Autor:CONSTANTIN TOFAN

profesor de istorieColegiul Tehnic

"Dumitru Mangeron"Bacau

SUMARConcept. DefiniţieDomenii de manifestare si cercetareIzvoare. SurseMetode de cercetareIstoriografie universalăIstoriografie româneascăIstoriografie personalăImportanţă şi semnificaţii

Concept. Definiţie

Istoria excepţionalului a fost prezentă în lucrările a numeroşi istorici. Această titulatură este întâlnită rar în lucrările istoriografice.

Excepţionalul se referă de cele mai multe ori la evenimentul pe termen scurt şi nu la fenomenul pe termen lung.

Istoria excepţionalului se referă la evenimentele şi fenomenele istoriei fizico-geografice şi a mediului înconjurător.

Domenii de manifestare si cercetare

Clima şi manifestările climaticeFenomene astronomiceCalamităţi naturaleEpidemii şi epizotiiPerioadele de foameteMentalităţiInfluienţa acestora asupra evoluţiei civilizaţiei

umane

Clima şi manifestările climaticeFenomene astronomiceCalamităţi naturaleEpidemii şi epizotiiPerioadele de foameteMentalităţiInfluienţa acestora asupra evoluţiei civilizaţiei

umane

Izvoare. SurseIzvoare tradiţionale:

documentare(mai puţin folosite) narative geografice(relatări ale călătorilor străini) narativ istorice(cronici, letopiseţe, anale) narativ literare

Izvoare netradiţionale: însemnări de pe cărţi vechi-foarte importante

pentru cercetătorii ce se ocupă de această problematică)

Izvoare etno-folcloriceObservaţiile meteorologice din ultimile două, trei

secole(în special pentru istoria climei)

Metode de cercetareo Tradiţional utilizate de istorici-apelul la sursele

scrise(analiza, sinteza şi interpretarea informaţiilor oferite de acestea)

o Netradiţionale(în special pentru istoria climei) Exploatarea observaţiilor meteorologice înregistrate(în

Anglia din 1690; în Franţa din secolul al XVIII-lea; în România din a doua jumătate al secolului al XIX-lea)

Dendroclimatologia-studierea cercurilor de creştere de la arbori

Fenologică-pe baza înregistrărilor scrise se iau în considerare fenomenele vegetale, cum ar fi răsărirea plantelor, înflorirea, coacerea şi recoltarea. De exemplu, culesul viilor până la Revoluţia franceză se făcea la ordinul seniorului, dată înscrisă în Arhivele comunale. Un alt exemplu, înflorirea cireşilor în Japonia. La Kyoto s-au păstrat înregistrări incă din secolul al IX-lea.

Metode de cercetare

Metoda glaciologică care se bazează pe studierea gheţarilor din Alpi şi a calotei glaciare din Groenlanda.

Metoda palinologică constând în studierea grăuncioarelor de polen existente în diferite situri arheologice. De exemplu, pe baza acestei metode s-a demonstrat că în neolitic unele plante se cultivau mult mai la nord sau aveau un areal de expansiune mult mai la nord decât în zilele noastre. În felul acesta s-a putut stabili că mileniul al patrulea înainte de Hristos a fost “un mileniu însorit”. A existat o climă mai caldă, favorabilă agriculturii primitive.

Istoriografia universală Primele menţiuni ale “excepţionalului”, în istoriografia

universală, în accepţiunea dată de noi, se regăsesc încă de la primele producţii istoriografice, sub forma inserării evenimenţialului de asemenea natură în operele respective, dar fără a putea fi corelat în serii coerente.

În secolul al XIX-lea şi la începutul celui următor, aria investigaţiei istorice s-a lărgit considerabil.

Apare ideea “determinismului geografic” şi în special cel climatic( la începutul secolului al XX-lea).

Oraşul stat in lumea greacă

Legătura dintre spaţiul geografic şi regimul politic

undeva în Asia s-a produs, la un moment dat, o mare secetă. Populaţiile nomade, având ca principală ocupaţie creşterea animalelor s-au deplasat spre apus unde, ciocnindu-se cu alte neamuri, s-au impus, determinând migraţia acestora. A fost o reacţie de dislocare în lanţ, ajungându-se astfel la limesuri.

răcirea climei, care a determinat migraţii pe axa nord-sud, situaţie în care neamurile germanice ajung la frontierele provinciilor europene.

imperiul nu a acoperit întreg spaţiul geografic al continentului şi seminţiile din exterior erau atrase de bogăţia şi, în general, de civilizaţia romanilor.

Cauzele marilor migratii

Criterii geografice in impartirea Imperiului Carolingian

Şcoala Analelor din istoriografia franceză a perioadei interbelice, şi apoi a perioadei postbelice, a lărgit considerabil aria investigaţiei istorice şi a încadrat “excepţionalul “ în preocupările istoricilor.

Printre primii istorici care au abordat noua problematică se numără Lucien Febvre cu “La Terre et l’evolution humaine” care susţine ideea posibilismului geografic, nu a determinismului de acest gen; Fernand Braudel este un alt autor care abordează această problematică, în “Civilizaţia materială şi capitalismul”.

Istoriografia universală

Istoriografia universală Remarcăm posibilităţile imense pe care le au istoricii

francezi: multe şi diverse surse istorice, cum ar fi arhive complete atât locale cât şi naţionale, ediţii complete ale izvoarelor narative şi documentare. Toate acestea prezente încă din secolele trecute şi care au făcut posibilă o nouă tratare istoriografică a vechilor teme deja abordate, dar şi elaborarea unor noi proiecte de cercetare , cum ar fi “Istoria climei” .

Istoria climei a fost un program de cercetări lansat de Emanuel Le Roy Ladurie în perioada postbelică în ”L’Histoire du climat depuis l’an mill”. A introdus ideea unei istorii noi, a unei istorii fizice, geografice alături de istoria umană. O altă lucrare a lui Emanuel le Roy Ladurie-Le climat de la France(1776-1792).

Referinţe asupra aspectelor climatice din istorie se regăsesc şi la alţi istorici francezi din “Şcoala Analelor”, cum ar fi: Jacques le Goff, Georges Duby în “Anul o mie” care reprezintă o tratare noua faţă de lucrarea cu titlu identic a lui Henri Focillon din perioada interbelică şi care analizează aspectele politice.

Fatidicul an 1000 şi mentalul colectiv european

În timpul regelui Robert a apărut pe cer, în partea de apus, una din acele stele care sunt numite comete; fenomenul a început în luna septembrie, într-o seară la căderea nopţii, şi a durat aproape trei luni. De o strălucire puternică, cometa lumina o mare parte din cer şi apunea spre cântatul cocoşilor. Şi, în acelaşi timp, mai multe oraşe, castele şi mănăstiri din Galia şi Italia, au fost distruse de flăcări, printre care Charroux, biserica Sfânta Cruce din Orleans şi mănăstirea Sfântul Benedict din Fleury.

În anul 1023 s-a văzut în partea sudică a cerului, în zodia Leului, două stele care s-au bătut între ele toată toamna, cea mai mare şi mai luminoasă venea dinspre răsărit, cea mică de la apus. Cea mai mică alerga ca şi cum ar fi fost speriată şi furioasă pe lîngă cea mare, dar aceasta nu o lăsa să se apropie şi lovind-o cu raze strălucitoare o respungea spre apus.

Ademar de Chabannes

Istoriografia universală Jean Delumeau- “Frica o cetate asediată”. Francois Lebrunn- “Oamenii şi moartea în Anjou”. Istoricii francezi au realizat serii termice complete,

situaţie existentă şi la alţi istorici occidentali, cum ar fi Ian de Vries pentru Olanda. Acesta a pornit de la analiza registrelor de navigaţie pentru canalul Harleem- Leiden începând cu anul 1634 . A stabilit nivelul temperaturilor hibernale pe baza înregistrărilor perioadelor de oprire a navigaţiei datorită îngheţului.

S-au mai remarcat şi alţi istorici occidentali, cum ar fi cei germani, englezi, americani şi maghiari

Istoriografia româneascăPreocupările istoricilor români sunt contemporane cu cele ale istoricilor occidentali.

Remarcăm, în primul rând, activitatea folcloriştilor şi etnografilor: Artur Gorovei, Teodor Burada, Tudor Pamfile, Simion Florea Marian. Alţi autori din acest domeniu, cu preocupări strict pe acest domeniu, amintim pe Elena Voronca cu lucrarea “Datinile şi credinţele poporului român”, Traian Gherman care a scris “Meteorologie populară. Observări, credinţe şi obiceiuri”(1928), Vlad Manoliu cu “Mic dicţionar de astronomie şi meteorologie ţărănească”.

Dintre lucrările istoricilor propriu-zişi amintim: “Contribuţii la cunoaşterea foametei celei mari din timpul lui

Dumitraşcu Cantacuzino” din “Arhiva românească”(1935, 1936) de Constantin Stoide.

“Istoria ţării prin cei mici” de Nicolae Iorga. “Istoria ciumei” de Samariano. “Alimentaţia poporului român în cadrul geografiei şi

antropogeografiei şi istoriei economice”, 1939, de Ioan Claudian.

Istoriografia românească “Foametea din 1660 în Ţara Românească” în “R.I.R”,

XVI, scrisă de Gheorghe Georgescu. “Foametea şi epidemiile din Moldova în secolele XVI-

XVII” în “Revista medico-chirurgicală”, 1963, de Dumitru Ciurea.

“Ani ploioşi, ani secetoşi” în “R.P.R”, 1963, de Nicolae Topor.

“Factori determinanţi în evoluţia demografică a Ţării Româneşti in secolul al XVII-lea” în “S.M.I.M”, 1974, de Lia Lehr.

“În reflectorul istoriei clima” de Vasile Liveanu în “Magazin istoric”.

“Climatologia istorică” de Lucian Boia in “Revista de istorie”.

“Cavalerii apocalipsului. Calamităţi naturale din trecutul României până la 1800” de Paul Cernovodeanu şi Paul Binder.

Istoriografia românească “Variaţii climatice şi mentalităţi colective în

secolul al XVIII-lea şi începutul celui de al XIX-lea” în “Studii şi comunicări Satu Mare” de Teodor Nicoară.

“Clima, agricultura şi societatea în Ţara Românească şi Moldova sub fanarioţi” în “Revista de istorie”, tom 42, de Ioana Constantinescu.

“Clima, climatologia şi istoria” în “A.I.I.A.C”, XVI, 1973 de Samuil Goldenberg.

“De la milă la filantropie. Instituţii de asistare a săracilor din Ţara românească şi Moldova in secolul al XVIII-lea” de Ligia Livadă Cadeschi.

Calamităţi naturale in Evul Mediu

Apără-ne, Doamne, de foamete, de ciumă şi de război !

(incantaţie populară)

Flagele ale lumii medievale:- foametea (sec XIV-XIX)- ciuma- războiul- invazii ale lacustelor- seceta- inundaţii

Ciuma

Despre marea pandemie de ciuma din Evul Mediu, care ar fi răpus între o treime şi o jumătate din populaţia Europei între 1340-1350, spațiul românesc duce lipsă de date. Cert e că ea a atins atât Transilvania, cât şi Ţara Românească. Majoritatea datelor sunt de factură arheologică. Mai multe date despre acest gen de epidemii gasim la adresa web

http://www.ofcorso.ro/articol/inapoi/cover-story/articol/transilvania-desfigurata-de-ciuma.html

Invazia lăcustelor in “Letopiseţul lui Miron

Costin” "Cu unu anu nainte de ce s-au radicat Hmil, hatmanul

cazacescu, asupra lesilor, aproape de secere, eram pre atuncea la scoala la Baru, in Podoliia, pre cale fiindu de la sat spre oras." Privirii surprinse ("numai ce vadzum") i se arata "unu nuor", care seamana cu o negura, o furtuna, identificata in cele din urma cu un nor de lacuste, care venea ca "o oaste stol", de o putere extraordinara. Unele zburau mai jos, "de un stat de om si mai gios zbura de la pamantii", altele "mai sus, ca de trei sau patru sulite", astfel ca "ni s-au luat soarele de desimea mustelor". Urdia se comporta dezlantuit, cu un urlet fara seaman. Dimensiunile stolului sunt impresionante: "Sa radica in sus de la om o bucata mare de ceia poiada, si asea mergea pe deasupra pamantului, ca de doi coti, pana in trei sulite de sus, tot intr-o desime si intr-un chip." Invazia se realizeaza in stoluri, iar "un stol tinea un ceas bun si, daca trecea acela stol, la un ceas si giumatate sosiia altul...". "Nice frundze, nice pai, ori de iarba, ori de samanatura, nu ramanea."

Stolul cade pe pamant, formand adevarate covoare vii, precum albinele: "Cadea si la popasuri, insa unde manea, ramanea pamantul negru, imputit." in urma acestei forte distrugatoare nu ramane nimic: "Nice frundze, nice pai, ori de iarba, ori de samanatura, nu ramanea." "Cu unu anu mainte de ce s-au radicat Hmil, hatmanul cazacescu, asupra lesilor, aproape de secere, eram pre atuncea la scoala la Baru, in Podoliia, pre cale fiindu de la sat spre oras." Privirii surprinse ("numai ce vadzum") i se arata "unu nuor", care seamana cu o negura, o furtuna, identificata in cele din urma cu un nor de lacuste, care venea ca "o oaste stol", de o putere extraordinara. Unele zburau mai jos, "de un stat de om si mai gios zbura de la pamantii", altele "mai sus, ca de trei sau patru sulite", astfel ca "ni s-au luat soarele de desimea mustelor". Urdia se comporta dezlantuit, cu un urlet fara seaman. Dimensiunile stolului sunt impresionante: "Sa radica in sus de la om o bucata mare de ceia poiada, si asea mergea pe deasupra pamantului, ca de doi coti, pana in trei sulite de sus, tot intr-o desime si intr-un chip." Invazia se realizeaza in stoluri, iar "un stol tinea un ceas bun si, daca trecea acela stol, la un ceas si giumatate sosiia altul...". Stolul cade pe pamant, formand adevarate covoare vii, precum albinele: "Cadea si la popasuri, insa unde manea, ramanea pamantul negru, imputit." in urma acestei forte distrugatoare nu ramane nimic:

Invazia lăcustelor in “Letopiseţul lui Miron

Costin”

Harta invaziilor delacuste din

anii 1648-1654de pe teritoriul

Moldovei

Obs: Alte harti pot fi vizualizate in

Carpica XXIX,pag.163-171

Istoriografie personală“O incercare de climatologie istorică” în “Carpica”,

XXVII, XXVIII.“Calamităţi naturale pe teritoriul Ţării Moldovei din

secolul al XV-lea până în prima jumătate a secolului al XIX-lea” în “Carpica”, XXIX.

“Consideraţii istorice asupra evoluţiei foametei din anii 1718-1719 în spaţiul românesc” în “Carpica”, XXX.

“Evoluţia perioadelor de foamete pe teritoriul Ţării Moldovei secolul XV-XIX” în “Carpica”, XXXII, XXXIV.

“Alimentaţia de necesitate a românilor de pe teritoriul Moldovei în perioada medievală” în “Carpica”, XXXV.

“Plante din flora spontană în alimentaţia românilor” în “Lucrările Simpozionului Naţional de Istorie agrară, Bacau, 2007”.

“Climat, război şi agricultură în primul deceniu al secolului al XIX-lea pe teritoriul Moldovei” în “Carpica”, XXXVII.

VA MULTUMIM PENTRU ATENTIE!