ISSN 2066-0103 Serie nou nr. 26, Februarie 2010 · 2017-01-20 · păstrează toate...

„START! Avem de cucerit o lume!” nr. 26, Febr.2010 - Grupul Şcolar Industrial „MECANICĂ FINĂ” ISSN 2066-0103

- 1 -

ISSN 2066-0103 Serie nouă nr. 26, Februarie 2010

Articole Ştiinţifice Tehnice Artistice

Recreative Tot ce-i mai bun, special pentru voi

Colectiv de redacţie: Pârvu Valentin, clasa a X-a

Tilică Laurenţiu, clasa a XI-a Stoica Mihaela Bianca, clasa a XI-a Topârceanu Ana-Maria, clasa a X-a

Secretar de redacţie:

Gabriela Vasile

Profesori coordonatori: Maria Simon - Limba română

Benedic Caterina - Ştiinţe

Coordonator proiecte şi programe educative şi extraşcolare: Olguţa Spornic

TA!


- 2 -

„Deşteptarea!” poate fi înţeleasă ca „trezire după somn” dar şi ca îndemn pentru completarea cunoştinţelor sau pentru ordonarea gândirii. Adolescenţa este o etapă importantă în formarea psihică a viitorului adult şi credem că este util să discutăm ambele aspecte: şi „somnul gândirii” şi „trezirea / accelerarea gândirii”.

Credem că un lucru deştept este să scotocim în „lada de zestre a omenirii” cu maxime şi proverbe; să vedem dacă vorbele din vechime se mai potrivesc cu viaţa modernă.

Maximele şi proverbele pot fi asociate cu pietrele preţioase: în ele apar cristalele experienţei şi înţelepciunii1 generaţiilor de trăitori pe acest pământ (a civilizaţiei umane, de fapt). Am găsit un portal foarte util pentru tineri http://www.intelepciune.ro/ , din care am ales multe maxime ce vor fi citate în această revistă şcolară; ca aceasta de pildă: „Tinereţea este timpul de a învăţa înţelepciunea, bătrâneţea este timpul de a o aplica.” (Jean Jacques Rousseau). Citiţi cu atenţie rândurile noastre! Apoi, puteţi să lăudaţi / criticaţi articolele pe forum-ul liceului. Lectură plăcută!

Gabriela Vasile, bibliotecar

1 ÎNŢELEPCIUNE = capacitate foarte mare de înțelegere a lumii înconjurătoare, bazată pe propria judecată şi experienţă; un om înţelept gândeşte şi apoi acţionează, dovedind prudenţă şi cumpătare

3 Ce poate face o buturugă mică. Atomul şi energia atomică 7 Proverbe. Interpretări moderne în rime 7 Maxime şi proverbe pentru „înţelepţire” accelerată 8 „Nihil nove sub sole”? Observatorul de stea 9 Dacă nu ştiaţi, aflaţi! 10 „Somnul raţiunii naşte monştri”- Goya 12 Antrenarea neuronilor, o joacă!

13 „Mens sana in corpore sano” Jocurile Olimpice de iarnă, Vancouver 2010 14 Proverbele, în cronici şi în epoca modernă 15 „Un car de minte şi multă bunătate la inimă” Învăţăminte în „Povestea lui Harap-Alb”

17 Glumiţe matematice cu proverbe 17 Să ne antrenăm neuronii în joacă (Răspunsuri) 17 „Dacă dragoste nu e, nimic nu e” Poezia de dragoste în opera timpurie a lui Nichita Stănescu 19 Elevii noştri sunt talentaţi! 22 „Tăria unui lanţ stă în veriga lui cea mai

slabă”. ADN, lanţul de care depinde viaţa 23 Cum am îmblânzit hazardul - Creaţii

colective în manieră dadaistă 23 Februarie, luna iubirii (pe stil nou şi vechi) 25 Mărţişoare – atelier de creativitate artistică 26 „Cine râde la urmă, râde mai bine” Internauţii fac glume cu tine!


- 3 -

►Ce este atomul şi din ce este compus?

Atomul este considerat în ştiinţa modernă ca structura de bază a unui element chimic care ● păstrează toate caracteristicile elementului în cauză şi care ● se conservă (nu se distruge) în timpul reacţiilor chimice. Atomul este format din nucleu şi norul de electroni. Nucleul este dens şi are încărcare electrică pozitivă; electronii au sarcină electrică negativă şi se deplasează în jurul nucleului pe traiectorii predictibile. Nucleul atomic este format la rândul lui din: ● protoni (sarcină electrică pozitivă; masă de 1836 de ori mai mare decât a electronilor); ● neutroni (sarcină electrică nulă; masă de 1839 de ori mai mare decât a electronilor). De obicei, numărul protonilor într-un nucleu atomic este egal cu numărul neutronilor.

Numărul protonilor determină numărul atomic (defineşte poziţia în Tabelul periodic al elementelor chimice); dacă numărul de protoni diferă de numărul neutronilor avem de-a face cu un izotop al respectivului element chimic. Toţi izotopii unui element chimic au acelaşi număr atomic (pentru că au acelaşi număr de protoni) dar au masa atomică diferită (pentru că au un număr diferit de neutroni); ca urmare, izotopii au aceleaşi proprietăţi chimice, dar proprietăţi fizice diferite.

În mod normal, atomul este neutru din punct de vedere electric (numărul său de electroni este egal cu numărul de protoni ce formează nucleul). În condiţii naturale sau pe cale artificială (prin aplicarea unor metode fizice speciale) este posibil ca numărul protonilor dintr-un atom să ajungă diferit de numărul electronilor; în acest caz atomul se numeşte ion; dacă a pierdut electroni, are încărcare electrică pozitivă (cation) iar dacă a câştigat electroni, are încărcare negativă (anion).

Cercetătorii Murray Gell-Mann şi George Zweig au prevăzut (1964) că protonii şi neutronii sunt la rândul lor formaţi din elemente şi mai mici, botezate de Gell-Mann quarkuri.

Protonii şi neutronii sunt alcătuiţi din câte trei quarkuri, de tipul „up” (u) şi „down” (d).

Proton: uud Neutron: udd

Particulele materiale subatomice descoperite până în prezent au fost clasate în Modelul Standard în două mari grupe (şase quarkuri şi şase leptoni) şi defalcate apoi pe „generaţii de materie”. Particulele mai luminoase şi mai stabile formează prima generaţie de materie; gradul de luminozitate şi stabilitate scade treptat la generaţiile a doua şi a treia. Quarkurile sunt clasificate astfel: - prima generaţie: „up” şi „down”; - generaţia a doua „charm” şi „strange”; - generaţia a treia: „top” şi „bottom” (existenţa lor a fost prevăzută de Makoto Kobayashi şi Toshihide Maskawa în 1973 pentru explicarea ruperii simetriei particulă-antiparticulă; munca lor a fost apreciată cu premiul Nobel pentru Fizică abia în anul 2008). Quarkul „top”, a cărui existenţă a fost prevăzută în 1973, a fost ultimul quark evidenţiat experimental (1995 la FermiLab – SUA); el este aproape la fel de voluminos ca un atom de aur. Cei şase leptoni cunoscuţi sunt grupaţi doi câte doi, pe generaţii de materie astfel: - prima generaţie: electron şi „electron neutrino”; - a doua generaţie: „ muon” şi „ muon neutrino”; - a treia generaţie: „tau” şi „tau neutrino”. Din grupa leptonilor au sarcină electrică şi masă doar electronii, muonii şi tau; toţi neutrinii (numiţi şi pozitroni) sunt neutri electric şi au masă neglijabilă.


- 4 -

Cercetarea în domeniul fizicii particulelor elementare a ajuns să descrie caracteristicile şi modul de interacţiune a cel puţin 57 de particule diferite care definesc universul nostru, nu toate evidenţiate experimental (conform National Geographic România din septembrie 2004). CERN - Europa şi FermiLab - SUA, centrele cu cele mai mari acceleratoare de particule din lume (respectiv LHC şi TEVATRON), se vor întrece în viitor pentru întocmirea unui „Sistem periodic al particulelor elementare” validat experimental. ►Mari personalităţi ale ştiinţei care au contribuit la descifrarea structurii atomului

Filosoful antic Democrit (460-370 î.Hr.) a intuit că materia este formată din elemente indivizibile, pe care el le-a numit atomi (în limba greacă, cuvântul atom înseamnă „indivizibil”).

Existenţa atomilor a fost demonstrată abia în 1803 de englezul John Dalton (1766-1844), care a calculat masa atomică a cinci gaze (oxigen, azot, carbon, sulf şi fosfor) faţă de al şaselea (hidrogenul) considerat cu masă atomică 1.

Premiul Nobel pentru fizică a fost acordat în anul 1903 profesorului francez Antoine Henri Becquerel (1852-1908) şi elevilor săi Pierre Curie (1859-1906) şi Maria Sklodowska-Curie (1867-1934).

Antoine Henri Becquerel este considerat descoperitorul radioactivităţii spontane iar soţii Pierre şi Maria Curie au contribuţii şi în cercetarea radioactivităţii artificiale (induse).

Pierre şi Marie Curie, elevii şi continuatorii muncii lui Antoine

Henri Bequerel

Descoperirea radioactivităţii spontane a fost o pură întâmplare: fiind interesat de fosforescenţa sărurilor de uraniu, Becquerel a constatat în 1896 că o placă fotografică ţinută la întuneric lângă

preparatele cu conţinut de uraniu s-a înnegrit, ca şi cum placa ar fi fost expusă la lumină. Ipoteza că minereul de uraniu are proprietatea de a emite o radiaţie necunoscută până atunci s-a adeverit şi după alte experimente. Becqerel descoperea astfel radioactivitatea naturală (fenomen fizic cu degajare de radiaţii de particule subatomice sau de unde electromagnetice gamma). Părintele radioactivităţii este considerat englezul de origine neozeelandeză Ernest Rutherford (1871-1937).

El a constatat diferenţe între puterea de penetrare a radiaţiilor emise de thoriu şi uraniu; în 1899 el a numit aceste radiaţii „alfa” (pot fi blocate de o foaie de hârtie) şi „beta” (pot fi blocate de o folie de aluminiu).

În 1903, tot el a denumit „gamma” radiaţia emisă de elementul radium (raze descoperite în 1900 de Paul Villard, dar nenumite de acesta); puterea de penetrare a radiaţiei gamma pote fi blocată doar de o placă de plumb. Mult mai tîrziu s-a dovedit că:

- radiaţia alfa este formată din nuclee de heliu - radiaţia beta este formată din electroni - radiaţia gamma este formată din unde

electromagnetice Ernest Rutherford a impus un nou model

atomic (Modelul Rutherford) pornind de la observaţiile făcute în timpul unui experiment realizat în laboratorul său de fizicienii Hans Geiger şi Ernest Marsden. Pe un ecran fluorescent s-au urmărit efectele produse de iradierea unei foiţe de aur cu particule alfa de la o sursă radioactivă.

Schema experimentului realizat în 1909 de

Hans Geiger şi Ernest Marsden


- 5 -

Experimentul a pus în evidenţă o curioasă împrăştiere a particulelor alfa pe ecranul fluorescent: cele mai multe, depăşind foiţa de aur, prezentau o foarte mică abatere (nu s-au lovit de ceva dur); doar câteva particule alfa erau puternic deviate, acest lucru însemnând că acestea s-au ciocnit cu particule dure.

Pornind de la acest experiment, Rutherford a imaginat în 1911 un model atomic analog Sistemului solar: nucleul în centru (dur, ocupând un volum foarte mic dar concentrând aproape toată masa atomului, încărcat electric pozitiv); electronii încărcaţi negativ „gravitează” în jurul nucleului pe diverse „orbite”. Sarcina învelişului electronic se anulează cu sarcina nucleului.

Tot Ernest Rutherford a realizat prima „transmutaţie” de elemente (1919): iradierea cu particule alfa a izotopului de azot 14N are ca efect obţinerea izotopului de oxigen 17O şi a protonilor (prima dată când s-a pus în evidenţă existenţa protonilor).

14N + α → 17O + p

Rutherford a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1908 pentru „Investigaţii în dezintegrarea elementelor şi chimia substanţelor radioactive”.

Unul dintre elevii lui Rutherford, fizicianul englez James Chadwick (1891-1974), a primit în anul 1935 Premiul Nobel pentru Fizică ca urmare a descoperirii particulelor neutre din componenţa atomului (neutronii).

Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1935 a revenit soţilor Frédéric Joliot şi Irène Joliot-Curie pentru „sinteza de noi elemente radioactive”. Ei au continuat cercetările în domeniul radioactivităţii începute în familie de Pierre şi Marie Curie. Experimentele au vizat bombardarea controlată a unor elemente chimice

(bor, aluminiu, magneziu) cu particule alfa, în scopul obţinerii pe cale sintetică a izotopilor radioactivi. Rezultatul cercetărilor a fost încununat de succes, obţinându-se izotopi de azot, fosfor şi aluminiu.

Şi alţi cercetători au primit Premiul Nobel pentru Fizică cu lucrări şi experimente dedicate studiului energiei cuantice şi particulelor materiale elementare: Max Planck (1918); Niels Bohr (1922); Gustav Hertz (1925); Paul Driac şi Erwin Schrödinger (1933); Enrico Fermi (1938). Lista o puteţi completa singuri consultând următoarea adresă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Nobel. Reacţiile nucleare provocate pe cale artificială (induse) sunt procese fizice care determină fie ciocnirea a două nuclee atomice, fie ciocnirea unui nucleu cu particule elementare de mare viteză; în urma reacţiilor nucleare, prin dezintegrare şi transformare atomică se formează atomi noi cu proprietăţi diferite de atomii iniţiali şi se eliberează particule elementare şi energie.

Tipul Caracteristici; exemple Fisiune

Scindarea unui nucleu greu în două nuclee medii; tehnologie dăunătoare mediului (deşeuri radioactive). Ex: la ciocnirea dintre un nucleu de litiu cu unul de hidrogen (deuteriu) se obţin două particule alfa (nuclee de heliu) 63 Li + 2

1 H → 42 He + 4

2 He Fuziune

Sinteza unui nucleu greu şi mai stabil, din nuclee uşoare; în mod natural se petrece în masa stelară; sunt în studiu tehnologii nepoluante de obţinere a curentului electric bazate pe fuziune. Ex: din doi izotopi ai hidrogenului deuteriul 2

1 H şi tritiul 31 H dau prin

fuziune un nucleu de heliu şi un neutron: 21 H + 3

1 H → 4He + n + energie

Fuziune Fisiune

Tipul radiaţiei

Denumire

α Alfa (nuclee de heliu) β Beta (electroni) β+ Pozitroni (antielectroni)

Particule materiale

Neutroni γ Gamma (radiaţie electromagnetică) Energie Radiaţie calorică


- 6 -

►Aplicaţii vechi şi noi ale reacţiilor nucleare. În conştiinţa publică energia atomică este asimilată cu dezastrele din Japonia de la sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial (Hiroshima şi Nagasaki, respectiv 6 şi 9 august 1945) sau de la centrala nucleară de la Cernobîl (26 aprilie 1986). Iată câteva aplicaţii actuale ale energiei atomice; menţionăm că toate prezintă riscuri pentru mediu, de aceea trebuie folosite cu precauţie: Domeniul Aplicaţii ale energiei atomice

Centrale nuclearo- electrice

● producerea de căldură pentru generatoarele de electricitate; ● producerea de căldură pentru încălzire domestică /industrială; ● producerea de hidrogen; ● desalinizarea apei marine.

Propulsie nucleară

● submarine şi vapoare cu propulsie nucleară; ● propulsie spaţială (în studiu).

Obţinerea de izotopi

radioactivi

● americiu (pentru detectoarele de fum); ● Co-60, Mo-99 etc. izotopi folosiţi în medicină.

Cercetare

● obţinerea de surse radioactive cu degajare de neutroni pentru diverse analize cu activare neutronică (ex: analiza aurului în nisipurile aluvionare); ● obţinerea de surse de radiaţie cu pozitroni ( ex: datarea cu potasiu-argon 40K şi 40Ar).

Folosirea energiei atomice constituie un real pericol pentru populaţie şi mediu dacă nu se fac reviziile planificate la reactoare şi dacă deşeurile radioactive nu sunt transportate şi depozitate corect. ►Un vis frumos, pe cale de a se înfăptui Compania „General Fusion Inc.” a realizat în 2006 conceptul unei tehnologii neconvenţionale: fuziunea magnetică. Autorul acestei tehnologii este Michael Laberge; el speră că „motorul diesel termonuclear” va fi sursa de energie nepoluantă a viitorului.

Compania „General Fusion Inc.” a proiectat „fuziunea magnetizată la ţintă” o tehnologie ieftină şi accesibilă, bazată pe suspendarea plasmei într-un câmp magnetic. In interiorul sferei metalice, o mixtură lichidă pe bază de litiu se învârte suficient de rapid încât în mijlocul rezervorului să se formeze un cilindru gol. Două injectoare trimit plasma (gazul ionizat) în capsulă prin centrul metalului lichid aflat în rotire; presiunea este aplicată asupra plasmei cu două sute de pistoane pneumatice cu aburi.

Etapele „fuziunii magnetizate la ţintă” sunt:

1. Constituirea atmosferei de lucru: Impactul pistoanelor trimite un val de compresie reverberantă prin metalul lichid către plasma suspendată de un câmp magnetic în centrul acesteia. 2. Compresia: Unda de compresie îşi măreşte viteza pe măsură ce se ciocneşte cu centrul; devine o undă de şoc care comprimă plasma rapid şi violent. 3. Aprinderea: Unda de şoc loveşte plasma; creşte nivelul energetic al izotopilor tritiu şi deuteriu; începe fuziunea lor, generând heliu şi neutroni. 4. Arderea: Reacţia de fuziune transportă neutroni şi particule alfa în afară prin litiul lichid, creând căldura care generează abur; aburul acţionează turbina generatoare de energie.

Pentru mai multe detalii privind această tehnologie vizitaţi portalul de prezentare: http://www.generalfusion.com/t5general_fusion.php Atomul poate fi o mică buturugă care răstoarnă exploziv carul (sau planeta întreagă), ori o sursă inepuizabilă de energie; depinde de cine şi cum îl foloseşte!

Dencu Mihai Sorian, clasa a XII-a A


- 7 -

Apa trece, Petre rămâne Sunt Petre. Rămân corigent mereu; De ce-aş fi elev de opt sau de zece? Sunt tare ca piatra, baza sunt eu: Rămân; las alţii ca apa să trece!

Goana după Valentine Amicul meu, ca să-şi găsească Valentina, Ia urma fetelor, aleargă de nebun. Nu-l văd cu-o fată nici până-n Crăciun; Prea multe aleargă, nu prinde niciuna! „Carpe diem”2 Alex nu lasă pentru viitor Ce poate face în prezent Doar la capitolul: divertisment. (Amici, jocuri pe calculator…).

Noroc cu cărţile Are mai mereu la el o carte Ştiind că dac-o are, are parte; Deţine-o bibliotecă discretă: Aşii-i ascunde-n manşetă.

Aşa dar, mai rar! De ziua lui ar fi primit Un „patru-ori-patru” dichisit. O notă mică i-a spulberat darul, O buturugă i-a răsturnat carul!

Versuri de Vasile Gabriela, bibliotecar

2 CARPE DIEM = trăieşte clipa, profită (bucură-te ) de fiecare zi ce-ţi este dată; în Ode 1.11 scrise de poetul latin Horaţiu

Înţelepciunea este fiica experienţei. Leonardo da Vinci Înţelepciunea nu este altceva decât ştiinţa fericirii. Denis Diderot Ştiinţa reprezintă cunoaşterea organizată. Înţelepciunea reprezintă viaţă organizată. Immanuel Kant Fără un strop de înţelepciune, celelalte calităţi rămân nefolositoare. Xenofon Creşterea înţelepciunii se poate măsura cu exactitate în baza diminuării mâniei. Friedrich Nietzsche Înţeleptul îşi economiseşte timpul şi cuvintele. Jean de La Fontaine A face pe prostul la momentul potrivit este cea mai mare înţelepciune. Marcus Tullius Cicero Suprema înţelepciune este a distinge binele de rău. Socrates „Cel mai trist aspect al vieţii actuale este acela că ştiinţa cumulează cunoştinţe mai repede decât societatea înţelepciune!” Isaac Asimov Înţeleptul nu spune ce ştie iar prostul nu ştie ce spune. Dacă tăceai, filosof rămâneai. Mai bine un vrăjmaş înţelept decât un prieten nerod.

Culese de Pârvu Valentin, clasa a X-a A


- 8 -

Nihil novi sub sole3 ?

Lumina solară permite şi susţine viaţa pe Terra dar variaţiile ei (emisia bruscă de fluxuri solare de mare intensitate, emisia de particule şi radiaţii penetrante) pot avea efecte nocive asupra fiinţelor sau pot cauza perturbări / dereglări ale aparatelor, sistemelor de comunicaţii şi de transport energetic etc. SUA au lansat programul „Living With a Star” („Trăind cu o stea”) care îşi propune culegerea de date din spaţiul cosmic despre activitatea solară, compoziţia vântului solar, interacţiunea între magnetismul terestru şi vântul solar etc. Culegerea şi interpretarea datelor din spaţiul extraterestru vor înlesni efectuarea de previziuni mai exacte despre activitatea solară şi se vor putea dezvolta tehnologii care să contracareze nocivitatea fluxurilor solare de mare energie, a particulelor şi radiaţiilor solare care pot afecta viaţa pe Pământ.

„Solar Dynamics Observatory” (ODD) este prima misiune spaţială lansată cu scopul culegerii de date despre steaua sistemului nostru planetar, Soarele; durata misiunii va fi de 5-10 ani. După câteva amânări, la 11 februarie 2010 misiunea spaţială a fost lansată de la Cape Canaveral (lansarea era prevăzută iniţial pentru decembrie 2008 dar a fost de mai multe ori decalată din cauze tehnologice şi meteorologice),

3 NIHIL NOVI SUB SOLE = Expresie latină cu înţelesul: Nimic nou sub soare

Principalele obiective pentru ODD sunt: ● determinarea modului în care este generat şi structurat câmpul magnetic al Soarelui; ● determinarea cauzelor care produc tulburenţe ale vântului solar, erupţiile solare violente şi marile ejecţii în coroana solară. Pentru îndeplinirea acestor obiective, ODD este prevăzut cu trei instrumente de culege a datelor: ● AIA (Atmospheric Imaging Assembly) care fotografiată Soarele în mai multe lungimi de undă, pentru înlesni găsirea de legături între activitatea solară de la suprafaţă şi cea din interiorul stelei; ● EVE (Extreme Ultraviolet Variability Experiment) care măsoară variaţia iradierii ultraviolete în strânsă legătură cu caracteristicile magnetice ale Soarelui; ● HMI (Helioseismic and Magnetic Imager) care urmăreşte activitatea din centrul stelei şi influenţa exploziilor solare asupra câmpului magnetic.

Vântul solar (portocaliu şi roşu) şi câmpul magnetic terestru (albastru). Sursa: SOHO

Observatorul va furniza imagini solare, cu rezoluţie de 10 ori mai mare decât televiziunea de înaltă definiţie, iar volumul de date furnizat de observatorul spaţial va fi unul impresionant şi fără precedent (1,5 terabyţi pe zi ). . Dacă vă pasionează subiectul puteţi găsi mai multe informaţii despre această misiune spaţială pe: http://sdo.gsfc.nasa.gov/resources/press.php

Dumitru Ionuţ, clasa a XI-a B


- 9 -

► Electronii mititei „dansează hora” cu mare viteză Timpul în care un electron efectuează o rotaţie completă în jurul nucleului de hidrogen a fost calculat în 2004 de fizicieni din Germania şi Austria, folosind raze din ultravioletul extrem; acest timp este de 150 atosecunde (o atosecundă = 10 -18 secunde). Într-o clipă, electronul efectuează un număr impresionant de rotaţii în jurul atomului de hidrogen: un milion de miliarde; dacă electronul ar înconjura Pământul cu aceeaşi viteză, i-ar trebui doar 20 de secunde! ►Inaugurarea unui centru de terapie cu hadroni

În sudul Italiei (oraşul Pavia) a fost inaugurat în februarie un centru de terapie oncologică cu hadroni4, numit CNAO sau Centro Nazionale di Adroterapia Oncologica. În acest centru se vor trata tumori canceroase inoperabile (pulmonare, hepatice, leziuni centrale ale sistemului

nervos, tumori la ochi şi diverse tumori pediatrice) cu o „super-rază” de carbon şi protoni.

Italia devine astfel al treilea stat din lume care deţine facilităţi pentru terapia cu hadroni a tumorilor solide, rezistente la radioterapie, după Japonia (Chiba şi Hyogo) şi Germania (Heidelberg). Tratamentul cu hadroni protejează ţesuturile sănătoase (spre deosebire de vechile tratamentele cu raze X): bombardamentul cu microparticule nu afectează în vreun fel ţesuturile sănătoase pe care le străbate, dar este „ucigător” pentru tumorile pe care este focalizat. 4 HADRONI = Particule elementare ce formează nucleul atomic: neutroni şi protoni

►Experimente la temperaturi extreme RECE Două institute de cercetare şi o universitate din Statele Unite (Joint Institute for Laboratory Astrophysics - JILA, National Institute of Standards and Technology - NIST şi Universitatea Colorado) au reuşit împreună să întreprindă un studiu referitor la monitorizarea şi controlul reacţiilor chimice la temperaturi apropiate de zero absolut. Au fost create molecule de gaz formate din doi atomi: unul de potasiu şi unul de rubidiu. Moleculele, care puteau fi controlate utilizând câmpuri electrice (potasiul - sarcină pozitivă; rubidiul - sarcină negativă), au fost supuse unui tratament de răcire până aproape de temperatura zero absolut. În timpul experimentului s-a constatat că şi la această temperatură foarte scăzută au loc reacţii, care se datorează mai degrabă suprapunerii undelor (energia vibraţiilor) decât impactului între molecule. CALD Cercetătorii de la Brookhaven National Laboratory din Upton, New York au anunţat pe 15 februarie că într-un experiment ce a avut loc în acceleratorul de particule RHIC (Relativist Heavy Ion Collinder) s-a realizat temperatura de 4 trilioane (patru mii de miliarde) de grade. Experimentul a constat în ciocniri de ioni de aur antrenaţi la viteze apropiate de viteza luminii.

Această temperatură întrece de 250.000 de ori temperatura din centrul Soarelui şi este cea mai mare atinsă vreodată într-un laborator. Temperatura obţinută în laborator face ca materia să se transforme într-o supă subatomică, asemănătoare cu aceea care a urmat imediat după Big Bang. La o asemenea căldură, protonii şi neutronii se topesc, formând „supa primordială”. Detalii despre impactul experimentului vor fi publicate în Physical Review Letters. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi adresa: www.bnl.gov/bnlweb/pubaf/pr/PR_display.asp?prID=1074

Colectivul de redacţie


- 10 -

Francesco de Goya (1746-1828), pictor şi gravor spaniol, a devenit la 40 de ani pictorul Curţii Regale a Spaniei (1786); o maladie necunoscută i-a zdruncinat sănătatea (1792), l-a lăsat fără auz şi l-a făcut să-şi ducă ultimii ani ai vieţii retras de lume. În pictură, Goya s-a dovedit un remarcabil portretist şi a realizat excelente lucrări cu subiect religios; spre sfârşitul vieţii, artistul a lucrat şi miniaturi în fildeş. Goya a realizat patru mari serii de gravuri în care prezintă fără menajamente societatea spaniolă de la sfârşitul veacului al XVIII-lea şi începutul celui de-al XIX-lea: ● „Los Caprichos” („Capricii”, un ciclu de 80 de gravuri realizate între anii 1797-1799); ● „Los desastres de la guerra” („Dezastrele războiului”, 82 de lucrări realizate în perioada 1810-1815); ● „La Tauromaquia” („Plăcerea luptelor cu tauri”, 33 de gravuri realizate în 1815 şi publicate în 1876); ● „Los Proverbios” („Proverbe”, 22 lucrări datând din perioada 1819-1824, când artistului i-a revenit boala; ciclul cuprinde aluzii pesimiste legate de propria existenţă şi a fost publicat după moartea sa). Prin temele abordate în gravuri (viciile societăţii, frica de moarte, ororile războiului, plăcerile / spaimele diverselor vârste şi clase sociale etc.) dar mai ales prin modul de tratare a acestor teme (de la umorul subtil la sarcasm), Goya s-a dovedit un apărător al ideilor iluministe, un iubitor al libertăţii şi dreptăţii, un adevărat umanist. „Capriciile” sunt de fapt jocuri ale imaginaţiei artistului, încercări de prezentare în lumină ridicolă a imposturii, ipocriziei, prostiei şi a altor tare ale societăţii; artistul deschide cu acest ciclu de gravuri un nou mod de a reprezenta realitatea: direct, proaspăt şi expresiv. „Capriciile” au fost puse în vânzare în 6 februarie 1799 şi au stârnit dezaprobarea Inchiziţiei spaniole şi a aristocraţiei.

Prima gravură din „Capricii” este un autoportret dominat de tristeţe. Privirea este gânditoare, iar colţul gurii este lăsat, ca şi colţul ochilor, în semn de nemulţumire sau de suferinţă fizică.

Gravurile 2-36 au ca teme predominante căsătoriile de convenienţă, prostituţia, cruzimea maternă faţă de copilaşi, lăcomia călugărilor, avariţia, contrabanda. Tema centrală a lucrărilor 37-42 este prostia omenească, iar ultimele lucrări, de la 43 la 80 aduc personaje exotice: vrăjitoare, spiriduşi, diavoli, alături de multe feţe bisericeşti. Mila faţă de oamenii de rând şi dispreţul faţă de cei care-i asupresc pe sărmani l-au făcut pe Goya să aducă în gravurile din Capricii personaje din lumea animală: cel mai ades apar măgarii!

Sărmanii îşi duc în spinare seniorii sau primesc ultima împărtăşanie de la un călugăr; asemănarea între seniori şi călugăr este izbitoare: urechi, cap, trup, copite de măgar! Gravura 39 ne prezintă descendentul unei nobile familii care-şi studiază arborele genealogic: cum este el, au fost şi înaintaşii săi (animale copitate şi urecheate).


- 11 -

Urechi de animal (şinşila) are şi personajul feminin care oferă licori unor încuiaţi pentru a le închide gura. Încuiaţii, în prostia lor se cred după această „împărtăşanie” extrem de mulţumiţi.

În gravurile lui Goya apar foarte puţine personaje frumoase, artistul făcând mereu acordul între frumuseţea fizică şi cea morală: doar personajele inocente, oneste, bune la suflet şi fericite sunt plăcute vederii. Dar, ca şi în viaţă, în gravurile lui Goya omul bun este înconjurat de profitori, de oameni cu gânduri necurate, reprezentaţi de artist ca personaje malefice, înspăimântătoare la vedere.

Capriciul cu numărul 43 este cel mai cunoscut în lume, nu pentru că s-ar deosebi prea mult de celelalte gravuri din acest ciclu, ci pentru mesajul cu caracter proverbial, valabil oriunde şi oricând: „Somnul raţiunii naşte monştri”.

Interpretarea mesajului este evidentă şi actuală atâta timp cât va exista omenirea: imaginaţia este un lucru bun doar dacă este „creatoare” (ex: imaginaţie artistică, fără de care n-ar exista creaţiile de artă; imaginaţie în domeniul ştiinţelor sau tehnicii, care poate crea teorii, concepte, tehnici noi de lucru etc.). Cu ajutorul imaginaţiei creatoare se ajunge la progres; imaginaţia sterilă (provocată şi întreţinută de o boală, de lenea de a acţiona pentru corectarea realităţii sau de substanţe dăunătoare sistemului nervos: alcool, droguri, substanţe etnobotanice, agenţi chimici) poate deveni coşmar, halucinaţie, obsesie. Mesajul lui Goya este: Nu te lăsa copleşit de imaginar, nu te încrede în vise deşarte, căci lucrurile se vor termina prost pentru tine! Nu încerca nici să te îmbeţi cu apă rece! Fii creativ şi acţionează raţional!

Cotidianului România Liberă a folosit drept motto după 1989 o parafrază a celebrului citat din Goya: „Somnul naţiunii naşte monştri” . Şi acesta este un lucru foarte adevărat! Pentru mai multe detalii despre viaţa şi opera lui Goya vizitaţi următoarea adresă: http://goya.unizar.es/InfoGoya/Obra/Caprichos.html

Topârceanu Ana-Maria, clasa a X-a C


- 12 -

1. Ca să fim în ton cu sărbătoarea iubirii din luna februarie, vă propunem un joc cu inimioare: Câte perechi de desene descoperiţi mai jos?

a. 5 b. 6 c. 7

2. Medii aritmetice

Media aritmetică a trei numere k, l şi m este 6. Dacă n =10, alegeţi răspunsul corect pentru media aritmetică a numerelor k, l, m şi n.

a. 16 b. 4 c. 7 d. 8,5

3. Desfăşurarea unui cub

Care dintre următoarele cuburi pot fi desfăşurate ca în figura e?

a. b. c. d.

a. numai cubul a b. numai b c. numai c d. toate e. niciunul

4. Jocuri cu vorbe. Găsiţi o regulă foarte simplă de compunere

şi completaţi spaţiul indicat: 4.1. Cu ce creion colorează copacii ________ ?

a. Virginia b. Corina c. Elena

4.2. TRESĂ, SĂRMAN, MANTA, TARĂ, _____

a. RADU b. STOIAN c. RĂSĂRIT

5. Cuvinte din alte cuvinte

Scrieţi un cuvânt format din trei litere în pătrăţelele galbene; condiţia este ca acesta, împreună cu oricare cuvânt din zona mov să formeze alte cuvinte.

Răspunsurile le găsiţi la pagina 15

C E R

T

E

R A E

T O

N

N

E

A

T

O

S

L

M A


- 13 -

Mens sana in corpore sano5

Jocurile Olimpice de iarnă se desfăşoară în acest an la Vancouver, în Canada, în perioada 12-28 februarie. Decizia pentru locul de desfăşurare a Jocurilor Olimpice de iarnă ediţia 2010 a fost luată în 2003 de către Comitetul Internaţional Olimpic (CIO); oraşul Vancouver a devansat oraşele Pyeong Chang (Coreea de Sud) şi Salzburg (Austria). Flacăra JO 2010 a fost aprinsă pe 22 octombrie 2009, la Olimpia (Grecia) şi a ajuns în Vancouver pe 12 februarie 2010. La cea de-a XXI-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Vancouver participă 762 sportivi din 82 de ţări; numărul total de persoane acreditate (sportivi, antrenori, medici, oficiali) se ridică la aproximativ 5000. Programul olimpic cuprinde 15 discipline olimpice: 8 pe gheaţă, 3 alpine şi 4 nordice (biatlon, schi fond, sărituri şi combinată nordică).

Delegaţia României care s-a prezentat la Jocurile Olimpice de iarnă de la Vancouver este modestă: cuprinde doar 26 de sportivi care vor concura la şase discipline (biatlon, schi alpin, schi fond, bob şi sanie). Port-drapelul României la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice a fost sportiva Eva Tofalvi, cea mai titrată biatlonistă română din toate timpurile.

5 MENS SANA IN CORPORE SANO = Minte sănătoasă în corp sănătos; mesajul este derivat din Satira a X-a a poetului latin Juvenal, care-şi îndeamnă contemporanii să nu mai înalţe la cer rugăciuni prosteşti, ci să se roage pentru sănătatea trupului şi a minţii.

Dar România a mai fost prezentă cu ceva la Vancouver: doi tineri din oraşul Sfântu Gheorghe au realizat programul de premixaj al laserelor pentru ceremoniile de deschidere şi închidere a Jocurilor Olimpice. Nagy Ştefan Szilamer şi Rakosfalvy Zsolt, singurii angajaţi de la firma lor ( SC Savvy SRL) au mai realizat programele de calculator pentru un megalaser-shaw de Revelion în Central Park (New York).

În România, orele de difuzare la TVR a Jocurilor Olimpice 2010 sunt cam târzii, aşa că informarea pentru iubitorii sporturilor de iarnă s-a făcut mai mult de pe sit-urile specializare (exemplu: http://www.vancouver2010.com/fr/olympique-m%C3%A9dailles/ ) În clasamentul pe medalii până în prezent locul I este deţinut de Statele Unite ale Americii, urmate de Germania, Norvegia şi Canada: Situaţia pe medalii JO 2010 la 22 febr.2010 Ţara Aur Argint Bronz TotalStatele Unite 7 7 10 24 Germania 6 7 5 18 Norvegia 5 3 4 12 Canada 4 4 1 9 Coreea 4 4 1 9 Austria 2 3 3 8 Federaţia Rusă 2 3 3 8 Franţa 2 2 4 8 Dar, jocurile nu s-au încheiat încă! Le dorim organizatorilor să nu mai aibă parte de incidente neplăcute şi tuturor jucătorilor care mai concurează încă, multă concentrare şi mult noroc!

Furtună Laurenţiu Gabriel, clasa a XII-a L1


- 14 -

Dictum sapienti sat est6. Omului deştept îi ajunge o vorbă.

Titus Maccius Plautus (250 î.Hr -184 î.Hr)

Principalele caracteristici ale proverbelor şi maximelor sunt forma concisă şi conţinutul dens; exprimate prin formule eliptice, sugestive, de cele mai multe ori metaforice şi uşor de memorat, ele furnizează învăţături morale, îndelung şlefuite în „laboratorul gândirii”.

Disciplina care se ocupă cu studierea proverbelor poartă numele de paremiologie. Proverbele sunt învăţături populare cu autor colectiv şi pot fi considerate vectori ce însumează experienţa de viaţă a multor generaţii; în cazul maximelor, autorul este unic. Proverbele fac parte din folclorul fiecărui popor.

Din punct de vedere istoric, odată cu dezvoltarea economică a popoarelor de la sfârşitul epocii feudale (apariţia rutelor de transport şi intensificarea schimbului de mărfuri), au apărut mai multe contacte între diversele culturi şi proverbele au început să circule şi ele. Aşa se explică faptul că la popoare din zone geografice îndepărtate apar proverbe diferite ca formă dar având conţinut similar.

Toate proverbele au un grad mare de generalitate, deci ● nu sunt subiective şi au drept scop principal recomandarea unor atitudini în societate, deci ● au preponderent valoare socială.

Ca oricare dintre produsele folclorice, proverbele ● au adeseori şi o anumită valoare literară, chiar dacă autorul colectiv nu s-a preocupat de acest aspect în mod special. Proverbele populare româneşti au apărut odată cu neamul şi folclorul nostru. În cultura scrisă, primii care au valorificat proverbele au fost cronicarii moldoveni (Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce). Cronicarul Grigore Ureche reconstituie istoria Ţării Moldovei de la „al doilea descălecat” (întemeierea Moldovei de către Dragoş Vodă la 1359) până la a doua domnie a lui Aron-Vodă (1592). „Letopiseţul Ţării Moldovei” este un text

6 Dicton atribuit lui Titus Mannius Plautus (Plaut), unul dintre întemeietorii teatrului roman preclasic; comediile sale sunt printre cele mai vechi opere în limba latină care au supravieţuit intacte.

original, bazat pe documente. Chiar dacă intenţia autorului a fost să recupereze trecutul, cronica are şi unele valenţe literare: portrete (Ştefan cel Mare), nuclee narative, metafore, descrieri. Cronica lui Grigore Ureche nu este o simplă înşirare de evenimente istorice; autorul strecoară în firul evenimentelor şi câte o „învăţătură şi certare”, (proverbe adică), fiind transparentă intenţia moralizatoare a cronicarului.

Proverbele preluate din folclorul local sunt folosite de autor şi pentru a împlini caracterizări de personaje: ● Astfel, când se referă la Dragoş-Vodă (fiul lui Ştefan cel Mare), care s-a arătat viteaz ca tatăl său („urma lui luase de lucruri vitejeşti”), cronicarul foloseşte proverbul „din pom bun, roadă bună” (zicală similară cu „aşchia nu sare departe de par”); ● Despre turcii care cereau biruri către sultan, mereu mai mari pe măsura trecerii timpului, cronicarul foloseşte o reuşită comparaţie cu vasul fără fund; „vasul cel făr-de fundu, măcar câtă apă ai turna într-însul, nu-l mai poţi împlea. Aşa şi turcul: de ce-i dai mai mult, de-aceea îţi face mai multă nevoie.”

Grigore Ureche Ion Neculce „Letopiseţul Ţării Moldovei” scris de Ion Neculce prezintă fapte istorice relativ apropiate de vremea în care a trăit autorul (de la domnia lui Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat). La această lucrare memorialistică se remarcă oralitatea stilului dată de frecventa folosire a proverbelor. Autorul dovedeşte o bună cunoaştere a vieţii sociale din epoca istorică şi o adevărată erudiţie paremiologică.

Cronicarul introduce frecvent în text proverbele prin formula „după cum se dzice” (o anticipare a sintagmei „vorba ceea” din opera lui Ion Creangă), ca în fragmentul următor: „după


- 15 -

cum se dzice: „calul râios, găseşte copacul scorţos” sau „după cum este vorba că nu fac toate muştele miere”.

Alteori, proverbele apar fără nicio introducere, în calitate de concluzii plasate direct: „mielul blând suge de la două maice” sau „pasărea vicleană dă singur-în laţǔ”. În acord cu concepţia medievală despre lume, Ion Neculce invocă adesea cărţile sfinte şi puterea divină fie pentru explicarea unor evenimente, fie pentru judecarea faptele omeneşti: ● „Ce gândeşte omul, nu dă Domnul”; ● „Precum zice Scriptura: nu va folosi averea în dziua urgiii”; ● „Când vrea Dumnezeu, şi omul nemereşte sfatul”.

„Povestea vorbei”, prima culegere de proverbe româneşti, a fost realizată de bucureşteanul Anton Pann la începutul secolului al XIX-lea.

În „Povestea vorbei” găsim proverbele grupate tematic: „Despre lene”; „Despre învăţătură” etc.

Primul autor român care a valorificat excelent „lada de zestre” cu proverbe româneşti a fost Ion Creangă; în opera lui, proverbele au (după cum este firesc) o latură moralizatoare dar contribuie şi la originalitatea stilului său marcat de oralitate şi umor popular, sănătos. În societatea de consum contemporană, proverbele îşi păstrează menirea moralizatoare doar în mediul sătesc; orăşenii folosesc mai mult maximele, pe care le găsesc cu mare uşurinţă accesând portaluri specializate pe reţeaua Internet (sortate pe teme şi autori); trebuie precizat că Internetul este un izvor de informare sigur doar atunci când este precizată şi verificată sursa citată. Orăşenii îşi mai aduc aminte de proverbe când le recunosc în reclame sau promoţii (ex: o agenţie matrimonială se numeşte „Unde-s doi, puterea creşte”, o patiserie „La plăcinte, înainte!”). Pe acelaşi principiu, un magazin specializat în pietre preţioase şi-ar putea face reclamă cu „Apa trece, pietrele rămân” iar librăriile şi bibliotecile cu proverbul „Cine are carte, are parte”. O culegere aparte de „folclor orăşenesc umoristic contemporan” din lumea afacerilor, politică, cercetare, mediul studenţesc, creat cu participare internaţională, este aceea pe care ştiutorii o denumesc „Legile lui Murphy”. Colecţia de „legi anapoda” se îmbogăţeşte permanent tot datorită reţelei Internet şi poate fi considerată „ultima modă” în materie de proverbe.

Tănăselea Alexandra, clasa a XI-a B

În „Fragment de biografie”, Ion Creangă îl

caracteriza pe Ioan Humulescu - părintele ortodox din satul Humuleşti care şi-a îndemnat consătenii să ridice acolo prima şcoală - cu aceste cuvinte: „…avea o mână de învăţătură, un car de minte şi multă bunătate la inimă”.

Cuvintele se

potrivesc foarte bine chiar autorului lor: Creangă a fost un ţăran înţelept şi bun la inimă care a ajutat prin opera sa la „înţelepţirea” multor generaţii de cititori.

Poveştile, ca şi lucrarea autobiografică

„Amintiri din copilărie”, furnizează cititorilor parabole şi pilde de care tinerii au nevoie în viaţa reală; pentru a fi uşor însuşite, pildele sunt livrate într-un ambalaj „şugubăţ”, mustind de umor popular cu amprentă locală.

În „Povestea lui Harap-Alb” este prezentată călătoria iniţiatică la care se încumetă fiul cel mic al craiului. Băiatul se dovedeşte mai bun la suflet şi mai înţelept decât cei doi fraţi mai mari; Spânul reuşeşte însă să-l transforme în slugă pe fiul de crai prin viclenie (pentru că Harap-Alb era „boboc în felul său la trebi de aiste”).

Ca slugă la un tiran fără scrupule, Harap-Alb are de îndurat încercări grele din care iese până la urmă cu viaţă (de fapt, se întoarce din morţi, stropit cu apă vie de fata împăratului Roş).

Pe parcursul poveştii, cititorul devine părtaş la experienţele prin care trece eroul principal şi, dacă are isteţime şi dorinţă, poate aplica învăţăturile poveştii în propria-i viaţă.

Cititorii de ieri, de azi şi de mâine ai acestei frumoase poveşti pot rămâne cel puţin cu următoarele concluzii rezultate din experienţele fiului de crai: ● Faptele bune generează alte fapte bune, făcute din recunoştinţă


- 16 -

Sfânta Duminică îi spune fiului de crai: „Fii încredinţat că nu eu ci puterea milosteniei şi inima ta bună te ajută.”; şi „…pentru că nu-i nicio faptă fără plată…”. ● Părinţii şi sfaturile lor au ca scop binele copiilor şi trebuie respectate Fiul de crai chiar s-a străduit să urmeze sfatul tatălui („…tata mi-a dat în grijă, când am plecat de-acasă, ca să mă feresc de omul roş, iar mai ales de omul spân”) dar a fost până la urmă învins de şiretenia Spânului; imediat ce a încălcat sfatul părintesc, au început necazurile.

● Departe de casă trebuie să te încrezi în prieteni; Pentru că este vorba de un basm, toţi prietenii fiului de crai sunt personaje cu puteri fantastice: sfânta Duminică cunoaşte şi trecutul şi viitorul; calul este năzdrăvan (se hrăneşte cu jeratic, ştie multe, dă bune poveţe cu grai omenesc şi zboară în slava cerului; el îl pedepseşte pe Spân la finalul poveştii); Crăiasa furnicilor şi Crăiasa albinelor aşteaptă doar un semn ca să vină în ajutorul fiului de crai, pentru că acesta s-a arătat bun cu suratele lor; tot prieteni de nădejde se dovedesc a fi Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă, cinci „ciudaţi”- fiecare vine cu puterile (ciudăţenia) lui în ajutorul întregii cete şi-l ajută pe Harap-Alb s-o găsească pe fiica împăratului Roş.

● Orice om trebuie să înfrunte cu demnitate viaţa Când fiul de crai îşi plângea de milă („Parcă dracul vrăjeşte, de n-apuc bine a scăpa de una şi

dau peste alta!”), calul năzdrăvan îşi îmbărbătează stăpânul: „Omul e dator să lupte cât a putè cu valurile vieţii…” ● Cine ajunge să-i comande pe alţii trebuie să aibă înţelepciune şi să-şi ocrotească supuşii; altfel nu va obţine decât ură şi nesupunere Spânul consideră că „între oameni, cea mai mare parte sunt dobitoace, care trebuiesc ţinuţi din frâu”; el se străduieşte să-l umilească pe fiul de crai, pe când împăratul Verde vorbeşte cu respect despre Harap-Alb „Ia, când aş avè eu o slugă ca aceasta, nu i-aş trece pe dinainte.” Umilinţele pe care fiul de crai le-a îndurat în slujba Spânului sunt adevărate lecţii de viaţă: calul îi spune lui Harap-Alb: „Şi unii ca aceştia (spânii) sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte.” iar sfânta Duminică îi spune la rândul ei: „Când vei ajunge şi tu odată mare şi tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr şi vei crede celor asupriţi şi necăjiţi, pentru că ştii acum ce e necazul.”

Nicolae Iorga remarca la Ion Creangă „înţeleapta neîncredere a ţăranului”7 şi lipsa influenţelor străine: „Scutit de orice influenţă străină, el a păstrat neatinsă limba şi gândirea românească, şi de aceea nicio altă figură mai originală în simplicitatea ei viguroasă nu se întâlneşte în literatura noastră modernă.”8

În „Povestea lui Harap-Alb”, autorul a presărat expresii populare „în doi peri”, cu vagă tentă de umor şi proverbe din bătrâni: ◊ Lac de-ar fi, broaşte sunt destule! ◊ Apără-mă de găini, că de câni nu mă tem. ◊ Rău cu rău, dar e mai rău făr’ de rău. ◊ ..de ceea ce te-ai păzit n-ai scăpat. ◊ Fă bine, să-ţi auzi rău. ◊ La unul fără suflet, unul fără lege. ◊ Păn-acum ţi-a fost mai greu, dar de-acum înainte tot aşa o să-ţi fie… ◊ Capul de-ar fi sănătos, că belelele curg gârlă! ◊ Mare-i Dumnezeu şi meşteru-i dracul! ◊ La calic slujeşti, calic rămâi. ◊ La plăcinte, înainte / Şi la război, înapoi. ◊ Vorba lungă, sărăcia omului. ◊ Frica păzeşte bostănăria. ◊ Omul sfinţeşte locul. ◊ Nicio faptă fără plată! ◊ Cine poate, oase roade; cine nu, nici carne moale!

Boboc Alexandru, clasa a XI-a B

7 Nicolae Iorga - Schiţe din literatura română 8 Idem


- 17 -

1. Ridicarea la putere a lui zero Privind următoarele egalităţi, adevărate din punct de vedere matematic, la ce proverb vă duce gândul?

01 = 0 02 = 0 03 = 0 04 = 0 ...................

0n= 0 2. Ridicarea la putere a numerelor 1 şi 2 Şi egalităţile de mai jos au valabilitate în

matematică. Vă vine în minte un proverb legat de aceste egalităţi?

11= 1

21= 2

12= 1

22= 4

13= 1

23= 8

14= 1

24= 16

..................

..................

1n= 1

2n= 2 x 2n-1

Răspunsuri: 1. O nulitate ridicată la putere, tot nulitate rămâne. 2. Unde-i unu, nu-i putere; unde-s doi, puterea

creşte! Propuse de doamna profesor Mihaela Berindeanu

1. Joc cu inimioare: 7 perechi (două perechi de inimi mari, trei inimioare înlănţuite câte trei şi două perechi de inimioare grupate câte patru). 2. Medii aritmetice: c 3. Desfăşurarea unui cub: d 4. Jocuri cu vorbe: 4.1. b; 4.2. c. 5. Cuvinte din alte cuvinte: CAR

Poet neomodernist din perioada postbelică, Nichita Stănescu este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori ai anilor ’60.

Prima etapă a creaţiei sale cuprinde volumele „Sensul iubirii” (1960) şi „O viziune a sentimentelor” (1964). Poeziile reconstituie liric o adevărată biografie sufletească, de la vârsta inocentă a copilăriei – către adolescenţa care descoperă cu uimire lumea şi tainele iubirii. În poezia „Mister de băieţi” copilăria se conturează ca vârsta exploziei energiilor, a vitalităţii dublate de fantezie debordantă (pe măsura lecturilor preferate, poveşti şi aventuri):

„Ah, din fugă săream sub arţar, smulgându-i o frunză cu dinţii! (Pieile Roşii, pe sub arţar, goneau arătându-şi toţi dinţii!)”

Trăirea este fizică, exterioară; pe plan spiritual nu există manifestări notabile, sufletul părând că se află în perioada de acumulare de resurse.

Vârsta adolescenţei ocupă un loc important în cele două volume de poezii. Poetul surprinde cu tandreţe pe adolescentul care, plin de uimire, descoperă lumea în „De-a sufletul”:

„Mă uit în dreapta şi-n stânga, cu mine însumi mă uit, folosindu-mă ca o privire. Ascult ce se-aude de sus, ce se-aude de jos, sunt tot un timpan armonios (…) (…) Voi, lucruri, Sfinxuri mişcătoare, şi tu, iluminare!”

În poezia „Sunt un om viu”, sinele devenit conştient se raportează la lumea reală îndepărtându-se de himerele copilăriei şi aşteptând să-şi potolească setea de cunoaştere:

„Sunt un om viu, Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin (…) Mă cutremură diferenţa dintre mine şi firul ierbii dintre mine şi lei,


- 18 -

dintre mine şi insulele de lumină ale stelelor Dintre mine şi numere, bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3. Am şi un defect, un mare păcat: iau în serios iarba, iau în serios leii (…) E un spectacol de neuitat acela de-a şti.”

Un portret al adolescentului „Cântec despre adolescenţa eroului” îi glorifică frumuseţea fizică, în care se împletesc eleganţa cu delicateţea:

„Era zvelt şi frumos. Ca o pană de vultur , mlădiu. Luna lângă el trecea mai jos, soarele îi răsuna pe mâini, argintiu.”

Adolescentul este uimit de şocul dragostei. Apariţia iubirii este percepută în „Vârsta de aur a dragostei” ca o trezire a sufletului:

„E un sentiment dulce acesta, de trezire.” Iubirea adolescentină este trăită plenar în

„Ploaie în luna lui Marte”; dragostea sfidează vremea neprietenoasă şi face sufletele celor doi îndrăgostiţi să se desprindă de lumea reală, să danseze levitând:

„Ploua infernal, şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte (…) Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă.” În prima etapă a creaţiei sale, Nichita

Stănescu consideră iubirea împărtăşită drept „o stare de graţie”, un miracol care înalţă sufletul. Un exemplu este poezia „Cântec”:

„E o întâmplare a fiinţei mele: şi-atunci, fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine (…) Du-mă fericire, în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele…” Îndrăgostiţii trăiesc mirajul ieşirii din timp,

al fericirii eterne în „Meditaţie de seară”: „Ne surâdeam aşa, ca şi cum ne-am spune unul altuia că-ntr-adevăr trăim şi nu vom muri definitiv niciodată.” Îndrăgostiţii, invadaţi de lumină şi linişte,

descoperă că intensitatea privirii „ochi în ochi” poate împietri clipa:

„Liniştea te-nsoţea pretutindeni, ca o suită. Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere. Când mă priveai în ochi, împietrea o clipă Din a timpului curgătoare putere”

„La-nceputul serilor” Aşadar, iubirea apare ca o trăsătură esenţială a liricii de tinereţe a poetului. Este sentimentul care dă farmec existenţei, care devine fermentul devenirii sufleteşti, care-l face pe om mai puternic, mai încrezător:

Te-ai făcut subţire şi prelung, şi un sentiment ciudat te doare, şi eşti mândru, şi ţi-l porţi pe umăr ca pe-un şoim de vânătoare. Şi prelungi, privirile îţi trec chiar prin zidul greu şi prin lăcate, şi se-opresc la piatra unui chip, mereu, cu sprâncenele-mbinate. Se petrec atunci întreceri, lupte, şi răpiri imaginare, ora se înclină, bate, cu secunde tot mai rare.”

„Poetul şi dragostea”

Popescu Adina, clasa a XI-a B


- 19 -

Pavel Alexandru Teodor, clasa a XI-a C1 „Iarna la ţară”


- 20 -

Lienhard M. Cristian Mihai , clasa a XI-a A

„Sistem de iluminare alimentat de la reţeaua de neuroni”

Cristian Mihai ne-a obişnuit cu desene pline de forţă. De data aceasta, forţa musculară trece în planul secund, lăsând locul de onoare minţii. Titlul este sugestiv şi inspirat.

Dragi cititori, treceţi pe la sală!!! ♦ Sala de forţă vă modelează muşchii; ♦ Sala de lectură întăreşte reţeaua de neuroni a sistemului de iluminat.


- 21 -

Tilică Laurenţiu, clasa a XI-a A

„O gândire mecanică exclude melancolia dintr-o privire”

Laurenţiu este un desenator cu imaginaţie debordantă. Ce ne oferă de această dată: un mutant (sau poate un extraterestru) cu un sistem nervos central bine dotat

(roţi dinţate şi alte organe de maşini ce ţin locul organului gândirii); mutantul are o gândire mecanicistă şi ochii deloc melancolici. Excrescenţa nazală o fi formată din detectoare de miros cu aspect filiform (antene),

sau mutantul ar trebui să-şi folosească urgent batista de unică folosinţă?


- 22 -

Scurt istoric al biochimiei: Anul Autorii Descoperirea 1869 Friedrich Miescher ● descoperirea existenţei

acizilor nucleici 1880 Walter Flemming ● descoperirea cromozomilor 1953 James Watson,

Francis Crick, Maurice Wilkinson Rosalind Franklin

● descoperirea modelului atomic al moleculei ADN, recompensată cu Premiul Nobel pentru Chimie în 1962 (fără Rosalind Franklin care era decedată în 1962)

2006 Roger D. Kornberg ● explicarea mecanismelor de copiere a informaţiei genetice

De la descoperirea existenţei acizilor nucleici din celula vie şi până la stabilirea structurii ADN au trecut 84 de ani; mult mai repede se succed descoperirile în vremurile noastre, când se aşteaptă de la descifrarea codului ADN o adevărată revoluţie în medicină (prevenirea şi tratarea bolilor prin „repararea” lanţului ADN din nucleul celulelor vii). În perioada 2003-2007, un institut american de cercetări biologice (National Human Genome Research Institute sau NHGRI) a coordonat activitatea consorţiului internaţional de cercetare ştiinţifică ENCODE (ENCyclopedia Of DNA Elements); la proiect au lucrat cercetători din 11 ţări, iar datele ştiinţifice au fost publicate în prestigioasele reviste de ştiinţă Nature şi Genome research (iunie 2007). În perioada 2003-2007 s-a realizat studiul în profunzime a numai 1% din ADN-ul uman, dar proiectul ENCODE se derulează în continuare.

ADN-ul există în oricare celulă vie; el este format prin înlănţuirea unor macromolecule (nucleotide). Genomul uman poate fi comparat cu o carte ce cuprinde peste trei miliarde de semne ce se pot grupa în doar patru litere: A-adenina, C-citozina, G-guanina şi T-timina. Genomul uman are circa 30000 de gene, puţin mai mult decât plantele unicelulare care

deţine 25000 de gene. În gene este stocată informaţia pentru fabricarea proteinelor. Genele au o pondere de numai 3% din întregul genomul uman, cele mai multe gene umane fiind derivate din genele speciilor inferioare (ex: viruşi, bacterii).

Fabricarea proteinelor are trei etape, în care este implicat şi acidul ribonucleic (ARN): replicarea, transcripţia codului ADN în ARN şi translaţia (declanşarea multiplicării proteinelor după şablonul ARN realizat în etapa anterioară).

Celula vie şi nucleul

Cromozomii sunt formaţi din macromolecule ADN Proiectul ENCODE a impus o nouă cale de cercetare pentru oamenii de ştiinţă: care este rolul ADN-ului necodat („junk” adică „gunoi”)? Concluziile date publicităţii sunt ferme în următoarele privinţe: 1. Nu numai genele, ci întregul genom participă la

fabricarea proteinelor; 2. Fiecare genă nu are doar o funcţie specifică;

cercetătorii au demonstrat că fiecare genă are în medie cinci funcţii;

3. Genele care codează proteine sunt foarte puţine (câteva procente), majoritatea genelor având rolul de „reglare fină” (sunt responsabile cu reglarea funcţionării altor gene);

4. Există gene „spectatoare” despre care nu se poate spune că fac ceva; s-ar putea ca ele să fie cele mai importante: să joace rolul de „inspectori” pentru toată activitatea genomului. „Veriga slabă” din lanţul ADN nu este

neapărat localizată în gene (aşa cum se credea anterior cercetărilor ENCODE), căci diabetul de tip 2 apare din cauza unor mutaţii infime din genomul necodat.

Cercetătorii de la Universitatea Bologna (Italia) au anunţat de curând realizarea unor fotografii în tehnica 3D a filamentului ADN; ei au ajuns la concluzia că, în caz de pericol, moleculele de guanină se regrupează în formaţii de câte patru, schimbând geometria helixului ADN şi protejându-l.

Dacă lucrurile vor merge la fel de bine ca până acum în cercetare, vom avea un inventar mai precis al „magaziei de informaţii” din ADN-ul uman în viitorul nu foarte îndepărtat.

Stoica Mihaela Bianca, clasa a XI-a CI


- 23 -

În această lună elevii claselor a X-a C şi a XIII-a M2 au participat la un exerciţiu de creativitate: realizarea unor poezii folosind tehnica dadaistă. Doamna profesoară Marcela Stan a adus un săculeţ cu tăieturi din ziare, unde erau puse laolaltă cuvinte romantice (din poezii de iubire) şi mai puţin romantice (dintr-o cronică teatrală, un articol despre efectele încălzirii globale şi o revistă de prezentare pentru produse cosmetice). Doamna profesoară a împărţit elevii pe grupe de lucru; un reprezentant al fiecărei grupe a efectuat extrageri repetate din săculeţ. Cu toţii ne-am străduit să dăm sens cuvintelor oferite de hazard. Experimentul nu a fost uşor ci spectaculos şi interesant: când „roata norocului” a fost în toane bune, am reuşit să ducem la capăt jocul; au fost şi extrageri aiurite, care n-au ajuns poezii, ci subiect de distracţie colectivă. Am votat democratic cele mai reuşite dintre „creaţiile” noastre; ele vor fi citite la activitatea „Februarie, luna iubirii”.

Mărturii ale frumuseţii

Spectacol de lumină şi parfumuri, C-un lanţ de fantezii Mă înconjoară Zeiţa

Ce are părul împletit din curcubeu. Unele lucruri nu se schimbă niciodată, dar

Brusc, nu mai sunt abandonat: iubesc Roşul aprins.

Strălucit

Adorabilă, o floare, Mai strălucitoare ca oricând, emană iubire.

Aura de lumină răsare şi se hrăneşte Cu zâmbete.

Te vei îndrăgosti? Curând, foarte curând!

Ingrediente

Am jucat teatru, cu dragoste de artă şi fără orgolii.

Somnul liniştit s-a pierdut: Porunceşte prinţesă! Este extraordinar cum sunt toate adunate în mine!

Le pun pe altarul iubirii Şi mă-nvelesc în spirale de gânduri.

Ienache Nicoleta clasa a X-a C şi Miteaţă Ionela,

clasa a XIII-a M2

După gerul din ianuarie, toţi adolescenţii aşteptă cu nerăbdare luna îndrăgostiţilor. În calendarul lunii februarie ne bucurăm nu de una ci de două zile fericite: 14 - Valentine’s Day” şi 24 - Dragobetele. Nu ne supărăm că sunt două şi le acordăm acelaşi respect; nici dacă toate zilele dintr-un an calendaristic ar fi marcate cu inimioare roşii nu ne-am supăra!

Elevii şcolii noastre au pregătit materiale pentru două activităţi dedicate sărbătorilor iubirii: ►„Cine-i ocroteşte pe tinerii îndrăgostiţi?” organizată de doamna profesoară Maria Simon cu clasele a XI-a B şi a XI-a C1 (19 februarie); ►„Februarie, luna iubirii”, organizată de doamna profesoară Marcela Stan cu clasele a XI-a A, a X-a C şi a XIII-a M2 în data de 23 februarie. Elevii au prezentat originile celor două sărbători şi tradiţiile legate de acestea. Elevii au pregătit pentru acest eveniment creaţii lirice poprii cu teme romantice. Câteva dintre poeziile prezentate erau vizibil influenţate de textele manelelor la modă (deşi nu aceasta a fost intenţia autorilor). Totuşi, este de remarcat faptul că Tilică Laurenţiu şi Mihai Gabriel (clasa a XI-a A) şi Topârceanu Ana-Maria şi Dică Ionuţ, clasa a X-a C au avut creaţii foarte interesante (cu figuri de stil, cu ritm şi rimă acceptabile).


- 24 -

Dintre încercările poetice ale elevilor noştri am ales spre publicare pe cele de mai jos:

Dimineaţa cu tine de Tilică Laurenţiu

În orice dimineaţă aş vrea să mă trezesc Cu tine-aproape, fată cu chip îngeresc! Doar cu fotografia nu mă mai mulţumesc! Nopţile sunt pline de tine. Eşti lângă mine şi te trezeşti zâmbind? Spre fata dragă ambele braţe-mi întind. Chipul dispare, visul cu mâna nu-l prind… Nopţi şi zile pline de iubire. În tâmple bate toba mare, muşchii-mi tresar; Idei din curcubeu mânjesc chipu-mi de var. Care-i criteriul prin care vis de real să separ? Iubirea este focul ce mă mistuie.

Nu uita că te-am iubit de Topârceanu Ana-Maria

E greu să mergi pe calea vieţii cu inima pustie, E greu să suferi în tăcere şi nimeni să nu ştie. Te-ndepărtezi de mine, nu-ţi pasă cât am suferit. Du-te, du-te cu bine, şi nu uita cât te-am iubit! Am să te iert, dar de uitat nicicând nu voi uita Vorbele-ţi dulci ce au aprins în mine dragostea. Înger ocrotitor mi-ai fost, dar un alt om ai devenit De-acel înger mi-e dor, nu voi uita cât l-am iubit. Pe drumul tău, de-acum păşeşte liniştit. Nu m-ai iubit pe cât de mult eu te-am iubit!

Iubitei de Dică Ionuţ

Când mă gândesc la tine, Te simt aproape, te visez Cum te dezmierd, te-mbrăţişez, Şi nopţile-mi devin senine.

Au fost prezentate şi creaţiile colective realizate de elevii claselor a X-a C şi a XII-a M2 în manieră dadaistă (vezi pagina 23). Cele două activităţi dedicate iubirii au antrenat chiar şi pe elevii care stăteau de obicei retraşi, fără a se implica în viaţa culturală şcolară.

Unii elevi au dezaprobat caracterul excesiv de comercial al „Valentine’s Day”, dar cu toţii am fost de acord că este corect să serbăm de cel puţin două ori ziua iubirii într-un an.


- 25 -

Elevii din clasa a XI-a B şi a XI-a C1 au pregătit referate („Poezia de dragoste în opera timpurie a lui Nichita Stănescu”, referat publicat în revistă, la pag.18; „Dragostea inocentă în poeziile lui George Coşbuc”), recitări din lirica eminesciană şi slideshow-uri tematice (Valentine’s Day şi Dragobete; Sărbătoarea iubirii, ieri şi azi). Doamna profesoară Simon Maria ne-a invitat din timp să participăm la activităţile Teatrului Masca din perioada 14-24 februarie (Concertul trupei „Viţa de vie”; petrecerea HAT PARTY dar şi expoziţia de linogravură a artistei Andreea Vintilă care va fi deschisă până în data de 24 februarie). Când emoţiile prezentărilor au trecut, fiecare elev a fost invitat să facă poze cu cine-i este drag.

Au ieşit câteva fotografii „retro” tare simpatice. Păcat că nu au fost mai mulţi cei doritori să facă poze pe fundalul unei inimi încăpătoare!

Sperăm că iarna se va retrage repejor, intimidată de dogoarea dragostei. Să vină primăvara cu mărţişoare, cu mâţişori şi flori!

Popescu Adina, clasa a XI-a B

Primăria Municipiului Bucureşti în colaborare cu Inspectoratul Şcolar va organiza şi în acest an o expoziţie cu mărţişoare şi felicitări confecţionate de copii. Este cea de-a cincia Expoziţie anuală cu lucrări ale elevilor; ca şi la ediţiile precedente, Primăria Municipală va găzdui exponatele în holul principal, în perioada 1-8 martie 2010. Elevii şcolii noastre au fost antrenaţi în această activitate de doamnele profesoare Olguţa Spornic, Mihaela Berindeanu, Marcela Stan şi Maria Uceanu.

S-au implicat cu entuziasm în confecţionarea de mărţişoare şi felicitări peste 30 de elevi din clasele a X-a A şi B, a XI-a A şi a XII-a L2.


- 26 -

La atelierul de creaţie artistică s-au remarcat şi fetele (Doloman Mădălina, Goancea Daniela, Iamandi Alexandra, Marin Rozina, Barbu Mădălina) dar şi băieţii (Dincă Romario, Ioniţă Elvis, Cănănău Cătălin).

Elevii au folosit diverse materiale (hârtie colorată, cartoane, deşeuri textile, bucăţi de sfoară, lac de unghii, nasturi, scoici, conuri de brad, decupaje florale din reviste etc.) pe care le-au transformat în obiecte artizanale delicate, numai bune de oferit ca mărţişoare.

Atelierul nostru de creaţie a obţinut o recoltă impresionantă de felicitări şi mărţişoare; cum nu puteam să prezentăm la Expoziţia pentru Primărie decât un singur panou, am decis să plece din şcoală doar câte o lucrare pentru fiecare autor. Obiectele care n-au plecat din şcoală pot fi admirate de voi toţi în miniexpoziţia:

Toate lucrările confecţionate de elevi vor fi făcute cadou doamnelor şi domnişoarelor, ca vestitori ai primăverii.

Mate Mihaela Alina, clasa a X-a A

Ce fac peştii când sunt mulţi laolaltă? Răspuns: un banc Ce făcea Meşterul Manole când o zidea pe Ana? Răspuns: body building Unde găseşti un câine fără picioare? Răspuns: acolo unde l-ai lăsat O pisica albă se urcă în pom. Cum se dă jos? Răspuns: la fel de albă Cum se numesc dacii gânditori? Răspuns: gândaci Ce diferenţă este între 1000 urşi albi şi un urs alb? Răspuns: 999 urşi albi Când este duminica înaintea zilei de sâmbătă? Răspuns: când le cauţi în dicţionar Cum iese un cal alb după ce a intrat în Marea Neagră? Răspuns: ud Un american trăieşte în Florida; poate fi el înmormântat la New York ? Răspuns: nu, pentru că trăieşte

ISSN 2066-0103 Serie nou nr. 26, Februarie 2010 · 2017-01-20 · păstrează toate...

Documents

Transcript of ISSN 2066-0103 Serie nou nr. 26, Februarie 2010 · 2017-01-20 · păstrează toate...