Serie nouă nr.34, ianuarie 2011 ISSN 2066-0103 Ştiinţă ... · PDF file„START! Avem...

„START! Avem de cucerit o lume!” nr. 34, ian.2011 - Grupul Şcolar Industrial „MECANICĂ FINĂ” ISSN 2066-0103

- 1 -

Serie nouă nr.34, ianuarie 2011 ISSN 2066-0103

Ştiinţă

Tehnică

Artă

Recreaţie

Tot ce-i mai bun, special pentru voi

Secretar de redacţie:

Gabriela Vasile

Colectiv de redacţie: Stoica Mihaela Bianca, clasa a XII-a Topîrceanu Ana-Maria, clasa a XI-a

Beia Răzvan, clasa a XI-a Tilică Laurenţiu, clasa a XII-a

Profesor consultant Felicia Lăzăroiu

Coordonator proiecte, programe educative şi extraşcolare Olguţa Spornic


- 2 -

„Logica este anatomia gândirii.” John

Locke, (1632-1704)

folosof şi medic englez, fondatorul gândirii liberale

Cuvântul logică provine din limba greacă (λόγος = logos = cuvânt, idee, raţiune, ordine) şi defineşte o specie a cunoaşterii exacte. Logica studiază gândirea umană în forma ei abstractă (latura cognitivă, raţională şi obiectivă) şi impune reguli pentru evitarea deducţiilor eronate. Scopul imediat al logicii este optimizarea gândirii umane la nivelul fiecărui individ iar scopul final este acumularea în folosul întregii omeniri a volumului necesar de cunoştinţe exacte (nedeformate subiectiv) despre legile care guvernează fenomenele naturale şi sociale. Gândirea abstractă stabileşte conexiunile între cauze şi efecte; filtrul gândirii începe cu ◘ stabilirea premiselor (datele considerate drept certitudini la un moment dat) şi ◘ evaluarea importanţei acestora pentru fenomenul analizat, urmată de ◘ stabilirea legăturilor între datele cunoscute (raţionament) şi, în paşi succesivi, ajunge la ◘ formularea unei concluzii. Aşa cum învaţă să vorbească, oamenii pot învăţa să şi gândească logic; cimiliturile populare, snoavele şi jocurile copilăriei sunt primele invitaţii spre cunoaştere şi primele îndreptare de logică.

GHICITORI POPULARE ROMÂNEŞTI Vântul stinge

Vântul îl încinge focul

Aur, bucăţele, În gura sobei mele.

jăratecul

N-are minte Dar te prinde.

capcana

Moale, albă şi pufoasă Pentru câmp e haină groasă.

zăpada

Sperăm că acest număr al revistei şcolare vă va face să îndrăgiţi logica. Vom vedea dacă am folosit argumentele cele mai convingătoare când vom număra noile solicitări de înscriere pentru Cercul de logică „SMART TEAM” condus de doamna profesoară Mihaela Berindeanu.

Gabriela Vasile, bibliotecar

3. Criptarea mesajelor. Logica şi războiul secret

6. Prostia omenească şi Apocalipsa

9. Paradoxuri 11. „Dilema prizonierului” şi o aplicaţie practică 11. Mă informez, deci exist! Link-uri pentru internauţi 12. Jocuri logice. Fitness pentru neuronii tăi 14. Concursul „FotoArt” ianuarie 2011 16. Logică aplicată. Cum îmi aleg locul de muncă? 18. Internetul, o sursă sigură de informare? 20. Logica strâmbă, sursă de umor savuros în opera lui Caragiale 22. Rime cu haz 23. Jocuri logice – Răspunsuri 24. De la logica bivalentă la logica polivalentă 25. Şi glumele au logica lor... 26. Calendarul activităţilor şcolare - Ianuarie 2011


- 3 -

Pentru asigurarea secretului corespondenţei (ex: în operaţiuni militare şi de spionaj) sau pentru protejarea unui mesaj împotriva modificării textului de către persoane neavizate se foloseşte criptarea. Criptarea este o convenţie stabilită între expeditor şi destinatar de schimbare a textului din forma iniţială într-o nouă formă; textul criptat va avea înţeles decât pentru persoanele din interiorul convenţiei, după ce aplică algoritmul invers pentru decriptare. Algoritmul stabileşte doar metoda de criptare; mai este nevoie şi de o „cheie” a criptării, care stabileşte detaliile (pentru etape temporale diferite se pot folosi chei diferite, scopul fiind derutarea acelora care vor să spargă codul).

Metode de criptare Transpunerea este algoritmul prin care se schimbă locul literelor în text; textul iniţial se scrie pe două, trei sau mai multe rânduri şi textul criptat preia ordinea literelor de pe fiecare rând. Această metodă a fost folosită încă din Antichitate de greci şi spartani.

Scytale, un instrument folosit de greci şi spartani pentru criptarea-decriptarea prin transpunere

Ex: criptarea prin transpunere a propoziţiei „VINO MÂINE LA ORA 10 FIX”

Pe două rânduri:

V N M I E A R 1 F X I 0 Â N L O A 0 I

Criptat: V N M I E A R I F X I O Â N L O A 0 I

Pe trei rânduri: V O I L R 0 X I M N A A F N Â E O 1 I

Criptat: V O I L R 0 X I M N A A F N Â E O 1 I În acest exemplu, algoritmul criptării este transpunerea, iar cheia criptării este numărul de rânduri pe care se distribuie textul iniţial.

Substituţia este tehnica prin care alfabetul normal al unei limbi este înlocuit cu un alfabet formal: fiecărei litere din alfabet i se conferă valoarea unei alte litere. Cifruri de substituţie monoalfabetică: metoda de criptare preferată de Iulius Cezar era substituţia monoalfabetică, care folosea înlocuirea fiecărei litere a textului în clar cu o altă literă, aflată la trei litere distanţă în alfabetul normal; ex: A=D). Cheia cifrului în substituţia monoalfabetică constă în numărul care indică deplasarea alfabetică.

Tabel de corespondenţă pentru cifrul lui Cezar clar A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z cifrat D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z A B C clar V I C T O R I E cifrat Y L F W R U L H Cifruri de substituţie polialfabetice: inventate în 1568 de Leon Battista; sunt formate din mai multe cifruri de substituţie simple. Exemple: a. Cifrul lui Trithemius se obţine prin dispunerea alfabetului pe 26 de rânduri, numerotate de la 0 la 25. Textul în clar se trece pe coloane, numerotate începând de la 1; numărul de ordine al coloanei indică numărul de caractere cu care se deplasează ciclic alfabetul.

A V A Z U T 0 1 2 3 4 5 6

0 A +1 +3 1 B ● 2 C 3 D ● ● 4 E 5 F 6 G 7 H 8 I 9 J

10 K 11 L 12 M 13 N 14 O 15 P 16 Q 17 R 18 S 19 T +6 20 U +5 21 V +2 22 W 23 X ● 24 Y 25 Z +4 ● ●

Textul în clar: A-V A Z U T Text cifrat : B X D D Z Z


- 4 -

b. Cifrul lui Vigenere combină cifrul Trithemius cu un cuvânt cheie. Cheia dictează alegerea liniilor în criptarea şi decriptarea fiecărui caracter din mesaj. În următorul exemplu cheia este BOR (1, 14, 17) şi textul în clar este A VAZUT.

B O R B O R A V A Z U T 1 14 17 1 14 17

0 A +1 +17 ● 1 B ● 2 C 3 D 4 E 5 F 6 G 7 H 8 I ● 9 J ●

10 K ● 11 L 12 M 13 N 14 O 15 P 16 Q 17 R ● 18 S 19 T +17 20 U +14 21 V +14 22 W 23 X 24 Y 25 Z +1

cheie B O R B O R clar A V A Z U T

cifrat B J R A I K Metoda „cărţii duble” este frumos explicată în romanul „Domnul Lecoq” de Émile Gaboriau; deţinutul Mai, deşi era strict supravegheat la închisoare, coresponda cu complicele lui din exteriorul închisorii folosindu-se de două cărţi identice. Expeditorul alege din carte cuvintele mesajului, notând numărul paginii şi numărul cuvântului pe pagină (deci, textul mesajului este exclusiv numeric, cu un număr par de elemente). Decodarea mesajului de către destinatar este migăloasă, presupunând căutarea paginii şi apoi numărarea cuvintelor pe pagină. Criptografiile din revistele de divertisment sunt jocuri distractive care presupun dezlegarea unui text reprezentat cu ajutorul unor semne, numere sau desene. Exemplu:

Indicaţie: 3, 4 Dezlegare: CAP-CANA Text: CAPCANA

Metode de criptare moderne ● Cifrurile pe blocuri de litere (polialfabetice) sunt încă folosite pentru securizarea computerelor personale şi a maşinilor automate. DES (Data Encryption Standard) şi AES (Advanced Encryption Standard) sunt standarde de criptografie americane folosite la criptarea bancomatelor şi securizarea e-mail-urilor; DES şi AES păstrează confidenţialitatea şi integritatea datelor electronice. ● Cifrurile pe flux de date generează arbitrar semne alfanumerice pentru cheie; cheia este combinată cu textul clar, bit cu bit sau caracter cu caracter. Un exemplu de cifru pe flux de date este RC4. ● Funcţiile hash criptografice sunt algoritmi criptografici care transformă datele de intrare (ex: un mesaj) într-un „rezumat” de lungime fixă sub forma unei funcţii neinversabile. Funcţiile hash sunt folosite în special la schemele de semnătură digitală şi codurile de autentificare a mesajelor (MACs).

Maşini de criptare-decriptare în cel de-al Doilea Război Mondial

Cel de-al doilea Război Mondial s-a dat şi între armate dar şi între analiştii criptografi ai celor două tabere: Germania şi forţele aliate antigermane. Armata germană folosea pentru criptare la începutul celui de-al Doilea Război Mondial maşina electromecanică cu rotor „Enigma”, inventată de Arthur Scherbius în 1918. Această maşină a fost comercializată începând cu anul 1920; în 1932, Biroul de Cifruri din Polonia a reuşit să spargă pentru prima oară codul Enigma; pe 25 iulie 1939, cu cinci săptămâni înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Polonia a livrat serviciilor franceze şi britanice tehnica şi echipamentul de decriptare a codurilor Enigma.

Rotorul maşinii Enigma ▲

◄ Wehrmacht Enigma maşina de criptare-decriptare cu cifru polialfabetic electromecanic

complex Armata germană a folosit cu titlu experimental din 1941 maşinile de criptare-decriptare Lorenz 40, dotate cu sistem de cifrare Verman bazat pe operaţia logică „disjuncţie exclusivă” http://en.wikipedia.org/wiki/Exclusive_or.


- 5 -

Maşinile Lorentz SZ42 (un model avansat) au fost folosite cu precădere din 1942 în relaţiile dintre Înaltul Comandament German din Berlin şi comandanţii de armată din Europa ocupată.

Roţile unei maşini Lorenz Credit: Wikimedia Commons

Greşeala a doi operatori germani a ajutat serviciul de spionaj din Marea Britanie să deducă modul de funcţionare a maşinilor Lorentz SZ42; performanţa este cu atât mai mare cu cât englezii nu văzuseră vreodată o astfel de maşină. La 30 august 1941, serviciile britanice de spionaj au interceptat trei mesaje: ● un mesaj iniţial de 4500 caractere; ● o cerere de retransmisie necodată, mesajul fiind primit cu erori la destinatar; ● retransmisia mesajului cu aceleaşi setări de cheie (HQIBPEXEZMUG) şi cu mici modificări faţă de mesajul iniţial (s-au folosit numai abrevieri, aşa că mesajul retransmis avea doar 4000 de caractere). Analizând cele două mesaje codate, echipa de criptanalişti a lui John Tiltman a reuşit să recupereze atât textul cât şi cheile de decodificare; pornind de la chei, s-a reconstruit (1942) întreaga structură a maşinii prin inginerie inversă („reverse engineering”) După ce criptanalistul englez Bill Tutte a observat cu atenţie fluxul produs de maşina Lorenz, a constatat că acesta prezintă distorsiuni statice care pot fi folosite în procesul de decriptare. Guvernul britanic a încercat să schimbe soarta războiului prin înfiinţarea unei secţii speciale (echipa matematicianul Max Newman), care avea ca sarcină descifrarea telexurilor germane codate (codul german „Geheimschreiber”. Echipa de decodare urmărea ◘ descoperirea ritmului fiecărei rotiţe a maşinii Lorenz (acelaşi pentru o perioadă fixă de timp şi pentru un anumit număr de mesaje), adică testarea diferitelor poziţii

de pornire pentru fiecare rotiţă şi ◘ setarea fiecărei rotiţe la poziţia de start stabilită. Lupta pentru descoperirea setărilor PIN ale roţilor Lorentz s-a dat între trei echipe, care foloseau diferite maşini pentru decriptare: ● familia de maşini „Heath Robinson” construită cu relee electromecanice; folosind benzi de hârtie perforate, furniza o numărătoare nesigură a ritmurilor maşinii Lorentz; ● familia de maşini „Colossus”; echipa lui Tommy Flowers a imaginat un dispozitiv electronic cu 2000 de tuburi vidate pentru stocarea datelor de pe benzi; prototipul a apărut în 1943; în februarie 1944 s-a construit varianta Colossus I şi în iunie 1944 s-a trecut la varianta îmbunătăţită Colossus 2; ● maşina „Emulator” realizată prin inginerie inversă de echipa lui Tiltman. Întrecerea a fost câştigată de echipa Colossus (varianta îmbunătăţită) care a lucrat simultan cu 12 maşini identice. O maşină Colossus genera ritmurile roţilor în mod electronic, procesând astfel până la 5000 de caractere pe secundă. Numele acestor maşini de decriptare a fost ales în corelaţie cu dimensiunea echipamentului (2000 de tuburi electronice vidate, deci gabarit foarte mare).

Prin sincronizarea mai multor maşini identice, s-a reuşit testarea în paralel şi s-a spart codul german „Geheimschreiber”. Maşinile Colossus au fost distruse după război (pentru protejarea proiectului) dar o replică funcţională a fost realizată în anul 2007.

Colossus Mark 2. Credit:

Wikimedia Commons

Winston Churchill considera că războiul a fost câştigat mulţumită serviciilor secrete britanice: „It was thanks to Ultra1 that we won the war.” (Mulţumită informaţiilor „Ultra” am câştigat războiul”). Maşinile Colossus au avut meritul de a contribui la sfârşitul războiului şi la începutul unei noi ere, cea a calculatoarelor electronice. Colossus a fost primul calculator digital programabil fără a avea însă stocat vreun program (programul era controlat de cabluri şi comutatoare).

Dumitru Ionuţ, clasa a XII-a B

1 „Ultra” era codul secret sub care erau stocate toate informaţiile culese de serviciile secrete pe teritoriul Marii Britanii în cel de-al Doilea Război Mondial.


- 6 -

Există oameni defavorizaţi de soartă care nu pot învăţa cu uşurinţă din cauze medicale şi oameni perfect sănătoşi care tratează cu uşurinţă învăţătura, ca pe ceva nefolositor; doar aceştia din urmă merită să fie numiţi „proşti”.

Oamenii fără învăţătură îşi găsesc cu dificultate un rost, sunt uşor de manipulat, şi pot deveni subiect de batjocură pentru cei din jur.

„Poveste [Prostia omenească]” este o povestire instructivă, apărută în 1871 în manualul „Învăţătorul copiilor - carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove şi buchi”, în care autorul Ion Creangă ne arată cum trebuie să ne comportăm cu cei „slabi cu duhul” : chiar dacă ne umflă râsul de prostia lor, este omeneşte să-i ajutăm şi să-i îndemnăm să înveţe. Povestirea plină de umor este inspirată din viaţa satului românesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea: un gospodar îşi părăseşte familia şi se jură că nu se va întoarce decât dacă va găsi în drumul său oameni mai slabi cu duhul decât femeile lăsate acasă (nevasta şi soacra). Hotărârea de a pleca de-acasă a luat-o când şi-a găsit nevasta şi soacra plângând de mila pruncului; acesta dormea liniştit în albie, dar femeile îl considerau în pragul morţii pentru că albia era prea aproape de un drob de sare, pe care mâţa l-ar fi putut doborî… - Mamă, mamă! Copilul meu are să moară! - Când şi cum? - Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn? - Îl văd. Şi? - De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare! - Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!

În loc să se frământe şi să jelească, femeile puteau muta ori copilul, ori drobul de sare; la fel de bine puteau alunga mâţa.

Spre fericirea familiei, gospodarul s-a întors acasă curând, pentru că a dat în drumul său peste oameni şi mai fără de minte: unul, în loc să facă ferestre la bordei, încerca să care lumina în casă cu coşul de nuiele; unul la fel de slab de minte, pentru a

scoate în curte carul pe care-l montase în casă, era gata să-şi fărâme uşa; altul încerca să urce nucile în pod cu furca; altul, în loc să aducă fânul la vacă, încerca să urce vaca pe scară, până-n şură. După ce le-a arătat ce greşeau şi i-a sfătuit pe fiecare cum să se descurce, în drum către casă, gospodarul cugeta: „Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fân, n-am mai gândit!” Mesajul educativ al povestirii este camuflat în tonul glumeţ al vorbirii populare (ex: „...şi altă năzbâtie la care nu se putu opri de râs”; „ci plecă mai numărând şi alt neghiob”). Dar Prostia omenească este nemuritoare (ca toate poveştile lui Ion Creangă). Am găsit de curând pe Internet la adresa http://www.descopera.ro/dnews/7842116-satul-francez-care-va-supravietui-armaghedonului-este-asaltat-de-vizitatori o variantă actualizată a povestirii lui Creangă.

O ameninţare pluteşte asupra micii localităţi de numai 189 de

suflete care-şi câştigă existenţa din agricultură Într-un succint articol este prezentată îngrijorarea primarului din satul Bugarach (despre acest sat circulă zvonul că va supravieţui „sfârşitului lumii” din decembrie 2012) cu privire la intensificarea afluxului de turişti exaltaţi. Primarul Jean-Pierre Delord a informat autorităţile regionale că va cere sprijin armat în decembrie 2012, pentru asigurarea ordinii în zonă. Zona este asaltată şi în prezent de curioşi, dar adevărata invazie se va produce în decembrie 2012, când se aşteaptă „sfârşitul lumii”.


- 7 -

Adepţii curentului religios „New Age2” şi unii adepţi exaltaţi ai fenomenului OZN au creat o adevărată mobilizare pentru decembrie 2012 prin intermediul Internetului, fiind convinşi că muntele Bugarach va fi unul dintre locurile cruţate de evenimentele apocaliptice din decembrie 2012.

Să examinăm pe ce se bazează „marea convocare” pentru decembrie 2012 la poalele muntelui Bugarach: ◘ Unele indicii corelate hazardat duc la concluzia că în 2012 va fi sfârşitul lumii. Adevăruri - calendarul Maya se sfârşeşte în 21 dec. 2012; - în ultimii 50 de ani au avut loc modificări

evidente la nivel planetar (schimbări climatice, intensificarea activităţii în unele zone seismice şi vulcanice, glisarea polilor magnetici, epuizarea unor resurse naturale, creşterea fără precedent a populaţiei globului etc.);

- elemente de ştiinţă popularizată (experimentul LHC, atenţionarea NASA că în 2012 va avea loc o furtună electromagnetică solară etc.).

Indicii false - adepţii „Teoriei Conspiraţiei” propagă zvonul

că o planetă (Nibiru, cu ciclul de rotaţie de 3600 de ani) se va ciocni cu Terra în decembrie 2012; existenţa planetei Nibiru nu este atestată de astronomi.

◘ Unele indicii corelate hazardat duc la concluzia că în grotele calcaroase din zona Bugarach ar exista o civilizaţie superioară (ex: vechii locuitori ai Atlantidei, extratereştrii, fiinţe divine). 2 New Age = curent religios foarte permisiv care prezice trecerea la un nou stadiu de spiritualitate a omenirii odată cu intrarea în constelaţia Vărsător; data la care va avea loc trecerea spre noua spiritualitate este variată; cele mai uzitate predicţii sunt 1962, 1997, 2012, 2154 sau 3573.

Adevăruri - zona are numeroase peşteri (regiune calcaroasă

cu râuri, caverne subterane şi zăcăminte de sare);

- zona deţine vestigii ale trecutului: fortificaţii romane, castele (Miglos, Rennes-Le-Château) şi o biserică dedicată Mariei Magdalena (reconstruită de mai multe ori pe vechi ruine datând din jurul anului 1000);

- François Bérenger Saunière (1852 - 1917) un preot din Rennes-Le-Château, a găsit în 1891 două pergamente cu mesaje codificare, vechi de circa 850 de ani; unul, mai uşor de descifrat, prezenta fapte istorice (istoria unei vechi linii regale, stinsă de 1000 ani); din celălalt pergament s-a păstrat doar prima pagină (o schiţă, mai multe simboluri esoterice şi sintagma „Et in Arcadia ego”). Preotul s-a îmbogăţit peste noapte, fapt care a atras ca un magnet aventurieri şi căutători de comori. Manuscrisele găsite de Saunière s-ar afla în prezent în proprietatea unui autor de lucrări esoterice Jean-Luc Chaumeil.

Indicii false (fanteziste) - legendele locale: în tradiţia celtică, dealurile

golaşe sunt considerate porţi către alte lumi (ex: lumea zânelor);

- cărţi de ficţiune scrise de mari autori (Jules Verne - „O călătorie în centrul Pământului”, Maurice Leblanc, Andre Malraux, dar mai ales Dan Brown cu „Codul lui Da Vinci”) fac din zona Bugarach un loc special, aproape „sfânt”;

- zvonuri despre o vizită cu elicopterul a fostului preşedinte francez Francois Mitterand pe muntele Bugarach;

- zvonuri despre săpături coordonate în zonă de nazişti şi de Mossad.

Indicii din sursă unică şi fără dovezi - Un localnic a scris o carte în care pretindea că

a văzut extratereştri şi că a auzit zgomotele unei nave spaţiale venind de sub munte. Autorul afirmaţiei a decedat între timp şi alte dovezi care să ateste spusele sale nu există;

- Bettex Daniel, un cetăţean elveţian, a întreprins cercetări şi prospecţiuni discrete în Bugarach, fiind convins că aici sunt ascunse documente ale unor organizaţii secrete. Munca de cercetare a lui Bettex Daniel a durat între 1970 şi 1988. Moartea lui a survenit la câteva zile după ce-şi anunţase prietenii că munca nu i-a fost în zadar. Dacă a existat într-adevăr o mare descoperire, a luat-o cu el în mormânt.


- 8 -

Nu există dovezi în sprijinul afirmaţiei că vechiul castel Miglos (Chateau de Miglos) ar fi intrarea secretă într-o altă lume sau că la Rennes-Le-Château au fost găsite secrete ale Cavalerilor Templieri; se bănuieşte doar că sursa îmbogăţirii părintelui Saunière ar fi o comoară (a Cavalerilor Templieri sau a regilor vizigoţi) sau că acesta şantaja Biserica (din documentele găsite, abatele ar fi aflat nişte secrete teribile cu care şantaja conducerea Bisericii). Oamenii adoră misterul şi preferă să dea crezare literaturii de ficţiune, teoriilor conspirative, zvonurilor de tot felul.

Chateau de Miglos, considerat în literatura de ficţiune „calea

deschisă spre alte lumi” Publicul neavizat, dezorientat şi lipsit de

speranţă în viitor traduce unele informaţii ştiinţifice în scenarii apocaliptice (mai ales pe fondul actualei crize economice): ● experimentul LHC va provoca dezastre; ● dacă planeta scapă după experimentul LHC, sigur nu va rezista în faţa furtunilor magnetice solare; ● dar, nici alinierea planetelor nu-i poate face bine Terrei; ● şi dacă nici alinierea planetelor nu ne rade de pe faţa pământului, sigur va avea loc temuta schimbare a polilor magnetici etc.

Rennes-Le-Château

Afirmaţia „Calendarul Maya se sfârşeşte în

2012” nu este adevărată (la 21 decembrie 2012 se sfârşeşte doar un ciclu al calendarului mayaş, după care începe alt ciclu); chiar dacă ar fi adevărată,

această afirmaţie nu este suficientă pentru concluzia demoralizatoare „în 2012 va fi sfârşitul lumii”.

Piedra del Sol

CALENDARUL AZTEC Sculptură în bazalt descoperită în sec. al XVIII-lea (diametrul 3,6 m; 24 de tone). Centrul este ocupat de zeul soare, Tonatiuh, înconjurat de 4 zei-soare ai lumilor apuse.

Să presupunem că punem în corelaţie afirmaţia „calendarul Maya se sfârşeşte la 21.12.2012” cu alte informaţii (adevărate, de pe site-urile de noutăţi ştiinţifice): ● Ultima conjuncţie multiplă a planetelor a avut loc în anul 2000; distanţa unghiulară între planete a fost de aprox. 250. http://astronomie.pasiunea.eu/ ● Un studiu al Academiei Naţionale de Ştiinţă din SUA avertizează că în anul 2012 ar putea avea loc o furtună solară cu efecte foarte grave, care ar putea afecta reţelele de electricitate, dar şi alte sisteme de telecomunicaţii (Live Science); ● Au fost găsite dovezi care atestă inversiunea polilor magnetici de 171 de ori pe parcursul ultimilor 71 de milioane de ani. Pe parcursul secolului XX, polul Nord magnetic s-a deplasat cu aproximativ 1100 de kilometri, iar începând cu anul 1970 rata sa de deplasare a crescut de la 9 km/an la 41 km/an. (Scientia). În baza tuturor acestor argumente se poate spune cu certitudine doar că în 2012 va exista o relativă aliniere a corpurilor cereşti (ca în fiecare lună decembrie din orice an; Pământul nu va traversa însă planul galactic în 2012) şi va exista o foarte puternică activitate solară care este posibil să aducă unele schimbări în Sistemul Solar. Vezi şi http://www.nasa.gov/topics/earth/features/2012.html

Ştiinţa actuală nu poate anticipa care sunt aceste modificări. Şi dacă admitem că toate relele s-ar întâmpla în 2012, absolut nici un indiciu nu susţine ideea că zona Bugarach va fi scutită de ele. Ce-i face pe unii oameni ai secolului XXI să organizeze un mare exod spre satul Bugarach? Frica sau curiozitatea, nicidecum raţiunea. Meditaţi la aceste cuvinte: „Când eşti inteligent şi când eşti înţelept? Eşti inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ceea ce auzi; eşti înţelept dacă ştii care jumătate!” Logica bunului simţ se construieşte printr-un bagaj informaţional suficient de bogat, din surse de încredere; ea te fereşte de dezinformare. Dacă eşti educat, nu poţi fi manipulat.

Topîrceanu Ana Maria, clasa a XI-a C


- 9 -

Paradoxul este un enunţ care pare la prima

vedere ciudat, absurd sau contradictoriu, dar care poate fi totuşi demonstrat.

Enunţurile cuprinzând generalizări extreme, definiţii de apartenenţă circulare dar şi anumite forme de negaţie conduc la paradoxuri. 1. Paradoxul veridic: produce un rezultat care pare

absurd, dar este totuşi perfect adevărat

1.1. Aflaţi vârsta lui Andrei Andrei este colegul meu de liceu şi cel mai bun prieten. La el s-a ţinut de fiecare dată o petrecere pentru aniversarea zilei de naştere; m-a invitat de pe acum la petrecerea din 2011, când îşi va serba a cincia zi de naştere.

Judecând aceste afirmaţii (contradictorii la

prima vedere), descoperim totuşi că, dacă Andrei s-a născut pe 29 februarie (într-un an bisect), totul capătă sens; în 2011 va serba a cincia aniversare şi vârsta de 20 de ani.

1.2. Paradoxul Pinocchio

Închipuie-ţi că Pinocchio, eroul poveştii lui Carlo Collodi, ar rosti cu glasul subţirel: „Nasul meu va fi tot mai mare!”.

I-ar creşte nasul mai tare, aşa cum ştii că-i

creştea de fiecare dată când spunea o minciună? Paradoxul Pinocchio este contradicţie

rezultată din autoreferinţă (ca şi paradoxul socratic „ştiu că nu ştiu nimic”).

Afirmaţia Adevărat Fals

Pinocchio: Nasul meu va fi tot mai mare.

nasul scade (F)

nasul creşte

(A) Dacă afirmaţia „Nasul meu va fi tot mai

mare” este o minciună, nasul ar trebui să crească; dar dacă nasul creşte, înseamnă că afirmaţia este adevărată (contradicţie!).

Dacă afirmaţia este un adevăr, nasul ar trebui să scadă; dar dacă nasul creşte, înseamnă că afirmaţia este falsă (din nou contradicţie!).

1.3. Paradoxuri matematice Câte puncte au două segmente neegale?

Demonstrăm că un segment AB are tot atâtea puncte câte are jumătatea lui. Paradoxul este demonstrat prin raportare la infinit: fiecare segment de dreaptă se poate descompune într-o infinitate de puncte, deci avem de comparat un infinit cu un alt infinit. A E ● ●● ● ● F M’ M’’ M B ● ● ● C N’ N’’ N Considerăm triunghiul ABC şi desenăm linia mijlocie EF (care uneşte mijloacele laturilor AB şi AC). Din teorema liniei mijlocii, lungimea lui EF este jumătatea lungimii segmentului BC. Fie M un punct oarecare pe segmentul EF. AM intersectează BC în punctul N. Fiecărui punct de pe segmentul EF îi corespunde un singur punct de pe BC şi invers. Deci, cele două segmente au acelaşi număr de puncte. Achile şi broasca ţestoasă Războinicul Achile se întrece la alergare cu o broască ţestoasă, într-o cursă de 1000 de metri. Achile parcurge un metru pe secundă, pe când ţestoasa doar 0,1 metri pe secundă. Pentru ca broasca să nu fie drastic dezavantajată, Achile porneşte de la linia de start iar ţestoasei i se acordă un handicap de 100 de metri. Până să ajungă Achile din punctul A în punctul T0 (de unde a început ţestoasa cursa), broasca a ajuns într-un punct T1; până ajunge Achile în T1, ţestoasa ajunge în alt punct T2 şi tot aşa... Conform acestui raţionament, Achile nu are nicio şansă să fie învingătorul cursei!

Acest paradox se mai numeşte paradoxul lui Zenon din Eleea (cca 490-430 î.Hr.); judecata are la bază tot descompunerea unei drepte într-un număr infinit de puncte.


- 10 -

Suma unei serii infinite Începem cu seria infinită simplă, care presupunem că este egală cu S. Ea constă din numărul 1 luat alternativ cu semnul plus şi minus: S = 1-1+1-1+1-1+1....... Ca să evaluăm suma acestei serii fără sfârşit putem grupa numerele din S astfel: S = (1-1)+(1-1)+(1-1)+(1-1)+... S = 0 + 0 + 0 + 0 +... Concluzia acestui raţionament este S = 0 Dar putem grupa termenii punând între paranteze următoarea pereche de la dreapta. Atunci, S = 1+(-1+1)+(-1+1)+(-1+1)+... S = 1 + 0 + 0 + 0 +... Concluzia acestui raţionament este S = 1 Putem pune parantezele în al treilea mod, astfel că: S = 1 - ( 1-1+1-1+1-)........... S = 1 - S 2S = 1 Concluzia acestui raţionament este S =1/2 Din aceste trei demonstraţii tragem concluzia paradoxală că: 0 = 1 = 1/2 1.4. Paradoxul lui Faraday (Chimie) Michael Faraday (1791-1867) a descoperit în jurul anului 1830 că acidul azotic diluat atacă puternic o bară de oţel, pe când acidul azotic concentrat nu face acest lucru. Încercarea de a explica acest paradox a impulsionat dezvoltarea electrochimiei. Explicaţia fenomenului constă în formarea spontană la suprafaţa barei de oţel a unui strat protector care inhibă coroziunea (reacţie de suprafaţă numită pasivare3). Fenomenul de pasivare este folosit la curăţirea cisternelor de oţel inoxidabil (la început cu hidroxid de sodiu şi acid citric, apoi cu acid azotic de concentraţie 20% la 490 C); la final, cisternele sunt bine clătite bine cu apă. Procesul restabileşte filmul anti-coroziv şi elimină particulele şi murdăria.

3 Pasivare= este formarea spontană a unui film de suprafaţă non-reactiv, care inhibă continuarea coroziunii. Acest strat este de obicei un oxid sau o nitrură în grosime de câţiva nanometri.

1.5. Paradoxuri senzoriale Fiind ceea ce nu par a fi, iluziile optice sunt paradoxuri vizuale. Despre iluzia optică, Oscar Wilde spunea: „...este prima dintre toate plăcerile.” Iluziile optice pot proveni din jocul de culori, crearea de perspective şi dimensiuni care înşeală percepţia vizuală; iluziile optice dau iluzia de stabilitate pentru obiecte imposibile şi de unduire (mişcare) pentru obiecte statice.

Source Obiect imposibil (joc de perspective)

2. Falsul paradox: produce un rezultat fals din

cauza unei erori în demonstraţie „Demonstraţia” pentru 2=1 poate fi extinsă pentru (orice număr este egal cu orice alt număr). - Fie a şi b două numere diferite de zero a = b - Înmulţim ambii termeni cu a a2= ab - Scădem în ambii termeni b2 a2-b2=b-b2 - Factor comun (a-b)(a+b)=b(a-b) - Simplificăm cu (a-b) a+b=b - Din prima relaţie a=b b+b=b - Rezultă 2b=b - Simplificare prin b 2=1

Nu trebuie să fii un as al matematicii ca să descoperi că eroarea în demonstraţie s-a produs la simplificarea cu (a-b). Din primul rând al demonstraţiei deducem că a-b=0 şi împărţirea la zero este nepermisă.

3. Fals şi adevărat în acelaşi timp John tocmai intră pe uşă: este cu un picior în cameră şi cu celălalt în hol. Este adevărat sau fals că John este în cameră? Răspunsul la această întrebare este vag: şi „da” (pentru că are un picior în cameră) şi „nu” (pentru că piciorul celălalt este încă pe hol).

Beia Răzvan, clasa a XI-a A


- 11 -

Dilema este un raţionament în care o persoană are de ales dintre două alternative (cu perspective aproximativ egale) pe cea eficientă. Dilemele au aplicaţii în viaţa reală dar şi în matematică (ex: Teoria jocurilor). „Dilema prizonierului” este un joc de perspicacitate imaginat de Merrill Flood şi Melvin Dresher în 1950: Doi suspecţi sunt arestaţi de poliţie. Pentru condamnarea suspecţilor nu există dovezi suficiente; de aceea, poliţiştii îi separă pe învinuiţi şi fiecare suspect primeşte următoarea ofertă: 1. Dacă tu îţi recunoşti vina iar partenerul tău nu şi-

o recunoaşte, vei fi liber; în acest caz, partenerul tău va primi o condamnare de 10 ani de închisoare.

2. Dacă niciunul din voi nu vă recunoaşteţi vina, fiecare veţi primi 6 luni de închisoare.

3. Dacă amândoi vă mărturisiţi vina, veţi primi fiecare câte 5 ani de închisoare. B îşi recunoaşte

vinovăţia B nu îşi recunoaşte

vinovăţia A îşi

recunoaşte vinovăţia

A: 5 ani închisoare

B: 5 ani închisoare

A liber B: 10 ani închisoare

A nu-şi recunoaşte vinovăţia

A: 10 ani închisoare

B liber A: 6 luni închisoare

B: 6 luni închisoare

Varianta cea mai bună pentru ambii arestaţi este nerecunoaşterea faptelor (care s-ar solda cu câte 6 luni de închisoare pentru fiecare); dar,

pentru că un arestat nu poate avea certitudinea că celălalt nu trădează, ambii vor recunoaşte vinovăţia şi vor sta în închisoare câte 5 ani. O dilemă a cărei rezolvare merge pe principiul exemplului de mai sus este cursa înarmărilor. Două state (sau două blocuri militare) rivale vor continua să se înarmeze chiar dacă semnează tratate de pace, neavând certitudinea că partea adversă respectă cu adevărat tratatul. Într-un discurs din 21 mai 1983, de largă audienţă (Presidential Radio Address), Ronald Reagan declara „...is that if we're never to use force, we must be prepared to use it” (traducere: iată de ce, chiar dacă nu intenţionăm să recurgem la forţă, trebuie să fim pregătiţi s-o folosim).

Pârvu Valentin, clasa a XI-a A

► http://logica.demostene.ro – Un site de logică şi probleme distractive care vă poate ajuta să învăţaţi cum să gândiţi.

► http://themis.asu.edu/ Oamenii de ştiinţă au nevoie de ajutorul tău! Marte Public Mapping Project, sau (MP) invită pasionaţii de internet să analizeze imaginile luate de pe Marte (identificarea craterelor, crestelor etc.). ► http://www.nasa.gov/multimedia/nasatv/faq.html NASA vă invită să urmăriţi ştiri şi filme pe propriul său post de televiziune. Anul 2011 este declarat „Anul Internaţional al Chimiei”; vă recomandăm trei articole apărute pe site-urile româneşti de popularizare a ştiinţei Stiintaazi şi Descoperă:

►http://www.stiintaazi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=6904:povestea-descoperiroi-elementului-chimic-117-anul-acesta-la-dubna&catid=52:fizica&Itemid=74 Descoperirea elementului chimic 117(Uus) ►http://www.descopera.ro/dnews/7791778-ce-s-ar-intampla-daca-am-uni-toate-elementele-din-tabelul-lui-mendeleev-intr-unul-singur Cercetători din New York şi Texas au încercat să răspundă la întrebarea „Ce s-ar întâmpla dacă am uni toate elementele chimice din Tabelul periodic?”; cel mai probabil, experimentul ar genera o masă de plasmă, identică cu cea care, se presupune că a existat imediat după Big Bang. ►http://www.descopera.ro/dnews/7738281-cel-mai-eficient-adeziv-din-lume-a-fost-creat-din-bacterii-modificate-genetic Adezivul cel mai eficient pentru repararea construcţiilor din beton afectate de cutremur a fost creat din bacterii modificate genetic.

Din ciclul „Extratereştrii” (Descoperă.ro din noviembrie- decembrie2010), vă recomandăm:

►http://www.descopera.ro/descopera-extraterestrii-dintre-noi/7712741-stenogramele-ozn-dovezi-ale-existentei-extraterestrilor-ii ►http://www.descopera.ro/descopera-extraterestrii-dintre-noi/7717217-fenomenul-ozn-in-romania-o-realitate-mai-aproape-decat-ne-am-inchipui


- 12 -

1. Elimină cuvântule care nu se potrivesc în următorul şir de cuvinte: Observaţie: În acest joc nu trebuie luate în consideraţie semnele diacritice.

2. În desenul de mai jos, sunt trasate trei linii care desenează un triunghi. Adăugă încă două linii, astfel încât desenul să aibă zece triunghiuri.

A

B C

3. Se dau întrebările: CE, CINE, UNDE, CAND, CUM. Trebuie să găseşti o legătură între întrebări şi următoarele perechi de cuvinte:

ÎNTREBARE Perechi de cuvinte SEC LEMN MARA TIC ARŞI TINĂ CAL ELE ORI PANĂ

Observaţie: Nu se iau în considerare semnele diacritice. 4. Un triunghi dreptunghic se îndoaie ca în figura de mai jos. Se cere valoarea raportului ABC/BCED.

C D A D B

E


- 13 -

5. Găseşte o regulă după care sunt compuse grupele de numere şi completează căsuţele lipsă:

6. Elimină dintre desenele de mai jos pe cele care nu pot fi pliate în formă de cub:

28 10

73 10

81

9

?

43

36

3

88

2

79 5

49 ?


- 14 -

Colectivul de redacţie al revistei l-a desemnat pe Emil Derveşteanu din clasa a XI-a C2 drept „Fotograful lunii ianuarie 2011”. El a prezentat mai multe lucrări cu tematică de iarnă. Ne-a atras atenţia în mod deosebit jocul de umbre pe zăpadă din peisajul rural. Emil Derveşteanu „Iarna” Alte lucrări ale aceluiaşi autor:


- 15 -

Lucrări foarte bune au prezentat şi elevii: Cătălin Ciupag (clasa a XII-a L2), Alexandru Pavel (clasa a XII-a L1), Gabriel Ilie (clasa a XII-a L2), Ioana Ramona Costache (clasa a XI-a C) şi Marian-Daniel Gheorghe (clasa a XII-a L2).

Cătălin Ciupag – „Peisaj montan” Alexandru Pavel – „Carte”

Gabriel Ilie – „Bucureştiul sub asediul zăpezii” Ioana Ramona Costache – „Ţurţuri” Marian-Daniel Gheorghe (clasa a XII-a L2) ne-a adus aminte de mare; Laura-Elena Lăcătuş (clasa a XII-a L2) s-a dus până la Londra în căutare de subiecte; felicitări şi lui Georgică Tudică (clasa a XIII-a M3), care deşi nu prea dă pe la şcoală, a onorat concursul nostru cu o fotografie din sfera culturii: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti.

Marian-Daniel Gheorghe - Constanţa Laura Elena Lăcătuş - Londra Georgică Tudică – BCU „Carol I”


16

Motto: Paradoxul tânărului în căutarea unui job: Nu poţi obţine un loc de muncă fără experienţă şi nu poţi obţine experienţă fără un loc de muncă.

Alegerea drumului în viaţă este un moment foarte important pentru orice tânăr; alegerea este bine să se facă încă din liceu, după o temeinică cumpănire a aptitudinilor, a cunoştinţelor acumulate şi a dorinţelor personale. Am întrebat un număr de 45 de elevi din şcoală (15¸19 ani) dacă şi-au ales drumul în viaţă şi după ce criterii trebuie făcută această alegere. Am constatat cu surprindere că cei mai mulţi refuză să gândească dincolo de absolvirea liceului sau lasă această importantă alegere pe seama părinţilor. Unul dintre colegi a răspuns (mai în glumă, mai în serios) că nu şi-a pus problema asta dacă tot vine sfârşitul lumii...

Ţi-ai ales drumul în viaţă?

Număr răspunsuri

Procent din total

Să termin liceul şi văd eu ce fac!

28 62,2

De ce aş face-o?Oricum vine Apocalipsa!

1 2,2

Au ales părinţii şi merg pe mâna lor.

11 24,4

Oscilez încă între două variante la fel de bune.

3 6,7

Sunt sigur ce voi face după terminarea liceului.

2 4,4

În alegerea carierei, pentru colegii mei criteriul dominant este nivelul salariului; 31 de colegi (68,9% din total) mi-au declarat că indiferent de specializarea căpătată în liceu, se vor îndrepta spre domeniul de activitate cel mai bine plătit. Colegii mei au mai menţionat următoarele criterii dominante în alegerea carierei: talentul şi aptitudinile personale (17,8%); pregătirea profesională (11,1%) şi abia la urmă pasiunea pentru un anumit domeniu (2,2%)

Criteriul dominant în alegerea carierei

Număr răspunsuri

Procent din total

Nivelul salariului 31 68,9 Talentul şi aptitudinile

personale 8 17,8

Pregătirea profesională 5 11,1 Pasiunea pentru un

anumit domeniu 1 2,2

Este foarte adevărat că în perioada de criză economică prelungită pe care o traversăm suntem derutaţi în momentul alegerii unei profesii; piaţa forţei de muncă este tot mai săracă în oferte iar şomajul în rândul tinerilor a ajuns la cote alarmante. Totuşi, decizia (bună sau rea) trebuie luată în ultimii doi ani de liceu, pentru a avea suficient timp de gândire la consecinţele ce decurg din ea. 9 sfaturi în a vă angaja: Înainte de a lua „hotărârea cea mare” dar şi după absolvirea liceului, trebuie să cerem părerea persoanelor în care avem încredere (profesori, rude, prieteni), să înregistrăm toate sfaturile şi apoi să ne gândim bine dacă aceste sfaturi ne avantajează, dacă ele corespund cu sistemul nostru de valori, cu ambiţiile, aspiraţiile, nevoile, competenţele noastre; riscăm mult (anxietate, dezamăgire, umilinţe) fără această precauţie. Încă din perioada liceului ne putem familiariza cu cerinţele „disciplinei în muncă” (lucrând în atelierul-şcoală, angajându-ne part-time în perioada vacanţelor, participând la activităţi de voluntariat etc.). Disciplina la locul de muncă include cel puţin următoarele cerinţe:

◘ înţelegerea raporturilor de subordonare de tip şef-subaltern şi a celor de colaborare cu colegii de pe aceeaşi treaptă ierarhică;

Oferta de pe piaţa muncii

◘ Experienţă în

domeniu ◘ Calificare ◘ Competenţe ◘ Program de lucru ◘ Nivelul salarial ◘ Perspective de

promovare ◘ Stabilitate

Evaluarea viitorului angajat (CV, interviul

pentru angajare, perioada de probă)

Pregătire, aşteptări şi nevoi personale

◘ Experienţă în

domeniu ◘ Calificare ◘ Competenţe ◘ Program de lucru ◘ Nivelul salarial ◘ Perspective de

promovare ◘ Stabilitate

Autoevaluare corectă Abilităţi, aptitudini,

talente personale

ANGAJATOR ARMONIZAREA INTERESELOR

VIITOR ANGAJAT


17

◘ respectarea regulamentului impus de angajator (program de lucru, norme de conduită, norme de prevenire a accidentelor şi incendiilor etc.); ◘ îndeplinirea sarcinilor de muncă corect şi la timp.

La terminarea liceului, fie că ne angajăm, fie că ne continuăm studiile, este bine să avem deja:

◘ permis de conducere auto; ◘ abilităţi de comunicare în limba maternă şi (cel puţin) într-o limbă străină de largă circulaţie; ◘ abilităţi de lucru la calculator (nu de „joacă” pe calculator!).

Nivelul salariului să fie criteriul dominant? Angajarea este un proces clasic de negociere. Angajatorul, urmărind maximizarea profitului, are tendinţa de a oferi salarii mici pentru cerinţe mari (calificare, experienţă), iar candidatul la angajare este interesat să dea cât mai puţin pentru un salariu cât mai mare. O firmă care se respectă va avea grijă de sporirea treptată a veniturilor pentru angajaţii corecţi şi devotaţi; nu este rău să acceptăm un salariu simbolic la angajarea „de probă”, urmând ca după expirarea acestei perioade să ne renegociem salariul. Unii angajatori, mai ales în perioada de criză economică, folosesc „munca la negru”: tinerii sunt „angajaţi de probă” (cu sau fără forme de angajare) timp îndelungat, după care sunt înlocuiţi cu alţi tineri care caută de lucru. Putem evita această situaţie interesându-ne la angajaţii mai vechi dacă patronul este corect cu personalul. Visul înavuţirii imediate îi bântuie pe toţi tinerii provenind din familii sărace; ei trebuie să ştie că muncile bine plătite necesită responsabilitate, calificare superioară sau mari riscuri (ex: şef de şantier, procuror, doctor chirurg, aviator, mercenar în Legiunea străină, gardă de corp pentru VIP-uri, traficant etc.). În goană după bani, tinerii riscă să fie implicaţi în activităţi ilegale, pentru care plătesc apoi cu ani grei de închisoare.

Conceperea unui Curriculum Vitae Conţinutul unui curriculum vitae trebuie să fie corect şi absolut sincer. CV-ul unui absolvent de liceu trebuie să menţioneze concursurile şcolare, activităţile de voluntariat şi experienţa de muncă anterioară. Exagerarea calităţilor personale în CV este un truc uşor de depistat şi rapid sancţionat de către angajator. Redactarea documentului trebuie să fie îngrijită (fără greşeli exprimare, fără îndoituri, pete etc.). Modele de CV găsiţi la adresa de Internet http://www.agenda.ro/cv/curriculum_vitae_model_cv_scrisoare_de_intentie_european.html. Proba de foc: INTERVIUL La interviu contează mult şi ţinuta şi comportamentul; comportamentul prietenos şi deschis aduce avantaj, ca şi vorbirea clară, calmă şi la subiect. Mai multe informaţii găsiţi la adresa: http://www.recrutam.ro/sfaturi/interviul-de-angajare.html Dacă vi se întâmplă să fiţi refuzat la angajare de câteva ori nu trebuie să vă pierdeţi speranţa; interesaţi-vă la rude şi prieteni, ţineţi legătura cu foştii colegi de şcoală, undeva veţi găsi cu siguranţă un loc de muncă şi soarele va răsări iar vesel! Concluzii

1. Alegerea profesiei trebuie să ne aparţină; după ce am ascultat toate sfaturile celor din jur, evaluăm ofertele de pe piaţa muncii, posibilităţile şi nevoile noastre şi decidem în cunoştinţă de cauză;

2. Bani mulţi dintr-o dată nu se pot câştiga din muncă cinstită.

3. Mulţumeşte-te cu puţin la început şi dovedeşte pe parcurs că meriţi mai mult. Angajatorii au nevoie de oameni devotaţi, serioşi, muncitori.

4. Dacă vezi că locul de muncă nu-ţi aduce bucurii, încearcă repede să cauţi altul.

Pavel Teodor Alexandru, clasa a XII-a L1 şi

Popescu Alina Elena, clasa a XII-a B


18

Pentru distracţie, nimic nu poate concura cu Internetul: poţi socializa cu persoane de la celălalt capăt al lumii, poţi vedea / auzi informaţii din lumea mondenă, poţi descărca filme, jocuri, muzica cea mai nouă etc. Putem folosi Internetul ca sursă de ştiri (culturale, sociale, politice, economice) sau ca

sprijin în pregătirea şcolară. Cu un cuvânt-cheie poţi explora toată cunoaşterea umană. Omul modern fără conectare la Internet se simte frustrat, rupt de lume şi trist. Eu, un fidel utilizator al

reţelei Internet, i-am descoperit şi ceva dezavantaje: 1. Internetul creează dependenţă: viaţa socială şi

toate îndatoririle ei intră într-un con de umbră, în timp ce utilizatorul de reţea alergă din link în link şi uită de tot şi de toate.

2. Abundenţa de reclame este sâcâitoare. 3. Prea multe ore petrecute în faţa calculatorului

strică ochii şi dăunează creierului; stilul de viaţă devenind preponderent sedentar, are de suferit şi masa musculară.

4. Nu toate informaţiile din reţea sunt reale; mai ales tinerii se pot „intoxica” cu firimituri de adevăr care înoată într-o „supă lungă” de speculaţii.

5. Din proprie experienţă ştiu că nu este bine să dai prea multe date personale în reţea; printre utilizatori sunt şi oameni de rea credinţă care speculează naivitatea (prostia) celor care nu-şi protejează datele personale.

6. Pentru cei mai leneşi dintre noi, Internetul este o grozavă sursă de copiat referate şi proiecte: se preia munca altuia şi apoi se prezentă ca muncă personală. Poate că unii vor renunţa la această practică aflând că plagiatul este o faptă penală.

Pentru că această revistă se adresează tinerilor (mai mult sau mai puţin studioşi) trebuie semnalată greşeala multor elevi şi studenţi de a folosi informaţii din reţeaua Internet fără o verificare prealabilă a credibilităţii sursei. În sprijinul acestei afirmaţii aduc exemplul unor portaluri cu citate celebre care nu precizează sursa (operele din care au fost desprinse sau împrejurările în care au fost rostite). Am găsit aproape pe toate site-urile de acest gen următoarele vorbe atribuite lui Ion Creangă: „Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur, prind curaj.”; am cerut sursa acestui citat la www.intelepciune.ro/ şi www.rightwords.ro/.../ dar administratorii de site au evitat răspunsul; în consecinţă, nu am siguranţa că acest citat este din Creangă. Folosirea reţelei Internet ca element ajutător pentru studiu este benefică dacă ştim să evităm punctele de vedere şi teoriile marginale, neacceptate de majoritatea comunităţii ştiinţifice. Totuşi, tinerii preferă chiar ipotezele şi teoriile noi, neverificate în timp, nu teoriile clasice (care şi-au făcut loc în manualele şcolare). Teoriile noi încearcă explicarea unor fenomene cu care suntem contemporani; despre ele ne putem forma propria părere şi (mai ales) le putem comenta pe forum-uri, pe facebook etc. Este foarte bine să ne informăm din reţeaua Internet, dar trebuie să ştim să alegem din noianul de noutăţi doar pe cele credibile. Înainte de a ne forma o părere, trebuie să comparăm informaţia în mai multe surse şi, făcând apel la propria raţiune, să acordăm încredere doar informaţiilor solide. În această lună au fost intens comentate ştirile despre moartea unui mare număr de păsări şi peşti, în diverse oraşe din lume. Prima alarmă s-a dat pe 1 ianuarie în Arkansas (SUA): în oraşul Beebe s-au înregistrat 5000 de mierle moarte şi mii de peşti morţi într-un râu; păsări moarte au fost semnalate şi în Peru, Noua Zeelandă, Italia, Filipine, Haiti, Suedia şi România (Constanţa). Despre cauzele morţii păsărilor s-au lansat în reţeaua Internet diverse ipoteze: - cauze naturale: tulburări atmosferice, modificări

geofizice, radiaţii de înaltă energie (raze x şi raze gamma produse la impactul materie-antimaterie);

- cauze antropice: poluare involuntară sonoră sau chimică, experimente militare;

- intervenţia entităţilor extraterestre: OZN-uri şi război cu raze gamma pentru cucerirea Terrei.


19

Presa a dezvoltat pe larg subiectul, iar publicul a tras concluzia greşită că toate întâmplările cu păsări moarte din ianuarie 2011 ar avea aceleaşi cauze. Isteria colectivă s-a calmat doar când specialiştii au dat verdictul: condiţiile atmosferice vitrege au dus la moartea majorităţii păsărilor (mierlele din Arkansas, Italia şi Suedia – curenţi reci de aer); cei 800 de porumbei din Italia (San Cesario-Modena) au fost otrăviţi de localnicii supăraţi de mizeria pe care o suportau din cauza acestor păsări; graurii din Constanţa mâncaseră borhot de struguri din curţile oamenilor şi au murit intoxicaţi cu alcool. Tot în această lună amatorii de Internet au putut afla şi alte ştiri senzaţionale: ◘ ştirea că ADN-ul ar fi capabil să se „teleporteze”

http://www.descopera.ro/dnews/7895959-montagnier-adn-ul-se-teleporteaza;

Luc Montagner (virusolog francez, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 2008 alături de Françoise Barré-Sinoussi şi Harald zur Hausen) a dat publicităţii primele rezultate ale unui studiu cu potenţial revoluţionar, conform căruia ADN-ul ar fi capabil să se „teleporteze” prin intermediul emisiilor electromagnetice. ADN-ul ar fi în măsură să transfere informaţii despre propria structură prin intermediul apei, mergând până la a reconstrui molecula într-un alt ambient apos.”

◘ anunţul că s-a realizat producerea de energie prin

„fuziune la rece”: Sergio Focardi, profesor de fizică de la Universitatea din Bologna şi inginerul Andrea Rossi au prezentat un experiment prin care la o energie de intrare de 600 Watt-oră se obţine energia de ieşire de 12 kWh (eficienţă energetică fără precedent) la temperaturi sub 10000K (7270C), pornind de la câteva grame de nichel şi hidrogen, încălzite la o anumită temperatură; explicaţia celor doi autori ai experimentului ar fi că atomii de hidrogen ar pătrunde în nichel, rezultând transformarea nichelului în cupru; experimentul este reproductibil şi poate avea ca efect obţinerea de energie de ieşire de 200 de ori mai mare decât energia consumată la intrare (pentru încălzirea nichelului până la temperatura critică).

http://www.descopera.ro/dnews/7902142-doi-cercetatori-italieni-au-realizat-fuziunea-rece-oare-video

Aceste două ştiri publicate în reţeaua Internet au aceeaşi sursă: portalul „Descoperă” şi au provocat valuri de scepticism în lumea ştiinţifică. Cum valoarea informaţiilor este direct proporţională cu credibilitatea sursei, ambelor informaţii ar trebui să le acordăm încredere egală. Totuşi, prima informaţie are ca sursă primară un laureat Nobel deci trebuie privită cu ceva mai multă încredere decât cea de-a doua. Pentru cea de-a doua ştire, mediul ştiinţific este sceptic în privinţa faptului că s-ar fi realizat „fuziune la rece” , deoarece nu a fost semnală nicio emisie de fotoni în timpul experimentului. Mediul ştiinţific este de părere că înainte de a se pronunţa dacă s-a realizat sau nu fuziune la rece, trebuie efectuate măsurători de lungă durată pentru valoarea energiei de intrare (Ei), valoarea energiei produse (Ef) şi cantitatea produselor nucleare secundare (radiaţie de particule subatomice). Cele două ştiri mai au ceva în comun: dacă ipotezele formulate primesc confirmarea timpului, vor trebui revizuite şi chimia şi fizica modernă. Regulile formulate de René Descartes pentru cunoaşterea ştiinţifică sunt şi astăzi valabile: 1. Trebuie considerate drept adevărate numai acele

lucruri / idei bine cunoscute şi verificate prin demonstraţie.

2. În procesul cunoaşterii trebuie urmărită descompunerea fenomenelor complexe în componentele cele mai simple (analiză);

3. Cunoaşterea trebuie să se dezvolte de la ceea ce este evident la ceea ce este mai puţin evident;

4. Doar cunoaşterea în cele mai mici detalii a obiectelor / fenomenelor / proceselor este o cunoaştere adevărată.

Dacă vrem să abordăm logic cunoaşterea, trebuie să reţinem: 1. Concluziile pripite sunt de cele mai multe ori

eronate; intuiţia ne joacă feste de multe ori. 2. Nu contează mulţimea dovezilor în sprijinul unei

teorii ci calitatea lor. 3. O ipoteză este cu atât mai puternică cu cât există

mai multe confirmări experimentale. 4. Este posibil să se ajungă la concluzii adevărate

de la ipoteze false. 5. O ipoteză poate fi doar confirmată, dar nu poate

dovedi adevărul. 6. Faptul că o ipoteză nu poate dovedi adevărul nu

înseamnă că respectiva ipoteză este falsă.

Pârvu Valentin, clasa a XI-a A


20

I.L. Caragiale surprinde în „Momente şi schiţe” stupiditatea omenească; ca orice artist, autorul prelucrează originalul, îngroşând în manieră caricaturală cele mai ridicole trăsături.

El a ales personaje ale societăţii pestriţe din Bucureştii anilor 1900 şi le-a pus în evidenţă incoerenţa gândirii, (demonstrată prin vorbire anapoda şi comportament neadecvat) vanităţile politice şi patriotice ridicole, contradicţia între comportamentul balcanic vetust şi încercările (pretenţiile) de emancipare socială.

Personajul central al schiţei „Paradoxal”

(prima apariţie în „Epoca”, dec. 1896) este domnul Teofil; de la bun început primim o caracterizare sumară a acestui domn cu precepte morale bizare:

„Domnia sa judecă toate d-andoasele; pentru fiecare împrejurare, la care suntem obicinuiţi să dăm o explicaţie găsită gata, fără să ne mai batem capul a umbla după invenţii originale, Teofil găseşte o explicaţie cu totul deosebită. În toate este extravagant – dar unde e chiar absurd, e în morală. … Ce e bine la toată lumea la Teofil e rău, şi viceversa. ... … El susţine că virtuţile sunt pavezele şi armele individului în lupta cu societatea, iar viţiurile îi sunt părţile descoperite şi vulnerabile.” Urmează o demonstraţie scurtă şi clară a

modului excentric în care gândeşte domnul Teofil. În drumul obişnuit spre casă, naratorul

întâlnea mereu doi cerşetori în apropierea Podului Mogoşoaiei; la început, îi miluia pe amândoi cu câte un ban, până a aflat că unul din ei, cel din dreapta, avea darul beţiei:

„…cel din dreapta, ciungul, un fost maşinist, care la un moment de chef şi-a lăsat mâna să i-o apuce un herestrău mecanic, e un stricat. … … de când am aflat însă că ciungul nu face alta decât beţii şi fumează ţigări Regale m-am hotărât să-i dau numai celui din stânga, care sigur merită ajutor.”

Într-o zi, naratorul însoţit de domnul Teofil, trece Podul Mogoşoaiei şi ajunge lângă cei doi cerşetori: autorul îi oferă un gologan preferatului său din stânga; în acest timp, domnul Teofil îi oferă cerşetorului cumsecade doar un „Scuzaţi!” iar celui vicios, cincizeci de bani.

Nedumerit şi furios, naratorul îl apostrofează pe domnul Teofil:

„Cum? zic; dai bucuros cincizeci de bani unui beţiv, unui viţios, şi nu te înduri să dai unui nenorocit de treabă un gologan?

Replica domnului Teofil e promptă şi aiuritoare: el consideră că societatea trebuie să încurajeze viciile (părţile vulnerabile ale oricărui individ):

„… eu urmez strict morala socială. Care este cel mai mare percept al moralei? caritatea! Ei? Pentru individ, caritatea nu este un viţiu? Mi se pare că fac bine fiind caritabil să urmez de două ori morala creştină, dând de pomană şi încurajând şi viţiile altora.”

Domnul Teofil nu ascultă argumentele altora, fiind convins de faptul că filosofia sa este cea mai bună! Această lectură mi-a adus în minte proverbul „Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul.” Şi cu siguranţă, domnul Teofil este mândru de preceptele sale morale! „Lache şi Mache” este o schiţă inspirată de micul funcţionar bucureştean. Numele personajelor îl aflăm chiar din titlu: Lache şi Mache sunt funcţionari şi buni prieteni; ei sunt „tineri cu carte”, adevăraţi enciclopedişti pentru că „ştiu din toate câte nimic”:

„Aşa dânşii iau parte cu mult succes la toate discuţiile ce se ivesc la cafeneaua lor obişnuită: poezie, viitorul industriei, neajunsurile sistemei constituţionale, problemele electricităţii, microbii, Wagner, Darwin, Panama, Julie la Belle, spiritism, fachirism…” O săptămână întreagă după leafă, cei doi au

discuţii principiale şi optimiste despre: „…recunoaşterea ordinii şi scopul providenţial în mersul omenirii; adevărul că omul nu este numai o vită, care trăieşte pentru a mânca şi a bea, ci un agent dumnezeiesc; necesitatea guvernului aflător la putere…” Principiile de mai sus sunt însă vehement

negate de tinerii noştri imediat ce rămân fără parale; optimismul lor scade brusc şi se transformă în pesimişti sadea:

„… atunci lumea şi omenirea sunt numai o confuzie fără plan nici ordine; guvernele toate sunt rele, dar cel mai rău e cel de faţă; omul este un joc al oarbei întâmplări, o victimă a societăţii – principii aproape anarhiste…” Se poate spune că Lache şi Mache sunt

„oameni cu principii” (chiar dacă le schimbă după cum le bate vântul în buzunare!).


21

Dialogul stupid din „Căldură mare” nu vea să convingă cititorul că la „33 de grade Celsius la umbră” funcţiile creierului sunt mai lente, ci că proştii se înţeleg între ei cum pot.

Personajele sunt croite pe acelaşi calapod: sunt complet lipsiţi de logică şi „domnul” important venit în vizită şi „feciorul” care păzeşte casa din strada Pacienţei numărul 11 bis:

Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da, dar mi-a poruncit să spui , dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară. D: Dumneata spune-i c-am venit eu. F: Nu pot, domnule. D: De ce? F: E încuiată odaia. D: Bate-i să deschidă. F: Apoi, a luat cheia la el când a plecat. D: Care va să zică, a plecat? F: Nu, domnule, n-a plecat. D: Amice, eşti … idiot! După un dialog chinuitor, domnul înţelege de

la fecior că stăpânul casei este plecat (nu la ţară ci prin oraş) şi încearcă să lase mesaj stăpânului prin fecior:

D: Atunci să-i spui c-am venit eu. F: Cum vă cheamă pe dumneavoastră? D: Ce-ţi pasă? F: Ca să-i spui. D: Ce să-i spui? de unde să-i spui, dacă nu ţi-am spus ce să-i spui? Stăi întâi să-ţi spui; nu te repezi… Să-i spui că l-a căutat… F: Cine? D: Eu. F: Numele dumneavoastră? D: Destul atâta! Mă cunoaşte dumnealui, suntem prieteni…

Şi pentru ca încurcătura să fie deplină, domnul se dumireşte că a ajuns la o adresă greşită: el căuta pe strada Sapienţei la 11 bis, pe domnul Costică Popescu, dar nimerise pe strada Pacienţei, la casa unuia Mitică Popescu!

D: Nu-l cheamă Costică Popescu? F: Nu. D: Nu se poate. F: Ba da, domnule. D: Apoi, vezi? F: Ce să văz? D: Îl cheamă Costică? F: Ba, Mitică. D: Mitică? peste poate!... Ce stradă e aici? F: Numărul 11 bis! D: Nu e vorba de 11 bis. F: A zis domnul că nu vrea să puie 13 că e fatal. D: N-are-a face 13… Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta? F: Strada Pacienţii…

D: Strada Pacienţii?... imposibil! F: Nu, domnule, e strada Pacienţii. D: Atunci nu e asta. F: Ba-i asta. D: Nu. F: Ba da. D: Eu caut din contra, strada Sapienţii, 11 bis…

Pentru cei ce n-au ştiut, să ştie: ce mi-e Sapienţei, ce mi-e Pacienţei? Aceste două nume nu sunt chiar contrare, dovadă faptul că domnul pleacă năuc, întrebând trecătorii de strada Pacienţei (nu de Sapienţei) şi este îndreptat tot la „casele galbene cu marchiză”, unde vorbise deja cu feciorul. Un cerc vicios al gândirii toropite de prostie. „Logica baroului” este un joc de replici bazat pe învăţătura sofistă4. Schiţa prezintă modul logic de rezolvare a două dileme. Un avocat învăţat se învoieşte cu elevul său ca în termen de trei ani să facă din discipol un avocat perfect; există şi o condiţie la această învoială:

„…dacă primul proces ce-l vei avea îl vei câştiga, atunci îmi vei plăti suma cutare; dacă-l vei pierde, nu-mi vei plăti nimic.”

După trei ani, tânărul luase toate examenele şi era deja admis pentru liberă practică în avocatură; datoria către profesor nu o plătise, dar profesorul i-o cerea cu insistenţă; pentru a-şi primi plata, profesorul îl dă în judecată pe tânărul avocat. La proces, tânărul susţine o pledoarie cu care pune curtea de judecată într-o mare dilemă:

Domnilor magistraţi, contractul dintre mine şi onorabila parte adversă spune că dacă voi câştiga primul meu proces să plătesc atâta, daca-l voi pierde să nu plătesc nimic. Or, acesta fiind primul meu proces, voi avea onoarea să pun, faţă cu dv., onoratei părţi adverse, următoarea dilemă: Din două una — sau dv. îmi daţi câştig de cauză, respingând pretenţia reclamantului, şi atunci nu-i dau nimic; sau îi admiteţi d-sale reclamaţia şi-i daţi dreptate, şi atuncea eu pierz procesul, şi pierzând acest prim proces al meu, după clauza contractului nostru, nu am să-i plătesc nimic. Deci şi-ntr-un caz şi într-altul, nu voi avea să-i dau nimic: reclamaţia d-sale este nulă şi neavenită. Reclamantul nu se lasă mai prejos, furnizând

curţii de judecată o nouă dilemă, la fel de „sofisticată”:

4 Sofişti = filosofi care predau contra cost cunoştinţe politice, filosofice, oratorice, pentru tinerii ce voiau să ocupe funcţii în viaţa publică; pentru a conduce trebuie să ştii. Pentru că sofişti erau tot mai mulţi, mai avizi de bani şi mai slab pregătiţi, sofistica s-a degradat cu timpul, astfel că Platon îi numea pe sofiştii cu spoială de cultură „vânzători de iluzii”


22

Mai întâi îi fac acest proces, pentru că trebuie să-mi plătească înainte chiar de a avea un proces. Ce spune contractul nostru, ştim cu toţii: daca tânărul va câştiga primul proces, îmi va da atâta; dacă-l va pierde, nu-mi va da nimic. Apoi din două una: ori voi câştiga eu, reclamantul, partea adversă fiind condamnată să-mi plătească ce-i reclam; sau voi pierde eu, îmi veţi respinge reclamaţia, dând câştig de cauză părţii adverse în acest prim proces al său, şi atunci, după litera contractului, partea adversă este datoare să-mi plătească ce-i reclam.

Procesul se încheie cu sentinţa pe care mizase de la început profesorul sofist; tânărul trebuie să plătească datoria către profesorul său:

„Având în vedere că atât reclamantul cât şi intimatul ar şi pierde şi ar şi câştiga, şi dacă ar câştiga şi dacă ar pierde: Hotărăşte: Respinge cererea reclamantului, dar condamnă pe intimat la plata datoriei.”

Au trecut peste 100 de ani de când Caragiale punea degetul pe rănile societăţii româneşti, într-un oarecare scop terapeutic dar şi cu ceva sarcasm.

Acelaşi lucru încearcă în anii noştri publicaţia „Academia Caţavencu”; ea pândeşte şi premiază greşelile de logică ale VIP-urilor. Un politician abil a fost premiat pentru următoarea formulare (prescurtată pentru a evidenţia ambiguitatea, sau cu rea-credinţă?): „Nu am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă.” Textul original era: „Nu am nimic cu pensionarii, dimpotrivă, efortul meu major este să nu se ajungă în situaţia în care să nu plătim pensiile.” Dacă lipsea din text cuvântul dimpotrivă, era un singur înţeles: politicianul este clar de partea pensionarilor; păcătosul „dimpotrivă” ne poate face să credem că politicianul „are ceva cu pensionarii”. Găsiţi mari diferenţe între următoarele texte? 1. „Or, mai întâi şi-ntâi istoria ne învaţă anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc.”- replica lui Caţavencu în comedia „O scrisoare pierdută” 2. „Avem la nivelul structurilor ceea ce avem, adică o inactivitate.“ - exprimarea unui politician în 2010. A progresat viaţa politică şi socială în România de la Caragiale încoace? Răspunsul este da, dar ... mult prea puţin faţă de cât ar fi trebuit!

Alina-Mihaela Mate, clasa a XI-a A

Silogismul unui prost Nu-nvăţ. De ce aş învăţa? Doar ca să am pe urmă ce uita? Şi dacă uit, iar voi fi prost! D-aia nu-nvăţ, că n-are rost!

Cum m-a părăsit iubita Băusem nişte beri. Ea m-a admonestat: „ - Te clatini rău! Doar nu eşti beat?” „ - Logic! S’-ameţit-aproa’-beat ş’ fericit!” „ - Adio! Îmi pare tare rău că te-am iubit!” Păcală, Tândală şi OZN-ul A zis Păcală: „Uite-un OZN!” Tândală-i cade-n plasă: „Ăla e?” „E o căciulă, vere, căzută-n drum!” „Ce e cu-adevărat, vedem abia acum! Habar n-aveam ce e; atunci, l-am botezat. Măcar un timp, atât cât a zburat, Era un Obiect Neidentificat.” Steaua ia campionatul

Eu nu-mi dau cu părerea, cum faceţi voi. Eu afirm că Steaua va lua campionatul! Gigi Becali nu poate sta pe locul doi: O să-l ajute Dumnezeu ori Necuratul!

Pasiunea mea Cititu’-i pasiunea mea (alţii au pasiuni mai rele): Citesc sute de SMS-uri şi e-mail-uri ochii mei, Şi mai citesc (câteodată) iubirea-n ochii ei. Ce mi-ar plăcea? Să-nvăţ cum să citesc şi-n stele.

Gabriela Vasile, bibliorecar


23

1. Se elimină FRIZER şi PAPURĂ. ZARZAR; PAPARĂ; TITIREZ; PIRPIRIU; COCOR; GARGARĂ. 2. Vezi desenul de mai jos. Cele zece triunghiuri sunt: ABC; AFE; ADG; BHF; CIG; JHI; EJG; DJF;

DIB; EHC. A D E

J F G H I B C

3. Se formează cuvinte noi, adăugând la întrebări perechile de cuvinte ex: SECUNDE; UNDELEMN.

SEC UNDE LEMN MARA CINE TIC ARŞI CE TINĂ CAL CAND ELE ORI CUM PANĂ

4. Aria ABC =(11*8)/2 = 44 Aria BCED = 44 – 2*(3*8)/2 = 44-24 =20 Raportul BCED / ABC = 20/44 = 5/11 5. Soare 7; Inimioară 0. Se observă legătura aritmetică între perechile de numere:

2+8=10 şi 6-3=3, deci 4+3 = 7 şi 8-8 = 0.

6. Doar trei sunt formele care se pot plia în cub: vernil, bleu şi galben.


24

Logica terţului exclus (bivalentă)

Aristotel a pus bazele logicii terţului exclus (tertium non datur); această logică porneşte de la premiza că o propoziţie poate avea numai una din două valori: „adevărat” (A) sau „fals” (F).

Aristotel (384 î.Hr-322 î.Hr) George Boole (1815-1864) Filosoful, logicianul şi matematicianul englez George Boole a creat o exprimare matematică logicii lui Aristotel; el a propus exprimarea propoziţiilor logice în ecuaţii algebrice. Boole este creatorul logicii matematice moderne (algebra booleană), considerată în timpul vieţii sale ca studiu pur teoretic, fără posibilităţi de aplicare practică. La aproximativ 60 de ani de la moartea lui Boole, doi oameni de ştiinţă au rezolvat aproape simultan optimizarea sistemelor electromecanice cu relee: americanul Claude Elwood Shannon (1937) şi sovieticul Shestakov Victor (1935). Claude Shannon este considerat părintele

informaticii moderne; el a clădit sistemul de calcul binar folosit de calculatoarele electronice actuale, în care se atribuie cifra 0 pentru varianta logică „fals” şi cifra 1 pentru varianta logică „adevărat”. Claude Elwood Shannon (1916-2001)

Logica trivalentă Savantul polonez Jan Łukasiewicz a făcut un pas mai departe în dezvoltarea logicii, operând cu trei valori: adevărat (A), fals (F) şi necunoscut (N).

Propoziţia A F N Insectele nasc pui vii. ◘ Mamiferele nu sunt insecte. ◘ Nişte insecte trăiesc şi pe alte planete.

◘

Pentru calculul electronic se pot stabili diverse convenţii de reprezentare numerică a celor trei valori logice: „adevărat”, „fals” şi „necunoscut”.

Exemple de convenţii valorice în logica trivalentă

Adevărat Necunoscut Fals 1 0 2 1 1/2 0 1 # 0 1 0 -1 + 0 -

Operaţiile specifice logicii trivalente pentru două propoziţii P şi Q sunt prezentate mai jos:

P Q P ori Q P şi Q non P non Q A A A A F F A N A N F N A F A F F A N A A N N F N N N N N N N F N F N A F A A F A F F N N F A N F F F F A A

Logica polivalentă Alături de alţi savanţi, la dezvoltarea logicilor non-clasice, a contribuit şi academicianul român Grigore C. Moisil; el a extins logica trivalentă la logica cu n valori (polivalentă) creând sistemul algebric Łukasiewicz-Moisil. Până în prezent nu s-au construit computere capabile să lucreze în sistemul logicii trivalente, dar calculatoarele binare pot rula soluţii nederivate din logica clasică; de exemplu, limbajul SQL foloseşte trei valori: 0 pentru „fals”, 1 pentru „adevărat” şi NULL pentru „valoarea dubitativă” (nici 0, nici 1).

Fondatori ai logicii

polivalente

Jan Łukasiewicz Grigore C. Moisil (1878-1956) (1906-1973) O variantă a logicii polivalente este „Fuzzy Logic” (englezescul „fuzzy” se traduce prin vag, estompat, incert); acest tip de logică a fost definit în 1965 de profesorul american de origine iraniană Lotfali Askar Zadeh (n.1921) şi presupune atribuirea de valori probabilistice propoziţiei cu valoare necunoscută.


25

Valoarea probabilistică este desfăşurată pe o plajă continuă de valori logice cuprinse între 0 şi 1 (unde 0 indică falsitatea completă, iar 1 indică adevărul complet). Utilizarea Fuzzy Logic este necesară şi posibilă la reprezentarea matematică a unor concepte imprecise (scump-ieftin, cald-rece, plăcut-neplăcut etc.); logica fuzzy oferă o modalitate extrem de simplă de a trage concluzii definitive din informaţii vagi, ambigue sau neconcludente. Spre deosebire de logica clasică, care necesită o profundă înţelegere a unui sistem, ecuaţii exacte, şi valorile exacte numerice, fuzzy logic încorporează un mod alternativ de gândire, care permite modelarea sistemelor complexe, utilizând un nivel ridicat de abstractizare. Fuzzy Logic permite exprimarea unor concepte subiective („foarte cald”, „roşu intens” sau „o lungă perioadă de timp”) care sunt transformate în domenii numerice exacte; din moment ce mimează logica umană de control, deşi această logică a fost concepută ca o metodă mai bună de sortare şi prelucrare a datelor, s-a dovedit a fi alegerea cea mai bună pentru multe aplicaţii în sistemele de control. În sistemele de control bazate pe Logic Fuzzy se foloseşte un limbaj imprecis (dar foarte descriptiv) pentru a realiza, cu datele de intrare, mult mai mult decât ar fi realizat un operator uman într-o perioadă de timp fixată. Diverse aparate electrocasnice de fabricaţie japoneză au încorporate detectoare care măsoară parametrii importanţi (ex: aparatele de climatizare sunt construite cu detectoare de căldură). Aparatul îşi reglează funcţionarea în baza unui set de reguli de forma: „dacă X şi Y, atunci acţiunea Z” exprimate în termeni mai largi de felul „dacă (procesul este prea rece la timpul t0) şi (devine chiar mai rece în perioada tD ), atunci acţiunea (comanda introducerii de mai multă căldură în proces). Avantajele proiectării diverselor aparate ca aplicaţii ale logicii fuzzy sunt numeroase: costuri reduse, performanţă, simplitate şi productivitate. Aplicaţii ale logicii fuzzy se realizează şi în sistemele informatice, la completarea unor bazelor de date prin: - estimări pentru bazele de date incomplete; - estimări la recuperarea datelor pierdute dintr-o

bază de date importantă.

Stoian Robert, clasa a XII-a L1

Proverb canibal Toţi oamenii sunt la fel de buni! Bâlbe Un bâlbâit vine la doctor.

- Vă bâlbâiţi întotdeauna aşa ? - N-nu, ddocc-ctore, dd-doarr c-când v-vor-

besc.

Preotul şi Internetul Un preot se întâlneşte cu un enoriaş: - Ce te aduce la biserică, Ioane? - Iacă, am venit să mă spovedesc. - Nu-i nevoie, ţi-am citit mesajele pe blog…

Profesii de vis Joe, Mike, Mary şi Tom vorbeau între ei despre profesiile la care visează. - Mi-ar plăcea sa fiu avocat, ca sa-i pot apăra pe concetăţenii mei, zise Joe. - Mie mi-ar plăcea să fiu parlamentar, ca să pot elabora legi în beneficiul concetăţenilor mei, zise Mike. - Eu vreau să fiu doctoriţă, ca să-i tratez pe concetăţeni, zice Mary. - Tom, tu ce vrei să fii? - Eu m... vreau să fiu CONCETĂŢEAN! Concediere Un angajat este chemat în biroul şefului său: - De mâine eşti concediat! - Dar n-am făcut nimic! - Ai intuit cauza perfect. Afară! Cum ajung la Universitate? - Nu vă supăraţi, domnule, cum pot ajunge la Universitate?

- Nimic mai simplu: studiază, băiete! Ai grijă să nu trezeşti geniul din tine!

În fiecare din noi doarme un geniu. Şi cu fiecare zi, doarme tot mai adânc, şi mai adânc... Un somn sănătos nu numai că prelungeşte viaţa, dar şi reduce ziua de lucru!


26

Pe plajă Mergeam agale pe plajă cu un prieten, când cineva a strigat strident: „Uite o pasăre moartă”!. Cu ochii spre cer, altul întreabă nedumerit: „Unde, frate?Eu nu văd nimic!”

Foame de patru felii

Când munceam la o pizzerie am observat un bărbat care a comandat o pizza mică la pachet. Bucătarul l-a întrebat dacă doreşte să-i taie pizza în 4 sau în 6 felii. A stat omul şi s-a gândit puţin, apoi a zis:

„Taie-mi-o în doar 4 felii; nu cred că-mi este destul de foame să mănânc 6 felii!..." Cum şi-a găsit stăpân frigiderul vechi Un tip a cumpărat un frigider nou pentru casa lui. Ca să scape de cel vechi, l-a pus în faţa casei cu un

carton pe el, pe care scria: „E gratis. Îl vrei, îl iei acasă!” Patru zile a stat frigiderul acolo; omul a înţeles că oferta era neatractivă, aşa că a schimbat textul: „Frigider de vânzare. Preţ 100 RON.” A doua zi, frigiderul nu mai era! Şi-a găsit stăpânul!

Primul zbor După primul zbor în afara dulapului, molia mică este întrebată de maică-sa:

- Eh? Cum a fost? - Bine, toată lumea se bucura când treceam şi

toţi aplaudau. De unde răsare soarele? Agenta imobiliară îi prezenta fratelui meu o casă. „În ce direcţie este Nordul, doamnă? Ştiţi, mi-ar plăcea ca soarele să mă trezească în fiecare dimineaţă!”; la care, doamna întreabă nedumerită: „Soarele răsare din Nord?” Fratele meu i-a explicat doamnei cu răbdare că, de ceva vreme, soarele răsare dinspre Est; ea a dat din cap zicând: "Oh, nu prea mai ţin pasul cu lucrurile astea!...”

Albul, culoarea păcii.

În data de 6 ianuarie, doamna profesoară Olguţa Spornic a lansat acţiunea „Albul, culoarea păcii” din cadrul proiectului educativ „Educaţia globală - Pace şi non-violenţă pentru toţi copiii lumii”. În această zi, elevii şi cadrele didactice au purtat banderole albe, însemnele păcii şi bunei înţelegeri între oameni. S-au implicat în diseminarea proiectului următorii profesori: Doina Gheoda, Nina Inel Felicia Lăzăroiu şi Sorin Năstase. Pe data de 27 ianuarie, ca o continuare a proiectului, doamnele Rodica Covete, Marcela Stan şi Elena Diplaşu au prezentat elevilor filmul „6 miliarde de oameni” cu mesajul „toleranţă şi pace”.

Eminescu, mereu în sufletele noastre Vineri, 14 ianuarie 2011 a avut loc acţiunea cultural-educativă „Eminescu, mereu în sufletele noastre”, organizată de doamna profesoară Marcela Stan cu elevii clasei a X-a B.

Elevii au pregătit scurte referate şi prezentări PowerPoint despre viaţa şi opera poetului: - „Izvoarele de inspiraţie ale operei eminesciene”; - „Teme şi motive lirice ale creaţiei eminesciene”; - „Ei l-au cunoscut pe Eminescu” - Slavici, Vlahuţă, şi Creangă despre omul şi poetul Eminescu.


27

Elevii au recitat poezii cunoscute, cu tematică senină: iubirea şi natura („Dorinţa”, „Floare albastră”, „Lacul” şi „Sara pe deal”). Apoi s-au citit fragmente din poezia de meditaţie istorică şi socială („Scrisoarea III”) şi din capodopera „Luceafărul”; în surdină, au rulat câteva melodii scrise pe versuri eminesciene (romanţe şi coruri). Activităţi cultural-educative dedicate lui Eminescu au organizat în perioada 10-14 ianuarie şi diriginţii Crina Bogdan, Lăzăroiu Felicia şi Mihaela Berindeanu; domnul profesor Dan Grădinaru a organizat cu elevii un pelerinaj virtual: „Itinerarii eminesciene: case din vechiul Bucureşti în care a locuit marele poet”.

Cangurul Lingvist ediţia 2011 - limba engleză Concursul „Cangurul Lingvist”, organizat de „Fundaţia pentru Integrare Europeană SIGMA”, „Institutul pentru „Dezvoltarea Evaluării în Educaţie” şi „Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului”, s-a bucurat în fiecare an de o mare popularitate în rândul elevilor noştri. S-a ocupat de organizarea concursului şi în acest an doamna profesoară de limba engleză Neagu Nicoleta. Profesor supraveghetor a fost doamna profesoară Lavinia Obăgilă. Din cei 33 de elevi înscrişi, s-au prezentat la etapa din 26 ianuarie 2011 numai 13 elevi (din clasele a IX-a B, a 1X-a A, a XI-a B, a XI-a C1, a XII-a L1 şi L2); câţiva elevi s-au prezentat peste ora de începere a concursului iar alţii au absentat din motive medicale.

Concursul s-a desfăşurat în conformitate cu regulamentul, oferindu-se elevilor din centrul nostru şcolar condiţii ambientale optime şi supraveghere corectă. Subiectele au fost ca şi în anii precedenţi de tip grilă şi de dificultate medie.

Elevii noştri aşteaptă încrezători luna martie, când vor afla clasamentul concursului.

„Mica şi Marea Unire” Doamna profesoară Gina Ursu a organizat în data de 24 ianuarie activitatea cultural-educativă „Mica şi Marea Unire” cu elevii clasei a XII-a A.

Elevii au pregătit prezentări PowerPoint şi portofolii având ca temă:

◘ Factori interni şi externi care au favorizat „Mica Unire” de la 24 ianuarie 1859; ◘ Poziţia elitei culturale române în problema Unirii Principatelor; ◘ Reformele lui Cuza; ◘ „Marea Unire” de la Alba Iulia, actul de naştere al României moderne.

După prezentarea materialelor, elevii au fost invitaţi să discute liber despre patriotism şi cinstirea simbolurilor naţionale; concluzia acestor discuţii a fost că fiecare om trebuie să-şi iubească pământul natal şi să respecte simbolurile naţionale, chiar dacă (sau mai ales dacă) trăieşte într-o ţară străină.

Simularea probelor scrise pentru examenul de bacalaureat: matematică, fizică şi limba română

În data de 25 ianuarie 2011 s-a organizat în şcoală simularea probei de bacalaureat pentru disciplina matematică. Catedra de Fizică a organizat simularea examenului de bacalaureat pentru data de 29 ianuarie iar catedra de Limba şi literatura română pentru 31 ianuarie. Elevii au putut simţi în direct cerinţele şi emoţia examenului. Din păcate, tezele corectate până în prezent (proba de matematică) ne arată că elevii trebuie să mai studieze, chiar şi în vacanţă.

Elevilor din clasele terminale le urăm spor la învăţat! Celor care nu se pregătesc pentru examen le dorim distracţie

plăcută în vacanţă! Aşteptăm poze din excursiile voastre pentru concursul „FotoArt”.

Serie nouă nr.34, ianuarie 2011 ISSN 2066-0103 Ştiinţă ... · PDF file„START! Avem...

Documents

Transcript of Serie nouă nr.34, ianuarie 2011 ISSN 2066-0103 Ştiinţă ... · PDF file„START! Avem...