5/28/2018 Iona Comentariu

1/5

IONA

Parabola dramatica Ionade Marin Sorescu a fost publicat n 1968 n revista "Luceafrul" si face

parte, alaturi de Paraclisierul si Matca,din volumul Setea muntelui de sare care apare in 1974.Estesubintitulata tragedie in 4 tablouri.Termenul de tragedie nu are in acest context sensul conferit de

antici.Aici tragedia este inteleasa in sens existential ca lupta a individului(Iona) cu destinul si incercarea

lui de a-l infrunta,incercarea de a se gasi pe sine,de a-si defini fiinta.Titlul triologiei Setea muntelui de

sare este o metafora care sugereaza ideea ca setea de adevar,de cunoastere si de comunicare sunt

caile de care omul are nevoie pentru a iesi din absurdul vietii,din automatismexistentei.

Tema piesei este singuratatea fiintei umane,framantarea omului in efortul de aflare a sinelui.Iona

intruchipeaza figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest pe care il savarseste in acest sens.Tot

monologul lui Iona are loc in contextul in care Dumnezeu s-a retras din orizontul si din constiinta

umana,si,pentru mentalitatea moderna,nu mai are puterea de a avertiza fiinta asupra amanarii

invierii.Cu toate acestea,omul se revolta in fata destinului sau,refuza sa isi accepte soarta de fiinta

solitara,incearca sa-si redescopere identitatea,originile si sa-l regaseasca pe Dumnezeu.Niste secvente definitorii pentru ilustrarea solititudinii personajului sunt,pe de o parte,aceea in care

Iona isi perde ecoul,iar pe de alta parte,scena in care protagonistul scrie un bilet cu propriul

sange,taindu-si o bucata de piele din podul palmei strangi.El incearca astfel sa gaseasca salvarea si

trimite scrisoarea,intr-un gest disperat,asemenea naufragiatilor,punand-o intr-o basica de peste.Faptul

ca tot el este acela care gaseste biletul ii accentueaza sentimentul acut al singuratatii.

Titlulpiesei trimite la mitul biblic al proorocului Iona din Vechiul Testament. Marin Sorescu

pastreaza din mitul biblic doar numele eroului, Iona. Spre deosebire de proorocul biblic,

personajul din tragedia lui Marin Sorescu se afla de la inceput captiv in gura unui peste fara

posibilitatea de a se elibera si fara a fi savarsit vreun pacat. Tragicul situatiei consta in faptul ca

procesul cunoasterii se deruleaza intr-o lume inchisa, abdomenul pestelui. Din tragedia lui

Sorescu lipseste confruntarea dintre personaje specifica teatrului clasic. Confruntarea estedefapt drama existentiala aprotagonistului.

Tragedia este construita sub forma unui dialog interior,de fapt a unui monolog.Monologul in

sine constituie viziunea despre lume a omului modern.Lipsa precizarii perioadei

istorice,situarea in atemporal,demitizarea,sunt aspecte ale tragicului modern.Omul se cauta pe

sine fara folos.Interogatiile lui Iona raman suspendate intr-un spatiu inchis,fara iesire.

Din tragedia lui Sorescu lipseste confruntarea dintre personaje specifica teatrului

clasic.Conflictul este de fapt drama existentiala a protagonistului Iona.Imagine a omului

modern,Iona traieste plenar un conflict interior cu propriul sine,intr-o intriga de mare tensiune

dramatica nascuta din discrepanta dintre ideea de libertate,de cunoastere absoluta,si

damnarea de a trai intr-un orizont inchis,ca un pantece-de-chit.

In Tabloul I,scena este conturata simbolic,intre cercurile concentrice,de creta,intre razele

timpului.Spatiul desemneaza de la inceput conditia tragica a omului modern condamnat sa isi

duca existenta intr-o lume inchisa,limitata,fara speranta de a comunica cu alte lumi.De aici si

indicatiile scenice ironic-absurde. lona este pescar, omul aflat n faa ntinderii imense de ap,

marea, care simbolizeaz viaa, libertatea, aspiraia, iluzia i chiar -deschiderea spre un orizont

nelimitat. lona este un pescar ghinionist, care, dei i dorete s prind petele cel mare,

prinde numai "fe" i, pentru a rezolva neputina impus de destin atunci cnd vede "c e lat

5/28/2018 Iona Comentariu

2/5

ru", i ia totdeauna cu el un"acvariu ca s pescuiasc petii care "au mai fost prini o dat",

semnificnd faptul c. omul lipsit de satisfacii se refugiaz n micile bucurii cunoscute, pe care

le mai trise i alte dai. Din pricina neputinei, lona triete drama unui ratat, unui damnat.

Incipitul piesei l prezint pe lona care ncearc, strigndu-se, s se regseasc, s se identifice

pe sine, cugetnd asupra relaiei dintre via i moarte.Marea plin "de nade ...+ frumos

colorate" reprezint capcanele sau tentaiile vieii, atrgtoare, fascinante, pericolele acestoraasupra existenei umane. lona i asum, aceast existen, deoarece "noi, petii, notm printre

ele (nade), att de repede, nct prem glgioi". Visul omului este s "nghit" una, pe cea mai

mare, dar totul rmne la nivel de speran, pentru c "ni s-a terminat apa".Finalul tabloului l

prezint pe lona nghiit de un pete uria, cu care ncearc s se lupte i strig dup ajutor -

"Eh, de-ar fi mcar ecoul!", sugernd pornirea personajului ntr-o aventur a cunoaterii.

Tabloul al II-lease petrece n "interiorul Petelui I", n ntuneric, ceea ce l determin pe lona

s constate deprimat c "ncepe s fie trziu inmine. Uite, s-a fcut ntuneric n mna dreapt

i-n salcmul din faa casei". lona vorbete mult, logosul fiind soluia supravieuirii, "i-am lsat

vorb n amintirea mea" ca "universul ntreg s fie dat lumii de poman ", el avnd aici ipostaza

de cltor, explorator pe drumul cunoaterii.Monologul dialogat continu cu puternice accentefilozofice, exprimnd cele mai variate idei existeniale, taina morii -"de ce trebuie s se culce

toi oamenii la sfritul vieii"-, ori cugetri cu nuan sentenioas "de ce oamenii i pierd

timpul cu lucruri ce nu le folosesc dup moarte? ".

lona dorete s se simt liber, "fac ce vreau, vorbesc. S vedem dac pot s i tac. S-mi in

gura. Nu mi-e fric". Prin intruziune narativ, eroul i amintete povestea chitului, dar aceasta

nu-l intereseaz dect n msura n care ar oferi o soluie, dac l-arnva cum s ias din

situaia limit, reprezentat de "venica mistuire" a pntecului de pete, constatnd: "sunt

primul pescar pescuit de el".lona gsete un cuit, semn al libertii de aciune i comenteaz

lipsa de vigilen a chitului, apoi recomand c "ar trebui s se pun un grtar la intrarea n

orice suflet", simboliznd ideea c este necesar o selecie raional a lucrurilor importante n

via.In finalul tabloului, lona devine vistor i se simte ispitit s construiasc "o banc de lemnn mijlocul mrii", pe care s se odihneasc "pescruii niai lai" i vntul. "Construcia

grandioas", singurul lucru bun pe care l-ar face n viaa lui, ar fi "aceast banc de lemn" avnd

"de jur mprejur marea", comparabil cu "un lca de stat cu capul n mini n mijlocul

sufletului".

Tabloul al III-lease desfoar n "interiorul Petelui II", care nghiise, la rndul su, Petele I

i n care se afl o "mic moar de vnt",care poate s se nvrteasc sau s nu se nvrteasc,

simbol al zdrniciei. Ideile asupra crora mediteaz lona n acest tablou se refer la via, la

condiia omului n lume, la ciclicitatea existenial a vieii cu moartea: "dac ntr-adevr sunt

mort i-acum se pune problema s vin iar pe lume?". Oamenii sunt copleii de greutile vieii

i-i uit "fraii", pierd din vedere faptul c sunt semeni i sunt supui aceleiai condiii demuritori, "neglijezi azi, neglijezi mine, ajungi s nu-i mai vezi fratele".Apar doi figurani care

"nu scot niciun cuvnt", Pescarul I i Pescarul II, fiecare cu cte o brn n spate, pe care o car

fr oprire, surzi i mui (mitul Sisif), simboliznd oamenii ce-i duc povara dat de destin, dar

care nici nu se frmnt pentru gsirea unei motivaii, totul devenind rutin. lona vorbete cu

ei, dorind s le neleag aceast condiie umil asumat ca obligaie, "ai fcut vreo nelegere

ct trebuie s rmnei mncai?". El devine ncreztor, "o scot eu la cap ntr-un fel i cu asta,

nicio grij",apoi scap cuitul i se nchipuie o mare i puternic unghie, "ca de la piciorul lui

5/28/2018 Iona Comentariu

3/5

Dumnezeu", o arm cu care ncepe s spintece burile petilor, desprind "interiorul petelui

doi de interiorul petelui trei".Protagonistul rmne singur cu propria contiin,' gndind

("stteam gnduri ntregi")i acionnd solitar n lumea nconjurtoare. Apar n acest tablou

motive literare noi, cu o simbolistic bogat: gemenii, prezena ochilor care privesc i cu care

dialogheaz interiorizat, reflexiv, ntors ctre sine.lona adreseaz o scrisoare mamei sale,

pentru c "n viaa lumii" exist "o clip cnd toi oamenii se gndesc la mama lor. Chiar imorii. Fiica la mam, mama la mam, bunica la mam... pn se ajunge la o singur mam, una

imens...". Dei i "s-a ntmplat o mare nenorocire", lona iubete viaa cu jovialitate i tristee,

ideea repetabilitii existeniale a omului fiind sugerat prin rugmintea adresat mamei: "Tu

nu te speria numai din atta i nate-m mereu", deoarece "ne scap mereu ceva n via",

totdeauna esenialul. Replicile se succed cu vioiciune i amrciune totodat, cu tonuri grave

sau ironice. Astfel, primind multe scrisori, remarc faptul c "scriu nenorociii, scriu", cu

sperana naufragiatului de a fi salvat de cineva: "Ct e pmntul de mare, s treac scrisoarea

din mnn mn, toi or s-i dea dreptate, dar s intre n mare dup tine - niciunul",

nsemnnd c pe nimeni nu intereseaz necazurile tale, te comptimesc, se uit cu mil, dar

nimeni nu face nici cel mai mic gest de a te ajuta.Finalul tabloului ilustreaz o infinitate de ochicare-l privesc, simboliznd nenscuii pe care chitul i purta n pntece: "Cei nenscui, pe care-i

purta n pntec *...+ i acum cresc de spaim. *...+ Vin spre mine cu gurile ...scoase din teac. M

mnnc!".

Tabloul al IV-leal prezint pe lona n gura "ultimului pete spintecat", respir acum alt aer,

nu mai vede marea, ci nisipul ca pe "nasturii valurilor". Dornic de comunicare n pustietatea

imens, i strig semenii: "Hei, oameni buni!". Apar cei doi pescari care au n spinare brnele,

iar lona se ntreab de ce ntlnete mereu "aceeai oameni", sugernd limita omenirii captive

n lumea ngustat "pn ntr-atta?". Orizontul lui lona se reduce la o burt de pete, dup

care se zrete "alt orizont" care este "o burt de pete uria", apoi "un ir nesfrit de buri. Ca

nite geamuri puse unul lng altul". Meditnd asupra relaiei dintre om i Divinitate, lona nu

are nicio speran de nlare, dorind doar un sfat de supravieuire, "noi, oamenii, numai attavrem: un exemplu de nviere", dup care fiecare se va duce acas ca "s murim bine,

omenete", ns "nvierea se amn". Drama uman este aceea a vieii apstoare, sufocante,

din care nimeni nu poate evada n libertate: "Problema e dac mai reueti s iei din ceva , o

dat ce te-ai nscut. Doamne, ci peti unul ntr-altul!", simboliznd ideea c n via omul are

un ir nesfrit de necazuri, de neplceri care uneori se in lan. Toi oamenii sunt supui

aceluiai destin de muritor, toate "lucrurile sunt peti. lona ncearc s-i "prezic trecutul",

amintirile sunt departe, nceoate sugernd prinii, casa copilriei, coala, povetile i nu-i

poate identifica propria via, ntrebndu-se ce o fi fost "drcia" aceea "frumoas i minunat i

nenorocit i caraghioas, format de ani, pe care am trit-o eu?". i deodat se regsete: "Eu

sunt lona". Constat c viaa de pn acum a greit drumul, "totul e invers", dar nu renun:"plec din nou", pe tot parcursul acestui monolog dialogat lona aflndu-se i n ipostaza de

auditoriu.Soluia de ieire pe care o gsete lona este aceea a spintecrii propriei buri care ar

semnifica evadarea din propria carcer, din propriul destin, din propria captivitate. Drama se

termin cu o replic ce sugereaz ncrederea pe care i-o d regsirea sinelui, cunoaterea

propriilor capaciti de aciune, concluzionnd c "e greu s fii singur" i simboliznd un nou

nceput; "Rzbim noi cumva la lumin". Tierea propriei buri poate fi un gest reflex sau o

5/28/2018 Iona Comentariu

4/5

sinucidere, o prsire voit a lumii nconjurtoare i o retragere n sine, aceasta fiind unica

salvare pe care o gsete.

In articolul Triumful lui Iona,Nicolae Manolescu interpreteaza gestul personajului,din

finalul tragediei ca pe o salvare de sine,ca pe un nou inceput:Gestulfinal al eroului nu e o

sinucidere(fiindca el nu se da batut:intoarcerea cutitului impotriva-si trebuie interpretata

simbolic!),ci ca o salvare.Singura salvare-care inseamna ca lupta continua si dupa ce conditiatragica a fost asumata.Sinuciderea ar fi fost asumarea esecului.Cum sa nu se vada cat de

imensa,de coplesitoare,ca o iluminare nascuta din miezul fiintei,este bucuria cu care Iona cu

care isi spune cele din urma cuvinte de incurajare,inainte de a infrunta,inca o data

destinul?:Gata Iona?(isi spinteca burta)Razbim noi cumva la lumina.Adevarata maretie a lui

Iona este de a fi luat cunostinta de sine,de forta sa:de aici inainte,el va putea fi ucis,dar nu

infrant.

Statutul social al personajului este acela de pescar.Statutul social are insa in piesa un rol

simbolic in ceea ce priveste comportamentul uman.El simbolizeaza figura sperantei eterne pana

la ultimul sau gest pe care in savarseste in acest sens.Actul de a pescui semnifica nevoia de

cunoastere si de autocunoastere.Acesta este punctul esential care contureaza statutulpsihologic si moral al personajului.Iona este pescarul care traieste viata printr-o miscare

neincetata din pantecele unui peste in altul,in cautarea unui orizonr de lumina,desi acesta se

dovedeste in final a fi tot o lume inchisa,nedefinita,incontrolabila si artificiala.In acest sens

indicatiile scenice din debutul fiecarui tablou sunt semnificative.

Modalitatile de caracterizare utilizate in textul dramatic sunt directe si

indirecte.Caracterizarea directa este realizata de autor prin intermediul indicatiilor

scenice.Astfel,drama existentiala a personajului este bine individualizata prin indicatiile

autorului.Prin multitudinea trairilor,Iona devine imaginea enerica a omului modern.Sugestive in

acest sens sunt notatiile din primul

tablou:explicativ,intelept,vesel,curios,nehotarat.Miscarile sufletesti sunt surprinse cu

o mare finete.Fiecare tablou surprinde eroul in calatoria sa ratata.cu cat se apropie de esec,cuatat indicatiile scenice sunt mai semnificative:reconstituind,blazat,zambind,enervat.De

asemenea,Iona este caracterizat in mod direct la inceputul Tabloului IV,realizandu-i-se astfel

portretul:O gura de grota,spartura ultimului peste spintecat de Iona.In fara ceva

nisipos,murdar de alge,scoici.Ceva ca o plaja.*+La gura grotei rasare barba lui Iona.Luna si

ascutita-vezi barba schivnicilor de pe fresce.Barba lui Iona*care+ rasare la gura grotei*+ lunga

si ascutita este un indice de timp:a trecut o viata de cand omul asteapta solutia iesirii din

limitele existentei,a mantuirii,a iluminarii.

In text gasim si procedee moderne de caracterizare precum introspectia si monologul

interior.

Principala trasatura a protagonistului,care se dovedeste mai degraba o stare este de faptsinguratatea,personajul fiind construit sa reprezinte,in maniera alegorica,solititudinea conditiei

umane.De altfel,in ceea ce priveste motivul scrierii acestei tragedii,Marin Sorescu insusi

marturiseste in volumul Insomnii:Au trecut trei ani de cand am scris tragedia.Totul mi se

incurca in memorie.Stiu numai ca am vrut sa scriu ceva despre un om singur,nemaipomenit de

singur.In piesa exista foarte multe secvente care ilustreaza singuratatea absoluta a

protagonistului si a fiintei umane,in general.Una dintre aceste secvente este aceea in care Iona

isi pierde ecoul.Astfel,eroul se striga,isi cheama dublul,pana raguseste,spre a constata ca e

5/28/2018 Iona Comentariu

5/5

inconjurat doar de pustietate.Disparitia propriului ecou Gata si cu ecoul meu../Nu mai e,s-a

ispravit .pare a-i anula existenta.

Spaima protagonistului este cauzata de faptul ca omul constata sursa nefericirii sale,dandu-si

seama ca lumea este doar o serie de orizonturi-pantece-de-chit:nimic,decat un sir de burti,ca

niste geamuri puse unul langa altul.

O alta secventa care accentueaza sentimentul acut al singuratatii personajului este aceea incare Iona scrie un bilet cu propriul sange,taindu-si o bucata de piele din podul palmei

stangi.Incearca sa trimita scrisoarea,intr-un gest disperat,asemeni naufragiatilor,punand-o intr-

o basica de peste,dar tot el este acela care o regaseste.

Tabloul IV,in intregime,este ilustrativ pentru singuratatea protagonistului.Iona se afla intr-o

gura de grota,spartura ultimului peste spintecat.In fata lui este un spatiu nedefinit

avandceva nisipos,murdar de alge,scoici.Ceva ca o plaja.Uimirea lui Iona se produce in

momentul in care isi da seama ca orizontul pe care crede ca il vede din fata grotei,nu este decat

o serie de burti de peste.Revelatia orizonturilor concentrice care il contin,il determina pe Iona

sa traiasca plenar sentimentul tragic.Simbol al omului modern,Iona sufera din cauza absentei

semnelor divinitatii din lume.In cele din urma,Iona isi regaseste trecutul,defineste in maniera metaforica viata:Cum se

numea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa,formata de ani,pe care

am trait-o eu? si isi redescopera identitatea:Cum ma numeam eu?(Pauza)/-(Iluminat,

deodata)Iona./-Strigand)Ionaaa!/-Mi-am adus aminte:Iona.Eu sunt Iona. Gestul final al

spintecarii burtii poate fi interpretat atat in maniera existentialista,sinuciderea fiind singura

modalitate de a evada din limitele eistentei,cat si in maniera simbolica,personajul gasind calea

mantuirii,a iluminarii in sine.

Ca personaj alegoric ,Iona este chemat sa intruchipeze umanitatea,in ceea ce are ea

fundamental si definitoriu.Numeroase trasaturi converg in acest personaj impresionant prin

tenacitatea de a invinge un destin potrivnic,prin iluzia ca poate alunga sau insela

singuratatea,prin vointa niciodata infranta de a iesi la lumina si,nu in ultimul and,prin inocentavisului de a gasi un punct de stabilitate in mijlocul etern miscatoarei mari.

Piesa Iona de Marin Sorescu aduce o innoire radicala a teatrului romanesc.Lipsa precizarii

perioadei istorice,situarea in atemporal,demitizarea,sunt aspecte ale teatrului modern.Tema

cautarii eului figureaza,sub o forma metaforica,in textul lui Marin Sorescu.Problematica

libertatii este un motiv central,strans legat de tema majora a sperantei.