ISDR Elemente de istorie a statului si dreptului romnesc A periodiza istoria: - a stabili limitele unor perioade istorice cat mai ntinse i mai cuprinzatoare individualizate prin trsturi distincte; - a determina n cadrul acestor perioade istorice modul de organizare i metodele de realizare a conducerii fcute de ctre guvernanii timpului. Perioada statului i dreptului dac - n evoluia lor au parcurs doua etape: A. Etapa statului i dreptului monarhiei dace (prima jumate a secoului 1 a. chr.-106 p. chr) - s-a manifestat particularismul dacic B. Etapa statului i dreptului n timpul cuceririi romane a unei pri a Daciei (106-271/275 p. Chr) A. Statul i dreptul monarhiei dace a. Organizarea poporului dac pn la formarea statului - geto-dacii au cunoscut organziarea genitilic; - celula fundamental a societii a fost ginta materna n fruntea creia se afla femeia cea mai n vrst, celelate femei formand sfatul gintii; - mai multe ginti matriliniale se puteau grupa n fraii i triburi materne Organele de conducere: sfatul sau adunarea democratic - format din brbai i femei cu drept de vot egal; sistemul normativ - compus din norme de conduit recunoscute i aplicate de ctre toi membri comunitii; epoca metalelor; organizarea patrialhal - familia patrialhal devine celula economic principal iar toate familiile patrialhale formeaz ginta patrialhal; mm c -aceasta era condus de capul familiei celei mai vechi, iar capii celorlalte familii formau capul ginii uniunea de triburi patrialhale - fondat pe rudenia de snge, iar la baza ei sttea deplina egalitate; - conducerea era format din sfatul cpeteniilor triburilor care erau egali n rang; - hotrrile erau luate n unanimitate votndu-se pe triburi. - n a doua etap a fierului a avut loc procesul ncheierii uniunilor de triburi nrudite urmnd contopirea lor i contopirea teritoriilor transformndu-se ntr-un teritoriu comun al intregului popor Organizarea politic a societii: democraie militar - Istoricul Diodor din Sicila vorbind despre regatul lui Dromihete arat c aratul de eful militar a existat

i Adunarea Poporului - n aceast perioad s-a format i un sistem normativ cutumiar, referitor la proprietate - n timpul familiei patrialhale i face apariia proprietatea privat, astfel c vitele ajung obiectul de proprietate al familiei, adic etalonul bogiei; - odat cu apariia bunurilor apare schimbul ca form de circulaie a bunurilor, la nceput sub forma darurilor apoi a schimbului propriu zis; - sistemul punitiv, acela aplicat n comunitatea matriarhal continu i n cea patrialhal, urmrind aprarea ordinii gentilice. b. Statul i dreptul dac de la Burebista la Decebal Instituiile juridice la geto-daci: proprietatea (are loc trecerea de la proprietatea gentilic la cea particulara, care este un proces complex i de lung durat. Primele forme ale comunitiii - obtea gentilic sau obtea familial-, fuseser depite, iar geto-dacii se aflau n perioada obtii steti, care i cunotea o proprietate comun asupra pmntului, apelor, lsnd loc liber proprietii private n ce privete cirezile de vite, robii i chiar asupra unor loturi de pmnt. Se bnuiete ca i bogiile subsolului -aurul, sarea- trec n parte din stpnirea tribului n stpnirea regelui, deci averea personal crete n aceste condiii n mod inegal i apare stratificarea social); familia (familia daco-getic a fost o familie patrialhal, ns s-au purtat discuii n literatura de specialitate dac a fost o familie poligam sau monogam. n legatur cu monogamia Horatius vorbete despre fidelitatea soiilor dacilor, iar Ovidiu nu ne-a lsat nimic n legatur cu poligamia la geto-daci. La baza familiei a stat cstoria; s-a practicat i cumprarea soiei. n privina raporturilor dintre soi, femeia a fost sub puterea brbatului putnd fi pedepsit cu moartea n caz de infidelitate. Referitor la copii descendena se stabilea dup tata); procedura de judecat (n persoana regelui s-a ntalnit att calitatea de judector suprem, ct i aceea de mare preot, iar referitor la procedura de judecat propriu-zis, n afar de textele lui Ovidiu care spun "nici nu le pas de legi cci puterii se pleac dreptatea" sau "pe aici dreptatea cu spad se face" nu exist informaii de la ali scriitori antici). B. Statul i dreptul n timpul cuceririi romane a unei pri a Daciei Dreptul roman Dreptul autohton Ius gentium sau dreptul poparelor Izvoarele Dreptului roman edictul guvernatorului provinciei - prin care arat modul cum va conduce provincia aplicnd dreptul roman constituiile imperiale - edicte si mandate. edictele imperiale = sunt acte cu valabilitate pentru tot imperiul i pentru toat durata domniei mandatele = instruciuni date guvernatorilor cu privire la diferite probleme de drept Dreptul autohton - referitor la dreptul autohton, romanii au promovat o politic elastic n sensul n care i-au lsat pe autohtoni s triasca dupa obiceiurile lor aa explicndu-se faptul c dreptul autohton a ramas n vigoare reglementnd unele raporturi care au rmas ntre btinai.

Ius gentium/ Dreptul poparelor - s-a mai aplicat ius gentium sau dreptul poparelor n raporturile dintre romani i peregrini. Dupa dreptul roman locuitorii statului se mpreau n liberi i sclavi. Oamenii liberi aveau capacitate juridic i se mpreau n ceteni latini i peregrini. Cetenii s-au bucurat de toate drepturile publice i private, latinii numai de anumite drepturi private, iar peregrinilor li s-a aplicat ius gentium i dreptul lor. Organizarea n etape a Daciei provincie a Imperiului Roman n timpul lui Traian, Dacia a fost o singur unitate administrativ. Mai tarziu, Hadrian noul mprat reorganizeaza Dacia n dou provincii: Dacia Superior i Dacia Inferior. A doua reorganizare a Daciei are loc tot sub Hadrian, ntre anii 120-128 p. Chr. prin crearea Daciei Porolisens desprins din partea N-V a Daciei Superioare. Ultima organizare a Daciei a fost facut n timpul lui Marcus Aurelius care mparte Dacia n Dacia Malvensis, Dacia Apulensis i Porolissensis. Conducerea central a Daciei provincie a Imperiului Roman Primul n conducerea central este guvernatorul provinciei. Acesta este un trimis al mpratului de rang pretorial. Cnd Dacia a fost mprit n dou numai n Dacia Superior a existat un magistrat de un asemenea rang n Dacia Inferior guvernatorul avand rangul de procuror augusti vice presivis iar cnd Dacia a fost mprit n trei, guvernatorul n Dacia Apulensis a fost legat prezidential de rang pretorian iar n celelalte dou fiind cate un procurator prezidential. Atribuiile guvernatorului - avea dreptul de a da edicte i de a legifera - avea atribuii administrative, judectoreti - putea pronuna pedeapsa capital - avea atribuii militare i financiare adunarea provinciei = expresie a clasei stpnitoare din provincie; avea i un mare rol religios legatus augusti pro praetore trium daciarum = avea atribuii de comand suprem a armatei n cele trei provincii Organizarea teritorial-adminstrativ Dacia a fost mparit n uniti urbane i aezri rurale. Unitile urbane - erau mprite n colonii i municipii, care erau conduse de un sfat orenesc i de magistrai municipali Aezrile rurale sau vigus pagus - erau conduse de un magister teritorium (magistrat teritorial) Institutiile juridice ale Daciei provincie a Imperiului Roman A. Proprietate In aceasta etapa teritoriul a fost transformat in ager publicus sau proprietate publica facadu-se apoi o repartizare a pamantului cultivabil pe centurii. Astfel ca pamantul confiscat de la autohtoni a revenit imparatului.

Regimul jurudic al acestei proprietati Dreptul de proprietate l-a avut numai imparatul, locuitorii provinciei avand doar o stapanire limitata si anume aceea de posesie si uzufruct. Daca fondul funciar a facut parte din proprietatea imparatului, cei care l-au folosit au trebuit sa plateasca impozitul funciar. Au fost scutiti de acest impozit numai cei ce aveau "ius italicum". Peregrinii nu puteau dobandi aceste fonduri prin mancipatiune (contractele de vanzare-cumparare) si uzucapiune (dobandirea unui bun prin trecerea timpului), insa pentru a se veni in sprijinul peregrinilor prin edictul guvernatorului provinciei s-a dat un corectiv cunoscut sub denumirea de longi temporis prescripritio, prin care peregrinii ce au stapanit 10-20 de ani un fond funciar, puteau fi aparati impotriva oricaror pretentii de posesiune. Capacitatea juridica a peregrinilor In general dreptul roman a admis casatoria incheiata intre un cetatean si un peregrin. A existat si o casatorie a peregrinilor insa fara a produce efectele juridice ale casatoriei reglementate de dreptul roman. Copiii urmau situatia juridica a mamei. Referitor la contracte, cele verbale au fost folosite si de catre peregrinii din Dacia iar in privinta contractelor literare s-au purtat discutii daca le puteau sau nu folosi peregrinii. Astfel ca s-a ajuns la concluzia ca contractele chirografe (redactate la persoana 1) si singrafe (redactate la persoana a 3-a) erau specifice peregrinilor. Referitor la procedura de judecata, peregrinii se aflau sub puterea guvernatorilor iar in conflictele dintre un peregrin si un cetatean, printr-o fictiune peregrinul era considerat cetatean si judecat dupa normele dreptului roman. Referitor la sclavi, acestia se aflau in principal in proprietatea imparatului, insa au existat si in proprietatea unor orase, colegii (sclavi publici). Se constata de asemenea ca peregrinii cumparau si vindeau sclavi si asta deoarece robia in conceptia dreptului roman facea parte din dreptul popoarelor. Familia sclavilor s-a intemeiat pe baza de casatorie insa o casatorie nerecunoscuta de dreptul roman. casatoria sclavilor in conceptia dreptului roman a fost un concubinaj admis. De asemenea si in situatia aceasta copiii urmau situatia juridica a mamei. Tablitele cerate = sunt urme materiale ce confirma aplicarea dreptului roman in aceasta provincie. Ele au fost gasit in minele de aur de la Rosia Montana sau alburnus maior unde au fost ascunse in anul 166 p. Chr. Au fost descoperite 25 de tablite cerate din care 14 au putut fi descifrate. Ele au fost scrise in limba latina una singura fiind scrisa in limba greaca. Dintre acetse tablite cerate 4 sunt contracte de vanzare - cumparare, 3 contracte de inchiriere, un contract de societate, un contract referitor la un colegiu, un contract Depozit si un contract de venituri si cheltuieli. In legatura cu contractele de vanzare - cumparare, trebuie observat ca s-a utilizat procedura mancipatiunii, chiar si atunci cand partile contrcatante nu erau cetateni. Tot referitor la contractele de vanzare - cumparare se cunosc si garantiile de vicii si evictiune. Adica in cazul in care cumparatorul era inselat de catre vanzator prin tainuirea unor vicii, acesta putea sa ceara anularea contractului, iar in cazul evictiunii putea sa deara pretul dublu. In privinta contractelor de imprumut s-au utilizat de asemenea una din procedurile romane si anume stipulatiunea. Concluzii 1. In Dacia, provincie a Imperiului Roman s-a aplicat dreptul roman 2. In Dacia, dreptul roman s-a aplicat nu numai in raporturile dintre cetateni, ci si intre acestia si

peregrini sau numai intre peregrini Statul si dreptul etapei monarhiei faramitarii feudale ( sec. IV - XIV) Trasaturile generale ale organizarii politice a poporului roman Caracteristicile primei etape de dezvoltare a acestei oranduiri au fost cnezatele si voievodatele. A. Organizarea politica a poporului roman de la parasirea daciei de catre romani si pana la atestarea primelor cnezate si voivodate ( sec. al X- lea) In aceasta etapa forma de organizare specifica poporului daco-roman si mai apoi a poporului romn, a fost obstea sateasca teritoriala, dar care de acuma a devenit si o formatiune politico-militara, unirea lor formand acele uniuni de obsti sau romaniile populare cum le-a denumit Iorga. Conducerea acestor obsti Aceste obsti au avut in frunte o capetenie aleasa adica un jude cu atributii judiciare si administrative. In timp aceasta functie va deveni ereditara. El este ajutat in conducere de catre un consiliu format din batranii satului adica acei oameni buni si batrani. Cu anumite ocazii s-a intalnit si aunarea intregii obsti sau gramada satului. Referitor la reglementarile juridice, s-a constituit un sistem normativ elementar compus din o serie de aspecte juridice adica norme juridice proprii autohtonilor. Referitor la proprietate, autohtonii au cunoscut proprietatea devalmasa asupra fondului funciar. Astfel ca partile pentru agricultura erau desemnate anual prin tragere la sorti, iar padurea, apele, izlazul erau folosite in comun, in timp ce gospodaria si terenurile aferente ei devin proprietate personala fiind mostenite in familie. Referitor la statutul juridic al persoanelor, rudenia a fost de sange, prin alianta si rudenie spirituala O alta institutie este familia. In aceasta perioada familia s-a prezentat ca o familie lastar cu sistem patriliniar si patrilocal, cu aspecte de endogamie (catoria obligatorie in sanul aceleasi obsti) vicinala (intre vecinatati) (catoria obligatorie in sanul aceleasi obsti) si exogamie (interzicerea casatoriei intre mebri aceleasi obsti) patronomica (numele de familie). Aceasta familie lastar se deosebea de familia casnica patrialhala prin obligativitatea varstei mai mari a mirelui si pastrarea ordinii varstei la casatorie. A existat si un sistem incipent al obligatiilor, si anume cele reciproce, stabilindu-se cu anumite ocazii (botez, nunta) si intrajutorarea care era folosita fie intre rude, fie la nivelul intregii comunitati. Referitor la sistemul punitiv, pedeapsa cea mai grava nu mai este moartea, ci izgonirea vinovatului, astfel ca rolul opiniei publice vizavi de infractor s-a manifestat sub diverse forme. Referitor la judecata, aceasta era facuta de capetenia comunitatii sateti impreuna cu sfatul oamenilor buni si batrani. Organizarea poporului roman de la primele atestari ale cnezatelor si voievodatelor si pana la formarea statelor feudale romanesti de sine statatoare (secolul X - XIII/XIV) De la obstea sateasca prin obstea de vale s-a ajuns la confederarea obstilor care s-a caracterizat printr-o organizare mai complexa a unor state confederate pe un teritoriu mult mai vast. Aceasta confederare a fost generata de o serie de factori si anume: necesitatea unirii fortelor pentru o activitate productiva mai eficienta, pentru a se putea face fata pretentilor barbare si in al doilea rand din nevoi de aparare. Viitorul acestor confederatii de obsti a fost pentru multe dintre ele, trecerea la stadiul de state feudale ale epocii faramitarii si anume cnezate si voievodate. Procesul la care ne referim a avut un caracter

unitar propriu popotului roman din aceasta etapa. Cnezatele si voivodatele atestate incepand cu secolul al X-lea Asa cum relateaza Anonymus maghiarii au gasit aici trei voievodate: voievodatul ducelui Monumorut in Crisana, intre raurile Somes si Mures cu centrul in cetatea Biharea; voivodatul ducelui Glad in Banat intre Mures si Dunare cu resedinta probabil in cetatea Cubin; voievodatul ducelui Gelu in Transilvania propriu-zisa care a cuprins teritoriile de la poarta Muresului pana la Izvoarele Somesurilor cu resedinta in apropierea Clujului, ultima obtiune fiind pentru Dabaca. Tot pentru secolul al X-lea avem date pt teritoriul dobrogean care era organizat ca o thema, un fel de district cu caracter militar. Pentru secolul al XI-lea in cazul Transilvaniei avem date despre voievodatul banatean a lui Ahtum si voievodatul transilvan a lui Gyla. Voievodatul banatean a lui Ahtum era mult mai vast decat cel a lui Glad avand centrul la Morisena pe Mures. Referitor la voivodatul lui Gyla in Cronica pictata de La Viena se arata ca acest teritoriu este foarte mare si bogat si este mult mai intins decat voievodatul lui Gelu. Aceste formatiuni politice nu au fost unicele de tip statal existente pe teritoriul Transilvaniei in secolul al X-lea si al XI-lea ci teritoriul Transilvaniei a mai cunoscut si acele deosebite tari romanesti cum ar fi Tara Barsei, Tara Fagarasului, Tara Maramuresului, Tara Oasului, Tara Nasaudului etc. Cu privire la Formatiunile politice statale de pe teritoriul Olteniei si Munteniei cel mai important document este diploma Ioanitilor (1247). Acesta este acordata de catre regele maghiar Bella al IV-lea Cavalerilor Ioaniti in vederea asezarii lor in aceste parti ale tarii. Din cuprinsul diplomei rezulta existenta a cinci formatiuni politice: Tara Severinului, Tara lui Litovoi in depresiunea Targu Jiului (voievodat care a cuprins ambele versante ale Carpatilor Meridionali), Tara lui Seneslau in stanga Oltului situata intr-o depresiune a Pitestilor, cnezatul lui Farcas in fostul judet Valcea de Mai tarziu si cnezatul lui Ioan in sud estul Olteniei. Sub aspect politic desi exista o anumita autonomie unele capetenii s-au gasit totusi in raport de suzeranitate fata de regele Ungariei astfel ca voievodatul lui Litovoi si a lui Seneslau le-au fost lasate romanilor sa le foloseasca ca si pana atunci urmand sa dea cavalerilor Ioaniti jumatate din veniturile si foloasele lor. Astfel ca Ioanitilor li s-a dat Tara Severinului, cnezatul lui Farcas si cnezaul lui Ioan. Din cuprinsul diplomei mai rezulta odezvoltata viata economica, sociala, militara si religioasa. Din punct de vedere social diploma aminteste de Maiores Terre sau stapanii pamantului si rustici, taranii. Aceste fornatiuni statale s-au dezvoltat continuu in sensul ca au cuprins teritorii din ce in ce mai mari, ca au existat pe intreg teritoriul actual al tarii noastre si ca au fost formatiuni politice independente adica nu au depins de puteri straine. Ius Valahicum sau legea romaneasca - a fost un drept agrar funciar care s-a format in etapa nasterii si dezvoltarii relatiilor feudale si a constituit dreptul aplicat in etapa monarhiei faramitarii feudale cu prelungire si in urmatoarea etapa a monarhiei centralizate fara absolutism. Deci s-a nascut ca obicei al pamantului la romani in obstea sateasca. Institutii ale lui Ius Valahicum Acest drept a trebuit sa reglementeze stapanirea pamantului ceea ce vom defini mai tarziu ca fiind

proprietate funciara. El a consfintit proprietatea obsteasca dar la nivelul de dezoltarea al societatii din secolele X - XIII cand se constata o crestere a proprietatii persoanale. Astfel se vorbeste din nou de maiores terre si rustici. Documentele sarbesti din secolul al XIV-lea amintesc ca taranii romani ce lucrau pamanturile stapanilor era obligati dupa vechiul drept romanesc la zile de munca care erau trei pe an, la darea natura si la slujbe de transport. Este vorba deci de obligatiile specifice raporturilor ce s-au nascut intre stapanii de mosii si taranii care lucrau acest pamant. Referitor la statutul persoanelor datorita inegalitatilor de avere se creeaza o anumita stratificare sociala, adica apare o patura superioara formata din juzi, cnezi, voievozi care sunt sefi militari, au terenuri, incaseaza venituri de la locuitorii satelor, au competenta judecatoreasca si marea parte a locuitorilor care o constituie taranimea libera alaturi de careexista o taranime intr-un inceput de dependenta. Odata cu aparitia acestor categorii sociale iau nastere norme de drept care precizeaza drepturile, privilegiile si indatoririle fiecaruia. Alaturi de justitia traditionala adica cea a oamenilor buni si batrani apare justitia cnezilor si voievozilor. Ius Cnezatus Este o componenta a lui Ius Valahicum si poate fi definit ca un drept de obste cristalizat in jurul rolului si privilegilor unui cneaz caruia i se poate suprapune un drept ce poate fi numit voievodat. Acesti cnezi era capetenii ale obstilor satesti si le-au reprezentat in raporturile cu stapanii de mosii precum si in raporturile cu conducerea politica. Acesti cnezi au un statut juridic bine definit, statut ce a cuprins dupa parerea noastra si atributi judecatoresti. Ius Cnezatus a fost atestat la 3 martie 1363. Acesti cnezi la inceput au fost alesi de catre obste iar cu timpul unii dintre ei au fost confirmati in functii pe perioade mai indelungate si apoi pe viata astfel ca pana la ereditarea in functie de cneaz nu a mai fost decat un pas. In Tranislvania se cunosc doua categorii de cnezi: nobiles cnezi care se apropi de nobili si comunesc cnezi. Acestia au avut atributii economice, fiscale, militare, administrative, judiciare. Atributiile judecatoresti ale cnezilor au constat in dreptul de a judeca in pricini de mai mica importanta si in acelasi timp aveau dreptul A urmari si executarea pedepselor. Dupa documentele poloneze unde au existat sate de romani, satenii erau judecati de catre cneazul lor si numai dupa dreptul romanesc iar cnezii erau judecati de catre stapanul locului cand satul era asezat pe teritorii particulare. Tribunalele orasenesti ii judecau pe cnezi mai ales in procese penale iar cu timpul aceste tribunale orasenesti i-au inlocuit pe cele ale cnezilor. Etapa monarhiei centralizate fara absolutism ( sec. XIII/ XIV- XVIII) In aveasta etapa ca timp istoric de stat tarile romane au fost state feudale. Ca forma de stat in cea mai mare parte Tara Romaneasca si Moldova au fost monarhii centralizate fara a atinge statul absolutismului iar in privinta Transilvaniei etapa voievodatului care se intinde din secolul XV pana in 1341 putem sa o caracterizam ca o etapa a monarhiei centralizate fara absolutism, in timp ce etapa prinicpatului autonom (1541-1691) a fost clar o etapa a monarhiei starilor privilegiate. Etapa pe care au parcurs-o tarile romane au avut ca si caracteristica principala fiintare a lor separata, fiecare cu organizare proprie, insa Tara Romaneasca si Moldova au fost organizate aproape identic, in timp ce in Transilvania, modul de organizare in autonomiile romanesti a trebuit sa infrunte masurile pe care le-a luat cuceritorul maghiar. Organizarea de stat a Tarilor Romane 1. Tara Romaneasca si Moldova Primul organ central este domnul, denumit si voievod si care pana in secolul al XVII-lea a venit la tron pe baza principiului ereditar-electiv, mai apoi fiind ales de catre boieri din randul sau. Dupa instaurarea regimului turco-fanariot s-au utilizat numirea domnitorilor dintre straini. Domnul a fost unicul legiuitor

al tarii, a fost comandantul suprem al armatei, a avut importante atributii administrative si a fost judecatorul suprem in tara. Al doilea organ dupa domn a fost soborul sau sfatul de obste sau adunarea obteasca. Acestea sunt denumirile date unuia dintre organele reprezentative ale oranduirii feudale, care s-a prezentat ca adunare a starilor si care pana in secolul al XVI-lea a avut un caracter voievodal ca si domnia cu atributii politice alegerea domnului si atributii judiciare. Ale treilea organ este sfatul domnesc, este format din boieri mari cu care domnul se consulta in probleme privind carmuirea statului iar numarul membrilor a fost diferit insa cifra pentru cea mai lunga perioada a fost de 12 mari dregatori. Urmatorul organ in conducerea statului este dregatoria. Aceasta s-a caracterizat in primul rand prin lipsa retribuirii banesti, retribuirea dregatorilor facandu-se prin donatii de mosii, acordarea de imunitati. In al doilea rand dregatoria s-a caracterizat printr-o organizare ierarhica, ierarhizare ce a cunoscut o subordonare pe vertical si alta pe orizontal. Pe plan vertical toti dregatorii erau supusi domnului facandu-se apoi o repartizare in dregatori mari si dregatori mici, existand apoi o ierarhizare in cadrul dregatorilor mari. Astfel ca dupa activitate pe care au desfasurat-o, dregatorii mari au fost impartiti in dregatori ai caror activitate a vizat interesele tarii (vornicul, logofatul, vistierul), dregatori care il slujeau nemijlocit pe domn (spatarul, stolnicul, postelnicul) si dregatori teritoriali (banul Craiovei, portarul Sucevei si prclabii). In timpul domniilor fanariote s-au mentinut aproape in totalitate formele vechii organizari. Organizarea de stat in Transilvania Etapa voievodatului Voievodul a fost cel mai inalt demnitar, el trebuia sa fie numit si revocat de catre regele Ungariei. In privinta atributiile voievodul a concentrat in mainile sale activitatea administrativa, judecatoreasca si militara. Voievodul a fost ajutat in conducere de catre adunarile obstesti sau congregatiile. Trebuie sa aratam ca o buna bucata de timp la aceste adunati au participat si romanii si aceasta datorita faptului ca aceste adunari au fost distincte de ale Ungariei si cateodata opuse acestora. Insa dupa 1366 oficialitatea din Transilvania nu mai recunoaste rolul romanilor in congregatii astfel ca tendinta de excludere a romanilor se definitiveaza iar cea mai mare parte a locuitorilor Transilvaniei, poprul roman, este declarat tolerat in propria tara. Voivodul mai este ajutat inafara de aceste adunari si congregatii de catre vice-voievodul care este numit din randul familiarilor acestora de catre voievod si mai este ajutat de catre notarul curtii, judele curtii si protonotarul tarii. Etapa principatului autonom 1. Principele - acesta este organ central ales de dieta si confirmat de turci. Alegerea era pe viata. Principele cand era ales trebuia sa depuna un juramant prin care isi asuma anumite obligatii si anume: respectarea averii si bunurilor nobililor, respectarea legilor tarii si a religilor recunoscute si sa conduca tara cu ajutorul unui sfat compus din cate 7 reprezentanti din fiecare natiune privilegiata. Principele a avut atributii legislative, administrative si a fost judecatorul suprem. 2. Dieta - aceasta este de fapt o dezvoltare pe plan superior a congregatiilor din etapa anterioara. 3. Consiliul intim - a fost compus din cate sapte membri din fiecare natiune privilegiata, numar care s-a modificat de mai multe ori, insa cel mai constant a fost un numar total de 12 membri, iar din 1556 s-a creat un cancelariat, in frunte cu un cancelar. Organizarea local-administrativa

Tara Romaneasca si Moldova Judetul - ca unitate local administrativa in TR s-a dezvoltat din grupurile descendente din obtile teritoriale. Tinutul - au fost unitati care la inceput au depins de o cetate sau de o curte domneasca al carui nume l-au luat de cele mai multe ori. In fruntea acestor unitati s-au aflat trecatori ai puterii centrale cu atributii administrative, judecatoresti si fiscale In Moldova conducerea tinuturilor dependente de cetati a apartinut parcalabilor si starostilor. In secolul XVII numarul judetelor si a tinuturilor a crescut,mastfel ca in fruntea judetelor s-au aflat capitanii de judet, iar tinuturile au fost conduse de catre marii vtafi si prcalabi. In privinta satelor, acestea au fost fie cu populatie libera, fie cu populatie dependenta, astfel ca primele si-au avut organe proprii (juzi si cnezi satesti) in timp in cele cu populatie independenta, conducerea a apartinut proprietarului (domn, biserica sau boier). Transilvania Districtele romanesti - institutii politico-administrative ce nu trebuie confundate cu cnezatele si voievodatele. Deosebirile constau in primul rand in numarul mare de sate cuprinse in districte fata de cnezate si voievodate iar deosebirea cea mai importanta este de continut si anume districtele sunt institutii cu un pregnant caracter politic si administrativ, in timo ce cnezatele si voivodatele sunt institutii cu un pregnant caracter social-juridic. Districtele din Transilvania se pot grupa in trei categorii: 1. Ditricte ce cuprind teritorii vaste 2. Districte concentrare in anumite zone geografice, de obicei in depresiuni mai mari sau mai mici 3. Districte izolate si razlete, raspandite in diferite parti ale Transilvaniei. Sub aspectul organizarii, unele dintre aceste districte au format anumite teritorii sub o singura conducere bucurandu-se de o anumita autonomie de destul de mult timp. Dupa districtele romanesti in Transilvania avem comitatele nobiliare. Acestea sunt organizate ca institututii politico-administrative, ele au fost conduse de un comiten, ajutat de un vice-comiten, si de catre doi juzi nobiliari, alesi de obstea nobililor. Iar din secolul al XVI-lea a aparut notarul in conducerea comitatului, care avea dreptul de a semna actele comitatului. Urmeaza scaunele secuiesti. Acestea sunt organizatii administrativ-juridice ale secuilor, se aminteste de sapte scaune, fiecare condus de doua capetenii proprii, si anume: capitanul scaunal si judele scaunal. Din secolul al XV-lea a aparut un al treilea demniatar, judele regal, cu sarcina de a supraveghea justitia scaunala. Urmeaza scaunele sasesti, sunt institutii administrativ-judiciare, fiecare avand ca organe de conducere un jude regal numit de rege si juzi scaunali numiti de obstea scaunului si care erau subordonati celui regal. Este vorba de Catre opt scaune sasesti care au format o obste cu centrul la Sibiu, condusa de catre congregatia scaunelor sasesti, iar in intervalul dintre congregatii de consiliul orasenesc Sibiu. Normele juridice fundamentale ale sasilor au fist stabilite prin diploma andreiana din 1224, iar mai tarziu au fost elaborate statutele orasenesti ale sasilor, acestea fiind aprobate de catre principele Stefan Bathory. Referitor la orase, in Transilvania acestea au fost bine dezvoltate, detin o autonomie insemnata, iar conducerea era formata din primari si consiliul orasenesc. In Tara Romaneasca si Moldova inalnim o organizare similara a oraselor, conducerea fiind formata din

primari si 12 consilieri denumiti pargari. Activitatea judecatoreasca In Tara Romaneasca si Moldova, in fruntea instantelor de judecata a fost domnul, ca judecator suprem si care a avut o competenta generala. Al doilea organ de judecata a fost constituit din dregatori. Cu timpul transformandu-se in sprijinitorii puterii centrale, acestia au primit de la domni tot mai multe si mai insemnate atributii jucatoresti. Au mai avut drept de judecata boierii asupra taranilor aserviti, obstea prin reprezentantii ei asupra taranilor liberi si organele orasenesti. In etapa voievodatului Transilvaniei, in funtea ierarhiei jucatoresti a stat voievodul, ainarile obstesti au capatat in secolul al XV-lea un rol important in domeniul justitiei iar ultima instanta ca instanta de Apel a fost curte regala. A mai fost cunsocuta de asemenea instanta senioriala, cu drept de judecata asupra taranilor dependenti, au mai fost cunoscute apoi scaunele de judecata ale comitatelor,male districtelor romanesti si cele din scaunele secuiesti si sasesti. In etapa principatutului autonom, nu au avut loc schimbari fundamentale in cadrul instantelor inferioare de judecata. Insa dupa statutele si cosntitutiile Tarii Fagarasului, au existat doua categorii de instante: 5 scaune inferioare, fiecare era compus din 12 boieri asesori si un notar cu competenta in pricinile civile ale oamenilor liberi si ale taranilor dependenti si scaunul superior compus din 12 boieri, un notar si doi juzi nobiliari alesi de obstea nobililor, prezidat de catre capitanul cetatii, avand competenta civila si penala pentru boieri si negustori precum si ca instanta de apel pt pricinile judecate in scaunele inferioare. Forul suprem de Judecata era tabla principelui, prezidata de catre judele curtii si compusa din jurati nobili alesi de principe sau de dieta. Dieta era instanta care judeca crimele de inalta tradare.forul suprem de judecata pentru membrii clasei dominante, era tabla regala. Dreptul civil Proprietatea si dreptul de proprietate In oranduirea feudala dreptul de Proprietate a prezentat doua aspecte distincte: Proprietatea feudalului ca proprietate completa asupra mijloacelor de productie in general si asupra pamantului in special Proprietatea producatorului direct, fie ei tarani liberi care au avut pamant fiindu-le dat in folosinta, iar in stapanire mijloacele se productie Proprietatea feudala in functie de titlul de dobandire Proprietate mostenita Proprietate donativa Proprietate obtinuta prin diferite acte juridice (vanzare-cumpararae, schimb) Proprietate obtinuta prin succesiune Proprietate obtinuta prin defrisari, deseleniri ale pamantului necultivabil Dupa titularul dreptului de proprietate

Proprietate domneasca Proprietatea stapanilor feudali Proprietatea orasenilor Proprietatea taranilor liberi Proprietatea mostenita Se mai numea si ocina. Aceasta s-a format in etapa nasterii si dezvoltarii relatiilor feudale si a conferit titularului drepturi depline. Domnul a putut sa-si insuseasca aceasta proprietate in caz de tradare. Proprietatea donativa A fost in Tara Romaneasca si Moldova o creatie a domniei, iar dupa domnii, imitandu-i au procedat si marii feudali, care prin danii si-au creat si slugile lor. Proprietatea s-a mai mostenit prin acte inter vigos si mortis causa. In Transilvania au fost aceleasi moduri de dobandire a proprietatii la care se adauga si prescriptia, insa termenele prevazute pentru dobandirea proprietatii prin scurgerea timpului difera dupa titularul proprietatii avantajandu-i pe exploatatatori. Astfel prescriptia pentru bunurile si drepturile de mosie regesti,nse implineste in 100 de ani, cuprivire la bunurile bisericilor in 40 de ani, ale nobililor in 32 si ale orasenilor in 12 ani. Prescriptia in cazul satenilor se implineste intr-un an si o zi. Din punct de vedere al titularului dreptului de proprietate amintim pentru Tara Romaneasca si Moldova, proprietatea domneasca, inafara faptului ca domnul avea dreptul suprem de proprietatea asupra intregului teritoriu al tarii si anume, acel dominium eminents, el a mai avut dominium utile (dreptul de prop asupra terenurilor pentru vanat, pescuit, mosiile confiscate pentru tradare) si domeniul personal adica proprietatea sa ca boier. In etapa voievodatului Transilvaniei, regele Ungariei avea dominium eminents, dominium utile ( adica pamanturile acaparete de La taranii liberi care au locuit in jurul cetatilor) si proprietatea sa personala. A doua forma a proprietatii dupa titular este proprietatea stapanilor feudali. Acesata proprietate a apartiunut boierilor si mitropolitului tarii, episcopiilor si manastirilor in Tara Romaneasca si Moldova, nobililor si fetelor bisericesti, manastirilor in Transilvania. Acesata proprietate s-a format prin mostenire si danie. Manastirile nu au avut decat proprietate donativa. In legatura cu aceasta proprietate sau cu domeniul feudal se mai pot face unele precuzari. Este vorba de obligatiile stapnilor feudali, adica obligatia militara pe langa cea de fidelitate. Pentru boierii care au avut proprietate donativa, numarul obligatiilor a fost mai mare, iar tradarea savarsita de un vasal, se pedepsea printre altele cu confiscarea averii. A doua problema este cea a imunitatii. Imunitatea a fost in feudalism un privilegiu acordat de catre sefulbstatului unui boier sau unei biserici, prin care s-a interzis slujbasilor domniei sa-si exercite atributiile asupra domeniilor care apartineau acestor stapani feudali. Imunitatea s-a manifestat prin scutiri admistrativ-fiscale, adica erau scutiti de dari si slujbe, judecatoresti, comerciale, insa prin actul de imunitate nu s-au acordat scutiri de obligatii militare. Aceasta imunitate s-a aordat prin acte aparte, insa au fost cuprinse si in acte de danie sau de recunoastere a dreptului de proprietate. Se presupun ca ar fi existat o formula tip folosita de caneclariile domnesti care sa cuprinda toate scutirile acordate. Proprietatea taranilor liberi In principal proprietatea indivizata caracterizata prin aceea ca valorificarea ei nu s-a facut prin

exploatarea muncii altor persoane. De asemenea in cadrul obstiilor s-au inmultit tranzactiile intre tarani iar feudalii au facut totul pentru a deveni copartasi pentru ca pe aceasta calevsa se poata folosi de dreptul de preemtiune (dreptul fiecarui copartas de a dispune de partea ce i se cuvine din hotarul comun, de dreptul de precumparare si rascumparare din partea celoralalti debalmasi). Persoane si familie Referitor la persoane tuturor locuitorilor li s-a recunoscut calitatea de persoana (capacitatea juridica), dar aceasta recunoastere s-a bazat pe consacrarea inegalitatii consecinta a ilegalitatii sociale. Criteriul de Apreciere a capacitatii juridice in feudalism a fost pozitia sociala si numai in subsidiar varsta, sexul, neamul. Astfel ca clasa stapanitoare, boierii si nobilii, s-au bucurat de totala ocrotire a dreptului insa neuniform, neavand cu totii aceasi pozitie economico-sociala. Bineinteles ca situatia celor exploatati a fost opusa situatiei clasei stapanitoare, astfel ca iobagii au avut o capacitate juridica determinata de faptul ca aveau o anumita proprietate, insa capacitatea lor a fost limitata. In primul rand ei nu au avut drepturi politice si in al doilea rand capacitatea lor a fost ingradita de dreptul de proprietate incompleta a stapanului asupra lor. Familia La baza familiei a stat casatoria, precedata de logodna. Pentru aceasta se cereau consimtamantul celor ce urmau a se casatori si consimtamantul parintilor. Casatoria s-a celebrat public, in fata autoritatii bisericesti, iar conditiile pentru casatorie erau urmatoarele: varsta (14 ani pt baieti si 12 ani pentru fete), consimtamantul celor ce urmau sa Se casatoreasca inclusiv al parintilor. Raporturile create dupa casatorie erau dominate de regula superioritatii barbatului. Zestrea i-a apartinut femeii ca proprietate, insa a fost administrata de sot, dupa obligatia ca la desfacerea casatoriei sa-i fie restituita daca femeia nu a fost vinovata. In Transilvania, dreptul scris a reglementat dreptul de dispozitie al sotilor, adica ambii aveau libera putere de a face un act vesnic cu privire la toate drepturile lor de mosie. Dreptul scris a mai reglmentat si dotalitium (bunurile date femeii de catre sot si darurile de nunta indiferent de unde au provenit, reveneau femeii la desfacerea casatoriei. In privinta raporturile dintre parinti si copii puterea tatului nu a fost absoluta iar toate drepturile si obligatiile aveau un anumit caracter de reciprocitate. In dreptul feudal au mai existat si unele institutii care au creat raporturi de familie (adoptia, infratirea si tutela), iar mijloacele de stingere a raporturilor de familie si a celor afiliate lor, au fost moartea (care a stins raportul rezultat din casatorie atat intre soti cat si intre parintele decedat si copiii sai), deschizand astfel succesiuneanfie in conditiile legii fie pe baza actului de ultima vointa a defunctului. Divortul - mijlocul de desfacere a casatoriei si la o serie de raporturi create prin casatorie Obligatii si contracte Izvoarele obligatiilor au fost: Contractul si elictul In aceasta etapa se cunosc urmatoarele contracte: 1. Contractul de vanzare - cumparare a carui elemnete au fost: obiectul care consta din pamant, case, persoane, pravalii; pretul care de regule era din bani dar si din natura Consimtamantul partilor 2. Contractul deimprumut - aparut insotit din dobanzi, astfel ca a inceput sa se dezvolte capitalul camatateresc

3. Contractul de schimb - acesta a avut ca obiect mai ales proprietate funciara dar si alte bunuri si ropi 4. Contractul de inchiriere - acesta a avut ca obiect mai intai inchirierea de case in mediul urban si apoi inchirierea fortei de munca Pentru aceasta etapa, legat de aceste contracte se mai cunosc si garantiile, care puteau s afie reale (zlogul) sau persoanale (chezasia). Dreptul scris a mai reglementat raspunderea civila sub forma raspunderii contractuale si a raspunderii delictuale. Succesiunea 1. Succesiunea legala In Tara Romaneasca si Moldova, categoriile de succesori legali au fost: Descendentii - mostenitorii directi ai defunctului, insa se aplica diferit: in Tara Romaneasca se aplica principiul masculinitatii, iar in Moldova fetele venea la mostenire in mod egal cu baietii. Ascendentii Colateralii In lipsa urmasilor averea defunctului trecea domniei. In aceasta perioada succesiunea se facea fie prin buna invoiala, fie pe cale judecatoreasca. In Transilvania erau aceleasi reguli cu privire la succesiunea legala si la categoriile de mostenitori, insa dreptul scris aplicat in Transilvania a reglementat mai amplu succesiunea lagala, in special succesiunea nobililor, iar atunci cand s-a facut referire la succesiunea iobagului, acestea s-a facut prin prisma intereselor stapanilor. Tripartitul lui Werbotzi, bunurile care umau sa faca obiectul succesiunii se puteau imparti in: 1. Bunuri mostenite din care imobilele reveneau fiilor 2. Bunuri dobandite - acestea se transmiteau numai baietilor 3. Bunuri cumparate - se puteau transmite celuilalt sot daca figura in actul de vanzare-cumparare 4. Bunuri donative - in anumite conditii se puteau transmite si femeii 5. Bunuri dobandite prin schimb - se mosteneau numai de catre barbati Referitor la sotia supravietuitoare, mostenea toate bunurile mobile ale sotului, daca nu existau mostenitori directi sau in testament. De asemenea putea locui si sa se foloseasca de avere pana la o noua recasatorie. Referitor la succesiunea iobagului, acesta daca nu avea urmasi directi, putea sa faca testament pentru bunurile mobile, iar cele mostenite de la ai sai, adica imobilele, treceau la stapanul de mosie; daca a murit fara sa lase testament toate bunurile mobile si imobile treceau la stapanul de mosie. 2. Succesiunea testamentara In Tara Romaneasca si Moldova se numea "se lasa cu limba de moarte". Aceasta se facea in scris sau oral. Testamentul scris se facea in fata donnului iar cel oral in fata martorilor.

Conditiile pentru valabilitatea testamentului Pentru testator, in primul rand varsta (12 ani pentru fete, 14 ani pentru baieti), sa aiba capacitatea de a testa si sa aiba calitatea de proprietar. Pentru beneficiar, in primul rand sa existe ca persoana, in al doilea rand sa nu fi avut o atitudine condamnabila fata de testator si sa nu fi incercat vreun mijloc necinstit de obtinere a testamentului. Dreptul penal Infractiunea Potrivit dreptului cutumiar si a celui scris, constatam doua feluri de infractiuni: 1. Infractiuni mari - in cadrul infractiunilor mari putem considera: A. Tradarea domnului B. Nesupunerea la porunca domneasca C. Infractiuni indreptate impotriva proprietatii (furtul, talharia) D. Infractiuni indreptate impotriva persoanei, a vietii si integritatii corporale (omorul, vatamarea corporala) E. Infractiuni impotriva moralei si a religiei (violul, adulterul, rapitul de femei) F. Nerespectarea conoanelor bisericest 2. Infractiuni mici (vini mari si vini mici) - restul infractiunilor In Transilvania dupa tripartitul lui Werbotzi, infractiunile erau impartite in: A. Vina tradari B. Infractiuni supuse pedepsei capitale C. Fapte de mica silnicie Pedeapsa Aceasta institutie s-a caracterizat prin natura de clasa pronuntata si caracterul brutal-barbar. Astfel ca la fapta legala pedeapsa era diferita, in functie de clasa sociala din care facea parte infractorul si victima. Pentru boieri exista si posibilitatea rascumpararii pedepsei, iar suma de bani platita se numea gloaba. Referitot la aspectul brutal-barbar, pedepsele corporale au fost foarte crude. Pedeapsa capitala s-a realizat prin tragere in teapa, taierea capului, turnarea de plumb topit in gura, in urechi, ingroparea de viu iar pedepsele corporale au constat in schilobiri, torturi, batai. Pedepsele pecuniare au constat in plata unor sume de bani sau in darea unui numar de vite. In cazul tradarii nu se facea deosebire de clasa. Alte institutii ale acestei ramuri de drept au fost: Tentativa Recidiva Complicitatea

Tainuirea Procedura de judecata Ca si caracteristici principale ale procedurii de judecata se cunoaste: formalismul in anumite ritualuri religioase Prerogativele largi ale judecatorilor pentru apararea inetereselor stapanilor feudali Procesul s-a desfasurat in fata instantei competente dupa conceptia feudala. Procesul incepe printr-o jalva (actiunea intentata de reclamant) urmata de o contra-jalva depusa de catre parat in cadrul procesului. Probele in procesul feudal erau: orale, scrise, urme materiale si probe preconstituite. Probele orale - marturia, cojuratoria (trebuia sa fie minim 6 cojuratorii), juramantul (utilizat mai ales in procesul de utilitate) Ele se deosebeau prin faptul ca cojuratorii nu depuneau marturie in legatura cu obiectul procesului, ci in legatura cu verdicitatea celor spuse de parte care i-a adus. Influenta religioasa s-a manifestat prin acele carti de blestem care insoteau marturiile si juramantul Probele scrise - au fost folosite in general de catre membrii clasei stapanitoare. Probele preconstituite - sunt fapte care aveau loc anterior pentru a fi utilizate la nevoie ca probe. Neprezentarea la proces echivala cu pierderea procesului. Instanta isi incheie activitatea printr-o hotarare care poate sa fie apelabila in anumite conditii la un for superior. Astfek au fost cunoscute zavesca si hieria. Zavesca - este legatura pe care a facut-o cel ce a pierdut procesul prin a plati domnului o suma de bani pentru a se relua procesul Hieraia - este suma de bani platita de cei ce au castigat procesul pentru a li se asigura dreptul castigat prin hotarare. Toate aceste proceduri au constituit o sursa de venit pentru visteria statului. Statul si dreptul in etapa monarhiei centralizate cu absolutism si a inceputurilor unor principii moderne in organizarea de stat Aceasta etapa se intide de la sarfistul secoului XIX pana in 1859 - 1860. Tipul istoric de stat - feudal Forma de stat - in toate cele trei tari romane a fost instaurata monarhia de tip absolutist. Ea a imbracat diverse forme dar in toate cazurile a impus transformarea nobilimii in functionari publici, a mai impus unificarea sistemului juridic, desfiintarea barierelor vamale interne, formarea unei aramte permanente si dominatia curtii asupra intregii vieti politice a tarii. Monarhia de tip absolutist a cunoscut intr-o prima perioada forma regimului politic fanariot in Moldova

si Tara Romaneasca, iar in Transilvania i-a corespuns regimul politic iosefinist urmat apoi de regimul parlamentar. Regimul politic fanariot s-a caracterizat prin intarirea puterii centrale cu ajutor turcesc. Regimul iosefinist isi propunea in principal reforme in spirit iluminist. Initiata de Iosif al II-lea acestea nu urmareau inlaturarea vechii oranduiri, ci consolidarea acesteia prin promovarea fortelor productive. Organizarea puterii centrale 1. Seful statului In Tara Romaneasca si Moldova - domnul insa oada ce apare regimul fanariot domnitorul este numit dintre straini, asfel ca domnii fanarioti erau numiti direct de catre poarta, din randul familiiilor grecesti bogate si influente care se aflau in slujba sultanului. Din anul 1802 Poarta a acceptat propunere Rusiei de a renunta la schimbarea la intervale foarte mici a domnitorilor si agarantat domnia pe 7 ani. Divanul - cu rol consultativ In Transilvania dupa instaurarea regimului habsburgic, imparatul de la Viena si-a asmuat si titlul de principe, iar celui mai inalt dregator politic i-a acordat denumia de simplu guvernator. Dieta propunea mai multi candidati pentru aceasta functie, insa curtea de la Viena numea pe unul dintre ei fara a tine cont de numarul voturilor date de dieta. Regulamentele organice din 1831 - 1832 prevedeau ca domnul sa fie ales pe viata de catre obsteasca adunare extraordinara dint marii boieri cu o varsta minima de 40 de ani. Adtfel ca domnia devine eligibila, viagera si aristrocratica. Domnul a fost ajutat de un aparat in care dregatoria a ramas pana la Regulamentele Organice cea mai inalta slujba dupa domnie. Dregatoria a fost salariata si in acelasi timp s-au inmultit dregatoriile. Regulamentele Organice aduc noi schimbari, astfe ca dregatoria a decazut mentinandu-se numai 6 mari dregatori. S-a creat sfatul administrativ format din trei minstri sub presedentia marelui vornic iar hotararile adoptate de catre acest sfat trebuiau sa fie aprobate de catre domn. Sub presedentia domnului, a functionat sfatul ministrilor convocat pentru examinarea problemelor importante ale tarii. In Transilvania guvernatorul era ajutat de catre un gubernium care era alcatuit din 12 consilieri. Habsburgii au infiintat la Viena si o cancelarie aulica institutie prin care curtea imperiala isi exercita autoritatea atat asupra guvernatorului cat si a guberniumului.

Regulamentele Organice au creat doua organe cu caracter reprezentativ: 1. Adunarea obsteasca extraordinara - compusa din 190 de membri in Tara Romaneasca si 132 in Moldova 2. Adunarea obsteasca obisnuita - compusa in Tara Romaneasca din 42 de membri, iar in Moldova din 35 de membri numiti din randul boierilor. In cadrul acestei adunari au existat si membri de drept cum ar fi Mitropolitul si Epsicopul. Organizarea admisnistrativa In Tara Romaneasca si Moldova s-au mentinut vechile unitati judetul si tinutul insa de acuma au fost impartite in in plase sau plaiuri si ocoale. Plasele in Tara Roamaneasca au fost conduse de zapcii, la munte s-au numit plaiuri si au fost conduse de vatafi. Tinuturile din Moldova au fost conduse de doi ispravnici iar ocoalele au fost conduse de catre ocolasi. Orasele aveau o conducere proprie. In fruntea acestora se aflau inalti dregatori care purtau diferite denumiri. In orase a aparut ca organ auxiliar al acestora epitropia orasului/ targului, foramata din boieri si negustori numiti de catre domni. Prin Regulamentele Organice s-a creat sfatul orasenesc care era compus din cinci membri, iar presedintele sfatului a fost desemnat de adunarea obsteasca, iar guvernul a numit pe langa fiecare sfat un comisar pentru apararea intereselor statului. In Transilvania au existat 11 comitate, 2 districe, 7 - 8 scaune secuiesti, 9 scaune sasesti iar in Banat 9 districte. In Transilvania in furntea unitatilor administrative se gaseau comitii, vice-comitii si juzii in comitate si juzi scaunali si regali in scaunele secuiesti si in cele sasesti. Organizarea judecatoreasca In cadrul masurilor luate de Constantin Mavrocordat a avut loc o reforma a justitiei, efectuate in 1730 - 1731 in Tara Romaneasca si 1741 - 1743 in Moldova, instituindu-se ispavnici si judecatoria de judet, divanul domnesc si divanul extraordinar. Se creeaza o categorie de judecatori de profesie, salariati de catre stat, randuiti pe langa fiecare ispravnicie, putand judeca si in lipsa ispravnicilor ceea ce poate fi considerat ca un inceput de separare a puterilor. In perioada urmatoare se trece la organizarea unui organ judiciar, format din marii boieri, realizat in Moldova in 1771 ca departamentul judecatii. Tot in aceasta perioada Alexandru Ipsilanti prin hrisovul din 1775 inclus in pravilniceasca condica, organizeaza instante de diferite grade. Si anume, la nivel de judete efectuate de ispravnici, la nivel central un departamentul civil si unul penal cu judecatori, o instanta pentru marii boieri si cu grad suprem divanul domnesc.

Institutiile juridice din aceasta perioada: Izvoarele dreptului: Marile coduri elaborate in aceasta perioada cuprind unele reglementari si dispozitii noi, adica norme juridice destinate sa ocroteasca raporturile sociale in curs de infiintare. Dintre aceste legi amintim:

1. Pravielniceasca condica a domnitorului Alexandru Ipsilanti din anul 1780, 2. Manualul lui Domici 1814, 3. Codul Calimah 1817 4. Legiuirea Caragea 1818.

Pravielniceasca condica: Este data in 1780 de domnul Alexandru Ipsilanti. A avut ca sursa de inspiratie obiceiul pamantului si legiuirile bizantine. In aceasta condica se prevede ca claca impusa locuitorului de pe mosia altuia a fost fixata la 12 zile pe an, putand fi convertita si in bani. Iar pijma s-a mentinut la 1/10 la toate produsele agricole. Aceasta lege a cuprins reglementari precise in legatura cu monopolurile semioriale. Astfel ca nici un clacas nu avea voie sa vanda vin sau rachiu pe mosie fara voia stapanului. Referitor la mostenire, legea prevede dispozitii cu privire la aplicarea principiului masculinitatii si la dreptul de mostenire al stapanului asupra bunului clacasului sau. Codul carimah Acesta a fost promulgat de domnul tarii: Scarlat Carimah, printr-un Hrisov in 1817. Astfel ca Scarlat Carihmat i-a insarcinat pe Anania Huzanos si Cristian Flethenmater cu traducerea imparatestilor pravile. La redactarea codului s-a tinut seama de cele mai noi coduri europene si in primul rand, de codul civil austriac din 1817. S-au avut in vedere si obiceiul panamtului , precum si legiuirile bizantine in special bazilicalele. Codul are 3 parti:

1. Pentru drictul persoanelor (dreptul persoanelor) 2. Pentru drictul lucrurilor, cu 2 sectiuni si anime, realnice dricturi si personalice dricturi 3. Pentru inmarginirile ce privesc catre drictul persoanelor dimpreuna si a lucrurilor.

Codul mai are o introducere si 2 anexe si anume anexa pentru randuiala concursului creditorilor si anexa a 2-a pentru licitatie dupa obiceiul pamantului. In cod exista o serie de reglementari noi in materia obligatiilor. Se vorbeste despre condamnarea robiei, insa s-a oprit la condamnarea teoretica pentru ca nu a desfiintat-o. Un alt cod important in aceasta perioada este Legiuirea Caragea. Aceasta este redactata din porunca domnului tarii Ion Caragea de catre 2 boieri Atanasie Hristopol si Nestor la care li s-au adaugat Constantin si Ionita Balaceanul. Aceasta a fost aprobata de catre sfatul de obste in 1817 (s-a intrat efectiv in vigoare in 1818). Pentru redactarea acestei legiuiri au avut ca sursa de inspiratie basilicalele, obiceiul pamantului, previelniceasca condica si codul civil francez din 1804. Legiuirea are 6 parti:

- Pentru persoane - Pentru lucruri miscatoare si nemiscatoare - De obste pentru tocmei - Pentru daruri - Pentru vin - Pentru ale judecatilor

Conform acestei legiuiri, persoanele erau impartite dupa situatia lor sociala, in slobozi, robi si sloboziti.

Datoriile clacasilor erau mult mai apasatoare decat in pravielniceasca condica, adica la cele 12 zile de claca s-au mai adaugat o zi la plug si un car de lemne. De asemenea s-a legalizat dijma la pogoni. Patrunderea spiritului modern in opera de legiferare se vede de asemenea si in cuprinsul unor legi aparte pe ramuri de drept, astfel: In domeniul penal, avem Condica Criminala a Moldovei (1820-1826), Condica Criminala a lui Barbu tirbei din Tara Romaneasca (1850-1852). In domeniul comercial s-a tradus codul comercial francez din 1807. In domeniul militar a aparut asezamantul ostasesc pentru straja pamanteasca a valahiei in 1832. In Transilvania un izvor de drept de larga aplicare, l-au constituit in epoca habsburgica hotararile dietei, dintre care cele mai importante au fost: Articuli Loverales in 1744-1748 si Articuli Provizionales 1791-1792, la care se adauga o bogata legislatie austriaca de ramura civila, penala, financiara si comerciala. Dreptul civil in aceasta perioada: Familia La baza familiei a stat casatoria care a fost precedata de logotna care in conceptia codului calimah a fost desavarsita (care a avut valoare) si nedesavarsita. Logotna desavarsita nu se putea face inaintea implinirii varstei de 14 ani la baieti si 12 ani la fete, iar cea nedesavarsita inaintea implinirii celui de-al 7-lea an. Casatoria a fost supusa la o serie de conditii, adica nu se puteau casatorii slobozii cu robii, crestinii cu necrestinii si nevarstnicii fara consimtamantul parintilor. In privinta desfacerii casatoriei, legislatia etapei a stabilit sarcini sau motive atat in sarcina femei cat si a barbatului. In ceea ce priveste zestrea intervin unele schimbari in sensul ca ea se pierdea in cazul adulterului sotiei, iar aceasta putea fi inchisa la manastire. In caz de deces dupa codul calimah in lipsa copiilor toata dezstrea ramanea barbatului. Legiuirea caragea nu da barbatului decat din zestrea femeii si nu admitea inchidereai ei la manastire in caz de adulter. In privinta raporturilor dintre soti a fost reglementata raspunderea personala in cazul raspunderii civile si penale. In privinta raporturilor dintre parinti si copii, codul calimah a fixat pentru parinti obligatii cresterii educarii si pregatirii profesionale a copiilor. Au fost reglementate de asemenea tutela si curatela in sprijinul ocrotirii minorului. In privinta infierii s-au stabilit conditiile in care aceasta s-a realizat, precizandu-se ca raporturile dintre infietori si infiat erau aceleasi ca intre parinti legitimi si copii lor. Obligatiile: Izvoarele obligatiilor au fost: -legea -contractul -delictul. Contractele au fost clasificate in scrise si nescrise, iar codul calimah le-au mai clasificat in unilaterale si bilaterale. Conditiile de valabilitate pentru incheierea contractelor:

1. Bunul sa fie in proprietatea partilor contractante 2. Consimtamantul neviciat al partilor 3. Lucrul sa fie in circuitul comercial

Contractele cele mai importante pentru aceasta perioada au fost: - contractul de vanzare-cumparare - de locatiune - de imprumut - de societate - de schimb - de depozit In legatura cu contractul de vanzare-cumparare s-a stabilit ca acesta se putea face in scris sau verbal, cu mentiunea ca imobilele si robii se puteau vinde numai prin contract scris. Momentul incheierii contractului a fost stabilit de codul calimah ca fiind momentul predarii lucrului. In legatura cu acest contract s-a introdus o procedura obligatorie bazata pe publicitatea controlata de catre stat. S-a stabilit ca publicitatea era obligatorie in cazul de vanzare intre rude sau intre rzei. Un alt contract important ar fi contractul de imprumut. Conditiile de valabilitate pentru acesta au fost: forma scrisa, inscrierea numelui partilor si prezenta a 3 martori. Legiuirea caragea prevede ca femeia maritata nu putea contracta un imprumut fara autorizatia sotului ei. Contractul de inchiriere: Acesta s-a dezvoltat mult cunoscundu-se si arenda mosiilor. Codul calimah a reglementat inchirierea imobilelor. Au mai fost reglementate in materie de contracte si garantiile (zalogul si chezia). Succesiunea Succesiunea legala: Cu privire la deschiderea succesiunii codul calimah a reglementat ca si moartea civila a dus la deschiderea succesiunii. Referitor la mostenirea regala s-au mentinut cele 3 clase de mostenitori si anume: descendenti, ascendenti si colaterali. In Tara Romaneasca s-a aplicat principiul masculinitatii. Legislatia etapei s-a ocupat de mostenirea caminurilor. Pravielniceasca condica a stabilit ca partea barbateasca trecea inaintea celei femeiesti, in linie coboratoare pana la nepoti de feciori, iar numai in lipsa barbatilor caminul se mostenea de femei. Mostenirea vacanta revenea statului. Mostenirea testamentara: A fost reglementata atat forma scrisa cat si verbala a testamentului, iar prin testament se puteau institui mostenitori si se puteau face dezmosteniri stabilindu-se cu atentie cazurile cand se puteau dezmosteni. Referitor la rezerva succesorala pravielniceasca condica a stabilit ca parintii si copii iau din averea mortului a 3-a parte. Dupa manualul lui Donici obligatia tatalui a fost de a lasa daca avea pana la 4 copii 1/3 din averea sa, iar pentru mai multi copii . Dreptul penal: Infractiunea: Principiile ce guverneaza regimul infractiunilor si pedepselor se mentin in toate cele 3 tari romane. Legiuirea Caragea a facut un pas inainte vorbind despre omorul cu premeditare si fara premeditare. Infractiunile noi specifice acestei etape, sunt:

1. Abuzurile slujbasilor 2. Infractiuni comise pentru folosirea dovezilor in proces 3. Traficul de influenta

4. Dezvoltarea comertului a determinat incriminarea sustragerii de la achitarea creantelor Condica criminaliceasca din Moldova a denumit toate infractiunile crime si a clasificat faptele criminale in:

1. Fapte pricinuitoare de tulburarea linistii si sigurantei obstesti (ex: razvratirea) 2. Fapte pricinuitoare de vatamare corporala

De asemenea in aceasta etapa s-a dat o atentie deosebita infractiunilor contra stapanirii si a domnului si in acest caz pedeapsa era capitala. De asemenea condica criminaliceasca a reglementat si prescriptia in penal. In legatura cu pedeapsa s-au mentinut pedepsele feudalismului (bataia, mutilarile), iar in stabilirea pedepsei si in aceasta etapa s-a mentinut discriminarea dupa starea sociala. Procedura de judecata: Aceasta cunoaste un progres insemnat. Prin pravielniceasca condica s-a trecut la judecarea separata a faptelor civile penale comerciale. Deasemena s-a stabilit ca nimeni sa nu fie arestat fara o porunca domneasca sau fara o hotarare judecatoreasca. In Moldova manualul lui Donici reglementeaza intr-un sistem unitar procedura de judecata, ocupandu-se de judecatori, avocati si partile in proces. Regulamentul organic din 1838reglementeaza pentru prima oara principiul separatiilor puterilor in stat si organizeaza noi instante de judecata. In Tara Romaneasca in sec al 18-lea apar instante si proceduri noi de judecata, astfel ca Alexandru Ipsilanti infiinteaza in 1775 un condicar de judet, iar prin pravielniceasca condica se introduc instante speciale, precum si institutia avocaturii. In Transilvania diploma leocoldina din 1691 reglementeaza instantele si normele de judecata stabilind ca instanta superioara , instantele inferioare si procedurile de judecata vor ramane neschimbate, pastrandu-se insa dreptul de apel la imparat la problemele mai importante. Statul si dreptul in etapa monarhiei centralizate cu absolutism si a inceputurilor unor principii moderne in organizarea de stat Aceasta etapa se intinde de la sfarsitul sec XVIII pana in 1859-1860 Tipul istoric de stat a fost in aceasta perioada de stat. Ca forma de stat in toate cele 3 tari romane a fost instaurata monarhia de tip absolutist. Ea a imbracat diverse forme dar in toate cazurile a impus: Transformarea nobilimii in functionari publici unificarea sistemului juridic desfiintarea barierelor vamale interne formarea unei armate permanente dominatia curtii asupra intregii vieti politice a tarii. Monarhia de tip absolutist a cunoscut intr-o prima perioada forma regimului politic fanariot in Moldova si Tara Romaneasca iar in Transilvania i-a corespuns regimul politic iosefinist urmat apoi de regimul parlamentar. Regimul politic fanariot s-a caracterizat prin intarirea puterii centrale cu ajutor turcesc. Regimul iosefinist isi propunea in principal reforme in spirit iluminist initiate de Iosif al II-lea acestea nu urmareau inlaturarea vechii oranduiri ci consolidarea acesteia prin promovarea fortelor productive.

Organizarea puterii centrale Primul este seful statului.In Tara Romaneasca si Moldova a fost in aceasta perioada Domnul insa o data cu aparitia regimului fanariot domnitorii sunt numiti dintre straini. Domnii fanarioti erau numiti direct de catre poarta, din randul famililor grecesti bogate si influente care se aflau in slujba sultanului. Din anul 1802 poarta a acceptat propunerea de a renunta la schimbarea la intervale foarte mici a domnitorilor si a garantat domnia pe 7 ani. Urmatorul organ a fost Ivanul dar care a avut un rol consultativ. In Transilvania dupa instauratea regimului habsburgic imparatul de la Viena si-a asumat si titlul de principe, iar celui mai inalt dregator politic i-a acordat denumirea de simplu guvernator. Dieta propunea mai multicandidati pt aceasta functie, insa curtea de la Viena numea pe unul dintre ei fara a tine cont de nr voturilor date de dieta. Regulamentele organice din1831-1832 prevedeau ca domnul sa fie ales pe viata de catre obsteasca adunare extraordinara dintre marii boieri cu o varsta minima de 40 ani. Domnia devine eligibila, viagera si aristocratica. Domnul a fost ajutat de un aparat in care dregatoria a ramas pana la regulamentele organice cea mai inalta slujba dupa domnie. Dregatoria a fost salariata si in acelasi timp s-au inmultit dregatoriile. Regulamente organice aduc noi schimbari astfel ca dregatoria a decazut mentinandu-se numai 6 mari dregatori, s-a creat sfatul administrativ format din 3 ministrii sub presedentia marelui vornic iar hotararile adoptate de catre acest sfat trebuiau sa fie aprobate ca catre domn. Sub presedentia domnului a functionat sfatul ministrilor convocat pt examinarea pb importante ale tarii. In Transilvania guvernatorul era ajutat de catre un gubernu care era alcatuit din 12 consilieri. Habsburgii au infiintat la Viena si o cancelarie aulica , institutie prin care curtea imperiala isi exercita autoritatea atat asupra guvernatorului cat si a guvernului. Regulamentele organice au creat doua organe cu caracter reprezentativ: 1. Adunarea obsteasca extraordinara compusa din 190 de membrii in Tara Romaneasca si 132 in Moldova 2. Adunarea obsteasca obisnuita compusa in Tara Romaneasca din 42 membrii in Moldova din 35 membrii numiti din randul boierilor. In cadrul acestei adunari au existat si membrii de drept cum ar fi mitropolitul si episcopul. Organizarea administrativa In tr si moldova s-au mentinut vechile unitati si anume judetul si tinutul insa de acuma au fost impartite in clase sau plaiuri si ocoale. Clasele in T.R au fost conduse de zapcii , la munte s-au numit plaiuri si au fost conduse de vatafi. Tinututirle din Moldova au fost conduse de doi ispravnici iar ocoalele au fost administrate de ocolasi.Orasele aveau o conducere proprie in fruntea acestora se aflau inalti dregatori care purtau diferite denumiri. In orase au aparut ca organ auxiliar al acestora epitropia orasului sau targului formata din boieri si negustori numiti de catre domni.Prin regulamentele organice s-a creat sfatul orasenesc care era compus din 5 membrii iar presedintele sfatului a fost desemnat de adunarea obsteasca iar guvernul a numit pe langa fiecare sfat un comisar pt apararea intereselor statului. In Transilvania, au existat 11 comitate, doua districte, 7-8 scaune secuiesti, 9 scaune sasesti iar in Banat 9 districte.

In Transilvania, in frunetea unitatiilor administrative se gaseau comitii, vicecomitii si juzii in comitate, si juzi scaunali si regali in scaunele secuiesti si in cele sasesti. Organizarea judecatoreasca - in cadrul masurilor luate de Constantin Mavrocordat, a avut loc o reforma a justitiei efectuata in 1730-1731 in Tara Romaneasca si 1741-1743 in Moldova, instituindu-se ispravicia si judecatoria de judet , divanul domnesc si divanul extraordinar. In aceasta etapa din istorie se creaza o categorie de judecatori de profesie, salariati de catre stat , randuiti pe langa fiecare ispravicie, putand judeca si i. Lipsa ispravnicilor ,ceea ce poate fi considerat ca un inceput de separare a puterilor.in perioada urmatoare, se trece la organizarea unui organ judiciar format din marii boieri realizat in Moldova in 1771 ca departamentul judecatii. In aceasta perioada Alexandru Ipsilanti prin crisovul din 1775 inclus in travinirniceasca condica instituie instante de diferite grade si anume: la nivel de judete efectuate de ispravnici , la nivel central un departament civil si unul penal cu judecatori , o instanta pt marii boieri si cu grad suprem divanul domnesc. Obligatii: Codul civil roman din 1864 a reglementat ca izvoarele obligatiilor au fost contractul si delictul. Elementele contractului :

1. Partile contractante sa fie capabile de a contracta. 2. Vointa lor sa fie libera si neviciata 3. Obiectul contractului este cel cu privire la care partile se obliga 4. Cauza licita intelegandu-se prin cauza scopul obligatiei

Contractul de vanzare-cumparare : Acesta este un contract sinalagmatic, oneros, consensual si translativ de drepturi . Fiind un contract sinalagmatic, contractul de vanzare-cumparare de nastere la relatii reciproce. Contratul de inchiriere: Acest contract a fost reglementat in mod vadit in interesul proprietarilor. Legea proprietarilor din 1903 a reglementat o procedura rapida de expulzare a chiriasilor, in caz de neplata a chiriei sau de nerespectare a obligatiilor stabilind ca expulzarea chiriasilor se putea face fara judecata. In legatura cu delictul, codul civil roman a reglementat ca oricine cauza altuia un prejudiciu, acesta era dator a-l repara. Aceasta raspundere insa putea sa imbrace mai multe forme:

1. Raspunderea pentru fapta proprie 2. Raspunderea pentru fapta altuia (parintii pentru copii minori ) 3. Stapanii raspundeau pentru prejudiciile cauzate de servitori in functiile ce le-au fost incredintate 4. Raspunderea pentru daunele cauzate de animale si lucruri.

Succesiunea: Succesiunea regala: Categoriile de succesori legali au fost:

1. Succesorii legitimi ( toti ascendentii descendentii si colateralii ) 2. Succesorii neregulati ( statul si sotul supravietuitor ) 3. Succesorii anomali raporturile succesorale dintre adoptat si adoptatorul sau si rudele lor

De asemenea succesiunea putea fi acceptata sub mai multe modalitati: 1. Pura si simpla 2. Fortata acceptarea fiind determinata de o serie de imprejurari

3. Sub beneficiul de inventar Succesiunea testamentara: Testamentul este o dispozitie mortis cauza ( pentru cauza de moarte ) revocabila solemna personala si unilaterala. In aceasta perioada testamentele au fost de 2 feluri: ordinare si extraordinare. In cazul testamentelor ordinare au intrat urmatoarele.

1. Testamentul olograf acesta era scris datat si semnat de mana testatorului 2. Testamentul autentic era cel facut in fata organului competent a-l autentifica 3. Testamentul mistic acesta era semnat de catre testator, era strans, sigilat si prezentat

tribunalului pentru a-l autentifica, iar acest testament de obicei ramanea secret pana la deces. In cazul testamentelor extraordinare intra:

1. Testamentul militarilor in timpul unei campanii 2. Cel facut in timp de boala contagioasa pe mare *Cele 2 testamente sunt considerate a fi testamente autentice. Dreptul Penal: Codul penal din 1864 a fost modificat si completat in 1874 cand au fost transformate 18 crime in delicte. S-a facut aceasta modificare pentru a fi scoase de sub competenta curtilor cu juri. Infractiunea s-a adoptat diviziunea tripartita a infractiunii in crime delicte si contraventii. Fazele infractiunii: 1. Faza oratorica aceasta a existat numai atunci cand ideea criminala a fost comunicata unei alte

persoane sau chiar victimei. Regimul penal in aceasta faza este impunitatea ( fara pedeapsa ) 2. Faza actelor preparatorii este faza in care ideea criminala s-a materializat prin pregatirea

materiala a infractiunii fara a se incepe executarea ei. Si in aceasta faza regimul penal este impunitatea. Incepe executarea ei.

3. Tentativa este faza in care se incepe executarea infractiunii inventionate, dar nu se consuma. Regimul penal este impunitatea ( in aceasta faza se pedepseste )

4. Infractiunea consumata atunci cand infractiunea este deja infaptuita Referitor la pedeapsa putem spune ca ceea ce este infaptuit la modelul burghez este faptul ca s-a inscris principiul legalitatii pedepsei. Adica nu exista pedeapsa in afara legii si nu se mai prevad pedepse barbare inumane. Codul penal a clasificat pedepsele in pedepse pentru crime, pentru delicte si pentru contraventii si de asemenea a mai clasificat pedepsele in: - principale - accesorii - complementare Dreptul procesual: Drept procesual civil: Codul de procedura civila a fost pus in aplicare in 1865. La redactarea codului, legiuitorul a tinut seama de codul de procedura civila a cantonului Geneva din 1819, care la randul sau se inspirase din codul de procedura civila francez din 1806. Institutiile dreptului procesual civil:

1. Competenta instantelor:

a) Competenta absoluta dreptul de judecata il avea o instanta cu excluderea tuturor instantelor de alt grad

b) Competenta relativa dreptul de judecata il avea instanta X cu excluderea tuturor instantelor de acelasi grad

Subiectele procesului civil: Erau reclamantul si paratul, iar judecatorul era un arbitru al partilor. Probele in procesul civil:

1. Inscrisurile acestea au cuprins actul autentic, care era redactat de catre functionarul competent a)Actul sub semnatura privata care trebuia sa fie semnat cu mana proprie de catre partile care l-au incheiat

2. Inscrisurile speciale cum ar fi de exemplu registrele de comert 3. Probele orale:

a) Proba cu martori, admisa de catre un fapt material b) Marturisirea partilor c) Juramantul care era folosit mai ales in procesele de drept de proprietate, care putea sa fie

decizoriu, adica deciziv in cauza si sumpletoriu daca era dat din oficiu de catre judecatori. Pe langa acestea au mai fost cunoscute ca mijloace de proba si expertiza, cercetarea la fata locului si diferite probe preliminare

Procesul civil se incheia printr-o hotarare judecatoreasca, care trebuia sa fie prountata in prezenta ambelor parti si comunicate partilor. Ea se executa dupa investirea cu formula executorie. Caile de atac au fost: opozitia, apelul si recursul. Dreptul procesual penal: Codul de procedura penala a fost promulgat in 1864 si a fost pus in aplicare in 1865. Institutiile importante in cazul procesului penal:

1. Actiunea actiunea publica se putea inventa in conditiile stabilite de lege, fie in urma unei denuntari, fie in urma unei plangeri sau din proprie initiativa a functionarului competent.

2. Actiunea penala lua sfarsit prin achitare cand inculpatul nu era raspunzator de fapta imputata prin absolutiune cand fapta imputanta nu cadea sub prevederile nici unui text de lege.

3. Prin condamnare Subiectele procesului penal:

1. Judecatorul 2. Persoana impotriva caruia s-a pornit actiunea penala, adica inculpat acuzat sau condamnat 3. Ministerul public, adica parchetul care a fost organul abuzarii 4. Partea civila, adica persoana vatamata direct sau indirect prin infractiunea comisa 5. Partea civilmente responsabila, adica persoana civila raspunzatoare care este o terta persoana

care putea fi osandita petumiar Fazele procesului penal:

1. Instructia prealabila, care la randul ei a cuprins primele cercetari, urmarirea si instructia 2. Judecata propriu-zisa, impartita la randul ei in judecata de prima instanta si judecata cu folosirea

cailor de atac