1.Statul si dreptul geto-dacilor:

Statul geto-dac a fost fondat si s-a consolidat sub domnia lui Burebista (82-44 i. e.n.).Saltul calitativ de la societatea gentilica la cea politica a fost determinat de acumularile produse in plan economic si social.Pe plan economic, in secolul I i. e. n., geto-dacii practicau pe scara larga prelucrarea metalelor fieroase, precum si alte mestesuguri. Pe acest fond de dezvoltare a productiei s-a dezvoltat comertul intern si extern, in special cu grecii si cu romanii, dovada numarul mare de monede romane si grecesti din acea perioada.Odata cu dezvoltarea economiei de schimb s-a produs procesul de stratificare sociala, atestata de bogatul inventar al unor morminte, de numarul mare de tezaure, de constructiile civile de mari proportii. Stratificarea s-a realizat fie prin acapararea pamanturilor obstilor satesti de catre aristocratie, fie prin insusirea prazii de razboi sau prin extinderea domeniilor private.

Formarea statului a fost influentata si de conjunctura externa, avand in vedere ca dupa ce scitii, grecii si macedonenii au decazutin urma luptelor cu romanii, la sudul Dunarii se profila pericolul roman. Romanii au supus pe rand Grecia si Macedonia. Fata de iminenta acestui pericol, triburile geto-dace s-au unit. Burebista i-a adunat pe toti geto-dacii sub autoritatea sa, i-a disciplinat si i-a deprins cu ascultarea poruncilor intemeind o mare stapanire de care se temeau toti vecinii, inclusiv romanii, aflati in plina expansiune. Acornion a fost un magistrat din Dyonisopolis, trimis de catre concetatenii sai pe langa regele Burebista, pentru a proteja astfel interesele cetatii lor. Laudand faptele lui Acornion, textul mentioneaza ca Burebista a ajuns cel mai mare dintre regii traci, stapan al tuturor tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare, caci statul lui Burebista era marginit la sud de Muntii Balcani, la nord de Carpatii Padurosi, la vest de Dunarea panonica, iar la est de zona cuprinsa intre Bug si Nistru.Toate cetatile grecesti dela Olbiala Appolonia erau integrate in statul lui Burebista, inclusiv Dyonisopolis.

Esenta statului geto-dac decurgea din existenta proprietatii private si din exploatarea muncii sclavilor, desi la geto-daci sclavia nu a atins niciodata nivelul clasic, in sensul ca productia nu s-a intemeiat, in principal, pe munca robita, ci pe cea libera. Sclavia s-a practicat in special pe proprietatile private si in exploatarile miniere. In paralel, obstea sateasca integrata in statul geto-dac a supravietuit in lupta cu statul, si-a pastrat si cristalizat caracterele, pe care le-a pastrat vreme de milenii. In unele regiuni ale tarii (Vrancea) aceste caracteristici s-au observat pana la inceputul secolului XX.In legatura cu stratificarea sociala, in statul geto-dac exista o clasificare a persoanelor in oameni liberi si sclavi, iar oamenii liberi, la randul lor, se clasificau in tarabostes (pileati) - nobilii si comati (capileati) oamenii liberi, dar saraci. Tot acesti autori ne arata ca dregatorii erau promovati doar din randul tarabostilor, care exercitau in acelasi timp proprietatea privata asupra marilor domenii civile.

Organizarea statului, la nivel central, puterea in stat era exercitata de catre rege, aflat in varful ierarhiei nobiliare. Regele exercita atributii legislative, administrative, militare si judecatoresti. Vechii autori ne arata ca la geto-daci aveau vocatie la succesiunea tronului fiii regelui, fratii regelui, marii preoti. Astfel, Burebista si Decebal au fost fii de regi, Diurpaneus a venit la succesiunea lui Scorrilo in calitate de frate al regelui, Decebal, fiul lui Scorrilo, l-a mostenit pe unchiul sau, Diurpaneus, iar Deceneu a venit la succesiunea lui Burebista in calitate de mare preot. Retinem ca la geto-daci atributiile laice si religioase, la nivel central, erau exercitate fie de aceeasi persoana fie de catre persoane diferite. Astfel, Deceneu si Comosicus, erau in acelasi timp si regi si mari preoti, pe cand in timpul lui Burebista mare preot era Deceneu, iar in vremea lui Decebal mare preot era Vesinas.

Monarhia geto-daca se mai caracterizeaza si prin caracterul ei pronuntat militar, fata de faptul ca functia de aparare a statului devenise preponderenta in conditiile expansiunii romane. Conform relatarilor lui Strabo, dacii aveau o armata de peste 200000 de luptatori, care a impresionat pe toti contemporanii, caci vreme de doua secole nu a putut fi infranta.Regele geto-dac era si proprietarul minelor de aur.

Tot la nivel central isi desfasura activitatea si un aparat de dregatori, proveniti din randul aristocratiei, aparat ierarhizat, ce desfasura o activitate continua. In acest sens, mentionam ca in inscriptia dela Dyonisopolisse spune despre Acornion ca era cel dintai si in cea mai mare cinste in aristocratia geto-daca. Pe de alta parte, Iordanes si Dio Cassius arata ca la geto-daci marele preot exercita atributii foarte importante.Marele preot era un adevarat vicerege, pentru ca la geto-daci s-a acreditat ideea ca dreptul este de origine divina, iar interpretul vointei divine este marele preot, care recurgea chiar si la magie pentru a-i determina pe supusi sa respecte dispozitiile normelor de drept.Unii dintre nobili erau pusi mai mari peste treburile agricole, iar altii, din jurul regelui, erau impartiti la paza cetatilor. De aici rezulta ca exista un aparat administrativ, la nivel local, ce coordona activitatea economica, in special cea agricola, si un aparat administrativ, tot la nivel local, cu atributiuni militare. De aici rezulta, pe de o parte, importanta acordata agriculturii de catre statul geto-dac, iar, pe de alta parte, ca geto-dacii aveau un vast sistem de aparare in centrul caruia se aflau cetatile.Societatea geto-daca a fost organizata in epoca istorica situata intre domnia lui Burebista si cea a lui Decebal intr-un sistem de sine statator, avand la baza criteriul stratificarii sociale si cel al teritorialitatii. Procesul de consolidare a statului geto-dac a fost intrerupt de ocupatia romana, dar existenta sa a avut puternice ecouri in istoriografia epocii.

Dreptul geto-dac a fost exprimat fie in forma nescrisa a obiceiului juridic, fie in forma scrisa, intrucat o serie de obiceiuri (acelea care erau convenabile clasei dominante) au fost preluate si sanctionate de catre statul geto-dac, devenind norme de drept. In paralel, in procesul diversificarii si consolidarii sistemului sclavagist, s-au format noi obiceiuri, care au fost sanctionate de catre stat si au dobandit pe aceasta cale valoare juridica. Geto-dacii au cunoscut si dreptul scris. Regele Burebista a dat poporului sau legi scrise, care nu erau codificari ale obiceiurilor juridice, ci erau porunci ale regelui. Iordanes, care a trait in secolul VI e. n., marturiseste ca a citit acele legi, ce fusesera transmise din generatie in generatie. Dar, din nefericire, ele s-au pierdut, astfel incat reconstituim fizionomia institutiilor juridice geto-dace fie pe baza unor izvoare indirecte, fie pe baza urmelor lasate de catre aceste institutii asupra dreptului nostru de mai tarziu.

In materia bunurilor, geto-dacii au cunoscut proprietatea privata, ce se exercita asupra unor exploatari miniere, vite, sclavi, unele domenii civile si private. Totodata, ei au cunoscut si proprietatea obstei teritoriale, obste care exercita o proprietate colectiva asupra pamantului impletita cu folosinta individuala. - Horatiu ii confunda pe geti cu scitii, deoarece getii si scitii au aceleasi obiceiuri;

- in obstea sateasca se exercita proprietatea colectiva, deoarece getiistrang recolte obstesti cu sarg;- folosinta are caracter individual, caci terenul obstei satesti era impartit in loturi individuale,atribuite anual fiecarei familii, prin sistemul sortiului;- geto-dacii cunosteau familia monogama;

- monogamia era pazita strasnic, de vreme ce adulterul era pedepsit cu moartea;- geto-dacii cunosteau institutia dotei (zestrei), desi nu bunurile erau principala zestre, ci tinuta ei morala;Obligatiile izvorau fie din contracte, fie din delicte.Contracteleaveau caracter solemn si erau de doua feluri:

- contracte solemne in forma religioasa;

- contracte solemne in forma scrisa.

In domeniul dreptului penal, cele mai importante dispozitii incriminau infractiunile contra statului, proprietatii private si persoanei

Cu privire la sistemul judiciar (procesual), atributiunile privind solutionarea litigiilor au fost preluate de organele specializate ale statului. In fruntea acestui aparat se afla fie regele, fie marele preot. Nu stim cu exactitate daca in varful ierarhiei judiciare se afla regele sau marele preot, pentru ca in unele izvoare ale vremii se mentioneaza ca la geto-daci Comosicus a fost judecator suprem, dar nu se precizeaza daca in calitate de rege sau in calitate de mare preot. Izvoarele istorice ne mai releva ca s-au pastrat urme ale razbunarii private in forma legii talionului si sistemul duelului judiciar.

Geto-dacii au cunoscut sinorme de drept international public, pe care le aplicau in relatiile cu alte popoare, in special cu ocazia incheierii conventiilor cu alte state.

2.Statul si dreptul in Dacia Romana:

Statul:

In urma cuceririi Daciei de catre romani, nu toate teritoriile locuite de catre daci au fost incluse in provincia romana Dacia, ci doar o parte dintre acestea. Astfel, zona transilvana dintre Olt si Carpati, Muntenia de astazi, sudul Modovei erau si ele teritorii supuse romanilor, dar nu fusesera incluse in Dacia Traiana, ci in provinciaMoesia Inferior. Au fost romanizati si geto-dacii ce nu se aflau in provincia Dacia, pentru ca si ei se aflau sub stapanire romana.

Hotarele provinciei Dacia incep, la vest, de la confluenta Dunarii cu Tisa (in Banatul sarbesc de astazi), apoi urcam pe Valea Tisei pana la confluenta Muresului cu Tisa, apoi la nord urmam linia Muresului in amonte panala Deva, de unde urca prin Muntii Apuseni pana langa Zalau, dupa care urmam o linie paralela cu Valea Somesului pana la pasul Oituz. La est avem versantul transilvan al Carpatilor Orientali. Apoi, coboram spre sud pana la izvoarele Oltului, urmam Valea Oltului pana la confluenta Oltului cu Dunarea. La sud urcam pe Valea Dunarii pana la punctul de plecare.Cata vreme a trait imparatul Traian, provinciaaavut o conducere si o organizare unitara.Dupa moartea lui Traian (117 e. n.), imparatul Hadrian a reorganizat provincia.Astfel, pe la 118 e. n., Hadrian a desprins zona transilvana dintre Olt si Carpati dinMoesia Inferior, a unit-o cu Oltenia de astazi si a format provinciaDacia Inferioara.

Celelalte teritorii ale fostei provincii au formatDacia Superioara. In anul 124 e.n.,Hadrian a desprins dinDacia Superioarapartea aflata la nord de Muresul superior si de Aries, formandDacia Porolissensis. Urmatoarea reforma a fost infaptuita de catre Marc Aureliu, care, in anul 168 e.n.,a unitDacia InferioaracuDacia Superioara, formandDacia Appulensis. In anul 169 e. n., Marc Aureliu a desprins dinDacia Appulensispartea din vestul Banatului, formandDacia Malvensis.Dacia Porolissensisa ramas in aceleasi granite.Conducerea provinciei si apoi, a provinciilor, a evoluat in functie de organizarea teritoriala. Astfel, cata vreme Dacia a fost o provincie unitara, ea era condusa de un guvernator numitlegatus augusti pro consule(legat imperial de ordin senatorial si de grad consular). Acest guvernator exercita depline puteri pe plan administrativ, judiciar si militar. Avea in subordine mai multe legiuni (I Adiutix,IV Flavia FelixsiXIII Gemina), intrucat la romani guvernatorii de rang consular aveau dreptul de a conduce mai multe legiuni.

Dupa reformele lui Hadrian,Dacia Superiorera condusa de catre unlegatus augusti pro praetore, dar de data aceasta, de rang pretorian, adica un fost pretorla Roma. Acestguvernator exercita si el inDacia Superioratributii adminstrative, judiciare si militare, dar el avea dreptul de a conduce o singura legiune (XIII Gemina).Dacia InferiorsiDacia Porolissensiserau conduse de guvernatori de rang inferiori procuratori prezidiali. Ei proveneau din randurile cavalerilor (ordinul ecvestru) si exercitau in provinciile conduse atributii administrative, militare si judiciare.Dupa reformele lui Marc AureliuguvernatorulDaciei Appulensisdobandeste atributii de coordonare, fiind denumitlegatus augusti pro consule daciarum trium(legatul imperial al celor trei Dacii). El redobandeste rangul consular. Are in subordine doua legiuni (V MacedonicasiXIII Gemina) si supravegheaza activitatea guvernatorilor dinDacia MalvensissiDacia Porolissensis, deoareceDacia Malvensisera condusa tot de catre un procurator prezidial, pe candDacia Porolissensisera condusa, incepand din anul 168 e. n., de comandantul Legiunii a V-a Macedonica.

Tot la nivel central se intruneaConsiliul celor trei Dacii(Concilium provinciaesauConcilium Daciarum trium), format din reprezentantii municipiilor si coloniilor. Acest consiliu se intrunea o data pe an si avea rolul de a promova interesele comunitatilor locale pe langa guvernator. Avea inclusiv dreptul de a se plange imparatului pentru eventualele abuzuri ale guvernatorului, desi, in realitate, acest consiliu indeplinea rolul de a promova cultul imperial, persoana imparatului simbolizand unitatea imperiului, dovada ca acest consiliu era condus de unsacerdos arae augusti(preot al cultului imperial).Dreptul:

Evolutia dreptului ne atesta faptul ca si pe plan juridic, in Dacia Traiana, a avut loc un proces de sinteza, in cadrul sintezei produsa pe plan etnic si institutional. In cadrul acestui proces evolutiv, initial, in Dacia Traiana se aplicau randuieli juridice paralele dreptul geto-dac, pe de o parte, si dreptul civil roman si dreptul gintilor (ius gentium), pe de alta parte.

Normele dedrept civil se aplicau, in principiu, numai cetatenilor romani aflati in provincie, care se bucurau, ca orice cetatean roman, de toate drepturile civile si politice ius commercii, ius conubii, ius sufragii, ius militiae, ius honorum.Dreptul gintilor se aplica in relatiile cetateni-latini-peregrini sau in relatiile dintre peregrini.In relatiile dintre daci se aplica cutuma geto-daca.

Cu timpul insa, in urma dezvoltarii economice si culturale, in urma sintezei in planul organizarii administrative si sub presiunea cerintelor economiei de schimb asistam la un proces de impletire a celor trei randuieli juridice. Pe aceasta cale iau nastere noi institutii juridice, care nu corespund nici cerintelor dreptului roman, nici celor ale dreptului local, ci au o fizionomie originala, caci in procesul impletirii institutiilor romane cu cele locale iau nastere noi institutii juridice, in cadrul carora dispozitiile de drept roman au dobandit functii si finalitati noi. Noul sistem juridic astfel rezultat este denumit dreptul daco-roman. El cuprinde dispozitii cu privire la bunuri, persoane, succesiuni si, mai ales, cu privire la obligatii.In materia bunurilorconstatam ca dreptul daco-roman consacra trei forme distincte de proprietate:proprietatea quiritara,proprietatea provincialasiproprietatea peregrina.Proprietatea provinciala a luat nastere in legatura cu regimul juridic pe care il aveau teritoriile cucerite de romani. Acele teritorii treceau inager publicus. Statul atribuia apoi acele terenuri spre folosinta provincialilor. Aceasta folosinta era desemnata de romani prin sintagma possessio vel usufructus(uzufruct sau posesiune), pe cand modernii desemnau aceasta folosinta prin sintagma proprietate provinciala, intrucat acea folosinta prezenta trasaturile unui drept real, era un veritabil drept real, deoarece provincialii puteau dispune de acele terenuri prin acteinter vivos(intre vii)simortis causa(pentru cauza de moarte), le puteau greva cu sarcini, le puteau urmari in justitie printr-o actiunein rem(reala) creata dupa modelul actiunii in revendicare (rei vindicatio), intrucat in formula aceastei actiuni se introducea fictiunea ca provincialul este cetatean roman, astfel incat si peregrinul putea intenta actiunea in revendicare. Totodata, proprietatea provinciala putea fi dobandita si printr-o varianta a uzucapiunii romane, cunoscuta in Dacia Traiana sub denumirea deprescriptio longi temporis. Provincialul recunostea proprietatea suprema a statului roman asupra acelui pamant prin plata anuala a unei sume de bani numitatributum(stipendium).Totodata in provincia Dacia s-a putut exercita si proprietatea quiritara, pe baza fictiunii luiius italicum, intrucat proprietatea quiritara putea fi exercitata doar de catre cetatenii romani si purta asupra lucrurilor romane (res romana), or terenurile din provincii nu se bucurau de regimul juridic alres romana, ci doar cele din Italia. De aceea, pe baza luiius italicum, se considera ca teritoriile dependente de anumite colonii se afla in Italia. Pe aceasta cale acele terenuri deveneau lucruri romane, susceptibile de apropriere sub forma proprietatii quiritare. Aceasta proprietate era exercitata doar de catre cetatenii romani aflati in Dacia. De asemenea, a fost cunoscuta si proprietatea peregrina, distincta de cea provinciala, intrucat ea purta doar asupra constructiilor si a bunurilor mobile. Era sanctionata printr-o actiunein remspeciala.

In materia persoanelorse aplicau dispozitiile dreptului roman, dar numai in primele decenii de la fondarea provinciei. In primele decenii, cam pana in vremea domniei lui Antonin Piul (138-162 e. n.), persoanele aveau un regim juridic statutar, fiind considerate categorii sociale inchise si ereditare.Cetatenii romani se bucurau de plenitudinea drepturilor civile si politice.

Latinii din Dacia se bucurau doar deius commercii. Faceau parte din categoria latinilor fictivi, intrucat se bucurau de latinitate doar din punct de vedere juridic, nu si din punct de vedere etnic, deoarece nu erau rude de sange cu romanii.Peregrinii se imparteau in doua categorii: obisnuitisidediticii.Peregrinii obisnuiti aveau acces laius gentiumsi la cutuma locala.

Peregriniidediticiiaveau o conditie juridica inferioara, pentru ca s-au opus cu arma expansiunii romane, iar romanii le-au distrus cetatile. Acesti peregrini nu puteau dobandi cetatenia romana, fiind exceptati de constitutiunea lui Caracalla. Acestia nu puteau venila Romafara anu cadea in sclavie.Cu timpul, pe fondul unificarii institutiilor juridice, asistam la un proces de unificare a conditiei juridice a persoanelor, in intelesul ca asistam la o tendinta conform careia toti oamenii liberi din Dacia Traiana dobandesc aceeasi conditie juridica. Acest proces s-a desavarsit in anul 212 e. n. cand, prin edictul lui Caracalla, toti locuitorii liberi din Dacia Traiana au devenit cetateni romani, dobandind astfel acces la dreptul civil roman, cu exceptia peregrinilor si a latinilor iuniani.In materie succesorala, pana in vremea domniei lui Antonin Piul, au fost aplicate randuieli paralele, insa, incepand din vremea domniei lui Marc Aureliu (162-183 e. n.) constatam ca si dispozitiile dreptului succesoral cunosc un proces de unificare, intrucat oamenii liberi din Dacia Traiana dobandesctestamenti factio(capacitate testamentara).Dar cele mai importante dispozitii ale dreptului daco-roman suntin domeniul obligatiilor, avand in vedere faptul ca in Dacia Traiana productia si economia de schimb au cunoscut o dezvoltare fara precedent, or institutiile din domeniul obligatiilor trebuie sa reglementeze aceasta categorie de relatii. Aceste institutii juridice ne sunt cunoscute amanuntit, caci fizionomia lor juridica ne-a fost transmisa pe cale directa, prin intermediul tripticelor din Tansilvania.

3.Retragerea Romana si Migratiile:

Dup retragerea administraiei romane din Dacia n timpul mpratului Aurelian majoritatea aezrilor rurale din regiune i-au continuat existena n forme aproximativ identice celor din vremea provinciei. n toate aezrile cercetate Archiud, Bistria, Stupini, Verme, dar i n altele doar semnalate, materiale i forme ceramice de factur roman se perpetueaz odat cu productorii i utilizatorii lor, populaia daco-roman.

Alturi de aceasta, n etape succesive, apar grupuri de populaii din afara fostei provincii. La opteriu a fost identificat o comunitate de carpi, venii la sfritul secolului III p. Chr. cu ritualurile i materialele specifice acestei populaii care i incinera morii, resturile funerare fiind depuse n gropi sau urne. Dup mijlocul secolului IV i-au fcut apariia n regiune goii, identificai prin grupurile de morminte de nhumaie de la Ocnia, Fntnele, Archiud, cu ritualuri funerare i piese de port caracteristice (fibule cu picior ntors pe dedesupt sau cele cu semidisc, piepteni de os, catarame, iraguri de mrgele).

Prezena armelor, toporul de fier de la Fntnele sau umbo de scut de la Budeti i Archiud, piese rare n depunerile funerare din epoc, atest infiltrarea unui grup dinspre nord-vest n jurul anului 400 p. Chr.Din a doua jumtate a secolului al V-lea regiunea a intrat sub dominaia neamului germanic al gepizilor, ilustrat prin necropole ordonate n iruri care au ca inventar arme, piese de port i de harnaament: Galaii Bistriei, Archiud, intereag, Fntnele, Bistria. Contemporane acestora sunt aezrile de la Stupini, Dipa, Ocnia, ieu Odorhei, Lechina, etc. , n care tehnologia i formele ceramice perpetueaz n mare msur tradiia roman.

Dup 620 630 gepizii au fost dispersai, n bazinul Someului se aeaz grupuri de slavi cu o cultur material distinct, reprezentat de ceramica lucrat cu mna i la roata nceat, decorat cu benzi de linii drepte i n val, generalizat treptat pe un areal ntins din Europa estic i central. Acestui orizont i aparin seria de locuine cu vetre-pietrar sau cuptoare de piatr de la Fntnele, Archiud, Dipa, ieu Odorhei, irioara, Stupini.La cumpna mileniilor I i II era ridicat pe o teras a ieului, la irioara, o fortificaie cu palisad, pus n legtur cu lupta din anul 1068 dintre unguri i cumani, de la Chirale. Din cimitirul dezvelit n vecintatea cetii sunt expuse o serie de piese de podoab, cercei de tmpl i mrgele, specifice orizontului secolelor XI XII.

4.Crestinismul si consecintele sale:

In msura n care cultura noast, a romnilor, s-a ivit prin conjuncia vitalismului dacic cu nevoia roman de claritate, o conjuncie a etosului i a logosuluiliantul conjunctivitii acestora a fost spiritualitatea cretinismului. In ntemeierea ctitoritoare a normativitii vicinale, ct i a dreptului cutumiar romnesc cldit pe fundalul acestei normativiti, preceptele cretine sunt aezate nuntrul acesteia, fibrele sale sunt stlpii normativitii, preceptele cretine sunt aezate nluntrul acesteia, fibrele sale sunt stlpii de temelie ale acestei construcii, ale spiritualitii romneti.

n interioritatea intim a dreptului cutumiar romnesc trebuie cutate i evideniate preceptele cretine. A vorbi doar despre influenele cretinismului asupra dreptului cutumiar romnesc este prea puin spus. De aceea, sensul trebuie direcionat spre nluntrul fenomenului juridic romnesc, spre esena sa. Fundalul daco-roman, cu primatul unuia sau a altuia dintre elementele noii mixturi juridice evideniate cu prisosin i n contradictoriu, de spiritualiti de excepie ale culturii romneti de-a lungul vremurilor, n materia dreptului cutumiar romnesc, care este n afara oricrei discuii, o evanghelie a adevrului aeaz preceptele cretine la fundamentarea principalelor instituii de drept:

Dispariia oricrei urme de poligamie n cadrul familiei daco-romane i romneti, ncheierea acesteia potrivit canoanelor bisericii, este o dovad cert a elementului cretin la fundamentarea cstoriei i familiei;

Spiritul de solidaritate la nivelul obtii i pstrarea ndelungat a primatului dreptului de proprietate devlma este strns legat de preceptele cretine, chiar dac proprietatea devlma a existat i anterior cretinismului;

Procedura de judecat, sistemul probator n mod deosebit, sunt strict nrurite de preceptele i credina cretin;

De la nscunarea domnitorului i legitimitatea de necontat a acestuia, ca provenind de la divinitate, pn la exercitarea prerogativelor sale absolute i respectarea contient a poruncilor sale n rndul maselor, preceptele cretine au fundamentat ntreaga instituie fundamental i central a dreptului romnesc.;

n existena statelor romneti, biserica a fost reazem de ndejde al statelor, iar statele au organizat biserica pentru a le servi interesele. A existat o mpreunare fundamental ntre aceste dou instituii de importan vital pentru poporul romn.

5.Legea tarii si importanta sa:

Conceptul de lege i dreptate Existena obtilor n cadrul rilor a determinat i meninerea normelor tradiionale dup care ele funcionau, ntrite prin autoritatea aparatului politic, acestea devenind n timp norme juridice. Ele au fost completate cu norme juridice noi. Aceste norme au fost denumite de romni lege cu nelesul de norme nescrise, provenind din latinescul re-ligio, Adic a lega pe dinuntru, prin credin i contiin, ceea ce la romani era mos(obicei).

Aceast caracteristic a legii romneti s-a format n timpul ndelungat n care normele formate n cadrul obtei steti au fost respectate datorit consensului unanim din cadrul colectivitii.

La romani lex nsemna numai lege scris, ntruct deriva de la latinescul legere( a citi). Ea era impus printr-o constrngere exterioar colectivitii, aceea a aparatului politic. Legea scris a nceput s fie numit lege, odat cu apariia pravilelor-coduri de lege scris aprute ncepnd cu sec.XVII, cnd romnii a trebuit s deosebeasc dreptul nescis de cel scris, a crei denumire a fost de: obicei. Un alt sens pe care l are legea la romni este acela de credin religioas, cretin, ortodox. Legea cretin a influienat coninutul moral al contiinei romnilor nc din perioada etnogenezei.

Astfel, cnd au aprut legile bisericeti nomocanoanele, romnii le-au denumit: legea dumnezeiasc sau legea lui Dumnezeu. Noiunea de dreptate era unit cu cea de lege.Un decret din anul 1094 al mpratului Alexios I al Bizanului , n legtur cu unii valahi din sudul Dunrii, ca pentru plata datorat n schimbul punilor folosite de tuermele lor, s fie judecaidup lege i dreptate, formul des ntlnit n actele judecii domneti n feudalismul dezvoltat.

Aceast formul are o veche tradiie n practica judiciar a poporului romn. Conceptul roman ars boni et equi( binele i dreptatea), are n vedere binele social i aprarea valorilor sociale principale ale echitii. Instituia oamenilor buni i btrni a fost pstrat i cultivat la romni avnd aceeai concepie cu privire la binele social.Oamenii buni i btrni erau aceea care prin comportamentul lor dovedeau calitile corespunztoare i de aceea erau chemai s judece conduita i faptele semenilor. Astfel, n concepia romneasc, dreptatea nseamn i echitate. Contiina juridic a timpului cuprindea pe lng motenirea dacoroman i unele principii rezultat al influienei bizantine i moralei cretine.

Caracteristicile lui IUS VALACHORUM (LEGEA RII):

Unitar din punct de vedere geografic (geografie juridic popular, unic) este comun tuturor romnilor, relevndu-se astfel unicitatea juridic. Spre deosebire de popoarele germanice sau chiar de poporul francez, unde n partea de nord este de esen germanic, iar la sud puternic romanizat;

Este unitar din punct de vedere social: - nu a existat n trecutul nostru un drept rnesc, de caracter colectivist i un drept nou de caracter individualist. A ieit din devlmie cine a putut;

Este n principal un drept de caracter rural, un drept agrar al oamenilor legai de pmnt, de hotar, de moie. Hotrrea provine de la hotar, ceea ce dovedete c cele mai multe procese se rezumau la fixarea hotarelor. De aici prin extensiune, deciziunile se numesc hotrri (judectoreti, politice etc.) iar Moia, etimologic, provine de la proprietatea motenit de la mo;

Este complet i complex, reuind s reglementeze dup cum am precizat deja, principalele relaii sociale statornicite la nivelul societii. Dreptul obinuielnic era format dintr-un sistem de norme de conduit i convieuire social, cuprinznd att norme de drept public, privind organizarea societii i conducerea acesteia n general, ct i norme de drept privat, privind proprietatea, motenirea, familia etc. (Problemele particulare ale oamenilor);

A fost elastic i receptiv la nevoile realiti ale vremii economico-sociale, chiar dac obtea continu s-i pstreze dreptul ei superior de proprietate (proprietate devlma); se nasc instituii noi privind posibilitatea de ieire din indiviziune prin respectarea dreptului de protimisis (Preferina de cumprare-rscumprare). Statutul juridic al persoanelor se difereniaz n funcie de avere, justiia se oficializeaz ca urmare a dezvoltrii statelor feudale romneti. Dar arhaismele juridice romneti se regsesc i n noile reglementri, nscute dup apariia statului;

Originalitatea vechiului drept romnesc rezult din modul de via al strmoilor notri, organizai n obti teritoriale n formaiuni politice cu caracter prestatal. Originalitatea obtii, a cnezatului, voievodatului, a rilor, constituie nceputul dreptului public al rilor romne.;

Rezistena i trinicia obiceiului pmntului este asemenea celorlalte instituii politico-juridice romneti, cnezate, voievodate, scaune. Adaptabilitatea normelor juridice obinuielnice din mers, evoluia i transformrile din societate, pe de o parte, iar pe de alt parte, dovedindu-i utilitatea, multe din normele obiceiului pmntului au fost recunoscute i aplicate mpreun cu normele noi, cu legile noi.

n condiiile apariiei unor contradicii mari ntre vechile norme, anterioare i legile noi, fie ele i indigene, dar mai ales cele din import, lupta a fost ctigat de vechiul drept. Aa dup cum poporul romn s-a format, dezvoltat i a continuat s dinuiasc peste veacuri cu toate greutile interne i vicisitudinile vremii i viaa lui juridic, normele i instituiile de drept, izvorte din necesitile interne, au continuat s conduc ntreaga via social romneasc, dup echetate i dreptate. Romni au luptat n decursul istoriei i au sacrificat totul pentru a obine dreptate, pentru a pstra ce i se cuvenea, pmntul pe care s-a nscut i pentru care s-au sacrificat strmoii lor pentru a-l apra i transmite peste veacuri generaiilor viitoare.

6.Institutia domniei si atributiile domnitorului in societatea feudala:

Gruparea formaiunilor prestatale n diferite ri feudale unitare sub aspect politic i juridic s-a realizat n jurul voievodului ntemeietor, care a devenit voievod i a luat titlu de domn.

n limba slav, voievod nseamn conductor de oaste, dar pentru c funcia implic mult mai multe aspecte dect cele reliefate de sintagma de mare voievod, s-a impus conceptul de domn, provenit din limba latin, care nsemna stpn al rii, n detrimentul celui de voievod, dei acesta din urm era puternic mpmntenit n spiritualitatea noastr.

Drept dovad este c n Transilvania el s-a pstrat nc mult vreme, dei regii maghiari au ncercat s impun pe cel de principe, iar domnii au continuat s-i spun mult vreme tot voievozi i dup constituirea rilor Romne.

Prin complexitatea sa, prin importana sa, domnia este instituia central a dreptului cutumiar. Domnia este o instituia original i autohton, atribute ce deriv din procesul natural i unic de formare al statelor feudale romneti.

Instituionalizarea puterii politice n rile Romne, adic formarea statelor feudale romneti, a fost ataat mai nti unor personaliti de circumstan care aveau la nceput doar legitimitate obteasc i nicidecum un aparat care s le supravieuiasc.

Aadar, puterea politic insituionalizat - nucleul politic statal - nu s-a disociat de persoana guvernanilor. Statul n sine se confund la nceput cu persoana domnitorului. Ulterior, o dat cu consolidarea statelor, puterea politic s-a instituionalizat obiectiv, aparte de persoana domnitorului, disociindu-se de persoana sa pentru a se ataa definitiv unei entiti care i servete drept suport, adic unui aparat statal.

n noile condiii, guvernanii, n special domnitorii, sfatul domnesc i ceilali conductori nu sunt dect depozitarii provizorii, ageni de exerciiu ai competenelor. Aadar, n afar de persoana domnitorului i a apropiailor si, a aprut un aparat care le supravieuiete. Acest aparat, care n realitate desemneaz statul ca atare, i are drept centru de greutate - domnia.

De aceea, am desemnat domnia drept instituie fundamental i central a dreptului cutumiar romnesc. Sorgintea puterii era considerat ca fiind Dumnezeiasc. Majoritatea covritoare a domnilor utilizeaz n titulatura lor formula din mila lui Dumnezeu. De aici, venerarea deplin din partea poporului.

nvestitura bisericeasc se realizeaz concomitent cu cea laic, domnitorul fiind uns de patriarhul Constantinopolului i de mitropolitul rii. Domnul presta jurmnt pe evanghelie la nceputul domniei.

La nscunare, domnul se ncorona. Spre finele secolului al XVI-lea coroana a fost nlocuit cu cuca (termen din limba turc - cciul nalt mpodobit cu pene de stru). Caracteristicile domniei a) n rile Romne domnia a fost absolutist. Domnul a fost stpnitor, lipsit de un organ de control, ns nu a fost despotic, obiceiul pmntului relativizndu-i atributul, mrginindu-i potenele prin sfatul domnesc i adunarea strilor.

Puterea domnului a fost personal, indivizibil i netransmisibil n plenitudinea sa. Chiar i n situaia n care rile Romne au devenit vasale prin omagiile i fidelitile pe care le prezentau domnilor puterilor mai mari, ele nu au devenit ri vasale de drept; aadar, vasalitatea era nominal. Vasalitatea s-a purtat asupra persoanei domnului i nu a domniei n general.

Acest regim a fost valabil pn la instaurarea regimului turco-fanariot (1711 n Moldova i 1716 n rile Romne), care a pus capt politicii de europenizare, de absolutism central ca sintez original ntre bizantism i gotic, desfurat de ilutrii notri domnitori Dimitrie Cantemir, ct i mai ales de cei din rile Romne.

Atribuiile domnitorului:

Dreptul de a legifera al domnului a fost ngrdit prin Regulamentele Organice, legiferarea aparinnd acum colectiv domnului mpreun cu Obinuita Obteasca Adunare. Proiectele trimise de el Adunrii sunt dezbtute de aceasta, cu dreptul de a le modifica, iar hotrrile ei nu dobndesc puterea de lege dect dup ce primesc ntrirea domnului, care o poate refuza fr artarea de motive;

Puterea executiv a domnului a fost restrns prin Regulamentele Organice, domnul continua s numeasc pe dregtori, s aprobe nfiinarea de sate, trguri, blciuri, s elibereze paapoarte, s acorde titluri de noblee;

Dreptul de a judeca este atribuit n Regulamentele Organice, judectorilor care trebuiau s judece n numele domnului. Domnii ntreau toate hotrrile judectoreti definitive. Domnul nu mai avea dreptul s se amestece n justiie, nici s prejudece hotrrea instanei;

n materie financiar, Regulamentele organice au redus considerabil atribuiile financiare ale domnului; confuzia dintre veniturile statului i cele cuvenite domnului disprnd prin suprimarea cmrii domneti i prin facerea unei liste civile pltite domnului din visteria rii;

n planul relaiilor externe, atribuiile domnului continuau s fie limitate de puterea suzeran i de protectoratul Rusiei. Domnul nu avea voie s fac o politic extern proprie, s ncheie tratate cu statele strine, s declare rzboi sau s ncheie pace, s trimit sau s primeasc soli. Prin diplomaie inteligen i curaj domnii influenau politica otoman. Continund tradiia, domnul devenea adesea mediator al pcii ntre marile puteri - Turcia, Rusia, Austria, toate aceste activiti contribuind la reactivarea rolului domnului n relaiile de politic extern i la afirmarea rilor romne pe plan internaional;

Prerogativele militare sunt consacrate n Regulamentele Organice, rolul armatei de miliie naional organizat numai pentru paza marginilor rii i pentru slujba dinluntrul, avnd pe domn ca ef supreme;

n raporturile cu biserica, Regulamentele Organice au confirmat i au acceptat vechile norme privind limitarea prerogativei domneti n legtur cu biserica; tot n prerogativa domneasc intrau i ncuviinarea de nfiinare a mnstirilor i ntrirea numirilor de egumeni. Domnul este eful puterii executive. Ca ef al puterii executive, domnul numete i revoc n funciile administrative i judectoreti. El numete i revoc pe minitrii, care sunt colaboratorii lui la opera de guvernare. Domnul este naltul ef al miliiei. n caz de vacan a scaunului domnesc, guvernarea provizorie avea s fie ncredinat unei cimcnii compuse, de drept, din: preedintele naltului Divan, marele vornic din luntru i marele logoft.

8.Regulamentele organice si structura de stat in conformitate cu acestea:

1. a) Adunarea obteasc ordinara: n Valahia, Obinuita Obteasc Adunare se compunea din 42 de membri, iar aceea a Moldovei din 35 de membri. n adunri erau membri de drept, datorit funciunii ce deineau, mitropolii i episcopi. Ceilali deputai erau alei dintre boieri, iar corpul electoral era alctuit numai din boieri

Alegtorii deputai de judee erau boierii i feciorii de boieri, n vrst de cel puin de 25 ani, proprietari de moie i domiciliai n judeul respectiv. Preedintele adunrii era Mitropolitul rii. Membrii erau:

episcopii;

20 de boieri de treapta I-a n Muntenia i 6 de treapta I i a II-a n Moldova, n vrst de 30 de ani, pmnteni sau mpmntenii, dup vechiul obicei i alei numai n capital de semenii lor;

19 deputai ai judeelor n Muntenia (cte unul de jude i unul al Craiovei), 16 n Moldova, boieri proprietari, feciori de boieri, n vrst cel puin de 30 de ani.

Adunarea i constituia biroul alegnd dintre membrii si doi secretari i doi secretari supleani. Minitri nu puteau fi membri ai adunrii. Deputaii puteau fi numii n orice alte slujbe ale statului, fr s-i piard mandatul. Domnul avea iniiativa legilor, el trimitea Adunrii proiectele de legi prin pitac domnesc sau idula domneasc n Moldova.

Proiectele de lege se votau n ntregime sau cu modificri, Adunarea putnd s resping proiectul. Hotrrile Obinuitei Obteti Adunri nu aveau ns putere de lege dect prin ntrirea domnului (sancionare), care rmne liber de a le ntri, fr artarea de motive.

Amendamentele la diverse articole trebuiau s fie sprijinite de cel puin 6 membri ai Adunrii. Adunarea avea dreptul s atrag ateniunea domnului prin anaforale asupra chestiunilor de interes obtesc, asupra nedreptilor i plngerilor locuitorilor, putea s le fac cunoscut celor dou Curi.

Legile se votau cu majoritate absolut. Rezultatul votului era comunicat Domnului prin adres semnat de toi deputaii care participaser la edin. Nici o lege nu va intra n vigoare fr sanciune domneasc. Adunarea nu avea iniiativa legilor. Ea putea numai s exprime domnului deziderate.

Adunarea era aleas pe 5 ani. domnul putea s o dizolve, raportnd celor dou Curi asupra motivelor dizolvrii i cerndu-le autorizaia de a realege o nou adunare, ceea ce era, evident, o nclcare a autonomiei rii, pe care tratatele o consacraser. Domnul era obligat s convoace adunarea n fiecare an la 1 decembrie. Sesiunea ordinar era de dou luni, iar domnul o putea prelungi. La nceputul fiecrei sesiuni se cita "ofisul domnesc" de deschidere; se numea apoi comisia pentru cercetarea titlurilor deputailor alei, se fixa numrul edinelor pe sptmn, se alegeau comisiunile: financiar, administrativ, bisericeasc, judectoreasc. Adunarea rspundea ofisului domnesc de deschidere. Pentru validarea dezbaterilor, prezena a 2/3 din numrul membrilor era necesar. Dreptul recunoscut adunrilor de a se tngui celor dou Curi, era nc o u deschis, mai ales Rusiei, pentru a interveni n afacerile noastre, ntreinea intrigile din clasa conductoare i slbea autoritatea domneasc.

2. Adunarea Obteasc Extraordinar: in caz de vacan domneasc, guvernul provizoriu avea s fie ncredinat unei cimcnii compuse de drept, din marele vornic dinluntru, marele logoft al dreptii i preedintele naltului Divan. n ziua chiar a instalrii ei, cimcnia trebuia s nceap ntocmirea listelor de alegtori la adunarea extraordinar electiv a domnului i cea de eligibili, iar n a 5-a zi trebuia s invite pe ispravnici s convoace pe alegtori pentru desemnarea deputailor.

Alegerile pentru Adunarea extraordinar trebuiau sfrite n 40 de zile dup trimitere a circularelor ctre ispravnici, iar 10 zile n urm, deputaii s se adune n capital. Adunarea Extraordinar trebuia s se deschid n a 61 zi de la instalarea caimacanilor. Plngerile contra ntocmirii listelor de ctre caimacani, urmau s fie ndreptate, timp de 22 de zile de la publicarea lor ctre Obinuita Obteasc Adunare.

Alegerea domnului era ncredinat Adunrii Extraordinare, compus din mitropolit (preedinte), episcopi (3 n Muntenia, 2 n Moldova); 50 de boieri de rangul I n Muntenia i 45 n Moldova, luai din arhondologie n ordine ierarhic, de la vel ban la vel cmara, de la vel logoft la vel ag, nscui romni i locuitori n ar; 73 de boieri de treapta a II-a, de la clucer la comis n Muntenia, 30 de la ag la ban n Moldova, feciori de boieri i proprietari de moii; 36 deputai ai judeelor - boieri proprietari n Muntenia; 32 de boieri proprietari, feciori de boieri n Moldova, 27 de deputai ai isnafurilor oreneti n Muntenia, 21 n Moldova. 2. Domnia.

Prin Regulamentele Organice, alegerea domnilor se fcea n fiecare principat de Obteasca Adunare Extraordinar, avnd n ara Romneasc 190 de membri (art.2), iar n Moldova numai 132 de membri (art.2 i 3). Prezena a 3/4 din membrii adunrii era necesar ca s poat proceda la alegerea domnului. nainte de a pi la alegere, deputaii depuneau urmtorul jurmnt: "Jur c la alegerea ce voi face nu voi fi amgit de vreun interes n parte, sau de vreo mbulzire strin, nici de vreo alt cugetare, ci de binele i fericirea obtei mi va fi cel dinti scop". Domnul se alegea la primul tur de scrutin dac ntrunea 2/3 din voturi sau cu majoritate simpl din cei zece candidai, mai favorizai, n caz de balotaj.

Dup alegere se fcea n aceeai edin un arz ctre Poart, cerndu-se confirmarea domniei, ct i o not oficial de informaiune ctre Curtea protegiutoare. Ambele adrese se iscleau de toi membrii Adunrii, care se dizolva imediat. Domnul era uns la Curtea Veche din Bucureti, la Sf. Nicolae din Iai i jura pe evanghelie "n numele Prea Sfintei i nedespritei Treimi", de a pzi cu sfinenie att legile ct i aezmintele Principatului, dup Regulamentul statornicit. Domnul era ales pe via, el putea fi destituit de Curile suzeran i protectoare, n urma unei anchete.

El putea abdica, dar abdicarea trebuia primit de cele dou curi. La orice vacant de domnie, puterea domneasc era imediat exercitat la Vremelnica Ocrmuire a caimacanilor. Candidaii la domnie trebuiau s aib vrsta de cel puin 40 de ani mplinii, s fie de familie boiereasc a crei notabilitate s se suie cel puin la moul su. Caimacanii prezidau alegerile; votarea candidailor se fcea cu bile.

Dup numirea n scaun a Domnului, caimacanii urmau s dea socoteal domnului i Obinuitei Obteti Adunri. Dup confirmare, domnul depunea jurmntul. Domnul avea dreptul de iniiativ legislativ. Trimitea prevederile de legi cu pitacuri domneti. Adunarea avea dreptul de a aproba proiectul, a-l modifica sau a-l respinge. Dup ce proiectul era votat, se supunea Domnului spre intrare, care echivala cu sancionarea, Domnul refuznd ntrirea, putea s trimit proiectul Adunrii spre o nou chibzuin.

Dac l sanciona, ddea ordin de executare, ceea ce echivala cu promulgarea. Sub noua aezare, Domnul nu mai avea drept dect la lista civil, care era fixat la 1,2 milioane pe an i 800.000 lei.

9.Opera legislativa (reforme si coduri) in timpul domniei lui A.I. Cuza:

Reforme:

Reforma agrar: Prin art.1 al Legii se dispunea c ranii sunt i rmn proprietari pe loturile ce le foloseau. n baza acestei legi stenii clcai sunt i rmn deplin proprietari pe locurile supuse posesiunii lor, n ntinderea ce se hotrte prin legea n fiin. Suprafaa pmntului asupra cruia se recunotea dreptul de proprietate al ranilor era fixat n funcie de numrul de vite pe care acetia le stpneau. n acelai timp, s-a desfiinat i regimul clciei (dijma, podvezile, zilele de meremet), n schimbul unei despgubiri pe care ranii urmau s o plteasc n termen de 15 ani, prin sume repartizate anual. Dup adoptarea i aplicarea acestei legi, o mare parte din pmnturile moierilor (aproximativ 2/3 au trecut n proprietatea ranilor, ceea ce a constituit o puternic lovitur dat poziiilor economice al boierimii i, n acelai timp, o msur prin care sau deschis largi perspective dezvoltrii capitaliste n ara noastr.

Reforma electorala: Noul aezmnt electoral, pe care fosta Adunare nu a vurt s-l dezbat, a fost aprobat prin plebiscit. Legea electoral din 1864 a meninut censul pe avere, condiia de 25 ani mplinii i prevedea c legtorii sunt fie primari, fie direci. Erau inclui n categoria alegtorilor primari cei care plteau un impozit de 48 de lei n comunele rurale, cei ce plteau un impozit de 80 sau 100 lei n comunele urbane (n funcie de numrul acestora), precum i patentarii, pn la clas a V-a inclusiv. Cincizeci de alegtori primari numeau un alegtor direct. Erau alegtori direci cei ce aveau un venit de 100 de galbeni, indiferent de provenien, venit ce se putea dovedi prin biletele de plata impozitului sau n alt chip. Puteau fi alegtori direci, fr a justifica venitul de 100 de galbeni, preoii, profesorii academiilor i colegilor, doctori i liceniaii facultilor, avocai, ingineri, arhiteci, cei ce aveau diplome recunoscute de guvern sau erau conductorii unor instituii. Alegtorii de ambele grade trebuiau s aib vrsta de 25 de ani. S-a desfiinat mprirea alegtorilor pe colegii, cu precizarea c unii alegtori i exercitau drepturile n comunele tribale, ir alii n comunele rurale (colegii de orae i colegii de judee).

Alte reforme democratice: intre actele normative cu caracter reformator sunt de menionat legea pentru consiliile judeene i legea comunal din 1864, prin care s-a reglementat modul de constituire, organizare i funcionare a comunelor i judeelor. O vie dezbatere a avut loc i pe marginea legii privind completarea i organizarea armatei, cu care ocazie M. Koglniceanu a susinut teza narmrii poporului, a rnimii. Deosebit de importante prin coninutul lor au fost i legile cu privire la organizarea judectoreasc (judectorii de plas, tribunale judeene, curile de apel, curile cu jurii i nalta Curte de Casaie i Justiie); la instruciunea public, la pensii i la contabilitate.

Coduri:

Importana operei legislative: in vremea lui Alexandru Ioan Cuza i din dispoziia sa, au fost elaborate Codul civil, Codul penal, Codul de procedur civil i Codul de procedur penal. Prin adoptarea acestor coduri s-a constituit, n linii generale, sistemul de drept burghez, s-a creat cadrul juridic necesar pentru dezvoltarea celor mai moderne legislaii n materie, introducnd norme i instituii juridice dintre cele mai evoluate, opera legislativ a lui Cuza a plasat Romnia n rndul rilor cu cea mai naintat legislaie. n acelai timp, opera legislativ lui Cuza a dus la crearea unui sistem judiciar modern, a determinat o evoluie a practicii instanelor n direcia celor mai nalte existene ale epocii, a stimulat nflorirea nvmntului juridic, a tiinei dreptului, a dus la formarea unor cadre de incontestabil valoare, la afirmarea gndirii juridice romneti n ar i peste hotare, la nsuirea tehnicii juridice n toate nuanele sale, ceea ce s-a rsfrnt pozitiv asupra activitii teoretice i practicii juridice.

Codul civil: fiind cele mai strns legate de realitatea economic, normele dreptului civil aveau o importan aparte n epoca Unirii, cnd se dezvoltau relaiile de producie capitaliste Pn n 1863, comisia a folosit ca principal izvor proiectul codului italian Pisanelli, iar dup aceast dat a urmat modelul codului civil francez al lui Napoleon de la 1804. Codul nostru civil a fost adoptat n anul 1864 i a intrat n vigoare la 1 decembrie 1865. n momentul publicrii el s-a numit Codul civil Alexandru Ioan, dar dup abdicarea lui Cuza a fost republicat sub titlul de Codul civil romn.Cu privire la capacitate de folosin, codul prevede c ea ncepe n momentul naterii, dac copilul s-a nscut viu, pe cnd codul francez cere ca noul nscut s fie i viabil. Majoratul a fost fixat la 21 de ani, dar se prevede i o procedur a emanciprii persoanei de la 18 ani cnd are capacitate apropiat de a majorilor, potrivit cu care emancipatul poate ncheia anumite acte i i poate angaja rspunderea chiar nainte de aceast dat. Persoanele juridice se mpreau n dou categorii: cu scop lucrativ i fr scop lucrativ. Cele cu scop lucrativ urmau a fi reglementate prin Codul de comer. Cele fr scop lucrativ care i propuneau obiective culturale, sportive, de binefacere sau politice, se nfiinau prin decret domnesc, deoarece se socotea c persoana juridic nu are o relaie proprie, ci este o ficiune a legii.

Codul penal: a fost publicat n anul 1865 i a rmas n vigoare pn n anul 1937. Principalele sale izvoare sunt: Codul penal prusian din anul 1851 i, n mai mic msur, Codul penal francez din 1810. Conform structurii sale, codul nostru a adoptat o clasificare tripartit a infraciunilor: crime, delicte i contravenii spre deosebire de alte coduri burgheze care clasific faptele penale n dou mari categorii: infraciuni penale i contravenii. Clasificarea pe care a adoptat-o codul nostru nu este justificat din punct de vedere teoretic, de vreme ce ntre crime i delicte nu exist deosebiri eseniale, ambele categorii desemnnd fapte svrite cu intenie. Prin urmare, distincia dintre crime i delicte nu ntemeiaz pe considerente de ordin teoretic, ci pe sistemul pedepselor, deoarece clasificarea infraciunilor se face dup felul pedepselor. Pedepsele, cum se arat n cartea I, sunt de trei feluri; criminale, corecionale i poliieneti.Crimele i delictele au fost grupate n mai multe categorii, dup gravitatea faptei sau dup pericolul social pe care l reprezenta:

O prim categorie de crime i delicte cuprinde infraciunile ndreptate mpotriva statului (rsturnarea ordinei de stat, nalta trdare, complotul, rzvrtirea);

O a doua categorie cuprinde crimele i delictele mpotriva constituiei (fapte ndreptate mpotriva sistemului parlamentar sau a sistemului electoral, infraciunile contra exerciiului drepturilor publice de ctre adunrile legiuitoare, falsificarea operaiunilor electorale, infraciuni contra libertii).

Urmeaz crimele i delictele mpotriva intereselor publice, legate mai ales de exercitarea funciilor administrative. Unele din aceste infraciuni erau svrite de ctre funcionari n exerciiul funciunii (ndemn la rebeliune, nesupunere prin predici religioase, abuzul de putere, delapidarea), iar altele mpotriva acestora (nesupunerea cetenilor fa de msurile luate de autoritile statului, ultrajul, opunerea fa de ordinele autoritilor, uzurparea de titluri sau funciuni, asocierea de rufctori);

Categoria cea mai numeroas de crime i delicte cuprinde infraciunile ndreptate mpotriva intereselor particulare. Aceste infraciuni sunt ndreptate mpotriva vieii, a integritii corporale, a onoarei, a patrimoniului (omoruri, ameninarea, rnirile, calomnia, injuria, mrturia mincinoas, sechestrarea de persoane, atentate mpotriva moravurilor, mpotriva proprietii, furtul, strmutarea de hotare, distrugerea de bunuri) etc.

Codul de procedur civil: a fost elaborat i a intrat n vigoare odat cu Codul civil romn la 1 decembrie 1865. Procedura civil s-a bucurat de o atenie special, atenie manifestat att pe planul propriu-zis al reglementrii juridice, ct i pe cel al doctrinei.

Codul de procedur penal: a fost adoptat i aplicat concomitent cu Codul penal i a avut ca model Codul de instrucie criminal francez (adoptat la 1808). Codul este compus din dou mari pri: - Dispoziii preliminarii; - Cartea I-a - Despre poliia judiciar i reglementeaz descoperirea, urmrirea i instrucia infraciunilor; - Cartea a II-a - Despre judecat i judecarea proceselor n faa instanelor penale: judectorii, tribunale, Curile cu jurai, Curtea de casaie. 10.Constitutia de la 1866 si urmarile adoptarii ei:

Dup abdicarea lui Cuza, att liberalii ct i conservatorii urmrau instituirea unui mediu politic care s garanteze stabilitate guvernamental i care s contribuie la dezvolatarea societii romneti. n aceste condiii se opteaz pentru aducerea pe tronul rii a unui principe strin, Carol de Hohenzolern. Aduanrea legislativ care fusese aleas cu o lun naintea venirii lui Carol l proclam pe acesta domn i se transform n Aduanre Constituant.

Aceast Adunare avea rolul de a discuta i vota proiectul unei constituii.Dup numirea noului domnitor, Adunarea Constituant voteaz o nou constituie ce avea la baz principiile constituiei belgiene, dar care au fost adaptate la realitile romneti. Constituia a fost aprobat de domnitor i a intrat n vigoare odat cu publicarea nMonitorul oficialn 1 iulie 1866.

Adoptarea acestei constituii este un fapt remarcabil n sine. ara se gsea sub suzeranitate otoman i pltea tribut, dar n Constituie nu apare nicio referire la aceast stare de dependen. n articolul 1 se preciza c Principatele Unite Romne constituie un singur stat indivizinil, sub denumirea de Romnia.

Utilizarea termenuluiRomniareprezint o alt nclcare a prevederilor Conveniei de la Paris i o nou dovad a faptului c se dorea aplicarea tuturor hotrrilor luate de adunrile ad-hoc.

Constituia a fost n bun parte o copie a constituiei belgiane din 1831. Diferenele dintre cele dou societi erau ns semnificative. Belgia era o ar cu secole de via urban, cu un climat de disciplin i cu o tradiie solid de ordine n viaa public. Astfel, liberalismul constituiei belgiene era perfect adaptat societii. n cazul romnesc, exista o tradiie a confruntriilor dintre obiceiul pmntului i lege la care se adugau arbitrariul domnitorului i corupia dregtorilor. Principele Carol nsui considera consituia nepotrivit gradului de educaie a opinie publice romneti.

Constituia adoptat n 1866 st la baza regimului monarhiei constituionale. Era redactat pe baza principiului democratic al separrii puterilor n stat. Astfel, puterea legislativ era exercitat de domn i de Reprezentana Naional, iar legile puteau fi trimise spre adoptare domnului doar dac au fost discutate i votate liber n ambele Adunri. Iniiativa legislativ este o atribuie a tuturor celor trei componente ale puterii legislative. Puterea executiv era ncedinat domnului iar puterea judectoreasc era exercitat de curi i tribunale, hotrrile i sentinele se pronunau n virtutea legii i se executau n numele domnului.

11.Asemanari si deosebiri intre Constitutia din 1923 si cea din 1866:

Constitutia din 1923 este de fapt o modificare a celei din 1866, deoarece mai mult de jumatate (76) din cele 138 de articole au ramas neschimbate.

Ambele constitutii consacrau principiul modern al separarii puterilor in stat: puterea executiva, puterea legislativa si puterea judecatoreasca. Astfel puterea legislativa era exercitata de un Parlament Bicameral ( Adunarea Deputatilor si Senatul) , care adopta, modifica, abroga legile, exercita controlul asupra executivului ,avea drept de autoconducere si de ancheta. Puterea executiva era incredintata domnului/regelui, care sanctiona si promulga legile, numea primul ministru, numea si revoca pe ministrii, confirma in functii publice, era seful armatei, bate moneda, confera decoratii si grade militare, incheie tratate.

Nici un act al regelui nu avea tarie daca nu era contrasemnat de ministrul de resort, care prin aceasta devenea raspunzator. Monarhul avea rolul de a asigura stabilitatea sistemului politic, el fiind arbitru al vietii politice. Ambele constitutii acordau drepturi si libertati cetatenesti: libertatea constiintei, a invatamantului, a presei, egalitatea in fata legii, libertatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la proprietate.

Existau si deosebiri intre cele 2 constitutii. Potrivit constitutiei din 1866, votul era censitar, iar procesul electoral se exercita prin intermediul COLEGIILOR ELECTORALE (4 pt Camera deputatilor si 2 pentru Senat ) in functie de avere. Primele 3 colegii ii delegau direct pe deputati, in vreme ce colegiul 4 alegea indirect, prin delegati; ulterior, nr colegiilor electorale a fost redus la 3(1884). Constitutia Unificarii inscria dreptul de vot universal, direct si obligatoriu, pt toti cetatenii de la 21 de ani in sus (barbati), exceptie facand femeile, magistratii si armata. Constitutia din 1866 stabilea un regim preferential al celor de religie crestina, exceptand pe evrei si musulmani, insa cea din 1923 acorda drept la vot pt toti cetatenii indiferent de religie, limba, etnie etc. Constitutia din 1923 inscria egalitatea femeii cu barbatul. Acest lucru s-a materializat in acordarea de drepturi politice pt femei abia in 1939. Constitutia din 1866 acorda domnului drept de veto absolut, putandu-se opune punerii in aplicare a unei legi votate de Parlament. Constitutia din 1866 prevedea ca proprietatea de orice natura este sacra si inviolabila , in timp ce Constitutia din 1923 prevedea ca proprietatea de orice natura este garantata . Constitutia din 1923 sporea rolul statului care putea interveni in raporturile dintre principalii factori ai productiei-patroni si muncitori- pt a preveni conflictele economice si sociale si in orientarea politicii economice a tarii. Spre deosebire de Constitutia din 1866 in care se accentua caracterul indivizibil al statului, Constitutia din 1923 insista asupra caracterului national al statului roman ( stat national unitar si indivizibil). Adoptarea Constitutiei din 1866 a avut consecinte importante pt societatea romaneasca. Adoptata dupa model belgian, reprezinta un act viguros de independenta, intrucat facea abstractie atat de suzeranitatea otomana cat si de regimul garantiei colective al celor 7 puteri. Ea a fost promulgata de domn fara consultarea puterilor garante. Aceasta constitutie facea un pas mai departe pe drumul modernizarii principalelor institutii ale Romaniei, punandu-le in concordanta cu marile trnsformari politice petrecute in Europa la inceputul sec XIX. Ea a permis functionarea regimului politic. Constitutia din 28 martie 1923 a permis extinderea participarii cetatenilor la viata politica prin introducerea votului universal, a creat un cadru legisativ unitar, necesar pt afirmarea ROMANIEI MARI. Desemnarea executivului nu era rezultatul vointei alegatorilor, ceea ce facea ca in Romania sa functioneze un Parlament Guvernamentar si nu un Guvern Parlamentar.12.Justitia feudala (trasaturi, infractiuni si pedepse):

Procesul (procedura de judecat) Noiunea de "proces" din limba romn provine din latinescul "processus", ce desemneaz activitatea de naintare, progres, activitate progresiv.

Dei la nceput n dreptul roman a fost folosit termenul de "judicium", prin intermediul glosatorilor din secolul al XII-lea, termenul de processus s-a generalizat, desemnnd ceea ce nelegem astzi prin proces, adic o activitate desfurat de organe judiciare, anume desemnate, cu participarea prilor, n conformitate cu legea, n scopul rezolvrii pricinilor de natur civil, a identificrii, tragerii la rspundere penal i pedepsire a celor care se fac vinovai de comiterea unor infraciuni:

Obiectul procesului; Prile din proces; Chemarea n judecat; Fixarea termenului de judecat; Citarea prilor i a martorilor; Sistemul probator (administrarea probelor); Martorii; nscrisurile; Hotrrile instanei;Infractiuni si pedepse: in dreptul penal medieval, infraciunea era considerat fapta apreciat ca periculoas de ctre reprezentanii puterii politice, de aceea, era sancionat de ctre organele publice cu pedeaps. ntre infraciune i pedeaps, legtura era indisolubil, dreptul penal medieval fiind de orientare social. n general, pedepsele n Dreptul medieval scris se caracterizau prin urmtoarele trsturi:

urmreau intimidarea; nu erau limitate prin lege, cci domnul avea s aplice sanciuni i "peste pravil"; cumulul pedepselor era ngduit; erau inegale, deoarece pentru aceeai fapt puteau varia n raport cu poziia social a celui vinovat; cele mai multe pedepse erau lsate de lege "la voia judectorului"; aduceau venituri domnului i dregtorilor care judecau; rzbunarea sngelui nu a existat ca pedeaps legal, dar urme ale "vendetei" se ntlnesc n cteva regiuni, ngduindu-se ns i rscumprarea (compoziia voluntar).Istoria dreptului romnesc, dreptul nostru cutumiar, este o dovad cert n acest sens. Evoluia reglementrilor penale, n general, poate fi evideniat sub 3 mari aspecte:

1. Identificarea unor anumite categorii de fapte care prin esena lor sunt ndreptate mpotriva unor valori umane fundamentale i de un pericol social sporit prin urmrile lor; adic care anume fapte sunt considerate infraciuni;

2. Problema tragerii la rspundere penal pentru comiterea unor astfel de fapte i procedura acestei activiti judiciare;

3. Pedepsele aplicate pentru comiterea unor astfel de fapte.

n istoria medieval a poporului romn se cunosc dou forme de rspundere penal colectiv:

a) rspunderea solidar a obtii;

b) rspunderea familial.