Bucătăria moldovenească – parte integrală a bucătăriei europene

Bucătăria moldovenească reprezintă o sinteză a

bogăţiilor naturale ale meleagului nostru – cereale, legume,

fructe, vităritul tradiţional pe de o parte şi amplasarea

specifică a Moldovei la  frontieră dintre ţări cu culturi

diferite, au influenţat sistemul alimentar al moldovenilor în

perioade diferite ale istoriei.

Bucătăria moldovenească a păstrat  pe parcursul

secolelor, absorbind tot ce era mai bun din bucătăria greacă, slavonă, bizantină, mediteraneană. O

influenţă mare asupra artei culinare moldoveneşti a avut-o bucătăria turcească. În rezultat, astăzi masa

moldovenească atrage nu numai printr-o paletă gustativă, care se bazează pe o varietate largă de bucate

din legume, carne de porc, de miel, vită, pasăre, dar şi printr-un arsenal bogat de tehnici de prelucrare

culinară a produselor, preluat de la ţările vecine.

Cu toate acestea însă, bucătăria moldovenească s-a dezvoltat ca una originală, deosebită, avînd

caracteristici specifice individuale, reuşind să îmbine metodele culinare şi combinaţii de produse,

incompatibile la prima vedere (carne cu fructe, deserturi cu vin, fructe marinate ş.a.).

Sînt puţine bucatele moldoveneşti, în care nu se folosesc legumele.

Legumele se fierb, se coc, se înăbuşă, se prăjesc, se sărează. Se consumă ca mîncare separată şi ca

garnitură.  Legumele se prepară în combinaţie cu toate tipurile de carne (de vită, de porc, de miel, de

pasăre, peşte). Tot ele se utilizează ca umplutură pentru copturile tradiţionale (învîrtite, plăcinte, saralii).

În calitate de condimente în bucătăria moldovenească se utilizează usturoi, piper negru, paprica. De

asemenea, se folosește din belşug verdeaţa proaspătă, mărarul, pătrunjelul, prazul, ţelina.

Din timpurile cele mai vechi pe masa moldovenilor se serveşte brînza, care se face în salamură în

condiţii de casă. Brînza se utilizează nu numai ca aperitiv, dar şi în calitate de ingredient la diferite

bucate din legume, ouă, aluat şi carne.

Cu toate că porumbul a apărut în Moldova relativ recent (sf. secolul al XVII-lea), el ocupă un loc

important în meniul moldovenilor. Porumbul tînăr (în lapte) se coace pe jăratic, se fierbe. Se utilizează

la prepararea supelor, salatelor etc. Din făina de porumb se prepară vestita mămăligă, care la rîndul său a

dat naştere unui compartiment aparte în bucătăria moldovenească. Mămăliga este prăjită, coaptă,

umplută, consumată ca un fel de  mîncare aparte şi în calitate de garnitură. Combinată cu faina de grîu,

se foloseşte la prepararea unui sortiment larg de produse de patiserie şi cofetărie.

În afara de metode tradiţionale de preparare a bucatelor (fierbere, prăjire, înăbuşire), prepararea

bucatelor la foc deschis este îndrăgită de moldoveni – la grătar. Astfel se prepară toate tipurile de carne

(de regulă, marinată în vin), peşte, legume, ciuperci şi chiar în unele cazuri, fructe. Pentru a le păstra

sucul şi a le conferi aromă, anumite bucate se coc în frunză de viţă-de-vie, nuc, varză.

Nu mai puţin originală este şi masa de desert a moldovenilor. Varietatea mare de fructe, vinuri de

desert, nuci au permis apariţia unui număr mare de combinaţii în formă de jeleuri, sucuri, dulceţuri şi

compoturi, fructe umplute cu nuci, fructe în vin, colţunaşi, plăcinte, copturi.

Experţii în arta culinară au o părere unanimă, valoarea bucătăriei constă nu în numărul bucatelor

existente, ci în varietatea nuanţelor de gust şi  aromă, în arta combinării diferitelor produse. După aceste

criterii, bucătăria moldovenească, după părerea noastră, ocupă unul din locurile de frunte printre

bucătăriile lumii.

Din istoria alimentației moldoveneşti

Alimentaţia tradiţională a moldovenilor este un indiciu al bunăstării materiale, legată nemijlocit de

gradul de civilizaţie, destinată să constituie un subiect important pentru contemporanii noştri.

Reflectînd asupra gradului de dezvoltare social-

economic al populaţiei, caracterul economiei, tradiţiile

culturale şi normele stabilite e nevoie de o cercetare

serioasă.

Referindu-ne la evoluţia istorică a hranei poporului

nostru afirmăm că ea îşi dezvăluie rădăcinile cu cît cobori

mai adînc în timp. Documentele vechi vorbesc puţin

despre acest aspect al alimentaţiei, considerat fără

importanţă şi informaţiile aduse sînt destul de succinte. Cu toate acestea nu trebuie pierdut din vedere

faptul, că fiecare epocă aduce elemente noi (şi nu e vorba numai de materii prime), fiecare generaţie

adaugă un plus de experienţă, fiecare familie receptează în mod personal elementele moştenite sau pe

cele inovatoare.

Alimentaţia este considerată acel capăt al firului ce leagă trecutul şi prezentul, de aceea e necesar

de a pătrunde în profunzimile fiecăruia din ele. Astfel vom putea remarca existenţa străvechiului sistem

alimentar ce a rezistat trecerii timpului ca parte componentă a structurii de bază a hranei.

Autorii antici ca şi rezultatele săpăturilor arheologice aduc informaţii privind produse alimentare

şi practici culinare antice, preluate în epoca geto-dacică. Geto-dacii formînd aşezăminte stabile, aveau

un specific al modului de viaţă, o alimentaţie mai mult vegetariană, corespunzătoare resurselor agricole,

dar erau și crescători de animale și consumatori de carne. Fiertura de cereale măcinat grosier, păsatul de

mei, la care se adăuga laptele, fierturile din carne erau folosite de daci multe secole de-a rîndul.

Alături de plantele cultivate şi de carnea animalelor domestice erau utilizate plantele comestibile

din flora spontană şi mîncăruri de ciuperci, usturoi, lobodă, stevie etc., la care putem adăuga peştele. O

serie de plante şi produse culinare, cum ar fi ceapa, lintea, bobul, măslinele au fost aduse de către

negustorii greci.

Dacii şi-au păstrat modul simplu de a mînca avînd o deosebită preferinţă pentru carnea pregătită la

frigare, mărturie ajunsă pînă în zilele noastre. De asemenea mîncărurile din lapte, brînzeturi, printre care

pot fi menţionate diferite feluri de caş dulce, afumat, zvîntat, jintiţă, urdă, etc.

Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul important al relaţiilor inclusiv schimbul de produse

agricole şi alimente culinare, pe care le-au avut strămoşii noştri – dacii cu popoarele vecine. Cu toate

acestea dacii n-au introdus în bucătăria proprie condimente de esenţă orientale. În ceea ce priveşte

adoptarea unor produsuri şi tehnici de preparare a alimentelor, ar fi de precizat faptul, că dacii au

acceptat numai ceea ce convenea gustului propriu creat deja în urma experienţelor proprii de viaţă,

bazate pe caracteristicile mediului înconjurător şi a unor contacte cu lumea greacă.

Aşadar ocupaţiile principale de bază ale dacilor – cultura plantelor şi creşterea animalelor în acea

perioadă au fost elementele de bază ale hranei, fiind completate cu cele provenite din culesul din natură,

pescuit şi vînat, pe care le regăsim pînă tîrziu în timp, cu deosebirea că meiul a fost înlocuit cu

porumbul.

În Evul Mediu, elemente noi substanţiale în bucătăria poporului moldovenesc s-au adus la curţile

domneşti şi ale boierilor înstăriţi sau deţinători ai unor ranguri feudale. În această perioadă atestăm o

alimentație tradițională, practic lipsită de influențele străine, ce demonstrează o continuitate în evoluția

bucătăriei populației autohtone.

Tradițiile bucătăriei medievale moldovenești sînt atestate și în epocile ulterioare. Astfel sînt

semnificative asemănările între practici actuale şi cele consemnate în documentele medievale în

prepararea unor bucate panificate (ex. plăcinta), prepararea brînzeturilor, afumăturilor, uscarea

legumelor şi a fructelor, băuturii – vinul şi miedul. Caşul dulce oferit drumeţului reprezintă un obicei

păstrat de secole, cît şi ospitalitatea de veacuri a strămoşilor noştri păstrată pînă în zilele noastre de către

moldoveni.

Datorită numeroaselor descrieri ale călătorilor străini, mai ales din secolul al XVII-lea cunoaştem

luxul şi splendoarea ospeţelor domneşti.

În secolul al XVIII-lea au avut loc şi unele influenţe orientale, datorită legăturilor comerciale cu

Imperiul Otoman. Au fost aduse şi introduse multe mîncăruri de nuanţă orientală. Domnii de origine

străină veneau cu bucătarii lor ce promovau bucate noi, o parte din care, cu timpul au pătruns în

bucătăria moldovenilor (fructe cu carne, musacaua, pilaful etc.).

Gratie conditiilor climaterice, Moldova este o regiune unde creste o diversitate uimitoare de legume

si fructe. E firesc in aceste conditii sa fie exploatate calitatile acestor produse in bucatoria autohtona.

Totodata, asupra bucatelor traditionale o influenta deosebit de mare a avut istoria acestui popor, situat la

raspantia catorva civilizatii si in imediata apropiere a celor mai importante cai comerciale.Cultura elena

si bizantina a fost conservata pe aceste meleaguri, amestecata cu success cu cultura rusa in sec X –

XIII si apoi in XVII –XIX, si dezvoltata in peste 180 de ani de independenta (1359-1538).

Astfel in bucataria moldoveneasca au ajuns mancarurile grecesti (placintele, invartitele) si tehnologiile

caracteristice zonei mediteraniene, cum ar fi utilizarea vinului sec in bucatele din legume si carne,

sosurile picante cu multe mirodenii si metode deosebite de pregatire a aluatului.O influenta deosebita

asupra dezvoltarii bucatariei moldovenesti au avut turcii, care au dominat in Moldova peste 300 de ani.

Impactul turcesc se face simtit in prepararea combinata a produselor, in tendinta de a utiliza carne de oi

si in denumirile bucatelor: ghiveci, musaca, ciorba. De altfel si rusii au lasat o amprenta vizibila – in

muratul legumelor si copturi.

Totodata, bucataria moldoveneasca a capatat in timp integritate si originalitate, iar multitudinea

culturilor au evoluat finalmente intr-un gust specific format din cele mai neasteptate si mai delicate

combinatii gastronomice. Spre exemplu, pentru bucataria moldoveneasca este caracteristica folosirea

masiva a branzei si a porumbului.

Branza este una dintre tipurile de cascaval de oi, care necesita pentru pregatire un timp redus – o

saptamana sau zece zile. Aceasta mancare vine din cele mai vechi timpuri si se datoreaza dezvoltarii

oieritului in zona. Branza este folosita nu numai in stare bruta, dar si in calitate de adaos in mai multe

mancaruri din legume, oua, carne si patiserie.

Comparativ cu branza, porumbul a devenit caracteristic bucatriei moldovenesti

relativ recent, cu numai 200 de ani in urma. Acest produs a fost adus in Moldova

in sec XVII si a inceput sa fie cultivat in masa in XVIII, fiind in special

mancarea saracilor. Vestite sunt mamaliga, porumbul in zama si garniruri,

porumb fiert si copt. De asemenea, in Moldova traditional painea din faina de

porumb este preferata celei din faina de grau.

Un rol aparte in bucataria moldoveneasca il au legumele. Din ele sunt pregatite feluri de mancare intregi

si garnituri. Cel mai des legumele sunt fierte, coapte, implute, inabusite, murate, mai rar prajite

Tradiţii şi inovaţii în alimentaţia moldovenilor

Alimentaţia tradiţională este strîns legată de particularităţile modului

de trai, cultura, ocupațiile şi îndeletnicirile populației. Este unul din

domeniile reprezentative, care a acumulat un şir de trăsături etnice,

specifice unui popor. Tradițiile alimentare de obicei au un caracter al

obişnuinţei, dar mai ales al continuităţii. Totodată, alimentaţia este

receptivă la schimbările şi noutăţile, ce apar. Cu toate acestea

alimentaţia este mai puţin expusă standardizării. Ea, de obicei, oglindeşte gusturile tradiţionale formate

de multe generaţii, deşi nu e mai puţin important faptul, că şi în acest domeniu are loc un proces intensiv

de îmbogăţire reciprocă a culturilor, la care în mare parte contribuie astăzi şi instituţiile de alimentaţie

publică din țară.

Modul de alimentaţie este cunoscut ca un fel de legătură între experienţa oamenilor din diferite

epoci, făcînd posibilă o explicare a trecutului prin prezent. Totodată trebuie să menţionăm, că fiecare

epocă aduce atît produse alimentare noi, cît şi experienţă, elemente moştenite, care se împletesc cu cele

inovatoare. Spre deosebire de alte elemente ale culturii materiale, împrumuturile în alimentaţie nu aduc

la constrîngerea bucătăriei naţionale, din contra o îmbogăţesc sau are loc asimilarea lor.

Încă din secolul al XVIII-lea se observă unele influenţe orientale în alimentaţia strămoşilor,

datorită legăturilor comerciale cu Imperiul Otoman. Multe mîncăruri de nuanţă orientală au fost

introduse în timpul domnitorilor fanarioţi, care veneau însoţiţi de bucătarii lor. Astfel în bucătăria

noastră au pătruns o serie de mîncăruri specifice orientale

- Pilaful.

- Cighirii.

- Carnea cu fructe.

- Baclavaua.

În bucătăria tradiţională a moldovenilor, de asemenea, au apărut și s-au asimilat unele bucate

din :

Bucătăria rusă – borşul

Orient – anumite salate;

Bucătăria austriacă – şniţelul;

Franceză − escalopul, maioneza, sufleurile etc

Toate aceste influenţe se observă îndeosebi în alimentaţia publică şi mai puţin în cea tradiţională.

Dar moldovenii au ştiut să preia din gastronomia străină, doar cele mai gustoase preparate culinare, cele

mai bune reţete, care au fost adaptate la gustul lor, ştiind sa-şi păstreze, în esență, particularităţile

specifice ale alimentaţiei tradiţionale.

Printre bucatele tradiţionale ale moldovenilor se numără:

Pastrama

Șunca

Cîrnăciori de casă

Plăcintele

Colacii de ritual cu multiple forme

Felurile de brînzeturi şi caşcaval

Ghiveciurile din legume

Mămăliga cu sortimentul de bucate din carne și legume

Felurile de sarmale

Zeama cu carne de găină și tocmăgei

Fasolea cu costiţă sau slănina afumată

Carnea cu varză acră

Pîrjoalele

Tocana

Dulciurile de casă etc.

Preparate specifice

In bucataria moldoveneasca sunt servite o gama variata de bauturi traditionale:

compoturi

sucuri din fructe

bauturi tari

vinuri,

divinuri

brendi

tuica

Bucătăria moldovenească nu este foarte aglomerată în condimente, se foloseşte

Mărarul

Cimbrul

Chipăruşul

Usturoiul

Hasmaţuchi

Leuşteanul

. Nu putem vorbi despre bucătăria moldovenească dacă nu amintim de preparate cum ar fi:

cighir moldovenesc,

pui la ceaun cu mujdei de usturoi şi mămăliguţă,

răcituri de pasăre,

piftie de porc,

borşul moldovenesc,

saramură de peşte,

sarmale cu mămăliguţă,

pârjoale moldoveneşti,

tochitură moldovenească,

cozonac moldovenesc,

pască moldovenească,

poale-n brâu,

plăcintă cu dovleac, cu brânză, cu mere, cu varză, alivenci, etc.

Bucataria moldoveneasca este foarte toleranta, cum am remarcat deja, fata de obiceiurile culinare ale

vecinilor. Acest lucru poate fi usor urmarit in prepararea carnii.

Moldovenii folosesc in egala masura

- carnea de oi ( in ciorba, ghiveci, musaca),

- porcina (in carnatei, costita),

- vita (in mititei),

- pasarile (in zama).

Prefera totusi carnea tanara de pui, miei, vitei. La carne neaparat sunt servite legume in cantitati

modeste, si fructe. Caracteristica este combinarea carnii cu diverse sosuri cu vin sec si suc de tomate.

Acestea fac carnea frageda si picanta, ceea ce este un lucru comun pentru bucataria tuturor popoarelor.

Pentru prepararea bucatelor traditionale din carne este des folosit gratarul.

Acesta in prealabil este uns cu ulei, grasime, slanina. Carnea este prajita fie

bucati mari, fie taiata si tocata (drob, mititei, carnatei). Pentru carne inabusita

este folosit cuptorul si nu focul obisnuit.

Descrierea bucatariei molovenesti nu ar fi relevanta fara mentionarea patiseriei: placinte, pasca,

cozonacul, coltunasii, etc. Aici sunt pe larg utilizate nucile.

Vinurile moldovenesti sunt cunoscute in intreaga lume gratie gustului delicat si aromei. Clima de aici

favorizeaza producerii unui spectru lard de vinuri de la albe pana la rosii, de la seci pana la demiseci si

dulce, de la tulburel pana la limpezime clasica. Vinurile de colectie au devenit cartea de vizita a

Moldovei.

Bucataria moldoveneasca, gratie gamei bogate de legume si fructe este clasificata ca una dintre cele mai

gustoase si sanatoase din lume si nu atat pentru numarul mare de bucate cat pentru multitudinea

nuantelor gastronomice obtinute prin combinarea reusita a produselor.

Mai sunt enumerate bucatele specifice, care au prins rădăcini şi la noi în ţară:

Perioada fanarioţilor şi bucatele greceşti. Sunt mâncăruri specifice zonei mediteraniene unde se

folosesc mult legumele proaspete şi uleiurile vegetale – mussaca, pireu din bob, salată din varză

proaspătă taiată fin, învârtite (coapte) cu diferite umpluturi, de obicei carne şi legume, supa din peşte.

Imperiul Otoman şi bucătăria turcă. Este o bucătărie care a lăsat poate cea mai remarcabilă amprentă,

în prezent servind în Moldova – sarmale (în frunză de viţă de vie şi frunză de varză), legume umplute şi

înăbuşite (ardei, vinete, roşii), vinetele şi ardeii prăjiţi, chiftelele sau perişoarele, salata Ciobănească,

ciorba de lintie, fasole, nohut. Sudul Moldovei, Găgăuzia, întâlneşte oaspeţii cu gozleme, kavurma,

bulgur, pilaf, halva şi baklava.

Imperiul Rus şi bucătăria rusească. Perioada sovietică a fost una lungă şi tradiţia culinară

moldovenească a mai cunoscut nişte bucate – rassolnikul (supă cu castraveţi muraţi), solyanka, okroshka

(supă rece), pelmeni, răcitura, pârjoalele şi frigăruiul, renumita salată Shuba (hering cu legume fierte),

iar la desert pateuri cu diverse umpluturi, blinii, brânzoaice.

Influenţa Balcanilor, bucătăria bulgărească. Bulgarii au lăsat în bucătărie – ghivechiul, iahnia,

renumita salată Şopski, colacul şi cozonacul.

Hotarul cu Ucraina şi nordul Moldovei. Moldovenii, mai ales cei din nordul republicii, împart la masă

cu ucrainenii – borşul, kapusniakul (varza înăbuşită), kasha (terciul din hrişcă), slănina.

Bucatele ce se pregătesc conform unor reţete tradiţionale sunt:

Mămăliga – a doua pâine pe masa moldovenilor. Un amestec din făină de porumb bine copt în ceaunel.

Se serveşte de obicei cu brânză de oi sau de vaci, smântână,

 Tocăniţă din legume şi fripturică din carne sau cu peşte prăjit şi mujdei (usturoi tocat cu anumite

condimente şi adaosuri).

Sărmăluţele învelite în frunze de viţă de vie – sunt mai mici ca dimensiuni decât sarmalele turceşti şi

local mai sunt învelite în varză, ştevie, leurdă, podbal. Iar în timpul postului umplutură se abate de la

orez cu carne la hrişcă, crupe cu legume înăbuşite.

Zeamă de găină – supă care, de obicei, conţine şi tocmagi de casă (tocmagii sunt, de fapt, moştenire de

la tătarii Hoardei de Aur).

Fasoliţă bătută – pireu din fasole rece, cea mai răspândită din bucatele de post.

Ciorba de urzici – este la fel o mâncare tradiţională servită de post şi primăvara.

Bucatele fierbinţi din carne de miel, viţel, porc, pasăre, peşte se prepară mai des la grătar sau înăbuşit

în ulcele de lut, de asemenea sunt răspândite şi afumăturile din carne. Carnea şi bucatele din carne au

un loc aparte în bucătăria naţională – sacrificarea porcului de Crăciun sau sacrificarea mielului de

Paşti.

Alivencile, plăcintele, învârtitele cu diverse umpluturi, prăjiturile dulci (de obicei, presărate cu zahăr

tos) sunt şi ele reprezentative pentru tradiţiile noastre culinare. Nicăieri altundeva nu veţi putea servi

desertul tradiţional – prune uscate umplute cu nuci sau asortiment din mere, gutui sau bostan copt.

Doar cu ocazia sărbătorii de Paşti puteţi gusta din Pască, iar coliva (terci din grâu dulce) se face doar la

funeralii.

.

După dobândirea independenţei, în Moldova se resimte tot mai mult suflul bucătăriei europene,

îndeosebi

Bucătăria franceză (salate franceze, clătitele şi prăjiturile franceze, supe creme, juliene),

Bucătăria italienă (pastele şi sosurile italiene, pizza italiană, lasagna),

Bucătăria grecească (salată grecească, Spanakopita, sos Tzatziki ş.a.)

Din băuturi puteţi savura izvarul, vinul (inclusiv cel de casă), sucurile naturale şi compoturile,

cruşonul, ceaiurile din ierburi şi flori.

Bucătăria moldovenească e o adevărată comoară, un sipet plin cu minuni gustoase, iar gândul ne duce la

spusele cercetătorul culinăriei şi istoriei gastronomiei.Capodoperele culinare nu pot fi pastrate în niciun

muzeu. Acestea sunt consumate cu atât mai repede, cu cât sunt mai delicioase”.

Astăzi s-a ajuns treptat la cunoaşterea unor tehnici variate de pregătire a hranei pentru a o face mai

gustoasă şi mai hrănitoare. S-au creat tehnici moderne de conservare a alimentelor pe o durată mai

îndelungată (sterilizare, congelare, deshidratare etc.). Datorită condiţiilor tehnice noi de păstrare a

alimentelor în hrana omului apar produse congelate: carne, peşte, legume, fructe etc. Acestea asigură o

aprovizionare mai bună cu produse alimentare pe tot timpul anului.

Astăzi menţinerea în unităţile de alimentaţie publică a unui număr de preparate culinare

tradiţionale moldoveneşti, necesită o susţinere şi o popularizare largă în rîndul consumatorilor.

 

SPECIALITĂȚI TRADIȚIONALE

Bucătăria tradițională moldovenească este cunoscută pentru varietatea sa de bucate și gustul său

delicios. Bucătăria a fost puternic influențată de culturile multor popoare care au trăit pe teritoriul

Moldovei în decursul secolelor: ucraineni, ruși, greci, evrei, germani și alții.  Moldova produce o

mulțime de fructe, legume, grâne, produse din carne și lapte, toate acestea fiind utilizate în bucătăria

națională. Solul fertil combinat cu utilizarea metodelor agricole tradiționale permite cultivarea unei

game largi de produse alimentare ecologic pure.

APERITIVE (LEGUME, SALATE ȘI PLĂCINTE)

Bucătăria moldovenească este bogată în aperitive. Printre acestea se numără legumele proaspete, cum ar

fi roșiile, castraveții, ardeii grași, și ceapa verde; brânza sărată de oi; cașcaval asortat, pește afumat,

mezeluri și salam; fasole pisate cu usturoi (fasole făcăluite); legume prăjite; ardei sau vânătă umplută;

varză și frunze de viță de vie umplute (sarmale); și diverse feluri de salate din legume proaspete sau

murate. Un alt tip de aperitiv frecvent întâlnit este plăcinta, un tip de pâine sau aluat de diferite forme și

mărimi, în dependență de regiunea în care sunt gătite, de obicei umplute cu varză, brânză.

SUPE

Supele sunt foarte populare în bucătăria moldovenească. Unii spun că o masă fără supă nu este

completă. Două dintre obișnuitele supe sunt zeama, un tip de supă de pui cu tăiței, și ciorba, servită cu

carne sau fasole. Ambele feluri de supă sunt puțin acre. Mai există și multe alte tipuri de supă, cum este

borșul și soleanca.

CARNE ȘI PEȘTE

Carnea ocupă un loc important în bucătăria moldovenească. Pentru a pregăti mangia și musaca se

folosește carne de oi, iar pentru ardei și mititei (role cu carne de vită pregătite la grătar) – carne de vită.

Carnea de porc este componenta principală pentru mâncărică și tocană (carne de porc înăbușită), costiță

(carne de porc tocată) și cârnăciori (salamuri). Carnea de pasăre este folosită pentru iahnie (un fel de

ragu) și zeamă. Peștele servit des în bucătăria moldovenească este crapul, păstrăvul, știuca și bibanul,

Multe bucate tradiționale din carne și pește sunt pregătite la grătar pe cărbuni naturali. Carnea și peștele

sunt adesea marinate înainte de pregătire.

MĂMĂLIGA

Probabil cel mai cunoscut fel de mâncare din Moldova este mămăliga sau polenta (un terci din mălai).

Acesta este un aliment de bază pe masa moldovenească, servit ca un acompaniament pentru tocănițe și

mâncăruri din carne și frecvent garnisită cu brânză, smântâna, ouă și, uneori, ouă prăjite sau omletă.

Tocănița din carne de porc și mămăliga este o favorită locală, adesea servită în restaurantele din întreaga

țară.

DESERT

De cele mai multe ori, mesele în Moldova se încheie cu fructe proaspete: mere, pere, piersici, caise,

cireși și poamă. Un alt desert delicios și exclusiv moldovenesc sunt prunele uscate umplute cu nuci,

servite în sirop glazurat fumuriu. Există și desertul – plăcintă, umplută cu brânză dulce, mere, cireșe,

bostan sau halva.

BĂUTURI

Dintre băuturile nealcoolice servite tradițional fac parte compoturile și sucurile din fructe. Băuturile

alcoolice populare sunt divinurile (brandy moldovenesc) și vinurile locale. Multe vinuri sunt produse

folosind soiurile de struguri franceze, de ex. Sauvignon blanc, Muscat, Chardonnay, Merlot, Cabernet

Sauvignon, etc. Tot mai des, vinificatorii din Moldova folosesc soiuri locale, cum ar fi Feteasca Albă și

Neagra Rară. În plus, Moldova produce mai multe feluri de vinuri amestecate, unice în țară, și anume

Negru de Purcari și Codru, vinuri spumante excelente, și multe tipuri de vin dulce și fortificat, cum ar fi

Cagor sau Kagor. În zonele rurale deseori se servește vin de casă; vinul alb are o culoare galbenă opacă,

în timp ce vinul roșu este de un violet intens. Vinurile de casă conțin, de obicei, mult mai puțin alcool

decât cele îmbuteliate. Pentru mai multe informații vizitați Secțiunea Vinuri.

BUCATE REGIONALE

În unele regiuni predomină bucătăria diferitor minorități. În partea de est, ucrainenii mănâncă borș. La

sud, bulgarii servesc tradiționala mangia (pui cu sos), în timp ce găgăuzii pregătesc șorpa,  o supă de

sezon din carne de oi. În comunitățile rusești sunt populare pelmenile – găluște umplute cu carne. La fel

de populară este și o variantă de vareniki (colțunași) ucraineni – găluște numite colțunași, umplute cu

brânză proaspătă, carne și cireșe.

BUCATE TRADIȚIONALE DE SĂRBĂTOARE

Bucătăria moldovenească de sărbătoare este deosebit de gustoasă. Bucatele tradiționale de sărbătoare

includ frunze de varză umplute cu carne mărunțită (sarmale), răcituri și tăiței cu pui. Masa de sărbătoare

este de obicei decorată cu bucate coapte, și anume produse de patiserie, prăjituri, rulouri, chifle cu o

varietate de umpluturi (brânză, fructe, legume, nuci, etc.).

BUCATE DE PAȘTI

În timpul sărbătorilor de Paști se pregătesc bucate speciale. Pasca este pâinea tradițională de Paști, cea

mai importantă pentru această sărbătoare, pregătită din aluat dospit și umplută cu brânză. Aceste pâini

amintesc deseori de coroane de flori împletite și sunt ornamentate de obicei cu imagini ale crucii.

Cozonacul este pâinea dulce tradițională, pregătită din lapte, zahăr, ouă, unt și stafide. Cozonacul este

asemănător  Pannettone-ului italian. Bucatele tradiționale de Paști includ brânza nesărată, verdețuri de

primăvară, diverse bucate din carne de miel, carne de porc, de pasăre, răcitură (jeleu de carne ), varză şi

ouă pictate de Paști, pe care oamenii, potrivit tradiției, le ciocnesc pentru a vedea al cui ou este mai tare.

BUCATE DE CRĂCIUN

Conform tradiției, de Crăciun moldovenii servesc carne de porc. Tocana de porc și mămăliga sunt

bucate obișnuite. De asemenea, se obișnuiește să se pregătească salam de casă, șuncă de casă, saltison

(stomac de porc umplut cu carne tocată mărunt), răcitură din picior de porc (jeleu) și multe alte

delicatese, în dependență de tradiția locală. Bucatele sunt însoțite de vin spumant sau izvar, vin roșu fiert

cu zahăr sau miere, piper negru și scorțișoară.

De Crăciun, tradițiile culinare moldovenești sunt parte din tradiția culturală. Colindătorii cântă și

organizează spectacole de sărbătoare tradiționale: Malanca, Ursul, Calul sau Capra. Cu toate că aceste

tradiții sunt mai puternice și mai evidente în zonele rurale, chiar și în pe străzile Chișinăului puteți

întâlni grupuri de artiști populari.

Utilaje comercial-tehnologice şi echipamente.

Concluzii

Tradiţiile noastre gastronomice variază de la o regiune la alta, uneori chiar de la sat la sat şi toate

acestea se datorează poziţiei sale geografice, fiind un pod dintre cultura Balcanilor şi a Asiei şi cultura

Europei, fiind la hotar cu o ţară slavă şi una europeană.