu ve i l e ş ina l ângă d rum ş i ve i cădea ;

Pâinea v ie ţ i i e s t e a i c i pen t ru t ine s -o mănânci , Şi v inu l d ragos te i e s t e a i c i pen t ru t ine ca să - l bei .

Apoi în toarce- t e d in păr t ăş i a cu Domnul t ău , Şi luc rează până nu se s t inge lumina z i l e i înspre sea ră :

Nu sun t p ie rdu te ace le scur te ceasur i în ca re a f l i



Mai mul te despre Stăpânul tău ş i despre odihna Lui d incerur i .

3 Octombrie

Şi după cutremurul de pământ , a ven i t un foc …Şi după foc , a veni t un susur blând ş i subţ ire .

(1 Împăraţ i 19:12)

O femeie care a făcut un progres rapid în înţelegerea Domnului a fost întrebatăodată care este secretul creşterii ei aparent uşoare. Răspunsul ei scurt a fost: „Fiţ i

atenţi la piedici“. Motivul pentru care mulţi dintre noi nu-L cunoaştem şi nu-L înţelegem peDumnezeu mai bine este că nu luăm seama la blândele Lui „piedici“ - delicatele Luirestricţii şi constrângeri. Glasul Lui este „un susur blând şi subţire“. Un susur subţireabia poate fi auzit, aşa că trebuie simţit ca o presiune slabă şi constantă pe inimă şi peminte, ca atingerea unei brize de dimineaţă care trece uşor peste suflet. Şi când esteobservat cu atenţie, creşte liniştit tot mai clar în urechea interioară a inimii.

Glasul lui Dumnezeu se îndreaptă spre urechea dragostei, şi adevărata dragostedoreşte ca şi cea mai slabă şoaptă să fie auzită. Şi totuşi vine o vreme cânddragostea Lui încetează să mai vorbească, când noi nu-I răspundem sau nu credemmesajul Lui. „Dumnezeu este dragoste“ (1 Ioan 4:8), şi dacă vrei să-L cunoşti pe Elşi glasul Lui, trebuie să asculţi mereu de atingerile Lui blânde.

Deci când eşti pe cale să spui ceva într -o conversaţie cu alţii, şi simţi ointerdicţie blândă din partea susurului Său liniştit, ia seama la interdicţie şi abţine-te să vorbeşti. Şi când eşti pe cale să dai curs unei acţiuni care pare perfect clară şidreaptă, şi totuşi simţi în duhul tău că ţi se sugerează o altă cale cu forţa uneiconvingeri tăcute, ia seama la acea convingere. Urmează celălalt curs, chiar dacăschimbarea planurilor pare a fi o nebunie absolută din perspectiva înţelepciuniiumane.

De asemenea învaţă să nădăjduieşti în Dumnezeu până când El îţi va descoperivoia Sa. Dă-I voie să creeze toate planurile din inima şi mintea ta, şi apoi lasă-L săle împlinească. Să nu ai o înţelepciune a ta proprie, pentru că deseori ceea ce faceEl va părea că este în contradicţie cu planul pe care ţi l-a dat. Dumnezeu va păreacă lucrează împotriva Lui Însuşi, deci pur şi simplu ascultă-L, supune-te şi încrede-te în El, chiar când pare a fi cea mai mare absurditate să faci aşa. În sfârşit, „ştim că



toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu“ (Rom.8:28), dar de multe ori, în etapele iniţiale ale împlinirii planurilor Lui:

În lumea Lui El es te mul ţumit Să joace o par t idă p ie rdu tă d ina in te .

De aceea dacă doreşti să cunoşti glasul lui Dumnezeu, să nu te gândeştiniciodată la consecinţele finale sau la posibilele rezultate. Ascultă de El chiar cândîţi cere să mergi în timp ce tu vezi numai întuneric, pentru că El Însuşi va fi olumină glorioasă în interiorul tău. Atunci va apărea îndată în inima ta o cunoaşterede Dumnezeu şi o părtăşie cu El, care vor fi suficient de copleşitoare în ele înseleca să vă ţină pe tine şi pe El împreună, chiar şi în cele mai severe încercări şi subcele mai puternice presiuni ale vieţii. din Calea credinţei

4 Octombrie

În ce i d in urmă an i a i să i , Iov a pr imi t de la Domnulmai multe b inecuvântăr i decât pr imise în ce i d in tâ i .

( Iov 42:12)

Iov şi-a găsit moştenirea prin necazul pe care l-a experimentat. El a fostîncercat pentru ca evlavia lui să poată fi confirmată şi validată. În acelaşi fel,necazurile mele au drept scop să-mi formeze caracterul şi să mă îmbrace în daruripe care nu le-am avut înainte de dificultăţile mele, pentru că cel mai copt rod almeu creşte pe cel mai aspru zid. Ajung la un loc de glorie numai prin umilinţa,lacrimile şi moartea mea, aşa cum necazurile lui Iov l-au lăsat cu o viziune maiînaltă despre Dumnezeu şi cu gânduri mai smerite despre el însuşi. La sfârşit el astrigat: „Acum ochiul meu Te-a văzut“ (v.5).

Dacă experimentez prezenţa lui Dumnezeu în măreţia Sa când trec prin dureri

şi pierderi, astfel încât să mă plec înaintea Lui şi să mă rog: „Facă -se voia Ta“ (Matei 6:10), atunci am câştigat mult într -adevăr. Dumnezeu i-a dat lui Iov sclipiridin gloria lui viitoare, pentru că în acele zile şi nopţi dificile şi istovitoare, i s-a

permis să penetreze vălul lui Dumnezeu şi a putut spune cu onestitate: „Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu“ (Iov 19:25). Aşa că în adevăr: „În cei din urmă aniai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în ceidintâi“. din În ora liniştită



Necazul nu vine niciodată la cineva dacă nu aduce o bucată de

aur în mâna lui.

Adversitatea aparentă va deveni în cele din urmă un avantaj pentru aceia dintrenoi care fac ce este drept, dacă dorim să continuăm să-I slujim şi să-L aşteptăm curăbdare. Gândeşte-te la marile suflete victorioase din trecut care au lucrat cucredinţă neclintită şi care au fost invincibile şi curajoase! Sunt multe binecuvântări

pe care nu le vom obţine niciodată dacă nu vrem să acceptăm şi să răbdămsuferinţa. Sunt anumite bucurii care nu pot ajunge la noi decât prin necaz. Suntrevelaţii ale adevărului divin al lui Dumnezeu pe care le vom primi numai cândluminile pământului au fost stinse. Şi sunt recolte care vor creşte numai odată ce

plugul şi-a făcut lucrarea. selectat Din suferinţă au ieşit cele mai puternice suflete cunoscute vreodată; cea

mai mare manifestare de caracter din lume se vede în aceia care îşi aratăcicatricele necazurilor; martirii veacurilor şi-au purtat hainele încununăriicare au strălucit în foc, şi totuşi prin lacrimile şi necazurile lor au văzut porţilecerului. Chapin

Voi cunoaş te după l i că r i r ea ş i s t r ă luc i r eaLan ţu lu i de aur pe ca re î l po r ţ i ,

După pu te rea l in i ş t i t ă a in imi i t a le de a iub i ,Din focul pe care a t rebui t să - l supor ţ i .

Bate , in imă cura tă , pen t ru to tdeauna ; St ră luceş te , l an ţ pu te rn ic de aur ;

Şi b inecuvântează focul cură ţ i tor Şi cuptorul durer i i v i i !

Adelaide Proctor

5 Octombrie

Dar după câtăva vreme pârâul a secat .(1 Împăraţ i 17 :7 )

Educarea credinţei noastre este incompletă dacă avem încă de învăţat că providenţa lui Dumnezeu lucrează prin pierderi, că există o slujire pentru noi prinlipsa şi pierderea lucrurilor, şi că El dă darul de a nu avea nimic. De fapt,



instabilităţile materiale ale vieţii fac ca vieţile noastre să fie stabile din punct devedere spiritual.

Izvorul care scădea al pârâului Cherit, unde Ilie stătea adâncit în gânduri, este unadevărat tablou al vieţii fiecăruia din noi. „Dar după câtăva vreme pârâul a secat“ -aceasta este istoria zilelor noastre de ieri, şi o profeţie a zilelor noastre de mâine.

Într-un fel sau altul, toţi trebuie să învăţăm diferenţa dintre a te încrede în dar şi a te încrede în Dăruitor. Darul poate dura o vreme, dar Dăruitorul este numaidragostea eternă.

Pârâul Cherit a fost o problemă dificilă pentru Ilie până a ajuns la Sarepta, şideodată totul a devenit clar ca lumina zilei pentru el. Poruncile grele ale luiDumnezeu nu sunt niciodată pentru noi ultimele Lui cuvinte, pentru că vaietul,

pierderea şi lacrimile vieţii aparţin interludiului, nu finalului. Dacă Domnul l-ar fi condus pe Ilie direct la Sarepta, el ar fi pierdut ceva care

l-ar fi ajutat să devină un profet mai înţelept şi un om mai bun - trăirea prin credinţă

la Cherit. Şi ori de câte ori pârâul nostru pământesc sau orice altă resursă exterioarăseacă, acest lucru a fost îngăduit ca să învăţăm că speranţa şi ajutorul nostru sunt înDumnezeu, care a făcut cerurile şi pământul. F.B. Meyer

Poate că ş i tu a i t ăbărâ t l ângă as t f e l de ape du lc i , Şi ţ i -a i s t ins cu bucur ie se tea su f l e tu lu i t ău i s tov i t ş i usca t ; Ca să vez i , cu t impul , că pârâ iaşu l t ău se sch imbă

Din ce a fos t l a începu t .

Inimi care au fost vesele, şi l inişt i te , ş i binecuvântate, şiîntăr i te;

Iubi r i care s- au dărui t fără rezerve; Bucuri i , scumpe bucuri i - au dispărut , pe măsură ce a t recut

t impul ,În în tuner ic .

Dacă dec i , o , su f l e t e , i zvoru l pe ca re in ima t a l -a îndrăg i t Te-a părăs i t acum - nu- ţ i mai po to leş te se tea -Dacă şuvoa ie le lu i ca re t e înv io rau oda tă s - au dus ,

Lasă -L pe EL să - ţ i cucerească in ima .

El nu te va părăsi , nici nu va râde de t ine, nici nu te vadezamăgi;

Mângâie rea ş i g r i j a Lu i nu se sch imbă cu t r ecerea an i lo r ; Cu un un tde lemn de bucur ie E l s igur t e va unge ,

Şi î ţ i va ş terge lacr imi le .



J. Danson Smith

6 Octombrie

N-a desch i s gura de loc .( I sa ia 53:7 )

Ce har ni se cere când suntem înţeleşi greşit, şi totuşi ne purtăm corect, saucând suntem judecaţi cu asprime, dar primim aceasta cu sfântă blândeţe! Nimic nutestează mai bine caracterul nostru de creştin decât atunci când se spune ceva rău

despre noi. Acest tip de test al zdrobirii este ceea ce arată dacă suntem aur solid saudoar metal placat cu aur. Dacă măcar am putea vedea binecuvântările care suntascunse în încercările noastre, am spune ca David, când l-a blestemat Şimei:„Lăsaţi-l să blesteme… Poate că Domnul se va uita la necazul meu, şi-mi va facebine în locul blestemelor de azi“ (2 Samuel 16:11-12).

Unii creştini se întorc uşor de la măreţia chemării vieţii lor, urmărindu-şi înschimb motivele de nemulţumire şi vrăjmaşii. În cele din urmă îşi transformăvieţile într -un mic vârtej de ostilităţi. Aceasta îmi aminteşte de încercarea mea de amă ocupa de cuibul unei viespi. Poate că eşti în stare să împrăştii viespile, dar vei fi

probabil înţepat îngrozitor şi nu vei primi nimic pentru durerea ta, pentru că mierealor n-are valoare.

Fie ca Dumnezeu să ne dăruiască mai mult din Duhul lui Hristos, care: „cândera batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; ci Se supunea dreptului Judecător“ (1Petru 2:23). „Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şisă cădeţi de oboseală în sufletele voastre“ (Evrei 12:3).

A.B. Simpson

Pentru t ine El a mers pe drumul calvarului ,

El a fos t a sp ru bă tu t , având capu l p leca t în umi l in ţă . El a cunoscu t ce le mai adânc i su fe r in ţe , dure r i ş i î n t r i s t ă r i , E l a cunoscu t înde lunga r ăbdare f ă ră n ic i o uşura re , El a lua t toa tă amărăc iunea d in cupa adâncă a mor ţ i i , El nu a păs t r a t n ic i o p ică tu ră de sânge , c i ş i l e - a da t pe

toa te .Da, pen t ru t ine ş i pen t ru mine , E l a câş t iga t bă tă l i a



Ca să ne ducă l a g lo r i e , pe t ă râmuri de lumină . L. S. P.

7 Octombrie

Cine dintre voi se teme de Domnul , să ascul te g lasul RobuluiSău!

Cine umblă în întuneric ş i n -are lumină , să se încreadă în Numele Domnului ş i să se b izuie pe Dumnez eul lu i !

( I sa ia 50:10)

Ce trebuie să facă un credincios în vremuri de întuneric - un întuneric denedumeriri şi confuzie - un întuneric nu al inimii, ci al minţii? Aceste vremuri deîntuneric vin la un ucenic credincios care umblă supus în voia lui Dumnezeu. Elevin ca nişte perioade în care el nu ştie ce să facă sau pe care drum s-o apuce. Cerullui se acoperă cu nori, şi lumina clară a cerului nu mai străluceşte pe cărarea lui, aşaîncât el se simte ca şi cum ar bâjbâi după drumul lui prin întuneric complet.

Dragul meu credincios, te descrie aceasta pe tine? Ce ar trebui să faci învremuri de întuneric? Ascultă Cuvântul lui Dumnezeu: „Cine umblă înîntuneric…să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!“De fapt, primul lucru pe care trebuie să-l facă e nimic. Acesta este un lucru dificilde făcut pentru natura noastră umană umilă. Este o zicătoare: „Când eşti zăpăcit, nute grăbi“. Cu alte cuvinte, „Când eşti confuz şi nu şti ce să faci, nu fă nimic“. Cândte găseşti într -o ceaţă spirituală, nu alerga înainte, ci încetineşte pasul vieţii tale. Şidacă este necesar, ţine corabia vieţii tale ancorată sau legată la doc.

Este bine să te încrezi pur şi simplu în Dumnezeu, pentru că atunci când neîncredem, El poate lucra. Îngrijorarea, însă, Îl împiedică să facă ceva pentru noi. Dacă

întunericul care ne acoperă produce spaimă în inimile noastre şi alergăm încoace şi-ncolo, căutând în van să găsim o cale de ieşire din încercarea întunecată în care ne-aaşezat providenţa lui Dumnezeu, atunci Domnul nu poate lucra pentru noi.

Numai pacea lui Dumnezeu va linişti minţile noastre şi va da odihnă inimilor noastre. Trebuie să punem mâna noastră în a Lui ca un copil mic şi să -L lăsăm săne conducă în lumina strălucitoare a soarelui iubirii Sale. El cunoaşte calea deieşire din pădurea deasă şi întunecoasă, aşa că ne putem urca în braţele Lui,

încrezându-ne în El că ne va salva, arătându-ne cel mai scurt şi cel mai sigur drum. Dr. Pardington



Să ne aducem aminte că niciodată nu suntem fără pilot - chiar când nu ştim pece drum să apucăm.

Pers i s t ă , in ima mea , în c red in ţa t a - Numai ce i necl in t i ţ i câş t igă cununa ;

Ce l ca re , a tunc i când vân tur i l e fu r tunoase în to rc corab ia ,Se despar te de ancora lu i , se va scufunda ;

Dar cel pe ca r e î l sus ţ ine I sus p r in toa te , Va rămâne în picioare, chiar dacă cerul şi pământul s -ar

prăbuşi. Pers i s t ă ! Va ven i un s fâ r ş i t a l necazur i lo r;

Speran ţa se va înă l ţ a b i ru i toa re d in ţ ă rână ; Fur tuna prevesteş te vara de mâine;

Crucea a ra tă sp re parad i s ;

Tată l domneş te ! Dec i o r i ce îndo ia lă să înce teze ; Persis tă , in ima mea. Pers is tă , rabdă până la capăt .

8 Octombrie

Nu vă îngri joraţ i de nimic . (F i l ipen i 4 :6 )

Destul de mulţi creştini trăiesc într-o stare teribilă de îngrijorare, fiind mereuneliniştiţi de problemele vieţii. Secretul trăirii într -o pace perfectă în mijloculritmului febril al vieţii zilnice este un secret ce merită din plin să fie cunoscut. Ce

bine a făcut vreodată îngrijorarea? N-a făcut niciodată pe nimeni mai puternic, n-aajutat pe nimeni să facă voia lui Dumnezeu, nici n-a oferit nimănui o cale descăpare din neliniştea şi confuzia lui. Îngrijorarea doar distruge eficacitatea uneivieţi care altfel ar putea fi folositoare şi frumoasă. A fi neliniştit şi plin de griji şi

îngrijorări este absolut interzis de Domnul nostru, care a spus: „Nu vă îngrijoraţidar, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vomîmbrăca?»“ (Matei 6:31). El nu vrea să spună că nu trebuie să fim prevăzători saucă viaţa noastră nu trebuie să aibă niciodată un plan sau un model al ei. El vrea săspună pur şi simplu că nu trebuie să ne îngrijorăm de aceste lucruri.

Oamenii vor cunoaşte că trăieşti într -o stare constantă de îngrijorare dupăadânciturile de pe faţa ta, după tonul vocii tale, după atitudinea ta negativă, şi după



lipsa de bucurie din duhul tău. Deci urcă pe înălţimile unei vieţi abandonate înmâna lui Dumnezeu, şi perspectiva ta se va schimba până-ntr-atât încât vei privi în

jos pe norii de sub picioarele tale. Darlow Sargeant Este un semn de slăbiciune să te îngrijorezi şi să te frămânţi mereu, îndoindu-

te de toate şi neavând încredere în nimeni. Se poate câştiga ceva prin asta? Nu nefacem noi doar incapabili de acţiune, şi ne detaşăm mintea de abilitatea de a luadecizii înţelepte? Pur şi simplu ne cufundăm în luptele noastre când am putea pluti

peste ele prin credinţă. O, pentru harul de a fi liniştiţi! O, „opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu [Yehova] sunt

Dumnezeu“ (Psalmul 46:10)! „Sfântul lui Israel“ (Psalmul 89:18) îi va apăra şi-i vaelibera pe ai Săi. Putem fi siguri că fiecare cuvânt al Său va rămâne în picioare

pentru totdeauna, chiar dacă munţii s-ar prăbuşi în mare. El merită încredereanoastră totală. Deci vino, suflete al meu, întoarce-te la locul tău de odihnă, şiodihneşte-te în dulcea îmbrăţişare a Domnului Isus. selectat

Pacea va umple adâncul suf le tu lu i tău Când eş t i l i n i ş t i t !

9 Octombrie

Totuşi Domnul aşteaptă să Se mi lost ivească de voi , ş i Se va scula să vă dea îndurare.

( I sa ia 30:18)

Cea mai verde iarbă se găseşte acolo unde cad cele mai multe ploi. Deci presupun că ceaţa şi ploaia măruntă a Irlandei sunt cele care o fac să fie „Insula desmarald“. Şi acolo unde găseşti ceaţa larg răspândită a necazurilor şi ploaia măruntăa suferinţei, vei găsi întotdeauna inimi verzi ca smaraldul care sunt pline defrunzişul frumos al mângâierii şi dragostei lui Dumnezeu.

Dragă creştine, să nu spui: „Unde sunt toate rândunelele? Toate s-au dus - au

murit“. Nu, nu au murit. Pur şi simplu au traversat în zbor marea albastră şi adâncă,zburând spre un pământ îndepărtat; dar ele se vor întoarce din nou în curând. Copil al lui Dumnezeu, să nu spui: „Toate florile au murit - iarna le-a omorât,

aşa că s-au dus“. Nu! Deşi iarna le-a acoperit cu o haină albă de nea, ele îşi vor scoate iarăşi capetele şi vor fi vii foarte curând.

O, credinciosule, să nu spui că soarele a ars complet, doar pentru că l-a ascunsun nor. Nu, el e încă acolo, plănuind o vară pentru tine; pentru că atunci când va



străluci din nou, va face ca acei nori să-şi picure ploile de aprilie, fiecare din ele omamă pentru o minunată floare de mai.

Mai presus de toate, ţine minte - când Dumnezeu Îşi ascunde faţa de tine, să nuspui că te-a uitat. Pur şi simplu El aşteaptă puţin ca să te facă să-L iubeşti mai mult.Şi odată ce va veni, te vei bucura cu inexprimabila „bucurie a Domnului“ (Neemia8:10). Aşteptarea Lui îţi exersează darul de har şi-ţi testează credinţa. De aceeacontinuă să aştepţi cu nădejde, pentru că deşi promisiunea poate să întârzie,niciodată nu va veni prea târziu. Charles H. Spurgeon

O, f iecare an î ş i are iarna lu i , Şi f i eca re an î ş i a r e p loa ia lu i -

Dar în to tdeauna v ine o z iCând păsăr i le merg d in nou spre nord .

Când f runze no i înmuguresc în pădure , Şi i a rba înco l ţ eş t e ve rde pe câmpi i , Şi l a l e l e l e se mândresc cu f lo r i l e lo r -

Şi păsăr i le merg d in nou spre nord .

O, f i ecare in imă î ş i a r e necazu l e i , Şi f iecare in imă îş i are durerea e i -

Dar în to tdeauna v ine o z iCând păsă r i le merg d in nou spre nord .

Este ce l mai minuna t luc ru să - ţ i amin teş t i , Dacă cura ju l începe să t e l a se ,

Când z i l e l e r ec i ş i î n tuneca te se s fâ r şesc -Că păsăr i l e merg d in nou sp re nord .

10 Octombrie

Nu te mânia .(Psa lmul 37:1 )

Cred că acest verset este tot o poruncă divină ca şi „Să nu furi“ (Exod 20:15).Dar ce înseamnă să te mânii? Un om odată a definit aceasta ca ceea ce face pe unom să fie aspru la suprafaţă, făcându-l să se uzeze şi să se epuizeze pe el însuşi şi

pe alţii. Nu-i aşa că un om iritabil, iraţional şi critic nu numai că se consumă pe el



însuşi, dar totodată îi seacă şi îi obosesc şi pe alţii? Când ne îngrijorăm şi nemâniem, suntem o sursă permanentă de necaz. Acest psalm nu spune doar: „Nu temânia pe cei răi“, ci nu lasă loc mâniei de orice fel. Este foarte dureros, şiDumnezeu nu doreşte să ne rănim pe noi înşine sau pe alţii.

Orice doctor poate să-ţi spună că o izbucnire de mânie este mai dăunătoare pentru sistemul tău nervos decât o febră şi că o predispoziţie pentru mânie continuănu contribuie la sănătatea trupului tău. Următorul pas care rezultă din mânie este săfii irascibil, şi aceasta e tot una cu furia. Să punem deoparte aceasta odată pentrutotdeauna şi să ascultăm pur şi simplu de porunca „Nu te mânia“.

Margaret Bottome

Auzită din întâmplare într-o livadă

Spunea Pr igoarea căt re Vrabie :

„Mi-ar p lace în t r -adevăr să ş t iu Pentru ce aceste f i in ţe umane nel in iş t i te Se ag i t ă ş i se îngr i jo rează a tâ t“ .

Spunea Vrabia că t re Pr igoare: „Pr ie tene , eu c red că t r ebu ie să f i e

Din cauză că nu au un Ta tă ce resc Ca Ace la ca re a re g r i j ă de t ine ş i de mine“ .

Elizabeth Cheney

11 Octombrie

… murim, ş i i a tă că t ră im. (2 Cor in ten i 6 :9 )

Vara trecută am avut un pat de flori de ochiul- boului care aproape că a

acoperit grădina mea de la ţară. Ele au fost plantate târziu în sezon, dar ce frumoaseerau! În timp ce partea din afară a plantelor încă mai producea flori proaspete,vârfurile deveniseră seminţe, şi când a venit un ger timpuriu, am văzut căfrumuseţea radiantă a florilor pălise. Tot ce am putut să spun în momentul acela afost: „Ei bine, cred că sezonul a fost prea greu pentru ele, şi ele au murit“. Aşa căle-am urat un călduros rămas bun.



După aceasta nu m-am mai bucurat să privesc la patul de flori, pentru că păreasă fie doar un cimitir al florilor. Şi totuşi, cu câteva săptămâni în urmă, unul dingrădinari mi-a atras atenţia asupra faptului că de-a lungul întregii grădini florile deochiul- boului răsăreau acum în mare număr. Se părea că fiecare plantă pe care eucredeam că iarna o distrusese replantase cincizeci care să-i ia locul. Ce făcuse gerulşi vântul năprasnic al ier nii?

Ei au luat florile mele şi le-au distrus, aruncându-le la pământ. Ei au călcat peste ele cu picioarele lor de zăpadă şi, odată terminată treaba lor, au spus: „Acestaeste sfârşitul vostru“. Şi totuşi primăvara, pentru fiecare floare distrusă au răsăritcincizeci de martori care au spus: „Murim, şi iată că trăim“.

Aşa cum este în lumea plantelor, tot aşa este şi în împărăţia lui Dumnezeu.Prin moarte a venit viaţa eternă. Prin răstignire şi mormânt a venit tronul şi palatu leternului Dumnezeu. Printr-o înfrângere aparentă a venit victoria.

Deci nu te teme de suferinţă sau de înfrângere. Pentru că prin a fi „trântiţi jos,

dar nu omorâţi“ (2 Corinteni 4:9) şi prin a fi sfărâmaţi în bucăţi, şi aceste bucăţirupte în fărâme mici, devenim oameni tari. Şi trăinicia unui credincios producemulţi credincioşi.

Alţii pot fi absorbiţi de aparenţa lucrurilor şi merg după mersul lumii acesteia.Pot să înflorească repede şi să găsească o prosperitate momentană, dar sfârşitul lor să fie moartea eternă. Henry Ward Beecher

Evaluează- ţ i v i a ţ a după p ie rder i ş i nu după câş t igur i , Nu după v inul băut , c i d upă v inul vărsa t . Pentru că puterea dragoste i se găseşte în sacr i f ic iu l

dragos te i ,Şi ce l ca re su fe ră ce l mai mul t a r e ce l mai mul t de da t .

12 Octombrie

Stăpânul lu i Ios i f…a luat pe Iosi f ş i l -a aruncat în temniţă…

Domnul era cu e l . Ş i Domnul î i dădea izbândă în tot ce făcea . (Geneza 39:19-20 ,23)

Când Dumnezeu îngăduie să mergem la închisoare pentru că Îi slujim Lui,acesta este aproape cel mai binecuvântat loc din lume în care am putea fi, pentru căEl merge cu noi. Iosif se pare că cunoştea acest adevăr. El nu s-a supărat, nu s-adescurajat şi nu s-a răzvrătit, nici n-a căzut în auto-compătimire gândindu-se că



„totul era împotriva lui“. Dacă ar fi făcut aşa, mai marele temniţei n-ar fi avutniciodată încredere în el.

Să ţinem şi noi minte că dacă permitem auto-compătimirii să se instaleze, nuvom fi niciodată folosiţi de Dumnezeu din nou până când aceasta nu va fi totalîndepărtată. Iosif pur şi simplu a încredinţat totul în mâna Domnului cu o încredere

plină de bucurie, şi drept rezultat, mai marele temniţei a lăsat toate lucrurile în grijalui Iosif.

Doamne Isuse, când uşa închisorii se va închide în urma mea, ajută-mă să măîncred în Tine cu o bucurie desăvârşită şi debordantă. Dă lucrării Tale prin mine omare izbândă, şi chiar în închisoare fă-mă „cu adevărat liber“ (Ioan 8:36). selectat

Sunt o pasăre mică , I zo la tă de câmpur i l e văzduhu lu i ,

Şi s t au în co l iv ia mea ş i cân t

Aceluia care m-a pus acolo;Mul ţumi t să f i e p r i zon ie ru l , Pent ru că , Dumnezeu l Meu , aceas ta Î ţ i f ace Ţie p lăcere .

Col iv ia mea mă îngrădeşte de jur împrejur , Nu pot s ă zbor l i ber ,

Dar deş i a r ip i l e mele sun t l ega te s t r âns , Suf le tu l meu es te în l iber ta te ;

Pentru că pere ţ i i înch i sor i i nu po t con t ro laZboru l ş i l i be r t a t ea su f l e tu lu i .

Am învăţat să iubesc întunericul necazului, pentru că acolo văd strălucireafeţei lui Dumnezeu. Madame Guyon

13 Octombrie

Nu vă îngri joraţ i de nimic .(F i l ipen i 4 :6 )

Îngrijorarea n-ar trebui să se găsească niciodată într -un credincios. În ciudamărimii, a dimensiunii şi a diversităţii încercărilor, suferinţelor şi dificultăţilor noastre, îngrijorarea n-ar trebui să existe sub nici un motiv. Aceasta pentru că avemun Tată în ceruri care este atotputernic, care Îşi iubeşte copiii aşa cum Îl iubeşte „pe



singurul Lui Fiu“ (Ioan 3:16), şi a cărui bucurie şi plăcere deplină este să-i ajute permanent în orice situaţie. Ar trebui să luăm aminte la Cuvântul Său, care spune:„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţalui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri“.

„În orice lucru“ - nu doar când ne-a luat foc casa sau când partenerul nostrude viaţă şi copiii noştri iubiţi sunt grav bolnavi, ci chiar şi în cele mai mici

probleme ale vieţii. Trebuie să aducem toate lucrurile la Dumnezeu - lucruri mici,lucruri foarte mici, chiar şi lucrurile pe care lumea le numeşte banale. Da, trebuie săaducem orice lucru, trăind întreaga zi într -o sfântă părtăşie cu Tatăl nostru ceresc şicu scumpul nostru Domn Isus. Ar trebui să ne dezvoltăm un fel de instinct spiritual,care să ne facă să ne întoarcem imediat spre Dumnezeu când o grijă nu ne lasă sădormim noaptea. În timpul acestor nopţi fără somn, ar trebui să vorbim cu El,aducând diversele noastre probleme înaintea Lui, indiferent cât de mici ar fi.Vorbeşte de asemenea cu Domnul despre orice încercare cu care te confrunţi sau

despre orice dificultate pe care o ai î n familia ta sau în viaţa profesională. „Prin rugăciuni şi cereri“ - cerând cu stăruinţă, perseverând şi răbdând, şiaşteptând, aşteptând, aşteptându-L pe Dumnezeu.

„Cu mulţumiri“ - punând întotdeauna o bună temelie. Chiar dacă n-avem posesiuni, există un lucru pentru care putem fi mulţumitori întotdeauna - că El ne-ascăpat de iad. De asemenea putem să-I mulţumim că ne-a dat Cuvântul Său sfânt,Duhul Său Sfânt, şi cel mai preţios dar dintre toate - pe Fiul Său. De aceea cândluăm în consideraţie toate acestea, avem foarte multe motive să-I mulţumim. Fie caacesta să fie ţelul nostru!

„Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şigândurile în Hristos Isus“ (Filipeni 4:7). Aceasta este o binecuvântare atât deminunată, de autentică şi de scumpă încât ca s-o cunoşti cu adevărat, trebuie s-oexperimentezi, pentru că ea „întrece orice pricepere“.

Să punem la inimă aceste adevăruri, umblând în ele instinctiv, astfel încâtrezultatul să fie vieţi care-L glorifică pe Dumnezeu mai mult decât înainte.

George Mueller, din O viaţă de încredere Cercetează-ţi inima de câteva ori pe zi, şi dacă găseşti ceva care îţi tulbură

pacea, adu-ţi aminte să faci paşii potriviţi ca să restabileşti liniştea.Francis de Sales

14 Octombrie



Şi iată , un înger a l Domnului a stat lângă e l pe neaşteptate , ş i o lumină a străluci t în temniţă .

Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu - l în coastă , ş i i -a z i s : „ Scoală - te , iu te !“

Lanţuri le i -au căzut jos de pe mâin i . (Fapte 12:7 )

Pe la miezu l nopţ i i , Pave l ş i S i la se rugauşi cântau cântări de laudă lu i Dumnezeu…

Deodată , s -a făcut un mare cutremur de pământ , aşa că s -au c lăt inat temel i i le temniţe i .

Îndată , s -au desch i s toate uş i l e ş is -au deslegat legături le f iecăruia .

(Fapte 16:25-26)

Aşa lucrează Dumnezeu. În cel mai întunecat ceas al nostru, El vine spre noipeste valuri, ca un înger care a venit în celula lui Petru când s-a ivit ziua execuţieilui Petru. Şi când a fost gata spânzurătoarea pentru execuţia lui Mardoheu,insomnia împăratului a dus în cele din urmă la acţiunea lui în favoarea poporuluifavorit al lui Dumnezeu. (vezi Estera 6)

Dragă suflete, s-ar putea să trebuiască să experimentezi tot ce poate fi mai răuînainte să fii eliberat, dar vei fi eliberat! S-ar putea ca Dumnezeu să te facă săaştepţi, dar El Îşi va aminti întotdeauna de promisiunea Lui şi va apare la timp ca săîmplinească Cuvântul Lui cel sfânt care nu poate fi desfiinţat. F.B. Meyer

Dumnezeu are o simplitate în felul în care Îşi împlineşte planurile, şi totuşi areresurse potrivite pentru orice dificultate. Credincioşia Lui faţă de copiii Lui care se

încred în El este fermă, şi El este neclintit în urmărirea scopurilor Sale. În viaţa luiIosif, Îl vedem pe Dumnezeu lucrând printr-un om închis împreună cu Iosif, maitârziu printr-un vis, şi în final prin ridicarea lui Iosif din închisoare la poziţia deguvernator. Şi timpul petrecut de Iosif în închisoare i-a dat puterea şi fermitatea decare avea nevoie ca guvernator.

Este întotdeauna mai sigur să te încrezi în metodele lui Dumnezeu şi să trăieştidupă ceasul Său. Samuel Dickey Gordon

Dumnezeu în providenţa Sa are o mie de chei cu care deschide o mie de uşi

diferite ca să-i salveze pe ai Săi, indiferent cât de disperată ar fi situaţia. Să nefacem cu credincioşie partea noastră, care este pur şi simplu să suferim pentru El, şisă punem partea lui Hristos asupra Lui şi s-o lăsăm acolo. George MacDonald

Dificultatea este de fapt atmosfera din preajma unui miracol, sau a unuimiracol în faza lui iniţială. Totuşi dacă este să fie un mare miracol, situaţiaînconjurătoare nu va fi doar o dificultate, ci o totală imposibilitate. Şi mâna



copilului Său care se agaţă cu putere de El face dintr -o situaţie disperată o plăcerepentru Dumnezeu.

15 Octombrie

Jert fe le p lăcute lu i Dumnezeu sunt un duh zdrobit : Dumnezeule , Tu nu dispreţuieşt i o in imă zdrobită ş i mâhnită .

(Psa lmul 51:17)

Oamenii aceia pe care Dumnezeu îi foloseşte cel mai mult ca să-I aducă glorie

sunt cei complet zdrobiţi, pentru că jertfa pe care El o acceptă este „o inimăzdrobită şi mâhnită“. Până nu a fost zdrobită puterea naturală a lui Iacov, atuncicând „i s-a scrântit încheietura coapsei“ (Geneza 32:25) la Peniel, el nu a ajuns la

punctul în care Dumnezeu putea să-l îmbrace cu putere spirituală. Şi până nu a lovitMoise stânca de la Horeb, zdrobindu-i suprafaţa, nu a ţâşnit acea apă proaspătă dinea ca să bea poporul. (vezi Exod 17:6)

Până când cei trei sute de soldaţi ai lui Ghedeon aleşi special nu „au spartulcioarele pe care le aveau în mână“ (Jud. 7:19), care simbolizau zdrobirea vieţilor lor, nu a strălucit lumina ascunsă a făcliilor, aducând teroare în mijlocul vrăjmaşilor lor. Odată o văduvă săracă a rupt sigiliul de pe singurul vas de untdelemn care i-amai rămas şi a început să toarne din el, şi Dumnezeu a înmulţit în chip miraculosuntdelemnul, pentru ca ea să-şi plătească datoriile şi să aibă din ce trăi. (vezi 2Împăraţi 4:1-7)

Până nu şi-a riscat Estera viaţa şi s-a lăsat zdrobită sub legile stricte ale curţiiunui împărat păgân, ea nu a obţinut favoarea de a-şi salva poporul de la moarte.(vezi Estera 4:16)

Odată Domnul Isus a luat „cinci pâini şi… le-a frânt“ (Luca 9:16) şi pâinea s-a înmulţit şi a hrănit cinci mii de suflete. Chiar prin procesul frângerii pâinilor aavut loc miracolul. Când Maria a spart frumosul ei „vas de alabastru cu mir foarte

scump“ (Matei 26:7), distrugând valoarea şi utilitatea lui viitoare, parfumulminunat a umplut casa. Şi când Domnul Isus a lăsat ca trupul Lui preţios să fiezdrobit de spini, de piroane şi de suliţă, viaţa Lui interioară s-a revărsat ca un oceande apă limpede ca cristalul pentru păcătoşii însetaţi ca să bea şi să trăiască.

Un frumos grăunte de grâu, până nu este îngropat şi zdrobit în pământ prinMOARTE, miezul lui nu încolţeşte, producând sute de alte seminţe sau grăunţe. Şi



aşa a fost întotdeauna în istoria plantelor, a oamenilor şi a întregii vieţi spirituale -Dumnezeu foloseşte LUCRURILE ZDROBITE.

Cei care au fost cuprinşi de puterea Duhului Sfânt şi sunt folosiţi pentru glorialui Dumnezeu sunt cei care au fost zdrobiţi în finanţele lor, zdrobiţi în voinţa lor

proprie, zdrobiţi în ambiţiile lor, zdrobiţi în idealurile lor înalte, zdrobiţi în reputaţia pe care o au în lume, zdrobiţi în dorinţele lor, şi deseori zdrobiţi în sănătatea lor.Da, El îi foloseşte pe cei care sunt dispreţuiţi de lume şi pe cei care par totaldeznădăjduiţi şi neputincioşi, aşa cum a spus Isaia: „Ologii iau parte la [pradă]“(Isaia 33:23).

O, zdrobeş te -mi in ima; dar zdrobeşte -o ca pe un ogorCare es te ara t ş i s fărâmat pent ru a pr imi grăunţe le de

grâu ;

O, zdrobeşte -o cum sunt zdrobi ţ i mugur i i s ig i la ţ i de f runzeverzi ,Rupe-o , ca să se desfacă f loa rea aur i e ;

Vreau să o fe r d ragos tea mea mare lu i S tăpân a l Dragos te i , Lasă par fumul să se îna l ţ e , sparge a labas t ru l .

O, zdrobeş te -mi in ima; zdrobeşte -o , Dumnezeule b i ru i tor ,Ca izvoru l e t e rn a l v ie ţ i i să se r ever se pes te to t ;

O, să f ie zdrobi tă ca a tunci când t runchiur i le legate , Rupând l an ţu r i l e r ec i , î ş i r ecâş t igă l ibe r t a t ea ;

Şi când dumbrava sac ră a min ţ i i î nmugureş te sp re v ia ţă , Umple- mă de bucur ie , ca păsă r i l e , ca re cân tă speran ţa lo r ş i

biruinţa Ta. Thomas Toke Bunch

16 Octombrie

Să dăm la o parte orice p iedică ş i păcatul care ne înfăşoarăaşa de l e sne ş i să a lergăm cu s tăru inţă

în a lergarea care ne stă înainte . (Evre i 12 :1 )



Sunt anumite lucruri care nu sunt păcate în ele însele, dar care tind să ne tragăîn jos sau să ne distragă şi devin pietre de poticnire pentru creşterea noastrăspirituală. Una din cele mai rele dintre acestea este disperarea sau deznădejdea. Oinimă grea este într-adevăr o greutate care cu siguranţă ne va trage în jos însfinţenia şi utilitatea noastră.

Eşecul copiilor lui Israel de a intra în Ţara Promisă a început cu plângerile lor,sau aşa cum o spune Cuvântul: „Toţi copiii lui Israel au cârtit“ (Num. 14:2). S-ar

putea să fi început cu o slabă dorinţă de a se plânge şi de a fi nemulţumit, dar ei aulăsat-o să continue până a înflorit şi a rodit într -o totală răzvrătire şi ruină.

Nu trebuie să ne îngăduim niciodată libertatea de a ne îndoi de Dumnezeu saude dragostea şi credincioşia Lui eternă faţă de noi în toate. Putem hotărî să neîmpotrivim îndoielii cu toată voinţa noastră aşa cum facem împotriva oricărui alt

păcat. Apoi, dacă stăm neclintiţi, refuzând să ne îndoim, Duhul Sfânt va veni înajutorul nostru, dându-ne credinţa lui Dumnezeu şi încununându-ne cu victorie.

Este foarte uşor să cădem în obiceiul de a ne îndoi, îngrijorându-ne, întrebându-ne dacă nu cumva ne-a părăsit Dumnezeu, şi gândindu-ne că după toate prin câte am trecut, speranţele noastre vor sfârşi în neîmplinire. Dar hai să refuzămsă fim descurajaţi şi nefericiţi! Hai „să privim ca o mare bucurie“ (Iacov 1:2), chiar şi când nu simţim nici o fericire. Haideţi să ne bucurăm prin credinţă, printr-ohotărâre fermă, şi socotind pur şi simplu că este adevărat, şi vom vedea căDumnezeu va face lucrul acesta real pentru noi. selectat

Diavolul are două şiretlicuri foarte abile. Primul este să ne ispitească sădevenim descurajaţi, pentru că atunci suntem înfrânţi şi de nici un folos altora, cel puţin pentru o vreme. Celălalt este să ne ispitească să ne îndoim, prin aceastarupând legătura credinţei care ne uneşte cu Tatăl. Deci să fim atenţi! Să nu fimînşelaţi în nici un fel. G. E. M.

Îmi place să-mi cultiv spiritul de fericire! El îmi acordează din nou sufletul şimi-l menţine într -o armonie atât de perfectă că Satan se teme s-o atingă. Corzilesufletului meu devin atât de vibrante şi pline de energie cerească încât îşi iadegetele diabolice de pe mine şi se duce în altă parte! Satan este în totdeauna

prudent să intervină la mine când inima mea este plină de fericirea şi bucuriaDuhului Sfânt.

Planul meu este pur şi simplu să-mi păzesc duhul de tristeţe aşa cum în mod

normal mă păzesc de Satan, dar din nefericire nu reuşesc întotdeauna. Ca şi diavolul însuşi, tristeţea stă înaintea mea când sunt pe autostrada utilităţii. Şi stăfaţă-n faţă cu mine până când bietul meu suflet devine trist şi amărât! De fapt,tristeţea decolorează totul în jurul meu şi produce o paralizie mentală. Nu mă maiinteresează nimic, planurile de viitor par acoperite de nori în întuneric, şi sufletulmeu îşi pierde toate aspiraţiile şi puterea!



Un credincios în vârstă a spus odată: „Voioşia în credinţa noastră face ca oriceact de slujire să fie făcut cu plăcere, şi niciodată nu înaintăm atât de repede închemarea noastră spirituală ca atunci când suntem purtaţi pe aripile fericirii.Tristeţea, însă, retează aceste aripi sau, folosind o altă analogie, face să cadă roţilede la carul slujirii noastre. Carul nostru devine atunci asemenea carelor egiptenilorla Marea Roşie, târându-se cu greu pe osie şi încetinind progresul nostru“.

17 Octombrie

În ce mă priveşte , departe de mine gândul să mă laud cua l tceva

decât cu crucea Domnulu i nostru Isus Hri s tos ,prin care lumea este răst igni tă faţă de mine,

ş i eu fa ţă de lume. (Gala ten i 6 :14)

Ei erau oameni care trăiau pentru ei înşişi. Speranţele, promisiunile şi viselelor încă îi stăpâneau, dar Domnul a început să le împlinească rugăciunile. Au ceruto inimă plină de pocăinţă şi s-au predat pe ei înşişi cu bucuria de a plăti orice preţ

pentru ea, şi El le-a trimis necaz. Ei au cerut puritate, şi El le-a trimis pe neaşteptatesuferinţă. Ei au cerut blândeţe, şi El le-a zdrobit inimile. Ei au cerut să fie morţi faţăde lume, şi El le-a omorât toate speranţele vieţii lor. Ei au cerut să fie făcuţiasemenea Lui, aşa că El i-a pus în foc şi „va şedea, va topi şi va curăţi argintul“(Mal. 3:3), până când ei vor putea să reflecte imaginea Lui. Ei au cerut să -i ajute să

poarte crucea Lui, şi totuşi când El le-a înmânat-o, ea le-a tăiat şi le-a zdrelit

mâinile.Ei n-au înţeles pe deplin ce cereau, dar El i-a luat pe cuvânt şi le-a dat tot ce aucerut. Ei nu erau siguri dacă să-L urmeze de la mare distanţă sau să se apr opie deEl. O teamă şi o groază a pus stăpânire pe ei, ca Iacov la Betel când a visat „o scară… al cărei vârf ajungea până la cer“ (Gen. 28:12), sau ca Elifaz „în clipa cândvedeniile de noapte frământă gândul“ (Iov 4:13), sau ca ucenicii când „plini def rică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh“ (Luca 24:37) şi nu realizau că era



Domnul Isus. Ucenicii erau aşa de plini de frică, încât ar fi vrut să-L roage fie să Sedepărteze de ei fie să-Şi ascundă gloria.

Au găsit că este mai uşor să asculţi decât să suferi, să lucrezi decât să te dai bătut, şi să porţi crucea decât să atârni pe ea. Dar acum ei nu mai puteau să deaînapoi, pentru că ajunseseră prea aproape de crucea nevăzută a vieţii spirituale, şivirtuţile ei îi străpunseseră prea adânc. Şi Domnul împlinea această promisiune aLui pentru ei: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţioamenii“ (Ioan 12:32).

Acum în sfârşit a venit şi oportunitatea lor. Mai înainte ei doar auziseră despremister, dar acum l-au simţit. El Şi-a aţintit ochii plini de dragoste asupra lor, aşacum Şi-i aţintise asupra Mariei şi a lui Petru, aşa încât ei n-au putut decât să-Lurmeze. Şi puţin câte puţin, din când în când, cu scurte licăriri de lumină, misterulcrucii Lui a strălucit peste ei. Ei L-au văzut „înălţat de pe pământ“, şi au privitgloria care radia din rănile suferinţei Lui sfinte. Pe când se uitau la El, s-au apropiat

de El şi au fost schimbaţi în asemănarea Lui. Numele Său a strălucit atunci prin ei, pentru că El trăia în ei. Viaţa lor din momentul acela a fost o viaţă de inexprimabilă părtăşie numai cu El sus. Ei erau bucuroşi să trăiască fără posesiunile pe care alţiile aveau şi pe care ar fi putut şi ei să le aibă, ca să nu fie ca ceilalţi, ci să semenemai mult cu El.

Aceasta este descrierea tuturor celor care de-a lungul veacurilor „urmează peMiel oriunde merge El“ (Apoc. 14:4). Dacă ar fi ales în mod egoist pentru ei înşişi,sau dacă prietenii lor ar fi ales pentru ei, atunci ar fi făcut alte alegeri. Vieţile lor ar fi strălucit mai mult aici pe pământ, dar mai puţin glorios în împărăţia Lui.Moştenirea lor ar fi fost aceea a lui Lot, nu a lui Avraam. Şi dacă s-ar fi oprit pedrum sau dacă Dumnezeu Şi-ar fi luat mâna de pe ei, lăsându-i să se rătăcească, cear fi pierdut ei? Ce drepturi ar fi pierdut ei la învierea lor?

Şi totuşi Dumnezeu i-a întărit şi i-a protejat, chiar şi de ei înşişi. Deseori, în îndurarea Lui i-a susţinut când erau în pericol să alunece şi să cadă. Şi chiar în viaţaaceasta, ei ştiau că tot ce făcea El era bine făcut. Ştiau că era bine să suferi în viaţaaceasta ca să împărăţeşti în cea viitoare; să rabzi crucea aici jos, ca să porţi cununaacolo sus; şi să ştii că nu voia lor, ci voia Lui s-a făcut în ei şi prin ei.

Anonim

18 Octombrie



Să şt i i hotărât că sămânţa ta va f i s tră ină într -o ţară , care nu va f i a e i ; acolo va f i ro bi tă…timp de patru sute de

ani .Dar…pe urmă va ieş i de acolo cu mari bogăţ i i .

(Geneza 15:13-14)

Pot fi sigur că parte din binecuvântarea promisă a lui Dumnezeu pentru mineeste întârziere şi suferinţă. Întârzierea din timpul vieţii lui Avraam care părea să

pună promisiunea lui Dumnezeu foarte departe de împlinire a fost atunci urmată deîntârzierea aparent fără sfârşit experimentată de urmaşii lui Avraam. Dar a fost într -adevăr doar o întârziere - promisiunea s-a împlinit, pentru că în cele din urmă ei auieşit „de acolo cu mari bogăţii“.

Dumnezeu mă va testa cu întârzieri, şi împreună cu întârzierile va venisuferinţa. Şi totuşi prin toate acestea promisiunea lui Dumnezeu stă în picioare. Am

noul Lui legământ în Hristos, şi promisiunea Lui sfântă pentru orice binecuvântaremai mică de care am nevoie. Întârzierile şi suferinţa fac parte de fapt din binecuvântările promise, deci am să-L laud pentru ele astăzi. Am să fiu tare, o să-mi îmbărbătez inima şi voi nădăjdui în Domnul! (vezi Psalmul 27:14).

Charles Gallaudet Trumbull

N-ai primit încă răspuns la rugăciun ea pe care au rosti t-o buzeletale

În agonia in imi i în aceşt i an i mul ţ i? Începe c red in ţa să s l ăbească? Se duce speran ţa?

Şi c rez i că toa te l ac r imi le t a l e cad în zadar? Să nu spu i că Ta tă l nu ţ i -a auzi t rugăciunea;

Dor in ţa t a se va împl in i cândva , undeva .

N-a i p r imi t încă r ăspuns? Nu , să nu spu i că nu s - a aproba t ;Poate că luc ra rea t a n -a fost încă împl in i tă în în t regime.

Lucrarea a început când ai rost i t pentru pr ima dată rugăciuneata ,

Ş i Dumnezeu va termina ce a început .

Dacă ve i men ţ ine t ămâia a rzând aco lo , Vei vedea g lor ia Lui cândva, undeva.

N-ai pr imi t încă răspuns? Credinţa nu poate rămâne fărărăspuns ,

P ic ioare le e i sun t b ine în f ip te în S tânca ;În mi j locul celor mai v io lente fur t un i ea r ămâne ne în f r i ca tă ,



Şi nu se c la t ină n ic i înain tea şocului ce lu i mai puter nictune t .

Ea ş t i e că Omnipo ten ţa a auz i t rugăc iunea e i , Şi s t r igă : „Se va f ace“ - cândva , undeva .

Ophelia G. Browning

19 Octombrie

Chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor . (Numeri 10:33)

Dumnezeu uneori ne influenţează printr -o simplă atingere sau printr -unsentiment, dar noi nu ne luăm după sentimente. Dacă atingerea este de la El, atunciEl ne va da suficiente dovezi ca s-o confirme dincolo de cea mai mică îndoială.

Gândeşte-te la frumoasa poveste a lui Ieremia, când a simţit că Dumnezeu îlîndeamnă să cumpere ogorul de la Anatot. El nu a acţionat după sentimentul luiiniţial, ci a aşteptat ca Dumnezeu să-Şi împlinească deplin cuvintele faţă de elînainte de a trece la acţiune. Apoi, odată ce vărul lui a venit la el, aducând dovadaexterioară a poruncii lui Dumnezeu prin faptul că i-a făcut o propunere decumpărare, el a răspuns şi a zis: „Am cunoscut că er a cuvântul Domnului“ (Ieremia32:8).

Ieremia a aşteptat până când Dumnezeu a confirmat sentimentul lui printr -unact providenţial, şi apoi a lucrat având o viziune clară a faptelor, pe care Dumnezeuputea de asemenea să le folosească ca să-i convingă şi pe alţii. Dumnezeu doreştesă acţionăm numai după ce am primit gândul Lui cu privire la o anumită situaţie.

Nu trebuie să ignorăm glasul personal al Păstorului care ne vorbeşte, ci la fel caPavel şi însoţitorii lui la Troa (vezi Fapte 16:6), trebuie să ascultăm şi totodată săanalizăm lucrarea Lui providenţială în împrejurările noastre, ca să aflăm tot gândulDomnului. A. B. Simpson

Oriunde arată degetul lui Dumnezeu, mâna Lui va deschide undrum.

Niciodată să nu spui în inima ta ce vei face sau ce nu vei face, ci să aştepţi până când îţi descoperă Dumnezeu calea Sa pentru tine. Cât timp această cale esteascunsă, e clar că nu este nevoie să acţionezi şi că El Însuşi este răspunzător pentrutoate consecinţele ţinerii tale pe loc exact acolo unde eşti. selectat



Căci Dumnezeu pe căi necunoscute de noi ,

Î i va conduce pe a i Să i .

20 Octombrie

Şi pacea lu i Dumnezeu , care în trece or ice pr icepere , vă va păz i in imi le ş i gânduri l e în Hri s tos I sus .

(F i l ipen i 4 :7 )

Există o parte a mării cunoscută ca „perna mării“. Ea se află sub suprafaţa careeste agitată de furtuni şi bătută de vânturi. Este la o adâncime atât de mare încâteste o parte a mării care nu se mişcă niciodată. Când fundul oceanului în acestelocuri adânci este dragat de rămăşiţele plantelor şi animalelor, se descoperă dovadacă au rămas complet nemişcate timp de sute, dacă nu chiar mii, de ani.

Pacea lui Dumnezeu este un calm etern ca perna mării. Ea se află atât de adânc în inima omului încât nici o dificultate sau tulburare exterioară n-o poate ajunge. Şioricine intră în prezenţa lui Dumnezeu devine părtaş al acestui calm netulburat şi denetulburat. Arthur Tappan Pierson

Când vântur i le vuiesc peste suprafa ţa oceanului , Şi va lu r i l e se a runcă să lbat ice cu un muget fur ios ,

Se spune că jos în adânc sub ag i t a ţ i a să lba t i că , Acea l in i ş t e p l ină de pace domneş te veşn ic .

Jos , jos în adânc , zgomotu l fu r tun i lo r amuţeş te, Şi valur i le arg in t i i sunt mereu l in iş t i te ,

Şi n ic i o fur tună, or icâ t de fur ioasă sau de v io len tă , Nu tu lbură Sabatu l ac ele i adâncimi a măr i i .

Deci pen t ru in ima care cunoaş te d ragos tea Ta , o , Ta tă , Exis tă un t emplu veşn ic s fân t ,

Şi toa te voc i l e mân ioase a le v ie ţ i i ca re necă jesc Mor în l in i ş t ea t ăcu tă de l a uşa e i p l ină de pace .

De par te , depar te de to t , s t r igăte le de l uptă amuţesc ,



Şi gândur i p l ine de iub i r e apar mereu paşn ice , Şi n ic i o fu r tună , o r i câ t de fu r ioasă sau de v io len tă ,

Nu tu lbură suf le tu l care locuieş t e , o , Doamne, în Tine . Harriet Beecher Stowe

Pelerinul a fost dus într-o cameră mare de sus care privea spre răsărit. Şinumele camerei era Pace. din Călătoria creştinului

21 Octombrie

Şt im, în adevăr , că , dacă s e desface casa pământeascăa cortu lu i nostru t rupesc , avem o c lăd ire în cer de laDumnezeu,

o casă , care nu es te făcută de mână , c i e s t e veşn ică . (2 Cor in ten i 5 :1 )

Proprietarul casei în care am locuit mulţi ani m-a anunţat că n-are de gând săfacă nimic ca s-o repare. El m-a sfătuit de asemenea să mă pregătesc să mă mut.

La început aceasta n-a fost o veste foarte bună. În multe privinţe zona erafoarte plăcută, şi chiar dacă starea casei era evident în declin, era totuşi o casăfoarte drăguţă. Însă o privire mai atentă mi-a arătat că şi un vânt uşor o puteaclătina şi mişca, şi fundaţia ei nu era suficient de sigură. De aceea am început să mă

pregătesc de mutare. Pe când mă gândeam la mutare, e ciudat cât de repede s-a transferat interesul

meu spre viitoarea mea casă nouă într -o altă ţară. Am consultat hărţi şi am studiatrapoarte despre locuitorii ei. Şi cineva care a venit de acolo în vizită mi-a spus că căe frumoasă de nedescris şi că nu se poate spune în cuvinte ce a auzit acolo. El aspus că pentru a face o investiţie acolo, a pierdut tot ce avea aici, şi totuşi se bucurăde ceea ce alţii numesc sacrificiu. Un alt om, a cărui dragoste pentru mine s-a

dovedit prin cel mai greu test posibil, acum locuieşte acolo. El mi-a trimis câţivaciorchini din cei mai delicioşi struguri pe care i-am mâncat vreodată, şi după ce i-am gustat totul aici părea fără gust.

De câteva ori am mers la marginea râului care formează graniţa dintre aici şiacolo şi am dorit fierbinte să fiu cu cei care cântă laude Împăratului din parteacealaltă. Mulţi dintre prietenii mei s-au mutat dincolo de acest râu, dar înainte săplece de aici au vorbit despre a-i urma pe ei mai târziu. Am văzut zâmbetul de pe



feţele lor când au dispărut din faţa ochilor mei. Aşa că de fiecare dată când suntrugat să fac o nouă investiţie aici, acum răspund: „Eu mă pregătesc să mă mut“.

selectat Cuvintele Domnului Isus în ultimele Sale zile pe pământ exprimă viu dorinţa

Lui de a Se duce „la Tatăl“ (Ioan 16:28). Noi, ca popor al Său, avem de asemenea oviziune a ceva ce este mult dincolo de dificultăţile şi dezamăgirile vieţii acesteia şicălătorim spre împlinire, spre desăvârşire şi spre o viaţă îmbelşugată. Şi noi neducem „la Tatăl“. O mare parte din noua noastră casă este încă neclară pentru noi,dar două lucruri sunt sigure. „Casa Tatălui“ nostru (Ioan 14:2) este casa noastră. Şiea este în prezenţa Domnului. Ca şi credincioşi, ştim şi înţelegem că toţi suntem călători şi nu avem o locuinţă permanentă în această lume. R. C. Gillie

Păsăre le le se înc red în Dumnezeu , căc i e l e zboară cân tând Din pădur i le nordice unde bat vântur i le toamnei ,

Străbătând cu credin ţă voioasă cărarea lor nemarcată Spre ţ inutur i le de cântec a le ver i i , îndepăr ta te ş inecunoscu te .

Să mergem cântând deci , să nu mergem plângând: În t rucât suntem sigur i că z i le le noast re sunt în mâna

Lui ,De ce să p lângem, ş i să ne t emem, ş i s -o numim moar te?

Este doar un zbor spre o Ţară a Ver i i .

22 Octombrie

Moise păştea turma socrului său Ietro , preotul Madianului . Odată a mânat turma până dincolo de pust ie ,ş i a ajuns la muntele lu i Dumnezeu, la Horeb.

Îngerul Domnului i S- a arătat într -o f lacără de foc ,

care ieşea din mij locul unui rug. (Exod 3 :1 -2 )

Viziunea Îngerului Domnului a venit la Moise în timp ce era implicat înmunca lui de fiecare zi. Exact acesta este locul în care Îi place Domnului să dearevelaţiile Sale. El caută un om care merge pe un drum obişnuit, şi „deodată[străluceşte] o lumină din cer în jurul lui“ (Fapte 9:3). Şi „o scară rezemată de



pământ“ (Geneza 28:12) poate să ajungă din piaţă în cer, transformând o viaţă derob în una de har.

Preaiubite Tată, ajută-mă să Te aştept în timp ce călătoresc pe drumul obişnuital vieţii. Nu cer experienţe senzaţionale. Să ai părtăşie cu mine în munca şi slujireamea de fiecare zi, şi să fii însoţitorul meu când fac o călătorie obişnuită. Şi lasăviaţa mea umilă să fie transformată de prezenţa Ta.

Unii creştini cred că ei trebuie să fie întotdeauna pe piscul bucuriei şi revelaţieiextraordinare, dar nu aceasta este calea lui Dumnezeu. Acele vremuri de înaltăspiritualitate şi minunată comunicare cu lumea nevăzută nu ne-au fost promisenouă, ci o viaţă de zi cu zi în comuniune cu El ne-a fost promisă nouă. Şi aceasta neeste de ajuns, pentru că El ne va da acele vremuri de excepţională revelaţie dacălucrul acesta este bun pentru noi.

Numai trei ucenici au fost lăsaţi să vadă Transfigurarea, şi tot aceştia trei auexperimentat şi întunericul din Ghetsimani. Nimeni nu poate rămâne pe muntele

favorii pentru totdeauna, pentru că sunt responsabilităţi în vale. Hristos Şi-aîmplinit lucrarea vieţii Lui nu în glorie, ci în vale, şi acolo a fost El cu adevărat şi înmod deplin Mesia.

Valoarea viziunii şi gloria care o însoţeşte este darul ei de a ne echipa pentruslujire şi răbdare. selectat

23 Octombrie

Din toate bunele cuvinte pe care le rost i se prin robul SăuMoise ,

n ic i unul n-a rămas ne împl in i t. (1 Împăraţ i 8 :56)

Într-o zi vom înţelege că Dumnezeu are un motiv în spatele fiecărui nu pe careni-l dă în timpul vieţii noastre. Şi totuşi, chiar şi în viaţa aceasta, El întotdeauna nerecompensează. Când oamenii lui Dumnezeu sunt îngrijoraţi şi preocupaţi că

rugăciunile lor nu sunt ascultate, cât de des nu L-am văzut pe El lucrând ca să lerăspundă într -un mod cu mult mai minunat! Prindem ocazional câte o licărire dinaceasta, dar revelaţia completă n-o vom vedea decât mai târziu.

Dacă Dumnezeu spune da la rugăciunea noast ră , dragă in imă, Şi lumina soare lu i es t e au r i e , ce ru l es t e a lbas t ru , În t imp ce d rumul ne ted ne cheamă pe mine ş i pe t ine ,



Şi cântecul păsăre le lor răsună când mergem pe drum, Când ne opr im să cu legem f lo r i l e de l a p ic ioare le noas t r e , Când popos im să bem d in i zvoare le pe care l e în tâ ln im,Fer ic i tă , to t mai fer ic i tă , că lă tor ia noast ră va f i , Dacă Dumnezeu spune da la rugăciunea noast ră , dragă in imă.

Dacă Dumnezeu spune nu la rugăciunea noast ră , dragă in imă, Şi nor i i a t â rnă g re i ş i î n tuneca ţ i ş i sumbr i ; Dacă p ie t r e l e co l ţu roase împied ică ş i b lochează ca lea , În t imp ce vân tu r i l e ap r ige ne pă t rund ş i ne în ţeapă cu f r ig ; Totuş i , d raga mea , es t e o casă l a capă tu l că lă to r i e i, Şi aces tea sun t încercăr i l e pe ca re Ta tă l l e t r imi te Ca să ne s t r ângă ca pe n i ş t e o i în s t au lu l Său ce r esc ,Dacă Dumnezeu spune nu la rugăciunea noast ră , dragă in imă.

Dacă am avea credinţa de a nu ne grăbi să facem anumite lucruri, ci de a tăceaînaintea Domnului şi a nădăjdui în El (Psalmul 37:7) - aşteptând explicaţia Luicompletă, care nu va fi descoperită decât la venirea din nou a Domnului Isus Hristos!Când a luat Dumnezeu ceva de la un om fără să-i dea înapoi cu mult mai mult? Şitotuşi ce am zice noi dacă El nu ne-ar da înapoi imediat ceea ce ne-a luat? Este ziua deastăzi singura Lui zi de lucru? Are El planuri şi dincolo de această mică lume anoastră? Poate El să lucreze şi dincolo de moartea noastră, sau uşa mormântului nu sedeschide spre nimic altceva decât spre întuneric infinit şi tăcere eternă?

Chiar dacă ne limităm gândirea numai la această viaţă, este adevărat căDumnezeu nu atinge niciodată inima cu o încercare dacă nu intenţionează să ne deaun dar mai mare sau o binecuvântare plină de compasiune. Omul care ştie să aştepte a crescut până la un nivel excepţional în harul lui Dumnezeu. selectat

Când gerur i l e sun t în va le ,Şi p iscur i le munţ i lor sunt cărunte ,

Şi ce le mai f rumoase f lor i sunt degerat e ,Şi pomii înf lor i ţ i mor ,

Un Tată iub i to r ne şop teş te : „Toate acestea v in d in mâna Mea“;

Fer ic i t e ş t i t u dacă t e înc rez i Când nu po ţ i să -n ţe leg i .

Dacă , după an i de t rudă , Avuţ ia ta zboară

Şi rămâi cu mâini le goale , Şi păru l t ău încărun ţeş te ,



Adu- ţ i amin te a tunc i că Ta tă l t ău Stăpâneş te marea ş i pământu l ;

Fer ic i t e ş t i t u dacă t e înc rez i Când nu po ţ i să -n ţe leg i .

selectat

24 Octombrie

Iată , te fac o sanie ascuţ i tă , nouă de tot , cu mulţ i d inţ i . ( I sa ia 41:15)

Pe la începutul secolului al XX-lea, o bară de oţel valora cam 5 dolari. Însă

dacă era forjată în potcoave de cai, valora 10 dolari; dacă era transformată în ace,valoarea ei era de 350 de dolari; dacă era folosită pentru fabricarea lamelor de bricege mici, valoarea ei era de 32000 de dolari; dacă era transformată în arcuripentru ceasuri, valoarea ei creştea la 250000 de dolari. Ce lovituri a trebuit săîndure bara de oţel ca să ajungă să valoreze atât de mult! Dar cu cât era mai multmodelată, lovită cu ciocanul, trecută prin foc, bătută, presată şi şlefuită, cu atâtvaloarea ei era mai mare.

Putem folosi această analogie ca să ne amintim să fim liniştiţi, tăcuţi şi îndelung-răbdători, pentru că cei care suferă cel mai mult aceia rodesc cel mai mult.Şi prin durere obţine Dumnezeu cel mai mult de la noi, pentru gloria Sa şi pentrubinecuvântarea altora. selectat

O, dă robu lu i Tău r ăbdarea de a f i l i n i ş t i t , Şi de a supor ta vo ia Ta ;

Cura ju l de a r i sca to tu l pe b ra ţu l Tău Care nu- i va f ace r ău ;

În ţe lepc iunea ca re n ic ioda tă nu mă va l ăsa să mă aba t De l a ca lea mea ;

Dragostea care acum mă îndurerează , dar to tuşi ş t ie ce l mai

bine Când t r ebu ie să mă od ihnesc .

Viaţa noastră este foarte misterioasă. De fapt, ar fi cu totul inexplicabilă dacănu am crede că Dumnezeu ne pregăteşte pentru evenimente şi lucrări care staunevăzute dincolo de vălul lumii eterne - unde duhurile care sunt ca oţelul călit vor fichemate pentru o slujbă specială.



Cu cât sunt mai ascuţite cuţitele Meşterului, cu atât este mai fină şi mai frumoasă lucrarea Lui.

25 Octombrie

Până acum n-aţ i cerut n imic în Numele meu: cereţ i , ş i ve ţ i căpăta ,

pentru ca bucuria voastră să f ie depl ină . ( Ioan 16:24)

În timpul războiului civil din America, un om avea un fiu care s-a înrolat în

armata Uniunii. Tatăl era bancher, şi cu toate că şi-a dat consimţământul pentru fiulsău, parcă i se rupea inima să-l lase să plece. Odată ce fiul său a plecat, a devenit foarte interesat de situaţia soldaţilor, şi ori

de câte ori vedea unul în uniformă, îl îndrăgea pe loc, gândindu-se la băiatul luidrag. Deseori, neglijându-şi afacerile, îşi petrecea timpul şi-şi cheltuia banii avândgrijă de soldaţii care se întorceau acasă invalizi. Prietenii lui s-au rugat de el să nu-şi neglijeze afacerile în felul acesta, petrecând atât de mult timp şi irosind atâtaenergie cu soldaţii. Aşa că s-a hotărât să renunţe la tot, ascultând de sfatulprietenilor lui.

Însă, după ce a luat această decizie, un tânăr soldat de rând într -o uniformădecolorată şi uzată a păşit în bancă. Puteai să-ţi dai seama uşor după rănile de pefaţa şi mâinile lui că fusese într -un spital de campanie al armatei. Sărmanul tânăr sescotocea în buzunar căutând ceva, când l-a văzut bancherul. Înţelegând uşor scopul

pentru care intrase acel tânăr în bancă, a spus soldatului: „Dragul meu, nu te potajuta astăzi. Sunt extrem de ocupat. Va trebui să mergi la cartierul general alarmatei, unde ofiţerii vor avea grijă de tine“.

Bietul soldat rănit stătea încă acolo, părând să nu fi înţeles bine ce i s-a spus.El a continuat să se scotocească prin buzunare şi în sfârşit a scos o bucată de hârtiemurdară. A întins pagina plină de noroi înaintea bancherului, care a citit

următoarele cuvinte scrise cu creionul:

Dragă tată, Acesta este unul din prietenii mei, care a fost rănit în ultima bătălie şi vine la

tine direct de la spital. Te rog, primeşte-l ca pe mine însumi.Charlie



Toate hotărârile anterioare ale bancherului de a se ocupa numai de afacerile luiîn loc să se ocupe de soldaţi s-au volatilizat repede. L-a luat pe tânăr cu el înmagnifica lui casă şi i-a dat camera lui Charlie şi l-a pus la masă. L-a îngrijit pânăcând hrana, odihna şi dragostea i-au redat sănătatea, şi apoi l-a trimis înapoi la locullui de serviciu ca să-şi rişte din nou viaţa pentru steagul ţării. selectat

Vei vedea acum ce voi face. Exod 6:1

26 Octombrie

S-a sui t pe munte să Se roage , s ingur la o parte .Se înoptase , ş i E l era s ingur aco lo .

(Mate i 14 :23)

Hristos Isus, în umanitatea Lui, simţea nevoia unei solitudini totale - nevoia dea fi complet singur, singur cu El Însuşi. Fiecare dintre noi ştie cât de epuizantăpoate fi interacţiunea neîntreruptă cu alţii şi cum ne consumă ea energia. Ca om,Domnul Isus ştia aceasta şi simţea nevoia să fie singur ca să-Şi refacă puterea.Solitudinea era de asemenea importantă pentru El ca să realizeze deplin înalta Luichemare, slăbiciunea Lui umană şi dependenţa Lui totală de Tatăl Său.

Ca şi copii ai lui Dumnezeu, cu cât mai mult avem noi nevoie de momente detotală solitudine - momente în care să ne ocupăm cu realităţile spirituale ale vieţii şisă fim singuri cu Dumnezeu Tatăl. Dacă a fost vreodată cineva care se putea lipside momentele speciale de solitudine şi părtăşie, acesta era Domnul nostru. Şi totuşinici El nu putea să-Şi menţină toată puterea şi tăria Lui pentru lucrarea Lui şi

părtăşia Lui cu Tatăl fără momentul Lui de linişte. Dumnezeu doreşte ca fiecareslujitor al Său să înţeleagă şi să-şi însuşească această practică binecuvântată, ca

biserica Lui să ştie cum să-şi înveţe copiii să recunoască acest înalt şi sfânt privilegiu, şi ca fiecare credincios să realizeze importanţa de a avea un timppetrecut numai cu Dumnezeu singur.

O, gândul de a-L avea pe Dumnezeu în totul numai pentru mine şi să ştiu că

Dumnezeu mă are în totul numai pentru El! Andrew Murray Lamartine, primul dintre poeţii francezi romantici şi un scriitor al secolului alXIX-lea, într-una din cărţile sale a scris despre mama lui care avea un loc retras îngrădină unde petrecea o oră în fiecare zi. El povestea că nimeni n-a visat vreodatăsă-i tulbure liniştea nici măcar o clipă din ora aceea. Pentru ea, acolo era grădinasfântă a Domnului.



Ce păcat de acei oameni care nu au o astfel de ţară Beula! (vezi Isaia 62:4).Domnul Isus a spus: „Intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te“ (Matei 6:6), pentrucă numai într -o solitudine liniştită putem prinde adevărurile profunde şi misterioasecare curg din esenţa lucrurilor pe care Dumnezeu le îngăduie să intre în viaţanoastră.

O meditaţie Suflete al meu, caută să fii singur cu Hristos! Scriptura spune: „Când era

singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile“ (Marcu 4:34). Nu te mirade adevărul acestui verset, pentru că poate fi adevărat şi în viaţa ta. Dacă doreşti săai înţelegere, atunci dă drumul mulţimii, aşa cum a făcut Domnul Isus. (vezi Matei14:22) Lasă-i „să iasă afară, unul câte unul“ până când „Isus [rămâne] singur“ (Ioan8:9) cu tine. Te-ai imaginat vreodată ca ultimul om care a rămas pe pământ, sau casingurul om rămas în întregul univers?

Dacă tu ai fi singurul om care a rămas în univers, singurul tău gând ar fi:„Dumnezeu şi eu …! Dumnezeu şi eu …!“ Şi totuşi El este deja la fel de aproapede tine ca în cazul acesta. El este la fel de aproape ca şi cum nici o inimă în afară dea Lui şi a ta nu ar mai bate în acest spaţiu infinit.

O, suflete al meu, practică această solitudine! Dă drumul mulţimii! Practicăliniştea inimii tale! Practică măreţul cântec „Dumnezeu şi eu! Dumnezeu şi eu!“ Nulăsa pe nimeni să se interpună între tine şi îngerul tău luptător! Vei primi conştiinţa

păcatului dar şi iertarea, când Îl vei întâlni pe Domnul Isus singur!George Matheson

27 Octombrie

Toate ta lazur i l e ş i va lur i l e Ta le t rec peste mine . (Psa lmul 42:7 )

Sunt va lu r i l e LUI , ch ia r dacă se sp arg pes te no i ,

Ascunzând fa ţa Lu i în s t rop i înăbuş i to ri ş i spumă; Sau l ine ş i sc l ip i toa re , în t ind o că ra re îna in tea noas t r ă , Şi sp re l imanu l nos t ru ne duc în s iguran ţă acasă .

Sunt valurile LUI, chiar dacă pentru mângâierea şi siguranţanoastră

El umblă pe e le , poto l i nd toată f r ica noast ră ;



Sau la s t r igăte le noast re nu v ine n ic i un a ju tor , n ic i unrăspuns ,

Şi în t ăce rea s ingura t i că nu es te nimeni pe-aproape.

Sunt valur i le LUI , chiar dacă ne luptăm din greu Pr in valur i le mâ na te de fu r tuna ca re nu se mai opreş te ,

În t imp ce un adânc cheamă un a l t adânc cu zgomot mare; Sau l a cuvân tu l Lu i e l e se l in i ş t esc în pace .

Sunt valur i le LUI , chiar dacă El l e despar t e , Făcându -ne să mergem pe uscat acolo unde au curs

ape le ;Sau l asă t a l azur i l e tumul toase să se r id ice în ju ru l nos t ru ,

Aruncându-se nestânjeni te peste s ingurul nost ru drum.

Sunt va lu r i l e LUI , ş i E l ne conduce p r in e l e ; Aşa ne -a p romis , a şa va f ace d ragos tea Lu i .

Păz indu-ne ş i conducându -ne , că lăuz indu -ne ş i sus ţ inându -ne ,

Până în portul Său sigur, El ne va ajuta să trecem cu bineprin toate.

Annie Johnson Flint

Stai neclintit în locul în care Domnul tău drag te-a pus, şi fă tot ce poţi acolo.Dumnezeu ne trimite încercări sau teste, şi pune viaţa înaintea noastră ca unadversar faţă către faţă. Prin greutatea unui conflict serios El Se aşteaptă ca noi săcreştem puternici. Copacul plantat acolo unde vânturile puternice îi îndoaieramurile şi-i apleacă trunchiul, deseori aproape să fie rupt, este de obicei mai

puternic înrădăcinat decât un copac care creşte într -o vale ferită unde furtunile nuaduc niciodată nici o solicitare şi nici o încordare.

Acelaşi lucru este adevărat şi în viaţa omului. Caracterul cel mai puternic şi celmai minunat creşte în condiţii vitrege. selectat

28 Octombrie

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare ,pentru dragostea cea mare cu care ne-a iub i t ,



măcar că eram morţ i în greşe l i l e noastre , ne -a adus la v iaţă împreună cu Hristos…

E l ne -a înv ia t împreună ş i ne-a pus să şedem împreună în locuri le cereş t i , în Hristos Is us .

(Efesen i 2 :4 -6 )

Acesta este locul nostru legitim - „să şedem împreună în locurile cereşti, înHristos Isus“, însă să şedem liniştiţi. Dar ce puţini dintre noi experimenteazăefectiv lucrul acesta! De fapt, cei mai mulţi dintre noi credem că este imposibil săstai liniştit „în locurile cereşti“ în timp ce ne trăim viaţa de zi cu zi într -o lume atâtde agitată.

O, noi credem că ar fi posibil să vizităm aceste „locuri cereşti“ duminicile saucând şi când în momentele de mare elocvenţă spirituală sau laudă, dar să fii efectiv„aşezat“ acolo toată ziua, în fiecare zi, este cu totul altceva. Şi totuşi reiese clar din

Scripturi că aşa trebuie să fie nu numai duminicile, ci în fiecare zi din săptămână. Un duh liniştit este de mare preţ când întreprinde activităţi în afară. Nimic nuîmpiedică mai mult lucrarea forţelor spirituale nevăzute ale lui Dumnezeu, de caredepinde cu adevărat succesul nostru în toate, ca un duh neliniştit şi tulburat.

Există o putere imensă în linişte. Un mare credincios a spus odată: „Toatelucrurile vin la cel care ştie să se încreadă şi să stea liniştit“. Acest fapt este bogatîn semnificaţii, şi o înţelegere reală a lui va schimba mult felul nostru de a lucra. Înloc să continuăm lupta noastră neobosită, am putea „să şedem“ în sufletul nostruînaintea Domnului, lăsând forţele divine ale Duhului Său să lucreze în liniştemijloacele de împlinire a scopurilor şi a aspiraţiilor noastre.

Tu poţi să nu vezi sau să nu simţi lucrările interioare ale puterii Lui tăcute, dar fii sigur că ea este întotdeauna la lucru în cel mai înalt grad. Şi ea va lucra pentrutine, dacă tu îţi vei linişti îndeajuns duhul ca să te laşi purtat de curentul puterii ei.


Exis tă un loc de od ihnă În cent ru l for ţe i marelu i c ic lon , O l in i ş t e l a i zvoru l e i sec re t ; Un copi laş ar putea dormi nest ingher i t ,

Fără să i se zbâr l ească n ic i o buc lă f rumoasă , În acel ca lm ciudat , cent ra l , d in mi j locul vâr te ju lu i puternic .

Caută să înveţi să rămâi în pace şi în siguranţă în Dumnezeu în orice situaţie.



29 Octombrie

El va şedea, va topi ş i va curăţa argintul . (Maleah i 3 :3 )

Tatăl nostru, care caută să-i desăvârşească pe sfinţii Săi în sfinţenie, ştie cevaloare are focul cuptorului pentru rafinare. Metalurgul va avea cea mai mare grijăde metalele cele mai preţioase. El supune metalul unui foc de înaltă temperatură,

pentru că numai focul cuptorului de rafinare poate topi metalul, poate curăţa zguraşi permite metalului pur rămas să ia o formă nouă şi perfectă în matriţă.

Un bun meşter rafinor nu părăseşte niciodată creuzetul ci, aşa cum ne arată

versetul de mai sus, „va şedea“ lângă el astfel încât focul să nu devină nici măcar cu un grad prea fierbinte şi să strice metalul. Şi îndată ce se ia şi ultima bucăţică dezgură de pe suprafaţă şi el îşi vede chipul reflectat în metalul pur, el stinge focul.

Arthur Tappan PiersonEl şedea l ângă un foc încă lz i t de şap te o r i ,

În t imp ce pr ivea minereul pre ţ ios , Şi El S -a aplecat mai aproape cu o pr iv i re cercetă toare

Î n t imp ce- l încălzea d in ce în ce mai mul t . El ş t i a că avea un minereu ca re pu tea r ez i s t a t e s tu lu i ,

Şi dorea ca ce l mai f in aur Să - l t r ansfo rme în t r -o coroană pe care s -o poar te Împăratu l ,

Împodobi t ă cu p ie t r e scumpe de o va loare ines t imab i l ă . Aşa că a pus auru l nos t ru în focu l ca re a rde ,

Deşi no i am f i ce ru t o a mânare , Şi El a urmăr i t zgura pe care no i n - o văzusem,

Şi ea s -a top i t ş i a d i spăru t . Şi aurul devenea d in ce în ce mai s t ră luci tor ,

Dar ochi i noşt r i e rau a tâ t de înceţoşaţ i de lacr imi , Încât am văzut numai focul - nu ş i mâna Meş te ru lu i ,

Şi ne -ntrebam cu teamă arzătoare . Şi to tuşi aurul nost ru s t ră lucea cu o s t ră luci re to t mai mare , Î n t imp ce og l indea un Chip de sus ,

Care Se ap leca pes te foc , deş i nevăzut de no i ,Cu o p r iv i r e de nespusă iub i r e .

Am putea c rede că in imi i Lu i iub i toare î i p l ace Să ne provoace o c l ipă de durere?



Nic i decum! Căc i E l a văzu t p r in c rucea p rezen tă Bucur ia câş t igu lu i e t e rn .

Aşa că a aş t ep ta t aco lo cu un och i veghe to r , Cu o d ragos te ca re es t e pu te rn ică ş i s igură ,

Şi aurul Lui n -a sufer i t n ic i un p ic de că ldură mai mul t Decâ t e ra necesar ca să - l f acă pur .

30 Octombrie

Să a lergăm cu răbdare . (Evre i 12 :1 , KJV)

A alerga „cu răbdare“ este un lucru foarte dificil de făcut. Însuşi cuvântul„alergare“ sugerează absenţa răbdării, sau o nerăbdare de a ajunge la ţintă. Totuşideseori noi asociem răbdarea cu a sta culcat sau a sta pe loc. Ne gândim la ea ca laun înger care păzeşte patul celor neputincioşi. Şi totuşi nu credem că răbdarea pecare o poate avea un om neputincios este cel mai greu de atins.

Există un alt fel de răbdare care cred eu că este mai greu de obţinut - răbdareacare aleargă. A sta culcat în timpul unei perioade de mâhnire adâncă, sau a fi liniştitdupă o cădere financiară, cu siguranţă că implică o mare tărie, dar eu cunosc cevacare sugerează şi mai multă tărie - puterea de a continua să lucrezi după o cădere,

puterea de a continua să alergi cu o inimă grea, şi puterea de a-ţi împlini îndatoririlezilnice cu o durere adâncă în duhul tău. Aceasta este cristic!

Mulţi dintre noi am putea să ne ocupăm de durerea noastră fără lacrimi, numaidacă ni s-ar permite să facem aşa în particular. Totuşi ceea ce este aşa de dificil estecă majoritatea dintre noi suntem chemaţi să ne manifestăm răbdarea nu în pat, ci în

plină stradă, ca să vadă toţi. Suntem chemaţi să ne îngropăm necazurile nu într-oinactivitate odihnitoare, ci într-o slujire activă - la locul nostru de muncă, cândfacem cumpărături, sau cu ocazia diferitelor evenimente sociale - contribuind la

bucuria altor oameni. Nici o altă modalitate de a ne îngropa necazurile nu este atât

de dificilă ca aceasta, pentru că este într -adevăr ceea ce se înţelege prin a alerga „curăbdare“. Dragă Fiu al omului, acesta a fost felul Tău de răbdare. A fost şi aşteptare şi

alergare în acelaşi timp - aşteptând ţinta finală, fără ca între timp să lucreze mai puţin. Te văd la Cana Galileii, transformând apa în vin ca să nu se strice bucuriaospăţului de nuntă. Te văd în pustiu, hrănind mulţimile cu pâine, pur şi simplu

pentru a satisface o nevoie temporară. Totuşi în tot acest timp, Tu purtai o durere



adâncă - neîmpărtăşită sau grăită. Alţii pot să ceară un „curcubeu … în nor“ (Gen.9:13), dar eu aş cere şi mai mult de la Tine. Fă-mă, în norul meu, un curcubeu careaduce slujba bucuriei pentru alţii. Răbdarea mea va fi desăvârşită numai când valucra în via Ta. George Matheson

Când toa te speran ţe le noas t r e s -au năru i t , Cel mai bine este ca mâini le noastre să se ostenească în

continuarePentru a l ţ i i :

Căci pu te rea de a îndura se găseş te în da to r i a împl in i t ă ; Şi ce l mai bun es te ace la ca re în t r -adevăr înva ţă să f acăDin bucur ia a l tora un leac pent ru durerea in imi i lu i .

31 Octombrie

Şi tot ast fe l ş i Duhul ne ajută în s lăbic iunea noastră: căc i nu ş t im cum trebuie să ne rugăm.

Dar Însuşi Duhul mij loceşte pentru noi cu suspine negrăi te . Şi Cel ce cercetează in imi le , ş t ie care este năzuinţa Duhului ;

pentru că El mij loceşte pentru sf inţ i după voia lu i Dumnezeu. (Romani 8 :26-27)

Acesta este un mister adânc al rugăciunii. Este o unealtă delicată, divină pecare cuvintele n-o pot exprima şi teologia n-o poate explica, dar cel mai umilcredincios o cunoaşte, chiar dacă n-o poate înţelege.

O, poverile pe care le purtăm cu dragoste dar nu le putem înţelege! O,inexprimabilele dorinţe arzătoare ale inimilor noastre după lucruri pe care nu leputem pricepe! Totuşi ştim că ele sunt un ecou de la tronul lui Dumnezeu, şi oşoaptă din inima Sa. Deseori ele sunt mai degrabă un suspin decât o cântare, şi maidegrabă o povară decât o pană plutind în vânt. Dar ele sunt o povară binecuvântată,

şi un suspin al cărui ton reţinut este o laudă şi o bucurie negrăită. Sunt „suspinenegrăite“. Nu putem întotdeauna să le exprimăm noi înşine, şi deseori tot ceînţelegem este că Dumnezeu Se roagă în noi pentru ceva care numai El înţelege şicare are nevoie de atingerea Sa.

Aşa că putem pur şi simplu să vărsăm din preaplinul inimii noastre povaraduhului nostru şi necazul care pare să ne zdrobească. Putem şti că El aude, iubeşte,înţelege, primeşte şi separă din rugăciunea noastră tot ce este eronat, imperfect sau



greşit. Şi apoi El prezintă ce a rămas, împreună cu tămâia Marelui nostru Preotminunat, înaintea tronului Său din înălţime. Putem fi siguri că rugăciunea noastrăeste auzită, acceptată şi ascultată în Numele Lui. A. B. Simpson

Nu este necesar să-I vorbeşti în continuu lui Dumnezeu, sau să auzi mereuceva din partea lui Dumnezeu, ca să ai comuniune sau părtăşie cu El, pentru căexistă o părtăşie fără grai care este mai dulce decât cuvintele. Un copilaş poate săşadă toată ziua lângă mama lui, absorbit complet de joaca lui, în timp ce mama luieste ocupată cu munca ei, şi cu toate că amândoi sunt ocupaţi şi fiecare din ei spune

puţine cuvinte, ei sunt într -o părtăşie perfectă. Copilul ştie că mama lui este acolo,şi ea ştie că el este bine.

În acelaşi fel, un credincios şi Mântuitorul lui pot continua să fie multe ore într-o părtăşie tăcută a dragostei. Şi deşi credinciosul poate fi ocupat cu lucrurileobişnuite ale vieţii, el poate fi conştient că fiecare detaliu din viaţa lui este atins decaracterul prezenţei lui Dumnezeu, şi poate fi conştient de aprobarea şi binecuvân-

tarea Lui.Atunci când suntem tulburaţi de poveri şi de dificultăţi prea complicate pentrua fi puse în cuvinte şi prea încurcate pentru a fi exprimate sau pe deplin înţelese, ce

plăcut este să cădem în îmbrăţişarea braţelor Lui binecuvântate şi pur şi simplu săne plângem cu suspine necazul pe care nu-l putem rosti! selectat



1 Noiembrie

Când noru l r ămânea … cop i i i l u i I s r ae l … nu porneau . (Numer i 9 :19)

Acesta era testul fundamental al ascultării. Era relativ uşor să-şi strângăcorturile când norul pufos se ridica încet deasupra Cortului şi începea să pluteascămaiestuos înaintea mulţimii copiilor lui Israel. Schimbarea în mod normal este

plăcută, şi oamenii erau entuziasmaţi şi interesaţi de traseu, de privelişte, şi de loculurmătorului popas.

Dar să trebuiască să aştepţi era cu totul altă poveste. „Când norul rămânea“,oricât era de neatrăgător şi de înăbuşitor locul, oricât era de chinuitor pentru carneşi sânge, oricât era de plictisitor şi de monoton pentru cei nerăbdători, oricât era de

primejdioasă expunerea lor la pericol - nu exista nici o altă alternativă decât să

rămână în tabără. Psalmistul spunea: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S -a plecat spre

mine, mi-a ascultat strigătele“ (Psalmul 40:1). Şi ceea ce a făcut Dumnezeu pentrusfinţii din Vechiul Testament, va face şi pentru credincioşi de-a lungul veacurilor,cu toate că deseori ne va face să aşteptăm. Trebuie oare să aşteptăm când suntemfaţă-n faţă cu un vrăjmaş ameninţător, înconjuraţi de primejdie şi frică, sau sub o

piatră care stă să cadă? N-ar fi acesta timpul să ne strângem corturile şi să plecăm?N-am suferit deja până la punctul de colaps total? N-am putea schimba călduraînăbuşitoare cu „păşuni verzi … [şi] ape de odihnă“ (Psalmul 23:2)?

Când Dumnezeu nu trimite nici un răspuns şi „norul rămâne“, trebuie săaşteptăm. Şi totuşi noi putem face aceasta cu siguranţa deplină că Dumnezeu ne dămana, ne dă apă din stâncă, ne dă adăpost şi protecţie de vrăjmaşii noştri. El nu neţine niciodată la postul nostru fără să ne asigure de prezenţa Sa sau fără să netrimită zilnic cele necesare.

Tinere, aşteaptă - nu te pripi atât de mult să faci o schimbare! Slujeşte, stai la postul tău! Trebuie să aştepţi acolo unde eşti până când norul începe în mod clar săse mişte. Aşteaptă ca Domnul să-ţi dea buna Sa plăcere! El nu va întârzia!

din Comentarii devoţionale zilnice

Un ceas de aş t ep ta re ! Totuş i se pare că e a t â t a nevo ie Să a jung în acele locur i subl ime!

Doresc mul t să a jung l a e l e - dar doresc mul t mai mul tSă mă încred în t impul SĂU!

„S ta ţ i l i n i ş t i ţ i , cop i i i Mei“ -



Şi to tuşi necredincioşi i mor , E i p ie r în t imp ce eu s t au!

Doresc mul t să a jung l a e i - dar doresc mul t mai mul tSă mă încred în ca lea LUI!

Este b ine să p r imeş t i , Este b ine în adevăr să da i !

Şi to tuş i e s t e încă ş i mai b ine -De-a l a tu l , de -a lungu l , jos în adânc ime , sus în înă l ţ ime ,

Să te încrezi în voia LUI! F.M.N.

2 Noiembrie

Petru era păz i t în t emni ţă , ş i B i ser ica nu încetasă înal ţe rugăciuni către Dumnezeu pentru e l .

(Fapte 12:5)

Rugăciunea este legătura care ne leagă de Dumnezeu. Este podul care trece peste orice abis şi ne poartă în siguranţă peste orice prăpastie a primejdiei sau anevoii.

Gândeşte-te la semnificaţia acestei istorisiri din primul secol al bisericii: Totul părea să fie împotriva ei, pentru că Petru era în închisoare, iudeii păreauînvingători, Irod era încă suveranul suprem, şi arena martiriului aşteptanerăbdătoare dimineaţa următoare ca să poată bea sângele apostolului. „Şi Bisericanu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el“. Şi care a fost rezultatul?Închisoarea s-a deschis în mod miraculos, apostolul a fost eliberat, iudeii au rămas

încurcaţi, şi ca o manifestare a pedepsei lui Dumnezeu, crudul rege Irod „a muritmâncat de viermi“. Şi mergând mai departe spre o victorie şi mai mare, „Cuvântullui Dumnezeu se răspândea tot mai mult“ (v. 23-24).

Cunoaştem noi cu adevărat puterea armei noastre supranaturale care esterugăciunea? Îndrăznim noi s-o folosim cu autoritatea unei credinţe care nu numaică cere, dar şi comandă? Dumnezeu ne botează cu îndrăzneală sfântă şi cuîncredere divină, pentru că El nu caută oameni mari, ci oameni care să îndrăznească



să dovedească măreţia Dumnezeului lor! „Şi Biserica nu înceta să înalţerugăciuni“. A. B. Simpson

În rugăciunile tale, mai presus de orice, fereşte-te să-L limitezi pe Dumnezeu,nu numai prin necredinţă, ci şi gândindu-te că ştii exact ce poate El să facă. Învaţăsă te aştepţi la ceva neaşteptat, mai presus de tot ce poţi tu cere sau gândi.

Deci ori de câte ori mijloceşti prin rugăciune, mai întâi taci şi închină-te luiDumnezeu în gloria Lui. Gândeşte-te la ce poate El să facă, cum Îşi găseşte El

plăcerea în Hristos Fiul Său, şi la poziţia ta în El - apoi aşteaptă-te la lucruri mari. Andrew Murray

Rugăciunile noastre sunt oportunităţile lui Dumnezeu.

Treci printr-un necaz? Rugăciunea poate transforma timpul întristării tale într -un timp de tărie şi plăcere. Eşti fericit? Rugăciunea poate adăuga un parfum ceresctimpului tău de bucurie. Eşti în mare pericol din partea unui vrăjmaş din afară saudinăuntru? Rugăciunea poate plasa un înger lângă tine a cărui atingere ar putea

sfărâma o piatră de moară în fire de praf mai mici decât făina pe care ar măcina-o,şi a cărui privire ar putea distruge o armată întreagă. Ce va face rugăciunea pentru tine? Răspunsul meu este acesta: Tot ce poate

Dumnezeu să facă pentru tine. „Cere ce vrei să-ţi dau“ (2 Cronici 1:7). Frederick William Farrar

Rugăciunea care luptă poate face minuni ,Poate aduce uşura re în s t r âmtoră ri îngroz i toa re ;

Rugăc iunea poa te c ro i un d rum pr in t r e Bare le de f i e r ş i p r in por ţ i l e g re le .

3 Noiembrie

Suie- te pe un munte înal t , ca să vesteşt i S ionului vestea ceabună.

( I saia 40:9)

Jucăriile şi bagatelele sunt uşor de câştigat, dar cele mai valoroase lucruri poartă cu ele şi un preţ ridicat. Cele mai înalte poziţii ale puterii sunt întotdeaunacumpărate cu sânge, şi tu poţi atinge aceste culmi dacă ai suficient sânge ca să

plăteşti. Aceasta este condiţia pentru cucerirea înălţimilor sfinte oriunde. Istoriaadevăraţilor eroi este întotdeauna istoria sângelui jertfit. Cele mai mari valori şi cel



mai minunat caracter din viaţă nu sunt bătute la întâmplare pe calea noastră devânturi capricioase, căci sufletele mari experimentează necazuri mari.

Mari le adevărur i se cumpără scump, adevărur i le comune, Cum sunt ce le pe care le dăm şi le pr imim de l a o z i l a

a l t a ,Vin în umblarea ob i şnu i t ă a v ie ţ i i u şoare ,

Bătu te de vân tu l uşura t i c de pe ca lea noas t r ă .

Mar i l e adevărur i se câş t igă cu g reu , nu se găsesc d in întâmplare,

Nic i nu sunt pur ta te pe ar i pa unui v is de vară ; Ci sun t apuca te în marea lup tă a suf le tu lu i nos t ru ,

Care es te lov i t d in g reu de vân tu r i ş i şuvoa ie adver se .

Dar în z iua de conf l i c t , de t eamă ş i de necaz , Când mâna ta re a lu i Dumnezeu, în t insă cu putere ,

Răstoarnă subsolu l in imi i noast re amor ţ i te , Şi aduce sămânţa în temni ţa tă a adevăru lu i l a lumină .

Chinu i ţ i de duhu l nos t ru tu lbura t , î n ceasur i l e g re le De s lăb ic iune , so l i tud ine ş i dure re ,

Adevărul răsare ca recol t a d in ogoru l b ine a ra t ,Şi su f l e tu l nos t ru s imte că n - a p lâns în zadar .

Capacitatea noastră de a-L cunoaşte pe Dumnezeu este lărgită când suntemaduşi de El în împrejurări care ne fac să ne exersăm credinţa. Deci când dificultăţilene blochează calea, să-I mulţumim lui Dumnezeu că-Şi face timp să Se ocupe denoi, şi apoi să ne bizuim tare pe El.

4 Noiembrie

Eram între pr inş i i de războ i de la râu l Chebar ,s -au desch i s cerur i l e ş i am avut veden i i dumneze ieş t i . …

Şi acolo a veni t mâna Domnului peste [mine] .(Ezechiel 1:1 ,3)



Nimic nu face Scriptura mai preţioasă pentru noi decât un timp de„captivitate“. Vechii psalmi ai Cuvântului lui Dumnezeu au cântat pentru noi cucompasiune pe malul râului nostru la Babel şi au răsunat iarăşi cu o nouă bucuriecând am văzut că Domnul ne eliberează din captivitate şi aduce „înapoi pe prinşiinoştri de război, ca pe nişte râuri în partea de miazăzi!“ (Psalmul 126:4).

Un om care a trecut prin mari greutăţi nu va putea fi uşor despărţit de Biblialui. O altă carte ar putea părea altora identică, dar pentru el nu este la fel. Pe

paginile vechi şi pătate de lacrimi ale Bibliei sale, a scris un jurnal al experienţelor sale în cuvinte pe care numai ochii lui le pot vedea. Prin aceste pagini, el are timp şivine din nou la stâlpii casei lui Dumnezeu şi „la Elim, unde erau … finici“ (Ex.15:27). Şi fiecare din aceşti stâlpi şi finici au devenit o amintire pentru el a unor momente critice din viaţa lui.

Ca să avem un beneficiu din captivitatea noastră, trebuie să acceptăm situaţiaşi să fim hotărâţi să profităm de ea din plin. Îngrijorându-ne din cauza a ceea ce am

pierdut sau ne-a fost luat nu va îmbunătăţi situaţia, ci doar ne va împiedica săducem la desăvârşire ceea ce rămâne. Nu vom face decât să strângem şi mai tarefrânghia în jurul nostru dacă ne răzvrătim împotriva ei.

În acelaşi fel, un cal agitat care nu vrea să se supună liniştit frâului său nu facedecât să se stranguleze singur. Şi un animal iute care nu are astâmpăr în jugul lui nuface decât să-şi rănească umerii. Fiecare va înţelege de asemenea analogia pe careLaurence Sterne, un slujitor şi un autor al secolului al XVIII-lea, a aşternut-o pehârtie cu privire la un graur şi un canar. El a vorbit de diferenţa dintre un graur neliniştit care şi-a rupt aripile luptând împotriva zăbrelelor coliviei sale şi strigândîn continuu: „Nu pot ieşi! Nu pot ieşi!“ şi un canar supus care stătea pe stinghia luişi cânta cântece care întreceau în frumuseţe chiar şi pe cele ale unei ciocârlii care seînalţă liberă până la porţile cerurilor.

Nici o nenorocire nu ne va aduce vreodată numai rău, dacă o vom preluaimediat într-o rugăciune fierbinte către Dumnezeu. Chiar şi când ne adăpostim subun pom în timpul unei averse de ploaie, putem în mod neaşteptat să găsim fructe peramurile lui. Şi când alergăm la Dumnezeu, căutând adăpost la umbra aripilor Sale,întotdeauna vom găsi mai mult în El decât am văzut sau am ştiut vreodată.

Aşadar, prin încercările şi suferinţele noastre Dumnezeu ne dă revelaţii proaspete despre El Însuşi. Ca şi Iacov, trebuie să trecem „vadul Iabocului“ (Gen.

32:22) dacă vrem să ajungem vreodată la Peniel, unde el s-a luptat cu Domnul, afost binecuvântat de Domnul şi a putut spune: „Am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă,şi totuşi am scăpat cu viaţă“ (Gen. 32:30).

Fă ca această poveste să fie şi a ta, dragă captivule, şi Dumnezeu îţi va da„cântări de veselie noaptea“ (Iov 35:10) şi va „preface întunericul [tău] în zori“(Amos 5:8). Nathaniel William Taylor



Supunerea faţă de voia divină a lui Dumnezeu este cea mai moale pernă pecare te poţi odihni.

A umplut camera , ş i -a umplut v ia ţa mea, Cu o g lo r ie d in t r -o sursă nevăzută ; M-a făcut ca lm în mi j locul lupte i , Şi în to iu l i e rn i i in ima mea e ra verde , Şi păsăr i l e p romis iun i i cân tau în copac i Când fu r tuna se dez lăn ţu ia pes te pământ ş i mare .

5 Noiembrie

Este oare ceva prea greu pentru Domnul?(Geneza 18:14)

Aceasta este provocarea plină de dragoste a lui Dumnezeu pentru tine şi pentrumine în fiecare zi. El vrea ca noi să ne gândim la cele mai adânci, cele mai înalte şicele mai scumpe dorinţe şi aşteptări ale inimilor noastre. El vrea ca noi să negândim la acele lucruri care poate au fost dorinţe pentru noi înşine sau pentrucineva drag, dar care au rămas atât de mult timp neîmplinite încât acum le vedem

pur şi simplu ca nişte dorinţe pierdute. Şi Dumnezeu ne îndeamnă să ne gândimchiar la acel lucru pe care odată l-am văzut posibil, dar între timp ne-am pierdutorice speranţă de a-l mai vedea împlinit în viaţa aceasta.

Lucrul acela, în măsura în care corespunde cu ceea ce ştim noi că este voia Luiexprimată - cum a fost cu fiul pentru Avraam şi Sara - Dumnezeu intenţionează să-l

facă pentru noi. Da, dacă Îl vom lăsa, Dumnezeu va face lucrul acela, chiar dacăştim că este un lucru atât de imposibil încât pur şi simplu am râde dacă cineva prinabsurd ne-ar sugera vreodată că s-ar putea întâmpla.

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?“ Nu, nimic nu este prea greu cândcredem în El atât cât să mergem înainte, făcând voia Sa şi lăsându-L să facăimposibilul pentru noi. Chiar şi Avraam şi Sara ar fi putut împiedica planul lui

Dumnezeu dacă ar fi continuat să nu creadă.Singurul lucru „prea greu pentru Domnul“ este neîncrederea noastră deliberatăşi continuă în dragostea şi puterea Sa, şi respingerea totală a planurilor Lui pentrunoi. Nimic nu este imposibil pentru Yehova de făcut pentru cei care se încred în El.din Mesaje pentru Veghea de Dimineaţă



6 Noiembrie

Eu mustru ş i pedepsesc pe toţ i aceia pe care - i iubesc.

(Apocal ipsa 3:19)

Dumnezeu selectează pe cei mai buni şi pe cei mai remarcabili slujitori ai Săi pentru cele mai straşnice şi cele mai deosebite necazuri, pentru că cei care au primitcel mai mult har din partea Lui sunt capabili să îndure cele mai mari necazuri. Defapt, un necaz nu loveşte niciodată un credincios din întâmplare, ci din ordinuldivin al lui Dumnezeu. El nu-Şi aruncă săgeţile la întâmplare, pentru că fiecare areo misiune specială şi atinge numai inima pentru care a fost destinată. Nu numaiharul lui Dumnezeu, ci şi gloria Lui este revelată când un credincios poate să steaîn picioare şi să rabde în tăcere un necaz. Joseph Caryl

Dacă toa te z i l e l e mele a r f i sen ine , a ş pu tea să spun : „În ţara Lui minunată El va ş terge toate lacr imi le“?

Dacă n -aş f i n i c ioda tă ex tenua t , a ş pu tea păs t r a Acest b inecuvânta t adevăr : „El dă somn preaiubi ţ i lor Lui“?

Dacă n ic i un mormânt n -ar f i a l meu , aş pu tea cons idera Via ţa e t e rnă doar un v i s nefonda t .

I a rna mea , ş i l ac r imi le mele , ş i s l ăb ic iunea , Şi chiar mormântul meu, pot f i ca lea Lui spre fe r i c i r e .

Eu le numesc nenoroc i r i ; t o tuş i aceas ta nu poa te f i cus iguran ţă

Nimic a l tceva decât dragostea pe care mi-o ara tă Domnulmeu!

selectat

Creştinii cu cea mai mare profunzime spirituală sunt în general ceicare au trecut prin cele mai intense şi mai profund chinuitoare focuri alesufletului. Dacă te-ai rugat să cunoşti mai mult despre Hristos, să nu fisurprins dacă El te conduce prin deşert sau printr-un cuptor al durerii.

Dragă Doamne, să nu mă pedepseşti îndepărtând crucea de la mine. În schimb,mângâie-mă conducându-mă în supunere faţă de voia Ta şi făcându-mă să iubesc



crucea. Dă-mi numai ce-Ţi foloseşte Ţie cel mai mult, şi poate fi folosit pentru adescoperi cea mai mare din toate îndurările Tale: să aduci glorie Numelui Tău prinmine, după voia Ta. rugăciunea unui captiv

7 Noiembrie

Dar lucruri le care pentru mine erau câşt igurile-am socot i t ca o pierdere, din pricina lui Hris tos .

(Fi l ipeni 3:7)

Când George Matheson, predicatorul scoţian orb, a fost înmormântat, auaşternut pe mormântul lui trandafiri roşii în amintirea vieţii lui de dragoste şi

sacrificiu. Şi Matheson, acest om care a fost onorat atât de frumos şi desemnificativ, este acela care a scris următorul imn în 1882. A fost scris în cinciminute, într-o perioadă pe care mai târziu a numit-o „cea mai severă suferinţămentală“, şi de atunci a devenit cunoscut în toată lumea.

O, Dragos te ca re nu v re i să mă l aş i , Î n T ine îmi od ihnesc su f le tu l os ten i t ,

Î ţ i dau înapoi v ia ţa pe care o am, Ca-n adânc imi le oceanu lu i Tău cur su l e i

Să f ie mai p l in , mai îmbelşugat .

O, Lumină care mergi mereu pe calea mea, Tor ţa mea care abia mai pâlpâie Ţi -o dau Ţie ,

In ima mea î ş i reface raza împrumutată , Ca-n s t r ă luc i r ea soare lu i Tău z iua e i

Să f ie mai luminoasă , mai f rumoasă .

O, Bucur ie ca re mă cau ţ i în dure re , Nu po t să -mi închid in ima fa ţă de Tine ,

Merg pe urmele curcubeului pr in p loaie ,Şi s imt că p romis iunea nu es te -n zadar ,Că dimineaţa va f i fără lacr imi .

O , Cruce care -mi îna l ţ i capu l , Nu îndrăznesc s ă cer să f iu ascuns d e Tine ,

Las moar tă în p ra f g lo r i a v ie ţ i i ,



Şi d in pământ de -aco lo în f lo reş te roş ie Viaţa care nu va avea sfârş i t .

Există o legendă despre un artist care găsise secretul unui roşu minunat pe carenici un alt artist nu-l putea imita. El n-a dezvăluit niciodată secretul culorii, dar după moartea lui s-a descoperit o rană veche pe inima sa. Aceasta a destăinuit sursa culorii fără pereche din picturile sale.

Morala legendei este că nici o mare realizare nu poate fi făcută, nici un ţel înaltnu poate fi atins, şi nimic de mare valoare pentru lume nu poate fi împlinit, decât cu

preţul sângelui inimii.

8 Noiembrie

Isus a luat cu El pe Petru , pe Ioan ş i pe Iacov ,

ş i S -a sui t pe munte să Se roage.Pe când Se ruga, I s - a schimbat înfăţ işarea feţe i ,ş i îmbrăcămintea I s -a făcut a lbă străluci toare….

Petru ş i tovarăş i i lu i … au văzut s lava lu i I sus .

(Luca 9:28-29,32)Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată - mi că i l e Ta le .

(Exod 33:13)

Când Domnul Isus i-a luat pe aceşti trei ucenici sus pe munte singuri, El i-aadus într-o strânsă comuniune cu El Însuşi. Ei „au văzut slava lui Isus“ şi au spus:„Este bine să fim aici“ (Luca 9:32-33). Cerul nu este niciodată departe de cei carezăbovesc pe un munte cu Domnul lor.

Cine dintre noi în anumite momente de meditaţie şi rugăciune nu a prins osclipire din porţile cerului? Cine nu a simţit în locul tainic al sfintei comuniuni unval puternic de emoţie - un pic din gustul binecuvântatei bucurii ce va veni?

Învăţătorul a avut momente şi locuri speciale pentru o conversaţie liniştită cuucenicii Săi. Odată S-a întâlnit cu ei pe muntele Hermon, dar mai des pe pantele

sacre ale muntelui Măslinilor. Fiecare creştin ar trebui să aibă propriul său munte alMăslinilor. Astăzi majoritatea dintre noi, mai ales aceia dintre noi care locuiesc înoraşe, trăiesc sub un mare stres. De dimineaţă devreme şi până la ora de culcaresuntem expuşi vârtejului vieţii. În mijlocul acestei zarve, e mică oportunitatea

pentru o meditaţie liniştită, pentru Cuvântul lui Dumnezeu, pentru rugăciune, şi pentru părtăşia de inimă!



Chiar şi Daniel avea nevoie să aibă propriul munte al Măslinilor în camera lui în mi jlocul răcnetelor Babilonului idolatru. Petru a găsit un acoperiş în Iope, şiMartin Luther a găsit o „cameră de sus“ în Wittenberg, un loc care încă mai esteconsiderat sacru.

Joseph Parker, un predicator englez congregaţionalist din secolul al XIX-lea, aspus odată: „Dacă noi, ca biserică, nu ne întoarcem la viziuni spirituale, la crâmpeiede cer, şi la cunoştinţa unei glorii şi a unei vieţi mai minunate, ne vom pierdecredinţa. Altarul nostru va deveni doar o piatră rece şi goală, niciodată

binecuvântată cu o vizită din cer“. Şi de aceasta are nevoie lumea de astăzi - de

oameni care L-au văzut pe Domnul lor . din Arta pierdută a meditaţiei Apropie-te de El! Poate că El te va lua astăzi pe munte - în acelaşi loc unde l-a

luat pe Petru cu gafele lui, şi pe Iacov şi pe Ioan, „Fiii tunetului“ (Marcu 3:17), care în repetate rânduri nu L-au înţeles deloc pe Învăţătorul lor şi misiunea Lui. Nuexistă nici un motiv pentru care El să nu te ia, aşa că nu exclude această posibilitate

pentru tine, spunând: „O, aceste viziuni şi revelaţii minunate ale Domnului suntdoar pentru anumiţi oameni!“ Ele pot fi şi pentru tine! John Thomas McNeill

9 Noiembrie

Iarăş i vor locu i la umbra lu i , i arăş i vor da v ia ţă grâu lu i , vor înf lori ca via .

(Osea 14:7)

Ziua s-a încheiat cu ploi torenţiale, şi plantele din grădina mea au fost doborâtela pământ de furtuna cu grindină. M-am uitat la o plantă pe care o admirasemanterior pentru frumuseţea ei şi pe care o îndrăgisem pentru parfumul ei delicat.După ce a fost expusă furtunii nemiloase, florile ei s-au ofilit, toate petalele ei s-auînchis, şi părea că gloria ei s-a dus. M-am gândit în sinea mea: „Cred că va trebui săaştept până anul viitor ca să văd din nou acele flori frumoase“.

Şi totuşi noaptea a trecut, soarele a strălucit din nou, şi dimineaţa a adus putere

plantei mele favorite. Lumina a privit la florile ei şi florile au privit la lumină. Afost contact şi comuniune, şi puterea a trecut în flori. Ele şi-au ridicat capetele, şi-au deschis petalele, şi-au recăpătat gloria şi păreau mai frumoase decât înainte. M-am întrebat cum a avut loc aceasta - acele flori slabe venind în contact cu ceva multmai puternic, şi căpătând putere!

Nu pot să explic exact cum putem să primim puterea de a sluji şi de a răbda prin comuniunea cu Dumnezeu, dar ştiu că acesta este un fapt. Eşti tu în pericol să



fii zdrobit de o încercare grea şi dificilă? Atunci caută comuniunea cu Hristos şi vei primi tăria şi puterea de a fi victorios, pentru că Dumnezeu a promis: „Eu teîntăresc“ (Isaia 41:10).

Necazul zilei de ieri

Ploa ia ca re a căzu t i e r i e s t e rub in ie pe t r andaf i r i , Argint ie pe f runzele de p lop , ş i aur ie pe t runchiul de

sa lc ie ;Necazu l ca re tocmai a căzut ier i es te tăcerea care închide în

eaMari le darur i de har a le lu i Dumnezeu, ş i t impul nu le vatu lbura n ic ioda tă .

Ploa ia ca re a căzu t i e r i f ace toa te dea lu r i l e să s c l ipească , Ca mărgeanu l pe daf in ş i ca ber i lu l pe i a rbă ; Necazu l ca re tocmai a căzu t i e r i a învă ţa t su f l e tu l să ascu l t e

Şoap te le e t e rn i t ă ţ i i î n toa te vân tu r i l e ca re t r ec .

O, inimă slabă, bătută de fur tună, această ploaie va strălucimâine,

Ca o f l acără în că ldăruşe ş i ca g iuvaere le pe sp in i , Ca ceru l în f lo r i l e de nu-mă -u i t a ; deş i necazu l acum es te

necaz ,Totuşi necazul va f i f rumuseţe în minunata d imineaţă .

Katherine Lee Bates

10 Noiembrie

Nădăjduind împotriva oricărei nădejd i , [Avraam] a crezut .(Romani 4:18 )

Credinţa lui Avraam părea să fie în deplin acord cu puterea şi credincioşiaconstantă a lui Yehova. Privind la condiţiile exterioare în care se afla, el nu aveanici un motiv să se aştepte la împlinirea promisiunii lui Dumnezeu. Şi totuşi el acrezut cuvântul Domnului şi a aşteptat cu bucurie momentul când sămânţa lui aveasă fie la fel de numeroasă „ca stelele cerului“ (Gen. 26:4).



Gândeşte-te cât de des compară Cuvântul lui Dumnezeu oamenii cu iarba, şigloria lui Dumnezeu cu floarea ei. Dar când iarba este tăiată, când toate firele eifragile sângerează, şi când devastarea pare să domnească acolo unde odată

înfloreau florile, a sosit timpul potrivit pentru ploaia lui Dumnezeu să cadă ca o ploaie delicată, foarte plăcută şi caldă.

Dragă suflete, Dumnezeu te-a cosit! În repetate rânduri Împăratul a venit latine cu coasa Lui ascuţită. Dar nu te speria de coasa Lui - pentru că sigur va fiurmată de ploaia Lui. F.B. Meyer

Când pes te in ima ta va lu r i adânc i de necazSe sparg , ca de un ţ ă rm usca t ş i pus t iu ;

Când speran ţa sc l ipeş te f ă ră n ic i o s t r ă luc i r e pen t ru mâine , Şi fur tuna pare să măture to tu l în ca le mereu;

Când cupa o r icăre i bucur i i pământeşt i Nu are gustu l izvo rulu i dătă tor de v ia ţă ; Şi speran ţe le îna l t e , ca ş i cum ar r âde de t r i s t e ţ ea noas t r ă ,

Se o f i l esc ş i mor ca -n t r -un v i s ag i t a t ,

Cine va potol i must rarea duhului os teni t?Cine va umple golu l dureros d inăunt ru?

Cine ne va şop t i despre o pace t r a in ică , Şi va po to l i f i eca re va l mare în l in i ş t e?

Numai Cel a cărui in i mă răni tă a fost zdrobi tă Cu amărăc iunea c ruc i i ş i a cunun i i de sp in i ;

A căru i d ragos te scumpă a ros t i t f e r i c i t ă cuv in te le bucur ie i , Ce l ca re cu b lânde ţe Ş i -a da t v ia ţa Lu i pen t ru no i .

Vindecă to r b inecuvân ta t, u şu rează toa te pover i l e noas t r e ; Dă -ne pace . Pacea Ta du lce , Te rugăm!

Ţine -ne l ângă Tine până va s t r ă luc i d iminea ţa , Şi toa te negur i l e ş i umbre le vor fug i !

12 Noiembrie

Ei erau o lar i ş i l ocu iau în l ivez i ş i în împrejmuiri;

locuiau acolo lângă împărat ş i lucrau pentru e l .



(1 Cronici 4:23, KJV)

Putem locui „lângă împărat“ şi putem lucra pentru El oriunde şi peste tot.Putem fi chemaţi să-I slujim în cele mai neobişnuite locuri şi în cele mai vitregecondiţii. Poate fi undeva la ţară, departe de numeroasele activităţi ale Împăratuluidin oraş. Sau poate fi „în livezi şi în împrejmuiri“ de tot felul - obstacolele care neînconjoară, blocându-ne calea. Poate vom fi unul dintre „olari“, cu mâinile pline detot felul de vase de lut, împlinindu-ne îndatoririle zilnice.

N-are importanţă! Împăratul care ne-a pus „acolo“ va veni şi va locuiîmpreună cu noi. Împrejmuirile, sau obstacolele, sunt bune pentru noi, altfel El le-ar fi îndepărtat repede din cale. Şi nu se înţelege de la sine că orice pare să blochezecalea noastră poate de asemenea să aibă grijă de protecţia noastră? Cât despre olărit- este exact ce a considerat El potrivit să pună în mâinile noastre şi este ceea celucrăm pentru El acum. Frances Ridley Havergal

În toarce-t e l a pa rce la t a d in g răd ină , iub i to ! Î n toarce-t e până nu se l asă sea ra ,

Şi l eagă - ţ i c r in i i ş i l u je re le de v i ţ ă , Până te va chema Stăpânul .

Du- t e ş i f ă - ţ i g răd ina câ t po ţ i tu de f rumoasă , Nu vei lucra n ic iodată s ingur ;

Poa te ce l ca re a re parcela lân gă a ta O va vedea ş i o va îngr i j i ş i e l pe a lu i .

Apusurile de soare frumos colorate şi cerul înstelat, munţii maiestuoşi şimările sclipind în zare, şi câmpurile înmiresmate şi florile proaspăt tăiate nu suntnici pe jumătate atât de frumoase ca un suflet care-L slujeşte pe Domnul Isus dindragoste, prin truda unei vieţi obişnuite, lipsite de poezie.

Frederick William Faber

Cele mai sfinţite suflete sunt deseori acelea care nu s-au distins niciodată caautori şi n-au permis niciodată ca o realizare mare a lor să devină subiect deconversaţie în lume. Nu, de obicei ei sunt aceia care au dus o viaţă interioară

liniştită de sfinţenie, purtându-şi mireasma plăcută în chip nevăzut, ca un crin proaspăt într -o vale izolată pe malul unui râu cristalin. Kenelm Digby

13 Noiembrie



momentul acela, n-a rămas nimic decât amintirile şi câteva duzini de indieniconvertiţi! Totuşi, Jonathan Edwards, acel bătrân sfânt puritan remarcabil, carespera să-l numească pe Brainerd fiul său, a început să scrie istoria acelei scurte vieţi

într-o carte mică. Cartea a făcut aripi, a zburat peste ocean şi a aterizat pe biroulunui student la Cambridge pe nume Henry Martyn.

Bietul Henry Martyn! În ciuda educaţiei lui strălucite, şi a marilor luioportunităţi, el - după ce a citit acea carte mică despre viaţa lui Brainerd - s-a jertfitîn zadar! În definitiv, ce a realizat el atunci când a pornit spre casă din India în1812? Cu sănătatea distrusă, s-a târât cât mai spre nord până în oraşul Tokat, dinTurcia, lângă Marea Neagră. Acolo s-a culcat la umbra unei grămezi de brăţăr i

pentru tuburi, ca să-şi răcorească febra arzătoare, şi a murit acolo singur la vârstade treizeci şi unu de ani.

Care a fost scopul din spatele acestor „vieţi irosite“? De la mormântultânărului David Brainerd, şi de la mormântul singuratic al lui Henry Martyn

aproape de ţărmul Mării Negre, a apărut o armată puternică de misionari moderni. Leonard Woolsey Bacon

Este v reun deşer t , sau v reo mare nesfâ r ş i t ă , Unde Tu, măreţ Dumnezeu a l înger i lor , vre i să mă t r imi ţ i? Vreun s t e ja r pe ca re să - l desp ic ,Vreun pământ pe care să - l b răzdez , Vreo mână d in grăunţe le Tale de grâu pe care să le iau Şi să l e împrăş t i i depar te pe câmp, Până când l a r ându l lo r vor da f iecare

Suta lorDe grăunţe aur i i

Ca să - i hrănească pe fer ic i ţ i i copi i a i Dumnezeului meu? Arată -mi deşer tu l , Ta tă , sau marea ; Este p lanu l Tău? Măre ţ Dumnezeu , t r imi te-mă! Şi deşi trupul acesta stă întins acolo unde se sparg valurile

oceanului,Tată , numără-mă pr intre suf l e tele credincioase.

15 Noiembrie

Am fost apăsaţ i peste măsură de mult . (2 Corinteni 1:8)

…pentru ca puterea lu i Hristos să rămână în mine.



(2 Corinteni 12:9)

Dumnezeu a îngăduit criza din viaţa lui Iacov de la Peniel ca să -l înconjoarecomplet până când în sfârşit a ajuns la punctul în care a făcut un apel stăruitor şismerit la Dumnezeu Însuşi. În noaptea aceea, el s-a luptat cu Dumnezeu şiliteralmente a ajuns la locul în care putea să-L ţină ca niciodată înainte. Şi prinlupta lui strânsă şi periculoasă, credinţa şi cunoaşterea de Dumnezeu a lui Iacov ausporit, şi a luat naştere puterea lui de a trăi o viaţă nouă şi victorioasă.

Domnul a trebuit să-l forţeze pe David, prin disciplina multor ani lungi şidureroşi, să înveţe despre puterea cea mare şi credincioşia Dumnezeului său. Înacei ani grei, el de asemenea a crescut în cunoaşterea credinţei şi a evlaviei, careerau principii indispensabile pentru glorioasa lui carieră de împărat al lui Israel.

Doar cele mai periculoase situaţii în care Pavel a fost pus în mod constant au putut să-l înveţe, şi astfel şi biserica prin el, deplina semnificaţie a minunatei

promisiuni a lui Dumnezeu pe care el a învăţat s-o revendice: „Harul Meu îţi estede ajuns“ (2 Cor. 12:9). Şi doar marile încercări şi primejdii prin care am trecut ne-au putut conduce pe unii dintre noi să-L cunoaştem pe El aşa cum Îl cunoaştem, săne încredem în El aşa cum ne încredem, şi să obţinem de la El acea măsură maredin harul Său atât de indispensabilă în momentele noastre de cea mai mar e nevoie.

Dificultăţile şi obstacolele sunt provocările lui Dumnezeu pentru credinţanoastră. Când ne confruntăm cu piedici care ne blochează calea şi slujirea, trebuiesă le recunoaştem ca nişte vase pentru credinţă şi apoi să le umplem cu plinătatea şiatotsuficienţa Domnului Isus. Pe măsură ce înaintăm în credinţă, încrezându-nesimplu şi deplin în El, putem fi încercaţi. Uneori poate trebuie să aşteptăm şi să nedăm seama că „răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea“ (Iacov 1:4). Dar încele din urmă vom găsi cu siguranţă „piatra răsturnată“ (Luca 24:2) şi pe DomnulÎnsuşi aşteptând să ne dăruiască o dublă binecuvântare pentru timpul nostru de

încercare. A.B. Simpson

16 Noiembrie

Ei l -au biruit prin sângele Mielului…

ş i nu ş i -au iubit v iaţa chiar până la moarte . (Apocal ipsa 12:11)

Când Iacov şi Ioan au venit la Hristos cu mama lor, cerându-I să le dea cel mai bun loc în împărăţia Sa, El nu le-a refuzat cererea. El le-a spus că locul le-ar fi dat



dacă ei ar putea să facă lucrarea Lui, să bea paharul Lui, şi să fie botezaţi cu botezulLui. (vezi Marcu 10:38)

Suntem noi dornici să concurăm pentru ce are Dumnezeu mai bun, conştienţifiind că cele mai bune lucruri sunt întotdeauna obţinute pe cele mai dificile căi?Trebuie să îndurăm munţii plini de prăpăstii, pădurile dese, şi carele de fier aleVrăjmaşului, întrucât condiţiile potrivnice sunt preţul încununării celor victorioşi.Arcurile de triumf nu sunt făcute din flori de trandafir şi fire de mătase, ci dinlovituri grele şi cicatrici sângerânde. Condiţiile vitrege pe care le înduri în viaţa taastăzi ţi-au fost date de Stăpânul tău, cu scopul expres de a-ţi da posibilitatea să-ţicâştigi cununa.

De aceea nu privi întotdeauna înainte spre zilele viitoare căutând o situaţieideală, o dificultate exotică, sau o urgenţă undeva departe în care să străluceşti.Ridică-te astăzi să înfrunţi situaţiile în care te-a pus providenţa lui Dumnezeu.Cununa ta de glorie este ascunsă în inima acestor lucruri - strâmtorările şi

încercările care apasă asupra ta chiar în ceasul, săptămâna şi luna aceasta din viaţata. Şi totuşi cele mai dificile lucruri nu sunt cele văzute şi cunoscute de lume, cicele care sunt în adâncul sufletului tău, nevăzute şi necunoscute de nimeni decât deDomnul Isus. Acesta este locul secret în care tu trăieşti o mică încercare despre carenu vei îndrăzni niciodată să vorbeşti altcuiva şi care este mai dificil de suportatpentru tine decât martirajul.

Preaiubitule, cununa ta este acolo. Fie ca Dumnezeu să te ajute să învingi şi s -o porţi. selectat

Nu contează cum de curge bătă l ia , Cât de lungă - i z iua ;

Nu te p ierde! Luptă mai de par te! Mâine v ine cântarea .

17 Noiembrie

Auziţ i ce z ice judecătorul nedrept?Ş i Dumnezeu nu va face dreptate a leş i lor Lui ,care str igă z i ş i noapte către El , măcar că zăboveşte faţă de

e i?

Vă spun că le va face dreptate în curând. (Luca 18:6-8)



Noi nu putem comanda timpul lui Dumnezeu. Dacă nu reuşim să aprindemfocul din prima cu chibritul, trebuie să încercăm din nou. Dumnezeu auderugăciunea noastră, dar s-ar putea să nu răspundă chiar la momentul pe care ni l-am fixat noi în minte. În schimb, El Se va descoperi inimilor noastre care-L caută,deşi nu neapărat când şi unde ne aşteptăm noi. De aceea avem nevoie de

perseverenţă şi de o hotărâre neclintită în viaţa noastră de rugăciune. Pe vremea cremenei, a amnarului şi a chibritelor cu sulf, oamenii trebuia să

încerce de mai multe ori să aprindă chibritul, poate chiar de foarte multe ori, pânăreuşeau să obţină o scânteie ca să-şi aprindă focul, şi erau foarte mulţumiţi dacă încele din urmă reuşeau. N-ar trebui să exersăm acelaşi fel de perseverenţă şi desperanţă şi cu privire la lucrurile cereşti? Când este vorba de credinţă, suntem maisiguri de succes decât am fi putut fi vreodată cu cremenea şi amnarul, pentru căavem promisiunile lui Dumnezeu ca temelie.

Deci, să nu disperăm niciodată. Timpul lui Dumnezeu pentru îndurare va veni

- de fapt, a venit deja, dacă timpul nostru pentru a crede a sosit. Cere cu credinţăfără şovăire, dar nu înceta niciodată să vii cu cererea înaintea Împăratului doar pentru că El a întârziat cu răspunsul. Loveşte chibritul din nou şi fă scânteile săzboare. Şi fii sigur că ai pregătită iasca, pentru că în curând vei avea un foc.

Charles H. Spurgeon

Nu cred că există aşa ceva în istoria împărăţiei eterne a lui Dumnezeu ca orugăciune corectă, spusă în spiritul potrivit, să rămână fără răspuns la nesfârşit.

Theodore L. Cuyler

18 Noiembrie

Ferice de ace la pentru care nu voi f i un pr i le j de pot icnire .(Luca 7:23)

Uneori este foarte greu să nu te poticneşti de Domnul Isus

Hristos, pentru că poticnirea poate fi rezultatul circumstanţelor mele. Pot să mătrezesc că sunt limitat la zone restrânse de slujire, sau sunt izolat de ceilalţi prin boală sau prin luarea unei atitudini nepopulare, când eu sperasem la oportunităţimult mai largi. Şi totuşi Domnul ştie ce este cel mai bine pentru mine, şi tot ce măînconjoară este determinat de El. Oriunde mă pune El, El face aceasta ca să -miîntărească credinţa şi puterea şi ca să mă atragă într -o comuniune mai strânsă cu El.Şi chiar dacă sunt închis în temniţă, sufletul meu va prospera.



Poticnirea care mă face să mă întorc de la Hristos poate fi emoţională. Pot fimereu confuz şi tulburat de chestiuni pe care nu le pot rezolva. Când m-am predat

pe mine însumi Lui, am sperat că cerul meu va fi întotdeauna senin, dar deseori eleste acoperit de nori şi ploaie. Dar trebuie să cred că atunci când dificultăţilerămân, este ca să pot învăţa să mă încred total în El - să mă încred şi să nu mă tem.Şi astfel prin luptele mele mentale şi emoţionale sunt antrenat să-i instruiesc pe alţiicare sunt aruncaţi încoace şi-ncolo de furtună.

Poticnirea care mă face să mă depărtez poate fi spirituală. Mi-am imaginat căodată ce am ajuns în turma Lui, nu voi mai suferi niciodată din pricina vânturilor înţepătoare ale ispitei. Şi totuşi este cel mai bine pentru mine aşa cum staulucrurile, pentru că atunci când rabd ispita harul Lui creşte, caracterul meu sematurizează, şi cerul pare mai frumos la sfârşitul zilei.

Odată ce am să ajung la casa mea cerească, voi privi înapoi la întoarcerile şiîncercările de pe calea mea şi voi cânta laudele Celui care m-a călăuzit. Aşa că

orice ar veni în calea mea, voi primi cu bucurie voia Sa şi voi refuza să măpoticnesc de Domnul meu iubit. Alexander Smellie

Fer ice de ce l a că ru i c red in ţă nu se po t i cneş te , Când pes te to t pe d rumul său

Pute rea lu i Dumnezeu lucrează e l ibe ra rePent ru a l ţ i i z i de z i ;

Deşi suf le tu l lu i î ş i p ierde puterea în în tuner icul unei închisor i ,

Până când însăş i v ia ţ a i se consumă, Totuşi poate încă să se încreadă în dragostea şi planul Tatălui

său, Şi să se od ihnească în aces tea mul ţumi t .

Fer ice de ace la , ca re p r in an i lung i de su fe r in ţă , Şi nu pr in t r -o muncă ac t ivă ,

I a pa r t e p r in rugăc iune ş i l audă l a luc ra rea a l to ra , Şi as t fe l „ împar te prada“.

Fer ice de t ine , cop i l a l lu i Dumnezeu , ca re su fe r i ,Şi nu po ţ i să în ţe leg i

Mot ivul durer i i ta le , dar to t uş i v re i să l aş i bucuros Via ţa t a în mâin i l e Lu i b inecuvân ta te .

Da, f e r i ce de t ine a că ru i c red in ţă nu se po t i cneş te



De încercăr i inexpl icabi le , De mistere nerezolva te , d inco lo de o r i ce în ţe legere ,

Până când scopu l es t e a t ins . Freda Hanbury Allen

19 Noiembrie

Ne-a i făcut să t recem pr in mul te necazur i ş i nenoroc ir i ;

dar ne ve i da iarăş i v ia ţa . (Psalmul 71:20)

Dumnezeu te face „să treci prin multe necazuri“. Uneori, ca parte a procesului

tău de educare, trebuie să te duci „în adâncimile pământului“ (Psalmul 63:9), săcălătoreşti prin pasaje subterane, şi să stai întins printre cei morţi. Dar nici chiar

pentru o clipă legătura de părtăşie şi unitate dintre Dumnezeu şi tine nu este întinsă până la punctul de rupere. Şi în cele din urmă, din adâncuri, El „[îţi va] da iarăşiviaţa“. Indiferent cât de multe cotituri şi întorsături ar avea drumul, existăîntotdeauna o porţiune netedă şi dreaptă. Chiar şi cea mai lungă zi are un apus desoare, şi zăpada iernii poate ţine destul de mult, dar până la urmă se va topi.

Fii tare, „căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică“ (1 Cor.15:58). El Se va întoarce din nou la tine şi te va mângâia. Şi când El va face

aceasta, inima ta care a uitat să mai cânte va izbucni în mulţumiri şi cântări de bucurie, aşa cum cânta psalmistul: „Limba mea va lăuda îndurarea Ta“ (Psalmul51:14). selectat

Deş i cade p loa ia ş i ba te vân tu l , Şi îngheţa tă ş i rece e suf larea iern i i ;

Deşi cerul înnorat se mai înnorează încă , Şi f runzele moar te spun că vara a t recut ;

Faţa mea p r iveş te ţ in tă sp re ce ru l fu r tunos , In ima mea es te l in iş t i tă ca marea vara ,

Bucuroasă să p r imească ce - i dă Dumnezeul meu, Indi ferent ce ar f i .

Când s imt f r igu l , po t să spun : „El î l t r imi te“, Şi vân tu r i l e Lu i su f l ă b inecuvân ta re , ş t iu s igur ;

Căci n -am avut n ic iodată o nevoie pe care El să n -oîmpl inească ;

Şi in ima mea ba te f i e rb in te , ch ia r dacă su f l ă vân tu r i l e .



20 Noiembrie

Fer ice de c ine va aş tepta . (Danie l 12 :12)

Aşteptarea poate părea un lucru uşor de făcut, dar este o disciplină pe caresoldatul creştin n-o învaţă decât după ani de instruire. Marşul şi instrucţia sunt multmai uşoare pentru luptătorii lui Dumnezeu decât statul pe loc, nemişcat.

Sunt momente de nehotărâre şi confuzie, când şi cel mai plin de râvnă om,care doreşte din toată inima să-L slujească pe Domnul, nu ştie în ce direcţie s-oapuce. Deci ce trebuie să faci când te găseşti în această situaţie? Trebuie să te laşicopleşit de disperare? Trebuie să te întorci înapoi cu laşitate sau cu teamă sau să

alergi înainte cu ignoranţă? Nu, trebuie pur şi simplu să aştepţi - dar să aştepţi în rugăciune. Cheamă-L peDumnezeu şi adu-ţi cauza înaintea Lui, spunându-I despre dificultăţile tale şiamintindu-I de promisiunea Lui de a te ajuta.

Aşteaptă în credinţă . Exprimă-ţi încrederea neclintită în El. Şi crede că chiar dacă El te face să aştepţi până la miezul nopţii, va veni la momentul potrivit ca săîmplinească viziunea Lui pentru tine.

Aşteaptă cu răbdare, în tăcere. Să nu te plângi niciodată de ceea ce crezi tu căar fi cauza problemelor tale, cum au făcut copiii lui Israel împotriva Moise.Acceptă-ţi situaţia exact aşa cum este şi apoi pur şi simplu pune-o cu toată inima taîn mâna Dumnezeului legământului. Şi în timp ce renunţi la orice voinţă proprie,spune-I: „Doamne, «facă-se nu voia mea, ci a Ta» (Luca 22:42). Eu nu ştiu ce săfac, şi sunt în mare strâmtorare. Dar voi aştepta până vei despica apele înaintea meaşi-i vei mâna înapoi pe vrăjmaşii mei. Voi aştepta chiar dacă mă vei ţine aici multezile, pentru că inima mea este îndreptată numai spre Tine, dragă Doamne. Şi duhulmeu Te va aştepta cu deplina încredere că Tu vei fi mereu bucuria mea şi mântuireamea, «căci Tu eşti un adăpost pentru mine, [şi] un turn tare împotriva vrăjmaşului»(Psalmul 61:3)“. din Dimineaţă de dimineaţă

Aşteap tă , a ş t eap tă cu r ăbdare , Dumnezeu nu în tâ rz ie n ic ioda tă ; P lanur i le ta le ca re înmuguresc sun t în poses ia Ta tă lu i t ău , Şi aş t eap tă numai marea Lu i descoper i r e d iv ină .

Deci aş t eap tă , a ş t eap tă , Aşteaptă cu răbdare .



Încrede- te , înc rede-t e p l in de năde jde , Că Dumnezeu va pune în o rd ine

Via ţa t a încurca tă ; ş i în locu l t a ine lo r e i în tuneca te ,Va aduce vo ia Sa , cu toa te r eve la ţ i i l e e i s t r ă luc i t e .

Deci încrede- te , încrede- te ,Încrede- t e p l in de năde jde .

Odihneş te- t e , od ihneş te - te în pace,Pe p iep tu l Sa lva to ru lu i t ău ;

Şopteş te- I la ureche ambi ţ i i le ta le înal te ş i s f in te ,Şi El l e va î mpl in i în t r -o rodi re b inecuvânta tă .

Dec i od ihneş te - t e , od ihneş te - te ,Odihneş te- te în pace!

Mercy A. Gladwin

21 Noiembrie

Încredinţează - ţ i soarta în mâna Domnului .(Psalmul 37:5)

Vorbeşte cu Dumnezeu despre tot ce te apasă şi apoi încredinţează totul înmâinile Lui. Fă aceasta ca să fii eliberat de confuzie, de conflicte şi de griji careumplu lumea de astăzi. De fapt, ori de câte ori te pregăteşti să faci ceva, trecândprintr-o încercare, sau urmărind pur şi simplu treburile tale normale, vorbeşte-ITatălui despre aceasta. Adu-I la cunoştinţă; da, chiar pune asupra Lui această

povară , şi vei fi lăsat în urma ta preocupările şi îngrijorările cu privire la acea problemă. Începând din momentul acela, exersează sârguinţa tăcută şi plăcută înmunca ta, recunoscând dependenţa ta de El ca să rezolve problema pentru tine.Încredinţează grijile tale şi pe tine însuţi împreună cu ele, ca o singură povară, înmâna Dumnezeului tău. R. Leighton

Const ru ieş te un mic gard a l înc reder i i În ju ru l z i l e i de as t ăz i ;

Umple spaţ iu l cu lucrarea iubi r i i Şi s t a i înăun t ru .

Nu t e u i t a p r in t r e u luc i l e p ro tec toareDupă z iua de mâine;



Du mnezeu t e va a ju ta să supor ţ i ceea ce v ine , F ie bucur ie f i e necaz .

Mary Butts

Vei găsi că este imposibil să-ţi încredinţezi „soarta în mâna Domnului“, dacăsoarta ta nu primeşte aprobarea Sa. Aceasta se poate face numai prin credinţă,

pentru că dacă există chiar şi cea mai mică îndoială în inima ta că drumul tău nueste cel bun, credinţa va refuza să aibă ceva de a face cu el. De asemenea, aceastăîncredinţare a soartei tale în mâna Lui trebuie să fie continuă, nu doar o singurăacţiune izolată. Şi indiferent cât de neaşteptată sau de extraordinară ar fi călăuzireaSa şi indiferent cât de aproape de muchia stâncii te-ar conduce El, nu smulgeniciodată hăţurile din mâinile Lui.

Vrei să supui toate căile tale lui Dumnezeu, lăsându-L pe El să le judece şi sădea sentinţa? Nimic nu trebuie examinat mai îndeaproape de către un creştin ca

propriile lui păreri şi obiceiuri confirmate, pentru că suntem atât de înclinaţi săconsiderăm aprobarea divină a lui Dumnezeu pentru ele ca fiind de la sineînţeleasă. Şi de aceea unii creştini sunt atât de neliniştiţi şi plini de teamă.Bineînţeles că ei nu au încredinţat cu adevărat calea lor în mâna Domnului şi nu au

lăsat -o în mâna Lui. Ei au dus-o la El, dar apoi au plecat iarăşi cu ea. selectat

22 Noiembrie

Credeţ i că pot face lucrul acesta?

(Matei 9:28)

Dumnezeu Se ocupă cu lucruri imposibile. Nu este niciodată prea târziu pentruEl să facă aceasta, atât timp cât ceea ce este imposibil este adus la El cu credinţădeplină de persoana a cărei viaţă şi împrejurări ar fi influenţate dacă Dumnezeu vafi glorificat. Dacă am experimentat răzvrătirea, necredinţa, păcatul şi ruina în viaţanoastră, nu este niciodată prea târziu pentru Dumnezeu să Se ocupe cu succes de

aceste lucruri tragice, dacă ele sunt aduse la El cu predare şi încredere deplină. S-a spus deseori, şi pe bună dreptate, că creştinismul este singura religie care poate să se ocupe de trecutul unei persoane. „Vă voi răsplăti astfel anii pe care i-aumâncat lăcustele“ (Ioel 2:25) zice Domnul, şi putem să ne încredem în El că o vaface fără rezerve. El face aceasta nu pentru ceea ce suntem noi, ci pentru cine esteEl. Dumnezeu iartă şi vindecă şi reface, pentru că El este „Dumnezeul oricărui har“(1 Petru 5:10). Să-L lăudăm şi să ne încredem în El.



din Vremurile Şcolii duminicale

Nimic nu es te p rea g reu pen t ru I sus Nic i un om nu poate să lu creze ca El .

Avem un Dumnezeu care-Şi găseşte plăcerea în imposibilităţi şi care întreabă:„Este ceva prea greu pentru Mine?“ (Ier. 32:27, KJV). Andrew Murray

23 Noiembrie

Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele .

(Psalmul 60:3)

Am fost întotdeauna fericit că psalmistul I-a spus lui Dumnezeu că anumitemomente din viaţă sunt disperate sau dificile. Nu încape nici o îndoială asupraacestui lucru, există lucruri grele în viaţă.

În vara aceasta cineva mi-a dat câteva flori frumoase roz, şi când le-am luat,am întrebat: „Ce fel de flori sunt?“ Prietenul meu a răspuns: „Sunt flori de stâncă.Ele cresc şi înfloresc numai pe stânci unde nu vezi deloc pământ“. Atunci m-amgândit la florile lui Dumnezeu care cresc în momente de disperare şi în locuridificile, şi am simţit întrucâtva că El are o tandreţe deosebită pentru „florile Lui destâncă“, o tandreţe pe care nu o are pentru crinii şi trandafirii Lui.

Margaret Bottome

Încercările vieţii sunt trimise ca să ne facă, nu ca să ne distrugă. Problemelefinanciare pot distruge afacerile unui om, dar îi formează caracterul. Şi o loviturădirectă dată omului de afară poate fi cea mai mare binecuvântare posibilă pentruomul dinăuntru. Deci dacă Dumnezeu pune sau îngăduie ceva greu în viaţa noastră,

putem fi siguri că adevăratul pericol sau adevărata problemă va fi ceea ce vom pierde dacă vom fugi sau ne vom răzvrăti împotriva acelui lucru.

Maltbie D. Babcock

Ero i i sun t fo r j a ţ i pe n icova le f i e rb in ţ i cu dure re , Şi cura ju l superb v ine numai p r in t es ta re .Unele ca rac te re se matu r i zează ş i une le ca rac te re în f lo resc Numai pe so lu l uda t de sânge , une le su f le te se dovedesc a f i

mar iNumai în momente în tunecate de moar te sau p ie i re .



Dumnezeu Îşi găseşte soldaţii cei mai buni pe muntele suferinţei.

24 Noiembrie

Opriţ i -vă, ş i să şt i ţ i că Eu sunt Dumnezeu.

(Psalmul 46:10)

Există vreo notă în toată muzica lumii atât de puternică precum marea oprire?Există vreun cuvânt în Psalmi mai elocvent decât cuvântul „Selah“, care înseamnăoprire? Există ceva mai palpitant şi care să inspire mai multă frică decât linişteadinaintea izbucnirii furtunii, sau tăcerea ciudată care pare să cadă peste natură

înaintea unui fenomen supranatural sau a unei ridicări de teren dezastruoase? Şiexistă ceva care poate să atingă inimile noastre la fel ca puterea liniştii?Pentru inima care va înceta să se concentreze asupra ei însăşi, există „pacea lui

Dumnezeu, care întrece orice pricepere“ (Filip. 4:7); „seninătate şi încredere“ (Isaia30:15), care este sursa oricărei puteri; „multă pace“ care face să „nu [i] se întâmplenici o nenorocire“ (Psalmul 119:165); şi o odihnă profundă, pe care lumea nu poateniciodată să ne-o dea, nici să ne-o ia. Adânc în centrul sufletului este o încăpere a

păcii unde locuieşte Dumnezeu şi unde, dacă vom intra în ea şi vom reduce latăcere toate celelalte sunete, vom putea auzi acel „susur blând“ al Său (1 Împăraţi19:12).

Chiar şi la roata care se învârte cel mai repede, dacă priveşti în centrul ei,acolo unde este axul, vei vedea că nu există nici un fel de mişcare. Şi chiar în ceamai ocupată viaţă, există un loc în care poţi să locuieşti singur cu Dumnezeu într -olinişte eternă.

Există o singură modalitate de a-L cunoaşte pe Dumnezeu: „Opriţi-vă, şi săştiţi“. „Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înainteaLui!“ (Habacuc 2:20). selectat

Preaiubite Tată, uneori am umblat sub un cer fără stele care lăsa să picure

întunericul ca ploaia torenţială. Eram disperaţi pentru că ne lipsea lumina soarelui,a lunii şi a stelelor. Întunericul gros se arăta ameninţător deasupra noastră ca şi cumar fi vrut să rămână pentru totdeauna. Şi din beznă nu se auzea nici un glas liniştitor care să vindece inimile noastre zdrobite. Am fi primit cu bucurie chiar şi o loviturăsălbatică de tunet, dacă cel puţin ar fi spart tăcerea chinuitoare a acelei nopţi tristeşi deprimante.



Şi totuşi şoapta blândă a iubirii Tale eterne a vorbit mult mai dulce sufletelornoastre rănite şi sângerânde decât orice vânt care suflă peste o harpă de vânt.„Susurul [Tău] blând“ a fost cel care ne-a vorbit. Noi ascultam şi Te-am auzit, şiapoi ne-am uitat şi am văzut faţa Ta, care strălucea de lumina dragostei Tale. Şicând am auzit glasul Tău şi am văzut faţa Ta, viaţa cea nouă s-a întors la noi, aşacum se întoarce viaţa la florile uscate care absorb ploaia de vară.

25 Noiembrie

„Ia săgeţ i“…. „Loveşte în pământ!“ Ş i a lovi t de trei ori ;

apoi s -a oprit . Omul lui Dumneze u s -a mâniat pe e l ş i a z i s :

„Trebuia să loveşt i de c inc i sau şase or i“ . (2 Împăraţ i 13:18 -19)

Cât de uimitor şi de puternic este mesajul acestor cuvinte! Ioas, împăratul luiIsrael, gândea că făcuse foarte bine când a lovit pământul „de trei ori şi apoi s-aoprit“. Pentru el, aceasta părea să fie o faptă extraordinară a credinţei lui, dar Domnul şi profetul Elisei erau profund dezamăgiţi, pentru că el se oprise la

jumătatea drumului.Da, el a primit ceva; de fapt, a primit chiar foarte mult - exact ceea ce crezuse

c-o să primească de la Dumnezeu, în ultimă instanţă. Şi totuşi Ioas nu a primit totceea ce Elisei vroia ca el să aibă sau ceea ce Domnul dorea să -i dea. El a pierdutmult din semnificaţia promisiunii, şi din plinătatea binecuvântării. El a primit maimult decât ar fi putut vreun om să-i ofere, dar n-a primit tot ce avea mai bunDumnezeu pentru el.

Dragul meu credincios, ce serios este adevărul acestei istorisiri! Cât deimportant este pentru noi să învăţăm să ne rugăm când trecem prin tot felul desituaţii şi să ne cercetăm deplin inimile în lumina mesajului lui Dumnezeu pentrunoi! Altfel, nu vom beneficia niciodată de toată plinătatea promisiunii Sale sau detoate posibilităţile pe care le oferă rugăciunea făcută cu credinţă. A. B. Simpson

A Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespusmai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava.

Efeseni 3:20-21

În nici un alt loc apostolul Pavel nu foloseşte aceste cuvinte aparent de prisos:„nespus mai mult decât cerem“. Fiecare cuvânt este umplut cu dragostea infinită a



lui Dumnezeu şi cu puterea Lui de „a face“ pentru credincioşii Lui care se roagă. Şitotuşi există următoarea limitare: „prin puterea care lucrează în noi“. El va face pentru noi atât de mult cât Îi vom permite să facă în noi. Aceeaşi putere care ne-amântuit, care ne-a spălat cu sângele Său, care ne-a umplut cu puterea Duhului Săucel Sfânt, şi ne-a protejat prin numeroase ispite va lucra pentru noi ca să înfrunteorice urgenţă, orice criză, orice situaţie şi orice împotrivire. Alianţa

26 Noiembrie

Caleb i -a z is : „Ce vrei?“ Ea a răspuns: „Fă -mi un dar,

căci mi-ai dat un pământ sece tos ; dă-mi ş i i zvoare de apă“ .

Şi e l i -a dat i zvoare le de sus ş i i zvoare le de jos . ( Iosua 15:18-19)

Există şi „izvoarele de sus şi izvoarele de jos“ în viaţă, şi ele sunt izvoare, nuape stătătoare. Sunt bucuriile şi binecuvântările care curg din cer de sus, în timpulverii celei mai fierbinţi şi prin cel mai pustiu deşert al suferinţelor şi al încercărilor.Pământul care îi aparţinea lui Acsa era în Neghev sub soarele arzător şi era deseori

pârjolit de căldura toridă. Dar din munţi veneau izvoar ele inepuizabile carerăcoreau, împrospătau şi fertilizau tot pământul.

Aceste izvoare curg prin locurile joase, prin locurile dificile, prin locurilesecetoase, prin locurile singuratice, şi chiar prin locurile obişnuite ale vieţii. Şioricare ar fi situaţia noastră, aceste izvoare se pot găsi întotdeauna. Avraam le-agăsit în munţii Canaanului. Moise le-a găsit printre stâncile Madianului. David le-a găsit în cenuşa Ţiclagului, când avutul lui fusese luat şi familia lui fusese dusă încaptivitate. Şi cu toate că „poporul vorbea să-l ucidă cu pietre … David s-aîmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui“ (1 Samuel 30:6).

Isaia le-a găsit în zilele teribile când împăratul Sanherib al Asiriei a invadatIuda, când munţii păreau să fie aruncaţi în mijlocul mării. Şi totuşi credinţa lui

putea încă să cânte: „Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu,

sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu seclatină“ (Psalmul 46:4-5).Martirii creştini le-au găsit în mijlocul flăcărilor, reformatorii bisericii în

mijlocul vrăjmaşilor lor şi a luptelor lor, şi noi putem să le găsim în fiecare zi aanului dacă Îl avem pe Mângâietorul în inimile noastre şi dacă am învăţat săspunem împreună cu David: „Toate izvoarele mele sunt în Tine“ (Psalmul 87:7).



Cât de bogate şi cât de preţioase sunt aceste izvoare, şi cât de mult mai esteîncă de luat în stăpânire din plinătatea lui Dumnezeu! A.B. Simpson

Am spus : „Deşer tu l es t e a t â t de mare!“ Am spus : „Deşer tu l es te a tâ t de go l !Ce izvoare sun t aco lo ca să -mi as tâmpere se tea?Unde mă voi ascunde de fur tună?“

Am spus : „Deşer tu l es t e a t â t de s ingura t i c ! Nic i un g las b lând, n ic i o fa ţă i ubi toareCare să lumineze n ic i ce l mai mic loc“. M-am opr i t până mi - a t r ecu t p lânsu l !

Am auz i t susuru l unor i zvoare ascunse ;

Înain tea mea au apărut palmier i verz i ş i f rumoşi ; Păsăr i l e cân tau ; to t văzduhu l Era p l in ş i f remăta de ar ip i le înger i lor !

Şi Cineva a în t r eba t înce t : „De ce , în adevăr , Te gândeş t i cu îngr i jo ra re l a ceea ce î ţ i va aduce Z iua de mâine? Nu vezi tuCă Ta tă l ş t i e ce a i nevo ie?“

selectat

27 Noiembrie

Nici un cuvânt de la Dumnezeu nu es te l ips i t de putere.(Luca 1:37)

Sus în văile acoperite de zăpadă ale Alpilor, Dumnezeu face una din minunileLui an după an. În ciuda extremelor de zile însorite şi nopţi geroase, o floare

înfloreşte fără cusur prin crusta de gheaţă de la marginea zăpezii. Cum reuşeşteaceastă floare mică, cunoscută ca planta degetăruţ, să facă o asemenea ispravă? În timpul verii trecute mica plantă şi-a întins frunzele pe pământ ca să

absoarbă razele soarelui, şi a păstrat acea energie înmagazinată în rădăcinile ei tottimpul iernii. Când a venit primăvara, viaţa a pus-o în mişcare chiar sub giulgiul eide nea, şi când planta a început să crească, a produs în mod surprinzător suficientă



căldură ca să topească o mică porţiune de zăpadă de forma unei calote deasupracapului ei.

A crescut din ce în ce mai înaltă, şi pe măsură ce creştea, mica ei calotă de aer a continuat să se ridice deasupra capului ei până când mugurul de floare s -a format

bine. În final învelişul de gheaţă al compartimentului cu aer s-a dat la o parte, şifloarea s-a deschis în lumina soarelui. Textura cristalină a petalelor ei mov sclipeaca zăpada însăşi, ca şi cum ar fi purtat încă semnele călătoriei pe care o îndurase.

Această floare fragilă face să răsune un ecou în inimile noastre pe care nici unadin florile minunate cuibărite în iarba caldă a pantelor mai joase nu l-ar fi pututtrezi vreodată. O, cât de mult ne place să vedem împlinindu-se imposibilul! Şi aşalucrează Dumnezeu.

De aceea să continuăm să perseverăm, căci chiar dacă am lua împrejurărilenoastre şi am arunca tot întunericul îndoielii omeneşti asupra lor şi apoi amîngrămădi repede împreună atât de multe dificultăţi câte am putea găsi împotriva

lucrării divine a lui Dumnezeu, niciodată n-am putea întrece binecuvântata Lui putere de a face minuni. Să ne punem toată încrederea în El, pentru că El esteDumnezeul imposibilului. selectat

28 Noiembrie

Tu umpli de vesel ie răsări tul ş i apusul îndepărtat . (Psalmul 65:8)

Te-ai trezit vreodată devreme, ai urcat pe un munte şi ai urmărit cum faceDumnezeu o dimineaţă? Griul întunecat se dă la o parte când El împinge soarelespre orizont, şi apoi nuanţele fiecărei culori încep să se amestece dând o lumină

perfectă când soarele întreg apare deodată pe cer. Ca rege al zilei, soarele se mişcămaiestuos pe cer, inundând pământul şi toate văile adânci cu lumina lui glorioasă.În momentul acela, poţi să auzi cântările corului ceresc care cântă despre măreţialui Dumnezeu şi despre gloria dimineţii.

În t ăce rea s fân tă a zo r i lo r de z i Aud un Glas -„Eu sun t cu t ine toa tă z iua ,

Bucură- te! Bucură- t e !“

Lumina clară şi pură a dimineţii m-a făcut să tânjesc după adevăr în inimamea, singurul care ar putea să mă facă pur şi curat ca dimineaţa şi să-mi



armonizeze viaţa cu concertul minunat al naturii din jurul meu. Şi briza care sufladinspre răsărit m-a făcut să nădăjduiesc în Dumnezeu, care mi-a suflat în nărisuflare de viaţă. În felul acesta El m-a umplut complet cu suflarea Lui, cu gândireaLui şi cu Duhul Lui pentru ca eu să am doar gândurile Lui şi să trăiesc viaţa Lui. Înviaţa Lui mi-am găsit-o pe a mea, dar acum era glorificată etern.

Ce ne-am face noi, bieţii oameni, fără nopţile şi dimineţile Dumnezeuluinostru! George MacDonald

În pr imele ceasur i a le d imineţ i i , În t r e noap te ş i z i ,

Când în tuner icu l de pe pământ Se dest ramă -n tăcere;

Atunc i e p lăcu t să vorbeş t i cu I sus

Fi ind încă în dormi torul tău -Căci z iua ca re v ine ş i înda to r i r i l e Vor să ş t i e vo ia Sa .

Atunc i E l va desch ide ca lea îna in tea t a ,Doborând munţ i i ;

Făcând pust iur i le să -nf lo rească , Domol ind curgerea necazur i lor .

Vrei o v ia ţă de b i ru in ţă , De vic tor ie pe to t drumul?

Atunc i pune-L pe Dumnezeu l a începu tu lFiecăre i z i l e ca re v ine .

29 Noiembrie

Dar mai pe urmă … (Evre i 12 :11)

Este o legendă care spune de un baron german care, la castelul său de pe Rin, a î ntins sârme în aer de la un turn la altul pentru ca vântul să le trateze ca o harpă devânt şi prin aceasta să creeze muzică atunci când suflă peste ele. Şi totuşi când

briza uşoară s-a învârtit în jurul castelului, nu s-a produs nici un fel de muzică. Într-o noapte, însă, s-a pornit o furtună puternică, şi muntele pe care era

castelul a fost bătut de furia vânturilor violente. Baronul s-a uitat afară pe uşă la



teroarea vântului, şi harfa de vânt umplea văzduhul cu melodiile care sunau chiar mai tare decât zgomotul furtunii. A fost nevoie de o furtună puternică pentru aproduce muzica!

N-am cunoscut noi oameni ale căror vieţi n-au produs niciodată nici o muzică plăcută în zilele lor de linişte şi prosperitate, dar care, atunci când vânturile puternice au bătut asupra vieţii lor, ne-au uimit cu puterea şi frumuseţea muziciilor?

Plouă , p loa ia Ba te în geam!Toarnă ne înce ta t

Afară Din cerul în tunecat -

Mă -n t r eb de ce !

Flor i , f lor i ,Răsar după p loa ie , Înf lor ind proaspete ş i f rumoase ,

Pre tu t indeni!Dumnezeu a exp l ica t acum

De ce a p loua t !

Poţi să te bizui întotdeauna pe Dumnezeu că va face acel „mai pe urmă“ aldificultăţilor de o mie de ori mai bogat şi mai bun decât prezentul, dacă le biruimcorect. „Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare …dar mai pe urmă aduce … roada dătătoare de pace a neprihănirii“ (Evrei 12:11). Cerecoltă!

30 Noiembrie

Şi tu umbl i după lucruri mari? Nu umbla după e le! Căci iată , voi aduce nenorocirea peste orice făptură, z ice

Domnul ,

dar ţ i e î ţ i vo i da ca pradă de r ăzbo i v ia ţa ta , în toate locuri le unde vei merg e.

(Ieremia 45:5)



Aceasta este o promisiune dată ţie pentru locurile dificile în care te-ai puteaafla - o promisiune de siguranţă şi de viaţă chiar în mijlocul presiunilor uriaşe. Şieste o promisiune care se adaptează pentru a se conforma timpurilor când acesteacontinuă să devină tot mai grele, pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul acestui veacşi de perioada necazului.

Ce înseamnă când se spune că tu vei avea „ca pradă de război viaţa ta“?Înseamnă că viaţa ta va fi smulsă din gura Vrăjmaşului, aşa cum David smulgeamielul din gura leului. Nu înseamnă că tu vei fi cruţat de focul bătăliei şi deconfruntarea cu duşmanii tăi, ci înseamnă „Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei“ (Psalmul 23:5), un adăpost împotriva furtunii, o fortăreaţă în mijloculvrăjmaşilor, şi o viaţă păstrată în faţa presiunii continue. Înseamnă mângâiere şisperanţă de la Dumnezeu, aşa cum a primit Pavel când el şi prietenii săi „[au] fostapăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile [lor], aşa că nici nu mai[trăgeau] nădejde de viaţă“ (2 Corinteni 1:8). Şi înseamnă ajutorul divin al

Domnului, aşa cum a fost când „ţepuşul în carne“ al lui Pavel (2 Corinteni 12:7) arămas, dar puterea lui Hristos a venit să se odihnească peste el, şi el a învăţat că„harul [lui Dumnezeu] este de ajuns“ (2 Corinteni 12:9).

Fie ca Domnul să-ţi dea „ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile unde veimerge“ şi să te ajute astăzi să fii biruitor în dificultăţile tale.

din Zilele cerului pe pământ Deseori ne rugăm să fim scăpaţi de necazuri, şi chiar ne încredem în

Dumnezeu că vom fi. Dar nu ne rugăm ca El să ne facă ceea ce trebuie să fim cândsuntem în mijlocul necazurilor. Nici nu ne rugăm să fim în stare să trăim în ele,oricât de mult ar dura, deplin conştienţi că suntem ţinuţi şi ocrotiţi de Domnul şi căde aceea putem să rămânem în ele fără să suferim vreun rău.

Mântuitorul a îndurat un test deosebit de greu în pustiu în prezenţa lui Satantimp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, când natura Lui umană era slăbită denevoia de hrană şi odihnă. Cei trei tineri evrei au fost ţinuţi un timp în flăcărilecuptorului încălzit „de şapte ori mai mult … de cum se cădea să-l încălzească“ (Daniel 3:19). Cu toate că erau forţaţi să îndure ultima metodă de tortură atiranului, ei au rămas calmi şi liniştiţi în timp ce aşteptau să vină momentul salvăriilor. Şi după ce a supravieţuit o noapte întreagă stând în mijlocul leilor, „Daniel afost scos din groapă, şi nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că avusese încredere în

Dumnezeul său“ (Daniel 6:23). Ei au putut să îndure în prezenţa vrăjmaşilor lor pentru că locuiau în prezenţaDumnezeului lor.



DECEMBRIE

1 Decembrie

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lu iDumnezeu.(Evre i 4 :9 )

Această odihnă include biruinţă: „Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur …nici unul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi Domnul i-a dat pe toţiîn mâinile lor“ (Iosua 21:44). „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!“ (1 Corinteni 15:57).

Un credincios remarcabil a spus odată despre mama sa, care era o creştină

foarte îngrijorată şi neliniştită. Deseori vorbea cu ea ore în şir, încercând s-oconvingă de păcatul de a se îngrijora, dar fără nici un rezultat. Era ca femeia aceeaîn vârstă care a spus odată că suferise foarte mult, mai ales din cauza necazurilor care nu s-au întâmplat niciodată.

Dar într-o dimineaţă mama lui a venit la micul dejun cu un zâmbet care-iîmpodobea faţa. El a întrebat-o ce se întâmplase, şi ea a început să-i povestească unvis pe care-l avusese în noaptea aceea. În visul ei, ea mergea pe un drum mareîmpreună cu o mare mulţime de oameni, care păreau toţi foarte obosiţi şiîmpovăraţi. Toţi oamenii cărau nişte pachete mici şi negre, şi ea a observat că totmai multe pachete erau lăsate pe drum de numeroase creaturi cu o înfăţişaredezgustătoare care păreau foarte demonice din fire. Când pachetele erau aruncate

jos, oamenii se aplecau să le ridice şi le cărau. Ca toţi ceilalţi din visul ei, şi ea îşi căra povara inutilă, fiind trasă în jos de

pachetele diavolului. După un timp, a privit în sus şi a văzut un Om a cărui faţă eraiubitoare şi luminoasă în timp ce trecea prin mulţime, încurajându-i pe oameni. În celedin urmă El a venit la ea, şi ea şi-a dat seama că era Mântuitorul ei. S-a uitat la El,spunându-I cât de obosită era, şi El a zâmbit trist şi a spus: „Draga mea copilă, aceste

pachete pe care le cari nu sunt de la Mine, şi tu nu ai nevoie de ele. Ele sunt poverilediavolului, şi ele îţi distrug viaţa. Tu trebuie să le arunci şi pur şi simplu să refuzi să le

atingi chiar şi cu unul din degetele tale. Atunci calea ţi se va părea uşoară, şi te veisimţi ca şi cum Eu «[te]-am purtat pe aripi de vultur» (Exod 19:4)“.Mântuitorul i-a atins mâna, şi pacea şi bucuria i-au umplut repede sufletul. În

timp ce se vedea pe ea în visul ei aruncându-şi poverile la pământ şi fiind gata să searunce la picioarele Lui cu o recunoştinţă plină de bucurie, s-a trezit deodată şi avăzut că toate îngrijorările ei dispăruseră.



Din ziua aceea şi până la sfârşitul vieţii ei, a fost cea mai veselă şi cea maifericită membră a familiei.

Şi noaptea va f i p l ină de muzică , I a r g r i j i l e ca re t e cop leşeau z iua ,

Î ş i vor s t r ânge cor tu r i l e ca a rab i i , Şi vor p leca în tăcere .

Henry Wadsworth Longfellow

2 Decembrie

… să desăvârşească prin suferinţe . (Evrei 2:10)

Oţelul este produsul obţinut din fier plus foc. Solul este piatră plus căldură şizdrobirea gheţarilor. Pânza este in plus apa care-l spală, pieptănul care-l separă,îmblăciul cu care se bate, şi suveica cu care se ţese. În acelaşi fel, dezvoltareacaracterului uman cere un plus ataşat de el, pentru că marile caractere se formează nuprintr-o viaţă trăită în lux, ci prin suferinţă. Şi lumea nu uită oamenii de mare caracter.

Am auzit odată povestea unei mame care a adus un băiat handicapat cu spatelecocoşat în casa ei ca să-i ţină companie fiului ei. Ea şi-a avertizat fiul să fie foarteatent să nu facă nici o referire la diformitatea celuilalt băiat, întrucât aceasta era ochestiune foarte sensibilă pentru el. Şi l-a încurajat să se joace cu noul său prietenca şi cum ar fi un copil normal. Dar după ce l-a ascultat pe fiul ei jucându-se cu eltimp de câteva minute, l-a auzit întrebându-l pe prietenul lui: „Ştii tu ce ai înspate?“ Băiatul handicapat s-a simţit stânjenit, a ezitat un moment, dar înainte să

poată răspunde, prietenul lui a răspuns la întrebare în locul lui, spunând: „Este cutiaîn care sunt ţinute aripile tale, şi într -o zi Dumnezeu o va deschide larg, şi tu veizbura ca să devii un înger“.

Într-o zi Dumnezeu va descoperi acest fapt fiecărui creştin: chiar lucrurileîmpotriva cărora ei se răzvrătesc acum sunt instrumentele pe care le foloseşte El

pentru desăvârşirea caracterului lor şi pentru a-i transforma în ceva perfect, astfel

î ncât ei să poată fi folosiţi mai târziu ca pietre şlefuite în cerul Său viitor. Cortland MyersSuferinţa este un îngrăşământ minunat pentru rădăcinile caracterului. Marele

obiectiv al acestei vieţi este caracterul, pentru că este singurul lucru pe care îl putem lua cu noi în eternitate. Şi scopul încercărilor noastre este să dobândim câtmai mult posibil din cel mai înalt caracter. Austin Phelps



Muntele viziunii nu se cucereşte pe nici un alt drum decât acelaacoperit cu spini.

3 Decembrie

„Eşt i b ine? Bărbatul tău ş i copi lu l sunt b ine? “Ea a răspuns: „Bine“ .

F i i tare , suf le te a l meu!Cei dragi a i tă i merg În mormânt . Dumnezeu es te a l tău , ch iar ş i a tunci ;

F i i tare .

Fi i tare , suf le te a l meu!Moar tea se a ra tă l a o r i zon t . I a seama, ascul tă -L pe Dumnezeul tău! El te va pur ta pr in

as ta ;Fi i tare .

Timp de şaizeci şi doi de ani şi cinci luni am avut-o pe soţia mea iubită, şiacum, în al nouăzeci şi doilea an al vieţii mele, am rămas singur. Dar mă întorc spreDomnul Isus care este mereu prezent, în timp ce mă plimb prin cameră, şi spun:„Doamne Isuse, sunt singur. Şi totuşi nu sunt singur, pentru că Tu eşti cu mine şieşti Prietenul meu. Acum, Doamne, Te rog, mângâie-mă, întăreşte-mă şi dăumilului Tău servitor tot ce vezi că am nevoie“.

N-ar trebui să fim niciodată mulţumiţi până nu ajungem să-L cunoaştem peDomnul Isus în felul acesta - până nu vom descoperi că El este Prietenul nostruetern - în permanenţă, în toate situaţiile, şi mereu gata să Se dovedească a fiPrietenul nostru. George Mueller

Necazurile nu ne pot vătăma când le amestecăm cu supunere.

Gheaţa de pe copaci va îndoi multe ramuri până la punctul de rupere. În modsimilar, văd o mare mulţime de oameni încovoiaţi şi striviţi de necazurile lor.Totuşi, când şi când întâlnesc pe cineva care cântă în necaz, şi atunci Îi mulţumesclui Dumnezeu pentru situaţia mea, precum şi pentru a lui. Nu este cântec maifrumos decât acela cântat în timpul nopţii. Poate vă mai amintiţi povestea uneifemei care, atunci când a murit singurul ei copil, a privit spre cer cu o faţă ca de



înger şi a spus: „Îţi dau bucurie, scumpul meu copil“. Acea propoziţie solitară,simplă a rămas cu mine mulţi ani, dându-mi deseori energie şi mângâiere.

Henry Ward Beecher

Nici chiar pentru cei morţ i nu-mi voi închide suf letul în întristare;

Moar tea nu ne poa te despăr ţ i pent ru mul t t imp.Căci nu es te ca a tunci când t randaf i ru l care s -a căţăra t pezidul grădin i i mele A în f lo r i t pe par t ea cea la l t ă?

Moar tea ascunde,Dar nu despar te ;

Tu eş t i dec i pe par t ea cea la l t ă a lu i Hr i s tos ! Tu eş t i cu Hr i s tos , ş i Hr i s tos es t e cu mine;

În Hr i s tos sun tem încă un i ţ i .

4 Decembrie

S-a su i t pe munte să Se roage , s ingur la o parte . (Mate i 14 :23)

Una din binecuvântările zilei de şabat în vechime era liniştea, odihna şi paceasfântă care veneau când aveau un moment de solitudine liniştită departe de lume.Există o putere specială care ia naştere în solitudine. Ciorile călătoresc în cârduri, şilupii în haite, dar leul şi vulturul sunt de obicei singuri.

Puterea se găseşte nu în ocupaţii şi gălăgie, ci în linişte. Pentru ca un lac săreflecte cerul pe suprafaţa lui, trebuie să fie liniştit. Domnul nostru a iubit oameniicare se strângeau la el, dar sunt multe relatări în Scriptură când El a plecat de lângăei pentru o scurtă perioadă de timp. Ocazional, El Se retrăgea din mulţime şi

deseori Îşi petrecea serile singur pe munţi. Cea mai mare parte a lucrării Lui a fostfăcută în satele şi oraşele de pe ţărmul mării, dar El iubea mai mult munţii şi lacăderea nopţii în mod frecvent Se izola pe înălţimile lor pline de pace.

Singurul lucru de care avem nevoie astăzi mai mult decât orice altceva este săpetrecem timp singuri cu Domnul nostru, stând la picioarele Lui în sfânta intimitatea prezenţei Lui binecuvântate. O, câtă nevoie avem să recuperăm arta pierdută ameditaţiei! O, câtă nevoie avem de „locul secret“ (Psalmul 91:1) ca parte a stilului



nostru de viaţă! O, câtă nevoie avem de puterea care vine din aşteptarea luiDumnezeu! selectat

Este b ine să t r ă i eş t i î n va lea p lăcu tă , Unde lucra rea lumi i es t e f ăcu tă ,

Unde seceră tor i i cântă pe ogo arele cu grâu ,Şi luc rează până l a apu su l soare lu i .

Dar d incolo de paj i ş t i văd munţ i i Unde zgomotele t raf iculu i încetează ,

Şi merg după un Glas care mă cheamă De pe vâr fu l munte lu i p l in de pace .

Da, es t e p lăcu t să t r ă i eş t i î n va lea cea f rumoasă , Şi să l uc rez i până l a apusu l soare lu i ;

Dar duhu l meu t ân jeş te după ae ru l p i scu lu i Când z iua ş i luc ru l e i s -au s fâ r ş i t . Căci o P rezen ţă su f l ă pes te munţ i i t ăcu ţ i ,

Şi du lcea ţa e i t r ă i eş t e încă ; Aceeaş i l in i ş t e adâncă umple to t munte le ,

Când es te su f l a t ă pes te măs l in i .

Orice viaţă care doreşte să fie puternică trebuie să aibă Locul ei Preasfânt (Exod 26:33) în care intră numai Dumnezeu.

5 Decembrie

Şt iu , Doamne, că soarta omului nu este în puterea lu i ; nic i nu s tă în puterea omulu i , când umblă ,

să -ş i îndrepte paşi i spre ţ intă .

( Ieremia 10:23)

Povăţuieşte -mă pe cărarea cea dreaptă . (Psa lmul 27:11)



Mulţi oameni vor să-I dea directive lui Dumnezeu în loc să se lase călăuziţi deEl. Ei vor să-I arate Lui calea în loc să-L urmeze supuşi acolo unde îi conduce El.

Madame Guyon

Am spus : „Lasă -mă să merg la câmp“; Dumnezeu a spus: „Nu, mergi la oraş“;

Am spus: „Dar nu sunt f lor i acolo“;El a spus : „Nu sun t f lo r i , da r e o cunună“ .

Am spus : „Dar ce ru l es te în tuneca t ,E numai zgomot ş i ag i ta ţ ie“;

Dar El p lân gea în t imp ce mă t r imi tea înapo i , „E mai mul t“ , a spus El , „e păcat“ .

Am spus : „Dar ae ru l e g reu ,Şi cea ţa învă lu ie soare le“ ; El a r ăspuns : „To tuş i su f l e t e l e sun t bo lnave ,

Şi luc ra rea t a încă nu s -a terminat“ .

Am spus : „ Îmi va l ips i lumina ,Şi p r i e t en i i spun că -mi vor s imţ i l ipsa“;

E l mi-a r ăspuns : „Alege în sea ra as t a , Dacă să - ţ i s imt Eu l ipsa , sau e i“ .

Am ceru t să mi se dea t imp; El a spus : „E g reu să t e dec iz i?

Nu va părea de loc greu în ce r Să f i că lcat pe urmele paşi lor Îndrumătorulu i tău“.

Am aruncat o pr iv i re spre câmp,Apoi mi-am îndrep ta t f a ţ a sp re o raş ;

E l a spus : „Copi lu l meu , t e p reda i?Vei lăsa tu f lor i le pent ru cunună?“

Atunci mâna mea a mers în a Lui ,Şi El a veni t în in i ma mea; Şi acum merg în t r -o lumină d iv ină ,

Pe ca lea l a ca re mi - era f r i că să mă u i t . George MacDonald



6 Decembrie

Eu v in curând . Păstrează ce a i , ca n imeni să nu - ţ i ia cununa. (Apoca l ipsa 3 :11)

George Mueller, un lider dintre fraţii din Plymouth, a făcut odată aceastămărturisire: „În iulie 1829 Dumnezeu a binevoit să descopere inimii mele adevărulcu privire la întoarcerea Domnului Isus şi să-mi arate că am făcut o mare greşealăstând retras şi urmărind convertirea completă a omenirii. Acest lucru a avuturmătorul efect asupra mea: În adâncul sufletului meu, am fost mişcat şi am simţitcompasiune pentru păcătoşii care piereau şi pentru o lume adormită de Vrăjmaşulcel rău. Şi am început să mă gândesc: «N-ar trebui să fac tot ce pot pentru Domnul

Isus şi să încerc să trezesc biserica Lui adormită înainte de întoarcerea Sa?»“ S-ar putea să mai fie încă mulţi ani dificili de muncă grea înaintea noastră înainte de împlinirea întoarcerii Lui profetice, dar semnele venirii Lui sunt foarteîncurajatoare astăzi. De fapt, n-aş fi deloc surprins dacă aş vedea îngerulapocaliptic întinzându-şi aripile pentru ultimul său zbor triumfal astăzi înainte deapusul soarelui. N-aş fi surprins nici dacă ştirile de mâine dimineaţă ne-ar înfioracu vestea că Hristos Domnul a sosit pe vârful Muntelui Măslinilor sau MunteluiCalvarului ca să proclame stăpânirea Lui mondială.

O, biserici moarte, treziţi-vă! O, Hristos, coboară! Cap cu cicatrice, primeşte-Ţi cununa! Mâini lovite, primiţi-vă sceptrul! Picioare rănite, primiţi-vă tronul!„Căci a Ta este împărăţia“ (Matei 6:13). Thomas DeWitt Talmage

Poate va f i seara ,Când lucru l z i l e i s -a s fâ r ş i t ,

Şi a i t imp să s t a i în amurg , Şi să p r iveş t i soare le cum coboară ,

În t imp ce lunga z i luminoasă moare încet Pe mare ,

Şi o re le dev in l in i ş t i t e ş i s f in te

Cu gândur i despre Mine;Când auz i cop i i i sa tu lu iAlergând pe s t r adă -

Pr in t re paş i i ace ia ca re t r ecPoate f i sune tu l paş i lo r Mei .

De aceea î ţ i spun : Veghează! La lumina luceafă ru lu i de sea ră



Când camera se în tunecă to t mai mul t Ca nor i i d in depăr tare ,

Vezi ca uşa t a să f i e înch i să ş i încu ia tă Î n casa t a ,

Căci s -ar pu tea să f i e sea ră Când vo i ven i .

7 Decembrie

Nu veţ i vedea vânt ş i nu veţ i vedea p loa ie , dar totuşi valea aceasta se va umple de apă,

ş i ve ţ i bea , vo i , turmele voastre ş i v i t e l e voastre . Dar aceasta este puţ in lucru înaintea Domnului . E l va da pe Moab în mâin i l e voastre !

(2 Împăraţ i 3:17 -18)

Pentru raţiunea omenească, ceea ce promitea Dumnezeu părea pur şi simpluimposibil, dar nimic nu este prea greu pentru El. Fără nici un sunet sau semn şi dinsurse invizibile şi aparent imposibile, apa a curs toată noaptea, „şi dimineaţa, … iată că a venit apa … şi s-a umplut ţara de apă. … şi când a strălucit soarele pesteape … au văzut … apele roşii ca sângele“ (v. 20,22).

Necredinţa noastră doreşte întotdeauna un semn exterior , şi credinţa multor oameni este de cele mai multe ori bazată pe senzaţionalism. Ei nu sunt convinşi deautenticitatea promisiunilor lui Dumnezeu fără o manifestare vizibilă. Dar victoriacea mai mare a credinţei unui om este să se oprească, şi să ştie că El esteDumnezeu“ (vezi Psalmul 46:10).

Cea mai mare biruinţă a credinţei este să stai pe ţărmul impasibilei Mări Roşiişi să-L auzi pe Stăpânul spunând: „Staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-ova da Domnul în ziua aceasta“ (Exod 14:13), şi „Să pornească înainte“ (Exod14:15). Când vom păşi prin credinţă, fără nici un semn sau sunet, făcând primii

noştri paşi în apă, vom vedea apele despicându-se. Continuând să mărşăluim înainte, vom vedea o cale deschisă chiar prin mijlocul mării. Ori de câte ori am văzut lucrarea minunată a lui Dumnezeu în cazul unei

vindecări miraculoase sau a unei eliberări extraordinare prin providenţa Sa, lucrulcare m-a impresionat întotdeauna foarte mult a fost liniştea absolută în care s-afăcut acea lucrare. Am fost de asemenea impresionat de absenţa oricărui lucrusenzaţional şi dramatic, şi de sentimentul inutilităţii mele totale în timp ce stăteam



în prezenţa acestui Dumnezeu atotputernic, realizând cât de uşor era totul pentru Elde făcut fără nici cel mai mic efort din partea Sa, şi fără nici un pic de ajutor dinpartea mea.

Este rolul credinţei să nu se îndoiască , ci pur şi simplu să se supună . Înistorisirea de mai sus din Scriptură, oamenilor li s-a cerut: „Faceţi gropi în valeaaceasta, groapă lângă groapă!“ (2 Împăraţi 3:16). Oamenii s-au supus, şi atunci apaa venit şi a curs în ele dintr -o sursă supranaturală până le-a umplut. Ce lecţie pentrucredinţa noastră!

Doreşti o binecuvântare spirituală? Atunci sapă gropile şi Dumnezeu le vaumple. Dar El va face aceasta în cele mai neaşteptate locuri şi în cele maineaşteptate moduri. Fie ca Domnul să ne dea acea credinţă care acţionează „princredinţă, nu prin vedere“ (2 Corinteni 5:7), şi fie ca noi să ne aşteptăm ca El sălucreze deşi nu vedem nici vânt nici ploaie. A.B. Simpson

8 Decembrie

Ca nişte a leş i a i lu i Dumnezeu … îmbrăcaţ i -vă cu … bunătate . (Co losen i 3 :12)

E o poveste veche despre un bătrân care purta mereu o cănuţă de ulei cu eloriunde mergea, şi când intra pe o uşă care scârţâia, picura puţin ulei pe balamale.Dacă întâlnea o poartă care se deschidea greu, ungea zăvorul. Şi aşa umbla prinviaţă, ungând toate locurile dificile, făcând să fie mai uşor pentru toţi ce i careveneau după el. Oamenii îl considerau pe om excentric, ciudat şi nebun, dar elmergea înainte cu credincioşie, umplându-şi deseori cănuţa cu ulei când eraaproape goală, şi ungând toate locurile dificile pe care le găsea.

În lumea aceasta, sunt multe vieţi care scârţâie şi scrâşnesc pe măsură ce-şidesfăşoară munca lor zilnică. Adesea se pare că nimic nu merge bine în aceste vieţişi că au nevoie de o ungere cu „un untdelemn de bucurie“ (Psalmul 45:7), de

blândeţe, sau de chibzuinţă.

Porţi tu cu tine cana ta cu untdelemn? Eşti gata în fiecare dimineaţă cuuntdelemnul tău folositor? Dacă oferi untdelemnul tău omului care este cel maiaproape de tine, acesta ar putea să ungă toată ziua pentru el. Untdelemnul tău debucurie va însemna mai mult decât crezi pentru cineva care este mâhnit. Sauuntdelemnul poate fi un cuvânt de încurajare pentru un om care este plin dedeznădejde. Să nu pregetăm niciodată să-l spunem, pentru că vieţile noastre pot să-



i atingă pe alţii numai o dată pe drumul vieţii, şi apoi căile noastre se pot despărţi şisă nu se mai întâlnească niciodată.

Untdelemnul bunătăţii a ros marginile ascuţite şi dure ale multor vieţiîmpietrite de păcat şi le-a făcut moi şi flexibile, gata să primească harulrăscumpărător al Mântuitorului. Un cuvânt bun este o rază strălucitoare de soare peo inimă întristată. De aceea dă altora strălucirea soarelui şi spune restul DomnuluiIsus.

Noi nu pute m cunoaşte du rerea Pe ca re oameni i o po t avea ;Noi nu pu tem vedea su f le te leBântui te de fur tuna necazur i lor ;Dar d ragos tea poa te s t r ă luc i pe ca le Astăzi , mâine;

Hai să f im bun i . Pe roata durer i i sunt zdrobi te a tâ t de mul te v ie ţ i i s tov i t e , Deci ha i să l e a ră tăm dragos tea noas t r ă cu cuv in te t andre . Hai să f im bun i .

Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. Romani 12:10

9 Decembrie

Într i s tăr i l e noastre uşoare de o c l ipălucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de s lavă.

(2 Cor in ten i 4 :17)

Se pune deseori întrebarea: „De ce este viaţa umană impregnată în atât de multsânge şi udată cu atât de multe lacrimi?“ Răspunsul se găseşte în cuvântul„lucrează“, pentru că „întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi“ceva foarte preţios. Ele ne învaţă nu numai calea spre victorie ci, mai mult încă,

legea victoriei - există o răsplată pentru fiecare întristare, şi întristarea însăşi produce răsplata. Este chiar adevărul exprimat în acest imn vechi şi drag, scris deSarah Adams în 1840:

Mai aproape, Dumnezeul meu, de Tine, mai aproape de Tine,Chiar dac-ar f i să mă r id ice o cruce .



Uneori bucuria are nevoie de durere ca să-i dea naştere. Fanny Crosby a fost ominunată compozitoare de imnuri americană care a trăit din 1820 până în 1915 şicare a compus mai mult de două mii de imnuri. Şi totuşi ea n-ar fi putut niciodatăsă scrie frumoasele cuvinte: „Îl voi vedea faţă către faţă“ dacă n-ar fi fost faptul căea n-a privit niciodată cu uimire câmpurile înverzite, apusurile de soare, şi nicichiar licărirea din ochii mamei ei. Pierderea vederii ei a fost cea care a ajutat-o sădobândească un discernământ şi o înţelegere spirituală remarcabile.

Este mângâietor să ştim că întristarea rămâne numai noaptea şi dimineaţa pleacă. Şi o furtună este foarte scurtă în comparaţie cu o lungă zi de vară. Adu-ţiaminte că „seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia“ (Psalmul 30:5).

din Cântări în noapte

Este o pace ca re apare cu rând după necaz , A năde jd i i abandona te , nu a năde jd i i împl in i t e ;

O pace care nu se u i tă la z iua de mâine , C i l a fu r tuna pe ca re cu ca lm a po to l i t -o .

O pace ca re nu t r ă i eş t e acum în p r i sos de bucur ie , Nic i în v ia ţa fer i c i tă de dragoste ş i s iguranţă ;

Ci în t ă r i a in fa i l ib i l ă pe ca re o a re in ima , În conf l i c t e l e câş t iga te în t imp ce înva ţă să r abde .

O pace care ex i s t ă în j e r t f a despăr ţ i r i i , Î n t r -o v ia ţă supusă , d in vo in ţă ş i pas iune l ibe ră ;

Nu es te pacea la care a i medi ta t în Eden,Ci pacea care a t r iumfa t în Ghet s imani .

10 Decembrie

Dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea

şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţ i ,suntem pentru mângâierea voastră ,care se arată pr in faptu l că răbdaţ i ace leaş i su fer in ţe ca ş i

noi .Şi nădejdea noastră pentru voi este necl int i tă , pentru că şt im

că ,dacă aveţ i parte de suferinţe , aveţ i parte ş i de mângâiere .



(2 Cor in ten i 1 :6 -7 )

Există oameni în cercul tău de prieteni la care mergi în mod natural când treci prin încercări şi necazuri - oameni care întotdeauna par să spună exact cuvintele potrivite şi care îţi dau tocmai sfatul pe care îl doreai atât de mult? Dacă da, poatenu realizezi ce preţ mare au plătit ca să devină atât de pricepuţi la legarea rănilor tale deschise şi la ştergerea lacrimilor tale. Şi totuşi dacă ar fi să cercetezi trecutullor, ai afla că au suferit mai mult decât marea majoritate a oamenilor.

Ei au urmărit firul de argint de care atârna lampa vieţii lor deşirându -se încet.Au văzut vasul de aur al bucuriei spart la picioarele lor, şi conţinutul lui risipit. Auexperimentat valuri furioase, recolte veştejite, şi întuneric ziua în amiaza mare, dartoate acestea au fost necesare ca să-i transforme în infirmiere, medici şi slujitori aialtora.

Cutiile cu mirodenii din Orient pot fi o povară pentru vapor şi vin încet, dar

odată ce sosesc aerul se umple de mirosul lor plăcut. În acelaşi fel, suferinţa estechinuitoare şi greu de suportat, dar imediat dedesubtul ei se ascunde disciplina,cunoaşterea şi posibilităţi nelimitate. Fiecare din acestea nu doar ne întăresc şi nematurizează, dar totodată ne echipează ca să-i ajutăm pe alţii. Aşa că nu te îngrijoraşi nu strânge din dinţi, aşteptând pur şi simplu cu o hotărâre încăpăţânată să treacăsuferinţa. Mai degrabă, fii hotărât să obţii tot ce poţi din ea, atât pentru tine cât şi

pentru binele celor din jurul tău, după voia lui Dumnezeu. selectat

Odată am auz i t o cân ta re du lce , Care umplea aerul d imineţ i i ,

Răsunând în desăvâr ş i r ea e i b inecuvân ta tă, Ca o rugăc iune t andră ş i s t ă ru i toa re ;

Şi am cău ta t să găsesc cân tă re ţul ,De unde lua naştere minunata cântare ;

Şi am găs i t o pasă re , g rav r ăn i t ă , St răpunsă de un sp in c rud .

Am văzu t un su f l e t în t r i s t a t , Î n t imp ce-ş i s t rângea ar ip i le cu durere ,

Dăru ind speran ţă , ş i bucur ie ş i f e r i c i r e Care să b inecuvân teze o lume în lăc r imată Şi am ş t iu t că o v ia ţă p l ină de bună ta te ,

S-a născu t d in dure re ş i necaz , Şi că un su f l e t lov i t cân ta ,

Cu in ima s t r ăpunsă de un sp in .



Ţi s - a spus de Cineva care t e -a iub i t ,De un Mântu i to r r ăs t ign i t ,

Ţi s - a spus de cu ie le ca re L-au p i ron i t ,Şi de o su l i ţ ă ca re I -a s t r ăpuns coas ta ;

Ţ i s -a spus de o b ic iu i r e c rudă , De un Mântui tor care a sufer i t bat jocura ,

Şi a mur i t pent ru mântui rea ta , Cu f run tea s t r ăpunsă de sp in i .

Tu „nu eş t i mai presus de Învăţă torul tău“. Vrei să cân ţ i un r e f r en p lăcu t?

Şi haru l Său va f i su f i c i en t , Când in ima ta va f i s t r ăpunsă de dure re .

Vrei să t r ă i eş t i ca să - i b inecuvân tez i pe ce i iub i ţ i de El ,

Cu toa te că v ia ţa t a es t e lov i t ă ş i s f âş i a t ă , Ca pasărea ca re cân ta a t â t de du lce , Cu in ima s t r ăpunsă de un sp in?

selectat

11 Decembrie

Binecuvântaţ i pe Domnul , toţ i robi i Domnului ,care staţ i noaptea în Casa Domnului ! …

Domnul să te b inecuvânteze din Sion,El , care a făcut cerur i l e ş i pământu l !

(Psa lmul 134:1 ,3 )

Poate că vezi aceasta ca un moment ciudat pentru închinare - „staţi noaptea înCasa Domnului“. În adevăr, să te închini noaptea, când durerile noastre sunt mai

profunde, este un lucru dificil. Şi totuşi în aceasta stă binecuvântarea, pentru că esteîncercarea credinţei desăvârşite. Dacă doresc să cunosc adevărata profunzime a

dragostei prietenului meu, trebuie să văd cum reacţionează în timpul sezoanelor reci ale vieţii mele. Şi la fel este şi cu dragostea divină. E uşor pentru mine să mă închin vara în strălucirea soarelui, când melodiile

frumoase ale vieţii umplu văzduhul, şi roadele pline de sevă ale vieţii sunt încă în pomi. Dar când cântecul păsărilor încetează şi roadele cad din pomi, va maicontinua inima mea să cânte? Voi mai rămâne în casa lui Dumnezeu noaptea? Îl voimai iubi eu doar pentru cine este El? Voi mai dori eu să veghez un ceas cu El în



Ghetsimani (vezi Marcu 14:37)? Îl voi ajuta eu să-Şi ducă crucea pe drumulsuferinţei la Calvar? Voi sta eu lângă El în clipele morţii Lui, cu Maria, mama Lui,şi cu Ioan, ucenicul preaiubit? Aş fi eu în stare, împreună cu Iosif din Arimateea şicu Nicodim, să iau trupul mort al lui Hristos de pe cruce?

Dacă pot să fac aceste lucruri, atunci închinarea mea este completă şibinecuvântarea mea glorioasă. Atunci în adevăr I-am arătat dragoste în timpul cânda fost umilit. Credinţa mea L-a văzut în starea Lui cea mai de jos, şi totuşi inimamea a recunoscut măreţia Lui ascunsă în umilinţa Lui. Şi în sfârşit am ştiut cuadevărat că nu doresc darul, ci pe Dătător. Da, când pot să rămân în casa Lui înîntunericul nopţii şi să mă închin Lui, L-am acceptat pe El numai pentru El Însuşi.

George Matheson

Ţin ta mea es te Dumnezeu Însuş i , nu bucur ia , n ic i pacea , Nic i ch iar b inecuvântarea , c i El Însuşi , Dumnezeul meu;

Este par t ea Lu i să mă conducă aco lo , nu a mea , c i a Lu i -„Cu or ice pre ţ , Domnul meu drag , pe or ice drum!“

Ast fe l c r ed in ţa sa re îna in te sp re ţ in ta e i în Dumnezeu ,Şi dragostea se poate încrede în Domnul e i ca s -o conducă

aco lo ;Sus ţ inu t de El , su f l e tu l meu Î l u rmează s t ă ru i to r Până când Domnul a împl in i t cea mai adâncă rugăciune a

mea.

Nu contează dacă uneor i ca lea es te în tunecoasă , Nu contează dacă pre ţu l es te dese or i mare , El cunoaş te ca lea pe ca re eu t r ebu ie să a jung l a ţ in tă , Drumul ca re duce l a E l es t e s igur ş i d rep t .

Un lucru e s igur , nu po t să - I spun nu ;Un lucru fac , a lerg spre Domnul meu;Dându-I lu i Dumnezeu glor ia mea a ic i , când umblu,Ş t i ind că în cer mă aş teap tă Marea mea Răsp lă t i r e.

12 Decembrie

Eu sunt gata să f iu turnat ca o jer t fă de băuturăş i c l ipa p lecăr i i mele es te aproape .



M-am luptat lupta cea bună, mi -am i sprăv i t a l ergarea , am păzi t credinţa . (2 T imote i 4 :6 -7 )

Aşa cum bătrânii soldaţi schimbă impresii despre cicatricele din bătăliile lor şidespre istoriile lor de război când se strâng laolaltă, când vom sosi în casa noastrăcerească, vom vorbi despre bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu, care ne-a aduspe cale prin fiecare încercare. Nu mi-ar place să stau cu mulţimea îmbrăcată înhaine pe care „şi le-au albit în sângele Mielului“ (Apocalipsa 7:14) şi să aud acestecuvinte: „«Aceştia vin din necazul cel mare» - toţi în afară de tine“.

Cum ţi-ar place să stai acolo şi să fii arătat cu degetul ca singurul sfânt care n-aexperimentat niciodată durerea? Niciodată! Te-ai simţi ca un străin în mijlocul uneitovărăşii sfinte. De aceea să fim mulţumiţi să luăm parte la bătălie, pentru că încurând vom purta cununa răsplătirii şi vom flutura ramura de palmier a laudei.

Charles H. SpurgeonÎn timpul războiului civil din America, în bătălia de la muntele Lookout,Tennessee, un medic militar a întrebat un soldat unde a fost rănit. Soldatul rănit arăspuns: „Foarte aproape de vârful muntelui“. El nu se gândea la rana lui deschisă,ci se gândea numai că el cucerise terenul din apropierea vârfului muntelui.

Să mergem şi noi înainte spre străduinţe mai înalte pentru Hristos, să nu neodihnim până nu vom putea striga de pe vârful muntelui: „M-am luptat lupta cea

bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa“.

Termină - ţ i l uc ra rea , apo i od ihneş te- te ,Până a tunc i nu t e od ihn i de loc ;

Căc i od ihna pen t ru t ine cu DumnezeuEste od ihnă pen t ru to tdeauna .

Dumnezeu va examina viaţa ta nu pentru medalii, diplome sau grade, ci

pentru cicatricele dobândite în bătălie.

Un cântăreţ medieval cânta odată despre eroul său:

Cu sab ia lu i c r ed inc ioasă ga ta să dea a ju to r ; Ornamente nu pur ta n ic i unu l ,Ci doar c res tă tu r i l e de pe l amă.

Ce medalie mai nobilă de onoare ar putea să caute un om evlavios decâtcicatricele slujirii, pierderile personale pentru cununa răsplătirii, dispreţul de dragullui Hristos, şi a te consuma în slujba Stăpânului!



13 Decembrie

Î ţ i vo i da v i s t i er i i a scunse , bogăţ i i îngropate . ( I sa ia 45:3 )

În faimoasele magazine de dantelă din Bruxel, există camere speciale pentrufabricarea celor mai fine dantele din lume, cu cele mai delicate modele. Camerelesunt ţinute complet în întuneric, cu excepţia luminii care cade direct pe modelul înlucru, de la o fereastră foarte mică. Doar un singur om stă în fiecare cameră mică,în care razele înguste de lumină cad pe firele pe care el le ţese, pentru că dantelaeste întotdeauna mai frumos şi mai delicat ţesută când ţesătorul însuşi este în

întuneric, şi numai lucrul lui este în lumină. Uneori întunericul din vieţile noastre este mai rău, pentru că nu putem nicimăcar să vedem pânza pe care o ţesem sau să înţelegem ce facem. De aceea noi nu

putem vedea nici o frumuseţe şi nici un eventual rezultat bun din experienţelenoastre. Şi totuşi dacă suntem credincioşi să ne croim drum înainte şi „dacă nu vomcădea de oboseală“ (Gal. 6:9), într-o zi vom afla că cea mai splendidă lucrare avieţii noastre a fost făcută în acele zile când era cel mai întuneric.

Dacă ai impresia că trăieşti în întuneric adânc, pentru că Dumnezeu lucrează pe căi ciudate şi misterioase, nu te teme. Mergi pur şi simplu înainte în credinţă şi în dragoste, neîndoindu-te de El niciodată. El veghează şi va scoate ceva bun şifrumos din toată durerea şi lacrimile tale. J.R. Miller

Suve ic i l e scopu lu i Său se mişcă Să ducă p lanu l Său l a îndep l in i re ;

Nu căuta prea curând să d ezaprobi Lucrarea Lu i , ş i nu - i acorda încă

Mot ive în tuneca te , când , păş ind t ăcu t , Zăreş t i un l ab i r in t înch i s ;

Căci ia tă , cu f iecare f i r mai negru

Se împleteş te un f i r de aur .

Ţese cu bucur ie , Nu cu lacr imi ,

El cunoaş t e ca lea pe ca re merg i cu g reu ;Ţese cu g r i j ă , Ţese cu rugăc iune ,



Dar lasă f i ru l în mâna lu i Dumnezeu .din Jurnalul de casă canadian

14 Decembrie

Unul d in ucen ic i i Lu i I -a z i s : „Doamne, î nvaţă-ne să nerugăm…“

El l e -a z i s : „Când vă rugaţ i , să z iceţ i : …vie Împărăţ ia Ta “.(Luca 11:1 -2 )

Când unul din ucenici a spus: „Învaţă-ne să ne rugăm“, Domnul Şi-a ridicatochii spre orizontul îndepărtat al lumii Tatălui Său. El a unit scopul final al vieţii

eterne cu tot ce doreşte Dumnezeu să facă în viaţa umanităţii şi a împachetat totul într-o rugăciune plină de putere care a urmat după aceste cuvinte: „Iată dar cumtrebuie să vă rugaţi“ (Matei 6:9). Şi ce contrast între rugăciunea Lui şi ce auzimdeseori astăzi!

Cum ne rugăm când urmăm dorinţele inimilor noastre? Spunem: „Doamne, binecuvântează-mă pe mine, apoi familia mea, biserica mea, oraşul meu şi ţaramea“. Începem cu cei mai apropiaţi şi apoi continuăm cu cei mai de departe,rugându-ne în cele din urmă pentru extinderea împărăţiei lui Dumnezeu în toatălumea.

Însă rugăciunea Învăţătorului nostru începe de unde terminăm noi. El ne-aînvăţat să ne rugăm mai întâi pentru lume şi apoi pentru nevoile noastre personale.

Numai după ce rugăciunea noastră a acoperit fiecare continent, fiecare insulăîndepărtată a mării, fiecare om din ultimul trib ascuns, şi fiecare dorinţă şi scop allui Dumnezeu pentru lume suntem învăţaţi să cerem o bucăţică de pâine pentru noiînşine.

Domnul Isus S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi şi nouă, plătind un preţ sfânt şiscump pe cruce. După ce El S-a dăruit în totul, este prea mult pentru El să ne cearăsă facem acelaşi lucru? Nici un om nu va ajunge vreodată la ceva în împărăţia luiDumnezeu şi nici nu va experimenta vreodată ceva din puterea Sa, până nu va

învăţa această lecţie a rugăciunii - că interesul lui Hristos este legat îndeosebi deviaţă şi că toate considerentele noastre personale, indiferent cât de importante sau preţioase ar fi ele pentru noi, sunt secundare. Dr. Francis

Când Robert Moffat, exploratorul şi misionarul scoţian din secolul al XIX-lea pentru Africa de sud, a fost odată rugat să scrie în albumul personal al unei tineredoamne, el a scris aceste cuvinte:



Albumul meu es te o in imă să lba t i că , În care fur tun i l e pu te rn ice amenin ţă ş i umbre le se od ihnesc , Fără n ic i o rază de lumină; Să sc r iu Numele lu i I sus aco lo , Şi să - i văd pe să lba t i c i p lecându -se în rugăc iune , Şi să ară t lumi i mai mul tă s t ră luci re ş i f rumuseţ e , Aceas ta es t e p lăcerea su f l e tu lu i meu .

„Împărăţia Lui nu va avea sfârşit“ (Luca 1:33), sau aşa cum spune o vecheversiune moraviană: „Împărăţia Lui nu va avea hotar“.

Lucrarea misionară n-ar trebui să fie niciodată o idee a bisericii care vine

prea târziu, pentru că este un gând anticipat al lui Hr istos. Henry Jackson Van Dyke

15 Decembrie

Încrede- te în El .(Psa lmul 37:5 )

Cuvântul „încredere“ este inima credinţei şi este cuvântul Vechiului Testamentdat pentru stadiile de prunc sau tânăr în credinţă. Cuvântul „credinţă“ sugereazămai mult un act de voinţă, în timp ce cuvântul „convingere“ sugerează un act alminţii sau al intelectului, dar încrederea este limbajul inimii. Cuvintele „credinţă“ şi„convingere“ se referă mai mult la un adevăr crezut sau la ceva ce te aştepţi să se

întâmple.Încrederea implică mai mult decât aceasta, pentru că vede şi simte şi se bizuie

pe aceia care au o viaţă deplină şi o inimă curată plină de dragoste. De aceea,haideţi să ne încredem în El, în toate întârzierile, în ciuda tuturor dificultăţilor, şi înfaţa tuturor respingerilor pe care le întâlnim în viaţă. Şi în ciuda sentimentelor noastre şi a împotrivirii evidente, şi chiar când nu putem înţelege calea pe care

mergem sau situaţia în care suntem, să ne încredem totuşi în El; căci „El va lucra“.Calea se va deschide, situaţia noastră se va schimba, şi rezultatul final va fi pace. Încele din urmă norii se vor ridica şi lumina zilei eterne va străluci în sfârşit.

Încrede- t e ş i s t a i l in i ş t i t când to tu l în ju ru l t ău Î ţ i pune credin ţa la grea încercare ;

Nu lăsa n ic i o tea mă ş i n ic i un vră jmaş să t e in t imideze ,



Aşteap tă-L pe Dumnezeu, încrede- t e ş i s t a i l in i ş t i t .

Încrede- t e ş i s t a i l in i ş t i t cu in imă s t a to rn ică , Ca o păsăr i că î n cu ibu l e i ,

Care se ascunde sub pene le Lu i ,S t rânge- ţ i a r ip i le , încrede - t e ş i s t a i l in i ş t i t .

16 Decembrie

Mai era acolo ş i o prooroci ţă , Ana, … Ea nu se depărta deTemplu ,

ş i z i ş i noapte s lu jea lu i Dumnezeu cu post ş i cu rugăc iun i . (Luca 2 :36-37)

Nu-ncape îndoială că noi învăţăm să ne rugăm rugându-ne, şi că cu cât nerugăm mai mult, cu atât rugăciunile noastre vor fi mai bune. Oamenii care se roagădin când în când nu vor putea niciodată să ajungă la acel fel de rugăciune descris înScripturi ca având „mare putere“ (Iacov 5:16).

Marea putere în rugăciune este la îndemâna noastră, dar trebuie să lucrăm pentru a o obţine. Să nu ne imaginăm vreodată că Avraam ar fi putut să mijlocească pentru Sodoma cu atâta succes, dacă n-ar fi avut o relaţie strânsă cu Dumnezeu înanii precedenţi ai vieţii lui. Acea noapte întreagă de luptă a lui Iacov de la Peniel cusiguranţă n-a fost prima întâlnire pe care a avut-o cu Dumnezeul său. Şi putem privichiar la cea mai frumoasă şi mai minunată rugăciune a Domnului nostru din Ioan17, înainte de suferinţele şi moartea Sa, ca rod al numeroaselor Sale nopţidevoţionale, şi a trezirii Lui deseori înaintea zorilor pentru a Se ruga.

Dacă un om crede că poate deveni puternic în rugăciune fără să se dedicerugăciunii, trăieşte o mare iluzie. Rugăciunea lui Ilie, care a oprit ploaia din cerurişi mai târziu a deschis zăgazurile cerurilor, a fost doar un exemplu dintr -o serielungă de rugăciuni fierbinţi şi puternice ale lui adresate lui Dumnezeu. O, dacă şi

noi creştinii ne-am aminti că stăruinţa în rugăciune este necesară pentru carugăciunea să fie eficientă şi victorioasă!Marii mijlocitori, care sunt rareori menţionaţi în legătură cu eroii şi martirii

credinţei, au fost totuşi cei mai mari binefăcători ai bisericii. Faptul că ei au devenitcanale ale binecuvântărilor de îndurare către alţii a fost posibil numai datoritărămânerii lor înaintea scaunului îndurării lui Dumnezeu.



Adu-ţi aminte că trebuie să ne rugăm ca să ne rugăm şi trebuie să stăruim înrugăciune pentru ca rugăciunile noastre să continue. Charles H. Spurgeon

17 Decembrie

Dumnezeul păci i să vă sf inţească El Însuşi pe depl in;ş i duhul vostru, suf letul vostru ş i trupul vostru, să f ie păzi te

întregi , fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos .Cel ce v -a chemat es te cred inc ios ş i va face lucru l aces ta .

(1 Tesa lon icen i 5 :23-24)

Mulţi ani după ce am citit prima dată: „Urmăriţi … sfinţirea, fără care nimeninu va vedea pe Domnul“ (Evrei 12:14), am început să urmăresc acest adevăr şi să î ncurajez pe toţi cei cu care vorbeam să facă la fel. Zece ani mai târziu Dumnezeumi-a dat o viziune mai clară decât avusesem înainte despre modalitatea de a obţinesfinţenia - şi anume, prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu. Imediat am început săîmpărtăşesc tuturor: „Noi suntem salvaţi de păcat şi sfinţiţi prin credinţă“. Ammărturisit aceasta în particular, în public şi în scris, şi Dumnezeu a confirmataceasta printr-o mie de alţi martori. Am declarat acest adevăr neîncetat mai mult detreizeci de ani, şi Dumnezeu a continuat să-mi aprobe lucrarea.

John Wesley în 1771L-am cunoscut pe Domnul Isus, şi El era foarte preţios pentru mine, dar am

găsit ceva în adâncul meu care nu este plăcut, liniştit şi bun. Am făcut tot ce am putut ca să-mi reprim aceste trăsături, dar ele erau încă acolo. În cele din urmă L-am căutat pe Domnul Isus pentru ajutor, şi când I-am încredinţat Lui voinţa mea, Ela venit în inima mea şi a îndepărtat tot ce nu era plăcut, liniştit şi bun. Şi apoi El a

închis uşa. George Fox Chiar în momentul acesta, inima mea nu are nici cea mai mică urmă de sete

după acceptarea mea de către Dumnezeu. Sunt singur cu El şi El îmi umple oricegol. Nu am nici o dorinţă şi nici o voinţă, decât în El. El mi-a pus picioarele în

camera Sa mare. Şi sunt plină de o teamă respectuoasă şi mă minunez de felul cumEl a cucerit totul în mine, prin dragostea Sa. Lady Huntington Deodată am simţit ca şi cum o mână - nu slabă, ci atotputernică, şi nu cu

mânie, ci cu dragoste - s-a aşezat pe fruntea mea. Însă nu am simţit-o atât de multîn afară cât înăuntru. Părea să apese pe întreaga mea fiinţă şi să trimită prin mine oenergie sfântă, mistuitoare de păcat. Pe când se mişca în jos, inima mea la fel ca şicapul meu era conştientă de prezenţa acestei energii curăţitoare de suflet. Sub



puterea ei am căzut la pământ, şi cuprins de bucuria şi uimirea acelui moment, amstrigat cu voce tare. Mâna aceea puternică a continuat să lucreze în afara şiînăuntrul meu, şi oriunde se deplasa, părea să lase în urmă amprenta glorioasă achipului Mântuitorului. Şi pentru câteva minute, oceanul adânc al dragostei luiDumnezeu m-a înghiţit, în timp ce toate valurile şi talazurile lui cădeau peste mine.

Bishop HamlineUnele păreri ale mele despre sfinţenie, aşa cum am scris odată, sunt după cum

urmează: Sfinţenia după mine are o natură dulce, calmă, plăcută, fermecătoare şisenină, care aduce o bucurie inexprimabilă, curată, radioasă, paşnică şi copleşitoare

pentru suflet. Cu alte cuvinte, sfinţenia face sufletul ca un câmp sau ca o grădină alui Dumnezeu, cu tot felul de roade şi flori plăcute, şi fiecare din ele bucurându-senetulburat de o linişte dulce şi de razele blânde şi înviorătoare ale soarelui.

Jonathan Edwards

Curen tu l i r ez i s t ib i l a l d ragos te i mătu ră Toate regiuni le d in s t răfundur i ; Păs t r ând gândur i l e ş i dor in ţe le ş i s imţur i l e Acum, ş i în o r i ce c l ipă , cu ra te : Mântui re depl ină! Mântui re depl ină! De v ina ş i pu te rea păca tu lu i .

18 Decembrie

În toate aces te lucrur i no i suntemmai mul t decât b iru i tor i , pr in Ace la care ne-a iub i t .

(Romani 8 :37)

Evanghelia şi darul lui Dumnezeu sunt structurate atât de minunat încât chiar vrăjmaşii şi forţele care sunt înşiruite să lupte împotriva noastră de fapt ajută la

pavarea drumului nostru către porţile cereşti şi în prezenţa lui Dumnezeu. Aceste

forţe pot fi folosite în acelaşi fel în care un vultur foloseşte vânturile puternice aleunei furtuni ca să se înalţe spre cer. La început el stă perfect liniştit, sus pe o stâncă,uitându-se cum se umple cerul de negură şi cum lovesc fulgerele în jurul lui. Şitotuşi nu se mişcă niciodată până nu simte izbucnirea furtunii, şi atunci cu un ţipăt

pătrunzător el plonjează spre vânturi, folosindu-le ca să-l poarte tot mai sus.Aceasta doreşte şi Dumnezeu de la fiecare din copiii Săi. El vrea să fim „mai

mult decât biruitori“, transformând norii furtunoşi în care ale victoriei. Este evident



că atunci când o armată devine mai mult decât biruitoare, îşi alungă vrăjmaşii de pecâmpul de luptă şi le confiscă hrana şi proviziile. Acesta este exact sensul acestui

pasaj din Scriptură. Este multă pradă de luat! Dragul meu credincios, după ce ai trecut prin teribila vale a suferinţei, ai plecat

tu cu pradă? Când ai fost lovit de un rău şi ai crezut că ai pierdut totul, te-aiîncrezut în Dumnezeu că vei ieşi din asta mai bogat decât erai înainte? A fi „maimult decât biruitor“ înseamnă să iei prada de la vrăjmaşi şi să ţi-o însuşeşti. Ceea cevrăjmaşii tăi au plănuit să folosească pentru a te învinge, poţi confisca spre folosultău.

Când Dr. Moon, din Brighton, Anglia, a fost lovit dintr-odată de orbire, a spus:„Doamne, accept acest «talent» al orbirii pentru Tine. Ajută-mă să-l folosesc pentrugloria Ta astfel încât când Te vei întoarce, să-l iei «înapoi cu dobândă» (Matei25:27)“. Atunci Dumnezeu i-a dat posibilitatea să inventeze Alfabetul Moon pentruorbi, prin care mii de oameni orbi au putut să citească Cuvântul lui Dumnezeu şi

astfel au ajuns la glorioasa cunoaştere mântuitoare a lui Hristos. selectat Dumnezeu nu a înlăturat „ţepuşul din carne“ al lui Pavel (2 Corinteni 12:7).

Domnul a făcut un lucru mult mai bun - El l-a învins şi l-a făcut slujitorul lui Pavel.Slujba ţepuşurilor a fost deseori o slujbă mai mare pentru oameni decât slujbatronurilor . selectat

19 Decembrie

Aceste lucrur i v i se vor în tâmpla ca să f i ţ i mărtur ie . (Luca 21:13)

Viaţa este un urcuş abrupt, şi este întotdeauna încurajator să avem pe cinevaînaintea noastră care „să-şi aducă aminte“ de noi şi să ne invite cu bucurie să urcămmai sus. Noi urcăm toţi împreună, aşa că trebuie să ne ajutăm unul pe altul. Urcareamuntelui vieţii este o treabă serioasă, dar glorioasă; e nevoie de putere şi de

perseverenţă ca să ajungi în vârf. Şi când vizibilitatea noastră devine mai bună pemăsură ce câştigăm altitudine, şi când descoperim lucruri importante, trebuie „să neaducem aminte“ de încurajarea noastră pentru alţii.

Dacă a i mers puţ in înain tea mea, cheamă - mă -Aceasta va bucura in ima mea ş i va a ju ta p ic ioare le mele pedrumul s t âncos ;



Şi dacă , poate , lumina Credinţe i es te s labă , pent ru căun tde lemnul a scăzu t , Chemarea ta mă va călăuzi când voi rămâne în urmă, mergândcu greu.

Cheamă - mă, ş i spune -mi că El a mers cu t ine p r in fu r tună ; Cheamă - mă, ş i spune -mi că El te -a ţ inut când copaci i erausmulş i d in r ădăc in i ; Că, a tunci când cerur i le tunau ş i cu t remurul zguduia muntele , E l te-a sp r i j in i t ş i t e -a ţ inut acolo unde aerul de sus era

l in i ş t i t .

O, pr ie tene , cheamă -mă, ş i spune -mi pent ru că nu pot să - ţ ivăd fa ţa ;

Ei spun că s t ră luceşte în t r iumf , ş i că p ic ioare le ta le a leargărepede în cu r să ; Dar e ceaţă în t re noi ş i ochi i mei sp i r i tual i sunt în tunecaţ i , Şi nu po t să văd g lo r i a , deş i t ân jesc după un cuvân t d inpar tea Lui .

Dar dacă ve i spune că El t e -a auzi t când rugăciunea ta nu eradecâ t un s t r igă t , Şi dacă vei spune că El te -a văzut pr in cerul nopţ i i în tunecatede păcat -Dacă a i mers puţ in înain te , o , pr ie tene , cheamă -mă -Aceasta va bucura in ima mea ş i va a ju ta p ic ioare le mele pedrumul s t âncos .

selectat

20 Decembrie

Nu sunt s ingur, căci Tatăl este cu Mine. ( Ioan 16:32)

Cu siguranţă nu mai este necesar să spunem că transformarea convingerii înacţiune necesită un mare sacrificiu. Poate însemna renunţarea sau separarea noastrăde anumiţi oameni sau de anumite lucruri, rămânând cu un sentiment straniu dedeposedare şi de singurătate. De aceea omul care în cele din urmă se va înălţa ca un



vultur spre înălţimile zilei fără nori şi va trăi în lumina soarelui lui Dumnezeutrebuie să se mulţumească să trăiască o viaţă de relativă singurătate.

Nu există păsări care să trăiască în atâta solitudine ca vulturii, pentru că ei nuzboară niciodată în stoluri. Rareori pot fi văzuţi doi vulturi împreună. Şi o viaţăcare este dedicată lui Dumnezeu cunoaşte părtăşia divină, indiferent cât de multe

prietenii omeneşti au trebuit să fie pierdute pe drum. Dumnezeu caută „oameni vulturi“, pentru că nimeni nu va ajunge vreodată la

împlinirea deplină a celor mai bune lucruri ale lui Dumnezeu în viaţa lui spiritualăfără să înveţe să umble singur cu El. Îl vedem pe Avraam singur „în ţara Canaan, întimp ce Lot a locuit în cetăţile din câmpie … până la Sodoma“ (Gen. 13:12).Moise, deşi educat în toată înţelepciunea Egiptului, a trebuit să petreacă patruzecide ani singur cu Dumnezeu în deşert. Şi Pavel, care era plin de toată cunoştinţagrecilor şi care a stat „la picioarele lui Gamaliel“ (Fapte 22:3), i s-a cerut, dupăîntâlnirea cu Domnul Isus, să meargă imediat „în Arabia“ (Gal. 1:17) ca să înveţe

viaţa de deşert cu Dumnezeu.Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne izoleze, dar prin aceasta nu înţeleg izolarea într-o mănăstire. Ci acea experienţă a izolării prin care Domnul creează oindependenţă a vieţii şi a credinţei astfel încât sufletul să nu mai depindă deajutorul, rugăciunile, credinţa şi grija permanentă a altora. Sprijinul şi inspiraţia dela alţii sunt necesare, şi ele au locul lor în creşterea unui credincios, dar la unmoment dat ele pot să devină efectiv o piedică în calea credinţei şi a propăşirii unuiom.

Dumnezeu ştie cum să schimbe împrejurările noastre ca să ne izoleze. Şi odatăce ne dăruim Lui şi El ne trece prin experienţa izolării, noi nu mai suntemdependenţi de cei din jurul nostru, deşi continuăm să-i iubim la fel de mult caînainte. Atunci realizăm că El a făcut o lucrare nouă în noi şi că aripile sufletuluinostru au învăţat să se înalţe tot mai sus.

Trebuie să îndrăznim să fim singuri, în felul în care Iacov a trebuit să fiesingur pentru ca Îngerul lui Dumnezeu să-i şoptească la ureche: „Numele tău nu vamai fi Iacov, ci te vei chema Israel“ (Gen. 32:28); în felul în care Daniel a trebuit săfie lăsat singur ca să vadă viziunile cereşti; şi în felul în care Ioan a trebuit să fieexilat pe insula Patmos ca să primească şi să înregistreze „descoperirea lui IsusHristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu“ (Apocalipsa 1:1).

El singur a „călcat în teasc“ (Isaia 63:3) pentru noi. De aceea, suntem noi pregătiţi mai degrabă pentru un timp de „glorioasă izolare“ decât să - L părăsim peEl?



21 Decembrie

Ţara în care a mers , o vo i da lu i … pentru că a urmat în to tu l ca lea Domnulu i .

(Deuteronom 1:36)

Orice sarcină dificilă care apare pe cărarea ta - orice mai degrabă n-ai face,care ar presupune cel mai mare efort, care ar provoca cea mai mare durere, şi carear fi cea mai mare luptă - aduce cu ea o binecuvântare. Şi a refuza să faci aceastaindiferent de cât te-ar costa înseamnă să pierzi binecuvântarea.

Fiecare porţiune dificilă de drum pe care vezi urmele paşilor Învăţătorului şi pe care El te cheamă să-L urmezi conduce indiscutabil la binecuvântări. Şi sunt binecuvântări pe care nu le vei primi niciodată dacă nu mergi pe cărarea abruptă şispinoasă.

Fiecare câmp de bătaie pe care îl întâlneşti, unde ţi se cere să tragi spada şi săte lupţi cu vrăjmaşul, are posibilitatea victoriei care se va dovedi că este o mare binecuvântare pentru viaţa ta. Şi orice povară grea pe care eşti chemat să o ridiciascunde în ea o taină miraculoasă a puterii. J.R. Miller

Nu po t s -o f ac s ingur ;Valur i l e se r id i că r epede ş i sus ,

Şi cea ţa acoperă to tu l în ju r , Lumina se duce în sus ;

Dar eu ş t iu că no i do i Vom câş t iga l a s f â r ş i t , I sus ş i cu mine .

Fr icos , îndără tn ic ş i s l ab , Mă sch imb cum se sch imbă ce ru l ;

Astăz i a t â t de p l in de r âvnă ş i de Duh , Mâine p rea s l a b ca să mai încerc ;

Dar El n ic ioda tă nu Se dă bă tu t , Aşa că no i do i vom câş t iga ,

I sus ş i cu mine .

N-aş pu tea s -o conduc eu însumi ,Barca mea pe marea înfur ia tă a v ie ţ i i ;

Este Unul ca re s t ă l ângă mine , Care t rage ş i cârmeşte cu mine.

Şi eu ş t iu că no i doi



Vom in t r a cu b ine în por t ,I sus ş i cu mine.

22 Decembrie

Şi ia tă că l -a apucat o groază ş i un mare întuneric . (Geneza 15:12)

În acest pasaj din Scriptură, soarele în sfârşit apusese, şi noaptea orientală şi-a aruncat repede vălul ei greu peste întreaga scenă. Epuizat de conflictul mintal, şide efortul şi grijile zilei, Avraam a căzut într -un „somn adânc“ (v. 12). În timpul

somnului, sufletul lui a fost apăsat de „o groază şi un mare întuneric“, care păreausă-l înăbuşe şi simţea ca un coşmar în inima lui. Înţelegi tu oroarea acelui fel de întuneric? Ai trecut tu vreodată printr -o

supărare teribilă care părea să se împace foarte greu cu dragostea desăvârşită a luiDumnezeu - o supărare care vine şi se prăbuşeşte peste tine, smulge din sufletul tăuodihna lui liniştită în harul lui Dumnezeu, şi o aruncă într -o mare de întuneric carenu este luminată nici măcar de o rază de speranţă? Ai avut vreo supărare provocatăde răutate, când alţii au tratat cu cruzime şi cu asprime inima ta încrezătoare, şi tuchiar ai început să te întrebi dacă există într -adevăr un Dumnezeu sus care vede cese întâmplă şi totuşi îngăduie să continue? Dacă ai cunoscut acest fel de supărare,atunci ştii ceva despre această „groază“ şi acest „mare întuneric“.

Viaţa umană este făcută din strălucire şi întuneric, umbre şi lumină solară, şinori întunecoşi urmaţi de raze strălucitoare de lumină. Şi totuşi prin toate acestea,dreptatea divină a lui Dumnezeu împlineşte planul Său, afectând şi disciplinândfiecare suflet în parte.

Dragă prietene, dacă eşti plin de teamă cu privire la această „groază şi mareîntuneric“ datorită felului cum lucrează Dumnezeu cu omenirea, învaţă să te încreziîn înţelepciunea Lui infailibilă, pentru că este egală cu dreptatea Luineschimbătoare. Şi află că El care a îndurat „marele întuneric“ de pe Calvar şi

sentimentul de a fi părăsit pe cruce este gata să te însoţească „prin valea umbreimorţii“ (Psalmul 23:4) până vei putea vedea soarele strălucind pe partea cealaltă. Trebuie să ne dăm seama de „nădejdea … pe care o avem ca o ancoră a

sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrulTemplului“ (Evrei 6:19). Şi trebuie să ştim că deşi nu se vede în Templul Său,ancora noastră va fi bine înfiptă şi nu va ceda niciodată. Va rămâne neclintită până



în ziua când El Se va întoarce, şi atunci o vom urma şi noi în portul sigur garantatpentru noi în Cuvântul neschimbat al lui Dumnezeu. F.B. Meyer

Ucenicii credeau că marea înfuriată i-a despărţit de Domnul Isus. De fapt, uniidintre ei credeau chiar ceva şi mai rău - credeau că necazul cu care se confruntauera un semn că El uitase de ei şi nu-I păsa de ei.

O, prietene drag, aşa se întâmplă când necazurile tale pot să-ţi provoace ceamai mare pagubă. Diavolul vine şi-ţi şopteşte: „Dumnezeu te-a uitat“ sau„Dumnezeu te-a părăsit“, şi inima ta necredincioasă strigă, aşa cum a strigat odatăGhedeon: „Dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate acestelucruri?“ (Judecători 6:13). Dumnezeu a îngăduit să vină peste tine aceastădificultate, ca să te aducă mai aproape de El. N-a venit ca să te despartă de DomnulIsus, ci ca să te facă să te agăţi de El cu mai multă credinţă, cu mai multă fermitateşi cu mai multă simplitate. F.S. Webster

Ar trebui să ne abandonăm pe noi înşine în mâna lui Dumnezeu mai deplin în

acele momente când ni se pare că El ne-a abandonat. Să ne bucurăm de lumina şimângâierea Lui când Îi face plăcere să ni le dea, dar să nu ne ataşăm de darurileLui. Să ne ataşăm în schimb de El, şi când El ne cufundă în noapte, unde se cerecredinţă pură , să continuăm să alergăm prin întunericul chinuitor.

O, c red in ţa ca re aduce b i ru in ţa Când înf rângerea pare să f ie foar te aproape!

O, c red in ţa ca re aduce b i ru in ţa În bucur ia răsună toare a v ic tor ie i -

Credinţa t r iumfătoare , care nu cunoaşte înf rângerea sauteama.

Herbert Booth

23 Decembrie

Drumul pe care- l a i de făcut este prea lu ng pentru t ine .(1 Împăraţ i 19 :7 )

Ce a făcut Dumnezeu cu Ilie, truditul Său slujitor? I-a îngăduit să doarmă şiapoi i-a dat ceva bun de mâncare. Ilie făcuse o lucrare foarte mare şi în entuziasmullui alergase „înaintea [carului] lui Ahab până la intrarea în Izreel“ (1 Împăraţi 18:46). Dar alergarea fusese prea lungă pentru el şi îi măcinase puterea fizică,făcându-l în cele din urmă să devină deprimat . Aşa cum alţii în această stare au



nevoie de somn şi doresc să li se aline durerile, nevoile fizice ale lui Ilie trebuia săfie satisfăcute.

Sunt mulţi oameni minunaţi care sfârşesc acolo unde a sfârşit Ilie - „sub unienupăr“ (1 Împăraţi 19:4)! Când se întâmplă asta, cuvintele Stăpânului sunt foarteliniştitoare: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă dr umul pe care-l ai de făcut este prealung pentru tine“. Cu alte cuvinte: „Am de gând să te înviorez“.

Deci să nu confundăm niciodată oboseala fizică cu slăbiciunea spirituală.

Sunt prea obosi t ca să mă -ncred ş i p rea obos i t ca să mă rog , Z iceam eu , când pu te rea mea suprasol ic i ta tă m-a părăs i t . Singuru l gând conş t i en t pe ca re - l aveam în mintea meaEra , o , de -aş pu tea să l as to tu l ş i să mă od ihnesc .

Crezi că mă va ier ta Dumnezeu,

Dacă mă vo i duce l a cu lca re aşa cum se duce un bebe luş , Fără să în t r eb dacă am vo ie ,Fără măcar să încerc să mă -ncred ş i să mă rog?

Te va ier ta Dumnezeu? Adu- ţ i aminte , in imă dragă, Când vorb i r ea pen t ru t ine e ra o a r t ă necunoscu tă , A tăgădu i t mama ta că tu avea i nevo ie de od ihnă , Sau a re fuza t ea să - ţ i pună capu l pe p iep tu l e i ?

Te-a l ăsa t ea să duc i l ipsă când nu pu tea i să ce r i ? A da t ea cop i lu lu i e i o sa rc ină p rea mare? Sau t e -a l egăna t în b ra ţe le e i , Şi apo i ţ i -a păzi t somnul de tu lburăr i?

O, câ t de r epede poa te d ragos tea une i mame să vadă , Inconşt iente le dor in ţe arzătoare a le p runc ie i .Când a i a juns p rea obos i t ca să t e -ncrez i ş i să t e rog i , Când fo r ţ a t a v i t a l ă supraso l i c i t a t ă a ceda t cu to tu l :

Atunc i pur ş i s implu l asă to tu l , ş i od ihneş te - t ePe pieptu l mamei , aşa cum obişnuia i să fa c i ,El ş t i e to tu l - Domnul nos t ru d rag ş t ie ,Aşa că mergi la culcare , aşa cum merge un bebeluş;

Fără măcar să în t r eb i dacă a i vo ie , Dumnezeu ş t i e când cop i lu l Său es te p rea obos i t s ă se roage .



El nu judecă numai după rugăc iun i l e ros t i t e , El ş t i e când ex i s t ă dor in ţe a rză toare de d ragos te .

El ş t i e că tu t e rog i , E l ş t i e că tu t e -ncrezi ,Şi El cunoaş te , de asemenea , l imi te le s l abe i ţ ă r ân i . O , minuna ta compas iune a lu i Hr i s tos ,Pent ru a leş i i Să i l a în tâ ln i r ea d in noap tea aceea ,

Când El le-a spus : „Dormi ţ i de acum ş i od ihn i ţ i -vă!“ , Î n t imp ce asup ra Lui apăsa v ina în t regi i lumi -Ţi -a i înc red in ţa t v ia ţ a în mâna Lu i ca s -o păzească , Deci nu te teme să mergi la culcare .

Ella Conrad Cowherd

24 Decembrie

Într -o seară , …Isaac i eş i se să cugete în ta ină pe câmp. (Geneza 24:63)

Am fi credincioşi mai buni dacă am petrece mai mult timp singuri, şi amrealiza efectiv mai mult dacă am întreprinde mai puţin şi am petrece mai mult timpîn izolare, aşteptându-L în tăcere pe Dumnezeu. Lumea a devenit prea mult o partedin noi, şi suferim de ideea că nu realizăm nimic dacă nu suntem tot timpul ocupaţi,alergând încoace şi încolo. Nu mai credem în importanţa unui refugiu liniştit undesă stăm în tăcere, în umbră. Ca şi poporul lui Dumnezeu, am devenit în totul prea

practici. Noi credem în a avea „toate fiarele noastre în foc“ şi că tot timpul pe careîl petrecem departe de nicovală sau de foc este timp pierdut. Şi totuşi niciodatătimpul nostru nu este folosit mai profitabil ca atunci când îl punem deoparte pentruo meditaţie liniştită, stând de vorbă cu Dumnezeu şi privind spre cer. Nu putemavea niciodată prea multe momente libere în viaţă - ore puse deoparte în care

sufletul nostru este complet deschis şi gata să primească orice gând sau îndemnceresc pe care Dumnezeu doreşte să-l trimită pe calea noastră. Cineva a spus odată: „Meditaţia este duminica minţii“. În aceste zile agitate, ar

trebui să-i dăm deseori minţii noastre o „duminică“, un timp în care nu va face nicio lucrare, ci pur şi simplu va sta liniştită, va privi spre cer şi se va întinde înainteaDomnului ca lâna lui Ghedeon, lăsându-se îmbibată de picăturile de rouă din cer.Ar trebui să avem perioade de timp în care să nu facem nimic, să nu ne gândim la



nimic şi să nu plănuim nimic, ci pur şi simplu să stăm întinşi în poala verde anaturii şi să ne odihnim puţin (vezi Marcu 6:31).

Timpul petrecut în acest fel nu este timp pierdut. Un pescar nu spune că pierdetimp când îşi repară năvoadele, nici grădinarul nu simte că-şi iroseşte timpul când

pentru câteva minute ascute lamele cositoarei. Şi oamenii care trăiesc la oraş astăziar face bine să urmeze exemplul lui Isaac şi să viziteze cât de des posibil câmpurilede la ţară, departe de forfota şi zarva oraşului. Când ajungi istovit de căldura şizgomotul oraşului, comuniunea cu natura este foarte înviorătoare şi va avea oinfluenţă liniştitoare şi vindecătoare. Dacă mergi pe câmp, sau te plimbi pe malulmării, sau hoinăreşti pe o pajişte presărată cu margarete, lucrul acesta te va curăţi de impurităţile vieţii şi va face ca inima ta să bată cu o bucurie şi o speranţă nouă.

Mici le g r i j i ca re mă ne l in i ş t eau , Le-am pierdut ier i ,

Pe câmp cu Dumnezeu .

O poezie pentru seara de Crăciun:

Clopoţei prin zăpadă

O, Crăc iun , Crăc iunu l f e r i c i t , A ven i t d in nou cu adevăra t ,

Cu amint i r i le ş i urăr i le lu i , Cu bucur ia lu i ş i cu dure rea lu i !

Acordur i minore sunt în col indeŞi o umbră în lumină,

Şi o r amură de ch iparos se în făşoară Pe co lacu l s f ân t în aceas tă sea ră .

Şi l in i ş t ea nu e -ntreruptă n ic iodată De râsu l nech ibzu i t ş i t r iv ia l ,

Când ascu l t ăm la lumina s t e l e lo r „Clopoţe i i pr in zăpadă“.

O, Crăc iun , Crăc iun fe r i c i t , N-a t recut prea mul t t imp

De când ş i a l t e voc i se ames tecau Cu co l inde le ş i cân tă r i l e !

Dacă l e - am pu tea auz i cân tând ,Aşa cum cân tă acum,



Dacă am pu tea vedea s t r ă luc i r ea Cununi i de pe f run tea ce lo r d rag i ,

N-ar f i n i c i un s t r igă t de acoper i t , N-ar cu rge n ic i o l ac r imă ascunsă ,


O, Crăc iun , Crăc iun fe r i c i t , Aceas ta nu mai poa te f i ;

Nu pu tem aduce înapo i z i l e leNeumbr i te i noast re bucur i i ,

Dar tu , Crăciun, Crăciun fer ic i t , Dulce ves t i to r de vo ie bună ,

Cu cân tă r i s f in te de g lo r i e

Aduci încă bucur ie s f ân tă . Căci pacea ş i speran ţa po t să lumineze , Şi d ragos tea r ăbdă toare poa te s t r ă luc i ,


Frances Ridley Havergal

25 Decembrie

„Şi - i vor pune numele Emanuel“ , care , tă lmăci t , înseamnă: „Dumnezeu es te cu no i“ .

(Mate i 1 :23)

Domn a l păc i i . ( I sa ia 9 :6 )

Este un cân tec în văzduh! Es te o s t ea pe ce r !

Este rugăciunea d in in imă a unei mame, Şi p lânsu l s l ab a l unu i p runc! Şi s t eaua î ş i r evar să s t r ă luc i r ea ,

În t imp ce sp lendoarea cân tă , Căci i es l ea d in Be t l eem leagănă un Împăra t .



Cu câţiva ani în urmă s-a publicat o felicitare de Crăciun remarcabilă cu titlul„Dacă Hristos n-ar fi venit“. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan15:22: „Dacă n-aş fi venit“. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care aadormit în timpul studiului său în dimineaţa de Crăciun şi apoi a visat o lume încare Domnul Isus nu venise niciodată.

În visul lui, s-a văzut plimbându-se prin casa lui, dar pe când se uita, n-a văzutnici un ciorap atârnat de şemineu, nici un pom de Crăciun, nici un colac sfânt şinici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască.Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptatspre cer. Şi când s-a întors şi a stat jos în biblioteca lui, şi-a dat seama că toatecărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.

Slujitorul a visat că a sunat clopoţelul de la uşă şi că un mesager l-a rugat săviziteze pe mama unui prieten care era pe moarte. El a ajuns la casa ei, şi în timp ce

prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va mângâia“. Şi-a

deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii, şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul lui şi cu mamalui într-o disperare amară.

Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul ei funerar,dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă, şinici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână,şi cenuşă în cenuşă“, şi un lung, etern adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nuvenise, şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.

Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire, şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă aţâşnit de pe buzele lui când a auzit corul lui cântând aceste cuvinte în biserica luidin apropiere:

O, veni ţ i , voi to ţ i ce i credincioşi , p l in i de bucur ie ş iv ic to r ioş i ,

O, veni ţ i , veni ţ i la Bet leem! Veni ţ i ş i p r iv i ţ i -L pe Împăratu l înger i lor , care S -a născu t ,

O, veni ţ i să -L adorăm pe Hr i s tos Domnul !

Să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit . Şi să ne amintim de proclamaţia îngerului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos,Domnul“ (Luca 2:10-11).

El v ine să f acă să cu rgă b inecuvân tarea Lu i , Până unde a junge b les temul .



Fie ca inimile noastre să meargă afară la oamenii neconvertiţi din ţări străine

care nu au ziua binecuvântată de Crăciun. „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi TRIMITEŢI CÂTE O PARTE ŞI CELOR CARE N-AUNIMIC PREGĂTIT, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru“ (Neemia8:10).

26 Decembrie

Şedeţ i a i c i până Mă vo i duce aco lo să Mă rog . (Mate i 26 :36)

Este un lucru foarte dificil să fii ţinut în umbră în timpul unei crize. În grădinaGhetsimani, opt din cei unsprezece ucenici care au mai rămas au fost lăsaţi în urmăfără să aibă nimic de făcut. Când Domnul Isus a mers înainte ca să Se roage, Petru,Iacov şi Ioan au mers cu El ca să stea de veghe, dar ceilalţi s-au aşezat jos şi auaşteptat. Cred că cei lăsaţi în urmă trebuie să se fi plâns. Erau în grădină, dar astaera tot, pentru că ei nu participaseră la cultivarea florilor ei. Era un timp furtunos decriză şi mare stres, şi totuşi lor nu le era îngăduit să participe.

Tu şi eu am avut cu siguranţă această experienţă şi am simţit aceeaşidezamăgire. Poate că tu ai văzut că se iveşte o mare oportunitate pentru slujireacreştină, şi unii oameni sunt trimişi imediat în lucrare, în timp ce alţii încă mai sunt

pregătiţi ca să meargă. Şi totuşi tu eşti forţat să nu faci nimic, ci doar să stai şi săaştepţi. Sau poate că boala şi sărăcia au venit pe calea ta, sau poate că a trebuit săînduri o dezonoare teribilă. Oricare ar fi situaţia ta, ai fost oprit de la slujire, şiacum eşti supărat şi nu înţelegi de ce trebuie să fii exclus de la această parte a vieţiicreştine. Pare nedrept că ţi s-a îngăduit să intri în grădină, dar nu ai găsit nici o

potecă atribuită ţie odată ce ai intrat.Stai liniştit, dragă suflete - lucrurile nu sunt ceea ce par! Tu nu eşti exclus de la

nici o parte a vieţii creştine. Crezi că grădina Domnului are locuri doar pentru ceicare umblă sau pentru cei care stau în picioare? Nu! Ea are un loc pus deoparte şi

pentru cei care sunt obligaţi să stea jos. Aşa cum există trei diateze pentru un verb -activă, pasivă şi neutră - există trei diateze şi pentru verbul lui Hristos „a trăi“. Suntoameni activi, care merg direct la luptă, şi luptă până la apusul soarelui. Suntoameni pasivi, care stau în mijloc şi pur şi simplu raportează despre desfăşurarealuptei. Totuşi sunt şi oameni neutri - cei care nu pot nici să lupte nici să fiespectatori ai luptei, ci trebuie pur şi simplu să stea culcaţi şi să aştepte.



Când vine această experienţă, nu te gândi că ai fost dat la o parte. Adu-ţiaminte că Însuşi Hristos este cel care îţi spune: „Şezi aici“. Locul tău în grădină afost de asemenea pus deoparte. Dumnezeu l-a ales special pentru tine, şi nu estedoar un loc de aşteptare. Sunt unele vieţi pe care El le aduce în această lume nupentru a face o lucrare mare şi nici pentru a purta poveri mari. Slujba lor este doar să fie - ei sunt verbe neutre, sau flori din grădină care nu au o misiune activă. Ei n-au câştigat nici o victorie mare şi n-au fost niciodată onoraţi cu cele mai bune locurila o masă festivă - ei doar au ieşit din câmpul vizual al oamenilor ca Petru, Iacov şiIoan.

Cu toate acestea, Domnului Isus Îi face plăcere să Se uite la ei, pentru că prin parfumul şi frumuseţea lor simplă, ei I-au adus bucurie. Şi tocmai existenţa lor şi păstrarea frumuseţii lor în vale a înviorat inima Stăpânului. Aşa că nu trebuie să te plângi dacă eşti una din aceste flori! selectat

27 Decembrie

L-au pus în f iare . (Psa lmul 105:18)

Fiarele necazurilor şi ale pierderilor, poverile purtate în tinereţe, şi luptasufletului împotriva păcatului, toate contribuie la dezvoltarea unei tenacităţi de fier şi a unei puteri bine direcţionate, precum şi a răbdării şi a tăriei de caracter. Şiaceste trăsături formează temelia indispensabilă şi structura unui caracter nobil.

Nu fugi niciodată de suferinţă, ci rabd-o în tăcere, cu răbdare şi cu supunere,având siguranţa că aceasta este calea lui Dumnezeu de a turna picătură cu picăturăfier în viaţa ta spirituală. Lumea caută lideri de fier, armate de fier, tendoane de fierşi muşchi de oţel. Dar Dumnezeu caută sfinţi de fier, şi întrucât nu există altă calede a da fier naturii morale a poporului Său decât lăsându-i să sufere, El îi lasă săsufere.

Vezi cum se duc cei mai buni ani din viaţa ta în timp ce tu suferi de monotonieforţată? Eşti supărat din cauza împotrivirii, din cauză că nu eşti înţeles şi din cauzăcă eşti dispreţuit de ceilalţi? Suferinţele tale par la fel de dense ca subarboretul cu

care se confruntă cineva care străbate o junglă? Atunci fii tare! Timpul tău nu esteirosit, pentru că Dumnezeu pur şi simplu te pune la regimul Său de fier. Coroana tade fier a suferinţei precede coroana ta de aur a gloriei, şi fierul intră în sufletul tăuca să-l facă tare şi cur ajos. F.B. Meyer

Dar tu nu t e supăra dacă ţ i -e ca lea asp ră ş i r âpoasă ,



Nic i dacă d imineaţa e rece ş i nel in iş t i tă , n ic i dacă amiaza ef ierbin te ;Şi să nu t e aba ţ i n ic i l a s t ânga nici la dreapta ,Ci mergi drept înain te , ş i nu t remura la veni rea nopţ i i ,

Pen t ru că d rumul aces ta t e duce acasă .

28 Decembrie

Bucuraţ i -vă totdeauna în Domnul! Iarăşi z ic: Bucuraţ i-vă! (F i l ipen i 4 :4 )

Cântă un cân tece l a l înc reder i i ,

O, in ima mea!Cântă- l doar pent ru că t rebuie , Aşa cum f runzele înmuguresc;

Aşa cum f lor i le î ş i c ro iesc drum pr in ţărână; Cântă , in ima mea, pent ru că t rebuie .

Nu aş tepta o mul ţ ime nerăbdăto are -Păsăr i pes te păsă r i ;

Es te cân tecu l so l i t a rCel ca re se aude .

Orice g las va începe să cân te în zo r i , Dar tu f i i o pr iv ighetoare , in ima mea!

Cântă pes te zăp ada iern i i , Străpunge nor i i ;

Cântă când se l asă cea ţa -Cântă c l a r ş i t a r e ;

Dar cântă ce l mai f rumos în în tuner ic ; Şi ce l ce nu doarme va auzi .

Şi când El te va auzi cântând, Se va pleca spre tine cu un zâmbet pe faţa Lui binevoitoare. Şi în timp ce va asculta plin de bucurie, va spune: „Cântă, copilulMeu drag. Eu te aud şi vin să te scap. Voi căra în locul tău acea povară. Aşa căsprijină-te tare de Mine, şi drumul acesta va fi din ce în ce mai neted“.



29 Decembrie

Haideţ i … căci am văzut ţara , ş i ia tă că era foarte bună.Ce! Staţ i ş i nu z iceţ i n imic? Nu f i ţ i leneşi ş i porniţ i

să puneţ i s tăpânire pe ţara aceasta . …Dumnezeu a dat -o în mâin i l e voastre ;

este un loc unde nu l ipseşte n imic din tot ce este pe pământ . (Judecători 18:9 -10)

„Haideţi!“ Această poruncă ne arată că este ceva de făcut, ceva hotărât pentrunoi şi că nimic nu devine al nostru dacă nu-l luăm în stăpânire. „Fiii lui Iosif,Manase şi Efraim, şi-au luat în stăpânire moştenirea“ (Iosua 16:4, KJV). „Casa luiIacov îşi va lua înapoi moşiile“ (Obadia 17). „Oamenii fără prihană moştenesc

fericirea“ (Proverbe 28:10).Trebuie să avem o credinţă care-şi însuşeşte când este vorba de promisiunilelui Dumnezeu şi ar trebui să facem din Cuvântul Său proprietatea noastrăpersonală. Un copil a fost întrebat odată ce este credinţa care-şi însuşeşte, şi el arăspuns: „Aceasta înseamnă să iei un creion şi să subliniezi fiecare «pentru mine»,«al meu» şi «mie» din Biblie“.

Ia orice cuvânt doreşti pe care l-a spus El şi spune: „Acest cuvânt estecuvântul meu“. Pune degetul pe o promisiune şi spune: „Este a mea“. Cât dinCuvântul lui Dumnezeu ai primit şi ţi-ai însuşit, şi despre cât din el ai putut să spui:„Acesta s-a împlinit în viaţa mea“? Pe câte din promisiunile Lui ţi-ai scris numeleşi ai spus: „Aceasta s-a împlinit pentru mine“?

„Fiule, … tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău“ (Luca15:31). Nu-ţi pierde moştenirea prin propria neglijenţă.

Când credinţa merge la piaţă, întotdeauna ia un coş.

30 Decembrie

Petru era păz i t în t emni ţă , ş i B i ser ica nu încetasă înal ţe rugăciuni către Dumnezeu pentru e l . (Fapte 12:5 )

Petru era în închisoare, aşteptându-şi execuţia, şi biserica nu avea nici o putereşi nici o influenţă umană care l-ar fi putut salva. Nu exista nici un ajutor pământescdisponibil, ci ajutorul putea fi obţinut doar pe cale cerească. Aşa că biserica s -a



dedicat rugăciunii fierbinţi şi insistente. Şi Dumnezeu a trimis un înger, care „adeşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă“ (v.7). Apoi „au trecut de straja întâia şi adoua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură“ (v.10),şi Petru a fost liber.

Poate există o „poartă de fier“ în viaţa ta, care îţi blochează calea. Ca o pasăreînchisă în colivie, deseori ai lovit în barele de fier, dar în loc să-ţi îmbunătăţeştisituaţia, ai devenit şi mai obosit şi mai extenuat şi ţi-ai pricinuit şi mai multă durere deinimă. Este un secret pe care trebuie să-l afli - secretul rugăciunii cu credinţă .

Apoi, când vei ajunge la poarta de fier, se va deschide aşa cum s-a deschis pentru Petru: „singură“.

Câtă energie irosită şi ce dezamăgire dureroasă va fi evitată odată ce vei învăţasă te rogi aşa cum s-a rugat biserica primară în „camera de sus“ (Fapte 1:13)!Dificultăţile insurmontabile vor dispare şi împrejurările potrivnice vor devenifavorabile odată ce vei învăţa să te rogi - nu cu credinţa ta, ci cu credinţa lui

Dumnezeu. Mulţi din cei dragi ai tăi au fost legaţi de Satan şi întemniţaţi de el anide zile, şi ei aşteaptă pur şi simplu să se deschidă porţile. Ei vor fi eliberaţi înHristos când tu te vei ruga lui Dumnezeu fierbinte şi insistent, cu credinţă. C.H.P.

Situaţiile urgente necesită rugăciuni intense. Când omul însuşi devine o

rugăciune nimic nu poate rezista atingerii ei. Ilie s-a plecat spre pământ pe munteleCarmel cu faţa între genunchi, şi el a devenit rugăciunea.

Rugăciunea rostită nu este întotdeauna necesară, pentru că rugăciunea poate fideseori prea intensă pentru a fi exprimată în cuvinte. În cazul lui Ilie, întreaga luifiinţă era în contact cu Dumnezeu şi era mobilizată împreună cu El împotrivaforţelor răului. Şi vrăjmaşii cei răi ai lui Ilie nu se puteau împotrivi acestui fel derugăciune în formă umană - un lucru de care este mare nevoie astăzi.

din Timpul genunchilor plecaţi „Suspine negrăite“ (Rom. 8:26), aşa sunt deseori rugăciunile pe care

Dumnezeu nu le poate refuza. Charles H. Spurgeon

31 Decembrie

Până a ic i Domnul ne-a a ju ta t .(1 Samuel 7 :12)

Cuvintele „până aici“ sunt ca o mână care arată în direcţia trecutului. „Trecusedestulă vreme … Trecuseră douăzeci de ani“ (v.2), dar chiar dacă ar fi trecutşaptezeci de ani, „până aici Domnul ne-a ajutat“! Fie în sărăcie, bogăţie, boală sausănătate, fie acasă sau în ţări străine, fie pe uscat, pe mare sau în aer, şi fie în



onoare, dezonoare, greutăţi, bucurie, încercări, biruinţe, rugăciuni sau ispite - „pânăaici Domnul ne-a ajutat“!

Ne place întotdeauna să privim la un drum lung străjuit de copaci frumoşi.Copacii sunt o privelişte plăcută şi par să formeze un templu din plante, cu stâlpi

puternici din lemn şi arcade de frunze. În acelaşi fel în care priveşti la un drumfrumos ca acesta, de ce nu priveşti înapoi la drumul anilor vieţii tale? Uită-te laramurile mari şi verzi ale îndurării lui Dumnezeu de deasupra capului şi la stâlpii

puternici ai bunătăţii şi ai credincioşiei Lui care ţi-au adus multă bucurie. Vezi păsări cântând pe ramuri? Dacă te uiţi mai de aproape, cu siguranţă vei vedeamulte, pentru că ele cântă despre îndurarea lui Dumnezeu primită „până aici“.

Aceste cuvinte arată şi spre înainte. Cel care ajunge într-un anumit punct şiscrie cuvintele „până aici“ realizează că n-a ajuns încă la capătul drumului şi că maiare de parcurs o distanţă. Mai sunt încă încercări, bucurii, ispite, bătălii, înfrângeri,

biruinţe, rugăciuni, răspunsuri, trudă şi putere care urmează să vină. Acestea sunt

apoi urmate de boală, bătrâneţe şi moarte. Deci, se termină viaţa după moarte? Nu! Trebuie să mai vină acestea: înviereaîn asemănarea Domnului Isus; tronuri, harfe, şi cântarea psalmilor; a fi „îmbrăcat… în haine albe“ (Apocalipsa 3:5), a vedea faţa Domnului Isus şi a fi în părtăşie cusfinţii; şi a experimenta gloria lui Dumnezeu, plinătatea eternităţii şi bucuriainfinită. Aşa că, dragul meu credincios, „fii tare, îmbărbătează-ţi inima“ (Psalmul27:14), şi cu mulţumire şi încredere înalţă-ţi glasul în laudă, pentru că:

Domnul care „până a ic i“ te - a a ju ta tTe va a ju ta t o t r es tu l că lă to r i e i t a l e .

Când cuvintele „până aici“ sunt citite în lumina cerului, ce perspectiveglorioase şi miraculoase descoperă ele privirilor noastre pline de recunoştinţă!

Charles H. SpurgeonPăstorii din Alpi au un obicei frumos la sfârşitul zilei; ei îşi cântă unul altuia

un rămas bun de seară Aerul este atât de curat încât cântările se pot auzi la distanţe

Izvoare in Desert

Documents

Transcript of Izvoare in Desert