– ISTORIA ALIMENTATIEI

Pornind de la piramida celor 5 nevoi fundamentale ale omului, emisa de A.Maslow, nevoia primordiala, psihologica, a omului este mancarea. Abia dupa ce se considera ca e stesatisfacuta, se poate trece la acordarea atentiei altor nevoi.De-a lungul istoriei omenirii si a modului de hranire s-au conturat: cultura alimentara,obiceiuri si ritualuri ale servirii meselor, culminand cu stiinta hranirii corecte. Astfel,importanta hranei a constituit o tema atat in religie – de exemplu in Noul Testament figureaza patru momente importante ce deriva din asocierea cu masa (mancarea) a invataturilor lui Isus Hristos, cat si in arta.

Istoria alimentatiei surprinde exact anumite perioade:- omul din paleolitic se pare ca avea o alimentatie diversificata, cel putin asa arata cercetarile recente care, initial, vroiau sa lamuresca daca omul acelui timp era vegetarian sau carnivor;

- 470-370 iHr cand Hippocrate stabileste ca alimentatia are un rol deosebit în prevenirea si tratamentul bolilor, combatand vechile doctrine provenite din Egipt si promovate de adeptii lui Pitagora, ca hrana “este sursa tuturor relelor”. “Tot el apeciaza ca recomandarile privind alimentatia individuala trebuie sa tina seama de traditiile alimentare, de obiceiuri, oschimbare radicala de alimentatie fiind mai daunatoare chiar decat mentinerea alimentatiei vechi, obisnuite”

- 341-270 iHr Epicur din Samos isi exprima convingerea ca “omul este ceea ce mananca”Filosofia lui Epicur este construita din trei parti: prima este de natura canonica, care expuneregulile adevarului, a doua este cea fizica, ce propune o explicatie filosofica a naturii si ceade-a treia se refera la morala, tratand despre conditiile vietii fericite. El considera ca atomii din care este compus omul sunt responsabili de dinamica vietii.

- sfarsitul sec. XVIII s-a remarcat prin ideea conform careia hrana reprezinta o sursa de energie cu ajutorul careia organismul face fata nevoilor vitale

- sec. XIX dezvolta aceasta idee, in plus au loc descoperiri cu privire la ce inseamna metabolism si se fac progrese in domeniul chimiei alimentare. Apar primele clasificari ale alimentelor, apar notiuni despre aportul lor în proteine, glucide, lipide, saruri minerale si apa si se urmaresc transformarile lor în organism.

- secolul XX se remarca prin studii referitoare la elementele necalorigene, a microelementelor, si a vitaminelor din alimente. La jumatatea secolului al XX-lea,nutritionistii ajung la concluzia ca nici un sindrom de deficienta nutritiva umana nu este asa de daunator ca denutritia proteica.

- secolul XX se remarca prin studii referitoare la elementele necalorigene, a microelementelor, si a vitaminelor din alimente. La jumatatea secolului al XX-lea,nutritionistii ajung la concluzia ca nici un sindrom de deficienta nutritiva umana nu este asa de daunator ca denutritia proteica.Studiul alimentaţiei umane a intrat târziu în domeniul preocupărilor ştiinţifice, deşi încă din cele mai vechi timpuri s-au făcut diverse legături între alimentaţie şi patologie. Astfel, Hipocrate stabileşte cu 500 de ani î.e.n. că alimentaţia are un rol deosebit în prevenirea şi tratamentul bolilor, combătând vechile doctrine provenite din Egipt şi promovate de adepţii lui Pitagora, că hrana “este sursa tuturor relelor”.“Dacă reuşim – spunea Hipocrate – să găsim pentru fiecare om echilibrul dintre alimentaţie şi exerciţiile fizice, astfel încât să nu fie nici mai mult nici mai puţin, am reuşit să descoperim mijlocul de întreţinere a sănătăţii”. Se exprima astfel clar, cu 2500 de ani în urma, principiile de baza ale alimentatiei rationale promovate de nutritia contemporana. Tot Hipocrate este cel care considera ca indicatiile

alimentare trebuie sa tina seama de traditiile alimentare ale unui popor si ca "o schimbare de alimentatie este mai daunatoare pentru individ decât mentinerea alimentatiei vechi obisnuite".

Consideratii istorice asupra alimentatiei populatiei de pe teritoriul R.M in fixarea, de-a lungul istoriei, a tipului de alimentatie a unui popor, o mare însemnatate o au factorii naturali: geografici, climatici, geologici, geobotanici, geozoologici. Dar în afara de acesti factori trebuie sa avem în vedere si schimbarile pe care evolutia, civilizatia le pot aduce alimentatiei. Se stie ca de ansamblul conditiilor geografice depinde dezvoltarea vegetatiei si lumii animale dintr-o anumita regiune, iar distributia vegetatiei este în functie de clima si sol. În "Descriptio Moldaviae", Dimitrie Cantemir explica si de ce: "grâul da de 24 de ori semanatura, orzul de 60 de ori, iar meiul de 300 de ori". Deci acest climat era exceptional pentru cultura meiului si mai târziu a porumbului. Pastoritul avea caracterul transhumant impus de relief si clima.

Marele filozof antic şi vindecător Hipocrate în cartea sa "Igiena" a scris că oamenii de la naştere sunt, de obicei, sănătoşi, însă împreună cu alimente la ei vin toate bolile. Un alt marele medic Avicenna în "Tratat de igienă", a relatat despre oportunitatea consumului separat al produselor alimentare. Dacă nu vom ţine cont de acest lucru, atunci combinaţia greşită a produselor va impiedica digestia lor. Produsele neprocesate se stochează în intestine şi cauzează multe boli. Omul începe să se auto otrăvească. Iar în condiţii de auto otrăvire, de zgurificare organismul, pur şi simplu, nu poate funcţiona corect, evolua singur. La acest fapt ne atrăgeau atenţia vindecătorii şi gânditorii antici. Din fericire, oamenii contemporani încep să înţeleagă semnificaţia alimentaţiei corecte, şi, în special, combinaţiei corecte a alimentelor.

Sanatatea-reprezinta bunastarea fizica , intelectuala si morala a unei persoane.

Sanatatea se compune din urmatoarele:

-Factorii genetici -20%

-Factorii de mediu-20%

-Factorii social-econimici-50%

-Medicina-10%

Pentru a fi sanatos omul are nevoie de o alimentatie adecvata. Este necesara atit cantitatea cit si calitate produselor alimentare pentru o dezvoltare cit mai armonioasa a organismului uman.Intre om si aliment se stabilesc relatii strinse pe tot parcursul existentei lui , chiar si inainte de nastere.Cea mai importanta relatie consta in aceea ca alimentele furnizeaza organismului substantele nutritive (calorigene) necesare in asigurarea ENERGIEI ,indispensabila proceselor vitale. Hrana nu poate veni din alta parte decit din Biosfera ,deci aceasta v-a fi cu atit mai multa si mai buna cu cit parametrii sistemelor naturale , care o alcatuiesc ,vor fi ,la rindul lor ,mai optimi.

Ecosistemele agricole si satisfacearea necesitatilor de hrana pentru om…

Producţia ecologică înseamnă mai mult decât eliminarea din procesul de producţie agricolă a substanţelor chimice. Principiul de bază al producţiei ecologice constă în faptul că producătorul-crescătorul care foloseşte metoda “bio” trebuie să se amestece cât mai puţin posibil în ecosistemul existent.

Din acest motiv, în procesul de producţie nu se folosesc organisme modificate genetic şi nici nu se aplică metoda iradierilor, ionizărilor.

Din această cauză, produsele agricole bio sunt obţinute cu cheltuieli mai mari decât cele realizate pe cale tradiţională, ceea ce şi explică preţul mai ridicat de vânzare din magazine al acestora.

O atenţie deosebită trebuie acordată pericolului pe care-l reprezintă legumele şi fructele din anumite magazine si pieţe - pe care noi le considerăm salvatoare - devenite otrăvitoare din cauza folosirii fără discernamant de către producatori a îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor

Consumul de alimente asigura intre 1764-3535 kcal/zi/locuitor. Acestea pot fi luate din produse vegetale (calorii primare) sau animale(calorii secundare).Prezenta obligatorie in alimente a unor aminoacizi esentiali carre se gasesc numai in produsele de origine animala(sau sunt in cantitati total insuficiente in produsele vegetale)face obligatorie prezenta produselor de origine animala in alimentatie.

Piramida energetica a aratat ca o calorie stocata in biomasa consumatorilor este rezultata din mai multe calorii stocate de plantele verzi .In ceea ce priveste alimentele de origine animala ,se considera ca o calorie se obtine din produse vegetale si 1711 kcal produse de provinienta animala este echivalenta cu 13767kcal primare.

Aria minima de teren arabil care poate hrani o persoana variaza printre altele si in functie de provinienta alimentelor.La o dieta austera , fara proteine animale si fara grasimi, bazata pe alimente de provinienta vegetala ,aria minima este de 0.09 ha, in timp ce la o dieta bogata , incluzind produse vegetale si animale, in parte prelucrate industrial , aria minima este de 0.62 ha/locuitor. Luind in considerare sistemul de alimentatie ,suprafata arabila disponibila ,lungimea perioadei de vegetatie (determinata de latitudine) se poate estima densitatea demografica ce poate fi acceptata.

La nivel mondial suprafata arabila/locuitor este ,in medie,de 0.367ha.In tara noastra 0.42 ha arabil/locuitor(2003). In viitor suprafetele arabile probabil se vor deminua din cauza eroziunii industriale (retelele de comunicatii,industria). Agricultura va trebui sa sporeasca productia

pentru o populatie tot mai numeroasa, in conditiile in care se urmareste imbunatatirea alimentatiei cantitativ si calitativv iar suprafetele arabile se micsoreaza.

Productia primara neta a globului ,exprimata ca masa uscata ,este de :18,2 x 10(la puterea a 10) t/an, din care , pentru mediul continental 6,5 x 10(la puterea 10) t/an, pentru oceane 6,5 x 10(la puterea 10) t/an.

In 1970,productia agricola reprezenta 9,3% din productia primara terestra,adica 11 x 10( la puterea 9) t/an masa uscata. Din aceasta, numai 12% recoltat si consumat de om,adica 10 x 10(la puterea 8) t/cereale si alte plante cu seminte; 2 x 10(la puterea 8) t alte culturi agricole.

Omenirea deruleaza in ansamblul ei , o nutritie dezechilibrata.Consumul de carne si alte produse animaliere,important prin aportul sau de proteine,este slab prin consumul annual de produse vegetale (indeosebi cereale).

Exprimate in miloane tone de masa proaspata ,consumul se prezinta astfel:

Carne =80(20) mil.t ,

Oua =20(2.7) mil.t,

Lapte = 400(48) mil.t,

Animale acvatice =69 x 10(la puterea 6), din care 88% din mari si oceane

Consumul alimentar al umanitatii repartizat pe cele 2 forme de provenienta este:

1,22x10(la puterea 9) t/an de provenienta vegetala;

80x10(la puterea 6) t/an de provenienta animala;toate exprimate iin masa uscata. Acest consum echivaleaza cu 0.7% din productia primara neta a globului.Conform normelor FAO si OMS, aportul energetic minim pe care trebuie sa il asigure ratia alimentara zilnica se situeaza la 2200 kcal,pentru femeie si 2800 kcal pentru barbati.

Aproape jumatate din umanitatte sufera de penurie alimentara .Situatia se inrautateste daca se ea in conideratie aspectul calitativ al problemei.In acest caz ,normele FAO si OMS se prezinta astfel:

37 g proteine/zi pentru barbatul adult;

29 g proteine/zi pentru femeie

38 g proteine/zi pentru femeie insarcinata

46 g proteine/zi pentru femeia care alapteaza.

Substantele nutritive dupa natura lor se impart in cinci grupe mari:

Protein

Lipide

Glucide

Elemente minerale

Vitamine

Fiecare substanta are rolul binedefinit si nu poate actiona una fara alta. Necesitatile nutritive variaza mult , de la o persoana la alta , in functie de sex ,virsta, corpolenta,felul activitatii,starea mediului ambiant etc. Conditiile de viata si de munca au modificat trebuintele nutritive ale omului, de aceea si alimentatia este necesar sa fie corespunzatoare iar omul , in permanenta, sa manince si sa-si formeze un comportament alimentar corect. Unele, daca nu majoritatea alimentelor, contin agenti nocivi, de mare risc pentru om: dintre acestea sunt: bacteriile, virusii, parazitii, substantele chimice toxice,mutagene si cancerigene.

La o combinaţie corectă a alimentelor ţineţi cont de următoarele sfaturi:

Folosiţi la un moment dat numai un soi de proteine;

Nu mâncaţi în acelaşi timp:

1. Proteine şi grăsimi;

2. Proteine şi amidon;

3. Proteine şi glucide;

4. Amidon şi glucide;

Combinaţi legume cu proteine, grăsimi, amidon şi glucide;

Mănâncaţi fructe separat;

Mâncaţi mierea separat;

Beţi apă cu 10-15 minute inainte de masă.

Proteinele-au structura complexa si rol foarte important in organism. Se gasesc aproape in toate alimentele: carne,brinza,oua,piine,fasole,soia.Proteinele reprezinta cca 18% din greutatea unui adult. Acestea au ca scop: apararea organismului fata de bolile infectioase , marirea rezistentei organismului fata de noxele toxice: constituie o iputernica sursa de energie; din proteinele unele glande endocrine (tiroida, pancreasul) secreta hormoni etc. Ratiile de proteine sunt date in literatura de specialitate.

Lipidele(grasimile)- alimentare se gasesc in tesuturile animale si vegetale, ca principala forma de depozitare a energiei. Acizii grasi sunt principalii componenti ai lipidelor. Lipidele se gasesc in numeroase alimente: ulei,untura, smintina, carne de porc,oaie,rata,curca,mezeluri, cirnati, nuci, arahide, ciocolata etc.

Glucidele –substanta foarte raspindite in natura, indeosebi in regnul vegetal. Glucidele se gasesc in faina, piine, fasole, mazare, cartofi, struguri, prune, cirese, miere de albine, zahar, dulciuri etc.

Elemente minerale- au rol important in nutritie. Se gasesc sub forma de solutii saline (fosfati, carbonati) cit si in componenta unor materii organice (fierul in hemoglobina, enzime cu fier etc.)

Elementele minerale au functiile:

-intra in structura tuturor celulelor si lichidelor interstitiale( in dinti, in vase)

-regleaza cantitatea de lichide din organism

-influenteaza permiabilitatea membranelor

-intra in structura a numeroase enzime

- intervin in constructia musculaturii si in reactivitatea sistemului nervos.

Vitaminele- Sunt necesare organismului pentru desfasurarea normala atit a proceselor metabolice generatoare de energie cit si a celor anabolice morfogenetice. In consecinta, vitaminele sunt considerate biostimulatori , intrind in grupa substantelor solubile alaturi de enzime si hormoni.

Maladii transmise prin hrana Carnea (bovine,porcine,pasari etc.),laptele(brinza, smintina),ouale, grasimile animale si

produsele lor.

Sursele de poluare-poluantii sunt aceiasi pentru toate aceste produse alimentare, ele incluzind animale bolnave, personalul de exploatare bolnav sau purtator de boli, sobolanii etc. dintre poluanti se mentioneaza salmonelele, stafilococii, brucelele,virusul febrei aftoase, bacilul antraxului, virusul turbarii, o serie de germeni conditionat patogeni: Proteus, Escherichia coli, Streptococus agalactive etc.; o serie de substante chimice ca pesticide, antibiotice, metale si metaloizi toxici, cancerigene sau radioactive etc.;poluanti care degradeaza (altereaza) calitatea

alimentelor ca microorganisme cu activitate predominant proteolitica, care provoaca fermentatie butirica, coloreaza produsele etc. In cazul carnii de animale si peste mai intervin o serie de helminti ca: Trichinela spiralis, Tenia solium si Tenia saginata; bacterii aerobe (proteus, Streptocolecus etc.) si anaerobe aparute dupa sacrificarea animalelor.

Consumul de carne, lapte, oua crude poate provoca, in numeroase cazuri, imbolnavirea consumatorilor de tuberculoza,germeni conditionati patogeni, putind provoca , in numeroase cazuri, imbolnavirea consumatorilor de tuberculoza, germeni conditionati patogeni, putind provoca tulburari digestive; Salmonelele dau loc la toxiinfectii alimentare, uneori chiar grave; virusul febrei aftoase afecteaza in general copiii care au consumat lapte sau produse proaspete ;bacilul antraxului provoaca forme grave de septicemie etc.; Trichinela spiralis ft. periculos pentru animale la care se localizeaza in carne , muschi,provocind dereglari ale acestora si afectind bineinteles animalul; Tenia ai carei adulti se localizeaza in intestinul omului . Pesticidele si antibioticele , ambele toxice, in cantitati mari, provoaca la inceput intoxicatii, afectind apoi organele de baza a omului.

Masurile de prevenire a imbolnavirilor trebuie sa se refere in primul rind , la personalul care ingrijeste animalele si manipuleaza produsele. Acesta trebuie supus la controale zilnice privind starea de igiena si sanatate, la inspectii zilnice asupra echipamentului si vestimentatiei de lucru .In cadrul masurilor de prevenire trebuie amintite masurile de conservare a produselor. Spre exemplu ,laptele proaspat sufera o asa-numita operatie de pasteurizare, respectiv incalzirea lui la temperaturi de 60 la 80 grade C , in scopul distrugerii , in mare masura, a microorg. Saprofite si de a distruge de asemenea eventualii germeni patogeni ce s-ar gasi in lapte. Trebuie mentionat ca grasimile animale, obtinute prin prelucrari la temperaturi ridicate sunt mai putin poluate decit carnea din care rezulta. In privinta masurilor de combatere, acestea trebuie sa fie radicale, carnea, brinza, ouale etc. infectate si alterate trebuie distruse. In acelasi timp trebuie salubrizate si adaposturile animalelor.

Sursele de poluare: apele de irigatii poluate cu ape uzate, pestcidele, ingrasamintele minerale, persoanele bolnave, mustele etc. Ca poluanti mentionam, microorg. Patogene care pot raspindi maladii bacteriene si virotice. Dntre paraziti mentionam:geohelmintii Ascaris lumbricoides, Trchicephalus dispar, a caror oua se embrioneaza in sol sau in apa si care apoi sunt ingerate prin fructe si legume: dintre cestode: Tenia solium si Tenia saginata. Atit pe cereale si pe fructe cit si pe produsele lor, se pot dezvolta o serie de mucegaiuri , unele dintre ele producind substante toxice, care pot provoca imbolnaviri asa-numite micotoxicoze si care pot ajunge in hrana animalelor si a produselor lor.

Impactul asupra mediului. Prin legume si fructe-mai rar insa- se pot raspindi op serie de maladii bacteriene si virotice ca febra tifoida, dizenteria baciliara, hepatita epidemica, holera, poliomelita etc.

Masuri de ameliorare a mediului. Prevenirea imbolnavirilor microbiene virotice si parazitare se face prin depistarea bolnavilor si purtatorilor, impiedicarea raspindirii virusurilor si parazitilor pe sol si in apa, evitarea evigarii cu ape uzate insuficientt tratate, spalarea foarte bine a legumelor si fructelor, inainte de a fi mincate etc. Se mantioneaza ca grasimile vegetale pentru a caror preparare se folosesc temperaturi inalte sunt mai putin poluate.

Zaharul , bomboanele, rahatul,tortul etc. Poluantii mai des intilniti suntt germenii care provoaca toxiinfectiile alimentare (salmonelele, stafilococii etc.) si acestea numai cind produsele

u au suferit un tratament termic suficient pentru distrugerea microorganismelor. Uneori, pot fi acuzati ca poluanti chimici cuprul din care sunt faacute unele vase de gatit sau plumbul.

Bauturile alimentare alcoolice si nealcoolice nu constituie un mediu prielnic pentru persistenta si dezvoltarea microorg. patogene. Ajunse in mod accidental in bauturile alcoolice, bacteriile dispar dupa citeva zile, totusi in bere, de ex: Salmonella typhi traieste 1-4 zile iar Escherachia coli, 6-11 zile. Bolile microbiene si virotice care se pot raspindi pri bauturi , in special prin cele nealcoolice, sunt: febra tifoida, dizenteria, hepatita epidemica, poliomelita etc. p-u prevenirea acestor boli este necesar in primul rind , ca apa folosita sa fie potabila, respectiv sa indeplineasca conditiile STAS 1342-88.

Omul nu poate beneficia de o viaţă sănătoasă fără să îşi însuşească un mod sănătos de alimentaţie. Pentru organism, cele mai propice alimente, sunt cele simple şi naturale.

Alimentele neprelucrate de origine vegetală trebuie să ocupe un loc important, atât în cadrul alimentaţiei persoanelor sănătoase, cât şi al celor bolnave. Doar aceste produse conţin materiale de balast (fibre) şi substanţe antioxidante , principii care ajută organismul să facă faţă stresului psihic şi al celui oxidativ, prevenind sau chiar vindecând o serie de afecţiuni.

Este foarte important, pe de altă parte, să se acopere cerinţele organismului în toţi aminoacizii esenţiali, substanţe din care se formează toate proteinele din corpul nostru. În condiţiile stresului psihologic şi al celui climatic, specific lumii moderne dar şi a condiţiilor meteorologice de la noi (organismul omului, pe lângă schimbările bruşte intervenite de la o zi la alta, trebuie să suporte, în 6 luni, diferenţe de temperatură mai mari de 50 grade, ceea ce însemnă un stres enorm), alcătuirea unei diete pur vegetariene, care să aducă toţi aceşti aminoacizi indispensabili în limite optime, este aproape imposibilă. De aceea este nevoie să se recurgă şi la sursele de alimente cu proteine complete , dintre care, cele mai sănătoase sunt peştii, ouăle şi lactatele, dacă bineînţeles, sunt proaspete şi prelucrate cât mai simplu. Aceste surse, administrate în cantităţi optime, pot înlocui în totalitate carnea de pasăre şi de mamifere, precum şi derivatele ce rezultă din ele.

Deoarece, după cum se poate observa în clasificarea alimentelor, niciun aliment, fie el şi natural, nu este complet, raţiile alimentare trebuiesc alcătuite variat, dar în mod chibzuit.

Principalele trasaturi ale unui comportament alimentar sanatos:

Definirea unui comportament alimentar echilibrat şi sănătos nu poate fi făcută fără să se ţină cont de numeroasele particularităţi (vârstă, sex, tip de efort, stare de sănătate, etc.) ale fiecărei persoane. Totuşi, ca linii directoare, putem schiţa cadrul în care acesta se poate desfăşura. În cazul adulţilor, este bine să se ţină cont de următoarele recomandări:

- să se mănânce 3-5 (de preferinţă 4) mese pe zi, la cel puţin 3 ore distanţă una faţă de cealaltă

- orele şi numărul meselor să fi regulate

- mâncatul să se facă încet, mestecând bine

- să se evite în timpul mesei, conversaţiile, îndeosebi cele tensionate, cititul, vizionarea televizorului, ascultarea radioului

- ambientul să fie cât mai plăcut, atmosfera cordială şi alimentele estetice

- niciodată după o masă, nu trebuie să se simtă senzaţia de "prea plin", deoarece însemnă că s-a depăşit limita de saţietate.

Renumitul expert în metode netradiţionale de vindecare Valeriu A. Ivancenco a dezvoltat "Regulile de aur ale alimentaţiei", care au fost reflectate în cartea "Cum să fii sănătos". Acestea sunt :

1. Prima regulă – mâncare proaspătă.

2. A doua regulă - dieta din alimente crude.

3. Regula a treia - diversitatea şi echilibrul alimentaţiei.

4. Regula a patra - alternanţa produselor.

5. Regula a cincea - alimente de sezon.

6. Regulă a şasea - limitarea în dietă.

7. Regula a şaptea – plăcerea de la mâncare.