IZOMERIE

1. Izomerii de constituţie -diferă prin ordinea/modul/succesiunea de legare al atomilor, fãrã a ţine seama de aranjarea

spaţialã a acestora

-au proprietăţi fizice şi chimice diferite

- izomeri de catenă (Ex.butan/izobutan)

- izomeri de funcţiune (ex. Alcooli/eteri; acizi monocarboxilici/esteri, nitroderivaţi/aminoacizi)

-AU ACEEAŞI FORMULĂ MOLECULARĂ

- izomeri de poziţie (ex. 1-clorbutan/2-clorbutan,

1-butena/2-butena)

-izomeri de compensaţie (ex. Dietileter/metil-propil-eter; propilamina/etil-metil-amina/trimetil-

amina) !!! NU sunt izomeri de funcţiune

-Tautomerii – (-C=C-OH (enoli)/ -CH-C=O (compuşi carbonilici)) – difera prin pozitia unui H si a

unei duble legaturi

Izomeri de configuraţie

-Aranjări spaţiale statice care diferă prin modul de aranjare a atomilor în spaţiu în

raport cu un plan (al legăturii pi sau ciclul saturat) sau un centru de simetrie

(carbon asimetric) din cadrul moleculei.

!!!! - Izomerii de configuraţie se pot prezenta sub forma mai multor izomeri de

conformaţie

2. Stereoizomerii

-Atomii sunt legaţi în aceeaşi succesiune

-Compuşii diferă prin orientarea spaţială a atomilor

-“STEREOS” – în spaţiu

Izomeri de conformaţie – Conformeri

- Aranjamente spaţiale dinamice ce apar ca urmare a rotaţiei atomilor în jurul unei

sau a mai multor legături sigma

Stereoizomerii sunt izomeri de configuraţie

-Enantiomeri (sunt izomeri optici) (au proprietăţi chimice, fizice identice)

-Diastereoizomeri (au proprietăţi chimice, fizice diferite)

-izomeri geometrici (diastereoizomerie geometrică)

-izomeri optici (apar la compuşi cu >2 atomi de C asimetric

-anomeri

!!!!!

Izomerii optici sunt enantiomeri şi diastereoizomeri optici

Anomerii sunt izomeri sterici, respectiv sunt un tip particular de diastereoizomeri

(izomeri de distanţă)

IZOMERI GEOMETRICI

-Diferă prin aranjamentul spaţial al atomilor sau a grupelor de atomi (de la acelaşi

atom de carbon) faţă de un plan de referinţă: planul legăturii duble (alchene) sau

planul unui ciclu (cicloalcani)

- Izomeri cis-trans – cu perechi de substituenţi identici

-Izomeri E (entgegen)/Z (zusammen) – cu substituenţi diferiţi

Perechea de referinţă: Substituenţii cu Z (număr atomic) cel mai mare

!!!! Izomerii Cis-Trans, E/Z – sunt diastereoizomeri (izomeri de distanţă)

IZOMERIA OPTICĂ

-Substanţe optic active - au proprietatea de a roti planul luminii polarizate atunci când

aceasta trece prin ele

-Activitatea opticã este corelatã cu asimetria/lipsa de simetrie a unei structuri

Molecule chirale – molecule cu cel puţin un atom de carbon asimetric, molecule care nu se

suprapun peste imaginea lor în oglindă sau care nu au un element de simetrie

-Carbon asimetric = C optic activ = C hibridizat sp3 cu 4 substituenţi diferiţi

Izomeri optici

-Enantiomeri, antipozi optici - izomeri de configuraţie aflaţi în relaţia de obiect-

imagine în oglindă cu proprietăţi fizice şi chimice IDENTICE, ce diferă prin sensul

de rotire a planului luminii polarizate în direcţii opuse cu acelaşi număr de grade.

Moleculele acestora sunt chirale.

-Dextrogire (+) - rotesc planul luminii polarizate spre dreapta

-Levogire (-) - rotesc planul luminii polarizate spre stânga

-Amestec racemic - amestec echimolecular a doi enantiomeri, optic inactiv

prin compensarea intermolecularã.

Diastereoizomerii – izomeri care nu sunt în relaţia de obiect-imagine în

oglindă. Pot fi geometrici sau optici. Au proprietăţi fizice şi chimice diferite.

Condiţii de existenţă a enantiomeriei:

-Cel puţin un atom de carbon asimetric

-Relaţie obiect-imagine în oglindă

-Enantiomerii trebuie sa fie nesurperpozabili prin translaţie sau rotaţie în

plan

Pentru compuşi cu mai multi atomi de C asimetric:

-Numărul de enantiomeri = 2n (n= nr. de atomi de C asimetrici)

-Numărul de perechi de enantiomeri = 2n /2

Pentru compuşii optic activi cu 2 sau mai mulţi atomi de C asimetrici cu

substituenţi identici (de obicei cu plan de simetrie):

-numărul de enantiomeri este 2n /2

-Numărul de stereoizomeri este cu unul mai puţin

-Mezocompuşi – compuşi cu 2 atomi de C asimetric, optic inactivi prin

compensare intramoleculară datorită existenţei unui plan de simetrie,

superpozabili

-Diastereoizomerii – izomeri de configuraţie (optici, geometrici) între care nu

există relaţia obiect-imagine în oglindă

-Diastereoizomerii optici au cel puţin un atom de C cu configuraţie identică şi cel

puţin unul cu configuraţie diferită

Mezocompus Enantiomeri

1 2 3 4

Perechile:

-1 cu 3; 1 cu 4

-2 cu 3; 2 cu 4 Diastereoizomeri

AMINOACIZI. PEPTIDE.PROTEINE

Aminoacizii - sunt compuşi cu funcţiuni mixte: Grupări functionale – grupa carboxilică - COOH - grupa - NH2

Aminoacizii naturali – ALFA-aminoacizi

AA naturali (alfa) - optic activi (au C asimetric) - molecule chirale

Glicocolul (glicina) – optic inactiv (fără C asimetric) – moleculă achirală

Aminoacizi esentiali (8/9) – AA ce nu pot fi sintetizati de organismul uman – aport exogen (alimente)

LISINA – sursa de acetilCoA

VALINA

FENILALANINA – precursor de tirozina, catecolamine (adrenalină, noradrenalină, etc)

TREONINA

TRIPTOFAN – mediatorii SNC – serotonina

METIONINA – intermediar în sinteza cisteinei

LEUCINA - are aceeaşi cale de biosinteză în plante ca şi valina

IZOLEUCINA

HISTIDINA (dupa unii autori este condiţionat esenţială)

Aminoacizi condiţionat esenţiali – în mod normal nu sunt necesari în dietă, fiind suplimentaţi exogen în cazul unor

populaţii specifice ce nu şi-i pot sintetiza (anumite boli genetice – fenilcetonurie): CISTEINA, GLICINA,

GLUTAMINA, TIROZINA

Nomenclatură

ACID ASPARTIC = ACID ASPARAGIC

1. Caracterul amfoter al aminoacizilor (- COOH + -NH2 în aceeaşi moleculă):

- În soluţie, amino-acizii sunt disociaţi cu formare de amfiioni pHi = pH izoelectric = pH-ul la care disociaţia acidă a AA = cu disociaţia bazică -Comportare în câmp electric – funcţie de pH-ul mediului

- Mediu acid: AA sub formă de CATION (NH3+) migrează spre CATOD (negativ)

-Mediu bazic: AA sub formă de ANION (COO-) migrează spre ANOD (pozitiv)

-Soluţiile de AA sunt soluţii tampon - pH-ul lor rãmâne constant la adaosul unor cantităţi limitate de acizi sau baze, acestea fiind neutralizate de aminoacid: -AA monoamino-monocarboxilici – 2 sisteme -AA diamino-monocarboxilici, monoamino-dicarboxilici – 3 sisteme -SISTEM TAMPON – acid slab (RCOOH) + sarea acidului cu o bază tare, bază slabă (RNH2+ sarea bazei cu un acid tare

Reacţii datorate grupei carboxil (- COOH) – comune cu ale acizilor carboxilici -Formare de săruri cu compuşii cu caracter bazic (metale, oxizi metalici, baze) -Transformarea în derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici (esteri, anhidride, amide, etc.) Ex. esterificare Reacţii datorate grupei amino (NH2) – comune cu ale aminelor alifatice şi/sau aromatice -Formarea de săruri cu acizii -NH3

+X-

-Acilare - cu cloruri şi anhidride de acizi, acizi carboxilici – AA acilaţi la azot -Alchilări - cu halogenuri sau sulfaţi de alchil (ex. (CH3)2SO4) – AA alchilaţi la azot

derivat cuaternar (BETAINĂ) -Reacţia cu acidul azotos (azotit de sodiu şi HCl) – hidroxiacizi, azot molecular

– rezultă prin condensarea/policondensarea a-AA

Oligopeptide – 2- 10 resturi de monomer

Polipeptide – 11- 50 resturi de monomer

Proteine - gradul de policondensare > 50

Peptide simple – formate prin condensarea aceluiaşi AA

Peptide mixte – formate din resturi ale unor aminoacizi diferiţi

Legãtura peptidică – legătură amidicã ( -CO-NH- )

PEPTIDE

+ H2O

+

Dipeptide izomere

(Ser-Ala)

(Ala-Ser)

Primul AA reacţionează cu –COOH (NH2 liber)– se numeşte AA N-terminal

Ultimul AA are gruparea COOH liberă – se numeşte AA C-terminal

PEPTIDELE formate NUMAI din AA monoamino-monocarboxilici au DOAR un

COOH terminal şi o grupă –NH2 terminală

Exerciţiu: -O peptidă formată din 100 resturi de AA are în structură 9 grupe aminice libere şi 23 de grupe

carboxilice libere. În urma reacţiei de hidroliză va pune în libertate un număr de:

-AA monoamino-monocarboxilici = ?

-Numărul de AA diamino-monocarboxilici = ?

-Numărul de AA monoamino-dicarboxilici = ?

-Criterii de clasificare: solubilitate, structură, compoziţie, comportare chimică, rol biologic

-Proteine simple dau la hidrolizã numai aminoacizi (ex. albumina din serul sanguin)

-Proteine conjugate, heteroproteine, (proteide) - dau la hidrolizã şi compuşi neproteinici:

-Glucide, zaharide (glicoproteine) - fibrinogen

-lipide (lipoproteine) – enzime, antigeni, proteine de mebrană

-acizi nucleici (nucleoproteine) - histone

-esteri fosfonici (fosfoproteine) – caseina (lapte)

-metale (metaloproteine – Ex. hemoglobina)

Proteine fibroase (scleroproteine, proteine structurale) (practic insolubile în apă):

fibrina (sânge), fibroina (mătase), keratina (unghii, păr), colagenul

(ţesuturi de legătură, piele, etc), elastina, proteinele musculare (miozina)

Proteine globulare (în general solubile/parţial solubile în apă cu care formează soluţii coloidale):

hemoglobina, albumina, globulinele (plasmă), gluteinele (cereale), fibrinogen, caseina, hormonii

proteici (insulina), enzime (ribonucleaze). Fibrinogenul prin hidroliza partiala se tranasforma in fibrina

insolubila

Proteine care nu pot fi hidrolizate fiziologic de enzimele digestive (transformare în AA constituenţi):

keratina

DENATURAREA proteinelor (degradarea ireversibilă/reversibilă):

-agenţi fizici – temperatura, radiaţii, ultrasunete, agenţi mecanici

-agenţi chimici – acizi tari, baze tari, electroliţi, metale grele, detergenti

Proteine

Structurã primarã a proteinei – succesiunea de

legare a AA (cunoaşterea felului AA componenţi ai

unei peptide sau proteine şi a ordinei lor de legare

Structura secundarã a proteinei este determinatã

de apariţia legãturilor de hidrogen inter- şi intra-

moleculare cu participarea legãturilor amidice din

peptide (pe un singur lanţ). Catena peptidicã adoptã

o conformaţie rãsucitã sub formã de elice sau una

încreţitã (plisatã).

Structura terţiarã a proteinelor (aflate sub formă

de elice) se datoreazã stabilirii de legături între

lanţurile laterale ale catenei polimere: forţe van der

Waals de inducţie şi dispersie, legãturi de hidrogen,

ion-ion, ion-dipol, electrovalente şi chiar legãturi

covalente (punţi -S-S generate prin oxidarea

resturilor de cisteinã)

Structura cuaternarã (supramoleculară) a

proteinelor reprezintã un mod superior de

organizare şi agregare cu participarea mai multor

tipuri de elici alfa. Ele se realizeazã cu intervenţia

aceloraşi forţe care determinã structura terţiarã, dar

de aceastã datã stabilite între catene (elici) diferite.

ENZIME

-Proteine sau proteide naturale ce catalizează reacţiile biochimice din organism

-Au rol de catalizator al unor procese biochimice

-Măresc viteza de reacţie

-Activitatea este dependentă de temperatură, pH, co-factori (ioni metalici), co-

enzime (îşi îndeplinesc functia catalitica asupra substratului numai in prezenţa unei

enzime), specificitate de substrat

Tipuri de enzime:

-După tipul reacţiei la care participă:

-HIDROLAZE - hidroliză

-TRANSFERAZE – transferă grupări funcţionale (Ex. Metil-transferaze, acil-

transferaze)

-LIGAZE – leagă noi molecule (EX. ADN-ligaze)

-OXIDAZE, DEHIDROGENAZE – oxidează (Ex. Alcool-dehidrogenaza)

-REDUCTAZE, HIDROGENAZE (reduc, hidrogenează)

-POLIMERAZE (ADN-polimerază)

HIDROLAZE - hidrolize de esteri, amide, peptide în prezenţa apei

ENZIME REACŢII CATALIZATE PRODUŞI REZULTAŢI

Esteraze Hidroliza grupei esterice

Carboxiesteraze Esteri ai acizilor carboxilici (ex. Butirat de etil) acizi carboxilici + alcooli

Lipaze Lipide Acizi graşi + glicerină

Fosfataze Esteri ai acidului fosforic acid fosforic + alcooli

Glicozidaze Legături glicozidice

Oligozaharidaze - Invertaza Hidrolizează zaharoza a-glucoză + b-fructoză

Polizaharide - a-Amilaze

- b-Amilaze

- Celulaze

Hidrolizează amidonul şi glicogenul

Hidrolizează celuloza

a-glucoză + maltoză (dizaharid 1,4)

b-glucoză

Amidaze Legătura amidică (-CO-NH-)

Asparaginaza Hidrolizează Asparagina Acid aspartic + NH3

Glutaminaza Hidrolizează Glutamina Acid glutamic + NH3

Proteaze, peptidaze Legături peptidice Peptide, Aminoacizi

Endopeptidaze (tripsina,

chimotripsina, pepsina Legături peptidice ale AA non-terminali Peptide

Exopeptidaze

- carboxipeptidaze

- aminopeptidaze

Legătura peptidică a AA C-terminal (ultimul)

Legătura peptidică a AA N-terminal (primul)

Nucleaze Legătura dintre nucleotide (fosfat) Baze azotate purinice, pirimidinice,

oze

ACIZI NUCLEICI

ACIZI NUCLEICI (ADN, ARN) - formaţi din nucleotide legate între ele printr-o legătură esterică cu

acidul fosforic

NUCLEOTIDE - nucleozide fosforilate (legături esterice)

ADN – structură de elice dublă, 2 catene nucleotidice între care se stabilesc legături de hidrogen, între

bazele azotate complementare

ARN – cel mai adesea monocatenar

ARN mesager (ARNm) - copiază informaţia genetică dintr-un fragment de ADN şi o aduce, ca

pe un mesaj, la locul sintezei proteice.

ARN ribozomal (ARNr) - intră în alcătuirea ribozomilor (rol în sinteza proteică)

ARN de transfer (ARNt) - transferă AA la locul sintezei proteice. Are porţiuni bicatenare

NUCLEOZIDĂ = baze azotate purinice (A, G) sau pirimidinice (C, T, U) + oză (1’-5’) – riboza

(ARN) sau dezoxiriboza (ADN)

HN

N

O

O

CH3

H

HN

N

O

OH

HN

N

NH2

OH

Timina Uracil Citozina

Baze puriniceBaze pirimidinice

N

N

NH2

N

N

H

HN

N

O

H2N N

N

HH

Adenina Guanina

Baze ADN – T, C, A, G

Baze ARN - U, C, A, G

Baze complementare – purinice-pirimidinice Ex. A-T(U); C-G

Nucleotide (nucleozide fosforilate)

trifosfat (TP) - forma activadifosfat (DP)monofosfat (MP)

5'CH2OP OP

O

O

O

O

OP

O

O

OH5'CH2OP OP

O

O

O

O

OH5'CH2OP OH

O

O

Nucleozida

oza

baza azotatariboza R = OH2'desoxi-riboza R = H 5'

4'

3'2'1'

O

R OH

CH2OH

G

H

N

NHN

N

O

H2N

kinaze (enzime ce fosforileaza)

Oze (aldopentoze):

Riboza – pt. ARN

Desoxi-riboza – pt ADN

5'CH2OP OP

O

O

O

O

OP

O

O

OH3'

G

OH OH

T3'

CH2OP OP

O

O

O

O

OP

O

O

OH5'

5'CH2OP OP

O

O

O

O

OP

O

O

OH3'T

O

OH

G3'

CH2OP

O

O

5'

Anti-sens

5' - 3

'

3'

5'

3'

5'

5'

3'

5'

3'

C

C

A

A

T

G

T

C

HO3'

5'

Alungire

-PPi

PPi (acid pirofosforic) = HO P O P OH

O

O

O

O

C

C

A

A

T

G

T

C

OH3'

5'

polimeraza

G P P P

OH

T P P P

OH

T P P P

OH

C P P P

OH

Legarea nucleotidelor – sens 5’ (prima) – 3’ (următoarea), etc. - prin intermediul unei singure

grupări fosfat; două se elimină sub formă de acid pirofosforic

Polimerazele

- leagă nucleotidele (5’-3’)

- leagă bazele azotate de pe cele două catene

+

Legătură esterică

Vitamine hidrosolubile

-complexul B,

-C (acid ascorbic),

-H (acid p-aminobenzoic)

Vitamine liposolubile: A (retinol), D (ergocalciferol), E (tocoferol), K (antihemoragică)

Sulfonamide (sulfamide antibacteriene) – Sulfatiazolul, Prontosilul roşu

Penicilinele – antibiotice antibacteriene

Aspirina (acid acetilsalicilic) – antiinflamator, antipiretic, analgezic, antiagregant plachetar

Paracetamol (antiinflamator, analgezic, antipiretic)

Diclofenac, Ibuprofen – antiinflamatoare

Papaverina – antispastic

Barbituricele (Fenobarbital) – induc somnul

Medicamente care sunt şi stupefiante (au şi proprietăţi halucinogene sau dau dependenţă –

DROGURI)

Morfina, barbituricele, Codeina

Droguri (exclusiv) – Heroina, Cocaina, LSD (dietilamida acidului lisergic)

Hormoni peptidici

-proteine (numai AA) – vasopresina, hormonul tireotrop (TRH), insulina

(hormon pancreatic, reglează concentraţia de glucoză din sânge)

-glicoproteine: hormonul luteinizant (LH), hormonul foliculinostimulant

(FSH)

Hormoni non-peptidici

-Hormoni lipidici si fosfolipidici: derivati din acidul linoleic, acidul

arahidonic, fosfolipide

-Hormoni steroidici: derivati din colesterol: hormonii corticosteroizi

(prednison, hidrocortizon, etc), testosteronul

-Monoamine – derivate din AA prin decarboxilare (adrenalina,

noradrenalina, dopamina, etc)

ZAHARIDE (GLUCIDE)

Compuşi cu funcţiuni mixte polifuncţionali de tip polihidroxicarbonilic (-OH + -C=O)

-monozaharide – 1 oză

-zaharide complexe

-oligozaharide - 2 < n < 10

-polizaharide - n>10

Clasificarea monozaharidelor

-După tipul grupei carbonilice – aldoze, cetoze

-După numărul de atomi de carbon – trioze, tetroze/tetruloze, pentoze/pentuloze, hexoze/hexuloze

-În funcţie de configuraţie – seria D, seria L

Aldopentoză Aldohexoze Cetohexoză

Configuraţie relativă

(arbitrară, relaţionat la Aldehida glicerică)

Configuraţie absolută

(determinată prin metode analitice)

L -oze Sunt imaginea în oglindă a celor din seria D

D = configuraţie absolută (+) = izomer dextrogir = sens de rotaţie a

luminii polarizate = enantiomer

!!! Apartenenţa la seria D sau L nu se corelează cu sensul de rotaţie (+) sau (-) a planului luminii

polarizate. D-fructoza este levogiră, D-glucoza este dextrogiră.

Monozaharidele, cu excepţia cetotriozei, sunt chirale continând unul sau mai mulţi atomi de

carbon asimetrici (C hibridizat sp3 cu 4 substituenţi diferiţi) (centre chirale)

- pot exista sub forma mai multor izomeri optici (enantiomeri) - 2n, unde n reprezintã numãrul

centrilor chirali (numărul de atomi de C asimetrici).

-Enantiomerii = izomeri sterici, stereoizomeri

-Nr. perechi enantiomeri = 2n/2

MODALITĂŢI DE SCRIERE A STRUCTURII ZAHARIDELOR

Structură liniară Structură ciclică (formule de proiecţie Fischer) Formule de perspectivă Haworth Conformeri

(2)

Formule de proiecţie

Fischer

- gruparea carbonil se poate adiţiona la grupãrile OH de tip alcoolic semiacetali

Legătură eterică intermoleculară

Formule de perspectivă

Haworth

a-glucoza, b-glucoza (diferă prin poziţia HO glicozidic) = izomeri sterici (diastereoizomeri) = ANOMERI

HO glicozidic

(semiacetalic)

Proprietăţi fizice

-Sunt solubile în apă

-La încălzire se caramelizează şi apoi se carbonizează

-Au activitate optică

Proprietăţi chimice

-Pentru grupele OH

-esterificarea glucozei (anhidride de acizi, cloruri acide) derivaţi pentaacilaţi

- eterificarea glucozei (halogenuri de alchil, sulfaţi de alchil)

- hidroxilul glicozidic are reactivitate mãritã în raport cu restul grupelor hidroxil din

moleculã. Poate fi alchilat selectiv prin tratare cu alcooli în catalizã acidã glicozide

-Pentru gruparea carbonil

Oxidarea monozaharidelor

1. Oxidarea blândă (reactivii Fehling şi Tollens, apă de brom, acid azotic diluat)

Glucoză acid gluconic

3. Oxidarea energică (acid azotic concentrat) Acizi dicarboxilici Acizi zaharici

glucoza acid D-glucaric, acid D-glucozaharic

2. Oxidarea în condiţii specifice (enzimatic sau prin protejare preventivă) Acizi uronici

Reducerea monozaharidelor POLIALCOOLI (pentitoli, hexitoli (hexahidroxohexan))

Sisteme reducătoare - metale active (Zn, Fe) în mediu acid, alcool şi Na metalic, H2/Ni, Pt

Fructoză D-sorbitol + D-manitol Glucoza D-sorbitol

Oxidarea poziţiei 6

(hidroxilul primar)

Fermentaţia alcoolică (enzimatic) - transformarea unei hexoze, capabilă să fermenteze, în CO2

şi alcool etilic.

Dizaharide

- Oligozaharide - prin hidroliză acidă sau enzimatică se scindează în două molecule de monozaharidă,

identice sau diferite

-Monozaharidele sunt legate printr-o legătură glicozidică (eter) - C−O−C-

Dizaharide reducătoare (MALTOZA, CELOBIOZA, LACTOZA)

– legătura glicozidică se formează între hidroxilul glicozidic al unei monozaharide şi un hidroxil alcoolic

al celeilalte monozaharide – legătură monocarbonilică (legătură 1-4) (legătură ozido-oză)

- Reacţionează cu R. Fehling şi Tollens

MALTOZĂ = dimer de a-D-glucopiranoză legată 1-4

CELOBIOZA = dimer de b-D-glucopiranoză legată 1-4, rezultă prin hidroliza celulozei

LACTOZA = b-D-galactopiranoză legată 1-4 de a-D-glucopiranoză

b

galactoza

b b

Dizaharide nereducătoare (ZAHAROZA)

a-D-glucopiranoză legată 1-2 de b-D-fructofuranoză – LEGĂTURĂ DICARBONILICĂ

– legătură 1-2 (între hidroxilii glicozidici) (legătură ozido-ozidică)

POLIZAHARIDE

-polieteri rezultaţi prin condensarea monozaharidelor

-Mase moleculare mari

-(C6H10O5)n - HEXOZANI

-La tratare cu acizi sau enzime, pot hidroliza parţial oligozaharide

- hidroliza total monozaharide

- Hidroliza enzimaticã este stereospecificã

Celuloza (C6H10O5)n

- polimer de b -D-glucopiranozã, legãturi b-(1,4)-glicozidice (n=700-800, n=2500-3000)

-fiecare rest monozaharidic conţine 3 grupe hidroxilice libere

-Caracter slab reducător, rezistenţă mecanică crescută,

-Insolubilă în apă, solvenţi organici

-solubilă în reactiv Schweizer - hidroxid tetraminocupric (cuproxam) [Cu(NH3)4(OH)2]

-Fără gustul dulce al zaharidelor

-Reacţia de hidroliză (acizi minerali, temperaturi crescute, enzime) Celobioză b -D-

glucozã

[C6H7O2(OH)3]n

- Obţinerea xantogenatului de celuloză

-Celuloză (caracter acid) + NaOH (conc.) Alcaliceluloză primară

-Alcaliceluloza + sulfură de carbon xantogenat de celuloză utilizat pentru obţinerea mătăsii

vâscoză şi a celofanului (prin filare în mediu de acid sulfuric)

- Esterificarea cu anhidridă acetică, clorură de acetil acetat de celuloză

(mătase acetat)

-Esterificare cu acid azotic (în prezenţa acidului sulfuric) Nitroceluloză (colodiu,

fulmicoton, celuloid, lacuri nitrocelulozice)

!!!! Pentru probleme în care se dă procentul de azot conţinut în nitroceluloză

Mnitroceluloza = Mceluloza –xMH + xM-NO2

Fiecare atom de H substituit în celuloză este înlocuit cu o grupare nitro

AMIDONUL

-Unităţi de a-glucopiranoză, CARACTER REDUCĂTOR

-Amiloza – miezul granulei de amidon, structură filiformă, resturi de a-glucoză legate 1-4, solubilă în

apă caldă, 20% din masa amidonului (n=600-1200)

-Amilopectina, învelişul granulei de amidon, structură ramificată, resturi de a-glucoză legate

1-4 şi 1-6, insolubilă în apă caldă, 80% din masa amidonului (n=6000-36000)

-Hidroliză (enzimatică sau chimică)

-Parţială Dextrine

-Totală Maltoză, a-glucoză

GLICOGENUL

-Structură similară cu cea a amilopectinei, n=3000-6000

-Rezervă energetică

-Structură ramificată

-Polimer de a-glucopiranoză legate 1-4 şi 1-6