ISSN 2066-0103 Serie nou nr. 32, noiembrie 2010 · modul în care se repartizeaz ... 7 O fotografie...

„START! Avem de cucerit o lume!” nr. 32, nov.2010 - Grupul Şcolar Industrial „MECANICĂ FINĂ” ISSN 2066-0103

- 1 -

ISSN 2066-0103 Serie nouă nr. 32, noiembrie 2010

Articole Ştiinţifice

Tehnice

Artistice

Recreative

Tot ce-i mai bun, special pentru voi

Secretar de redacţie:

Gabriela Vasile

Colectiv de redacţie: Stoica Mihaela Bianca, clasa a XII-a Topîrceanu Ana-Maria, clasa a XI-a

Beia Răzvan, clasa a XI-a Tilică Laurenţiu, clasa a XII-a

Profesor consultant Felicia Lăzăroiu

Coordonator proiecte, programe educative şi extraşc olare:

Olguţa Spornic


2

Mediul natural şi cel social-economic suferă permanente transformări. O încercare de clasificare generală a transformărilor va ţine cont de: - Natura fenomenului de transformare; Din acest punct de vedere distingem transformări matematice, fizice, chimice, fiziologice, psihologice, comportamentale, sociologice, politice, economice, tehnologice etc. - Caracterul transformării; Transformările pot avea caracter reversibil (ex: compresia / extensia unui arc, contaminarea / decontaminarea solului cu diverse substanţe chimice etc.) sau ireversibil (ex: moartea biologică). - Tendinţa transformărilor; Unele transformări contribuie la progres (ex: mutaţii genetice pentru o mai bună adaptare la mediu, asimilarea în societate a noilor tehnici de comunicare etc.), altele care contribuie la regres (sabotajul, dezvoltarea reţelelor teroriste, a celor de distribuţie de droguri, crearea unui „New Look” fără a personaliza tendinţele modei etc.). Transformările fizico-chimice se desfăşoară respectând principiul conservării masei şi legii conservării energiei.

Savantul francez Antoine Lavoisier (1745-1794) a observat prin experimente că în reacţiile chimice, masa produşilor de reacţie este egală cu masa reactanţilor. El a formulat în lucrarea „Considérations Générales sur la Nature des Acides” (1778) o primă formă a principiului conservării masei: „În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.”

Transformări chimice se petrec în mod natural (ex: procesul de oxidare naturală a metalelor, procesul de fotosinteză etc.) sau prin intervenţia umană (ex: prelucrarea petrolului, obţinerea îngrăşămintelor chimice, tratarea apelor uzate etc.).

Sistemele fizice (caracterizate prin masă şi energie) pot suferi modificări de stare (transformări ale parametrilor iniţiali; ex: schimbarea poziţiei faţă de un sistem de referinţă, a vitezei, schimbarea stării termice, electrice sau magnetice). Schimbarea stării unui sistem fizic se petrece cu un schimb energetic între sistemul fizic dat şi sistemele fizice exterioare.

Conform legii conservării energiei, în cazul unui sistem fizic izolat, energia totală rămâne nemodificată în timp, indiferent de procesele interne ce au loc în sistem. Transformarea indivizilor şi a colectivităţilor umane depinde predominant de politicile economice aplicate (nivelul tehnico-ştiinţific al sistemului productiv, modul în care se repartizează rezultatele producţiei, etc.). Acest număr al revistei şcolare încearcă să desluşească cât mai multe aspecte ale proceselor de transformare. Sperăm să vă fie cu folos!

Gabriela Vasile, bibliotecar

Charlie Chaplin (1889 - 1977), un actor cu mimică tristă, care înveselea publicul din sălile de cinematograf.

El a schimbat lumea în bine, prin zâmbet.

3 Generatoare şi transformatoare de curent 6 Noutăţi tehnico-ştiinţifice 7 O fotografie NASA prelucrată în Photoshop a stârnit controverse 8 Roci metamorfice 10 Rime cu haz 10 Transformări în lumea planelor 12 Matematică şi stimulare senzorială. Escher, autorul ciclului de „Metamorfoze” 14 Traducerile şi contribuţia lor la universalizarea operei literare 16 Alchimia. Transformările aşteptate 18 Jocurile minţii, antrenamentul neuronilor 20 Rezultatul concursului de fotografie artistică – noiembrie 2010 23 Din amintirile lui Radu Beligan. Transformarea unor cuvinte 24 Mă informez, deci exist! Link-uri pentru internauţi 25 Răspunsuri la „Jocurile minţii” 26 Concursul internaţional PLAY ENERGY 2010 26 Simpozion şi sesiune de comunicări ştiinţifice la Universitatea Politehnică Bucureşti 26 Concursul şcolii la şah – Ediţia a IX-a


3

Energetica este ramura industriei care se

ocupă cu explorarea, extragerea, prelucrarea şi utilizarea tuturor surselor energetice, cu producerea energiei electrice şi cu distribuirea ei. Importanţa producerii şi distribuirii energiei electrice este capitală pentru celelalte ramuri de activitate din societatea modernă. Industria energetică consumă circa 1/3 din capitalurile pentru investiţii, oferă locuri de muncă pentru 1/5 din populaţia activă ocupată în producţia non-agricolă şi consumă o mare parte din produsele altor ramuri industriale: 2/3 din producţia totală de ţevi, 10-12% din totalul produselor metalurgice, 10% din materialele de construcţie etc. Până să ajungă la consumatorul final, energia electrică trece prin următoarele procese: „producere” (generare), transport şi distribuţie. „Producerea” energiei electrice este de fapt un proces de transformare a diverselor tipuri de energie primară în energie electrică şi termică. Energia electrică este generată în centrale electrice care folosesc ca energie primară ● surse greu regenerabile (combustibili fosili sau uraniu) sau ● surse regenerabile: energia solară, energia eoliană, forţa apei în cădere, a mareelor sau a valurilor, căldura geotermală, biomasa, deşeuri). Generatoarele electrice sunt dispozitive care transformă energie mecanică în energie electrică. Sursa energiei mecanice poate fi un piston, o turbină cu abur, apa sau vântul care acţionează palele unei turbine, un motor cu combustie internă etc. Pentru conversia energiei mecanice în energie

electrică, cel mai des se folosesc turbinele cu abur. Arderea combustibililor primari în incinte închise (camere de ardere) degajă energie termică; aceasta încălzeşte apa până la vaporizare, aburii sunt captaţi, presurizaţi şi dirijaţi prin conducte; forţa aburilor sub presiune roteşte turbina conectată la axul unui generator electric; rotirea spirelor din cupru într-un câmp magnetic face ca electronii de cupru să se deplaseze de la un atom la

altul, producând astfel curent electric.

◄ Turbina cu abur inventată de Sir Charles Parsons (1884)

Turbinele cu abur generează în

zilele noastre circa 80% din energia electrică mondială.

Cea mai mare parte a producţiei de energie electrică pe plan mondial se obţine încă în centrale cu combustibili fosili (centrale termoelectrice, centrale cu turbine cu gaz, centrale cu motoare Diesel şi centrale electrice de termoficare). În ultima vreme se caută soluţii pentru folosirea pe scară tot mai largă a surselor regenerabile de energie: centralele eoliene, bazate pe energia mecanică a vântului; heliocentrale, care transformă în energie electrică energia solară; geotermocentralele, care valorifică energia calorică a apelor termale, energia de gradient geotermic şi energia termică a mărilor şi oceanelor; centralele mareomotrice, care transformă energia cinetică a mareelor în energie electrică şi căldură. În anul 2000, ponderea resurselor energetice în balanţa energetică mondială era următoarea: petrol - 36,8%, cărbune - 25,1%, gaze naturale -23,5%, hidroenergie - 7,0%, energie nucleară - 6,4%, alte surse - 1,2%.

Energia electrică se produce preponderent

în centralele electrice termice, hidrocentrale şi în centralele atomice (99% din producţia mondială de energie electrică). Rolul aşa-numitor surse „alternative” de energie (energia solară, eoliană, geotermală, energia valurilor) în producţia de energie electrică este foarte mic, de doar 1%.

Se preconizează că sursele alternative de energie vor acoperi circa 15-20% din necesarul de consum al planetei în anul 2015.

Ponderea surselor de energie la nivel mondial, anul 2000 (%)

36,8

25,1

23,5

7 6,4 1,2petrolcărbunegaze naturalehidroenergieenergie nuclearăalte surse


4

În zonele mai puţin aglomerate se pretează instalarea de turbine eoliene. O turbină eoliană este un dispozitiv rotativ care foloseşte energia mecanică a curenţilor de aer ● fie transformând-o direct în lucru mecanic pentru efectuarea de activităţi mecanizate (ex: pomparea / dirijarea apei pentru irigaţii, măcinare, tăierea cherestelei etc.) ● fie transformând-o în energie electrică.

Turbină eoliană cu axă orizontală

Turbina eoliană destinată generării de curent electric se numeşte turbină de vânt (Wind Turbine Generator - WTG); din proiectare trebuie asigurată forma şi mărimea palelor de vânt pentru a se asigura forţa de rotaţie necesară. Nacela conţine generatorul electromecanic şi asigură protecţie mecanică ansamblului pale-pilon. Fundaţia solidă a pilonului se execută sub nivelul solului pentru a asigura stabilitatea construcţiei. Eficienţa electrică a unei turbine eoliene depinde de dimensiunea paletelor rotative şi tipul convertorului în mişcare axială; puterea generată de o turbină eoliană este direct proporţională cu densitatea aerului, aria acoperită de o mişcare completă a paletelor rotorului şi pătratul vitezei vântului. În funcţie de cerinţe (starea terenului, puterea vântului etc.) se pot alege turbine cu ax orizontal sau vertical; cele mai folosite şi mai eficiente sunt astăzi turbinele cu axă orizontală (rotor plasat în vârful pilonului, cu axa de rotaţie orizontală şi palele elicei situate la distanţă sigură de pilon).

Iată câteva dintre avantajele şi dezavantajele acestor tipuri de turbine: Turbine eoliene cu axă

orizontală (HAWT) Turbine eoliene cu axă verticală (VAWT)

A

vant

aje

● elicea se află aproape de centrul de greutate al turbinei; ● alinierea elicei cu direcţia vântului creşte eficienţa; ● piloni mai înalţi înseamnă acces la curenţi de aer mai puternici; ● la vânt puternic, palele pot fi pliate.

● rezistă la vânturi mai puternice; au eficienţă aerodinamică crescută la presiuni înalte şi joase; ● nu trebuie orientate în direcţia vântului; ● pot fi construite la dimensiuni mari, cu mecanisme care se rotesc fără rulmenţi; ● mult mai uşor de întreţinut;

Dez

avan

taje

● transportul costisitor; ● instalarea necesită personal calificat; ● dacă pilonii sunt prea înalţi, pot obtura radarele de lângă bazele aeriene; ● eficienţa proporţională cu înălţimea pilonului.

● trebuie instalate pe o suprafaţă plană; ● când vântul este foarte slab, necesită pornirea cu un electromotor; ● întreţinere dificilă (necesită demontarea întregii structuri); ● turbinele ancorate cu cabluri creează stres mecanic; ● eficienţa energetică în medie este 50% faţă de turbinele HAWT

Transformarea energiei solare în energie electrică se realizează cu ajutorul panourilor solare interconectate (matrice fotovoltaice). Acest mod de generare a curentului electric se poate folosi pentru consumul casnic în sate şi oraşe, pentru activităţi gospodăreşti în fermele agricole dar şi pe navele spaţiale. Construcţia unei instalaţii fotovoltaice include o serie de panouri solare (destinate captării energiei furnizate de soare), un invertor (dispozitiv electric pentru conversia curentului continuu în curent alternativ), baterii şi cabluri de conectare.


5

Panourile solare furnizează curentul electric produs de celulele solare interconectate. Celulele solare sunt dispozitive electronice (fotodiode) realizate din două sau mai multe straturi de material semiconductor (Si, Ga-As, Cd-Te, Cu-In etc.); straturile au grosimi de 0,001÷0,2 mm şi sunt dopate cu elemente chimice pentru a forma joncţiuni „p” şi „n”. Etapele generării curentului electric în celulele solare: ● suprafaţa celulei solare captează şi absoarbe fotoni incidentali care eliberează electroni; ● când electronii se desprind de atomi, lasă în urma lor spaţii goale, care vor fi ocupate de alţi electroni; câmpul electrostatic intern dirijează mişcarea electronilor într-o singură direcţie; câmpul electric intern apare în dreptul unei joncţiuni p-n; ● curentul este stocat (baterii) sau pleacă prin conductori la consumator.

Crearea curentului electric într-o celulă solară

Dintre dezavantajele folosirii panourilor solare pentru generarea curentului electric amintim:

- randament scăzut (maxim 20-25%); creşterea acestui randament poate fi realizată prin: ● aplicarea unor sisteme mecanice de orientare (rotirea panourilor după soare); ● instalarea de oglinzi focalizatoare; - modificarea parametrilor de funcţionare în timp: în mediul terestru, în perioada de funcţionare garantată pentru 20 de ani scade randamentul cu circa 10% iar în spaţiu îmbătrânirea survine mult mai repede datorită radiaţiilor şi prafului cosmic; - nerecomandat utilizării industriale; - stocarea energiei este nerentabilă.

Comisia Europeană a lansat Programul energetic european pentru redresare (PEER), pentru a stimula şi asigura investiţiile în proiecte de infrastructură şi tehnologie avansată în sectorul energetic. Acest program trebuie să furnizeze soluţii rapide şi eficiente la criza economică actuală şi să răspundă la noile provocări energetice. PEER are alocat un buget de aproape 4 miliarde de euro pentru energie eoliană offshore, captarea/stocarea CO2 etc.

Transformatoarele electrice sunt aparate care modifică parametrii curentului electric pentru eficienţa şi siguranţa transportului şi distribuţiei energiei electrice; ele funcţionează pe baza legii inducţiei electromagnetice.

Transformatorul este menit să transfere energie electrică dintr-un circuit electric I1 (primar) într-altul I2 (secundar). Un curent electric alternativ care străbate înfăşurarea primară produce un câmp magnetic variabil în miezul magnetic al transformatorului, acesta la rândul său producând o tensiune electrică alternativă în înfăşurarea secundară (U1 ≠ U2). În transportul energiei electrice, la capătul de aplicare (intrare) a energiei se folosesc transformatoare ridicătoare de tensiune, iar la destinaţie energia se transmite linilor de joasă tensiune prin intermediul unor transformatoare coborâtoare de tensiune electrică. Energia electrică este produsă în centralele electrice la tensiune joasă (6-24kV), apoi ridicată printr-o staţie până la 110, 220 sau 400kV. La acesta tensiune, energia electrică este transportată printr-o linie electrică aeriană până în apropierea marilor consumatori. Pentru distribuţie, tensiunea este coborâtă printr-o staţie de transformare până la 20kV şi transportată prin cabluri subterane spre staţiile de transformare amplasate lângă consumatori. Între staţiile de transformare şi posturile de transformare se prevăd uneori şi puncte de alimentare care permit buna repartizare a sarcinilor şi eventuale extinderi viitoare (după caz). Posturile de transformare PT furnizează energie electrică reţelei de joasă tensiune (0,4kV) la care sunt racordaţi micii consumatori.

Beia Răzvan, clasa a XI-a A


6

2011, Anul Internaţional al Chimiei Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) şi Uniunea Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată (IUPAC) au desemnat anul 2011 ca Anul Internaţional al Chimiei (IYC vezi http://www.chemistry2011.org /).

În întreaga lume se vor organiza manifestări pentru celebrarea cercetărilor din domeniul chimiei şi al ştiinţelor conexe care au condus la progresul şi bunăstarea omenirii.

Apa uscată şi reducerea emisiilor de carbon Denumirea comercială apă uscată este dată unui nou produs format din 95% apă şi 5% pulbere fină de siliciu. Granulele de siliciu fin „învelesc” picăturile de apă, produsul final având aspectul zahărului pudră. Proprietatea esenţială a compusului este retenţia eficientă a gazelor de seră. Posibile întrebuinţări ale „apei uscate” sunt: - stocarea excesului de dioxid de carbon din

atmosferă şi prin aceasta, combaterea încălzirii globale;

- stocarea gazului metan şi mărirea potenţialului energetic al surselor de gaze naturale;

- rol de catalizator în reacţii chimice pentru industria farmaceutică (ex: reacţia dintre hidrogen şi acidul maleic din care rezultă acid succinic);

- realizarea de „emulsii uscate” pentru siguranţa transportului unor lichide primejdioase.

Antibiotice noi, din piele de broscuţe şi insecte

● Un studiu realizat la Universitatea Emiratelor Arabe Unite a evidenţiat circa 100 de substanţe din tegumentul a peste 6000 de specii de

batracieni au proprietăţi antibacteriene. ● La Universitatea din Nottingham (Marea Britanie) s-au testat substanţe extrase din ţesuturile insectelor care şi-au dovedit eficienţa de 90% în combaterea a două bacterii rezistente la antibioticele actuale: MRSA (Meticilino-rezistent Staphylococcus aureus) şi E-coli (Escherichia coli). Aceste studii preliminare vor sta la baza realizării unor antibiotice noi, mai puternice şi lipsite de efecte secundare pentru om.

Competiţie de creativitate Boston Society of Arhitects acordă în fiecare an premii pentru creativitate în arhitectură. Concursul din acest an „Unbuilt Architecture 2010”, a premiat firma Choi Architrcts & Shine pentru proiectul „Land of Giants”. Proiectul este o propunere de schimbare a stâlpilor de înaltă tensiune în opere de artă.

Land of Giants este o soluţie care înfrumuseţează peisajul: pilonii care susţin cablurile electrice capătă personalitate, sunt uşor de realizat şi nu costă mult. Arhitecţii au desenat o varietate de forme care permit susţinerea cablurilor la diverse înălţimi şi împământarea.

Structurile se realizează exact în acelaşi mod ca stâlpii tradiţionali: ● asamblarea segmentelor metalice; ● asigurarea stabilităţii construcţiei printr-o fundaţie solidă în pământ. Somnul profund şi sănătatea mentală O echipă de cercetători americani au demonstrat experimental că somnul REM (faza de somn profund, în care globurile oculare se mişcă sacadat şi persoana visează) are o influenţă benefică asupra subiecţilor. S-a demonstrat că inteligenţa şi creativitatea subiecţilor sunt direct proporţionale cu perioada de somn profund, când se petrece o „curăţare” a memoriei de efectele negative ale activităţilor de peste zi. Dormiţi şi visaţi cât mai mult!


7

Trucajul este o formă de manipulare a percepţiei, des folosită în industria cinematografică. DominatorPS3, un utilizator YouTube, a postat de curând un film în care încearcă să arate lumii faptul că NASA ascunde publicului informaţii despre existenţa fiinţelor extraterestre (filmul a fost mai apoi retras de cel care l-a postat). Filmul dă date tehnice despre Imaginea Zilei publicată de NASA pe 20 aprilie 2010 (provenienţa imaginilor: misiunea spaţială Cassini; fotografii luate pe 10 aprilie, reprezentând doi sateliţi ai lui Saturn, Titan şi Dione).

Credit: NASA/JPL/SSI; Compozit culoare: Emily Lakdawalla

Utilizatorul YouTube a mărit contrastul fotografiei (preluată iniţial de pe „Imaginea zilei-NASA”) şi a constatat că lângă satelitul mic (Dione) apare un obiect ciudat, care poate fi o navă spaţială extraterestră. Cei doi sateliţi ai lui Saturn:

Titan (plan îndepărtat) şi Dione (prim plan);

În dreapta, contrast mărit

O dovadă clară că imaginea a fost prelucrată prin programul Photoshop, susţine DominatorPS3, este faptul că aura curcubeului este întreruptă. Emily Lakdawalla (persoana care a prelucrat imaginea) a declarat pe un forum (Planetary.org ) de ce este necesară prelucrarea fotografiilor: „Cassini trimite doar fotografii color secvenţiale, prin filtrele de roşu, verde şi albastru” care trebuie apoi suprapuse. Pentru DominatorPS3 şi amatorii „Teoriei conspiraţiei” explicaţia oficială nu a fost suficientă, nefiind clarificată originea obiectului de lângă satelitul Dione. Acest caz a generat comentarii aprinse pe forum-uri: ● unele pro „Teoria conspiraţiei” („nu este prima oară când NASA ascunde adevărul, vezi anularea proiectului Blue Book în 1969 ca urmare a Raportului Condon: din studiul fenomenelor OZN nu reiese că ar exista vehicule extraterestre” sau „de ce sunt prelucrate manual fotografiile compozite?”); ● altele contra acestei teorii („dacă NASA ar fi vrut să ascundă ceva, nu ar fi publicat fotografia” ). Detalii pe: http://www.news.com.au/technology/conspiracy-theorists-confident-photoshopped-nasa-image-is-a-cover-up/story-e6frfro0-1225936084529#ixzz14gvF2fOx Nu putem ştii dacă obiectul din fotografie este un vehicul spaţial (dimensiunea obiectului se apropie de cea a Lunii!) sau o iluzie; cert este că publicul solicită postarea în paralel a imaginilor compozite şi a celor neprelucrate. Iată câteva date despre misiunea Cassini, cea care a generat imaginile în dispută: lansarea a avut loc în 15 octombrie 1997; dotările misiunii asigură realizarea de măsurători precise, şi captarea de imagini detaliate într-o varietate de condiţii. Etapele importante ale misiunii:

- zborul spre Saturn, plasarea pe orbita acestuia (24 dec. 2004) şi explorarea de la distanţă (prin intermediul aparatelor) a planetei Saturn şi a sateliţilor săi; misiunea era iniţial planificată să dureze până în 2008);

- explorarea satelitului Titan: lansarea sondei Huygens spre Titan la 24 dec. 2004; coborârea pe Titan a sondei la 14 ianuarie 2005; au fost descoperite pe Titan lacuri de metan şi dune de hidrocarburi;

- prima misiune extinsă: Cassini Equinox, finalizată în septembrie 2010;

- a doua misiune extinsă: Cassini Solstice (date despre solstiţiul de vară saturnian din mai până în septembrie 2017).

Călin George Marian, clasa a XII-a C


8

. Rocile sunt minerale compuse şi agregate în

mod natural. După modul în care s-au format, distingem trei grupe de roci: ● magmatice (formate din magma vulcanilor); ● sedimentare (stratificări compactate de suprafaţă, formate prin depunerea, acumularea în timp şi tasarea fragmentelor de roci preexistente); ● metamorfice (rezultate ca urmare a transformării structurii mineralogice a rocilor preexistente, în condiţiile modificării structurii geologice). Metamorfoză înseamnă schimbarea formei; rocile metamorfice au fost numite astfel deoarece provin prin alterarea formei rocilor preexistente sub acţiunea unor condiţii severe (presiuni mari, temperaturi ridicate şi uneori contactul cu fluide migratoare active chimic). Iată schema unui proces de metamorfoză prin îngroparea unui depozit de suprafaţă nisipos: Suprafaţă 3 km. adâncime

peste 250 0C şi 2kbar

15 km. adâncime

Depozit de suprafaţă

Compactare-cimentare

Recristalizare

nisip gresie cuarţit În timpul metamorfozei, mineralele originale pot deveni instabile şi suferă modificări pentru a-şi menţine echilibrul în noul mediu. Acest lucru poate implica schimbări în mineralogie (recristalizarea mineralelor existente sau formarea de noi compuşi) şi schimbări în textura originală a rocii. Rocile supuse procesului de metamorfozare pot fi eruptive, sedimentare sau alte tipuri de roci metamorfice. Formarea munţilor de încreţire, erupţiile vulcanice, cutremurele, alunecările de teren, tensiunile de la îmbinarea plăcilor tectonice sau impactul cu meteoriţi sunt posibile cauze care duc la schimbarea condiţiilor de temperatură şi presiune şi pot declanşa metamorfoza. Putem clasifica procesele metamorfice în trei categorii: - metamorfism dinamic (presiunea are influenţă predominantă); din această categorie fac parte şisturile (roci metamorfice recristalizate, cu aspect stratificat), care iau naştere în perioada formării munţilor de încreţire; - metamorfism termic (influenţă predominantă a temperaturilor înalte; sursa căldurii este magma care iradiază termic zonele vecine);

- metamorfism termico - dinamic (metamorfism regional) - cel mai răspândit metamorfism care apare în următoarele situaţii: ● ca urmare a deformaţiilor regionale produse de intruziunile magmatice; ● sub influenţa presiunii tangenţiale în zonele de cutare; ● deformarea scoarţei sub influenţa presiunii verticale; recristalizări statice la temperaturi înalte; ● schimbări complexe la nivel regional provocate de traversarea unor curenţi de fluide chimic active. Din această categorie fac parte şisturile şi gnaisurile. Rocile metamorfice au proprietăţi fizico-chimice diferite faţă de rocile iniţiale (textura, volumul, densitatea, permeabilitatea, porozitatea şi compoziţia chimică). Aspectul fizic al acestor roci poate fi stratificat (foliar) sau granulat. Volumul, permeabilitatea şi porozitatea scad după perioada de metamorfoză iar duritatea creşte. Rocile metamorfice se folosesc în lucrări ornamentale (arhitectură şi amenajări interioare, sculptură, pavaje etc. Cele mai importante roci metamorfice sunt: ►Cuarţitele sunt roci metamorfice rezultate prin transformarea în timp îndelungat a gresiei cu conţinut mare de cuarţ sau a silexului. În timpul procesului metamorfic, granulele de cuarţ se recristalizează şi se cimentează, formând mozaicuri; textura originală a gresiei dispare total sau parţial în perioada de metamorfozare. Cantităţi mici de materiale de cimentare preexistente (oxid de fier, carbonat de calciu) migrează de multe ori în timpul recristalizării, formând dungi şi lentile colorate diferit. Cuarţitul este o rocă metamorfică dură, cu structură cristalină, care prin spargere dă naştere la aşchii neregulate şi subţiri. Este foarte rezistent la intemperii (nu poate fi zgâriat cu un cuţit, spre deosebire de marmură; rezistă la contactul cu acizi slabi).

Cuarţitul pur este alb spre gri; în funcţie de diversele elemente chimice cu care a fost în contact, cuarţitul impur poate avea nuanţe de roz şi roşu datorită cantităţii de oxid de

fier înglobate. Alte impurităţi minerale colorează cuarţitul în galben sau portocaliu. Cuarţitele se folosesc în industria ceramicii şi a sticlei, în decoraţiuni, pavaje pentru grădini.


9

►Ardeziile sunt roci metamorfice formate din roci sedimentare (argilă sau şisturi bituminoase), în timp relativ scurt şi în condiţii de presiuni ridicate şi temperaturi moderate. Dacă condiţiile de metamorfism se prelungesc, ardeziile se transformă în şisturi şi apoi în gnais. În compoziţia mineralogică se disting: cuarţul, mica, cloritul şi grafitul. Ardezia are de obicei nuanţe gri cu irizaţii maron; există şi ardezie neagră, mult căutată pentru monumente funerare. Prin lovire, ardeziile se desfac în foi subţiri (clivaj), deci nu rezistă foarte bine la intemperii. Nu este un material dur, fapt pentru care se poate grava cu uşurinţă; se mai foloseşte la confecţionarea de ţigle, pavaje şi garduri. ►Şisturile sunt roci metamorfice stratificate cu textură planară provenind din roci vulcanice (bazalt), roci sedimentare (şisturi bituminoase) sau alte roci metamorfice (forme inferioare de ardezie). Ele includ în compoziţie cuarţ, mică, clorit, talc şi uneori se pot vedea cu ochiul liber granate înglobate în textura rocii.

Şistul se sparge sau se crapă uşor într-o anumită direcţie, rezultând o suprafaţă netedă sau neregulată. Şisturile includ în denumire mineralele asociate (ex: micaşist sau şist cuarţos). Utilizările cele mai frecvente ale şisturilor sunt: realizarea de glazuri ceramice, industria vopselelor şi a materialelor de acoperire.

►Gnais - rocă metamorfică sub formă de benzi, compusă din cuarţ, feldspat şi hornblendă. Gnaisul

se poate confunda ca aspect cu granitul vulcanic, dar este mai uşor ca acesta. Procesul de metamorfoză pentru producerea gnaisului este mai accentuat decât în cazul şisturilor. Gnaisul prezintă un grad ridicat de metamorfism, dezvoltându-se în timp îndelungat dintr-o varietate de roci magmatice (granit sau roci similare) sau roci sedimentare.

►Marmurele - provin din roci calcaroase metamorfozate. Marmura este mult mai grea decât roca din care provine. Marmura pură este albă, dar poate avea o varietate de culori din cauza impurităţilor roşu, negru, gri, roz, verde; se taie uşor şi poate fi lustruită; este materia primă ideală pentru sculptură sau piatră decorativă în amenajări interioare. ►Serpentinit - rocă metamorfică compusă din una sau mai multe serpentine de minerale grupate. Acest tip de rocă s-a format printr-o hidratare iniţială a rocilor magmatice, urmată de scăderea treptată a hidratării (urmare a creşterii temperaturii) şi tasarea compuşilor (urmare a presiunilor ridicate).

Tăbăcaru Octavian, clasa a IX-a B


10

Rugăciune Doamne, tu le ştii pe toate. Ştii şi de treiul meu la Mate. Transformă-l, Doamne, într-o notă bună, Altfel, îmi iau adio de la Internet o lună!

O vrăjitoare şi o floare De Halloween, o mică vrăjitoare M-a fermecat. Ce transformare! Voiam s-o necăjesc, i-am dat însă o floare.

Am devenit Brad Pitt Când eram mic, mă simţeam umilit Că mă strigau colegii Dovlecel. De când fac sport, am devenit Un Făt-Frumos tras prin inel: Acum porecla mea-i Brad Pitt. Unui tip convingător

Prin nu ştiu ce scamatorie (Poate că ştie ceva alchimie), Transformă fără efort şi de-ndată, Adevărul în minciună sfruntată. Şi reciproc, minciuna lustruieşte: Zici că-i de aur! Zău, aşa sclipeşte.

Unui tânăr cu talent Fumuri şi prafuri l-au tentat Pe acest tânăr talentat. Cu timpul, el s-a transformat Din „speranţă” în „ratat”.

Versuri originale de Gabriela Vasile, bibliotecar

În cartea „Uimitoarea lume a plantelor” scrisă de Tudor Opriş (Ed. Garamond, Bucureşti) am găsit câteva interesante transformări ale plantelor pentru adaptarea la mediu. ►Adaptări naturale ale plantelor la lipsa de apă

Plantele adaptate la uscăciune (xerofite) tind să-şi micşoreze suprafaţa de evaporare, respectiv forma frunzei devine aciculară (ex: lemnul bobului -Sarothamnus scoparius) sau solzoasă (ex: măturica-de-stepă -Kochia).

Sarothamnus scoparius Kochia scoparia

Tot o formă de adaptare la climă foarte

uscată este acoperirea plantei / frunzelor cu peri epidermici (ex: volbura-de nisip) sau cu material ceros (ex: citricele).

Cactaceele, plante adaptate la uscăciunea extremă, sunt lipsite total de frunze iar tulpina devine turtită, cilindrică sau sferică.

Xerofitele au tulpina fie suculentă (în tulpină realizându-se un „depozit” de apă) fie, uscăţive, acoperite cu peri (ex: siminoc). ►Adaptări naturale pentru asigurarea reproducerii Orhideele Gongora maculata îşi asigură polenizarea prin emanarea unui parfum specific albinelor femele din specia Euglossa cordata. Plantele atrag prin acest truc masculii, care poartă apoi polenul din floare în floare. În Algeria, un alt tip de orhidee (Ophrys speculum) are floarea de o formă specială: imită fără cusur femela insectei Scolia ciliata; floarea şi-a creat în timp acest „look” şi speculează asemănarea, atrăgând insectele mascule pentru asigurarea polenizării.

Ophrys speculum – plantă Scolia ciliata - insectă


11

Există ciuperci care îşi asigură răspândirea sporilor prin emiterea de radiaţii luminoase la orele vesperale (18-21); luminiţele atrag insectele pregătite pentru a-şi depune ouăle, iar sporii lipicioşi ai ciupercii sunt purtaţi de insecte. În arhipelagul Seychelles din Oceanul Indian creşte un neam de cocotier, Lodoicea maldivica, ale cărui fructe uriaşe (diametrul aprox. 50 cm; greutate până la 25 kg) pot parcurge pe ape 3000-4000 km până ajung la un sol fertil. Pentru că locul de origine al plantei este insular, natura a lucrat ca rodul să poată parcurge mari distanţe pe mare, transformându-se în „seif plutitor” (păstrează sămânţa în condiţii optime de rodire luni întregi, indiferent de salinitatea apei).

Lodoicea maldivica

Austriacul Ignaz Etrich (1879-1967, zis „Igo” Etrich), un pilot pionier al aeronauticii, a dezvoltat aeronavele cu aripă fixă inspirându-se după forma fructului unei liane tropicale Macrozanonia macrocarpa; şi planorul „aripă zburătoare” are aceeaşi sursă de inspiraţie. Fructul lianei Macrozanonia macrocarpa ▲

Aripa zburatoare X-ITE ▲ Seminţele acestei plante au forma perfectă pentru a fi purtate cu uşurinţă de curenţii de aer.

►Transformări prin inginerie genetică Creşterea populaţiei globului a atras după sine criza de resurse, care se manifestă acut şi în domeniul alimentar. Până în 1970 s-au creat soiuri noi de plante, exclusiv prin manipulări cromozomiale (încrucişări controlate între diverse soiuri). Ulterior s-a trecut la modificarea artificială a cromozomilor, prin: ● adiţia / substituţia de cromozomi; ● transferul de segmente cromozomiale; ● recombinarea de gene între diverşi cromozomi) pentru crearea de plante noi cu caracteristici îmbunătăţite (rezistenţă sporită la atacul dăunătorilor, toleranţă sporită la erbicidare etc.) Definirea organismelor modificate genetic (OMG) diferă de la ţară la ţară: Germania: OMG sunt organisme cu material genetic modificat într-un mod care nu există în condiţii naturale. Organismul modificat genetic trebuie să fie o unitate capabilă de autoreplicare sau de transmitere a materialului genetic. România: OMG este un organism care conţine o combinaţie nouă de material genetic, obţinut prin tehnicile biotehnologiilor moderne care îi conferă noi caracteristici. Prin tehnicile de inginerie genetică s-au obţinut: plante rezistente la secetă şi dăunători; cereale cu un conţinut crescut de proteine; cereale fără gluten; orez cu un conţinut ridicat de vitamina A; seminţe de rapiţă cu acizi graşi care pot fi utilizaţi în regimuri dietetice; plante fără proteine alergene (kiwi fără proteină alergenă); bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi; tomate cu coacere în timpul transportului. Aproape 90% din suprafaţa plantată cu organisme modificate genetic în 2007 era localizată în cinci ţări din America de Nord şi Sud (80% în Statele Unite, Argentina şi Brazilia). Statele Unite cultivă peste 50% din culturile modificate genetic din lume. În UE se manifestă mai multă prudenţă în cultivarea şi consumul de OMG, până la verificarea în timp a posibilelor efecte negative asupra sănătăţii oamenilor.

Pârvu Gabriela, clasa a XIII-a M3


12

Fără o pregătire specială în domeniile matematică şi psihologie, graficianul olandez Maurits Cornelis Escher (1898-1972) a realizat lucrări de artă intrate demult în atenţia matematicienilor şi a specialiştilor în psihologia cognitivă. Arta lui Escher este o explozie de imaginaţie; tehnica sa combină inventiv elemente realiste plasate cu precizie matematică în jocuri de simetrie şi perspective false, rezultatul fiind trucuri pentru uimirea şi încântarea privitorilor. Este recunoscut interesul artistului pentru studiile matematice legate de bizare reprezentări tridimensionale (triunghiul lui Penrose, cubul Necker, şi chiar banda lui Möbius), care se regăsesc în obiecte sau acţiuni imposibile.

Trinunghi Penrose Cub Necker Bandă Möbius O obsesie a artistului a fost realizarea pe coala de hârtie (bidimensională) a iluziei de volum.

În lucrarea „Desen Hands” (Mâini desenând, 1948) este izbitoare tehnica de execuţie: datorită jocului de umbre, mâinile şi unealta de desen par a avea trei dimensiuni, în opoziţie cu manşetele cămăşii, schiţate doar, care par plane (bidimensionale).

Impresia privitorului este că două mâini perfecte se desenează una pe cealaltă; de fapt trucul a fost construit în mintea lui Escher, iar mâna lui (singura tridimensională în cazul nostru), l-a executat impecabil. În multe dintre lucrările sale se observă influenţa artei maure, cu care a luat contact în călătoriile sale prin Spania (castelul Alhambra din Granada). Escher a studiat ornamentele arabe şi a elaborat grupuri geometrice plane pe care le-a complicat cu reprezentări din lumea reală (insecte, peşti, reptile, păsări, mamifere) şi din lumea imaginară (îngeri, demoni). Contrastul de culori, umbrele, simetriile, toate duc la remarcarea graduală a figurilor desenate (privind pădurea, se pierde informaţia despre copacii singulari; privind doar un copac, nu se mai vede pădurea); lucrările lui Escher pot fi folosite de psihologi pentru testarea acuităţii senzoriale a pacienţilor.

În „Ziua şi noaptea” (1938), păsări albe zboară în direcţie opusă faţă de cele negre. Începând din 1937, grafica lui Escher se bazează pe combinaţii de câte 17 grupuri plane şi simetrice; în 1941 el a strâns toate concluziile sale despre congruenţa imaginilor în lucrarea „Transformarea unor forme regulate plane în poligoane asimetrice”, lucrare care creează o punte între artă şi matematică.

„Cer şi apă I” (1938)


13

Ciclul „Metamorfoze” are ceva în comun cu benzile desenate: fiecare desen prezintă (fără cuvinte) câte o istorioară. Prima lucrare din ciclul „Metamorfoze” (1937) este executată în alb şi negru; în partea stângă a desenului sunt clădirile unui oraş care se transformă treptat în cuburi, apoi în poligoane convexe care ajung în final reprezentări umane.

Ideea este reluată în „Metamorfoze II” (1940) şi povestea desenată continuă: acoperişurile cărămizii ale caselor devin prin congruenţă păsări, care zboară în sens contrar zborului păsărilor negre; păsările negre s-au desprins privirii dintr-un banc de peşti; aceştia înotau printre insecte, care proveneau din larve etc.

„Metamorfoze III” (1967-1968) este gândit ca o buclă: începe şi se sfârşeşte cu pătratele albe şi negre ale tablei de şah, înfăţişând povestioare cu reptile, insecte, peşti, păsări, corăbii, cai etc.

În lucrările sale, Escher a prezentat realitatea în modul cel mai simplu cu putinţă, dar a suprapus două sau mai multe „realităţi” în acelaşi plan, punând la încercare acuitatea senzorială a privitorilor.

„Plan umplut II” (1957) Escher s-a jucat cu geometria, topologia, simetria, infinitul şi perspectiva. Puteţi vedea toate lucrările artistului pe site-ul său oficial http://www.mcescher.com/ Preferata mea este lucrarea „Banda Möbius II” (1963).

Stoica Mihaela-Bianca, clasa a XII-a L1


14

Pentru ca un autor naţional de literatură să poată avea un public internaţional este nevoie de traducători. Aceştia transformă cât mai fidel textul original dintr-o limbă în alta; transpunerea textului literar într-o altă limbă este un act de mare responsabilitate, traducătorul devenind un „ambasador cultural” care-şi ia sarcina de a reda cu acurateţe maximă înţelesul din textul original şi de a adapta stilul original la specificul mediului cultural pentru care se face traducerea. Aleksandr Sergheevici Puşkin1 spunea despre traducători că sunt „caii de tracţiune ai culturii” iar Jorge Luis Borges2 era de părere că: „Traducerea este o sarcină delicată, cu precădere umilă, melancolică; un proces riguros, un exerciţiu spiritual; o formă tandră a înţelegerii; o manipulare somptuoasă a misterelor; o conştientizare; o confruntare de ritmuri; o aventură a spiritului”. Condiţia necesară (dar nu suficientă) pentru a realiza o traducere de calitate este cunoaşterea perfectă a celor două limbi şi medii culturale; mai trebuie apoi ca traducătorul să cunoască o mare parte din opera autorului, ca să-i „simtă” stilul. Traducerile pot fi considerate adevărate punţi interculturale, foarte necesare în perioada globalizării relaţiilor mondiale.

Mulţi dintre scriitorii noştri au tradus literatură universală în limba română (George Coşbuc, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Lucian Blaga, Matei Călinescu, Ion Pillat şi alţii), la fel cum scriitori străini (Wolf Aichelburg,

Amita Bhose, Rafael Alberti, Rosa del Conte, Carlo Tagliavini, Ramiro Ortiz, Pierre de Boisdeffre, Ognean Stamboliev şi mulţi alţii) au tradus literatură română în alte limbi. Versurile sunt mai greu de tradus decât textele în proză deoarece traducătorul trebuie să redea nu numai sensul poetic original, ci şi elementele originale de prozodie (ritm, măsură, rimă).

1 A.S. Puşkin (1799-1837): poet şi dramaturg rus din perioada romantică, considerat cel mai mare poet rus şi fondatorul literaturii ruse 2 Jorge Luis Borges (1899-1986): romancier, poet, eseist argentinian, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului al XX-lea

Eminescu este poate cel mai greu de tradus dintre autorii români. Versul eminescian are o anumită armonie, o muzicalitate greu de redat într-o limbă străină.

Unul dintre traducătorii lui Eminescu în limba engleză, Adrian George Sahlean (Needham, Massachusetts, S.U.A.), este de părere că:

„Eminescu este probabil cel mai mare poet naţional necunoscut”.

Până în 1970, poezia eminesciană era deja tradusă în 35 de limbi (cu contribuţia a peste 200 de traducători); în zilele noastre există traduceri în peste 60 de limbi, inclusiv în limbile chineză (Ge Baoquan), bengaleză (Amita Bhose), sârbă (Radomir Andric), portugheză (Dan Caragea) etc. Dintre traducătorii poeziei eminesciene în limba germană amintim pe Georg Scherg, Wolf von Aichelburg, Dieter Roth şi Dieter Fuhrmann. Pentru a face cunoscută adevărata valoare a operei eminesciene trebuie încurajată realizarea de traduceri reuşite în limbile de circulaţie mondială pentru întreaga operă a poetului. De regulă, traducătorii nu se încumetă să abordeze poezia de maturitate a lui Eminescu, considerând că o traducere neinspirată ar aduce deservicii textului original. Sunt rare traducerile poemului „Luceafărul” şi sunt foarte rare traducerile bune ale acestui poem. Iată câteva variante traduse ale primei strofe:

Varinta originală

Mihai Eminescu

„A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată.”

Traducere în franceză de Mihail

Bantaş

„On dit qu'il etait une fois, Comme dans un beau conte, Une belle fille de rois, A ce que l'on raconte.”


15

Traducere în italiană Mario de Micheli şi

Dragoş Vrînceanu

„C'era una volta come nelle favole, e come non c'e mai stato, una stupenda fanciulla, di alta stirpe regale.”

Traducere în engleză de Adrian

George Sahlean (SUA)

„...Now once upon enchanted time, As time has never been, There lived a princess most divine Of royal blood and kin.”

Traducere în engleză

de Corneliu M. Popescu

„Once on a time, as poets sing High tales with fancy laden, Born of a very noble king There lived a wondrous maiden.”

Variantele de mai sus în limbile franceză şi italiană (limbi romanice ca şi limba noastră) sunt departe de prozodia şi muzicalitatea versului eminescian. În perioada actuală, cea mai largă deschidere spre universalitate a unei literaturi naţionale o poate oferi traducerea în limba engleză. Dintre traducătorii în limba engleză a operei lui Eminescu, cei mai cunoscuţi sunt: ● Sylvia Pankhurst (1882-1960); a publicat prima traducere în engleză a lui Eminescu (10 poeme) în 1930, într-un volum însoţit de introducerea lui Nicolae Iorga şi o scrisoare de recomandare din partea lui George Bernard Shaw; ● Petre Grimm (1888-1944); ● Dimitrie Cuclin (1885-1978); ● Leon Levitchi (1918-1991); ● Andrei Bantas (1930-1997); ● Corneliu M. Popescu (1958-1977; mort la 19 ani, în timpul cutremurului din 4 martie 1977); ● autorii contemporani Roy MacGregor-Hastie (Marea Britanie), Adrian G. Sahlean (Needham MA, SUA) şi Brenda Walker (Australia). Pentru compararea traducerilor în limba engleză am ales trei variante pentru strofa a treisprezecea a poemului (una dintre variante nu are precizat traducătorul):

Varinta originală

Mihai Eminescu

„Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând Şi viaţa-mi luminează!”

Traducător Adrian Şoncodi

„Descend, my stellar prince so kind, Along a soft ray gliding, Pervade the castle and my mind, Light to my life providing!.”

Traducător necunoscut

http://www.fa-

kuan.muc.de/LUCEAFA.HTML

#eng

„Descend to me, mild Evening-star Thou canst glide on a beam, Enter my dwelling and my mind And over my life gleam!”

Traducere în engleză

de Corneliu M. Popescu

„Come down, good Lucifer and kind,O lord of my aspire, And flood my chamber and my mind With your sweetest fire !”

Traducerea adolescentului Corneliu M. Popescu respectă prozodia originală şi se apropie de limba engleză veche. Această apropiere este firească pentru că limba scrierilor lui Eminescu poate părea unui cititor român din zilele noastre atinsă de „patina vremii”. Varianta lui Adrian Şoncodi este la fel de precisă şi are avantajul că limbajul folosit este cel modern, uşor de acceptat de publicul larg. Sunt tot mai multe traduceri anonime în reţeaua Internet, dar valoarea acestora este mult sub cerinţele prezentării onorabile peste hotare a operei literare naţionale. În ultima vreme s-au intensificat eforturile Institutului Cultural Român pentru promovarea literaturii naţionale prin traduceri de bună calitate a operelor literare clasice şi contemporane. Traduceri remarcabile ale poeziei eminesciene în limba franceză au realizat de curând Nicolas Blithikiotis (Premiul „Petru Creţia” în anul 2009) şi Jean-Louis Courriol (volum bilingv publicat la mijlocul acestui an). Este în pregătire prima variantă în limba turcă pentru „Scrisoarea III”, în traducerea scriitorului turc Ali Narçýn.

Norman Manea Mircea Cărtărescu Filip Florian (Stabilit în SUA) Autorii români contemporani cu cele mai multe traduceri sunt astăzi Norman Manea (50 de volume publicate în peste 20 de limbi) Mircea Cărtăreascu şi Filip Florian Voicu Ana-Maria, clasa a XII-a B


16

MOTTO: „Nu este uşor să descoperi Piatra Filozofală, spuse Englezul. Alchimiştii petreceau ani de zile în laboratoare, observând focul care purifica metalele. Şi de atâta privit la foc, unora le piereau cu totul din cap deşertăciunile lumii. Şi atunci, venea o zi când descopereau că purificarea metalelor sfârşise prin a-i purifica pe ei înşişi.” Paulo Coelho - Alchimistul Alchimia a fost iniţial o formă de cunoaştere (un mugure de ştiinţă) şi în acelaşi timp, o încercare de transformare (cu tendinţa de perfecţionare) a naturii. Dacă este să găsim rudele alchimiei, constatăm că ea este „soră bună” cu filosofia, fiind în acelaşi timp „mamă” pentru unele ştiinţe actuale: medicină, farmacologie, chimie şi metalurgie. Numele alchimiei vine din arabă (al-kimia =„a contopi, a împreuna”) sau din limba egipteană (Al Kemi =„artă egipteană”). Originea alchimiei se pierde în negura timpului. Urmele ei se găsesc în toate civilizaţiile (Mesopotamia, Egipt, Persia, China, Islam, Greacia antică, Imperiul Roman), cu diverse particularităţi locale. Alchimia iniţiatică („chimia hermetică” sau „ştiinţa sublimă” cum mai este denumită), a fost la începuturi o formă de cunoaştere a limitelor puterii omeneşti în confruntarea cu obiectele / fenomenele naturale.

OUROBOROS, simbolul alchimic al purificării şi transformării continue a materiei

Alchimiştii doreau să afle toate tainele naturii şi în plus încercau să transforme natura spre binele şi fericirea omului. Ţelul, metoda şi obiectivele alchimiei Ţelul alchimiştilor a fost continua căutare a perfecţiunii iar metoda de lucru pentru atingerea acestui ţel era purificarea. Iniţierea în alchimie (numită şi „Marea Operă”) începea prin acumularea de cunoştinţe generale despre lume şi viaţă (aspecte filosofice de tipul: lucrurile simple sunt cele mai grele, dar numai înţelepţii le pot vedea; totul în viaţă are un preţ; urmează-ţi calea, urmează-ţi visul; tot ce este pe Pământ se transformă neîncetat; etc.) şi continua întreaga viaţă cu aspiraţia către atingerea purificării personale. Pe lângă propria purificare, alchimistul mai avea drept obiective: ● „transmutaţia” sau purificarea metalelor obişnuite (cupru, fier, plumb etc.) şi trecerea lor prin purificare la stadiul de „metale preţioase”; metalele comune erau considerate drept „aur bolnav”; ● crearea în laborator a unui „homunculus”, adică a unui om „artificial”; este o aspiraţie care rezumă dorinţa de a afla miracolul vieţii; ● Elixirul Nemuririi, Piatra Filosofală sau Panaceul Universal, substanţe magice care vindecau orice boli sau suferinţe şi înlesneau „purificarea” lumii şi transformarea metalelor comune în aur curat. Descrierea Pietrei Filosofale apare în multe lucrări din vechime; autorii alchimişti se contrazic în privinţa aspectului (diverse culori, de la roşu, galben, verde sau multicolor) dar nu şi în privinţa efectelor acestui panaceu (înlesnirea transformării plumbului în aur). Simboluri folosite în alchimie Scrierile alchimiştilor erau încriptate, pentru ca ştiinţa lor să fie împărtăşită şi înţeleasă doar de cei iniţiaţi. Substanţele chimice (ex: arsenic, cupru, aur, fier, plumb, magneziu, fosfor, platină, argint, sulf, aluminiu, zinc) aveau simboluri picturale. Exista o legătură între alchimie şi astrologie: aurul şi argintul erau simbolizate prin Soare şi Lună iar celelalte cinci metale cunoscute şi considerate „impure” erau corelate cu planetele şi reprezentate prin semnele acestora (Cupru – planeta Venus; Fier – planeta Marte; Mercur – planeta Mercur; Plumb – planeta Saturn; Staniu – planeta Jupiter). Şi combinaţiile între elemente aveau o simbolistică specială.


17

Reprezentarea criptică a elementelor chimice Alchimiştii considerau că există şi o influenţă planetară asupra formării metalelor în interiorul Pământului. Marii alchimişti ai Europei Cu timpul, alchimia devine o moştenire criptică, ezoterică, cu influenţe mistice pe alocuri. În Evul Mediu, neiniţiaţii considerau alchimia drept vrăjitorie, deşi mulţi alchimişti europeni proveneau din rândul clerului: papa Silvestru al II-lea, născut Gerberto di Aurillac (c. 950-1003, devenit Papă între 999-1003); Albertus Magnus (1206-1280); Roger Bacon (1214-1294); Toma d'Aquino (1225-1274); Raymundus Lullus (1232-1315). Nicholas Flamel (1330-1419) a întocmit diverse studii asupra Pietrei Filosofale, sfidând urmărirea Inchiziţiei iar Heinrich Cornelis Agripa (1486-1535) se declara alchimist şi magician. De la jumătatea secolului al XVI-lea începe un soi de „diviziune a muncii”: unii alchimişti se concentrează mai mult pe ştiinţele medicale şi farmacologie - Paracelsus (1493-1541), Van Helmont (1577-1644), Andreas Libavius (1555-1616) - , iar alţii pe chimie şi metalurgie. Cu prepararea şi topirea metalelor s-au îndeletnicit italianul Vannocio Biringuccio (1480–1539) şi germanul Georgius Agricola (1494-1555); ei sunt autorii primelor manuale de metalurgie: „De la pirotechnia” (publicat în anul 1540) şi respectiv

„De re metalica” (1556). Alchimişti europeni renumiţi au mai fost: ● francezul Bernard Palissy (1510-1589), un meşteşugar care a reuşit imitarea porţelanului chinezesc; ● olandezul Johann Rudolf Glauber (c. 1604–1670), care a obţinut sulfatul de sodiu numit şi „sare Glauber” (1625), triclorura de antimoniu, triclorura de arsenic, clorura de staniu şi clorura de zinc; ● germanul Johann Friedrich Böttger (1682-1719), considerat drept inventatorul porţelanului european etc. Robert Boyle (1627-1691) - fizician, chimist şi inventator irlandez, care cochetase o vreme cu alchimia - a combătut în final efortul alchimiştilor de căutare a Panaceului Universal. Şi alţi oameni de ştiinţă s-au simţit atraşi de tainele alchimiei: Benedictus de Spinoza (1632-1677), Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (1646-1716) şi chiar Isaac Newton (1643-1727). Scoatem apa din ocean cu o scoică În ultima perioadă a vieţii, Isaac Newton a preferat să se izoleze de lume şi să studieze aprofundat scrierile marilor alchimişti. După moartea lui, la reşedinţa personală a fost descoperită o adevărată bibliotecă cu lucrări oculte, achiziţionate în secret, dar şi însemnări proprii. Această importantă descoperire a condus la explicarea unor texte existente în lucrarea Philosophiae Naturalis „Principia Mathematica”, publicată în 1867. De exemplu, afirmaţia poetică a lui Newton „Scoatem apa din ocean cu o scoică” este şi o referinţă matematică (subliniază diferenţa între două mărimi: căuşul scoicii este infim de mic în comparaţie cu oceanul) dar şi o trimitere subtilă la etapa de iniţiere în alchimie: „Să faci călătoria lui Saint-Jacques de Compostelle pentru a găsi o cochilie care să păstreze ermetic apa oceanului.” Newton se declară un pic dezamăgit că nu a fost capabil să afle „Adevărul Ultim”: „Pare că am fost doar un copil jucându-se pe malul mării şi distrându-mă mai întâi, am fost atras apoi de o pietricică mai netedă sau o scoică mai frumoasă decât una obişnuită, lângă marele ocean al adevărului care se întindea nedescoperit şi misterios în faţa mea.” Consider că alchimiştii adevăraţi (excludem aici şarlatanii) nu trebuie judecaţi cu prea multă asprime: să admirăm setea lor de cunoaştere şi dorinţa lor de purificare. Dacă ei ar fi trăit în zilele noastre, ar fi fost mari ecologişti!

Pârvu Valentin, clasa a XI-a A


18

1. Citeşte cu atenţie cuvintele de mai jos; găseşte o legătură logică între ele şi elimină cuvântul care nu se potriveşte cu celelalte. Observaţie: în acest joc trebuie să ignori semnele diacritice. 2. Ai un pătrat cu latura de cinci unităţi. Trebuie să formezi modelul indicat cu negru prin suprapunerea a opt benzi colorate: 1 … 5 1

… 5

3. Elimină figura care nu se potriveşte cu celelalte. (a) (b) (c) (d) (e) 4. Dintre cele cincisprezece cuvinte de mai jos, trebuie să elimini trei; formează apoi trei grupe de câte patru cuvinte care respectă o anumită regulă. MONGOLIA, PASAJ, PARASUTA, COMPRESOR, GOGOL, INSUTITI, ANGLIA, CASUTE, NEPASARE, ANGOLA, ASUPRIT, GOLGOTA,CUSUT, PASARI, PASAGERI Indicii: a. gândeşte-te la transformarea unei pase în gol; b. în acest joc trebuie să ignori semnele diacritice.

ROZA

IOD CAPAC

AMOR

NARAT

MAR


19

5. Ai trei corpuri geometrice cu diametre egale: un cilindru, o sferă şi un con. Diametrul comun celor trei corpuri este egal şi cu înălţimea cilindrului şi conului. Găseşte o relaţie între volumul celor trei corpuri geometrice. 6. Ai de aranjat cele cinci desene de mai jos:

Criteriile pentru aranjarea desenelor sunt următoarele: - nici şi nici nu sunt vecine cu ;

- nici şi nici nu sunt vecine cu ; - nu stă lângă ; ; - desenul are la dreapta .

7. Cum recunoşti un diamant adevărat de unul fals? a. – încerci dacă taie sticla; b. – îl bagi în cuptor, la o temperatură de peste 8000 Celsius; c. – ceri expertiza unui specialist. 8. Găseşte un criteriu care să justifice următoarele trei grupe de imagini şi cuvinte:

VELĂ, SENA, LITIU;

ÎNTREG, ISTM, ATIPIC;

MÂNĂ, IOSIF.

Jocuri propuse de Gabriela Vasile, Bibliotecar


20

Locul I şi titlul

„Fotograful lunii noiembrie 2010” este acordat

elevului Gabriel Marin din clasa a XII-a L2 pentru lucrarea

„Râul Teleorman”

Autorul fotografiei este cu siguranţă un mare iubitor de natură, o fire sensibilă, de artist. Felicitări Gabriel!


21

Locul al II-lea

Alexandru Pavel Teodor ( clasa a XII-a L1) pentru lucrarea “Frunză obosită”


22

Subiectele alese de Teo în fotografii sunt variate şi redarea lor este foarte sugestivă. Remarcăm armonia între primul plan şi imaginea de perspectivă, alegerea unghiului potrivit de incidenţă a luminii şi alegerea inspirată a titlului lucrărilor sale (ex: o frunză adusă de vânt pe o bancă, aminteşte de „setea de repaos”). Dintre lucrările trimise de Teo, ne-a atras atenţia şi fotografia de mai jos; ea a fost luată dintr-o poziţie extrem de incomodă (autorul era să cadă din tren!), dar efectul asupra privitorului este de mare intensitate: observaţi resturile unei linii ferate dezafectate (o linie moartă, pe care trenurile nu mai circulă demult) lângă linia de cale ferată electrificată. Din planul secund al fotografiei, copacii parcă ar recita fragmentul acesta din poezia „Revedere” de Mihail Eminescu:

„Numai omu-i schimbător, Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ţinem, Cum am fost aşa rămânem.”

Felicitări! Încearcă să te specializezi şi în tehnica foto sepia.

Ne-a fost foarte, foarte greu să stabilim câştigătorii concursului. Pănă ieri, 25 noiembrie, pe locul I se clasau lucrările lui Alexandru Pavel Teodor; dar a venit în zbor o libelulă, care l-a trimis pe Teo pe locul al II-lea. Dintre lucrările care au făcut o impresie bună mai amintim: „Nimic special” de Laura Elena Lăcătuş; „Africa” de Ionuţ Dumitru; „Luvisolo” de Mihaela Alina Mate şi „Pentru o persoană specială” de Ramona Ioana Costache. Mulţumim tuturor elevilor care ne-au trimis fotografii pe site-ul şcolii. Concursul de fotografii aristice FotoART continuă cu etapa lunii decembrie. Vă rugăm să participaţi şi voi la stabilirea ierarhiei finale, postând comentarii despre lucrările colegilor voştri.


23

Maestrul Radu Beligan ( n.1918), o persoană activă în viaţa culturală românească chiar şi după ce a trecut de 90 de ani

Circulă în reţeaua Internet o mărturisire a marelui actor român Radu Beligan, care povesteşte despre prietenia cu Victor Eftimiu: „În ciuda diferenţei de vârsta dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales după ce am jucat rolul vagabondului din Omul care a văzut moartea. Făceam deseori vacanţele împreună...” Aflăm că maestrul Radu Beligan era vrăjit de erudiţia dramaturgului Victor Eftimiu, cel care a învăţat să vorbească limba română abia la vârsta de şapte ani, dar era interesat de modul în care s-a transformat înţelesul unor cuvinte din limba noastră: „...se născuse în Bobostita din Epirul albanez şi n-a ştiut, până la şapte ani, nici o boabă românească, era pasionat să descopere originea unor cuvinte şi deţinea secretul multor etimologii neaşteptate.”

Covoraşul de lângă patul oltenilor „…cuvântul săndulie, cu care oltenii numesc covoraşul de lângă pat, vine de la franţuzescul descente du lit.” Mujdeiul de usturoi „Cine şi-ar fi închipuit că atât de neaoşul mujdei vine tot din franceză: mousse d'ail (adică spumă de usturoi) ? “ Mişto nu provine din limba romilor „Cuvântul mişto, revendicat de ţigani, derivă, după Eftimiu, de la sintagma nemtească mit stock, adică "cu baston", ceea ce înseamna cineva de condiţie bună. Un tip cu baston e un tip mişto !” Şmecherii şi bunul gust „Tot din germană vine şi cuvântul şmecher. Boierii olteni care aveau podgorii, îmi explica Eftimiu, au angajat specialişti în degustarea vinurilor. În germană, schmecken înseamna a avea gust, a fi bun la gust. Omul care făcea operaţia era un smeker, adică un specialist pe care nu-l puteai păcăli cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ isteţ, imposibil de tras pe sfoară.” Statuete şi guvizi

„Odată, la Constanţa, ne-am oprit în faţa unei vitrine în care erau expuse vreo 20 de busturi în miniatură ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Nişte orori din ghips, trase în serie. Peste grămada de busturi kitsch, un anunţ scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei" . Îmi amintesc explozia de rîs pe care ne-a stârnit-o acest plural stupefiant şi, de aici, consideraţiile de ordin lingvistic.

În fond, negustorul făcuse o analogie: GUVID-GUVIZI, OVID-OVIZI...”

Mezelarul Paţac şi nişte fete vesele

Rubia tinctoum, plantă perenă din

familia Rubiaceae „Dictionarul ne spune că paţachina este planta numită în latineşte Rubia tinctorum, dar


24

nu ne arată3 că tot paţachină i se spune şi unei femei de moravuri uşoare. Care este rădăcina acestei paţachine? În Bucureşti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Paţac. Fratele acestuia a fost cel dintâi care a deschis în Romania un "şantan" pe bulevardul Elisabeta, importând de la Viena nişte fete vesele care circulau seara pe bulevard în faţa "instituţiei", ca să atragă clientela. Acestea erau "fetele lui Paţac", adica paţachinele...”

Cum s-a format cuvântul JOBEN „În ce priveşte cuvântul joben, multă lume se întreabă de ce acest soi de pălărie este desemnată în toate limbile cu cuvinte ce indică forma ei (în franceză haut-de-forme, în engleză top hat, în germană zylinder, în italiană cilindro, limba română fiind singura în care numele înaltei pălării are cu totul altă denumire (afară de aceea populară de "ţilindru"). Explicaţia este simplă: cel care a introdus în Bucureşti prestigiosul acoperământ era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei şi se numea Jobin.”

Dubla denumire a animalelor comestibile „Tot Eftimiu mi-a revelat că, în limba engleză, animalele comestibile au două nume, un nume

când sunt moarte şi un alt nume când sunt vii. Boul se cheamă ox când este pe patru picioare şi când este tăiat se cheamă beef. Viţelul viu se cheamă calf, iar mort se cheamă veal. Porcului i se spune pig când este viu şi pork când este mort. Oaia este sheep când traieşte şi când moare devine mutton. De ce? Fiindcă în Anglia, începând cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost întotdeauna nemţi: ox, sheep, calf, pig. În vreme ce bucătarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc - pork; mouton - mutton; boeuf - beef!”

Tăbăcaru Octavian, clasa a IX-a B

3 Aici maestrul greşeşte. Verificaţi în DEX 1958-1998-2000

http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/descopera-extraterestrii-dintre-noi/ Vă recomandăm ciclul de articole de pe site-ul DESCOPERĂ, vizând existenţa vieţii extraterestre şi posibile vizite pe planeta noastră a extratereştrilor. http://physicsworld.com/cws/article/news/43126 Cercetatorii de la Lawrence Berkeley Labs şi Universitatea din California au realizat un „motoraş” la scară nanometrică, pe care l-au numit „morişcă de lumină”. Poate fi folosit ca sursă de alimentare cu energie a dispozitivelor electromecanice de dimensiuni nano (NEMS). http://www.nasa.gov/mission_pages/chandra/main/index.html La această adresă puteţi afla toate datele despre misiunea spaţială Chandra, cea care a cules informaţii despre o posibilă „gaură neagră” situată în galaxia M100 (la aproximativ 50 de milioane de ani lumină de Terra).

Galaxia M100 în imagini; în centrul luminos este localizată

posibila „gaură neagră”

Sursa: Chandra (raze X )

Sursa: Spitzer (spectrul

infraroşu)

Sursa: ESO Very Large

Telescope (spectrul vizibil)

Fotografie compozită din primele trei surse

Obiectul cosmic despre care se bănuieşte că ar fi o gaură neagră s-a format în urmă cu 30 de ani, după explozia supernovei SN 1979C.

Colectivul de redacţie


25

1. Se elimină CAPAC, cuvânt care citit de la dreapta la stânga este tot acelaşi. Citind invers celelalte cinci cuvinte, se obţin cuvinte cu un alt înţeles decât cel dat prin citirea de la stânga la dreapta. 2. Se plasează succesiv pe orizontal şi vertical

benzile colorate, după cum urmează: - poziţia 1 orizontal, banda galbenă; - poziţia 2 vertical, banda portocalie; - poziţia 3 orizontal, banda roşie; - poziţia 4 vertical, banda verde deschis; - poziţia 4 orizontal, banda verde închis; - poziţia 3 vertical, banda albastru închis; - poziţia 5 orizontal, banda roz.

3. Se elimină figura (c) deoarece triunghiul nu are puncte comune cu dreptunghiul.

4. Cuvintele ce trebuie eliminate sunt: ANGLIA; COMPRESOR; ASUPRIT.

PASĂ→ ŞUT→ GOL!!!!!!! PASAJ PARASUTA MONGOLIA NEPASARE CUSUT GOGOL PASAGERI CASUTE GOLGOTA PASARI INSUTITI ANGOLA

5. Volumul cilindrului este egal cu suma între volumul sferei şi volumul conului.

6. Singura secvenţă care corespunde enunţului este:

7. Cel mai bine este să alegi varianta c. Poţi încerca şi varianta a. (diamantul are duritatea 10 - cea mai

mare pe scara Mohs - datorată legăturii stabile simetrice dintre atomi); dacă alegi varianta b. înseamnă că nu ştii că diamantul este de fapt o formă pură a carbonului; diamantul arde într-un mediu cu oxigen pur la 7200C iar în aerul normal arde la peste 8000C cu formare de dioxid de carbon. Dacă bagi un diamant în cuptor la 8000C va dispărea, transformându-se în cenuşă.

8. Primele litere din şirul de cuvinte de pe fiecare rând formează cuvintele:

VESELI; ÎNTRISTAŢI; MÂNIOŞI.


26

Două firme din Italia, ENEL şi „La Fabrica”, au lansat în luna mai 2010 o nouă ediţie a concursului internaţional şcolar Play Energy. Concursul din acest an a avut tema „PE URMELE ENERGIEI”. Concursul face parte dintr-un proiect educaţional care încearcă să informeze tânăra generaţie despre problemele actuale şi de perspectivă ale producerii şi consumului de energie electrică. Concursul pune accent pe creativitatea tinerilor concurenţi: aceştia trebuie să prezinte atractiv şi sugestiv (proiecte, machete etc.) universul energetic al unei ţări oarecare, alta decât ţara de origine a concurenţilor.

Alături de tineri din Europa şi America, în acest an au participat la concurs două grupe de elevi din şcoala noastră, cu dorinţa de a-şi îmbogăţi cunoştinţele şi de a relaţiona cu colegii de generaţie. Prima grupă de elevi,

formată din Chiper Mihai, Iordache Alexandru, Luiceanu Raluca, Puşcaşu Mihaela, Niţu Daniela şi Ţuncu Bogdan (clasa a XII-a A) a fost coordonată de doamna profesoară inginer Cristiana Muşat şi a prezentat lucrarea „Bulgaria şi energia verde”. Doamna profesoară Olguţa Spornic a coordonat cea de-a doua grupă de elevi, formată in Mate Mihaela Alina, Popa Chiper Claudia şi Marin Rozina Cătălina (clasa a XI-a A) şi Topîrceanu Ana-Maria şi Bolog Mirela (clasa a XI-a C), grupă care a prezentat în concurs lucrarea „China, lider mondial al energeticii ”.

Lucrările vor fi evaluate la nivel naţional şi internaţional după următoarele criterii: - respectarea temei concursului; - conţinut creativ; - coerenţa lucrării; - posibilitatea de folosire practică a ideilor din

proiect. La sfârşitul acestei luni se vor cunoaşte

câştigătorii etapelor regionale. Le urăm mult succes colegilor noştri!

În zilele de 12-13 noiembrie 2010, elevii Chiper Mihai, Luiceanu Raluca, Ţuncu Bogdan şi Puşcaşu Mihaela (clasa a XII-a A) au participat la Simpozionul „Educaţie pentru un mediu curat” organizat de Universitatea Politehnică Bucureşti. Elevii noştri au prezentat o propunere de proiect vizând folosirea energiilor alternative în instituţiile publice: „Utilizarea energiei solare în şcoală”. Proiectul a fost realizat cu sprijinul şi îndrumarea doamnei profesor ing. Cristiana Muşat.

Cea de-a noua ediţie a Concursului şcolar de şah din Liceul „MECANICĂ FINĂ” s-a desfăşurat miercuri, 24 noiembrie 2010, în sala de lectură a bibliotecii. De organizarea în bune condiţii a acestui campionat s-au ocupat Gabriela Vasile (bibliotecar) şi domnul profesor Dan Grădinaru. Partea de foto-design a concursului a fost asigurată de domnul profesor de informatică Mihai Predoiu. S-au prezentat la concurs următorii elevi: 1. Tăbăcaru Octavian a IX-a B 2. Cîrpă Ion a XI-a C 3. Manole George a XI-a C 4. Ion Claudiu a X-a A 5. Pavel Alexandru Teodor a XII-a L1 6. Dumitru Ionuţ a XII-a B 7. Simoiu Eugen Ştefan a XII-a L1 8. Bostănică Sebastian a XII-a L1 9. Pârvu Valentin a XI-a A 10. Ianuş Ana-Maria a XI-a B 11. Tilică Laurenţiu a XII-a A 12. Dascălu Mihai a X-a A 13. Tudor Cristian a X-a A 14. Szollar Mikloş a X-a A

Sponsorii concursului au fost cadrele didactice şi Comitetul de Părinţi. Doamna profesoară Mihaela Berindeanu şi doamna bibliotecară Gabriela Vasile au asigurat premii constând în cărţi, dulciuri şi jocuri logice.


27

Pentru elevii clasaţi în concurs pe primele două locuri s-au oferit ca premii din partea Comitetului de Părinţi două carduri de memorie (2 memory stick de 4 GB). Record Elevul Pălivan Andrei din clasa a XIII-a M3 a înregistrat un record de neprezentare: el s-a înscris la toate concursurile de şah organizate în şcoală de când ne este elev, dar nu a participat la niciunul! Ruşinică! Elevul Tudor Cristian din clasa a X-a A s-a înscris şi s-a prezentat la concurs, dar a fost eliminat încă de la început din cauza comportamentului neadecvat locului (o sală de lectură este un ambient pentru oamenii civilizaţi) şi momentului (în concursuri trebuie să lupţi cu „fair play”, nu să arunci injurii adversarului). Ne-am gândit că acestui tânăr i s-ar potrivi îndemnul: „Fii civilizat şi-o să ai de câştigat!”. Întrecerea a fost grea şi foarte strânsă A fost cel mai echilibrat, cel mai aprig, cel mai frumos şi mai lung concurs de până acum (a durat de 1130 – 1630). Promovarea în etapele superioare s-a făcut după regula „două partide câştigate din trei”. Octavian Tăbăcaru, mezinul concursului, a părăsit cu demnitate întrecerea chiar după prima rundă (în prim-plan dreapta în fotografia de mai jos). Merită felicitările noastre pentru calităţile de care a dat dovadă cu acest prilej: curaj, putere de concentrare, inteligenţă, stăpânire de sine, ambiţie.

Se va antrena cu siguranţă şi poate ajunge revelaţia următorului campionat şcolar de şah. După prima rundă s-au calificat următorii elevi: Cîrpă Ion, Ion Claudiu, Dumitru Ionuţ, Ianuş Ana-Maria, Tilică Laurenţiu, Dascălu Mihai şi Szollar Mikloş.

După partida de şah dintre Dumitru Ionuţ şi Ion Claudiu (vezi fotografia de mai jos) a urmat o tentativă de dezmorţire: băieţii au făcut un skandemberg mic; şi la şah, dar şi la skandemberg a învins Dumitru Ionuţ (e mai mare cu doi ani decât Claudiu!).

În semifinale au intrat: Dascălu Mihai, Szollar Mikloş, Ianuş Ana-Maria şi Dumitru Ionuţ iar finala s-a dat între Szollar Mikloş şi Ianuş Ana-Maria.

Finaliştii Szollar Mikloş şi Ianuş Ana-Maria


28

Campionul şcolii la şah a fost desemnat Szollar Mikloş; Ana-Maria, singura fată din concurs, s-a clasat pe locul al II-lea iar pe locul al III-lea, Dumitru Ionuţ.

Eroii concursului: Szollar Mikloş (locul I- primul din

stânga); Ianuş Ana-Maria (locul al II-lea); Dumitru Ionuţ (locul al III-lea); fără diplomă, cel de-al patrulea clasat, Ion

Claudiu, care s-a plâns mereu că-i intra soarele în ochi Organizatorii promit pentru viitorul campionat o sală mai spaţioasă (care să ofere concurenţilor mai mult confort) şi derularea concursului în zile diferite pentru ca elevii să reziste mai bine intensului efort psihic.

Noul campion, Miky Szollar, este originar din Braşov. Proaspăt venit în şcoală, Miky s-a remarcat ca un bun fotbalist şi ca cel mai bun şahist. O comoară de băiat, cu care clasa a X-a A şi domnul diriginte se pot mândri.

Doamna profesoară Olguţa Spornic a coordonat pregătirile pentru defilarea ce se va desfăşura la 1 Decembrie în faţa Primăriei Sectorului 2. Ca în fiecare an, elevii şcolii noastre vor defila alături de colegii de generaţie din celelalte licee ale Sectorului 2 şi de forţele de ordine, pentru a marca festiv Ziua Naţională.

Elevii claselor a XI-a A, B şi C au făcut două repetiţii pentru defilare, în zilele de 26 şi 29 noiembrie.

Dacă şi vremea va fi frumoasă 1 decembrie, defilarea va fi un alt prilej de bucurie pentru cetăţenii din Sectorul 2.

Colectivul de redacţie

ISSN 2066-0103 Serie nou nr. 32, noiembrie 2010 · modul în care se repartizeaz ... 7 O fotografie...

Documents

Transcript of ISSN 2066-0103 Serie nou nr. 32, noiembrie 2010 · modul în care se repartizeaz ... 7 O fotografie...