Ion Pop GÉRARD BA YO, „UN POET PENTRU MÂINE“ 36 11 2012.pdf · organelor locale. La Târgu...

1

anul LXII * nr.9-10 (767-768) * septembrie-octombrie 2012

revistã lunarã editatã deUniunea Scriitorilor din România

Adrian Popescu DESPRE FESTIVALURI POETICE 3

Anchetã Steaua: Puzzle –festivaluri, târguri, cluburi depoezie în RomâniaIrina Petraº FESTIVALULLUCIAN BLAGA CLUJ 4Mihail VakulovskicenaKLUb TIUK! 5Andra Rotaru RISCURILEIRONICE SAUFATIDICE PE CARE ªI LEASUMÃ SCRIITORII 7Claudiu KomartinCLUBUL DE LECTURÃINSTITUTUL BLECHER 8Alexandru VakulovskiCENACLUL REPUBLICA 10

Radu Vancu POEZIE &TRIOOURI 11

Ioan Radu VãcãrescuCOLOCVIUL NAÞIONAL„ZILELE POEZIEI IUSTINPANÞA“ 13

Dan Coman,Marin Mãlaicu-HondrariPOEZIA E LA BISTRIÞA 15

ªtefan Manasia CUM AUDEVENIT SCRIITORIICLUJENI, UNII FÃRÃ VOIALOR, NEPOÞI AI LUI HENRYDAVID THOREAU 17

Valentin DerevleanLOCUL ÎN CARE SCRIITORULÎªI ÎNTÂLNEªTE PUBLICULSÃU REAL 19

Gellu Dorian PREMIULNAÞIONAL DE POEZIE„MIHAI EMINESCU” 20

George VulturescuPOESIS ESTE CÂRJAMEA DE AUR PRINPULBEREA NORDULUI 22

Lavinia RogojinãSALMAN RUSHDIE ÎNISTORIA ACCELERATÃ ALITERATURII 29

Andreea Heler-Ivancenko POETICAVIOLENÞEI LA ELFRIEDE JELINEK 38

Triptic Underground Cãtãlin Furtunã,Florin Mãduþa, Ioan Biroaº 24

CRONICA LITERARÃOvidiu Pecican REALUL REDIMENSIONAT ªIREALISMUL EXPANDAT 33

Victor Cubleºan DELIRUL BINE TEMPERAT 34

Aurel Rãu VALEA STRÃJII (III) 41

Nichita Danilov ÎNTÂLNIRE DEGRADUL ZERO CU RADU SERGIU RUBA 47

Titu Popescu DE LA POESIS LACOMENTARII DE POEZIE 49

Eugenia Sarvari GOETHENEAUM-UL –EXPRESIE APLICATÃ A TEORIILOR LUIRUDOF STEINER 50

Anca Haþiegan DRUMUL SPRE INDII 53

Adrian Þion SCHEMATISM REDUS LA ESENÞE 55

Georgiana FodorDAVID GRIMAL –UN REGALVIOLONISTIC 57

Vasile MuscãPE MARGINEA UNEIEXPOZIÞIIKANCSURA I. 58

Ion MureºanTEODORA GOGEA 60

Ioan-Pavel Azap DESPRECOMEDY CLUJ – 2012 61

Virgil Mihaiu MARELE FESTIVAL DINSTÂNGA PRUTULU 62

Florin Mihãilescu FASCINAÞIA CASANDREI 40

Ion PopGÉRARD BAYO, „UN POETPENTRU MÂINE“ 36

2

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Teodora Gogea

ISSN 0039 - 0852

Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra CesereanuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu, Vlad Moldovan, Redactor asociat: Virgil MihaiuConsiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Petru Poantã, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu,

Camil Mureºanu, Ion VladComitetul ºtiinþifiic: Corin Braga (Universitatea Babeº-Bolyai), Miruna Runcan (Universitatea Babeº-

Bolyai), Cãlin Andrei Mihãilescu, (Universitatea Western Ontario, Canada), Giovanni Magliocco(Universitatea din Bari, Italia), Basarab Nicolescu (Preºedintele Centrului Internaþional de Cercetãri

Transdisciplinare, Paris), Ovidiu Pecican (Universitatea Babeº-Bolyai)

Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382,ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti.

Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti(contact: [email protected] ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)

Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificãneapãrat cu opiniile exprimate de acestea.

Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

[email protected]; www.revisteaua.ro

3

Înainte de 89, Festivalurile de poezie auînsemnat mai ales o cale de afirmare, indirectã, saudirectã, a libertãþii spiritului, ne gândim la întâlnirilede la Bistriþa ori Beclean, la Saloanele LiviuRebreanu, unde figura unor intelectuali interbelicica Nicolae Steinhardt, sãrbãtorit recent lacentenarul naºterii, sau imprevizibilul TeoharMihadaº, ori un excelent vorbitor ca Andrei Pleºu,incitau la regãsirea demnitãþii scriitorului, demnitategreu încercatã sub ideologia dominantã.

Un act de frondã a fost evident Colocviul depoezie de la Iaºi, din 1978, unde luãrile de cuvântale celor care protestau împotriva cenzurii, ºi amediocritãþilor literare, susþinutã de sus, au stârnitun veritabil scandal. Poziþiile polemice aleparticipanþilor, inclusiv cea a ponderatului, altfel,ªt. Aug. Doinaº, au speriat oficialitãþile, iarnonconformismul poeþilor, unii cu gesturiavangardiste, au rãscolit oraºul moldav. Festivalurimai calme s-au desfãºurat, înainte dar ºi dupã 89,la Sighet ºi Deseºti, unde prezenþa lui LaurenþiuUlici, Ion Iuga, Nicolae Prelipceanu, Sânziana Pop,Ioan Flora, a tinerilor laureaþi, de atunci, CristianPopescu, Daniel Bãnulescu, etc. asigurau nivelulestetic al unei adevãrate sãrbãtori de toamnã înMaramureº, vãzut ca un spaþiu relativ liber,regenerator, departe de lumea obligaþiilorideologice. Mitizanta vizitã la Deseºti a lui NichitaStãnescu, pozele cu oamenii locului, muzeuldeschis prin grija organizatorilor, Gheorghe Pârja,Gheorghe Bârlea, Echim Vancea, apoi VasileMuste, au fãcut din Sighet un punct important peharta poeziei româneºti.

La fel s-a întâmplat la Satu Mare, unde GeorgeVulturescu, Dumitru Pãcuraru, practic toatã echipade la revista Poesis au structurat un Festivalinternaþional de poezie, din ce în ce mai complex,cu prezentãri de volume, simpozioane, recitaluri încatedrala oraºului, recitaluri dupã un modeloccidental, de fapt, sau solemne încununãri cupremii, tot în acel simbolic loc. Printre cei veniþi laSatu Mare s-au aflat scriitori ca Nicolae Breban,Mircea Zaciu, Aurel Rãu, Ion Pop, Cezar Ivãnescu,Cezar Baltag, Petru Poantã, Mircea Muthu, VirgilMihaiu, etc. ªtefan Aug. Doinaº, a fost exemplarsãrbãtorit la aniversarea celor 70 de ani, printr-uncolocviu despre lirica sa, unde Laurenþiu Ulici, MarinMincu, Valentin Taºcu, o parte dintre criticiipomeniþi mai sus, au avut intervenþii remarcabile,publicate apoi în Poesis.

Preþuit pentru exigenþa juriului, format din criticiliterari de prima mânã ºi în acelaºi timp eminenþiprofesori universitari este Festivalul MihaiEminescu de la Botoºani, care a reuºit din 1990

încoace sã premieze poeþi contemporani importanþi.Iniþiativa lui Laurentiu Ulici ºi a lui Gellu Dorianpentru instituirea unui prestigios premiu naþional depoezie, urmat de unul de debut, ambele decernatechiar de ziua naºterii lui Eminescu, colocviile de lasediul Memorialului Eminescu, Congresul depoezie, din luna iunie, de la Ipoteºti, nu mai puþindistincþiile acordate celor mai valoroase exegezeeminesciene, sunt posibile cu sprijinul generos alorganelor locale. La Târgu Jiu, Festivalul TudorArghezi, unde o personalitate literarã, de la D. R.Popescu, Ana Blandiana, Ion Pop, Dan Cristea,primeºte binemeritaþii lauri s-a impus prin numelesonore vehiculate, fie cã au fãcut parte din juriu,fie cã au fost desemnate drept câºtigãtoare.

La unelee festivaluri din strãinãtate, am avutºi eu ºansa sã particip. Unul, al anilor 80, se numeaPoeti per la pace, ºi era coordonat de poetul sicilianRolando Certa. La festivalul cu pricina a sosit, dupãmulte aºteptãri, paºaportul era o problemã, odelegaþie românã destul de numeroasã ºi compozitã,dacã ne gândim la recunoscuta italienistã Eta Boeriu,rãsplãtitã pentru traducerile sale excepþionale cuMedalia de aur a oraºului Mazara del Vallo, la distinsapoetã Ana Blandiana, la Ioan Alexandru, simpatizatspontan de localnici, la Alexandru Cãprariu, laAlexandru Andriþoiu, la Doina Cetea, la EugenDorcescu, la Dinu Marcel, la Ion Marin Almãjan.

Nu prea demult, dupã mai tinerii poeþi invitaþi laediþia precedentã (Dan Coman, Claudiu Comartin)am descoperit farmecul central-european alNovisadului, unde poetul Jovan Zivlak, multipremiatºi publicat în Franþa ºi Germania, patroneazã cupricepere un festival internaþional, unde poeþienglezi, germani, ruºi, bulgari, etc. îºi recitã, în lim-ba originalã, textele lor lirice, urmate de versiuneaîntr-o limbã de circulaþie, apoi în traducerea însârbã. Din pãcate, Ioan Peianov, prozatorulechinoxist, traducãtorul multor autori români în limbasârbã, a decedat chiar în dimineaþa când împreunãcu un alt poet român, Ion Mircea, urmau sã plece lacea de a treia ediþie. Sã sperãm cã legãturile cu acestFestival internaþional de poezie, cu altele, se vorrestabili, iar cei mai inventivi dintre noi vor gãsisoluþia unei continuitãþi culturale, în general.Festivalurile de poezie chiar acest lucru îl au înscrispe o nevãzutã boltã-continuitatea întrecerilor poeþilor,sau sãrbãtoarea Poeziei, din antichitate pânã azi.

Despre cele douã ediþii ale Turnirului de poezie,de la Leptokaria ºi, respectiv, Efes, organizate prinstrãdania lui Gabriel Chifu, am scris, cu alt prilej.Ele sunt formele postmoderne, contemporane aleconcursurilor de poezie de demult, medievale,regãsirea gustului pentru frumuseþea perenã.

ED

ITO

RIA

L

aripi

Despre festivaluri poeticetitlu engl

Adrian Popescu

4

Puzzle – festivaluri, târguri,Puzzle – festivaluri, târguri,Puzzle – festivaluri, târguri,Puzzle – festivaluri, târguri,Puzzle – festivaluri, târguri,cluburi de poezie în Româniacluburi de poezie în Româniacluburi de poezie în Româniacluburi de poezie în Româniacluburi de poezie în România

Revista Steaua gãzduieºte în acest numãr o serie de intervenþii (sinteze, argumentepro domo, statistici, dezbateri de idei, eseuri explicative, uneori cu accente polemice) legatede festivalurile, târgurile ºi cluburile de poezie din România. Grupajul prezent se doreºte,de aceea, a fi o antologie de susþinere mediaticã a unor asemenea evenimente organizatepe tot parcursul anului calendaristic, în diferite oraºe româneºti. Nu toþi organizatorii unorastfel de acþiuni poetice de anvergurã au onorat solicitarea revistei noastre, dar majoritateacelor care sunt implicaþi în astfel de chestiuni dificile ºi delicate (în vremuri de penuriefinanciarã) – au dat curs invitaþiei noastre. Rãspunsurile sunt publicate în ordinea în careau fost recepþionate. Redacþia

Festivalul Internaþional„Lucian Blaga”Cluj-NapocaCâteva repere

Irina Petraº

Speranþa e o formã a decenþei noastre, credeaMircea Zaciu, adãugând: „Venerez spiritul transilvan,ale cãrui manifestãri – de la ªcoala Ardeleanã la Blaga– au însemnat adevãratul proces de modernizare,occidentalizare ºi integrare a noastrã într-o Europã aspiritului.” De aceea, la Cluj, de 22 ani, se întâmplã,asiduu ºi cu o dozã de discreþie proprie oameniloracestor locuri, Festivalul Internaþional „Lucian Blaga”.La început de mai, vin aici Cititori ai lui Blaga din toatecolþurile þãrii ºi ale lumii. Festivalul are douã maricoordonate: una exegeticã, iar cealaltã, de Sãrbãtoarea Poeziei ºi Teatrului. Cu o susþinere financiarã totmai precarã odatã cu înaintarea în crizã, obligat sã-ºirestrângã dimensiunile ºi anvergura, Festivalul areuºit sã devinã ºi sã rãmânã, încã, un brand alClujului cultural ºi sperã sã i se recunoascã importanþade mesager ºi ambasador al culturii române.

Înfiinþatã în noiembrie 1990 de un grup de scriitoriºi oameni de culturã clujeni, Societatea Culturalã„Lucian Blaga” (condusã, pe rând, de Liviu Petrescu,Horia Bãdescu, Mircea Borcilã, ca preºedinþi, ºi IrinaPetraº ºi Tudor Cãtineanu, ca vicepreºedinþi, DorliBlaga fiind Preºedinta de onoare) îºi asuma de laînceput menirea de a construi – încet, dar sigur – unspaþiu de enunþare pe care sã-l recunoascã toatãlumea drept cel mai potrivit pentru a gãzdui ºicoordona exegeza blagianã naþionalã ºi internaþionalãºi pentru a pune la cale mari întâlniri sub semnulPoeziei.

Dorinþa de a ne consolida statutul prin înfiinþareaunui Centru de studii blagiene ºi obþinerea titlului deCapitalã a poeziei se întemeiazã pe argumente solide.Lucrãrile despre scriitor ºi filosof susþinute în cadrulmarilor Simpozioane acoperã 15.000 de pagini ºi 24de volume: Eonul Blaga. Întâiul veac (1997) ºiMeridianele Blaga succesive. La Teatrul Naþional Clujs-a pus la cale Integrala Blaga. Invitaþi de peste hotareîl descoperã, îl citesc ºi îl traduc („În fond, la Blaga evorba de poziþia omului în univers. Aceasta e problemacentralã a lui Blaga. Toatã filosofia lui Blaga nu estedecât o variantã foarte bine caracterizatã a filosofieidintotdeauna, a filosofiei antropologice, care încearcãtocmai aceastã determinare a esenþei omului” –Eugeniu Coºeriu). De la început construit în ideeadeschiderii spre universalitate, Festivalul a fost onoratde prezenþa unor remarcabili invitaþi sosiþi din Albania,Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, China, Corea, Franþa,Germania, Grecia, India, Israel, Italia, Iugoslavia,Japonia, Lituania, Macedonia, Republica Moldova,Polonia, Senegal, Serbia, Spania, SUA, Suedia,Turcia, Ucraina, Ungaria etc., dar ºi din Alba Iulia,

Arad, Bacãu, Baia Mare, Bistriþa, Braºov, Bucureºti,Constanþa, Craiova, Focºani, Hunedoara, Iaºi,Mediaº, Oradea, Piteºti, Satu Mare, Sibiu, Sighiºoara,Sinaia, Suceava, Târgu Mureº, Târgu-Jiu, Timiºoara,Zalãu º.a.m.d. Au fost prezenþi la ediþiile succesiveale Festivalului membrii Filialei clujene a UniuniiScriitorilor din toatã Transilvania.

Puzzle - Festivals, Fairs, Poetry Clubs in Romania

„Lucian Blaga“ InternationalFestival, Cluj-Napoca

5

CenaKLUb TIUK!CenaKLUb TIUK! e cenaclul din spaþiul terestru

al revistei virtuale Tiuk! – www.tiuk.reea.net/. În ultimavreme fiinþeazã de cele mai multe ori la clubulRockstadt din Braºov, dar Tiuk! a mai avut cenacluºi-n alte locuri: Chiºinãu, Bucureºti, Antoneºti, Odesaori Cluj, apoi, CenaKLUbul TIUK! merge ºi-ndeplasare, teoretic poate fi peste tot unde e cititã ºirevista web Tiuk! (cele mai recente douã ieºiri de subTîmpa s-au întîmplat la FânFest/Roºia Montanã ºi laClub A & Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor dinBucureºti).

CenaKLUb TIUK! se numeºte aºa pentru cã nue un cenaclu obiºnuit, ci mai degrabã e un clubcultural, – ºi cenaclu, ºi club –, apoi KLU-ul e ºi unlink spre perioada clujeanã a cenaclului, cînd senumea CenaKLU KLU ºi era fãcut de AlexandruVakulovski (el ar trebui sã ne povesteascã de ce senumea aºa în acea perioadã de KLUb KLUjean).Acum îl fac la Braºov ºi e mai apropiat de un fel decenaclu TV decît de ce fãcea Sandu (Vakulovski) laCluj; „un fel de cenaclu TV” – pentru cã de fiecaredatã am avut invitaþi foarte valoroºi, care, vorba unuivizitator, „vorbesc de parcã ar citi” ºi întîlnirile ar puteafi transmise la televizor în direct. La Cluj cenaclul Tiuk!era mai interactiv, pe lîngã lecturi, la cenaKLU maifiind invitaþi ºi formaþii muzicale ca Luna Amarã sau

Paraziþii, dar ºi artiºti plastici, care-ºi expuneaulucrãrile pe pereþii din Casa Tranzit, unde se citea,cînta ºi discuta. Acum CenaKLUbul TIUK! e mai multliterar, cu unele excepþii, fireºte. L-am re-începutaproape fãrã sã ne dãm seama, pentru cã-mi apãruseromanul „Tovarãºi de camerã. Student la Chiºinãu”

Mihail Vakulovski

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIAAu dat greutate Festivalului, în primii ani, o

serie de spectacole ACUSTICON – poezie ºi teatru –gãzduite ºi regizate de Studioul teritorial de Radio Cluj(director Horia Bãdescu, 1991-1994, apoi FlorinZaharescu). Au fost reprezentate din Integrala Blaga:Paºii Profetului (Teatrele Naþionale din Bucureºti ºiCluj), Tulburarea apelor, în premierã absolutã (TeatrulNaþional Cluj ºi secþia de teatru a Facultãþii de Litere,clasa Marius Bodochi), Ivanca ºi „Mã joc cu voi aºacum doriþi” (Elena Ivanca, regia Anca Bradu, respectivAnca-Daniela Mihuþ, scenografia Adriana Grand). S-au adãugat mari Recitaluri de poezie („Pentru noi toþi,Blaga a însemnat primul contact cu poezia mare [...]dupã atâtea cãutãri, reîntoarcerea la poezia mare seva face prin Blaga. Poezia noastrã se va revigoraplecând de aici. De aceea mã bucur mult cã la Clujse face aceastã sãrbãtoare la modul serios” – Ileana

Mãlãncioiu) ºi muzicã (lieduri de Marþian Negrea ºiSigismund Toduþã pe versuri de Blaga cu sopranaRamona Eremia; concert Tudor Jarda, Poemeleluminii; Recital de poezie ºi muzicã (Teatrul NaþionalCluj ºi Acad. de Muzicã), Trei poeme audio-muzicale(Savel ºi Paul Cheptea), recital de muzicã folk etc.,etc. Recitalurile de poezie au continuat la Muzeul deArtã Cluj-Napoca (directori: Livia Drãgoi, AlexandraRus, Cãlin Stegerean). Sub semnul Festivalului aufost vernisate expoziþii de artã plasticã (cu sprijinulUniunii Artiºtilor Plastici ºi al Muzeului de Artã Cluj-Napoca). Pentru fiecare ediþie, alãturi de volumeleMeridian Blaga, de exegezã a operei filosofice ºiliterare, au fost editate Caietele de poezie, antologiiale poeþilor români ºi strãini participanþi la Festival,dar ºi traduceri din poezia lui Blaga în diversele limbiale lumii. La fiecare ediþie s-au acordat Premii pentrupoezie, pentru exegezã blagianã, pentru traducereaºi promovarea operei blagiene, pentru ilustrareplasticã, pentru interpretare scenicã.

Festivalul de Poezie a avut/are ºi ediþii specialela: PARIS (gazdã: Centrul Cultural Român – directorHoria Bãdescu), BUDAPESTA (Centrul Culturalromân – director: Mircea Opriþã) ºi CHIºINÃU (încolaborare cu Uniunea Scriitorilor din RepublicaMoldova – Preºedinte Mihai Cimpoi, BibliotecaJudeþeanã Octavian Goga – directori: Traian Brad ºiDoina Popa, Asociaþia Culturalã Basarabia-Bucovina,preºedinte Virgil Bulat).

Festivalul s-a bucurat de o generoasãpromovare la Radio Cluj, Radio România Cultural

(Teodora Stanciu), la TVR Cultural (Ioana Drãgan,Cristina Oancea), la Antena 1, în presa localã ºicentralã. Pentru atragerea tinerilor, s-au organizatConcursuri pentru studenþi (cu sprijinul Facultãþii deLitere ºi ai Facultãþii de jurnalism). Alte detalii se potgãsi pe www.societateablaga.ro. De asemenea, pewww.ubbtv.ro, sunt postate Interviurile Blaga, proiectrealizat de studenþii de la jurnalism. Vorbesc despreFestival membrii fondatori ºi partenerii constanþi aiFestivalului.

6

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA ºi n-am vrut o lansare tradiþionalã, ci ceva deosebit,

aºa cã l-am „lansat” sub aceastã siglã de CenaKLUbTIUK, apoi l-am invitat pe Doru Ionescu, celebrulrealizator ºi prezentator al emisiunilor TV „Timpulchitarelor”, „Remix” etc. de pe TVR Cultural, caretocmai editase o carte foarte importantã, despre ClubA ºi „muzica tinereþii tale”, ºi care a venit cu editorulUn Cristian s-o lanseze în veselul nostru cenaKLUbTIUK de sub Tîmpa. De atunci ne-am întîlnit mereu laRockstadt. Au venit sã-ºi lanseze cãrþile la noi scriitoridin toate generaþiile, am avut foarte multe lecturi,concursuri, experimentiukuri, interviuri în direct, la careau participat mereu ºi oamenii din salã, iar cea maitiuk întrebare a fost premiatã cu cartea lansatã, cu ocarte trimisã de vreo editurã sau cu vreo carte dinpropria bibliotecã (pînã acum ne-au trimis cãrþi editurilePolirom/CR, CDPL, Cartier ºi Herg Benet). Dupãîntîlnirea cu Doru Ionescu m-am gîndit sã renunþ lacenaclu, pentru cã foarte mulþi braºoveni m-au asiguratºi pe mine, ºi pe Dan, tãticul Rockstadt, cã abiaaºteaptã sã-l vadã pe omul cu care au crescut, ziceauei, ºi care i-a fãcut sã îndrãgeascã rockul, dar cu osearã înainte a fost un concert la Rockstadt ºi au statpînã dimineaþa la bãut, aºa cã n-au mai ajuns la idolullor. Oricum, a fost o întîlnire minunatã ºi Doru a zis cãfaptul cã a venit cineva (Leo) cu toatã colecþia revisteipe care a fãcut-o el înainte de 1989 („Rockerul”) aînsemnat mai mult decît dacã ar fi venit o mie deoameni la întîlnire. Apoi au urmat Andrei Dósa ºi AdrianLãcãtuº, care m-a ajutat sã moderez unele întîlniri(mai ales cînd am lansat ºi cãrþi de-ale mele),Ruxandra Cesereanu ºi Marius Conkan, Moni Stãnilã& Alexandru Vakulovski (Cenaclul Republica, cumar veni, în vizitã la CenaKLUb TIUK – de fapt, lecturidin viitoarele lor cãrþi de poezie), Mugur Grosu,Cosmin Perþa & Teodor Dunã, A.R.Deleanu, CristinaNemerovschi & Alexandru Voicescu, Dan Perjovschi,Un Cristian, Oana Cãtãlina Ninu, Mihnea Blidariu,Sabina Comºa ºi alþii…

Am avut ºi o întîlnire caritabilã, organizatãîmpreunã cu un grup de studente ºi masterande dela facultatea de Litere. Intrarea a fost 5 lei, dar fiecarea lãsat cît a putut la intrare, toþi banii adunaþi fiind pentrulecuirea lui Patrick, un copil bolnav de leucemielimfoblasticã. Seara a început cu un recital muzicalde încãlzire, realizat de Bogdan Voicu ºi GeorgianaArgãsealã. Apoi a urmat artileria grea a facultãþii deLitere ºi a CenaKLUbului Tiuk. Au citit poezii ºi prozãRomulus Bucur, Mihai Ignat, Vlad Drãgoi, CãtãlinBadea-Gheracostea, Andrei Dosa, Sabina Comºa,Mihail Vakulovski ºi A.R. Deleanu, iar Adrian Lãcãtuº,decanul Facultãþii de Litere din Braºov, a citit cîtevapoezii noi de-ale lui Andrei Bodiu, fostul decan, carenu era în oraº, dar astfel ºi-a arãtat solidaritatea ºisusþinerea (apropo, manuscrisele acestor trei poemeau fost vîndute, iar cînd va dori sã le publice, AndreiBodiu va trebui sã le rãscumpere de la cei care le auacum). Dupã lecturi pe scenã au urcat ºi douã formaþiimuzicale care au încins ºi mai tare atmosfera: Atronºi F.A.N.

Absolut specialã a fost ºi întîlnirea cu DanPerjovschi, care a þinut mai mult de 4 ore ºi s-a terminat

doar pentru cã am încheiat-o forþat, Dan venind dinstrãinãtate ºi plecînd a doua zi în strãinãtate...

Întîlnirea de la Bucureºti a fost specialã în ambelezile, ºi la Club A, în cadrul CDPL Fest, dar ºi la SalaOglinzilor, unde 99 la sutã dintre spectatori erauoameni de la noi de la cenaclu, din Braºov:)). Înschimb, a fost foarte multã lume la întîlnirea de colecþiede la Fânfest/Roºia Montanã, unde au citit ºi vorbitmai mulþi scriitori care au participat ºi la întîlnirile de laRockstadt: Mugur Grosu, A.R. Deleanu, Moni Stãnilã,Alexandru & Mihail Vakulovski, Dan Perjovschi, MitoºMicleuºanu ºi alþii...

Vreun an am moderat CenaKLUbul alãturi detînãrul Flavius Ardelean a.k.a. A.R. DeleaNU, careîntre timp a debutat („Îmblînzitorul apelor”) ºi s-a cãratdin România, la studii postuniversitare la Oxford.Perioadã frumoasã, în care am avut foarte mult publictînãr – fanele lui Flavius, fost membru The Others,he-he.

Urmãtoarea întîlnire va avea loc cu Ion Cucu,celebrul fotograf de la US, fotograf la 10 preºedinþi,care vine sã-ºi lanseze minunatele volume publicatela CDPL, apoi îºi vor lansa noile cãrþi de poezie (încurs de apariþie la Tracus Arte) Moni Stãnilã ºiAlexandru Vakulovski, va avea o lecturã ºi tînãrul poetVlad Drãgoi ºi ne vom bucura ºi de o altã ediþiespecialã – cu Nora Iuga, apoi va veni peste noi ultima

lunã a anului, care va face tiuk-tiuk ºi la fereastraCenaKLUbului TIUK...

Revista Tiuk! are ºi paginã pe facebook, undescriem despre toate întîlnirile, postãm albume de la„ºedinþe” pe peretele meu, Carmina a filmat toateediþiile de pînã acum ºi a fãcut fotografii, despreîntîlnirile noastre se scrie în presã (cel mai activ ºiobiectiv cronicar – Sever Gulea, un critic literar demare perspectivã, care în ultimele numere Tiuk! apublicat cîte 10 cronici literare!).

CenaKLUb TIUK e un cenaclu fãcut ca ºi revistaTiuk!, pentru cã am eu chef sã-l fac – fãrã bani, fãrãonorarii, de & cu plãcere. Fireºte cã nu ne-ar deranjavreun sponsor care sã deconteze mãcar banii de drumai invitaþilor (ºi cazarea?), dar deocamdatã nu ne-asãrit în faþã acel iubitor de culturã bogat ºi binevoitor(e adevãrat cã nici nu l-am cãutat), dar nici invitaþii n-au avut pretenþii capitaliste, iar eu – eu toatã viaþa amlucrat de plãcere. S-a format ºi un public special alCenaKLUbului TIUK, ceea ce e foarte, foarte

7

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIAîmbucurãtor, sînt întrebat zilnic cînd va fi urmãtoarea

ediþie (ultima oarã am fost întrebat asearã, cã azi încãn-am ieºit din casã, dar, de fapt, da –... am fost întrebatºi astãzi – pe fb...).

În concluzie, CenaKLUb TIUK e necesar ºipentru artiºti, ºi pentru braºoveni, ºi pentru citito-rii revistei Tiuk! (toate întîlnirile sînt ilustrate în Tiuk! –texte, interviuri, cronica evenimentului, poze, filmãri,etc.). Atîta timp cît existã interes din toate pãrþile – nu-l întrerupem iar. Ciudat ºi de neînþeles e cã – oricine arfi invitatul – în salã (chiar dacã e sala plinã ºi stauoameni ºi pe jos, ºi în picioare!) sînt foarte puþini oamenide la Litere (fie profesori, fie studenþi – ba-s mai mulþiprofesori, de obicei), dar Braºovul mereu a fostionesciano-caragialian pentru mine, nu întîmplãtor senumeºte aºa (muntele care apasã pe noi e Tîmpa, iarrîuleþul ce-l strãpunge se numeºte Spurcata, no). ªinu e doar cazul CenaKLUbului TIUK, pentru cã la noila întîlnirea cu un debutant au fost mult mai mulþi oamenidecît la Serile Facultãþii de Litere ºi ale BiblioteciiJudeþene cu Matei Viºniec, de exemplu, sau decît laîntîlnirea cu Pascal Bruckner de la Libris/ªt.O.Iosif.

Dar ca sã închei optimist – avem un perete TIUK!la Rockstadt, aºa cã dacã treceþi prin Braºov – aveþiocazia sã vã faceþi poze la peretele Tiuk!, cum intri înRockstadt – pe stînga!

Se întâmplã, fãrã sã-mi canalizez energia într-oanumitã direcþie, anumite lucruri. Noroc sau nenoroc,întâmplare sau încercare, nu prea ºtiu sã spun “nu”,iar astfel mã trezesc prinsã “în capcanã”. O capcanãcare aduce un mic venit, aduce câteva zile de agitaþie,câteva surprise birocratice, câþiva nervi, câtevarealitãþi pe care nu le suport (printre eleiresponsabilitatea, orgoliul, mediocritatea). Uneorispun cã este pentru ultima datã când voi mai faceceva, alteori plãcerea este egalã cu neplãcerea, iardeciziile nu se mai pot lua atât de uºor. ªi mai estesperanþa asta... Atâta timp cât ceva nu se încheie peînþelesul meu, nici nu dispare în timp. Mi-am dat seamacã am nevoie de adrenalinã, de senzaþii, de du-te vino,de crize! Iar organizarea unui târg, târguºor, târguleþîmi provoacã rezervele interioare, le pune în miºcare.

Cel mai important eveniment (moment în caream învãþat ºi cele mai multe lucruri) a fost Scriitori peCalea Regalã, din 2008, un proiect iniþiat ºi realizatde Dan Mircea Cipariu. Am participat dintr-o purãîntâmplare, însã a meritat ºi am apreciat fiecaremoment. O cãlãtorie cu trenul regal prin câteva oraºe

Riscurile ironice saufatidice pe care ºi leasumã scriitorii

Andra Rotaru

Ironic and Fatidic RisksWriters Take On

importante ale þãrii, staþionãri în gãrile pline de oamenicare doreau sã vadã scriitori în carne ºi oase, sã-Iaudã recitând. Totodatã, mai mult ºi mai pregnant decâtîn Bucureºti, respectul pentru musafiri, pentru niºtevalori naþionale, pentru niºte creatori. Au fost mulþiscriitori valoroºi în acel tren, unii pe care-i vedeampentru prima datã, alþii pe care-I ºtiam, unii care mi-aurãmas dragi, alþii de care m-am apropiat extraordinarde mult. Rezonez ºi reacþionez atunci când sesuprapune inteligenþa emoþionalã peste cea raþionalã.ªi când opera unui om este dublatã ºi de o persoanãminunatã. Acesta a fost începutul ºi, pânã în momentulde faþã, evenimentul pe care-l valorizez cel mai mult.

În timp, entuziasmul a crescut ºi a scãzut,îndoielile mele legate de festivaluri, târguri, manifestãriliterare, la fel. Apoi, intensitatea ºi coerenþa pe care leau festivalurile din alte þãri m-au determinat sã privescaltfel lucrurile. Tot ce am aflat este cã responsabilitateaunei echipe implicate în organizarea unui evenimentcultural este enormã, iar criticile pe mãsurã, fie elepozitive sau negative. Nu poþi sã funcþionezi precumo maºinãrie prefectã dacã cei din echipã nu îºi asumão la fel de mare responsabilitate. Dacã nu aucunoºtinþele necesare, dacã nu au experienþã ºi oanumitã dozã de har organizatori.

Uneori, existã momente în care îmi vine sã daucu banul ºi sã închid ochii, alteori, indiferent de cât demult mi-aº dori ca un lucru bun sã se întâmple, elscapã controlului. Comunicarea, persuasiunea suntingrediente care, contextual, pot însemna 70% dintr-un eveniment reuºit. Iar când sponsorii taie bugete,când personalitãþile dificile angrenate într-un proiectse izbesc, atunci rezistã cei care pot sã vadã un picmai departe de momentul prezent.

Nu am organizat 100% un eveniment de unasingurã. Nici nu cred cã în acest moment îmi doresc.ªtiu doar cã, atunci când este nevoie de mine, cuezitãri sau fãrã, particip. Cã nu am experienþaversatilã a altora, nici alte calitãþi necesare pentru acontura un mecanism imbatabil. Mai ºtiu cã suntfoarte puþine lucruri care îmi plac ºi care îmi creeazãsatisfacþie. În faþa fiecãrui eveniment cultural careurmeazã, mã simt ca în faþa unei mari rãscruci: sãaleg ceva sau altceva. Iar în cazul târgurilor de poezie,responsabilitatea celor care se implicã este uneoridãtãtoare de coºmaruri. Probabil cã existã persoanehãrãzite cu o liniºte care nu-i face atât de sensibili laorice aspect care intervine pe parcurs, care nici nubagã de seamã anumite lucruri etc. Din experienþa

8

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA de pânã acum pot sã spun cã, în loc sã mã simt ºi

mai atrasã de sistemul dupã care funcþioneazã înRomânia evenimentele, primele instincte sunt sã daubir cu fugiþii. ªi sã mã ascund de tot ce înseamnãmulþime, scriitori, organizatori, instituþii etc. Nu pentrucã aº blama ceva, ci pentru cã nu sunt fãcutã pentruastfel de lucruri. Cum un orator bun poate sã fie unfoarte slab scriitor, la fel ºi eu. Mã simt expusã, reþindoar aspectele negative dintr-un eveniment, mãconsum ºi mã enervez pe mine.

Îmi doresc ca acele persoane care se simt bineorganizând târguri de poezie etc. sã poatã continua.Îmi doresc sã existe cât mai multe astfel de persoaneºi cât mai multe iniþiative. Nu ºtiu dacã pentru plãcereade a fi invitat, iar dintr-o astfel de posturã sã simt ºimai puternic acele calitãþi ale unui bun organizator...Pânã la urmã, invitatul ar trebui sã treacã prin corvoadape care o presupune organizarea unui evenimentpentru a putea aprecia mai mult tot ceea ce i seasigurã. Sunt mulþi participanþi care se comportã deparcã evenimentul ar trebui sã aibã un focus pe ei,sunt ºi participanþi modeºti, cu toate cã valoarea loreste net superioarã altora. De la educaþie pânã larãbdare, de la cunoaºtere pânã la ignoranþã, cu câtparticipi la mai multe evenimente, cu atât înveþi sãalegi, sã spui nu, sã continui într-o anumitã direcþie.

Mi-e greu sã vorbesc despre un târg de poezie ºice înseamnã sã fii implicat în organizarea lui, pot sãvorbesc doar despre stãri, intuiþii, acþiuni care se potpetrece sau care s-au întâmplat. Erori sau slalomuri,reuºite ºi fundaluri care nu au lãsat sã se vadã lucrurileneplãcute de pe parcurs. Nu existã reþete, nu existãsfaturi. Existã experienþe ºi experienþe, situaþii ºi situaþii,organizatori ºi organizatori.

Am criticat, la rândul meu, evenimente care nuau ieºit aºa cum ar fi fost normal sã iasã. Evenimentecare au avut ºi bugete ºi care nu au ieºit bine, ºtiindcã am participat ºi la evenimente cu bugete minusculecare, datoritã unui numãr foarte mic de oameni (darde calitate), au fost extraordinare.

ªi mai ºtiu cã pot fi extrem de tolerantã uneori, ºiextrem de capricioasã alteori. Cã uneori mi se parmulte lucruri fãcute în van, cu finalitãþi de o zi, douã,fãrã sã însemne prea mult pe termen lung. Nu ºtiu lace sã mã aºtept de la viitor, nu ºtiu dacã vreau sã þino evidenþã mai mult decât personalã a lucrurilorpragmatice din jur.

Îmi aduc aminte cu drag de început: când nuaveam nici o aºteptare, când nu cunoºteam pe nimeni,când reuniunile festivaliere sau de la târguri aveau unalt iz: unul uman, de prietenie ºi bucurie. Când nuºtiam nici o bârfã literarã, când credeam cã persoanelesunt tot una cu volumele lor, când nu concepeam caun scriitor pe care-l apreciez sã nu fie dublat ºi de uncaracter pe mãsurã. Iluziile de început de drum suntminunate, au ceva magic, bun, seren.

Aº vrea sã fi trecut toþi cei care participã laevenimente culturale prin astfel de momente. Probabilcã multora le este dor de ele, la fel cum îmi este ºi mie.

Îmi pare rãu cã astãzi asist la încrâncenãripenibile, la orgolii mai mari decât talentul, la liste negreºi liste cu persoane dezirabile, la reguli ºi nereguli. Iar

A fost fondat în septembrie 2009, la aniversarea,aproape trecutã cu vederea, a centenarului MaxBlecher. Ne-am propus de la bun început sã derulãmo serie de întâlniri care sã-i aibã în prim-plan pescriitorii cei mai valoroºi ºi mai activi ai momentului,dar ºi pe tinerii încã nedebutaþi, sub semnul unuiscriitor fantast ºi hiperacut, devotat în întregimescrisului, care ºi-a depãºit cu discreþie epoca, ºi careeste citit cu pasiune ºi dupã optzeci de ani.Înþelegeam cât de importantã este aceastã alãturareîntre autori ajunºi la maturitate, care au dat deja cãrþivaloroase, ºi cei mai tineri „combatanþi” (au citit la„Blecher” poeþi aflaþi în ultimii ani de liceu alãturi descriitori admirabili ai generaþiilor ‘60, ‘70 ºi ’80), iarcâteva dintre ediþiile memorabile ale InstitutuluiBlecher din aceºti ani ne-au confirmat aºteptãrile.Dupã epuizarea cenaclului Euridice condus de cãtreMarin Mincu (a cãrui primã ediþie a contat foarte mult

pentru debutanþii de la începutul anilor 2000) ºi dupãreducerea progresivã a turaþiei Poeticilor Cotidia-nului, seria de evenimente organizate din 2005 pânãîn 2010 de Rãzvan Þupa, Institutul Blecher a devenit,cred, principalul loc de întâlnire al poeþilor ºiprozatorilor români activi de la începutul secolului.

Pornit pentru a dinamiza scena literarã dinBucureºti, Institutul Blecher a ajuns la Sibiu, Cluj,Timiºoara, Suceava ºi Oradea ºi a mobilizatdeopotrivã scriitori ºi cititori dintre cei mai pasionaþiºi mai exigenþi. Ediþii care s-au fixat în memoriaparticipanþilor, din care mi-e greu sã aleg ºi sãprivilegiez câteva anume, un public avid ºi atent, carea atins, în momentele de vârf, audienþe rare pentrulecturile publice sau cenaclurile din zilele noastre,evoluþia de la un sezon la altul a câtorva dintrescriitorii tineri de dupã 2009 ale cãror debuturi au

Claudiu Komartin

Clubul de lecturãInstitutul Blecher Blecher Institute’s Reading Club

cel mai sãnãtos lucru este sã dai cu banul uneori, unmod mai curat de a lua parte sau a te eschiva deceva ce nu þi-e menit. Cu toate riscurile de rigoare,ironice sau fatidice.

9

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIAatras apoi atenþia ºi au entuziasmat, confirmãrile

venite din partea poeþilor 2000-iºti, aflaþi pentru primaoarã în postura de autori experimentaþi (de nu chiar,în unele cazuri, consacraþi): scurta istorie aInstitutului Blecher urmeazã îndeaproape istoriaintimã, tectonica ºi liniile de forþã ale literaturii românedin ultimii ani.

Ediþiile Institutului Blecher (1-66)(septembrie 2009 – octombrie 2012)

Sezonul I (septembrie-noiembrie 2009)

I. Dan Coman (poezie) – Sorin Despot (poezie)20.09.09

II. V. Leac (poezie) – Mihai Duþescu (poezie) 04.10.09III. Vasile Ernu (prozã) – Ilieº Gorzo (poezie) 11.10.09IV. Dumitru Bãdiþa (poezie) – Andrei Ruse (prozã)

18.10.09

V. Adela Greceanu (prozã) – Adrian Diniº (poezie)08.11.09

VI. ªtefan Manasia (poezie) – Gabriela Toma (poezie)15.11.09

VII. Mugur Grosu (prozã) – Stoian G. Bogdan (prozã)22.11.09

VIII. Cosmin Perþa (prozã) – Moni Stãnilã (poezie)29.11.09

Sezonul II (februarie-iulie 2010)

IX. Radu Vancu (poezie) – Ioana Bogdan (prozã)10.02.10

X. Teodor Dunã (poezie) – Augustin Cupºa (prozã)17.02.10

XI. Marin Mãlaicu-Hondrari (prozã) – Gabriel Daliº(poezie) 24.02.10

XII. Alexandru Potcoavã (prozã) – Andrei Dósa(poezie) 03.03.10

XIII. Adrian Suciu (poezie) – Victor Potra (prozã)10.03.10

XIV. Felix Nicolau (prozã) – Livia ªtefan (poezie)17.03.10

XV. Radu Aldulescu (prozã) – Ionel Ciupureanu (poezie)24.03.10

XVI. Silviu Gherman (prozã) – Ioana Miron (poezie)31.03.10

XVII. Paul Aretzu – Constantin Hrehor – Ioan Pintea– Florin Caragiu (poezie) 14.04.10

XVIII. Octavian Soviany (prozã) – Aura Maru (poezie)21.04.10

XIX. Gelu Diaconu (prozã) – Aurelia Borzin (poezie)28.04.10

XX. Constantin Abãluþã (prozã) – Andrei Luca (poezie)12.05.10

XXI. Alexandru Ioan (poezie) – Lorena Stuparu (prozã)

26.05.10XXII. (în cadrul TNCP) Angela Marinescu – Magda

Cârneci – Simona Popescu – Ana Dragu – Rita Chirian –Diana Geacãr (poezie) 02.06.10

XXIII. Sorin Delaskela (prozã) – Rãzvan upa (poezie)16.06.10

XXIV. Ioana Bradea (prozã) – Alexandru Vãsieº(poezie) 16.07.10

Sezonul III (septembrie-noiembrie 2010)

XXV. Daniel Vighi (prozã) – Ana-Maria Puºcaºu(poezie) 15.09.10

XXVI. Ioan Moldovan (poezie) – Viorel Mureºan(poezie) 06.10.10

XXVII. Traian T. Coºovei (poezie) – Aida Hancer(poezie) 17.10.10

XXVIII. Ovidiu Pop (prozã) – Laura Dan (poezie)31.10.10

XXIX. O. Nimigean (prozã) – Ovidiu Baron (prozã)05.11.10

XXX. Dan Cristian Iordache (poezie) – Andreea Teliban(poezie) 12.11.10

XXXI. Miruna Vlada (poezie) – Nicolae Avram (poezie)21.11.10

XXXII. Bogdan Coºa (poezie) – Andrei Zbîrnea(poezie) 28.11.10

Sezonul IV (februarie-iulie 2011)

XXXIII. Ionel Ciupureanu (poezie) 20.02.11XXXIV. Andrei Dósa (poezie) – Cosmin Cârciova

(poezie) 27.02.11XXXV. Stoian G. Bogdan (prozã) – ªtefan Ciobanu

(poezie) 20.03.11XXXVI. David Vikgren (poezie) – Leif Holmstrand

(poezie) 24.03.11XXXVII. Augustin Cupºa (prozã) – Matei Hutopila

(poezie) 03.04.11XXXVIII. Nora Iuga (poezie) – Radu Niþescu (poezie)

10.04.11XXXIX. Ion Zubaºcu (poezie) – Andrei Gamarþ (poezie)

17.04.11XL. ªtefan Manasia (poezie) – Radu Ianovi (poezie)

08.05.11

XLI. (în cadrul TNCP) Ivan Hristov – Sántha Attila –Gabriel Daliº – Dan Mihuþ (poezie) 19.05.11

XLII. Cristi Cotarcea (poezie) – Vlad Pojoga (poezie)19.06.11

XLIII. Ana Donþu (poezie) – Emilia Zãgrian (poezie)17.07.11

Sezonul V (septembrie-noiembrie 2011)

XLIV. Nora Iuga (poezie) – Veronica D. Niculescu

10

(prozã) 17.09.11XLV. Diana Iepure (prozã) – Cãtãlina Matei (poezie)

09.10.11XLVI. Dumitru Crudu (prozã) – Ecaterina Bargan

(poezie) – Claudiu Lazarciuc (muzicã) 16.10.11XLVII. Sabina Comºa – Andrei Dósa – Vlad Drãgoi –

Daniel Puia-Dumitrescu (poezie) 30.10.11XLVIII. Mitoº Micleuºanu (prozã) – Iulian Tãnase

(poezie) 06.11.11XLVIX. Cosmin Cârciova (prozã) – Matei Hutopila

(poezie) – George Serediuc (poezie) 13.11.11L. Anatol Grosu (poezie) – Aleksandar Stoicovici

(poezie) 20.11.11

Sezonul VI (februarie-iulie 2012)

LI. Dan Coman (poezie) – Ada Milea (muzicã) – BoboBurlãcianu (muzicã) 29.02.12

LII. Laura Dan (poezie) – Livia ªtefan (poezie) –Teodora Coman (poezie) 11.03.12

LIII. Sorin Delaskela (prozã) – Adrian Diniº (prozã)01.04.12

LIV. Constantin Abãluþã (poezie) – Valeriu Mircea Popa(poezie) – Octavian Soviany (prozã) 08.04.12

LV. Sorin Despot (poezie) – Andrei Ruse (prozã)22.04.12

LVI. Cristina Nemerovschi (prozã) – Iulian Trandafir(poezie) 29.04.12

LVII. Silviu Dancu (prozã) – Bogdan Coºa (prozã)11.05.12

LVIII. Ciprian Mãceºaru (poezie) – Dan Mihuþ (poezie)– George Floarea (poezie) 10.06.12

LIX. (Noaptea Institutelor) Domnica Drumea – AdelaGreceanu – Marin Mãlaicu-Hondrari – Radu Vancu – Bo•icaJelušiæ (poezie) 22.06.12

LX. Andrei Gamarþ (poezie) – Oana Vãsieº (poezie)15.07.12

Sezonul VII (septembrie-octombrie 2012)

LXI. Gelu Diaconu (poezie) – Cãtãlina Bãlan (poezie)23.09.12

LXII. Nicolae Coande (poezie) – Teodora Coman(poezie) 29.09.12

LXIII. Dmitri Miticov (poezie) – Cosmin Perþa (poezie)14.10.12

LXIV. Radu Vancu (poezie) – Cosmin Cârciova (prozã)17.10.12

LXV. Dumitru Crudu (poezie) – Ana Maria Lupaºcu(poezie) – Ilinca Pop (poezie) 21.10.12

LXVI. Rita Chirian (poezie) – Vlad Pojoga (poezie)28.10.12

Prima ºedinþã a cenaclului Republica, alBibliotecii Naþionale din Republica Moldova, a avutloc pe 27 mai 2011, avându-l ca invitat pe MugurGrosu. Republica este un cenaclu care existãdatoritã mai multor coincidenþe ºi întâmplãri fericite.Deºi e destul de tânãr, la Republica au citit foartemulþi scriitori tineri atât din Moldova, cât ºi dinRomânia.

Aº putea spune cã totul a început cu un telefonde la Biblioteca Naþionalã cãtre Moni Stãnilã. AlexeRãu, directorul bibliotecii, ºi Raisa Melnic, ºefprograme culturale, o cunoºteau pe Moni din presãºi din emisiuni televizate. Dumnealor i-au propuslui Moni sã facã un cenaclu, care va avea toatãsusþinerea Bibliotecii Naþionale. Aºa a ºi fost,biblioteca a pus la dispoziþia cenaclului orice salãera doritã, sau s-a amenajat spaþiul de afarã, ºi deatunci la fiecare Salon Internaþional de Carte a avutstand ºi s-au fãcut lecturi aproape neîntrerupte.Moni a fost câþiva ani referent literar la cenaclulPavel Dan din Timiºoara ºi crease proiectulInterferenþe Timiºoara-Chiºinãu, prin care tineriicenacliºti timiºoreni veneau la Chiºinãu la AtelierulVlad Ioviþã ºi viceversa. Un lucru foarte importantpentru scriitorii în formare.

În 2011 la Republica au fost invitaþi: IulianCiocan, Oleg Carp, Diana Iepure, Florin Hãlãlãu,Victor Bucãtaru, Mihail Vakulovski, Dumitru Crudu,Pavel Pãduraru, Radu Vancu, Lucian Dan

Teodorovici, Florin Lãzãrescu, Vasile G. Dâncu,Mihaela Perciun, Pavel Borº, Hose Pablo, EmilianGalaicu-Pãun, Nicoleta Papp. La SalonulInternaþional de Carte au avut lecturi tinerii de laatelierul Vlad Ioviþã, condus de Dumitru Crudu: IonBuzu, Ecaterina Bargan, Carolina Vozian, Cristi

Alexandru Vakulovski

Cenaclul RepublicaRepublica’s Literary Circle

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

11

Mãriuþã, Natalia Graur, Emanuela Sprânceanã, câtºi basarabenii de la Zona Nouã a lui Radu Vancu:Ana Donþu, Anatol Grosu, Irina Brumã. Dingruparea Human Zone au avut lecturi AlexCosmescu, Hose Pablo, Andrei Gamarþ, VadimVasiliu, Victor Þvetov.

Cred cã unul dintre meritele Republicii e cã areuºit sã adune tinerii scriitori împreunã, chiar dacãsunt din grupãri diferite. Ne-a bucurat ºi prezenþamaeºtrilor Vladimir Beºleagã, Andrei Burac sau ascriitorului Gheorghe Erizanu, editorul Cartier.Cenaclul Republica e deschis ºi pentru scriitorii delimbã rusã, unul dintre tinerii scriitori cefrecventeazã cenaclul fiind poetul rus VadimLungul, care a ºi citit din poemele sale.

În 2012, deºi în 2011 a mers perfect, lucrurile s-auîmbunãtãþit la Republica. ICR Chiºinãu MihaiEminescu a susþinut un proiect al Republicii prin careîn fiecare lunã un tânãr scriitor din România venea înChiºinãu pentru o lecturã la cenaclu. Aºa republicaniii-au cunoscut ºi s-au împrietenit cu V. Leac, AndreiDoboº, Cosmin Perþa, Ioan Es. Pop, Bogdan Lipcanu,Bogdan Coºa, Mihail Vakulovski. Din pãcate, dincauza problemelor de la ICR, proiectul s-a oprit, darsperãm cã va continua, pentru cã, dupã cum amvãzut, a dat roade foarte bune. Astfel, lectura luiBogdan Coºa, dupã lansarea de carte, s-atransformat într-un adevãrat maraton poetic spontan.La Republica a revenit Radu Vancu, direct de latabãra de scriere creatoare din Orhei, a venit ClaudiuKomartin, editorul ultimului volum al lui Radu.

Pe scurt, la maratonul din 27 iulie au avutlecturi Andrei Dósa, Ion Buzu, Claudiu Komartin,Carolina Vozian, Lina Mamaliga, Dmitri Miticov,

Moni Stãnilã, Vadim Vasiliu, Andrei Gamarþ, AlexCosmescu, Anatol Grosu, Ana Donþu, Irina Brumã,Victor Þvetov, Ecaterina Bargan, Paula Erizanu,Aura Maru. ªi s-a încheiat cu un concert cu AndreiGamarþ ºi Monooka.

Foarte important pentru Republica e ºi SalonulInternaþional de Carte al Bibliotecii Naþionale.Republica are o activitate continuã la SIC ºi atragela ºedinþe scriitorii care au venit în Chiºinãu special

pentru asta. Probabil cã cel mai tânãr republican enepoata noastrã, Antonia Bãlu, de 10 ani, care aavut expoziþie cu portrete de scriitori atât anultrecut, cât ºi anul ãsta. În curând Antonia va debutacu portretele în ultimul meu volum de poezie.

E foarte important cã scriitorii republicani, pelân-gã textele din presã, au apãrut ºi în emisiuniradio-fonice sau televizate: la Cãrþile Sãptãmâniicu Gheorghe Erizanu, la Cool Publika cu SergiuVoloc, la Timpul cu Terente, la Noii Barbari cuDumitru Crudu...

Când au auzit de propunerea BiblioteciiNaþionale ca Moni sã conducã un cenaclu labibliotecã, majoritatea scriitorilor tineri au fostsceptici. Pentru cã e o instituþie a statului ºimajoritatea instituþiilor statului sunt rigide. Acumînsã pot confirma cã Biblioteca Naþionalã împreunãcu directorul ei, domnul Alexe Rãu, ne-au creattoate condiþiile ºi ne-au sãtisfãcut toate mofturileca Republica sã meargã bine.

Republica a reuºit pânã acum ceea ce ºi-apropus, sã aducã poetul în cetate. Ca scriitorii depe ambele maluri ale Prutului sã se cunoascã, nudoar virtual, ci ºi în carne ºi oase. Tinerii scriitorisunt lângã cei consacraþi, se citesc, secomenteazã, îºi lucreazã cãrþile þinând cont dereacþiile de la Republica. Cred cã asta conteazãmult la un cenaclu. Chiºinãul a devenit mai atractivde când existã Republica, cred cã toþi cei care auavut lecturi pot confirma asta.

Blogul cenaclului Republica: http://cenaclulrepublica.blogspot.com/

Poezie & tricouri.Festivalul internaþional de poezie al RevisteiTransilvania, IPoetry & Jerseys

Radu Vancu

Festivalurile sunt un fel de centri nervoºi ai artei.Chestiune valabilã, se subînþelege, nu numai pentruarta literarã – ci pentru artã în genere: existenþa socialãa teatrului, a muzicii, a poeziei, a filmului e ritmatã (aºzice aproape bioritmatã) de marile festivaluri de gen.Ba uneori, în cine ºtie ce clipe astrale ale vreunei arte,nu numai ei latura socialã, diurnã, e vitalizatã de câte

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

1 2

un festival; se întâmplã – rar, dar se întâmplã – ca unfestival, sau o serie de festivaluri, sau un evenimentartistic similar sã declanºeze o catalizã masivã a arteicu pricina. Aºa se face cã existã festivaluri de filmcare dau direcþia în cinematografie ºi funcþioneazã catrendsetter-i decisivi, impunând uneori nu numai unstil anume, ci o întreagã cinematografie naþionalã –nu trebuie sã mai amintesc ce a fãcut Cannes-ulpentru filmul iranian ºi, în anii recentissimi, pentru celromânesc. Existã, dupã cum bine se ºtie, un Cannesal teatrului – la Edinburgh. În ce priveºte muzica, o sãaleg un exemplu arhicelebru din pop culture – cu totulaltfel a arãtat muzica rock dupã Woodstock. Iar pentrupoezia europeanã, una din referinþele majore estefestivalul de la Rotterdam – aºa cum pentru ceaamericanã e cel de la San Francisco.

Ca sã venim la scumpa þãriºoarã, sigur cã aicilucrurile sunt, ca întotdeauna, încã neaºezate ºi laprimele începuturi. Primele – dar deloc firave, ce-idrept: TIFF-ul clujean este, pentru ecosistemul cinefilindigen, la fel de seminal precum Cannes-ul pentruecosistemul general; festivalul de teatru de la Sibiu e,de asemenea, cauza primã a renaºterii teatruluiexperimental autohton; celãlalt mare festival de laSibiu, cel de jazz (cãruia i se adaugã de câþiva aniunul complementar, aºa-numit de jazz and more,interesat de muzica experimentalã), e ºi el o referinþãmajorã. Din acest punct de vedere, arta aflatã însuferinþã e poezia – nu existã, practic, nici un festivalinternaþional de poezie care sã fie relevant ºi pentrupoeþii autohtoni, ºi pentru cei strãini. E inutil sã insistasupra importanþei unui asemenea festival; oricine aieºit la festivalurile importante din afarã a vãzut cuochii lui cum se formeazã, în câþiva ani, o reþea, unnetwork de poeþi din cele mai diverse ºi disparate þãri– îºi gãsesc afinitãþi elective, coaguleazã într-un gruptranslingvistic ºi transfrontalier, se traduc reciproc,importã în timp real tendinþele ºi inovaþiile cele mairecente din literaturi care altfel ar fi comunicat cu unretard ce-ar fi fãcut imposibilã cataliza reciprocã. Abiaun astfel de festival face literaturile cu adevãratcontemporane între ele.

Iar noi exact acest festival nu-l avem. Am încercatîn anii recenþi, alãturi de Claudiu Komartin ºi de colegiide la Poesis internaþional, sã-l suplinim pe cât posibilprin aceastã revistã de poezie deschisã cãtre poeziacontemporanã cea mai diversã geografic & stilistic(am încercat sã facem o revistã cât un festival, adicã).Apoi, Claudiu Komartin ºi Dumitru Pãcuraru auorganizat în luna noiembrie a anului trecut la SatuMare Festivalul Poesis internaþional, gândit pe for-matul festivalurilor internaþionale de poezie. A fost,fireºte, un succes, pe care l-am fi dorit continuat anual.Anul acesta n-a fost sã fie la Satu Mare, însã l-amreplicat la Sibiu, continuând ºi amplificând ceea cefãcusem în 2011 Dragoº Varga ºi cu mine – amhotãrât atunci sã facem din colocviile revisteiTransilvania un festival de poezie dedicat memorieilui Mircea Ivãnescu, întrucât marele poet murise pe21 iulie, cu douã luni înainte de festival. Aºadar, amhibridat formatul academic anterior al colocviilor cuformatul unui festival de poezie – sesiunile de discuþii

au fost înlocuite cu lecturi de poezie, iar masa rotundãpe o temã de criticã ºi istorie literarã s-a transformatîntr-o evocare a lui Mircea Ivãnescu de cãtreparticipanþii la colocviul-festival.

A fost o ediþie atât de reuºitã, încât ne-am spuscã meritã s-o continuãm sub forma unui festival

internaþional de poezie. Fãcusem în urmã cu doi anipe blogul meu o listã cu vreo cincisprezece dintre ceimai buni poeþi sub patruzeci de ani cunoscuþi de minela festivaluri ºi workshopuri; am ales trei dintre ei, pecriteriul apropierii de România (un bilet de avion dinSuedia, de pildã, ar fi ruinat bugetul festivalului nostru– ce sã mai vorbim despre unul din Statele Unite!),am mai adãugat unul cunoscut între timp – ºi lista afost gata. Dintre cei douãzeci ºi unu de poeþi de pelista finalã, patru erau din strãinãtate, plus o editoareturcã de poezie; aºadar, cam 24 % din festival eracompus din stranieri. Îndeajuns cât sã-l decretãm cuentuziasm „internaþional”.

Iatã deci faptele oficiale: între 28 ºi 30 septembrie,la cea de-a noua ediþie a Colocviilor RevisteiTransilvania au participat ca stranieri poeþii Gökcenur

C. (Turcia), Milan Dobricic ºi Dejan Matic (Serbia) ºiIvan Hristov (Bulgaria). Alãturi de ei a fost ºi editoareade poezie Zerrin Yilmaz Celebioglu (Turcia). Cum nuse cuvine sã nu amintesc ºi poeþii români participanþila festival, iatã-i – în ordinea în care au citit: Ion Mureºan,Alexandru Muºina, V. Leac, Claudiu Komartin,Ruxandra Cesereanu, Constantin Acosmei, IonelCiupureanu, Rita Chirian, Nicolae Coande, TeodoraComan, Santha Attila, Michael Astner, Doina Ioanid,Dan Sociu, Andrei Dosa, O. Nimigean, Emil Brumaru.Plus Angelo Mitchievici ºi Bogdan Creþu, pe post deraisonneur-i critici. Plus Ana Toma, unul dintre editoriide poezie cei mai activi de azi – ea alcãtuind, dupã cum

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

13

se ºtie, împreunã cu Claudiu Komartin trupul ºi sufletulCasei de editurã Max Blecher.

De asemenea, au fost lansãri de carte: Cele maifrumoase poeme din 2011, antologia lui ClaudiuKomartin ºi a mea de la Tracus Arte; Asperger-ul RiteiChirian de la Cartea Româneascã; Cârtiþa de man-sardã, debutul excelent al Teodorei Coman de la MaxBlecher; Combinaþia, novella lui Dan Sociu de la Casade Pariuri Literare; în fine, Cerºetorul de cafea. Opere,3, senzaþionalul epistolar al lui Emil Brumaru de laPolirom. ªi, în fine, o ediþie a Institutului Blecher, a62-a, la care moderatorul Claudiu Komartin i-a avutca invitaþi pe Nicolae Coande ºi pe Teodora Coman.

Ce m-a bucurat cel mai tare a fost chimia imediatãdintre poeþii români ºi cei strãini; cu atât mai mult cucât a funcþionat ºi transgeneraþional. AlexandruMuºina, de pildã, nu are entuziasmul facil – ºi cu toateastea îmi vorbea entuziast cum rar l-am vãzut despreGokcenur. Ion Mureºan se inflamase tot pentruminunatele poeme ale turcului. Apoi, pe RuxandraCesereanu o captivase poezia lui Milan Dobricic. Câtdespre comerþul poetic intergeneraþionist, în ce mãpriveºte apexul lui a avut loc în noaptea de sâmbã-tã– când, aºteptând alãturi de sârbi ºi de Dragoº Vargaautobuzul de Timiºoara într-o autogarã delabratã,înflãcãraþi de apariþia în discuþie a extraordinarului poetsârb Duºan Vukajlovici, am fãcut schimb de tricouricu Dejan Matic. Abia atunci am înþeles de ce facfotbaliºtii schimb de tricouri: probabil cã, dupã un meciminunat, se simt ºi ei oarecum poeþi.

Mai e mult, desigur, pânã ce festivalul internaþionalde poezie al revistei Transilvania sã devinã o tradiþie.Însã nici festivalurile autohtone de film, teatru ºi jazzn-au fost de la început tradiþii majore. A durat ani bunipânã ºi-au construit brand-ul. Ceea ce-mi dã încrederee însã chiar faptul ãsta incontestabil: sunt absolutsigur cã nici Tudor Giurgiu, nici Constantin Chiriac n-au fãcut la prima ediþie schimb de tricouri cu actorii ºiregizorii. E o chestiune absolut fundamentalã, oricePR-ist de festival major viseazã la clipa astralã în careDe Niro ºi Pacino, de pildã, fac schimb de tricouri.Sau Tranströmer ºi John Ashbery, sã zicem. Aºaîncepe orice catalizã culturalã decisivã: cu schimbulde tricouri. Restul e doar muncã ºi tradiþie.

Adevãrul este cã ni se potriveºte, nouã sibienilor,cum nu se poate mai bine ancheta „Stelei” privitoarela „festivaluri, târguri etc.”, deoarece revista„Euphorion” ºi Filiala sibianã a USR se aflã, iatã, chiarînaintea celei de-a XI-a ediþii a Colocviului Naþional

Ioan Radu Vãcãrescu

ColocviulNaþional „Zilele PoezieiIustin Panþa”The National Colloquium ‘ IustinPana’s Days of Poetry‘

„Zilele Poeziei Iustin Panþa”. Astfel, în 2011 a avut locediþia jubiliarã, a X-a, a Colocviului înfiinþat în anul 2002.

Iustin Panþa, „poetul veºnic tânãr”, a plecat dintrenoi în septembrie 2001, printr-o neagrã loviturã adestinului, cu puþin înainte de a împlini 37 de ani. Amrealizat atunci, împreunã cu Dumitru Chioaru (doar

noi doi mai rãmãsesem pe baricade, astfel cã niciacum nu ne vine sã credem cã am reuºit sã ducemrevista mai departe, ba chiar sã deschidem ºi altelucrãri de culturã ºi literaturã, aºa cum este, deexemplu, Simpozionul Actualitatea Cercului Literar dela Sibiu, din 2003 încoace, în luna mai, când seîmplineau 60 de ani de la „Manifestul” Cercului,împreunã cu Premiul Euphorion), la sfârºitul anului2001, un numãr special al Euphorionului: ar fi trebuitsã fie un numãr dedicat „euphorionismului”, în acelaºicontext cerchist jubiliar, dar a devenit un numãrcomemorativ Iustin Panþa. Atunci am ºi hotãrât,împreunã cu Dumitru Chioaru, înfiinþarea Colocviuluide poezie, care sã poarte numele prietenului ºicolegului nostru ºi care sã aibã loc în fiecare an laînceput de noiembrie, Iustin fiind nãscut în ziua de 6a lunii (în 1964). Uniunea Scriitorilor ne-a fost sprijinîncã de la început, preºedintele de atunci, EugenUricaru, fiind cel care a propus acordarea, în cadrulevenimentului, a unui premiu naþional de debut înpoezie, finanþat de USR. La primele ediþii manifestareanoastrã a fost finanþatã de organismele locale dinSibiu, Consiliul local ºi cel judeþean, iar din 2005, ºide USR, prin programul de proiecte culturale. E deamintit ºi faptul cã pânã în 2008 în acest cadru amacordat ºi Premiul Euphorion, în prezent acest premiu,acordat celor mai importanþi colaboratori ai revistei,personalitãþi de marcã ai literaturii contemporane, fiindacordat în cadrul Simpozionului dedicat CerculuiLiterar. Aº aminti în acest context numele celor careau primit din partea revistei Premiul Euphorion: NicolaeBalotã, Mircea Ivãnescu, Nicolae Breban, Nora Iuga,Mircea Martin, Ion Pop, Mircea Muthu, GheorgheGrigurcu, Gheorghe Crãciun, Ilie Constantin, Al.Cistelecan, Nicolae Oprea, ªtefan Borbély, IonBogdan Lefter, Alexandru Muºina. Premiul de debutîn poezie, care poartã numele lui Iustin Panþa, esteacordat de un juriu naþional, format, de-a lungulacestor ani, din critici ºi poeþi reprezentativi de azi.Alãturi de cei cinci membri ai juriului (uneori ºapte),dintre care se alege un preºedinte (iatã câteva nume:Ion Pop, Mircea Martin, Nicolae Oprea, Al. Cistelecan,George Vulturescu, Ion Mureºan, Aurel Pantea,

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

14

Gheorghe Grigurcu, Adrian Alui Gheorghe), alãturide care se aflã, în caz de balotaj, preºedintele înexerciþiu al USR, din 2005 încoace, NicolaeManolescu, ºi al Filialei Sibiu a USR (în 2002, JoachimWittstock, apoi, pânã în prezent, subsemnatul). Dinjuriu a fãcut parte permanent Dumitru Chioaru,redactor-ºef al revistei, alãturi de care a intrat aproapeîn fiecare an colegul nostru Andrei Terian. Tineriilaureaþi ai acestui premiu de debut în volum, la celezece ediþii de pânã acum, sunt urmãtiorii: ValentinRadu, Claudiu Komartin, Ruxandra Novac, OanaCãtãlina Ninu, Andra Rotaru, Daniela Popa, StoianG. Bogdan, Andrei Doboº, M. Duþescu, Andrei Dósa.

Colocviul s-a desfãºurat întotdeauna în primulweek-end al lunii noiembrie, pe durata a douã sau treizile. Vremea a þinut întotdeauna cu noi, vara SfântuluiMihai acordându-ne mereu rãgazul sãu de blagianãsolaritate. Nu însã întotdeauna ºi vremurile, în fiecarean trebuind a umbla cu cãciula în mânã pe la multeporþi, mai mult sau mai puþin deschise, pentru a facerost de banii necesari desãºurãrii în bune condiþii aColocviului. Au fost ani mai buni, din acest punct devedere, îndestulaþi care va sã zicã (mai ales datoritãUniunii Scriitorilor, dar iatã cã în momentul de faþã,pentru cea de-a XI-a ediþie, aici stãm cel mai rãu), darºi mai neîndestulãtori, trebuind astfel sã restrângemnumãrul participanþilor. În privinþa acestora, cred cãsunt numeroase numele poeþilor ºi criticilorreprezentativi care au ajuns la Colocviul nostru. Bachiar au participat ºi prozatori dintre cei mai buni deazi. Lista este lungã, ºi nu doar cu oameni care l-aucunoscut pe Iustin sau care au scris despre el, ci ºialþii, mai ales dintre cei mai tineri. Amintesc aici câtevanume, mai ales dintre cei care au participat ºi cumateriale, citite sau vorbite, la exegeza panþianã saula temele Colocviului: Mircea Martin (criticul care l-aºi lansat pe Iustin, în cadrul Cenaclului Universitas ºicare a scris rânduri memorabile despre poetul sibian),Eugen Uricaru, Ion Pop, Cornel Ungureanu, NicolaeOprea, Cezar Ivãnescu, Ioan Flora, Al. Cistelecan,Virgil Podoabã, Al. Uiuiu, Ion Mureºan, Mircea Petean,Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, ªtefan Borbely,Angela Marinescu, Ilie Constantin, Aurel Pantea, MirceaStâncel, Adrian Popescu, George Vulturescu,Gheorghe Grigurcu, Gheorghe Crãciun, Paul Aretzu,Ion Bogdan Lefter, Simona Popescu, Marian Drãghici,Ioana Crãciunescu, Nicolae Tzone (un momentimportant în istoria Colocviului l-a constituit apariþia celordouã volume de „Opere” ale lui Iustin Panþa, la EdituraVinea, lansate la Sibiu), Alexandru Muºina, Ioan Es.Pop, Gheorghe Iova, Adrian Alui Gheorghe, GelluDorin, Cassian Maria Spiridon, Nicoale Corlat, LucianVasiliu, Andrei Zanca, Leo Butnaru, Emilian GalaicuPãun, Ovidiu Nimigean, Adrian Lãcãtuº, ClaudiuKomartin, Teodor Dunã, Mihai Iovãnel, Paul Cernat,Alex Goldiº, Dan Coman, Marin Malaicu Hondrari, AnaDragu, Dumitru Bãdiþa etc. Dintre sibieni, au fost mereuaproape Joachim Wittstock, Rodica Braga, MirceaBraga, Ilie Guþan, Ion Dur, Silviu Guga, Ioan Mariº,George V. Precup, Ligia Csiki, Attila Csiki, Ioan Veza,Radu Vancu, Rita Chirian, Emil Cãtãlin Neghinã (carene-a încântat mereu cu recitalurile sale din poezia lui

Iustin), Veronica D. Niculescu, Dragoº Varga, alãturide studenþi ºi elevi sibieni care descoperã azi cusurprindere ºi cu încântare opera lui Iustin Panþa. Iarca sã vedem, în spaþiul pe care-l avem la dispoziþie,cum se defãºoarã Colocviul nostru de poezie (care atrecut, rând pe rând, prin mai multe locaþii sibiene, daraproape niciodatã n-au lipsit întâlnirile maineprotocolare, de la Cafeneaua Art-Cafe, de exemplu,de obicei în ultima zi a manifestãrii), iatã câtevaprecizãri privitoare la ultimele douã ediþii.

În zilele de 6 ºi 7 noiembrie s-a desfãºurat laSibiu Colocviul Naþional „Zilele Poeziei Iustin Panþa”,a IX-a ediþie. Ca ºi ediþiile precedente, colocviul a fostorganizat de revista Euphorion ºi Filiala Sibiu a Uniunii

Scriitorilor din România, finanþarea acestuia venindde la USR, Consiliul Judeþean Sibiu ºi FundaþiaEuphorion. În prima zi a evenimentului, a avut loc oserie de lansãri de carte, dintre ultimele apariþii aleunor scriitori sibieni ºi a unor invitaþi la colocviul deanul acesta: „Paznicul ploii” de Adrian Alui Gheorghe(prezentat de Dumitru Chioaru), volumul inedit depoeme „Cine merge în paradis” de Aurel Dumitraºcu,îngrijit ºi prezentat de Adrian Alui Gheorghe, „Armelegrãitoare” de Emilian Galaicu Pãun, prezentatpublicului de Leo Butnaru, noua carte de criticã a luiDumitru Chioaru, „Noi developãri în perspectivã”,prezentatã de Andrei Terian, volumul lui DumitruBãdiþa, „Invitat la Sãvârºin”, adus în atenþia celorprezenþi de Radu Vancu, poetul sibian fiind ºi el prezentcu o carte nouã, „Sebastian în vis”, despre care auvorbit Dragoº Varga ºi Andrei Terian. În continuare, aavut loc festivitatea de premiere a celui de-al nouãlealaureat al Premiului Naþional de Poezie „Iustin Panþa”,acordat de Uniunea Scriitorilor din România: MihaiDuþescu. Premiul a fost acordat de un juriu naþionalformat din Adrian Alui Gheorghe (preºedinte), Ioan

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

15

Hei, salut, poete. Mi-am fãcut o cafea, a venittoamna de când nu ne-am mai vãzut, dar hai sãsãrim peste butoiul cu bere al melancoliei ºi sãvorbim despre Poezia e la Bistriþa. Ce facem cufestivalul? Anul viitor va împlini cinci ani. Ar fi cazulsã iasã o ediþie fabuloasã. Nu cã nu ar fi fost celedinainte...Sau am putea s-o dãm în barã, sã facem

o ediþie la miºto ºi sã chemãm numai poeþi- politicieni,sau numai poeþi care nu ne plac deloc, sau poeþicare sã fi scris cel puþin cincisprezece volume depoezie. Brusc, îmi dau seama cã putem face atâtea.ªtiu doar cã mi-ar plãcea tare mult sã poatã veni laBistriþa Andrei Bodiu ºi Alexandru Muºina. N-ar fifain? Imagineazã-þi-l pe Muºina citind în Sinagogã!Gicã Contra ºi Sinagoga!

Ieri, citind o carte de Enrique Vila-Matas amdat peste un citat, o chestie scrisã de mexicanulJuan Villoro. Sunã aºa: „esa indescifrable realidadque por convención llamamos México” (Aceastãrealitate indescifrabilã pe care o numim convenþionalMexic). Mã gândeam cã e o bunã definiþie ºi pentrupoezie, aceastã realitate indescifrabilã pe care,convenþional, o numim poezie. Ar fi fain sã chemãmºi niºte poeþi strãini, Anca Fronescu zicea cã a gãsitun englez foarte tare. Mai vedem, totul depinde definanþe, deci de Þ1.

Tocmai am verificat cu word count: am scris1267 de semne, grãbeºte-te sã-mi rãspunzi, maiavem de scris 12.800. Dacã nu trimitem textul, neomoarã Ruxandra, ºi pe bunã dreptate, cã ampromis.

Pânã îmi rãspunzi, stau ºi eu liniºtit, mãgândesc la John, la Ana, mai iau câte o înghiþiturã decafea, nu foarte des, pentru cã, vorba ta, “vai, vai,cum se trece”.

Marin, trebuia sã-þi rãspund asearã, dar, ºtii preabine, la mine somnul de frumuseþe are întotdeaunaprioritate, aºa cã la 10 am fost în pat. L-am visat peHenrik Nillson. Acum, la prima cafea a zilei, tot încercsã-mi amintesc ce-mi spunea. Era un singur cuvînt,în româneºte, foarte, foarte miºto, dar nici ajuns la

Dan ComanMarin Malaicu Hondrari

Poetry Happens in Bistriþa

1 Gavril Þãrmure, directorul festivalului Poezia e la Bistriþa.(Nota unui redactor scrupulos).

Poezia e la BistriþaEs. Pop, Claudiu Komartin, Dumitru Chioaru ºi AndreiTerian. Despre semnificaþia acestui premiu ºi desprecartea premiatã au vorbit Ioan Radu Vãcãrescu,Adrian Alui Gheorghe, Andrei Terian ºi ClaudiuKomartin (de altfel, unul dintre laureaþii acestui premiu,din 2003). A doua zi, tot la Biblioteca ASTRA din Sibiu,colocviul a continuat cu masa rotundã cu tema „Stareapoeziei, azi”, la care au participat, între alþii, Ioan Es.Pop, Claudiu Komartin, Emilian Galaicu Pãun, SimonaPopescu, Ion Bogdan Lefter, Leo Butnaru, Ioan RaduVãcãrescu, Andrei Terian, Radu Vancu, DumitruBãdiþa, Adrian Alui Gheorghe, Ovidiu Nimigean,Adrian Lãcãtuº, Mihai Duþescu, Joachim Wittstock,Dumitru Chioaru. Colocviul s-a încheiat cu unexcelent recital al poeþilor prezenþi.

În zilele de 4 ºi 5 noiembrie 2011 s-a desfãºuratla Sibiu, în spaþiul generos oferit de Biblioteca ASTRAºi în organizarea Revistei Euphorion ºi a Filialei Sibiua USR (cu sprijin financiar de la Uniunea Scriitorilorºi Consiliul Judeþean Sibiu), ediþia a X-a a ColocviuluiNaþional „Zilele Poeziei Iustin Panþa”. În acest an, pe27 septembrie, s-au împlinit zece ani de la plecareadintre noi a poetului Iustin Panþa, care ar fi împlinit, în6 noiembrie, 47 de ani. Colocviul a avut în centrulatenþiei prezentarea unui film în care poetul sibianciteºte din opera sa, acasã la el, pe strada Rahoveidin Sibiu, filmat de Alexandru Uiuiu în 1999.Reîntâlnirea numerosului public, între care ºi adomnului profesor Aurel Panþa, care ne onoreazãîntotdeauna cu prezenþa sa, cu imaginea ºi vocea luiIustin Panþa a fost emoþionantã, ca ºi evocãrile careau urmat, datorate unor literaþi care i-au fost apropiaþipoetului sau în decursul anilor s-au apropiat cu interesde opera sa: Nicolae Oprea, Ion Mureºan, AlexandruUiuiu, Dumitru Chioaru, Ion Dur, Ioan RaduVãcãrescu, Silviu Guga, Radu Vancu, Dragoº Varga.Prima zi a Colocviului s-a încheiat cu acordareaPremiului Naþional de Poezie Iustin Panþa al UniuniiScriitorilor din România pentru debut în volum. Înacest an, juriul alcãtuit din Nicolae Oprea (preºedinte),Mircea Martin, Al. Cistelecan, Alex Goldiº, ClaudiuKomartin, Dumitru Chioaru ºi Andrei Terian au acordatpremiul poetului Andrei Dósa din Braºov, pentruvolumul „Când va veni ceea ce este desãvârºit”,Editura Tracus Arte, 2011. Premiul, care este susþinutfinanciar de USR, a fost anul acesta substanþialîmbunãtãþit, ca valoare în bani, prin aportul unuisponsor de la Târgoviºte, în persoana scriitoruluiªtefan Doru Dãncuº, vechi prieten al lui Iustin Panþaºi locuitor al Sibiului prin anii 90, din partea Fundaþieiºi a Revistei „Singur”. Despre semnificaþia premiuluiºi despre volumul premiat au vorbit Andrei Terian ºiIoan Radu Vãcãrescu.

A doua zi a Colocviului a avut în atenþie poeziaromâneascã de azi, în cadrul unei mese rotunde cutitlul „Noua poezie româneascã”. Colocviul s-aîncheiat cu recitalul poeþilor prezenþi, la care auparticipat, liber ºi democratic ca întotdeauna, toþi poeþiiprezenþi în salã, de la consacraþi ca JoachimWittstock, Ion Mureºan, Dumitru Chioaru, pânã la ceimai tineri, elevi de la liceele sibiene ºi studenþi laUniversitatea Lucian Blaga din Sibiu.

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

16

zaþ nu mi-l amintesc. Cît despre poezie – un lucrumãrunt, o aripã care vibreazã, un pitic ce danseazã,vorba Tzapinarilor.

Ieri m-am vãzut cu Þ la Class (unde altundeva?).Ideea cu festivalul internaþional i se pare în continuareexcelentã. Financiar o sã ne descurcãm, nu-i aºagreu, zicea. Doar îl ºtii…

Am vorbit (iar) ºi cu Attila Bartis, a reconfirmatparticiparea lui pentru anul viitor. Prozatorul invitat depoeþi, uite cã ideea asta a ta devine tot maiconsistentã.

S-a fãcut frig, vreme prielnicã þigãrii. Pe-o vremeca asta nimic nu-i mai bun ca LM-ul roºu, cu hîrtia lui

asprã sfîrîind la jumãtate în timp ce te-ndrepþi spreserviciu.

Fain de-ar veni Muºina! (cã Andrei vine, anul viitornu mai are scãpare). ªi ce mult ar conta dacã am maiputea auzi iar, ca acum 10, 11 ani??, sunetul cerceilorAngelei Marinescu pe-o stradã îngustã din Bistritz!

Poate reuºim sã ne vedem înainte sã ningã. Amputea schiþa ºi o listã cu poeþii strãini care-ar veni(Anca ne-ajutã, ºtiu, îi mai avem pe Radu Vancu ºiAdela Greceanu, de pildã, ºi ei au multe contacte,ºtiu poeþi excelenþi pe care ni i-ar putea sugera). Meritãîncercarea de a face festivalul internaþional. Tehnic esuper simplu. Avem modelul slovenilor, l-am scanatdin colþ în colþ, n-are cum sã nu iasã cevasuperkalifragilistic.

Mi-am pus încã o cafea. Mi-am verificat mailul.John mi-a trimis un poem! (asta da veste, ar meritaun cincizeci de roºuc ºi o sutã de gaviotã).

Ce-ar fi sã-l chemãm la festival ºi pe NicanorParra? Mai trãieºte? Cã dacã Peter Hammill ne-arãspuns la mail - ºi-i surîdea ideea de a cînta într-unbar din Bistritz, Nicanor de ce n-ar accepta?

Dan, somnul de frumuseþe e sfânt! Oricum, îiscrisesem Ruxandrei Cesereanu sã ne maipãsuiascã o zi, i-am promis cã astãzi o sã-i trimitemtextul. Hai sã ne þinem de cuvânt (de parcã am facealtceva de ani de zile!). Mã bucur tare mult cã AtillaBartis a reconfirmat, da, va fi al doilea prozator invitatde poeþi. Îmi amintesc emoþia lui Alexandru Vlad cânda zis cã e fain sã iei premii, sã zicã criticii cã eºti tare,dar sã fii invitat de poeþi sã citeºti nu se comparã cunimic.

ªansele ca Angela Marinescu sã-ºi mai sunecerceii pe strãduþele bistriþene cred cã sunt minime.Nu mai are niciun chef sã facã un drum atât de lung.Dar mã bucur cã scrie în continuare, cã citeºte, cã esupervie. Mi-a citit la telefon un poem, mai zileletrecute, m-a lãsat mascã. Uriaºã forþa ei de a staacolo, într-o garsonierã, de a trece peste mizeriilebãtrâneþii (ºi peste amintirile tinereþii), cu poezia pepoezie cãlcând.

Am sã vorbesc cu Nicanor Parra. Cum sã nuvinã?! Doar are abia 98 de ani ºi între Bistriþa ºi Chilenu pot fi mai mult de un milion de kilometri! Lasã cã ºipoeþii ãºtia...Iar Nora Iuga sigur s-ar duce în Chile! J

Mã obsedeazã faza cu Henrik, poate îþi aminteºtice cuvânt þi-a spus. O fi cuvântul despre care scriaBorges, Tatãl tuturor cuvintelor. Dar sã vinã tocmaide la un suedez...ºi sã fie un cuvânt românesc...

Dacã Þ. zice cã trebuie neapãrat sã-l faceminternaþional, atunci hai sã-l facem. Poeþi gãsim, nu eo problemã, mai ales poeþi strãini. Am putea duce maideparte butada lui Gellu Naum, cea cu „poezia e floarela ureche” ºi sã zicem aºa, ba chiar ãsta sã fie motto-ul festivalului: „Poezia e floare la ureche ºi poeþi segãsesc pe toate gardurile”. Asta m-a dus cu gândulla celebrul distih: „Doi poeþi îs pe Bârgãu/ Unu-i bunºi altu-i Rãu”, pe care l-am putea transforma în “Doipoeþi îs pe Bârgãu/ un Flãmând iar altu-i Rãu”.

Revin la lista pentru anul viitor: Vlad Moldovan(cã tot a scos o carte nouã) ºi Dan Sociu (deºi m-acam supãrat cu felul lui condescendent de a vorbidespre Mircea Cãrtãrescu - nu scuipa mâna care te-a hrãnit - dar, în fine, poezie scrie bine ºi asta e ce neintereseazã pentru lista festivalului). Mã gândesc cãdacã le-am scrie Ruxandrei Novac ºi lui Ionuþ Chivadin timp poate ar veni. Mi-ar plãcea sã-l aud citind peIonuþ din „Instituþia moartã a poºtei”. Ce zici?

De la o vreme citesc zilnic câteva scrisori dinFrig, cartea îngrijitã de Adrian Alui Gheorghe. O ºtii, e

cea care cuprinde corespondenþa dintre AurelDumitraºcu ºi Adrian Alui Gheorghe. Dan, ºi ei eraupreocupaþi pânã la nebunie de poezie, ºi ei credeaucã vor fi cei care vor întoarce capul în fotografie.Citeau cãrþi extraordinare! Nu prea mai ºtiu ce faceacum Adrian Alui Gheorghe, dar poate cã ar meritasã-l chemãm, chiar ºi numai pentru cã de 20 de aniface totul pentru Aurel Dumitraºcu, prietenul sãu mort.Asta e chiar extraordinar! Chapeau!

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

17

Îmi amintesc cã într-o searã i-am citit cuiva dragdin Darul lui Humbold ºi de atunci mã obsedeazã idoliide lut ai aparenþelor. Frumuseþea ºi idolii de lut aiaparenþelor.

A, ºi încã o veste care te intereseazã cu adevãrat:Kimi Raikkonen a semnat pentru 2013 cu Lotus. Nune deschidem o editurã de turbo-poezie? Directoronorific Emilian Galaicu-Pãun. Apropo, poate vine anulviitor la festival, numai sã-i dai adresa mea de email.

Oare s-o fi întors Karina de la Praga?Cât despre faptul cã John þi-a trimis un poem, asta

e ceva peste fire! Mie îmi trimite câte un sms sibilinic.Citesc O viaþã liniºtitã a lui Kenzaburo Oe, dar nu

e atât de miºto ca O experienþã personalã. ªi am cititºi un interviu fain fãcut de Luiza Vasiliu ºi SimonaSora cu Enrique Vila-Matas. În Dilemateca.

Marin, douã dintre colegele mele de la ºcoalã (profede românã, cred cã le cunoºti, doar sunt admiratoareleApropierii ºi navigatoare culturale pe facebook) m-auchemat în pauza mare la o cafea, în cabinetul lor. Tunu ne-ai spus nimic, mi-au ºoptit cu subînþeles, daram aflat de pe net cã soþia ta a scos o carte de poezie.Am rîs. Cã doar pe soþia ta o cheamã ºi Teodora, nu?ªi-apoi tu cu anul cîrtiþei ºi ea cu o cîrtiþã la mansardã.Oricum, e interesant ce-aþi fãcut, nu ne dai ºi nouãcartea s-o vedem? Greu am înþeles, Marin. ªi oricîtam încercat sã le conving cã nici vorbã, cã e altcineva,nu cred cã am reuºit. Tare secretoºi mai sunteþi voi,Comanii, au tot repetat. Dar mãcar mi-au dat un nounume pentru festivalul de anul viitor: Teodora Coman(debutul ei, Cîrtiþa de la mansardã, e chiar miºto).

Numele pe care le-ai propus sunt ok, le ºi putemscrie cîte un mail, sã vedem ce ºi cum.

Karina e bine, s-a întors, mîine ne vedem la o cafeaîn plan B. A renunþat la ideea cu librãria.

Petrolul a bãtut deja de douã ori, în aceeaºisãptãmînã, pe FC Braºov. Rednic s-a dus la StandardLiege, acum Contra e principalul lupilor galbeni.

M-am u i ta t az i a ic i : h t tp : / /poeziaelabistrita.wordpress.com/. Faine zile, meritãefortul.

Dintre cei nedebutaþi þi-aº sugera pe cineva care-mi place tot mai mult: ªtefan Baghiu. O sã-þi trimitpoeme de-ale lui, e foarte consistent, are fuleu de poetadevãrat. Sã nu-l uitãm nici pe Ioan Es Pop, ultimadatã cînd am vorbit cu el zicea cã deja ºi-a trecut înagendã: iulie 2013.

ªi dacã tot e a cincea ediþie, ce-ar fi sã tipãrim laCharmides (ªarmides, cum îi zice Paul Cernat) oantologie a festivalului? Mai ales dacã vin ºi poeþistrãini – poemele ar putea apãrea în limba lor, înenglezã ºi-n românã, e un lucru care se face la maitoate festivalurile. Ne putem gîndi la asta, o sã-l întrebºi pe Þ.

Sinagoga. Class Cafe. Miºcãrile de trupe dintr-oparte într-alta. Musai sã gîndeascã Þ un programmuzical extrem-contemporan! Mai þii minte ce succesa avut Ivan Turbincã cîntat de percuþionistul acelafabulos?? Sau lucrãrile lui Ionicã Pop? Asta e ceeace ne trebuie!

Marin, cobor sã-mi iau þigãri. Ana zicea cã o sã

caute ºi o sã aleagã ea poze de la festival ca sã avempentru Steaua. Sper sã reuºeascã pînã la prînz - o s-o rog sã le trimitã pe mailul Ruxandrei.

Ne vedem sãptãmîna viitoare, nu? Poate stînd aºa,la cafele, punem încet-încet pe hîrtie toate datelepentru Poezia e la Bistriþa, 2013. Vedem ce ºi cum.ªi ca sã vorbesc ºi eu cum se face la centru, pentrusincronizare: hai, pa!

ªtefan Manasia

Cum au devenitscriitorii clujeni, uniifãrã voia lor,nepoþi ai lui HenryDavid ThoreauHow Writers from ClujBecame, Some Unwillingly,Grandsons of HenryDavid Thoreau

Prieteni stelari,Dragã Ruxandra,

Dupã ploile ºi frigul abãtute peste Cluj la intrarea-nnoiembrie, invitaþia de a scrie ceva despre Clubul meude lecturã (sã plonjez, ca printr-un cub de gheaþã, înceea ce memoria ºi melancolia-au pãstrat) m-aruncãîntr-o formã de hepatitã mentalã. În plus, Esteradoarme tot mai greu dupã-amiaza (e vîrsta aia la care-i înmuguresc dinþii), ceea ce mã face sã amîn definitivdeschiderea ºi scotocirea noptierei (micã, lemn denuc) unde-am depozitat afiºe, tãieturi din presã, seturide poeme, reviste întregi – un regal pentrumandibulele microscopicilor acarieni.

Prin urmare, dac-am sã fiu dezlînat, n-o voi facecu rãutate.

ªi, a, mi-e silã – cunoaºteþi prea bine – dedumnezeul statisticii/ heruvii exactitãþii: am citit dintr-un jurnal semicelebru, Gombrowicz ºi Sábatoinventaserã un soi de cenaclu într-o speluncãmarinãreascã din Buenos Aires, unde firiloraristocratice ca Borges ori sociologilor literari nu ledãdea inima ghes...

La început a fost afiºul

Poate Horea Poenar, poate Ovidiu Mircean mi-au pus în mînã markerul (galben, negru, portocaliu),aºa încît una din serile cenaclului Echinox (epoca2000-2002) avu parte de splendide afiºe alien, insecteameninþãtoare încadrînd numele poeþilor: matca aveaochi din ecrane tv (scrisesem atunci), matca bãtrînã/reactivîndu-ºi ovarele (apãrea într-un poem al lui

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

18

Rareº Moldovan din care puteam cita pe de rost).Dar Echinoxul – revista, gruparea, oamenii, locul –mi-erau strãine ca un oraº mayaº: viaþa fojgãise acoloîn urmã cu secole, nu mai puteam inventa nimic,eventual lustrui statuile lui Ion Mircea, Adrian Popescu,Franz Hodjak. Afiºele acelea, o searã pe terasacatedrei de englezã în compania poeþilor bistriþeni,apariþia profesorului Matei Cãlinescu în beciul undene adunam sînt singurele amintiri cu adevãratluminoase pe care le pãstrez de atunci. O vreme amrãtãcit prin Cluj vînînd cenacluri/„evenimente”, de la

serile KLU pe care le inventa Alexandru Vakulovskila Fundaþia Tranzit (vechea Sinagogã de pe Someº),pînã la cenaclul USR-ist în faþa cãruia ar fi oftatresemnaþi Ilf ºi Petrov. În 2003 am ajuns redactor alrevistei Tribuna, primind o micã injecþie de entuziasm,aºa cum copiilor strãzii li se oferã, lîngã scara bisericii,pachete cu mîncare de Paºti. Am început sã visezun loc/mod de a coagula banda, între timp lãrgitã(filologi, filozofi, inºi fãrã cãpãtîi, melomani, boemi) înrîndurile cãreia ajunsesem sã mã învîrt. „Clubul delecturã” a funcþionat, iniþial, în sala de ºedinþe aredacþiei Tribuna ºi, cred cã prin 2004, în acest spaþiui-am ascultat pe Claudiu Komartin citindu-ºi fascinantPoeme-le cu tãtuca, pe Oleg Garaz survolînd stepa„basa” din (ceea ce adevenit ulterior romanul)Territoria, pe Cosmin Perþa construindu-ºi Santinelade lut. Locul se micºorase, vocile tinerilor eraupregnante. Sala de ºedinþe ajunsese depozit de cãrþiºi reviste & serã, a trebuit sã mut „circul” pe-o altã„platformã”. M-a ajutat noul meu prieten Matei Man,

care lucra la DJTS, în Casa Studenþilor. Matei„rezolva” de fiecare datã sala, joia – în schimb – aveausãli sigure tot felul de dansatori ºi actori amatori,folcloriºti, chiar ºi un cenaclu al studenþilor greco-catolici, total depigmentat literar... La apogeul„Clubului”, încheiam serile cu proiecþia unui film(Pasolini, fraþii Tavianni, de pildã), ca sã leredeschidem într-unpub din centrul Clujului,comentînd literatura cu chipurile pure & incandescente(: ezit, cu greu, ispitei de-a coafa realitatea, de-a arãta– aºa cum alþii nu ar ezita – cã prietenii mei au fostmai originali, mai talentaþi ºi articulaþi decît ai altora,mai morali; în tot cazul, lucrurile astea se vãd sau nuse vãd în cãrþi, i-un subiect de discuþie care, înRomânia, mai repede face icoanele sã plîngã decîtgurile scriitorincilor sã mãrturiseascã.) „Clubul” îºigãsise graficianul digital, pe Ovidiu Petca, un fel deOblomov al înscenãrilor postapocaliptice: afiºele erauaproape lucrãri independente, subminau (dar nu nederanja prea tare asta) „Clubul”. Prin 2004-2005, nuconfundam popularitatea cu autoritatea, iar „Nepotu’lui Thoreau” n-o confundã nici azi.

Ce este adevãrat?

Dar poetul (nu) minte. El deformeazã realitateanu neapãrat în favoarea lui, cît pe mãsura structuriilui (psihice, moleculare). Aºa cã, prieteni stelari, dragãRuxandra, iatã cum îmi aminteam faptele (o parte dinfapte), într-un articol „publicitar” scris în august 2008ºi tipãrit cu intro-ul modificat inadecvat în Ziarul deduminicã din 11 noiembrie, acelaºi an. Zic inadecvatpentru cã, la data apariþiei sale, tristeþea mea (realã)nu mai supura (blecherian). Solidaritatea nu numaicã nu dispãruse, dar ne adunaserãm iarãºi într-unspaþiu hiperprietenos, celebra cafenea clujeanãInsomnia. Adãugasem „Clubului de Lecturã” sintagmade identificare Nepotu’ lui Thoreau (cãci între timporaºele patriei se umpluserã de cluburi, vocabulacenaclu cãzuse-n dizgraþie la fel cum dispãruse, deexemplu, din cãrþi ºi din presã, cuvîntul tovarãº) Iatãtextul: „Pentru cã tot este un noiembrie decent ºimelancolic, pastelat ºi cu duritãþi repede atenuate, caun cîntec compus de Lennon dupã despãrþirea deBeatles, m-am hotãrît sã evoc aici unul dintremomentele luminoase ale vieþii de clujean seminomad.Una dintre întîlnirile fericite care m-au motivat, la vremede tinereþe, sã continui sã scriu, sã public ºi sã-i ajutºi pe alþii sã o facã. //În al treilea an de redactietribunistã am îndrãznit, încurajat ºi de prietenii ºi foºtiicolegi filologi, sã iniþiez un “club de lecturã”. Era printoamna anului 2005.// În fiecare a doua zi de joi a lunii,de la ora 18.00, am început sã ne adunãm în salaprincipalã a redacþiei revistei Tribuna, trecînd destulde rapid de la clasicele sedinþe intimidante la cele-ncare argumentele se-ncruciºau în (de)favoarea unuipoem ori a unei povestiri.// Serile se prelungeau, mai“dark” sau mai strãlucitoare, la Cafe Bulgakov sau înInsomnia,-n puþine rînduri, la Ema (localul scriitorimiiboeme, unde nu o data s-a-nfipt ºiºul ºi s-a tras cupistolul). Ne adunam, în serile-acelea, RareºMoldovan, Cosmin Perþa, Laura Husti, Stelian Muller,Vlad Moldovan, Mihai Mateiu, Oleg Garaz, Iosif

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

19

Felvinþi, Ruxandra Cesereanu ºi Claudiu Groza(prezente critice rare, dar eficiente), public “feminin”.// Cînd spaþiul Tribunei a devenit neîncãpãtor, în 2006,am mutat sedinþele la Casa de Culturã a Studenþilor,colaborînd excelent cu reprezentantul ANT MateiMan, jazzofil ºi cinefil cum nu mai existã doi în Clujulvremurilor noastre. Graþie lui Matei, am combinat serilede lecturã cu proiecþia unor filme “experimentale”. Nis-au adãugat prieteni noi: Oana Pughineanu, AndreiDoboº, Olga ªtefan, Ion Mureºan. Au susþinut lecturi“stranierii” Claudiu Komartin, Marin Mãlaicu-Hondrariºi John Partene. Am discutat, dupã ce portarul nesaluta la ieºirea din Casã, în faþa unui pahar de vinfiert, în “Bulgakov”, sau la halbere, în decorulhollywoodian al “Enigmei”.// Pe urmã, ne-au ieºitcãrþile. (Doar operele lui Stelian Muller, bijuterii deprozã scurtã, nu ºi-au aflat încã editorul potrivit.) Ne-am maturizat, ne-am certat, ne-am plictisit, ne-amîmpãcat, am vãzut toate filmele ºi am citit tot ce seputea citi. Am renunþat, fãrã sã ne dãm seama, la“clubul de lecturã” ºi la o fãrîmã din vieþile noastre.//În fiecare toamnã, în biroul tapetat cu sunete al luiMatei Man, un dublu impuls arghezian mã-ndeamnãsã-i propun sã reluam serile de literaturã. ªi filmele.Apoi ceva indicibil ºi aproape cancerigen mã convingecã, în ce ne priveºte, epoca marii solidaritãþi literaretocmai s-a-ncheiat.”

Noi orizonturi

Revin: la data la care aventura „sectar”-intimistãse încheia, o datã cu apariþia articolului din suplimentulZiarului financiar, directorul artistic al cafenelei culturale„Insomnia”, dl. Janos Szantai mã convinsese deja –bere multã ºi pasiuni comune (Hrabal, Tarantino) –sã încep un nou format, mai eterogen, în sala despectacole a susnumitei Insomnii. Urma sã „activãm”,simultan, tinerii scriitori români ºi maghiari din Cluj,sub patronajul – liber consimþit, se putea altfel – alilustrului tãtic anarhist, transcendentalistul HenryDavid Thoreau: îmi plãcuse linia lui pacifistã (curgînddin Ahimsa ºi vãrsîndu-se-n Walden, scriere-cult subsemnul cãreia dispar ºi azi puºtii-n Alaska); îmiplãcuse spiritul tolerant ºi neconcesiv; iar CivilDisobedience avea sã devinã Literary Disobedience(unii dintre noi nu debutaserã în volum, revistele îiocoleau, establishmentul cultural ne deregla, pe toþi,pînã la vomã º.a.m.d.) Clubul de Lecturã „Nepotu’lui Thoreau” a rãmas, din 2008 pînã azi, singurulspaþiu de întîlnire al incomozilor clujeni: neafiliaþiASPRO, USR, fãrã stipendii ICR. Autori, cu toateastea, lãudaþi ºi pomãdaþi de critica ºi juriile literare.Probabil cea mai bunã falangã poeticã din oraºelepatriei se adunã, pour les connaisseurs, în salaafumatã ca un somon, decoratã ca interiorul unuicuptor, din altminteri extrem de prietenoasa Insomnie.În ultimii doi ani, moderatorul ºi plãmînul Clubului afost Valentin Derevlean, cãruia þin sã-i mulþumesc ºiazi: am dovedit, împreunã, cã „instituþia” poatesupravieþui omului, ºi asta undeva în Româniaprofundã... La final, mi-i amintesc – aleatoriu – peactanþi (ca sã nu-i pomenesc aici ºi pe iluºtrii invitaþiexterni): Rareº Moldovan, François Breda, Andrei

Doboº, Vlad Moldovan, Mihai Mateiu, Stelian Muller,Francisc Baja, Ion Mureºan, Ruxandra Cesereanu,Ion Pop, Cosmina Moroºan, Adi Dohotaru, AlexGoldiº, Oana Pughineanu, Claudiu Groza, Olgaªtefan, Lavinia Braniºte, Marius Conkan, ªtefanBaghiu, Alex Vãsieº, o listã întreruptã doar de –spuneam la începutul acestui scurt eseu – capriciile& deliciile memoriei tînãrului tatã.

În plus, Thoreau a fost/este o structurãrizomaticã, stolonicã, cu mai mulþi centri de putere/ideaþie/influenþã: într-un anume sens, indestructibil,autoreplicant, asemeni algelor din sudul Mediteranei.Fiecare din prietenii Thoreau are, cu siguranþã, propriasa versiune, diferitã, mai completã ºi poate mairafinatã decît a mea.

Zilele astea, în sfîrºit, am înþeles: Nepotului îiºade bine apocrif, într-o culturã de cronicari ºiconþopiºti care omologheazã, emfatic, totul!

Nepotu’ lui Thoreau, în varianta sa dedesfãºurare din cafeneaua Insomnia, este, cred, celmai longeviv club de lecturã din þarã, dacã luãm încalcul generaþiile de poeþi ºi prozatori apãruþi în jurulanilor 2000. Dupã primul an, moderat ºi organizat deªtefan Manasia, se cãuta un moderator care sã preiaconducerea discuþiilor fiecãrei ediþii ºi, inevitabil,organizarea ediþiilor, programarea invitaþilor ºi tot ceþine de micile detalii necesare existenþei unui club delecturã. Participasem în primul an la câteva ediþii,cunoºteam bine membrii de bazã ºi faptul cãprezentasem la câteva lansãri de carte organizate înlibrãriile unde lucram a fãcut ca propunerea lui ªtefande a prelua eu „Nepotul” sã fie acceptatã imediat demine ºi, cred, de o parte din grupul de bazã.

Nepotu’ lui Thoreau e organizat, dupã cum seºtie, într-un format toamnã-primãvarã, dictatbineînþeles ºi de viaþa clujeanã cu migrarea studenþilorspre oraº ºi apoi spre oraºele de reºedinþã, învacanþele ºcolare. Clujul nu e Bucureºtiul ºi varabântuie un gol nãprasnic pe strãzile ºi prin cafeneleleoraºului. Poate cã treptat lucrul acesta se va remedia.Deocamdatã nu se poate þine un club de lecturã vara,de pildã. Un club de lecturã cu autori tineri care seadreseazã preponderent publicului tânãr. Primul an,moderat de ªtefan Manasia, alãturi de Szántai Jánosºi François Bréda, cele douã gazde ale clubului, unulbonom ºi esoteric, celãlalt aplicat ºi nu de puþine ori

Valentin Derevlean

Locul în care scriitorulîºi întâlneºte publiculsãu real.The Place Where a WriterMeets His Real Audience

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

20

tãios, a fost un an dedicate în mare parte poeziei. Eraºi firesc. Mulþi dintre membrii de bazã ai “Nepotului”sunt poeþi, aºa cã pe lista invitaþilor citiserã atâtparticipanþi la întâlniri, cât ºi invitaþi din-afara Clujului:Dan Coman, Claudiu Komartin, Radu Vancu etc.

Aºa cã în sezonul doi, început în toamna lui 2009,numãrul poeþilor invitaþi a scãzut treptat pânã a devenio minoritate în comparaþie cu prozatorii care citeauatunci, invitaþi de mine sau de librãria Book Corner,librãria la care lucrez ºi în care au loc periodic lansãricu autori din literatura tânãrã. Adrian Schiop, MateiFlorian, Radu Pavel Gheo, Stelian Müller, DragoºGhiþuleze, cã sã-i enumãr pe câþiva dintre ei, alãturide poeþi cunoscuþi – Balázs Imre, Radu Vancu, maitinerii Medeea Iancu, Marius Conkan, Olga ªtefan aucompletat lista invitaþilor mei. Schimbarea majorãprodusã în acest timp þine de ambiþia mea de adeschide clubul de lecturã spre publicul larg, nu doarscriitori, studenþi la litere, profeesori ºi prieteni aiinvitaþilor, cât ºi necunoscuþi atraºi de afiºele depromovare, studenþi de la diverse facultãþi, uneori chiarelevi. Încercam cumva sã aduc faþã-n faþã scriitorulcu cititorul sãu real, uneori pe mãsura textului, alteorinedumerit, distras, de multe ori în dezacord cu texteleºi autorii. Însã, aceste întâlniri nemediate de instituþialansãrilor de carte sau a lecturilor publice, adicã fãrã“aerul oficial” ºi uneori scorþos, dublate de comentariipertinente din partea celor prezenþi, fãceau un melanjpotrivit ºi deseori picant care a dat ºi cred cã dã multfarmec ºi multã naturaleþe ºi astãzi întâlnirilor.

Au urmat doi ani în care mulþi dintre noi – ceicare participam ediþie de ediþie la întâlniri – au începutsã publice la edituri de profil: Cartea Româneascã(Vlad Moldovan, Marius Conkan), Tracus Arte (StelianMüller), Casa de pariuri literare (Andrei Doboº, MihaiMateiu), Charmides (ªtefan Manasia), fiecare volumavând propria sa ediþie în cadrul “Nepotului”. Au cititºi autori maghiari cunoscuþi – însã deschiderea spreliteratura maghiarã din România nu a funcþionat chiaraºa bine, de fiecare datã fiind pusã problematraducerilor ºi a relevanþei lor în economia discuþiilorpe text. Încet, echilibrul dintre prozã ºi poezie s-arestabilit, precum ºi un echilibru între autori aflaþi ladebut sau la primele lecturi în public ºi autorii dejaprofesioniºti, cu 2, 3 cãrþi publicate. Aºa cã au citit întimpul acesta nenumãraþi invitaþi, o sã enumãr doarpe câþiva: Lavinia Braniºte, Miki Vieru, Cosmin Perþa,Marin Mãlaicu-Hondrari, Dmitri Miticov, Vasile Leac,Alexandru Vãsieº, Ioana Baetica, Ana Dragu, BogdanCoºa, Andrei Dósa, Florin Partene, Dumitru Bãdiþa,M. Duþescu. Dacã parcurgeþi lista de nume, e uºorde observat cã reprezintã literatura tânãrã, atât ceapublicatã, cât ºi cea de pe siteurile on-line sau dincluburile de lecturã ºi cenaclurile din þarã.

Într-un final, ar trebui sã specific ceea ce e maiimportant. Nepotu’ lui Thoreau, dincolo deperiodicitatea sa bilunarã ºi dincolo de lista de invitaþi,e reprezentat de un grup de oameni. Organizat demoderator ºi de gazde, însã þinut viu de oamenii carevin ediþie de ediþie, ascultã, criticã ºi aplaudã textelecitite. Probabil cã de-a lungul celor 5 ani – tocmai am

intrat în sezonul 5 – s-a format un soi de grup debazã, grup de oameni sârguincioºi ca elevii în claseleprimare, care a dat tonul ºi care a þinut în prizã fiecareediþie. Mulþi dintre noi ne cunoºteam înainte de primaediþie a clubului, þinutã de ªtefan Manasia. Acest lucru– intimitatea unui grup de 7, 8 oameni, dublatã de odiversitate criticã ºi stilisticã de necontestat, a fãcutca întâlnirile de la Thoreau, din fiecare miercuri dupã-amiaza, sã fie aºteptate cu nerãbdare pentru cã nusunt doar întâlniri cu textele, ci ºi cu prietenii dinliteratura tãnãrã – ocazie importantã pentru acunoaºte cu adevãrat cum scriu ºi în ce cred scriitoriide astãzi. Cât despre bârfele Nepotului ºi ediþiilepicante, poate într-un alt numãr.

Premiul Naþionalde Poezie„Mihai Eminescu“

Gellu Dorian

The National Award for Poetry„Mihai Eminescu“

Într-o literaturã care încearcã sã-ºi onorezevalorile, modalitãþile de evidenþiere a acestora nu suntmulte. ªi mai ales, nu trebuie, pentru un superlativcum este un premiu naþional pentru poezie, sã fie, numulte, ºi nici mãcar douã –, ci doar unul, atît. Însã, dinpãcate, suprapunerea unor astfel de fapte culturalela noi este o boalã greu de eradicat. Din fericire, multedin „premiile naþionale pentru poezie”, purtînd diversenume ale unor poeþi valoroºi, au dispãrut la cîþiva anide la ivirea imboldului unora pentru aºa ceva.

Literatura noastrã nu mai este una tînãrã, chiardacã trecutul ei nu se duce, ca în marile literaturi alelumii, cu multe secole în urmã. Istoricii literari, cei maiaplecaþi spre aceastã tradiþie identitarã a românilor,se strãduiesc sã înceapã totul de la un text al lui IoanCasianul. Unii ar duce totul chiar la exilul lui Ovidiu laTomis. Însã nu sunt decît idei protocroniste care nuau acoperire. Nici Tãbliþele de la Tãrtãria, invocatedin ce în ce mai des în ultima vreme, ca semne aleexistenþei spiritului pe aceste locuri din cele mai vechitimpuri, nu fac mai mult decît sã consemneze urmeale scrisului ºi la noi. Dar scrisul unor cuvinte pe tãbliþede lut, nu-i aºa, nu înseamnã ºi literaturã. NiciScrisoarea lui Neacºu cãtre fiul sãu, Teodosie nu esteliteraturã. Poate de la cronicari sã începem a numãrasecolele existenþei literaturii în spaþiul locuit de români.Nicolae Manolescu stabileºte începuturile literaturii cuvreo cinci veacuri în urmã. Cred însã cã, în cepriveºte poezia, la noi trebuie sã începem a numãrade la primele versuri ale lui Dosoftei. De atunci ºi pînãacum, distincþiile acordate poeþilor nu au fost delocmulte. Prima mare distincþie, la noi, a obþinut-o de lareginã Vasile Alecsandri. Deci în a doua jumãtate a

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

21

secolului al XIX-lea. Aceeaºi distincþie a fost refuzatãde Eminescu. Pînã la premiile acordate, nu curegularitate, de Casa Regalã a României, nu secunosc alte astfel de distincþii de importanþã naþionaalãdecernate poeþilor. Perioada comunistã a generalizattotul ºi a încununat pe poeþii obedienþi ideologieibolºevice cu merite ºi medalii, cu ordine, oficializîndpentru prima datã în interiorul României, atîta cîtã maiexista, un „premiu de stat”, rîvnit prin ceea ce însemnael ca avantaje aduse celui încununat. Pînã la cãdereacomunismului, toþi scriitori care au obþinut SteauaRomâniei ºi alte astfel de medalii de „înaltã þinutã” îºietalau în fiºele lor biografice aceste distincþii. Acumele nu mai înseamnã nimic. Toþi scriitorii, cîþi mai suntsau care fac astfel de fiºe acelor scriitori – vorbim decei care au rezistat timpului prin operele lor, chiar dacã,prin unele scrieri, au fãcut sluj regimului totalitar – numai amintesc de acele premii atît de rîvnite ºi pline demomeli oferite de conducãtorii comuniºti. Este ºiexplicabil de ce. Prin urmare, ele sunt ca ºi cum n-arfi fost. Încît într-un astfel de vid - ivit dupã 1989 ºidupã ploile de premii ale Cântãrii României, ale CC-ului ºi UTC-ului, care au umplut cu diplome pereþiimai tuturor creatorilor, mici ºi mari, buni ºi rãi -, ideeainsituirii unui premiu naþional cu adevãrat s-a impus.Nu puteam lãsa doar în stare de iluzie sau proiect unastfel de gînd ºi am trecut chiar din 1990 lamaterializarea lui. Am renunþat la modelele existente.Se ºtie cã a existat un festival naþional de poezie carepurta numele lui Mihai Eminescu. Festival organizatla Iaºi. Oprit ºi el de securitate prin anii optzeci. Seþinea, mi se pare, din doi în doi ani. Se acorda unpremiu. Nu avea titulatura de „premiu naþional”. Însãavea o notorietate aparte prin numele poeþilor careau obþinut acest premiu. Ceea ce doream eu sã facera cu totul ºi cu totul altceva: un Premiu Naþionalcare sã poarte numele lui Mihai Eminescu, acordatunui poet român în viaþã pentru întreaga operã literarã,premiu care sã aibã ecou, sã se alinieze acelor premiinaþionale din alte þãri. El nu putea fi legitimat decît deun juriu naþional, chiar dacã premiul se acorda deprimãria oraºului în care s-a nãscut Eminescu,Botoºani. ªi aºa, dupã un an de zile de lupte cu totfelul de mentalitãþi, unele paseiste, altele de-a dreptulnostaligice, altele mult prea circumspecte,neîncrezãtoare, altele vanitoase, dornice ca acestpremiu sã fie obþinut mai întîi de poeþii locali, orgolioºiºi lipsiþi de conºtiinþa propriei valori, am reuºit sã scotHotãrîrea Consiliului Local Botoºani care certifica,astfel, naºterea acestui premiu. Regretatul LaurenþiuUlici a fost cel care a îmbrãþiºat ideea ºi, împreunãcu mine, a stabilit regulamentul de acordare ºicomponenþa juriului, care trebuia sã fie format dinpersonalitãþi marcante, critici literari de mare reputaþiedin patru mari centre culturale ale þãrii: Bucureºti, Iaºi,Cluj-Napoca ºi Timiºoara. Toate acestea fiind fãcute,nimic nu mai putea sta în calea înfiinþãrii premiului.Prin urmare, în ianuarie 1992, Premiul Naþional dePoezie „Mihai Eminescu” s-a acordat pentru anul 1991poetului Mihai Ursachi. Alþi douzeci de poeþi români,de primã linie, i-au urmat. Lista lor este cunoscutã ºijusificã importanþa premiului, singularitatea lui. Alþi poeþi

de valoare îl vor obþine de aici încolo.Rigoarea organizatorilor, respectarea

regulamentului, seriozitatea juriului, ecoul fãcut imediatde importanþa unei astfel de distincþii, toate la un locau impus premiul ca pe cel mai important premiu literaracordat în România. Rîvnit de la an la an de cei maimari poeþi ai þãrii, obþiniut de cei mai buni, PremiuNaþional a devenit cel mai important premiu pentrupoezie acordat în România. Importanþa lui esteaceeaºi cu cea a Premiului Naþional de Literaturãacordat de Uniunea Scriitorilor din România. Numaicã ceea ce înseamnã el, atît prin distincþie, cît ºi princelelalte efecte – titlul de Cetãþean de Onoare almunicipiului Botoºani, editarea, la o editurãprestigioasã, a unei cãrþi din opera poetului laureat încolecþia dedicatã premiului, alte ºi alte avantaje ºirecunoaºteri naþionale – îl aºeazã în rîndul marilor

premii naþionale acordate în literaturile lumii. Acestedouã premii, la aceastã orã, sunt cele ma rîvnite premiiliterare din România. Ele conteazã în crearea imaginiiscriitorului respectiv ºi în afara þãrii. Orice altãdistincþie cu acest caracter, în arealul poezieiromâneeºti de azi, nu mai înseamnã nimic, ci doarjustificarea unui orgoliu care nu þine cont de existenþaunei tradiþii ce nu poate fi clonatã. Nici într-o altãliteraturã a lumii nu existã mai multe premii naþionale.Nicio altã literaturã nu-ºi declarã mai mulþi poeþinaþionali, chiar dacã valorile unor poeþi sunt egale sauîn creºtere. Acest blazon este unic ºi nu trebuie sãfie banalizat prin inconºtienþe ce n-au cum sã distingãceea ce este deja bun de ceea ce poate fi rãu.

Rãmâne, totuºi, în spaþiul românesc loc de încãun premiu. Modelul, pentru cã aici ai de unde alege,ar fi recentul Premiu Janus Pannonius, acordat pentruprima datã anul acesta la Pecs în Ungaria. Premulpoartã numele primului poet maghiar recunoscut, unfel de Dosoftei la noi. Are o valoare de cinci zeci miide euro. Este acordat de un juriu internaþional, formatdin mari poeþi ai lumii – aici aº schimba componenþajuriului, poeþii fiind în sine mult prea subiectivi ºi chiarpãrtinitori, cu nume remarcabile ale unor academii,fie din Uniunea Europeanã, fie de critici literari de lanoi ºi aiurea, cunoscãtori ai fenomenului poeticuniversal. Anul acesta premiul a fost acordat poetului

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

22

american Ferlinghetti, evidenþiat dintr-o listã de marinume. Oricum, aºa cum am în proiect instituirea uneimari manifestãri internaþionale, sub genericul 100 depoeþi ai lumii la Eminescu acasã, în vederea lansãriiunui astfel de premiu internaþional la noi – care nuneapãrat sã reia Premiul Ovidius, care face parte dinalt proiect, din pãcate stopat, ci sã impunã un brandde mare ecou în lumea poeticã a lumii – voi oferi încãun model de premiu, de data aceasta internaþional,acordat unui mare poet al lumii, deci implicit ºi unuipoet român intrat în competiþie cu marii poeþi ai lumii.Însã fãrã un sprijin guvernamental sau sub patronajulinstituþiei prezidenþiale, fie prin ICR sau alta instituþieabilitatã, un astfel de proiect nu poate fi pus în paginã.Premiul astfel instituit va purta numele lui Eminescu,fiind decernat, fireºte, la Botoºani, acasã la poetulnaþional. Sper ca lucrurile sã iasã bine ºi sã putemlansa acest proiect la anul, în iunie, la Botoºani, caefect al Congresului Naþional de Poezie, singuramanifestare de acest fel din toatã Europa.

Judeþul ºi oraºul Satu Mare n-a putut impune,n-a avut niciodata forþa culturalã sã susþinã, sãpromoveze o revistã de culturã decât prin„importul” unor valori din alte judeþe, din capitalã. Înlucrarea pe care am publicat-o în 2000, Culturã ºiliteraturã în þinuturile Sãtmarului. Dicþionar:1700-2000, o „monografie” de pionerat a locului, amarãtat drumul greu al predecesorilor care au „ars”200 de ani epuizându-se într-o luptã surdã pentrudreptul la limbã ºi confesiune. Încercãrile au rãmascantonate într-un apostolat al strãdaniei pedagogice,al „propãºirii” poporane, al misiunii de „graniþã”:Revista catolicã – 1885-1890 (primii doi ani la SatuMare, apoi la Baia Mare), redactatã de pãrintelesãtmãrean Vasile Lucaciu; Þara de Sus, 1921,redactatã de inspectorul ºcolar Dariu Pop, venit dinIlva Bistriþei; Icoane maramureºene, 1923-1924,realizatã la Satu Mare de G.M. Zamfirescu, exilatdin „regat”; Afirmarea, 1930-1940, editatã de doiprofesori: Octavian Ruleanu (venit din Bistriþa) ºiConst.Gh. Popescu... Din molozul anilor ºi a „foiþelorde culturã” n-a mai rãmas mare lucru pânã laîncercarea unei coabitãri cu revista Tribuna (al cãruiredactor ºef era un sãtmãrean, prozatorul VasileSãlãjan), suplimentul lunar „Pagini sãtmãrene”, dincare au apãrut 8 numere, între 1985-1986.

Pe acest fond arid, de... „aºteptare” culturalã,am fondat în 1990, revista Poesis. Nu mi-am fãcut

Poesis este cârja meade aur prin pulbereaNordului...

George Vulturescu

Poesis is my Golden Crutch inthe Northern Dust...

niciodatã iluzii: nici privind susþinerea materialã, nici aunei redacþii, nici a unui „program” eclatant – Poesisva dura cât un vis de poet... Nici acum, când încheicel de-al 23-lea an de apariþie, nu existã un sediu, untelefon, o „redacþie” stipendiatã: totul se întâmplã pemasa mea de lucru de acasã (unde-mi „desenez”paginile ºi coperþile fiecãrui numãr) ºi în birourile undeam lucrat ca „funcþionar public” – Casa de culturã amunicipiului, Inspectoratul –Direcþia pentru culturã ºipatrimoniu a judeþului Satu Mare. Restul e vis depoet, risipã de poet... În primii 10 ani am beneficiatde sprijinul unui program financiar SOROS. Revistaavea formatul vechii reviste „Echinox”, tirajul era între500-700 exemplare. La vânzare erau 500 exemplare.Dupã 2000 am trecut la un format A4, hârtie velinãsau cartonatã, imagini color. Revista se imprimã laTipografia ziarului „Informaþia Zilei” patronatã deDumitru Pãcuraru, poet, cu care am dezvoltatproiectul revistã-editurã-cafenea literarã. Dupãmoartea lui Alexandru Pintescu am rãmas aproapecu Gh.Glodeanu-critic, profesor la Universitateabãimãreanã. Revista nu se vinde – se dãruieºteintituþiilor de culturã, bibliotecilor, redacþiilor, autorilorcare semneazã materialele. „Programul” a rãmasacelaºi: poetul ºi cartea de poezie. Spaþiul provinciei(suntem, nu-i aºa, „unde se agaþã harta-n cui”), lipsaunor instituþii superioare, cer aici, cu prisosinþã, înprimul rând, contactul cu valorile contemporane.Am fãcut din Poesis o paginã deschisã spre poeziacontemporanã ºi am adus, prin festivalul Zileleculturale „Poesis” (23 de ediþii) cãrþi ºi scriitori îndirect, din þarã ºi din strãinãtate, suplinind difuzareaproastã a cãrþii în puþinele librãrii ºi a revistelorculturale. Acesta este programul unui festival:anihilarea amatorismului ºi a semidoctismului dinprovincie prin confruntarea directã cu vârfurile culturiicontemporane. În medie aveam, la Satu Mare, câte70-120 de scriitori cu recitaluri de poezie, prezentãride carte, vernisaje de expoziþii, spectacole de teatru.Dacã mã gândesc numai la cei care azi nu mai suntºi se poate imagina ºirul exemplar al celor care ne-auonorat la Satu Mare – (festivitatea premiilor „Poesis”s-a desfãºurat o vreme în Catedrala „Adormirea MaiciiDomnului” unde poetul Adrian Popescu moderarecitalul de poezie): Mihai Ursachi, Cezar Baltag,ªt.Aug. Doinaº, Matei Cãlinescu, Romul Munteanu,Grigore Vieru, Cezar Ivãnescu, Marin Mincu, RaduG.Þeposu, Mircea Nedelciu, Laurenþiu Ulici,Constanþa Buzea, Ioan Flora, Cristian Popescu,Alexandru Lungu...

În plan naþional a existat o anume simpatie a

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

23

poeþilor, îndeosebi, o îngãduinþã pentru aceastã raraavis – „o revistã de poezie “. Selecþia colaboratorilor,invitaþii ºi premianþii mi-au adus multe animozitãþi (maiales locale, în cercurile pleiadei numeroase deamatori) ºi desigur, pierderea unor „prieteni”...Deschiderea cãtre valorile contemporane se continuãºi mai concret prin „Poesis Internaþional” – o idee alui D.Pãcuraru de a alãtura o „aripã tânãrã” bãtrâneidoamne „Poesis” de 23 de ani (prin cooptarea unuicolectiv tânãr – red. ºef Claudiu Komartin, desigur tot„importat” din afara judeþului nostru). Aceasta e soartaculturalã a provinciei – ºi Satu Mare face parte dinacest „blestem” al locului marginal, de-a da mai multdecât primeºte. Dar se poate vedea ºi un „echilibru”prin vreme, de vase comunicante... De exemplu, fiindvorba de Cluj, mã simt dator sã arãt aportulsãtmãrenilor la viaþa literarã de aici: poetul ºi

traducãtorul Petre P.Nistor fondeazã la Cluj revisteleTangenta ºi Caleidoscop (1932); Octavian ªireagu,poet ºi el, ºi traducãtor, editeazã aici celebra antologiedin 1935, Noua liricã ardeleanã; Valentin Strava, poetºi traducãtor, activeazã în redacþia Societãþii demâine a lui Ion Clopoþel (1928-1932), iar C.S.Andercoîn redacþia revistei Symposion (1938-1939). El vasemna în ziarul „Naþiunea Românã” o rubricã celebrãîn epocã, „Picãtura de cernealã”, în care va susþine obunã parte a poeþilor tineri de atunci, dintre care, înmod special pe Radu Stanca... Astfel, nu ºtiu dacã eacesta un orgoliu sau nu, dar eu vãd revista „Poesis”în aceastã continuitate de vase comunicante, denevoie a culturii pânã în ultima localitate de pe graniþade Nord-Vest... Prin pulberea acestui Nord (mãgândesc la zeloasa „lucrare”a invidiei locale), Poesise cârja mea de aur...

PU

ZZLE

– F

ES

TIVA

LUR

I, TÂ

RG

UR

I, C

LUB

UR

I D

E P

OE

ZIE

ÎN

RO

MÂ

NIA

24

Triptic UndergroundTriptic UndergroundTriptic UndergroundTriptic UndergroundTriptic UndergroundRevista Steaua are mare bucurie sã vã prezinte în continuare trei dintre cele mai interesantevoci poetice ale underground-ului virtual românesc: Cãtãlin Furtunã, Florin Mãduþa ºi IoanBiroaº. Ca trei entitãþi extrem de speciale, care necesitã microclimate niºate, cei trei s-aulimitat la a publica în circuit “semi-închis” doar pe câteva site-uri de literaturã, în special pelegendarul (de acum) ºi controversatul clubliterar.com (primii doi)ºi în revista Familia (ultimul).În aºteptarea cãrþilor de debut ale celor trei vã oferim o selecþie convingãtoare acum. V.M.M.

Cãtãlin Furtunã

cãtãlin

am fost la concertm-au vãzut singurau pus þinta pe minem-au distrus imediatmi-au legat strîns la mînão panglicã neagrãmi-au rupt biletul în douãam explodat m-am fãcut bucãþimuzica s-a distorsionat

revolooteeon

eu am aºteptatam aºteptat 26 aniam aºteptat ca un automatca o tipografieca un generator îngropatsub foiºorul liceuluiam multiplicatfiecare zi a fost un manifestfiecare zi a contatºi acum(26 ani am aºteptat)nu ºtiupoate ar trebui sã mai aºtept douã zilesã arunc manifestele asteaziua ele sã fluture în mulþimenoaptea sã tremuresã alunece hîrºîind pe asfaltsã aºtept încã 48 orenu cred cã mai sînt în starenu mã simt în stareanii trece ok okorele hîrºîie

metrorex

cînd îmi vine sã plîng ca la 25 anin-am ce face cu bunãvoinþa prietenilornu mã ajutão dau la o parteîmping femei ºi bãtrînicopii ºi bãrbaþipun efectiv mîinile pe necunoscuþiºi-i împing

ei alunecã în direcþia aiaca niºte cãrucioare de supermarketcu spiþele albe ºi caldealunecã spre gurile de metrou ºi zîmbesc

uneori merg atît de departeîmi lipesc palmele de coastele cîinilorde parcã aº vrea sã-i vindec de fricãpun mîinile pe ei ºi-i împingîi dau la o parteei se rãstoarnã ºi latrãmaºinile claxoneazãcîinii rãsturnaþi latrãse alungescalunecã sub roþiîmi zîmbesceu stau nemiºcat cînd mã muºcãturbez

red bull burn

las geamul în josfac cu mînade ce mã dor toatenoaptea trag tare de fiarefac exerciþii ca sã-mi treacã durereafebra îmi subþiazã muºchiiîmi albeºte pieleamã feminizeazãvecina mã ameninþã cu sms-uri“mã duc la poliþie”seara cînd mã întorc de la joblas uºa descuiatãred bull fãrã zahãr sau burn lîngã patbãieþii în negru sã-ºi pãstrezetoatã energia pentru minebãieþii în negru sã-ºi facã de cap

zoo

senzorul de la intraresucursala nr 20 raiffeisendispozitiv în aºteptareuºile au culisatam demontat senzorulºi sistemul care controla uºiledoi indivizi extenuaþidepanatori în salopeteam dezosat sucursaladoi fiecare cu povestea lui

25

dupã cîteva ore de somnam dus totul la zoorazele s-au strecurat printre gratiidimineaþa a coborît pe aleivizitatorii au împînzit grãdinasenzorul a detectat gratiile au culisatleii au ieºit din cuºtivizitatorii s-au rãspîndit au urlatsenzorul a detectat gratiile au culisatleii ausfîºiatgratiile au culisatsenzorul a detectatdimineaþa s-a ridicatgratiile au culisat

sweet ferrero’s empire

nu vreau sã fiu iubitpentru ce am în capnu vreauce am în capo sã disparã brusc într-o zivreau sã fiu iubitpentru corpul meuîn trei sute de ani eltot în sprint va traversadeºertul radioactivcorpul meu fermn-o sã se opreascãpentru nimic în lumen-o sã se rãceascãmuºchii mei calzisigur îl vor ocrotipe fiecare rezervor de petrolel mã va urcasusdeasupra lichidului negrude fiecare datãimaginea mi-o voi perfecþionapãr pieptãnat cu cãrarecer auriu nori strãlucitorifigura unduitoareasta vrearespect obsesivasta vrearespectrespect pentru corp

Florin Mãduþa

aport

ca o gheatã spartã cu limba de aur,mã-ntorc din drum ºi vã spun:tic tac!it’s a great time for you & meto wake up...

pentru felinarele

ca niºte trandafiri sparþi,ºi pentru evenimentul lor roºu,pentru ºireturile abandonateîn pliscurile vrãbiilor,dau din degetul mare de la picior,în semn cã no way...

ce urmeazã sã se întîmple?o minge de tenis,cu autograful lui eminescu & ianuº pe ea,o sã-ºi micºoreze salturilepînã sub vîrful piciorului meu.un scurt balans din genunchiºi cu ºpiþul am s-o trimit în tufiºuri,printre brazi,printre urzici,în eternitate:

omul care face zgomot

am chibrite, sînt omul care face zgomot,cînd totul va fi îngheþat,clopoþelul beþelor din cutiuþa meao sã-þi ridice fruntea, îþi va lumina ochii,o sã te bucure.cînd am sã te îmbrãþiºez ai sã-þi auzi oaseleca pe vreascuri cînd se aprinde focul,vei arde în iad, îþi vor urla în ureche,ai sã-i crezi?

hey, man, fã-mi loc în creierul tãu

hei, omule, te ºtiu...trei seri vom bea împreunãºi-ai sã mã iubeºti fiindc-am bãut împreunã,fiindc-am aruncat în aerbuchete de flori la un meci cu rapid.dacã-mi plac lucrurile frumoase, crezi cã-s frumos,dacã discutãm ºi zic adevãrul, crezi cã-s plin decuraj.citindu-mi nerãbdarea, crezi cã te iubesccu o inimã care nu se va schimbaºi nu va minþi niciodatã.dar gîndeºte-te aºa:un om urît depãnînd lucruri frumoase,încet ºi pe ascuns,departe de vorbãria primejdioasã a mulþimii...dragostea ta ardeºi vede-n mine un tip fãrã greºealã.ai vrea unul altuia sã ne luãm viaþa,trãind pe placul celuilalt.dar ce sã fac cu fidelitatea ta?ce-mi pasã de angajamentele tale?din partea mea, poþi trãi crezînd ºi-n rahat...mai bine umblã umil ºi deloc dornic sã aflice lucruri ai fi în stare sã facidin dragoste de viaþã.eu am nevoie de mirosul corpului tãu,de felul în care ºtii sã-mi alungi neliniºtea,nu altfel ca vîntul care alungã pe cîmp ciulinii,

26

într-o zi de toamnã, fãrã umbre sau strãluciri.eu am nevoie de vocea ta monotonãdescoperind despre oamenilucruri la care nu m-am gîndit.am nevoie sã stãm întînºi pe patsub cerul liber care se însereazã,ºi lenjeria sã se tot întindã în lumeîn tonuri de gri.

începutul altei zile de basm

ne-am aºezat rogojinanu departe de calea feratãmã uit la ceas ºi privesc disperat prin mulþimeaantrenantã ca rubrica zece (uz casnicgospodãresc)din piaþa aradului.din garã se aude un tren plictisitor(ceva personal pentru navetiºtinici mãcar sãgeata albastrãcare te duce cu gîndulla vamãla algele fosforescente de-acolo)foia cristinel îmi enumãrããlã care a trecut pe lîngã noi e director la bcro vezi pe aia ºefã la raiffeisen leasingpe ãlã pe aia cu unul cu doidacã e o zi bunã chiar cu treiîºi face semne discrete peste ºapte pãturiºi peste nu ºtiu cîte buci întinse la soareceea ce-l face sã se simtã binepoate chiar puþin importantce zici de bestiuþa aia ce þîþoance arezic pe dracu ce sã zic nimicºi mã uit pentru a miliardisima oarã la ceasºi atunci apari în cele din urmã tu tuºi nici una nici douã dispare pacapulºi dã-i ºi-l cautã pehlivanulpe sub pielea de paieîn bãltuþa roºie de bumbacdar eu þi-l gãsesec ºi cînd þi-l aduc îþi ºoptescde-acu’ dac-avem puþin noroco sã treacã prin apropiere ceva interesanto molocomotivãtu-mi zîmbeºti ºi-mi spui florin vii sã mergem laînoatã?vii? vii? vii? vii? vii? vii?fireºte cã vin

socrate ºi lotrul

sã-l ucizi pe socrate în ziuaîn care se întoarce corabiacare a dus orfrande la delose ca ºi cum ai fura un grãunte de saredin marea sargaselor,ca ºi cum ai fura un dinte de aur dintr-un munte deaurdrahmele prietenilordrahmele care l-ar putea scoate din închisoare

el le înlãturã cu dosul palmei de pe masãºi încearcã sã scrie pe masã peanuripentru a vedea înainte de a pleca din viaþãdacã nu cumva menirea lui a fost astade a scrieîn ciuda proºtilor profesori care întind elevilor ocapcanãîntrebîndu-i ce a scris socrate,ca ºi cum socrate nu ar fi scris nimicdar socrate a scrisa scris , înainte de moarte, peanuri,dînd la o parte drahmele prietenilor,ºi anumepeanuri proaste,drept pentru care nici nu ni s-au transmis,dar care i-au scos pe prietenii lui din închisoareîntr-o lume infinit spiritualãîn care sã-l ucizi pe socratenu înseamnã nimic.e ca ºi cum ai fura un grãunte de saredin marea sargaselorfiindcã profitînd de cinstea lui care-l împiedicã sãfugã,de o infimã parte din umanitatea lui,nu profiþi de fapt de nimicºi fapta ta e insignifiantã.însã atunci cînd îi ceri unui cerºetorsã-ºi cumpere de banii pe care i-i daipîine ºi nu bãuturãe ca ºi cum ai fura marea sargaselordin marea sargaselor,fiindcã în el dorinþa de a bea,viciul acesta mãrunt ºi nu virtuteae ultimul fapt profund uman.iar cînd într-o vilã din cartierul primãveriiucizi pe unul atîrnat de-o þeavã de gazºi îl ucizi din pricinã cã þi-e fricãori, mai rãu, pentru cã þi-e fricãatunci nici nu se mai poate spune ce faciiar mirosul de sare al mãriinu se mai simte nici de departeºi nici de aproape.

singur cu ela

iatã îndemînarea pe care mi-o doreamsã fac animale ºi lucruri din hîrtieºi iatã îndemînarea pe care-o ams-o înalþ deasupra capuluis-o arunc în apãs-o prind de-un piciorºi s-o car cu capul în josºtiu sã fac din ea un avioncare mã-nconjoarã în vrieºi rîdeîn 10 ani n-o sã-ºi mai bage delocdegetul muezin în gurãîn 20 n-o s-o mai pot þinepe umeriîntr-o noapte a înspãimîntat-o

27

un bocanc spînzurat de o creangãse teme de viermi ºi cîteodatã de maicã-sadar de corpul meu care o aruncãnu i-e fricã niciodatã

comparatã cu trupuleþul eiforþa mea ar putea fi absurdãca o alunecare de pietrepeste niºte alpiniºtidar cînd ieºim în stradãprintre oameni ºi maºinimînuþa ei îmi cautã palmacu o siguranþã desãvîrºitãºi sã mor dacã n-are dreptatefiindcã la urma urmeie ceva în mine care face din absurdo ipotezã ridicolãce n-o sã se întîmplenici peste 20 de anicînd n-o s-o mai pot þine pe umeriºi n-o sã-ºi mai bage delocdegetul muezin în gurã

închid ochii ºi tot ce vãde degetul muezin al eleiniciodatã n-am putut facedintr-un ghem de hîrtiemãcar o ºalupãºi iatã îndemînareape care mi-o doresco am cu ea:

ºi care într-o noapte s-a temutde un bocanc spînzurat într-un copacîn general se teme de viermidar nu se teme de corpul meupe care nimic de ordin fizicnu-l împiedicã sã-iobeseia ei de a scuturaþigãrile lãsate în scrumierãte lasã sã vezi în ea o micã negustoaredacã ar ºtii sã se exprime ar ziceei bine ºtiu cã n-am voie sã fumezdar sã scuturi o þigarã nu înseamnã cã fumezi, nu?îi bag mîna dreaptã între picioareºi o sprijin cu pieptul de mîna stîngãacum eºti un avion elaacum tu zbori ela

poem cu vasile leac

am citit fenomenologia spiritului ºi în cãutareatimpului pierdutcu toate cã profesoara de literaturã comparatã dinanul Inu m-a crezutam 35 de ani am cîºtigat 20.000.000 luna trecutãstau sub felinar ºi mã plouãprima þigarã am fumat-o ca un bãrbat adevãratcare aºteaptã un sfert de orã ºi pleacã

a zecea am fumat-o gîndindu-mã la vasilecum bãtea el dupã semnal munþii din bistriþacu pãrul vîlvoi cu limba de-un cot ºi ochii scoºi dinorbitecãrînd în spate televizorulca sã-l vadã monape bobydin dallasdupã cinci ore în miezul nopþii sînt frînt acasãºi mã gîndesc tot la vasile cum îl întreba tatã-sãuunde te duci cu lemnul ãla pe umãr iar el rãspundeanu e lemn tatã e chitarã electricãvopseaua cu care pictase corzile pe ease dusese într-un loc de cît zdrãngãnisepe la chefurile din satcam ca litererele de pe tastatura cu care scriu euacuma

azi cînd pentru prietenii mei

azi, cînd pentru prietenii meiistoria literaturii strãluceºte ca un raiîn care, dacã reuºesc sã intre,le vor fi iertate pãcateleºi suferinþele vor înceta,apãs cu degete murdare pe tastelinia subþire neagrãdintre viaþã ºi moarte:

femeile în ale cãror istoriiam vrut sã rãmîn un trecut important –ºi am fost cuvinte puþine,întretãiat spuse la uºã,ºi femeia care a încarnat faraonul de mãcriº alegiptului meu,aceea al cãrei miros, ºi azi, descompune totul

(ar fi important sã le scriu mãcar o scrisoare,prin intermediul cãreia mînacare face lucrurile sã se întîmplesã le vorbeascã despre surioara ei vitregã,cea care, neîndemînaticã pînã aproape de moarte,îºi va dori mereu sã fie iubitã)

, sunetul locomotivelor, înãlþîndu-seîn sala de curs unde-i învãþam pe ceilalþi,îndepãrteazã lumea de mine,lumea împachetatã în sacoºe, în genþi, în valize,sau pur ºi simplu lumea cu mîinile în buzunar

, ºi elevii pleacã ºi ei de lîngã mine,ºi bãrbatul care a plecat altfel,s-a întins pe spate ºi a plecat pe umerii altorbãrbaþi,ºi-a încruciºat mîinile ºi a îndepãrtatlumea de mine

. uneori mi se pare cã o singurã miºcare sã mai fac,una singurã, ºi s-ar destrãma... atunci mãîmbrãþiºezcu mînile ca niºte pãrinþi ºi tac peste þesãtura

28

Ioan Biroaº

POLEN

Scriu în vis poeme imposibile ºi locuiescpe acoperiºuri duhnind ca o grãdinã zoologicãca arca lui noefac drumuri lungi în oraºul pe cale de dispariþieþigãnci din cele mai colorate rîd pe scãriletramvaieloriubitei îi vãd mereu doar spateleascunzîndu-se în încãperi fãrã uºãpolenul de pe umerii ei se vindela colþ de stradã ca narcotic

DIMINEAÞÃ

E o bãnuialã a întunericului din mugureabia presimþitã în urma ta clãdirea de ardereo casã usher ieºitã din minþiîn ceastãlaltã parte a lumii

un om urcã dîmbul purtînd în mîini feºtilecu care aprinde migdalii

POEMUL LUI OLODAR

Poemul lui olodar nu s-a lãsat prinspînã în ziua în care cãzut lîngã peretele pasajuluiasculta cum trec deasupra tramvaielecu zîmbetul zdrenþuit ultimul sãu gînda fost cã nu vor opri niciodatã nici mãcarpentru femeia de lîngã el ai cãrei ochi plini de cioburierau fardaþi discret cu verde de paris

NUME DE FEMEIE

Vãd de pe pod încep sã cadã meteoriþiicerul se schimbã iar bombele ascund deja în elecadavren-am unde sã fug îngenunchez mã ghemuiescdîrdîisper cã nevãzut cineva strigînd un nume de femeieva cere iertare ºi pentru mine

29

„Omul este un animal povestitor,singura creaturã de pe planetã care-ºi spune poveºti ca sã înþeleagã cefel de fãpturã este. Povestea eradreptul sãu dobândit prin naºtere ºinimeni nu i-l putea lua.” (Rushdie,Memorii, Polirom, 2012)

Salman Rushdie este unuldintre scriitorii contemporani acãrui viaþã se aproprie foarte multde scenariile cele mai complicateale filmelor hollywoodiene. Dreptulde a spune poveºti nu i-a fost luat,dar i-a fost suspendat sau invalidattemporar de reacþia extremiºtilorreligioºi. Odatã cu fatwa,condamnarea la moarte pentrucalomnii aduse islamismului dinanul 1989, fiecare acþiune a sa astat sub puterea cuvintelor „a aveavoie” (a avea voie sã-ºi vizitezeprietenii, sã ajungã la puþineleapariþii publice ca ultim sosit, aavea voie sã-ºi exprime publicopiniile). În urma acestorevenimente, a apãrut JosephAnton, identitatea provizorie pecare scriitorul ºi-a luat-o în ceinouã ani cât a stat ascuns, unaîmprumuratã de la alþi doi scriitori:Joseph vine de la numelescriitorului Joseph Conrad, iarAnton de la scriitorul rus AntonPavlovici Cehov.

Dupã mulþi ani de tãcere,Rushdie vorbeºte (la persoana atreia) despre viaþa lui din aceaperioadã. În recenta carte deMemorii publicate la editura Poliromsunt foarte multe detalii dinlaboratorul intern al scriiturii salesau detalii legate de procesuleditorial complicat prin care fiecareroman a trebuit sã treacã, într-operioadã în care manuscrisele luiSalman Rushdie nu mai erau doarcitite, ci mai degrabã verificate. Totîn Memorii, fiecare cititor gãseºteo listã consistentã de nume, fieaceºtia scriitori sau oameni

CO

NFL

UE

NÞE

Salman Rushdie Caught in the Acceler-ated History of LiteratureLavinia Rogojinã

Salman Rushdie în istoriaaccelerata a literaturii

)

implicaþi în procesul editorial, critici,persoane publice, oameni politici.Rushdie s-a întâlnit cu ThomasPynchon, Ian McEwan, Angela

Carter, Susan Sontag, HaroldPinter, Martin Amis, Günter Grass,Václav Havel ºi foarte mulþi alþii.Fiecare întâlnire este povestitãatent, iar detaliile pe care Rushdiele pãstreazã sunt impresionante ºise datoreazã în mare partejurnalului pe care scriitorul l-a þinutîn perioada respectivã. Toateîntâlnirile, cât ºi alegerile din viaþapersonalã se acumuleazã într-unportret al omului Rushdie, care nueste neapãrat unul ideal. El nu vreaîn niciun caz sã fie personajulpozitiv în povestea vieþii sale. Este,pe rând, arogant, laº, tranºant cuceilalþi, cald cu prietenii apropiaþicare l-au ajutat uneori mai multdecât au putut-o face ServiciileSecrete Britanice.

Memoriile sunt scrise într-un stilaproape romanesc, dar cucertitudinea verosimilitãþii realitãþii,într-un scenariu în care, spre

exemplu, protecþia idealã aserviciilor secrete înseamnã sã nuse întâmple nimic, sã nu fienecesarã nicio intervenþie.Rushdie a scris în timpul fatweiscrisori imaginare cãtre oamenipolitici, ziare sau chiar cãtreDumnezeu ºi a þinut sã aminteascãºi evenimentele nefericite cauzatede extremismul religios: mulþioameni au murit în urmaatentatelor, alþii au fost rãniþi,anumite librãrii au fost aruncate înaer, iar sediile editurilor carepublicaserã Versetele satanice(Polirom, 2007) erau pãzite lavremea respectivã la fel ca aceleaale ambasadelor.

Însã povestea memoriilorpublicate la vârsta de 65 de aniîncepe cu cea a tânãrului timid carenu îºi gãseºte imediat locul înAnglia, care devine un copywriterde succes pânã când îºi publicãcel de-al doilea roman, Copiii dinmiez de noapte (Polirom, 2007) în1983, cu care câºtigã The ManBooker Prize. În acest momentîncepe cariera de scriitor full timea lui Salman Rushdie. Romanuleste premiat pentru valoarea luiliterarã, stârnind numeroase reacþiipozitive. ªase ani mai târziu, un altroman scris de Salman Rushdie,Versetele satanice avea sã fieinterzis în mai multe þãri din lumeaorientalã. Valoarea literarã aacestui volum nu a intrat în discuþiedecât dupã foarte mulþi ani.

Fatwa. Lumea nu este maitolerantã

Forþarea interpretãrii în lipsaunui pact ficþional adecvat a redusromanul Versetele satanice la 10%din potenþialul creativ ºi literar pecare îl are. În acest contextinterpretativ, lumea nu sedeschide, nici nu e mai tolerantã.La sfârºitul secolului XX, începutulsecolului XXI, oamenii mor încã înnumele marilor religii formatoaresau sunt acuzaþi ºi condamnaþi lamoarte. Era 14 februarie 1989,ziua când viaþa lui Rushdie aveasã se schimbe pentru totdeauna.Într-un sat global, literatura îºipierdea, încã o datã, terenul sigural libertãþii de exprimare.Majoritatea scriitorilor ºi aoamenilor de culturã au reacþionat

30

imediat. Iar sprijinul lor a fostconstant de-a lungul anilor, nu doarcircumstanþial.

Lucrul pe care Rushdie îlsusþinea dintotdeauna, anumelegãtura implicitã a literaturii cuistoria contemporanã, cu zonasocialã sau chiar politicã, anulasepremisa iniþialã a romanului, carenu mai era perceput ºi tratat doarîn zona certã a literaturii de ficþiune.

Stil ºi arhitecturi narative.Inepuizabila realitate indianã

Romanele lui Rushdie ajung demulte ori într-o zonã a realismuluimagic, dar sunt de fiecare datãînºurubate într-o realitate socio-istoricã, fie ºi una complementarãsau imaginarã. Ce mai existã înproza lui Rushdie este o predilec-þie pentru digresiunile narative,vizibile în Pãmântul de sub tãlpileei (Polirom, 2008), în care se simtepierderea unitãþii. În acest ro-man, scriitorul forþeazã reþetamultiuniversurilor narative carese prãbuºesc unele în celelalte,într-o lume ficþionalã bulversantã.Cititorul urmãreºte povestea dedragoste dintre Vina ºi Ormus,într-o rescriere contemporanã amitului orfic, bazatã pe istoriarecentã a muzicii rock, a mitologieiindiene ºi a culturii europene.

Lectura romanelor lui Rushdietrebuie sã se adapteze de multeori stilului detectivistic, în carelegarea firelor narative multiple edificilã. Deºi ritmul romanelor saleeste unul galopant, în carenaraþiunea imitã viaþa excesivã ametropolelor indiene, existãdeseori o turnurã la nivelul frazeiînspre o zonã familiarã oricãruicititor. Aceste pauze de respiraþiesalveazã de multe ori istoriilenarative secundare în stilul 1001de nopþi, a cãror arborescenþã sedezvoltã la nesfârºit. Este ºi cazulCopiilor din miez de noapte, a cãrorpoveste este situatã într-un cadruaproape fantastic: unul dintre copiiîºi poate schimba forma, altulpoate provoca rãni fizice doar princuvintele pe care le rosteºte,naratorul poate cãlãtori în timp (deaici, multiplicarea planurilortemporale ale naraþiunii), un altulmãnâncã metal. Cu toate acestea,istoria fantasticã este dublatã de o

zonã a firescului. Toþi aceºti copiiieºiþi din comun, atunci când seceartã sunt doar o adunãturã decopii, care poate fi gãsitã pe oricestradã, oriunde în lume. În acestpunct, pactul ficþional cu un cititorepuizat, poate, de firele narative pecare Rushdie le dezvoltã continuu,îºi gãseºte un punct de echilibruºi implicit un loc provizoriu deapartenenþã într-un universficþional distant sau într-un teritoriuficþional exotic.

O altã constanþã a romanelor luiRushie este manifestarea sineluieterogen, supus unor miºcãritensionale: înþelegerea originilor,adaptarea exilatului într-un mediustrãin, cãutarea interioarã pe carefiecare individ este dator sã o facãîntr-un univers al imixtiunilor dinafarã. Cadrul narativ este construitundeva la întâlnirea dintre culturaºi civilizaþia orientalã cu ceaoccidentalã. Aici, irealul forþeazã totmai mult graniþa realitãþii, undemuzica sau filmele creeazãuniversuri infinite – magiaOccidentului. Graniþa dintrerealitate ºi fantastic/ irealitate nueste însã una definitivã. Spreexemplu, magia Orientului este orealitate pe care Occidentul ocatalogheazã în bloc ca fantasticã,imposibilã sau exoticã. Cu toateacestea, acolo este doar un altnivel al realitãþii, în caresupranaturalul este acceptat caposibil.

Veºti din Lumea Nouã

În ultimii ani, Rushdie trãieºteîn Statele Unite ale Americii.

Scriitorul cosmopolit poate fi gãsitºi pe Facebook unde a avut, dinnou, o disputã identitarã legatã defolosirea numelui real. A câºtigat-o.Îl gãsiþi, de asemenea, pe Twitter.E un mare povestitor, unul dintrecei mai spectaculoºi scriitoricontemporani, dar ºi unul dintrescriitorii care îþi lasã senzaþia cãfoloseºte de fiecare datã acelaºiplan compoziþional. Ceva se rupela un moment dat în timpul lecturii,multiuniversurile narative seprãbuºesc, stilul Rushdie devinemai important decât povestea însine, totul aminteºte de autor ºiprea puþin de personaje sauuniversuri narative. Poate cã evorba doar de obosealã ºi deinepuizabila realitate ficþionalã, depoveºtile monstruoase pe careRushdie le dezvoltã, în care vreasã includã TOT. Sau poate cãvinovate sunt senzaþiile puternicede déjà lu ºi déjà vu care au dus,în ceea ce mã priveºte, laabandonarea romanelor Furie(Polirom, 2012) sau Seducãtoareadin Florenþa (Polirom, 2009).Rãmân cele duse pânã la capãt,aproape cu fascinaþie: oraºul trist,atât de trist încât aproape îºi uitasenumele din Harun ºi marea depoveºti (Polirom, 2008), vertijulidentitar ºi echilibrul pierdut întrebine ºi rãu din Versetele satanice,ruºinea invizibilã depozitatã înfiecare individ din Ruºinea(Polirom, 2008) ºi una dintre celemai complexe naraþiuni despresubcontinentul indian, cea a luiSaleem Sinai, din Copiii din miezde noapte.

CO

NFL

UE

NÞE

31

Nu ne dãm seama în acestmoment dacã ºi unde cineva l-aasemuit pe Emil Cioran al nostrucu Cassandra, strãvechiul perso-naj mitologic, însã lectura unei cãrþiprecum Despre Franþa (EdituraHumanitas, 2011), ineditã pînã decurînd, ni se pare cã i-ar sugeraoricui o asemenea apropiere,legitimînd-o mai mult decît oricarealta, dupã Schimbarea la faþã aRomâniei, nu mai puþin semni-ficativã ºi ea, din acelaºi punctde vedere. Cãci, pe urmele luiSpengler, dar nu numai, com-patriotul nostru e literalmenteobsedat de ideea decadenþei.Franþa înseamnã pentru el unadintre acele mari culturi ajunse latermenul final ºi trãind senti-mentul insurmontabil al unei defi-nitive epuizãri: „Este þara cea maiîmplinitã care a dat tot ce puteada, care n-a pierdut niciodatãcãruþa, care a avut un Ev Mediu, oRenaºtere, o Revoluþie ºi un im-perialism. ªi o decadenþã. E þaracare ºi-a fãcut datoria. E þara îm-plinirii” (pp. 23-24), dar ºi a multoralte nuanþate însuºiri, care odefinesc în exclusivitate: bunulgust, o anume neseriozitate,eleganþa, mediocritatea ca rafina-ment, sociabilitatea ºi nevoiaconversaþiei etc. „Ce a iubitFranþa? Stiluri, plãcerile inteligen-þei, salonul, raþiunea, micile per-fecþiuni. Ceea ce înseamnã: Ex-presia înaintea Naturii. Sîntem înfaþa unei culturi a formei careacoperã forþele elementare ºi carepeste orice izbucnire pasionalãîntinde poleiala gînditã a rafi-namentului” (p. 23). Dar ea pre-þuieºte claritatea, e lipsitã deiraþional, de deschidere faþã detragic ºi de sublim. Franþa ilus-treazã o „culturã perfectã” (p. 33)ºi o „civilizaþie fericitã” (p. 34), însãea nu mai e „legea Europei” (ibid.),ca în secolul XVIII, mulþumindu-sesã exercite doar unele influenþe.Franþa a intrat în epoca decadenþei,iar aceasta „nu e altceva decîtneputinþa de a mai crea în cercul

The Fascination for CassandraFlorin Mihãilescu

de valori care te definesc” (ibid.).„Sterilitatea perfecþiunii” (p. 36) adevenit viciul ei, aºa cum seremarcã cel mai vãdit în scris: „Nicio culturã n-a fost mai preocupatãde problema stilului ºi în nici unanu s-a scris mai frumos ºi mai fãrãcusur” (ibid.). Forma prevaleazãasupra ideii. ªi tot ea o conservã.

A fi fost extrem de prezentã înlume, Franþa o plãteºte în cele dinurmã prin decadenþã, care la marilenaþiuni e o „pedeapsã nobilã” (p.39). Cultura a devitalizat-o, i-a sleitinstinctele: „Creaþia duce la moar-te, salveazã formele obiective alespiritului ºi ucide puterile vitale alesufletului. Sub culturã zace ca-davrul omului. Vidul francezilor deastãzi, atît înseamnã” (pp. 50-51).În perioadele de ascensiune ºigrandoare, popoarele îºi fãurescmituri din conceptele lor. Deca-denþa reprezintã o evoluþie inversã:„retransformarea miturilor înconcepte” (p. 53). Dacã Franþa aavut un rol capital în istorie, estepentru cã ºi-a însufleþit ideile. Daracum totul e trecut, pentru cã „onaþiune nu poate fi indefinit ge-neratoare de crezuri, de ideologii,de forme de stat ºi de viaþãinterioarã. Odatã se poticneºte.Fîntînile spiritului seacã ºi ea setrezeºte în faþa golului ei, încru-ciºîndu-ºi braþele speriatã de viitor”(p. 47). Franþa strãbate în prezentepoca ei fatalã de alexandrinism,care e ºi una de mãreþie, dar ºi unade epuizare. „Alexandrinismulpoate fi considerat ca o formãreuºitã de culturã atunci cîndreprezintã o plinãtate a des-creºterii.” Se menþine atunci oinfluenþã încã fertilã ºi o anumenobleþe spiritualã, încît o astfel deepocã „poate chiar constitui dincalitatea particularã a pantelor saleo mare epocã” (p. 81). E ultimastrãlucire a tuturor culturilor im-portante.

S-ar înþelege cã e ºi cazulFranþei, deºi în multitudineaexorbitantã a caracterizãrilor,corelaþiilor ºi nuanþelor de o

infinitezimalã subtilitate analiticã,se amestecã atît de numeroaseconsideraþii surpinzãtoare, para-doxale ºi chiar contradictorii, încît– în mai toate chestiunile puse îndiscuþie – se pot culege argumenteºi pro, ºi contra, totul însã la niveluldetaliilor, fãrã a anula imaginea deansamblu a decadenþei. Spirituldialectic al lui Cioran funcþioneazãîndeobºte în aºa manierã încît lasãdeschise cele mai diverse piste deinterpretare, ele însele la fel deparadoxale ºi contradictorii. Franþeibunãoarã i se constatã la unmoment dat superficialitatea,pentru cã ar fi cultivat aparenþele,dar – adaugã imediat imprevizibilulautor – „le-a cultivat adînc” (p. 83).Nici cã se poate prilej mai generospentru o micã speculaþie her-meneuticã. Însã un alt paradoxdeopotrivã interesant ºi simpaticpriveºte atitudinea strãinilor imi-granþi faþã de Franþa, o situaþie încare Cioran este el însuºi directimplicat. Franþa le inspirã mîndriaapartenenþei nu numai cetãþenilorei autohtoni, dar ºi celor pe care i-aadoptat. Aceºtia din urmã ajung ao îndrãgi chiar mai mult decît ceidintîi. Ei devin veritabili „patrioþifrancezi”, care-ºi iubesc þara „cupatimã mai mare decît fiii ei” (p.97), ceea ce a fãcut cã „ceva atrecut în noi, ceva ce ne-a ucispruncia duhului”. Destinul strãinilornaturalizaþi s-a unit cu destinulFranþei ºi deci inclusiv cu agoniaistoricã a civilizaþiei sale de mareputere. Astfel cã „oriîncontro ne-arîndrepta paºii, pe orice plaiuri ºicãrãri, Franþa nu va mai fi singurã,ci vom ispãºi împreunã gustulnãstruºnic al vremelniciei” (p. 98).

Nu e greu de recunoscut aicipunctul nevralgic al drameipersonale a lui Cioran însuºi, careºi-a pãrãsit limba maternã, deatîtea ori lãudatã pentrufrumuseþea ei, în beneficiul unuiidiom încãrcat de valorile seculareale unei mari culturi. Miracolul a fostcã acest român de formaþiepredominant germanã s-a afirmatîn ultimã instanþã ºi a fost omologatchiar de francezi drept unul dintrecei mai strãluciþi maeºtri ai limbiilor literare în marea tradiþie amoraliºtilor clasici din secoleleXVII-XVIII. Trecerea lui de o limbãla alta ºi în fond de la o lume la alta

Fascinatia Casandrei,

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

3 2

nu s-a fãcut fãrã un ºoc, dacã nudureros, cel puþin dramatic: „Venitdin plaiuri primitive, din sub-lumeaValahiei, cu pesimisul tinereþii,într-o civilizaþie rãscoaptã, ce izvorde fioruri în atît contrast! Fãrã niciun trecut într-un trecut imens; cuspaima originarã în oboseala finalã;cu tumult ºi dor vag într-o þarãscîrbitã de suflet. De la stînã lasalon, din cioban spre Alcibiade!Ce salt peste istorie ºi ce mîndrieprimejdioasã!” (p. 72). Dacã Ciorann-a fost nici oier acasã ºi nici arbiterelegantiarum la Paris, în schimbvocaþia lui de Casandrã se vedecu ochiul liber. Viziunea sa exis-tenþialã e marcatã indelebil depesimism ºi mizantropie, decinism, de scepticism ºi de cata-strofism istoric, totul valorificat înlumina unei subiectivitãþi exa-cerbate, a cãrei forþã creatoare s-aimpus din interior unei gîndiri de oextraordinarã capacitate ima-ginativã. Dacã, sub raportul prin-cipiilor de filosofie a culturii ºi aistoriei, gînditorul român se înscrieîn siajul lui Spengler, sub acelastilistic, el se înrudeºte vizibil cuNietzsche. Este altfel-spus un soide filosof care se exprimã frumos.Cum însã el respinge filosofia caprofesie, sau în orice caz capreferinþã personalã, nu avem cumsã-l numim altfel decît gînditor,apelativ cu care mai toatã lumeaeste de acord, ori eseist carevorbeºte prin aforisme ºi me-diteazã asupra stãrilor interioare,iar nu asupra unor probleme maimult sau mai puþin obiective. In-troducînd imaginaþia ºi expre-sivitatea artisticã în discursulintelectual, el profitã, pe lîngãoriginalitatea ideilor, ºi de aceea aexpresiei. Ceea ce explicã apre-cierea superlaivã a cititorilor lui,care uitã sau pun în parantezãcaracterul prãpãstios ºi rãuprevestitor al viziunii lui deCasandrã a lumii moderne. Gustullecturii lui Cioran pare a fi unuleminamente estetic, iar adevãrurilelui se dovedesc dependente de stil.O spune chiar el: „În lumeaspiritului adevãrurile plat exprimatenu dãinuiesc, pe cînd erorile ºiparadoxele, însoþite de farmec ºide neverificabil, se aºeazã înquasi-veºnicia valorilor, ºtiut fiindcã ºi acestea nu-s decît vorbe la

care consimþim cu un respect vagsau precis, dupã împrejurãri ºidispoziþii” (pp. 36-37). ªi totuºi, deaici, n-ar trebui sã decurgãconcluzia cã Schopenhauer sauNietzsche sînt mai presus de Kantsau Hegel. Ideile se conservã prinstil, dar ºi prin argumente. Un autorhibrid, rezultat din inter-ferenþa arteicu cugetarea, aºa cum apareCioran cititorilor sãi, e considerat deunii scriitor, iar de alþii gînditor, fãrãa fi pe deplin nici unul, nici altul. Peaceastã ambiguitate creatoare, seînte-meiazã excelenþa fascinaþieicioraniene. ªi totodatã pe întregulpersonalism al opiniilor ºi alexperienþelor lui interioare. CãciFranþa pe care ne-o propune el nue o Franþã demonstrabilã ºiconsensualã precum aceea aunui ghid turistic sau a unuiTheodore Zeldin, autor al uneimonumentale Histoire despassions françaises, 1848-1945,în cinci volume, ºi al unei sinteze,Les Français (Librairie ArthèmeFayard, 1983), extrem de binedocumentatã ºi nu lipsitã de

caracteristicul umor britanic alsemnatarului lor. Franþa lui Cioraneste Franþa lui, unicã ºi exclusivã,prezentã mai mult în hermene-utica lui decît în realitatea eiistoricã ºi culturalã. Ea nu e oinvenþie, ci produsul unei relaþiisubiective, individuale ºi mai cuseamã intelectuale.

La urma urmelor, Cioran nuscrie aici ºi n-a scris niciodatãnicãieri decît despre el, chiar cînda fost vorba despre popoare, des-pre þãri sau despre oameni. Ca unpoet. ªi nu e oare toatã opera luiun poem dramatic al sufletuluiomenesc, al frãmîntãrilor ºi cãu-tãrilor lui dintotdeauna? Nu esteea oare oglinda noastrã per-manent chinuitoare? Recu-noscîndu-ne în Cioran, avem„secretul” unei opere care nu arecum îmbãtrîni. Poate cã per-manenþa ºi-o va pierde, dar nu ºiactualitatea – mic paradox oma-gial, pentru a încheia în stilul,inimitabil totuºi, al celui pe caremulþi îl concureazã, dar nimeninu-l întrece.

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

33

Într-un interviu recent,publicat în Ziarul deduminicã (nr. 22, din 1-7iunie 2012), Liviu Antoneseiîi mãrturisea lui StelianÞurlea, în legãturã curecentul lui volum depovestiri Victimele inocenteºi colaterale ale unuisângeros rãzboi cu Rusia(Iaºi, Ed. Polirom, 2012):„În esenþã eu cred cãîntreaga literaturã este

realistã, ba chiar mai mult, cã este integralautobiograficã. (…) Prin urmare, dacã în realitate nuintroducem numai fapte ºi evenimente, ci ºi trãirilenoastre legate de ele – jocul inteligenþei, cel almemoriei, produsele imaginaþiei noastre, fantasme-le, reveriile etc. Dimensiunile fizice, simbolice ºiinformatice ale lumii nu sunt niºte niveluri, ci chiarniºte dimensiuni egale chiar ºi ontologic. Dacã privimastfel lucrurile, dacã realitatea e multidimensionalãºi dacã eul meu reuneºte tot ceea ce mi s-a întâmplatsau îmi amintesc, eventual eronat!, cã mi s-aîntâmplat, la care adaug ºi tot aparatul fantasmaticlegat de ce mi s-a întâmplat ºi ce-mi închipui cã mis-a întâmplat sau o sã mi se întâmple, e limpede cãsunt un autor cât se poate de realist ºi în întregimeautobiografic”. Un alt interviu, luat, de astã datã, deAndra Rotaru, reia chestiunea, permiþându-iscriitorului sã revinã: „Eu nu disting în mod esenþialîntre literaturã, care este o formã de experienþãtotuºi, ºi alte tipuri de experienþã. Asta vine dintr-unfel de concepþie a mea, mai generalã, conformcãreia nu existã distincþii esenþiale între diferiteledimensiuni ale realitãþii – fizicã, simbolicã ºi virtualã.Asta, la limitã, m-a condus la concluzia cã literaturaeste întotdeauna realistã, mai mult este mereu au-tobiograficã. Desigur, sub condiþia sã operãm cu unconcept al realitãþii neclasic, sã înþelegem cã viselenoastre, amintirile, fantasmele noastre etc. au ace-laºi statut ontologic cu obiectele ºi evenimentele.De altfel, pentru ceea ce se numeºte creaþie ºicreativitate în general, mã strãdui de niºte de-cenii sã conturez un fel de concept al «memorieiimaginare»”.

Concepþia lui Liviu Antonesei meritã insistenþacu care a fost tratatã. Realismul sans rivages

Redimensioning the Real& Expanded RealismOvidiu Pecican

teoretizat aici pare sã fie rezultatul direct al uneiexperienþe de viaþã accesibile artiºtilor doar de vreocâteva decenii încoace: complicarea spectrului,nivelurilor ori registrelor existenþiale ale omului ultra-contemporan. Explozia tehnologicã a marcat de prin1980 încoace – prin invazia diverselor device-uri ºigadget-uri, precum tehnologia video, televiziuneasatelitã, internetul, telefonia mobilã, paginile web,blogurile, reþelele de socializare – orizontul cotidian,schimbând economia împãrþirii orelor de veghe,tulburând chiar ritmurile de bazã ale fiecãrei zile ºiritualurile omului educat (cititul, plimbarea º.a.).Stocarea cãrþilor, a filmelor, a înregistrãrilor audio peun suport minuscul (stick-ul cu memorie com-puterizatã, CD-ul, DVD-ul, blue ray), accesulfiecãruia la fotografierea ºi filmarea cu ajutorulcamerelor incluse în telefonul mobil, autonomizareaauditivã a individului (prin cãºti, iPod, iPad)marcheazã, toate, intrarea noastrã într-o altã erãtehnologicã. Ea nu mai este nici Galaxia Gutenberg,nici Galaxia Marconi (a radioului ºi a televiziunii, deci),ci un transfer în creierul ºi plãmânul planetar virtualpe care toate acestea îl reveleazã. Un simplu faptmai convoc aici, pentru cã spune destule, într-unmod grãitor: zilnic, accesând banala cutiuþã poºtalãelectronicã de acasã sau de pe rutele rutiniere pecare le parcurgem, „sãrim” din realul imediat, careconþine prezenþa noastrã fizicã, într-un loc atopic,posibil de accesat, în principiu, de oriunde de peplanetã. Nu mai suntem centaurii tradiþionali, cupicioarele înfipte în pãmânt ºi cu capul în nori. Deastã datã, între cer ºi tãrâmul ferm pe care stãm netransbordãm cu vitezã, ºi oarecum tot palpabil, într-oaltã dimensiune, pe care am integrat-o din merscotidianului.

În aceste condiþii nu poate fi decât firesc efortullui Liviu Antonesei de a-ºi redimensiona discursuldespre propria poeticã, aducându-l mai aproape derevoluþia în furtuna cãreia vieþile noastre se situeazãchiar în aceste zile. În acest tumult de experienþe,realul a devenit dintr-o datã lax ºi permeabil, iarrealismul artistic al prozatorului încearcã sã þinã,instinctiv ºi programatic, pasul cu aceasta. Nu estede mirare cã pentru tânãrul critic LaurenþiuMalomfãlean, „fiecare dintre piesele cãrþii pare unmic eseu despre te miri unde ºi ce” sau cã „Registrelesar de la socioreportaj la confesiune tragicomicã saucvasiparabolã, generând un puzzle de întors pe toatefeþele, numai bun ca lectura de hiperconsum”(Cultura). Nu poate fi uimitoare aceastã agilitate ºiflexibilitate scriitoriceascã decât dacã, ignorândprovocãrile mediului transmise de simþurile noastreîn continuã alertã, am decide cã vechile modalitãþide abordare literarã ºi vechile reguli ale fidelitãþii faþãde genuri rãmân valabile ºi în noua ambianþã. DupãPaul Cernat, alcãtuindu-se „la graniþa dintre eseu,confesiune biograficã ºi reportaj ficþionalizat, carteaar avea, în principiu, destule atuuri pentru o reuºitãnotabilã. Dar e un volum eterogen, ce promite maimult decât oferã”. Se prea poate ca în ordine calitativãPaul Cernat sã aibã dreptate, dar cu siguranþã înprivinþa adecvãrii la obiectul asumat, alegerea

LIVIU ANTONESEI

Polirom, 2012

VICTIMELEINOCENTE ªI

COLATERALE ALEUNUI SÂNGEROS

RÃZBOI CURUSIA

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

ÃRealulredimensionat sirealismul expandat

,

34

salturilor vãdeºte o adecvare de fond.Parcã mai aproape de intuirea pariului celui mai

recent volum de prozã al lui Liviu Antonesei se aflãIoan Holban „Un labirint de texte ºi întâmplãri, cuoglinzi înºelãtoare sau fidele, clare sau deformate,impenetrabile sau transparente, delimitând sauamestecând lumea de aici, din realitate, cu lumeade dincolo, din realul lãuntric, structureazã poves-tirile lui Liviu Antonesei din Victimele inocente ºicolaterale ale unui sângeros rãzboi cu Rusia; princotloanele ºi galeriile acestui labirint aleargã cel carepovesteºte, provocând cititorul sã-l caute ºi sã(re)construiascã împreunã ceea ce vor fi reflectatsau vor fi deformat oglinzile din drum”. Experienþasubiectivã este, sub presiunea lumii ºi a ritmuluiîntâmplãrilor, labirinticã. Sub imperiul ei, faptele,modurile zicerii, personajele, se leagã ºi se desfac,aducând alãturi lucruri mirabile, banalitãþi, rupturi ºidelte epice. Însã, cum spune tot Ioan Holban, „Totulse leagã de viaþa, experienþa ºi lecturile personajului-narator”, unitatea se vãdeºte pe deasupra celorunsprezece proze. Poate cã în acest sens se cuvinecititã ºi recomandarea editurii care vorbeºte desprefaptul cã „preocuparea majorã ce leagã textele ºicreeazã tematica întregului volum este aceea aconfruntãrii cu propriul destin, la o vârsta la care îþiconºtientizezi nu doar maturitatea, ci ºi calea eifireascã spre bãtrâneþe” (prezentare editurã).Altminteri, experienþe juvenile, moartea tatãlui,des-coperirea unui fragment feminin autobiograficnu ar fi, poate, evocate între copertele aceluiaºivolum.

Liviu Antonesei nu scrie despre computere,second life sau sateliþii care ne privesc pe fereastrã,aºa cum numai Luceafãrul eminescian ºtia sã o facã.ªi totuºi, rememorãrile lui – poate, în unele dintrecazuri, simple reverii ficþionale, nu conteazã – serostuiesc în paginã cu simplitate, alert, încercând oreplicã pe mãsurã la atâtea intruziuni. El evocãimpresii, trãiri, circumstanþe la care toate instru-mentele ultraperfecþionate ce ne împresoarã ºi,poate, ne manipuleazã excesiv, au mai puþin acces,dacã nu cumva nici unul. Iar tonul este simplu,natural, marcat de o anume direcþie care nu a scãpatcomentatorilor de pânã acum.

Nu m-aº grãbi sã expediez în zona facilului ºi acomercialului proza care se scrie cu simplitate,fiindcã nu e deloc sigur cã ea nu are la bazãdecantãri foarte sofisticate. Nici sã spun cã unelelucruri din volum sunt futile nu-mi vine, cãci e lucrunotoriu cã relieful în prozã se creazã suind ºicoborând, distribuind accente sau comprimând,sãrind, revenind. La noul han al Ancuþei se poateveni ºi cu Honda, pe ºosele europene de bitum. Aºastând lucrurile, se prea poate întâmpla ca Victimeleinocente ºi colaterale ale unui sângeros rãzboi cuRusia sã fie chiar unii critici prea grãbiþi sã expedieze„Un text scris fãrã prejudecãþi de ordin canonic, într-operfectã miºcare a libertãþilor simple, venite dintr-onaturaleþe la vedere”, cum zice în Ramuri IoanLascu. Fiindcã, pânã la urmã, suveranã în materiede lecturã rãmâne… plãcerea.

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

În urmã cu mai mulþiani numele lui CristianMeleºteu era prezent curegularitate printre parti-cipanþii la numeroaseleconcursuri literare dinRomânia. De cîteva ori,aflîndu-mã în juriu, am luatcontact cu proza tînãrului(pe atunci) autor, apeciind-o ºi notînd-o favorabil. Dealtfel, Cristian Meleºteunumãrã printre multele

premii obþinute ºi Marele premiu al revistei Steaua,iar în cîteva rînduri revista noastrã i-a publicattextele. Însã debutul sãu în volum a întîrziatconsiderabil. Tocmai de aceea apariþia din acestan a constituit o surprizã plãcutã, readucînd înatenþie un autor care pãrea cã se pierduse undeva,pe drum, între un început promiþãtor ºi confruntareadirectã cu cititorii.

Radiografia unei zile de mai este un volum deprozã care cuprinde trei texte (Radiografia unei zilede mai, Colonia subteranã ºi Ultimul pahar de vin)ieºite din tiparul unei încadrãri clasice. Simplificînd,am putea vorbi de un micro-roman, o nuvelã ºi opovestire, dar însãºi maniera de a concepe un textîi permite autorului o permanentã evadare din faþacriteriului strict. În primul rînd acest volum este odemonstraþie a calitãþilor „tehnice“ pe care lestãpîneºte Meleºteu, o probã a unei scriituri foartesigure, mature, factor care i-a ºi adus pînã acumaprecierea criticã. Textele prezente nu sunt noi,numeroase fragmente fiind publicate anterior prinreviste. Aceastã „vechime“ a celor trei proze este,de altfel, decelabilã sub raportul influenþelor, atemelor ºi, poate nu în ultimul rînd, prin accentulpus pe poeticitate. În bunã mãsurã prezentul volumeste subsumabil accentelor de la sfîrºitul anilornouãzeci ºi parþial plasabil sub influenþadouãmiismului.

Cristian Meleºteu practicã o prozã solidancoratã în calitãþile de narator ale autorului, stiluljucînd fãrã nici o urmã de îndoialã locul decisiv. Întoate cele trei texte avem o povestire centratãasupra unui personaj, naratã fie la persoana întîi,cum este cazul micro-romanului care dã ºi titlulvolumului, fie dintr-o perspectivã extrem deapropiatã personajului, cu numeroase pasaje dediscurs indirect liber, cu intromisiuni voite ale vociiauctoriale în text. De altfel, acest omniprezentpersonaj central diferã foarte puþin de la un text la

Delirulbine temperatWell-Tempered deliriumVictor Cubleºan

CRISTIANMELEªTEU

Cartea Româneascã,2012

RADIOGRAFIAUNEI ZILE

DE MAI

35

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ãaltul ºi are o consistenþã lichidã, curgînd mereu înnoi tipare, evoluînd liber în jurul unor obsesii ºiatitudini redundante. Eroul lui Cristian Meleºteu nueste un individ plauzibil, ci o creaþie ficþionalãrealizatã în logica visului, a delirului în care eºticondamnat sã repeþi la infinit aceleºi gesturi, sãtrãieºti exacerbat ºi adeseori inexplicabil. Desigur,existã în toatã aceastã construcþie ºi elemente voitsimbolice, dar, dacã s-ar pune problema izolãrii lors-ar descoperi cã sunt mult inferioare ca numãrcelor care þin de purul impuls psihologic ºi mai alescelor care þin de ludic.

Radiografia unei zile de mai este foarte departede atitudinea realistã care pare sã marchezeapariþiile din ultimii ani. Volumul lui Cristian Meleºteueste o evadare directã într-o lume alternativã, olume ruptã de orice tentaþie a veridicului ºicredibilului. Traseele picareºti ale eroilor sãi sepetrec într-un univers construit din ecouri ºi undede ºoc ale realitãþii, dar în care totul apare deformat,distorsionat. Nu existã o regulã de coagulare aacestei realitãþi ficþionale în afara voinþei absolutea autorului, iar singura ºansã a cititorului de a aderaeste de a nu încerca sã anticipeze arhitecturapropusã ºi de a se lãsa integral la bunul plac al luiCristian Meleºteu. Iar aici intervine apetenþaextraordinarã pentru ludic a prozatorului. Firenarative întregi sfîrºesc în formã de bancuri, glumiþe(unele destul de vechi, sã recunoaºtem) stau labaza schimbãrilor de situaþie în naraþiune iar oatitudine de perpetuu raisoneur e simpatic trasãpeste o sumedenie de platitudini. Cristian Meleºteuare calitatea de a construi o frazã în modul cel maineaºteptat posibil, începînd cu o idee ºi, în bazaunei sonoritãþi, a unei analogii ilogice sau a unuicalambur schimbînd radical direcþia logicã a

comunicãrii. Acelaºi traseu brownian îl au ºielementele naraþiunii, ceea ce duce la episoadeabsolut delicioase (dacã accepþi necondiþionatdiktatul auctorial) sau la ruperi de logicã cu potenþialde enervare (pentru cititorul care preferã sãsecondeze construcþia). Textele lui CristianMeleºteu sunt ca un foc de artificii, exuberante,colorate, simpatice.

Este foarte greu sã te decizi dacã vei citiRadiografia unei zile de mai într-o cheie simbolicã,serioasã sau într-una ludicã, deschisã spre jocinter-, para- ºi metatextual. Am ales varianta a douaºi am preferat sã vãd în tribulaþiile eroului propusde prozator o reiterare fantasmaticã, deviatã ºiautohtonizatã a traseului unui Svejk. Un personajcandid, mereu în marginea nebuniei, torturat deaceleaºi obsesii ºi parcurgînd situaþiile cele maidramatice ºi mai spectaculoase fãrã a seschimba, fãrã a-ºi modifica privirea pseudo-naivãasupra lumii. În paginile lui Cristian MeleºteuRomânia contemporanã e dezarticulatã ºi privitãprintr-o lupã groasã. ªi puþin opacã. Prezentul eprilej de basme, bancuri, reverii ºi istorisiriextraordinare, nelipsite de macabru, ironie ºi ominimã conºtiinþã civicã.

Prezentul volum reuºeºte sã îl aducã peCristian Meleºteu (din nou) în rîndul prozatorilorcare promit. Reuºeºte sã demonstreze talentul unuiautor foarte tehnic ºi stãpîn pe scriiturã. Reuºeºtesã reuneascã texte interesante care, pînã acum,fuseserã risipite, ca un puzzle, printr-o sumedeniede publicaþii. Dar nu ºtiu în ce mãsurã poate sãconvingã cititorii, nu ºtiu în ce mãsurã mai poateimpresiona cricii. Cred cã, dupã un debut atît deîndelung amînat, Cristian Meleºteu are nevoie ºide un al doilea volum, unul al prozelor actuale.

36

Sub acest titlu îºi publicã GérardBayo un fel de „dosar” biobi-bliografic, la o editurã cu numefrumos din Germania, Verlag ImWald/Éditions En Forêt, la care i semai tipãriserã câteva volume deversuri. O casã de editurã micã,cum se ºi cuvine, astãzi, poezieimult marginalizate, însã rãmase înspaþiul încã verde al pãdurii,desigur, de simboluri. Titlul volu-mului e preluat de la un mic ºiexpresiv text al lui Horia Bãdescu,unul dintre bunii sãi prieteni ºitraducãtori români, care vorbeºtedespre „omenia noastrã durerosluminoasã pe care poemele (luiBayo) o trezesc”. Am avut ºi eubucuria încercãrii de transpune înromâneºte un bun numãr dintreversurile sale, pe care le-am simþitmereu apropiate datoritã discre-tului, aproape evanescentului tonelegiac, trecând ca o adiere printrelucruri ºi stãri notate cumva întreacãt, cu atingeri ca ºi debussyenede clape verbale, cu tandrereverberaþii traducând fragilitãþi alelumii ºi ale fiinþei.

De la Les pommiers deGardelegen – Merii dinGardelegen, cartea prefaþatãfoarte încrezãtor în 1971 de PierreEmmanuel ºi Un printemps difficile– O primãvarã dificilã (1975),înosoþitã de un cuvânt al lui JeanMalrieu ºi încununatã cu premiulAntonin Artaud, pânã la Didascalies(1977, 1985), Vies – Vieþi (1989),Le mot qui manque - Cuvântul carelipseºte (1994) ori Pierre du seuil– Piatrã din prag (2003) ºi Cheminsvers la terre – Drumuri spre pãmânt(2010), poezia lui Gérard Bayo arãmas fidelã acestei fundamentalediscreþii ºi tandreþi a stãrilor de spiritimpregnate de dureri în surdinã ºiunui tip de discurs voit fragmentar,doar aparent „impresionist”, fiindcãe controlat de o luciditate deschisãreflecþiei ºi, pe de altã parte,supraveghind þinuta paradoxalausterã, exigentã, a notaþiei fugare,

eliminând pronumele personale dinfaþa verbelor, procedând lainversiuni calculat „tradiþionale” alesintaxei, dar care pun o nuanþã desolemnitate contemplativã rostirii,atent la golurile producãtoare detensiuni productive dintre cuvinte.

Prefaþându-i o culegere tradusãla noi de Horia Bãdescu (Exod,1997), îi caracterizam lirismul subsemnul unei „poezii a solidaritãþiidiscrete” ºi, recitindu-l acum, credcã e o expresie nimeritã. Cãci nue nimic exterior-retoric în scrisulacestui poet profund sub aparenþacelei mai mari simplitãþi ºi despuieride „figuri” poetizante, constructormai curând de „situaþii” lirice, în careconfesiune, peisaj, decor domestic,reflecþie gravã îºi mobilizeazãnezgomotos, conjugându-le,capacitãþile de sugestie.

Selecþia de opinii critice publicatede-a lungul anilor ori mãrturisite încorespondenþa cu autorul, conducecãtre concluzii convergente: cutarecomentator noteazã, de pildã, cã„nu existã, aºadar, operã, nu edecât o punere în operãnecontenitã”, o miºcare mereuinsuficientã sieºi pe drumul spreexpresie, mereu „lacunarã”aceasta, precedatã de tãceri, „otãcere în acelaºi timp miratã ºiprimitoare”, care conferã locurilor,lucrurilor ºi chipurilor o „stranietateabsolutã” (Pierre Dhainaut). E oexcelentã caracterizare a moduluide a scrie al lui Gérrad Bayo,confirmatã ºi de alte opinii reþinuteîn acest „dosar” cumva concluziv,prin care poetul vrea sã propunãun moment de referinþã alconfruntãrii cu sine ºi cu cititorii sãi,la o vârstã a înþelepciunii (a împli-nit, în 2011, 75 de ani).

Sunt aici fragmente deconfesiune, amintiri din aniiadolescenþei, de exemplu despreprima poezie cititã de un profesor,a lui Rimbaud, care va rãmâne unadin marile pasiuni pânã târziu, cândva scrie originala carte La révolte

de Rimbaud (1995), tradusã ºi înromâneºte în 1998, revãzutã înL’autre Rimbaud (2007): o lecturãdeschisã spre „limburile” unei poeziia cãrei complexã capilaritatesonorã conduce spre straturi deadâncime, nebãnuite, aleuniversurlui liric. Cãci poetul-eseistpune în miºcare o energieimaginar-asociativã neobiºnuitã,sugerând disponibilitãþi alecuvântului poetic prin care opera luiRimbaud angajeazã imaginaþiacreatoare a comentatorului însuºi.Ceea ce poate pãrea uneori adepãºi încãrcãtura polisemicã atextului de bazã este exploatat închip personal de hermeneut, carelãrgeºte enorm aria de rezonanþãsimbolicã a lumii rimbaldiene,încluzând date semnificative pentruuniversul imaginar al lui Bayo însuºi.Aºa se întâmplã ºi în paginile dinaceastã carte datate 9 aprilie1984, despre Noaptea Valpurgieila Saint-Vaubourg. Numele luiRimbaud, limbajul ºi spiritul sãucirculã prin multe dintre acestepagini, se confundã cu înseºi reve-riile treze ale poetului de astãzi, într-un peisaj îmbibat de prezenþa celuicare a scris Vocalele.

Luãri de cuvânt precum cea deo întâlnire scriitoriceascã de la noi,la Neptun, despre „satul global”,aduc în actualitate reflecþiidefinitorii pentru o viziuneparticularã asupra lumiicontemporane, cu neliniºtile ºisperanþele ei. „Poate cã satul meue cel al poemului” – spune aiciGérard Bayo, scriind ºi cã „Omulnu mai are înaintaºi, el sezãmisleºte pe sine însuºi”. Este unfel de a vorbi despre o anumesingurãtate, cu gândul, totuºi, la unsat „planetar”, dar al cãrui atributsã „înceteze a mai fi aproximativºi derizoriu”: „Trebuie, oare, capoetul sã strige în pustiu, sãaccepte sã fie anacronic ºi atipic?// Face, oare, un poet altceva dcâtsã înveþe sã asculte, sã înveþe sãfie atent, sã înveþe sã facã liniºteºi sã spunã ‚tu’ ”? – Sunt întrebãriretorice care spun mult despre osensibilitate neliniºtitã ºideopotrivã încre-zãtoare, pentrucã cel ce le rosteºte rãmânecredincios vocaþiei ºimeºteºugului de poet. Un „poetpentru mâine”, cu o operãimportantã pentru cei care ºi-auluat rãgazul s-o citeascã atent,

Gérard Bayo, „Un poetpentru maine“^̂̂̂̂

Gérard Bayo, A Poet for TomorrowIon Pop

37

oarecum marginal deocamdatã,neaºezat încã pe locul ce i secuvine în poezia francezã actualã,dar care are toate temeiurile sãaºtepte acel „mâine” reparator, aladevãratei durate ºi recunoaºteri.

În Transilvania, la Cluj, GérardBayo continuã sã aibã prieteninumeroºi, cãrþi ale sale au fosttipãrite în original sau în traducere,laurii Festivalului Lucian Blaga

CEL FÃRÃ URMÃ

Prezenþã: mai mult decât corolaflorilor de pe pantã se odihneºte,tace în libertate.*Un nimic

pentru noi: durerecare n-a fost a ta ºi nu se odihneºtedecât în noi.

*„Du-te fãrã sã spui nimic”. Du-te.

Suflet orb, care ºtii, pãstreazã tãcerea.Pânã la marginea de pãdurenu-i nimeni.

UnNimeni.

Iar pentru noi durereace n-a fost niciodatã a ta.

EPONIM

1.

Fericireace planuri are?

Precum crengile din livadã-ºi uitãumbrele pe drum, într-o zi mai înainte de a trãiam bãut uitarea. Iar tuniciodatã nu te-ai întors.

Când, sub albastrulde temut al cerului, de umbrã se umplepârâul ºi sub arcul podului privirease-adãposteºte, atunci spre cine-þi îndrepþitãcerea?

Fericireace planuri are

fiindcã-i limpedede aicie limpede cã totce se învoieºtesã se alãture în centru va fi,precumpe latura unui deal când vremea-iîngãduitoare o bucatã

i-au încununat scrisul în urmã cucâþiva ani. Urme de peisaj ºiomenie româneascã se pot regãsiadesea în poemele sale, ca ºi alealtor þinuturi care i-au marcat viaþa,– de la Castilia spaniolã, unde ºi-a descoperit o parte dintrestrãmoºi, la Polonia, Germania,Ungaria, în genere spaþii alesuferinþei dar ºi ale speranþei, aleunei umanitãþi în care vitregita

de pãmânt. Niciodatãtu nu te-ai întors.Iar când mai asprã, însetatã-iprivirea fiindcã ºtiecã pãrãsirea-i aproapeºi bucuriane-nduplecatã ºi tãcutã cel puþin cât o lungãcãlãtorieînainte de a ajunge,o lungã cãlãtorie fãcutã deja, în jurul a ce,tu fãrã memoriefaci liniºte?

2.

Atâtea alte chipurise ºterg, chiar ale clipei de-acum.Ascultãtoare e frumuseþea.

Între doi arbori umezi de soare, îºi va sfârºiîmprumutulîntâietãþii: în preajma noastrãzãpãcitã ºi duioasãîºi ºi cere iertare.

3.

Se veºtejesc seara-n tãcere mare. Dar totuºireþinutã ne e bucuriacare de-a dreptulîn aºteptare ne priveºte ºi ea.

Iar stãvilarulapei jos paralelcu canalul sub rufele-ntinse ºi orice imagineîn susul paºilor noºtri:nicicând a tãcerii tale poartã de murmurenu va mai fi închisã,

între doi arboriumezi de soare, nicicând flacãratãcerii tale nu se va stinge.

ªi tot ce se învoieºteAici sã se-alãture, în centru va fiapãrat

fiindcã lumina

cerului nemãsurat,în limpezimile unei ore, tot aicia fost împãrtãºitã.

poezie de astãzi îºi mai poate gãsiun ecou. Mãrturisirile ºi mãrturiilestrânse sub copertele cãrþii la carene referim, de unde nu lipsesccâteva poeme semnificative (dincare am ales, spre transpunere,douã titluri), dau seamã despre obiografie umanã ºi creatoare lacare ne simþim, de aceea, pãrtaºi,ºi pe care o întâmpinãm încã odatã cu emoþie ºi încredere.

38

„Suntem nimic, suntem doarceea ce pãrem a fi”, astfel îºiîncepe Elfriede Jelinek discursulpublic pe care l-a þinut odatã cuobþinerea premiului Heinrich Böll din1986. Este o afirmaþie careascunde obsesia propriei vieþi într-un spaþiu austriac postbelic. Loculnu este o simplã contingenþã înraport cu propria ei viaþã, ci unulcare o marcheazã profund, atât caidentitate de adâncime (copilãria,viaþa de familie, evreitatea eidinspre tatã, apoi moarteaacestuia, relaþia ei cu mama,depresiile, fricile, bolile etc.), cât ºica identitate socialã, de suprafaþãîntr-o þarã postbelicã, rasialã sieurocentricã.

Elfriede Jelinek este o autoarecultã (i-a citit pe clasici, a absolvitconservatorul din Viena) ºiangajatã politic. A fost membrã aPartidului Comunist din 1974, aparticipat la activitãþile din interiorulpartidului, a scris articole politiceºi a fost unul dintre ultimiiintelectuali care a pãrãsit PartidulComunist în 1991. Într-un articol dinanul 1998, reflectând asupraorientãrilor sale politice dinperioada comunistã, declarã:„Suntem toþi niºte idioþi”. Ironieamarã prin care înþelege abiaretrospectiv (aºa cum înþelegemde obicei) ceea ce a însemnatcomunismul ºi în care abia ulteriora vãzut o eroare.

Cu toate acestea, Jelinekrãmâne dacã nu angajatã, mãcarconºtientã politic. Interviurile încare denunþã public abuzurileascunse sub imaginea idilicã,exploatatã de turismul contem-poran austriac, sunt voceadisidenþei ei. Dar Jelinek spuneceva nu numai prin analizaaspectelor sociale ºi politice dinromanele sale, ci ºi prin tehnicaabilã, prin claritatea stilisticã ºiexpresivã a limbajului. A „profitat“de ºansa vremurilor tulburi la carea luat parte activ (inclusiv la miº-carea studenþilor din 1968), fiind unfin analist ºi diagnostician, dar

On Elfriede Jelinek’s Poetic ViolenceAndreea Heler-Ivancenko

Poetica violentei la Elfriede Jelinek,

pãstrând pasul înapoi, necesarpentru a scrie ºi pentru a rãmâneun privitor atent ºi detaºat.

În romanele Exluºii ºi Pianistadespre care voi scrie mai departe,dar cu precãdere în cel de-al doileacare este ºi un roman autobio-grafic, vorbim cu Elfriede. Poatesuntem nimic, adicã doar ceea cepãrem a fi, dar poate suntem ceva

doar în mãsura în care putem ficeea ce suntem ºi nu altceva saualtcineva.

Excluºii

Romanul Excluºii ocupã un locspecial în opera autoarei, datoritãunei referinþe sociale ºi culturaleconcrete la un caz de omucideredin anul 1965. Timpul acþiuniiromanului e în Viena anilor ’50,eveniment pe care Jelinek îl leagãdirect de atrocitãþile comise decãtre regimul nazist. Romanul sedeschide cu o serie de jafuri ºitâlhãrii comise de un grup deadolescenþi, violenþe care continuãpe tot parcursul naraþiunii ºi seîncheie cu crima atroce comisã detânãrul liceean Rainer Witkowski,amator de poezie care-ºi poartãnumele dupã Rainer Maria Rilke.

Miza romanului este legatã deun trecut reprimat, dar care serepetã într-o culturã dominatã de

amnezie. Protagoniºtii, conduºi deun elitism derizoriu, continuã viaþapãrinþilor lor care au participat laexterminarea evreilor în lagãrelenaziste, schema afectivã ºicomportamentalã rãmâne, înanumite proporþii, aceeaºi.

Rainer, liderul grupului, îºiexpune ideologia prin administra-rea violenþei aleatorii împotrivaoricui ºi prin fidelitatea faþã deprincipiul cruzimii de plãcere. Tatãl,domnul Witkowski, invalid derãzboi, fost ofiþet SS are capasiune fotografia nud a proprieisoþii. Jafurile sunt administrate înlanþ, grupul de reacþionari plaseazãbombe în locuri publice, atacurilese soldeazã cu victime, listajafurilor poate continua.

Cititor avid al lui Bataille, Sartre,Camus ºi Sade, Rainer Witkowskiîºi va ucide familia cu un pistolcalibrul 6,35 mm, apoi cu un toporascuþit de 1,095 kg. Descriereascenariului crimei este fãcutã deJelinek cu detaºarea ºi preciziaspecifice unui îndrumãtor, unui filmde groazã lucid ºi rece, demn deseria filmelor Hostel ale lui Eli Roth.Familia este sfârtecatã, toateloviturile sunt aplicate în cap,motivaþia crimei este expusãexplicit: Rainer a comis crima dinpurã plãcere. În mod cinic, fugindde la locul crimei ºi aruncândarmele în Dunãre, va fi invitat decãtre un preot catolic la oconferinþã pe tema Omul caunivers ºi Crimã ºi pedeapsã. Oposibilã interpretare a crimei casursã de maturizare spiritualã esteun exces. Cu acelaºi cinism apareºi analogia cu Strãinul lui Camus,roman în care personajul Meursaulttrãieºte ca un alienat fãrãparticiparea simþurilor. Dar crimaabsurdã, deºi nu mai este un faptdestinal, rãmâne o crimã intrinseclegatã de o conºtiinþã vinovatã.Absurdul este simultan estetic,filosofic ºi etic, omul absurd a avutîn urma unei experienþe, eventual,revelaþia absurdului existenþei, aunei lipse de sens. Aici Rainer

39

Witkowski este un delincvent înafara cãutãrii oricãrui, sã spunem,adevãr. Ucide cu cruzimea celuicare este lipsit de orice raportarela uman.

Alegerea Elfriedei Jelinek de a-ºi construi personajul în jurullecturilor din autori care auproblematizat eticul, erotismul ºiarta ca posibilitate a înþelegerii ºicunoaºterii de sine, este aici oalegere destul de facilã ºi mi separe gratuitã, având în vederefinalul romanului. Prin personajulRainer Witkowski, ea face oapologie a violenþei ca plãcere însine, fetiºizatã cu artã. E unscenariu care apare ºi în alte cãrþide ficþiune (mã gândesc la Aclockwork orange a lui AnthonyBurgess care a apãrut în 1962, cudeosebirea cã Rainer Witkowskinu mai este „reabilitat” ci doarcondamnat). Mai mult, referinþa lapoetul Rainer Maria Rilke poate filegatã, printr-o rãsturnare ironicã,de o experienþã care ar fi trebuitsã fie iniþiaticã ºi autenticã în cazullui Rainer Witkowski, ceea ce,evident, nu este aºa. RainerWitkowski acþioneazã dogmaticîntr-un sistem de gândire care nueste al lui. Din nou, analogia mi separe la îndemânã.

Pe de altã parte, la Sade(Rainer este un cititor avid alacestui autor) existã un mecanismal reprezentãrilor crimei, crimele luinu sunt reale ci coregrafii aletorturilor în spaþii claustrate ºifortãreþe, locuri izolate de ochiulpublic. Þinta la Sade este ascezachiar dacã una abominabilã.

Crima lui Rainer Witkowski dinfinal apare ca o problemãpersonalã, este crima unui individa cãrui aspiraþie este unaconcretã: de a scãpa din mizeriapropriei familii. Mobilul crimei, aºacum îl construieºte autoarea,sfârºeºte cinic: aspiraþia falsã dea se depãºi prin artã ºi probabilprintr-o metafizicã a rãului seincheie ingineresc cu o crimãfãcutã cu sânge rece în stil horror.

Excluºii este un roman cufundal politic într-o þarã fascistã ºinaþionalistã îmbolnãvitã deideologia totalitarismului, atât înrândul tinerei generaþii, cât ºi înrândul pãrinþilor lor care auparticipat la prigonirea evreilor din

cel de-al doilea rãzboi mondial.Crima lui Rainer Witkowski parerealã nu numai pentru cã sebazeazã pe un eveniment real, cipentru cã Jelinek a ales sã olanseze împotriva unei literaturiîn care crima, fie era doar un jocestetic al reprezentãrilor, fie unmotiv al cãinþei ºi al damnãrii peun teren etico-filosofic. Acolo crimaera conºtientã de caracterul eiinfracþional, aici cruzimile sunt veri-tabile. Crima lui Rainer Witkowskipoate sã fie mimeticã ºi în raportcu crimele totalitarismului nazist,acesta din urmã, fetiºizat din plincu artã ºi scenarii teatrale. Mariidespoþi ai istoriei n-au fost mai puþincruzi ºi nici mai puþin artiºti.

Deºi din punct de vedere stilisticrecunosc valoarea acestui roman,un stil specific Elfriedei Jelinek,fãrã metafore ºi completãri inutile,ai impresia cã autoarea ºi-a cãutatpretexte exterioare pentru a-l scrie.Dacã demonstraþia prin care artapentru artã este sterilã ºi incapa-bilã de schimbãri sociale face dinromanul Excluºii un roman decriticã socialã, nu m-a prea convins,n-am rãmas în mod pregnant decâtcu scenele de cruzime din final.Cruzimea!

Pianista

Romanul Pianista estetraversat de obsesia vieþii careîncã nu este trãitã, care urmeazãsã fie trãitã, Erika urmeazã sã dealovitura, urmãtorul concert îi vaaduce faima dupã care aleargã deani de zile. Rolul de profesoarã depian este doar o trambulinã.

La ºcoalã este spionatã decãtre ceilalþi, în casã de cãtremama ei. Pericolul spionãrii vine dincasã sau din afara ei, de pe stradã,o pândã care stârneºte în Erikaplãcerea dar ºi tortura competiþiei.Ispita iscodirii este dorinþã ºifantasmã. Erika spioneazã ºi estespionatã, adulmecã ºi esteadulmecatã. Efectul este îngeneral devastator pentru ea iarJelinek descrie aceste jocuri cu ofineþe absolutã.

Romanul se deschide cuatmosfera din casa familiei Kohut.Erika, profesoara de pian, trecutãbine de treizeci de ani, numitã decãtre mamã prin apelativul mica

vijelie, nãvãleºte în camera eievitând orice contact vizual. Are înservietã câteva volume dinsonatele lui Beethoven ºi o rochienouã. Mama nu are nici o problemãcu sonatele, însã rochia nouã ºicoloratã devine motivul discordieidintre cele douã. Personajul mameieste atins de boalã ºi decrepitudine(scena luptei dintre cele douãfemei, în pat, când fiica îi smulgepãrul mamei ºi o imobilizeazã esteemfaticã ºi ridicolã). La Jungarhetipul este trãit în formãcolectivã ceea ce îi dã o anumitãgrandoare miticã. Aici conºtiinþamamei este fragilizatã desingurãtate, sclerozã ºi boalã.Totuºi, deºi decrepitã, sau poatetocmai de aceea, mama se ºtieface indispensabilã ºi se impuneprin fricã, prin oferta iluzorie asuportului afectiv ºi protector alcasei. Spaþiul casei este un labo-rator, se examineazã permanent,iar cenzura planeazã în oriceconversaþie ºi orice gest.

Tot ceea ce face Erika duce lao metamorfozã a relaþiilor care setransformã într-o competiþie fãrãsens. Fiecare relaþie este unproces maladiv: „Nemãrginit selãþeºte gunoiul între EA ºiCEILALÞI.” La fel de bine, gunoiuleste EA ºi CEILALÞI. Nu existãnici un între. Interludiile sunt fictive.

Erika este simultan iluzie a uneiinterioritãþi psihologice, care trebuieapãratã ºi feritã de ochiul public (ºichiar de sine însãºi), dar ºiinterioritate spaþialã a casei sau alocului. Boala psihicã este în ea darºi în afara ei (mã gândesc la filmulDead Ringers al lui DavidCronenberg, în care unul dintre ceidoi doctori ginecologi, gemeni,interpretaþi în dublu rol de cãtreJeremy Irons, în momentul în carese declanºeazã boala, începe sãconstruiascã obiecte ginecologicecare aratã ca niºte instrumente detorturã). Acest mecanism al boliicare se manifestã ºi în afaranoastrã, ia o formã concretã înobiecte ºi lucruri. Erika Kohut arepasiunea modei, a dulapurilor plinecu ultimele achiziþii în materie derochii scumpe ºi rafinate. Atingerearochiilor ºi plãcerea selecþiei opreocupã în mai mare mãsurãdecât purtarea lor. IncursiunileErikãi în lumea sordidã de la

40

marginea oraºului, asistarea înclandestinitate la acte sexuale peterenuri virane pline de resturimenajere nu sunt doar imagini pecare Jelinek le proiecteazã cuscopul de a da la ivealã cutumeleproscrise de legea civilã saupastorala creºtinã. Gesturile ºiacþiunile ei sunt prelungiri,apendice mobile, organe tactile alebolii care cautã sã fie (noi spunemsã iasã în afarã, sã se manifeste),sã se exprime aºa cum este ea,boala, fiinþa. Boala este extensivã,are întindere, dar nu este numaiînãutru sau numai în afarã, nuexistã decât un singur spaþiu, celal manifestãrii a ceea ce suntem.Informitatea realitãþii presimþitãde cãtre cele douã personajefeminine, mamã ºi fiicã, estestãvilitã de o serie de interdicþii(lipsa bãrbaþilor, asceza falsã sauimaturã, exerciþiul asiduu al muziciicare rãmâne doar un exerciþiu fãrãa mai fi ºi muzicã, rolul de fiicã ºiprofesoarã de pian ºi rolul demamã). Dar boala (poate boala caneacceptare a ceea ce este demanifestat ca Erika) este maiputernicã.

În Pianista, sunt prezente explicitdouã deviaþii sexuale, sadismul ºimasochismul, care pot fi priviteatât din perspectiva literarã cât ºidin perspectiva lor clinicã aanormalitãþii ºi a psihopatologiei.Aflãm cã scrisoarea pe care i-otrimite Erika elevului ei Klemmer ºicare cuprinde inventarul de torturãeste rezultatul a trei ani de reflecþiesolitarã. Limbajul este pudic,excesul rãmâne doar în zonadescrierii fetiºurilor ºi a indicaþiilorde torturã, a lanþurilor, chingilor,cãluºului, în rest, limbajul este înîntregime unul candid. Dar joculimaginar se pliazã pe momentul încare Klemmer va deveni cãlãulcapabil sã construiascã ocoregrafie fãrã violenþã. Violenþa înmasochism este non-narativã,sexualitatea rãmâne în atmosferaunui limbaj de provocare în careconjuncþia dintre sexualitate ºiviolenþã este pudicã. Prinexcelenþã un educator, G. Deleuzedescrie masochistul, în cartea saMasochism Coldness and Cruelty,ca un aspirant la o doctrinã asuprasenzualismului. De obiceimasochistul are o nevoie de

contemplare a trupului gol fãrãsexualitate, doar o purã nevoie deanalizã ºi observaþie (indicaþiileErikãi sunt descrise pedant, cu luxde amãnunte). La Erika, amânareaplãcerii merge atât de departe încâtsingurã aºteptarea ºi suspendareadevin scop în sine, fãcând dinpianistã un om desexualizat(Deleuze va numi masochistul caomul omul nou lipsit de sexualitate).

Dorinþa Erikãi rãmâne fantasmãtotalã, Klemmer va refuzapropunerea. Anacronicã, într-uncontext potrivnic vârstei ei, ea estedevansatã atât de propriii elevi, darºi de întreaga lume a cãreiimpetuozitate apare izbitor înimaginea din finalul romanului cândse va întoarce acasã singurã ºirãnitã (la propriu, îºi va înfige uncuþit de bucãtãrie în umãr), într-orochie demodatã sub privirilebatjocoritoare ale celorlalþi. Erika nuva sta pe loc, nici ceilalþi nu vor stape loc, abrutizatã, rãnitã, va mergeînainte spre casã.

Ceea ce se desfãºoarã înspatele scenei nu este atât deimportant, suntem ceea ce pãrem,

în acest sens Jelinek construieºteo lume care nu se explicã decâtpe sine. În Pianista ea duce la bunsfârºit, cu luciditate, un rapt alsensibilitãþii ºi al dorinþei, la care(poate!) nu ne-am dori întotdeaunasã participãm. ªi totuºi, personajulpianistei este extrem de fragil, ofragilitate care izbeºte ºi o face sãmeargã cu capul înainte într-orealitate care se deruleazã mutãºi care o distruge cu o cruzimeîmpinsã pânã la candoare.

Roman ficþional ºi deopotrivãautobiografic, în Pianista am avutmereu impresia cã vorbesc cuElfriede Jelinek. Nici o iluzie (celpuþin aºa lasã autoarea sã parã).Muzica ºi arta ei nu ne ajutã sã (ne)acceptãm, nici sã trãim, cu atâtmai puþin sã ne bucurãm.Luciditatea ºi cinismul suntsingurele care mai rãmân pentru aexorciza, dacã mai are vreun sens,acest nonsens al destinului uman(mai bine zis al dorinþei de destin!)care penduleazã între ignoranþã ºipoate, (uneori?), nevoia de a fiînsoþit.

41

Valea StràjiiAUREL RÃU

(Urmare din numrul trecut)

Îºi va aminti în acest context ºi de ceilalþi doiparteneri din prima cãlãtorie într-o echipã, rãmaºiîn viaþã, cu care se vedea din când în când, cãcilocuind în acelaºi oraº, ºi care din pãcate deasemenea îngroºau acum un cortegiu de umbre.Atât primul dintre Ioni, care susþinuse, la urcare,ideea cã autorul lui Dracula nu s-ar fi condus îndescrierea locului acþiunii dupã exemplul autoruluiCastelului din Carpaþi numai pe bazã de lecturi dinbiblioteci ºi muzee; cât ºi cel care rãmãsese, laîntoarcere, sã-ºi încheie stagiul de student înpracticã, îndrãgostit de pãduri, un inginer nu pestemulþi ani promovat în demnitãþi silvice deconducere, rãspunzãtor într-un timp cu problemede vânãtoare dintr-un grup de judeþe, de aceeaînmormântat, plâns de ai sãi, într-un cimitir subtploaie, cu pãlãriuþa de teren specificã, pe cap,verde, parcã strângându-i puþin fruntea, ºi care întot timpul serviciului religios de prohod îi va staînclinatã spre ochii înschiºi.

ªi se va mai îmbia o posibilã accepþie,ademenind, întorcând iar la cartea cu cariera eifabuloasã, dupã care s-au fãcut mai multe filme,pentru feluriþi moraliºti un scandal, privind credinþeleîn spirite de rãposaþi, în strigoi. În legãturã cu careun temerar sã poatã dizerta, fãrã complexe, desprerecursul sinistru la hrãnirea cu sânge tânãr, apersonajului cu o viaþã de vreo cinci veacuri, ºi asinistrelor lui asociate, în trama cãrþii, femeifrumoase, dormind în sicrie, ziua, moarte, ºinoaptea zburând, cu cântãri viclene ca de zâneîntrupate din stropi de ceaþã ºi raze de lunã, într-un loc numite ursitori, ca despre o simplã metaforã,în ultimã instanþã o replicã la teorii despretransmutãri în alte existenþe, iluzii de un alt avatar.

Dar ieºirile în munþi, din josul vãii, vor finenumãrate, frecvente, prin verile cu vacanþe înlocurile familiare, familiale; þinând de firesc. Dealtfel, repezirile, mai nou, „la verde”, „la brad”, înde-acum aºezatã, rodatã erã de poluãri, cândaproape nu va fi casã de surtucãrime care sã nuaibã o maºinã proprie, vor ajunge aproape o modã.Dacã nu pânã la un punct de referinþã „hanul dinFântânele”, atunci numai ceva mai jos de Tihuþa,pentru înºirãri, în duminici, grupuri-grupuri, pe„procuþuri”, pe iarbã, prin fumãraie ºi cu beri, la ungrãtar, de prin toate satele. Spectacol din duminici;ºi ca orice modã, cu ºansele lui de perimãri. Chiarcu semne care vor putea fi descifrate în interesultot mai mare, prin ani mai recenþi, pentru fãcutnunþile nu acasã ci la pensiuni ºi restaurante, sau

pentru sãrbãtorit, la intrarea lor în pensie, cadredidactice, mese festive cu prilejul împlinirii uneivârste. Proveniri toate, oricât de prozaice, dinconformaþia reliefului, mutatã, sã ºi bravezi, în sfererarefiate, prin cãrturari. În vorbiri de „un sentimental spaþiului”, un „plan ondulat infinit” ºi un „destincare-ºi are suiºul ºi coborâºul”, în „ritm repetat”,cãruia o civilizaþie patriarhalã doar i seconformeazã. Sau, dintr-un alt plan, cu retagerilespre înãlþimi, de prin lunci de unde vin succesivameninþãri din partea unor alte înjghebãri sociale,alogene, sub blestemul captat de latini în dictonul„homo homini lupus”; ºi re-coborârile, cu vetrele,treptat, spre vãile cândva grabnic pãrãsite, saunumai abia ieºite de sub unde sarmatice –conformãri, ºi ele, unui „stilistic” tipar.

ªi va mai fi ºi acest ºiretlic, ca un epilog, doaral ambianþei; pe care parcã l-ar fi pus la cale ea. Oposibilitate ivitã, împlicându-l pe cel care-ºiaminteºte, de a se mai da „o fugã pânã sus”, poateºi pentru reîmprospãtat câteva noþiuni, denumiri,cãutatã, de inventar comun, din topografic, dinfaunã, florã, doar cuprinse de-un somn. De astãdatã, chiar cu un interes. De a scoate ceva, avalorifica, dintr-un întreg din care timpul ameninþãsã nu mai lase nemãcinat aproape nimic. Prilejulse iveºte dupã o participare la o sãrbãtorire anualãîn centrul de judeþ, la care se venise rãspunzându-se unei invitaþii oficiale, aºa cum se venea ºi dinstrãinãtãþi, în principal mai mulþi saºi din Germaia,în frunte cu câte un preºedinte al unei organizaþii acelor care sunt originari de aici, foarte activã. ªicând un nepot, fiu de frate, ºi el posesor de unautoturism, cu o profesie care presupune o maibunã cunoaºtere ºi a muntelui, de medic vetrerinarparticipant la acþiuni de recensãmânt în domeniu,e bucuros sã poatã fi de-ajutor ºi prin luarea uneialuri de expert ori sociograf, diligent. Nu mai trebuiesã intre în joc – dincolo de plãcerea uneiintercomunicãri ca-ntre rude, cu amintiri,chestionãri, anecdote, despre pãrinþi ºi copii ºiurmaºi, puneri la curent binevenite – decât o artã asimulãrii unei posturi gazetãreºti-reportericeºti,gãsitã verosimilã, însoþitã de opriri, ºi de reporniriîn viteza-ntâia, ºi cu notat câte ceva într-un carneþel.Un experiment.

Deci notãrile scurte, þãruºi de care sã te prinziîndatã dupã întoarcerile în faþa unui calculator, deacasã, cu chef de scris. Telegrafice, de genul:„acum dupã cazãrmile fãcute de unguri începeTiha”, „În faþã, din sat, vezi Oala”, „E lãsatã în urmãantena de televiziune de pe Heniu”, „Apare dâmbul«la Roºu», din care se intrã în Tureac”, „Aici pãdurile

42

coboarã în sat pe ambele pãrþi”, „Va urma dupã oserpentinã drumul mai vechi, de cãruþe, altul, spreColibiþa”. ªi „Vine «la regele brazilor»!”. Un loc, unperimetru pentru care o fâºie din drum se desprindeºi face o buclã la dreapta, pe unde e de semnalizatºi de oprit puþin, vezi-bine, prin mijloc de zi însoritã,largã, cum ai pune un pas în întuneric, ori s-ar insinuaun arc peste timp, chiar anuleazã ceva din prezent,ºi numãrã altfel vitezã ºi pietre kilometrice. Ca teren,neschimbat. „Pe una din pietre vezi cifra 104".

Evident, cãlãtoria aceasta nouã, de alt modde ridicãri în plan, ºi de plãcere, nu va trebuiconsideratã ca fiind ºi ultima, aºa cum urcarea spreDorniºoara, în formaþie de cinci, de sub un molozde timp, fusese precedatã de cel puþin altele douã,de prin copilãrie, numai bucãþi de viaþã, pentru cãun proces de integrãri ºi desprinderi, transfer,intercomunicãri, nu-i nicicând încheiat. Dar ea sevroia sub o rãspundere aparte – a vedea totul cuochi mãriþi, ºi în acest punct! Bunãoarã, de lãrgimecare îºi aminteºte, ºi unde molidul monument alnaturii doborât de un trâznet, cum s-a tot vorbit, ºiel a stat. Cãzuse întâi în drum, sau fusese trasaici, ca apoi sã fie dat la o parte ºi lãsat multã vremesã-l spele ploile, ceva mai jos sub ºosea, pe iarbacoborând pânã-n râu. De unde se salveazã, în locde o micã lumânare aprinsã în gând, doar acestdecupaj, dintr-un perete de pãdure de dincolo dealbie: „drept în faþã, sunt conifere jos ºi deasupra,iar între ele, orizontal, e crescut un stufãriº defoioase; foarte verzi frunzele”. ªi unde, pentru ocompletare, rãsucindu-te în spre nord, observideasupra poienii un mic pisc împãdurit complet, darîþi întorci privirile iar în sud, urmãrind mersul unuimare blând câine alb, care s-a ivit din senin ºi atrecut ºi el drumul, fãrã vreo sinchisire, ca apoi sã-ºi întindã gâtul ºi sã trimitã peste apã ºi pestemãguri un urlet ca de lup, prelungit, unduit,interogativ, reluat de mai multe ori.

Dacã ivirea acestui câine de pripas eexplicabilã, pentru cã prin apropiere sunt rãsãritevreo trei case, una ca o vilã, mai puþin îþi poþi explicaacest mod parcã de se relua un dialog, într-o relaþiecu ceva din mai departe, doar lui cunoscut, amintindun frumos poem al unui poet peruan, Moarteabãtrânului copac, despre niºte elefanþi, între munþiuriaºi, închinând un imn fetiºist unei sãlcii cãzute.Cu versul: ”Ei urlã la salcia moartã”. Un eveniment,pus la cale, sã te gândeºti, tot acum, de cãtre chiarautorul romanului în atâtea situaþii invocat, care înpregãtirea spectacolului, întâi auditiv, al întâlniriieroului sãu, îndatã dupã sosirea în munþi, cu lupii,are nevoie de aceste cuvinte: „Un câine începu sãurle undeva departe”. Un urlet numai un preludiu,cãci în scenariul cunoscut alte urlete vor urma,concentric. De fapt, acestea, un leit-motiv, înîntregul cãrþii, distribuit în mai multe pãrþi ale derulãriifaptelor. O a doua, fiind aceea când contele strigoi,la rugãmintea oaspetelui care-ºi vede viaþaameninþatã, de a i se permite, dupã încheiereamisiunii de afaceri, pentru care a fost trimis, sãplece singur în plinã noapte spre ºi pe drumul pe

care a venit, reacþioneazã astfel:„Haidem! luã lampa ºi mã conduse ceremonios

pe scãri, cãtre uºa de la intrare. Deodatã se opri:-Ascultã!Urletul lupilor se ridica pe aproape. Ai fi zis cã

larma creºtea când ridica el mâna, întocmai cumpare a þâºni muzica unei mari orchestre, de subbagheta dirijorului”.

ªi metoda va fi reluatã, în mersul spre culme,a notãrilor scurte, aruncate în grabã, în dezordine,în bloc-notes, printre schimbãri de cuvinte înclusivcu un pãdurean din vecinãtatea unei cabane, saudintr-o rãscruce. Ele vor servi, la o rãsfoire dinurmã, ca posibile rudimente, pentru un narativ îndin pline anticipãri. Cum drumul, printr-un ºir desegmentãri diferite, multiplicãri, etapizãri, parcã s-ar vrea lungit, ca din nopþile ªahrezadei: „ValeaStrãjii e de 6 kilometri”, „urmeazã pasul Tihuþa”, ºi„ne apropiem de pasul Bârgãu”. Pentru ca distanþasã fie în cele din urmã strãbãtutã, pânã „pe Mãgurã”,evident cu alte scurte opriri. Ca una pentru oîntrebare dacã se mai vorbeºte prin preajmã devreun pin, adresatã, în temeiul relatãrii din carte:„drumul ºerpuieºte pierzându-se prin verdeaþã, sause ferecã între ºirurile de pini (...) ici ºi colo, caniºte limbi de flãcãri”, unui paznic la niºte vaci. Iaralta pentru privit, în fine din aproape, ce a mai rãmasdin fortificaþiile ridicate de nemþi, anti-tanc, atuncicând desnodãmântul rãzboiului de-al doilea încãnu putea fi-ntrezvãzut. S-a încercat cu ani în urmão detonare, izbutitã doar parþial – masa aceeauriaºã, compactã, de beton, neputând fi dislocatãfãrã o investiþie de o altã anvergurã, pentru care n-au mai fost bani, stane resfirate prin iarbã, sub oaceeaºi serpentinã.

Dupã care, Dacia Logan va ºi trage la dreapta,pe un covor de ciment în faþa hotelului punctterminus, o construcþie ca o cetate, ce lainaugurare, sub comunism, a trebuit sã semulþumeascã numai cu numele de „Hotelul Tihuþa”.S-a gãsit un loc între alte maºini, ºi, înainte de aurca treptele la restaurantul de la etaj, din carevezi, spre Dãlbidan, o instalaþie de telescaun pânãla o pârtie de ski, dar – pe un alt geam – ºi drumulsecundar spre Dorniºoara, care întâi coboarã ºiapoi urcã înghiþit de niºte brãdet, îl ai în faþã, nicimai mult nici mai puþin decât pe însuºi Bram Stokerîn persoanã, aevea! Sã vezi ºi sã nu crezi. Subformã de statuie, pe un soclu, bust din bronz,alungit, ca ºi ovalul feþei, în luciri de aur în careîncã lumina modeleazã.

Cu sistemele lui de exorcizãri ºi partide dehipnotism, romancierul ingenios a gãsit ºi aici oieºire din de-ne-ieºit, sã-þi aminteºti un vers dintr-un poem al unui alt sud-american, la adresa unuipoet spaniol îndrãgostit de munþi: „într-o zi se dusela imposibil” – respectiv a gãsit inima ºi evlaviaunui devot care-i ºi el o poveste ºi care dupã ce afost inspiratorul investiþiei de turism cu acest hrama putut fi prezent în ani mai târzii ºi la inauguareasculpturii, se va relata. De isprava cu artã plasticã,întâmplãtor autorul povestirii încã numai în fazã de

43

proiect n-a aflat nimic pânã acum, dar momentulinstalãrii pe soclu ºi dezvelirii poate n-ar trebui situatmai înainte de vreo cinci ani, cum la o altã trecerepe aici, drumeþie, dinspre Vatra Dornei, când el seîntorcea de la o înmormântare a unui prietensãtmãrean ce fusese doborât de un infarct, ºi cândîn incinta din faþa complexului, unde maºinileziariºtilor care-l invitaserã sã se întoarcã pe aiciîmpreunã cu ei au parcat, pentru o redresare oriun schimb de impresii despre drum, nimic n-ovestea. Cu sculptura, oricum, despre care nu ºtiinici dacã i se datoreazã unui atelier local sau uneilegãnãri pe vreo navã, ori între aripi de avion, ca ocopie, din vreun ostrov sub ceþuri, imaginaþia într-o fervoare, a celuilalt, a triumfat încã o datã, ca-nîmbinarea, înnodarea într-un vârf de con a tuturorfirelor acþiunii cât un continent, din finalul cãrþii pecare o þine subt braþ, ca dintr-o cuprinderepanoramicã, din satelit, o invenþie la care în vremealui n-a putut apela, cu tot zelul pentru din cele mainoi aplicãri în viaþã ale izbânzilor ºtiinþei.

Un triumf, cãzut ca din cer, sau pe care ofilmare de sus l-ar putea vizualiaza prin vreo patrulinii de convergenþã unind tuspatru punctelecardinale. Unele direcþionate, spre aici, dinspreMünchen, Viena, Budapesta, Cluj, dar virtual ºidinspre vreo Bratislava cu comerþ pe Dunãre, „pefluviu”, pânã în portul cu numele amintindu-i pecelþi: în Galaþi. ªi venind ºi dinspre rãsãrit, dinspreTurcia ºi Sulina, pe-o aceeaºi orizontalã; altele,din apele Mediteranei, prin Dardanele ºi Bosforpânã la Varna, ºi de acolo prin Marea Neagrã, sprenord – pentru ca aventura sã fie continuatã, din latîn mai îngust, pe Prut, care „este mai uºornavigabil”, ºi pe Siret, de unde sã coteascã din nordspre sud, dacã priveºti harta. ªi unde face ochi ºio altã localitate, în atâta minuþie, Vereºti, situatã nudeparte de Ipoteºti („Avem tot felul de hãrþi ºi deinstrumente”), care, unui distrat, cu noþiunigeografice sumare, îi poate asocia în minte ºipoezia Fãt frumos din tei, de Mihai Eminescu – uncontemporan, dacã ai în vedere douã date denaºtere: 1847, a prozatorului strãin ºi 1850, apoetului nepereche. Iar distanþele sunt strãbãtutecu tren, cu vapor, cu corãbii, cu trãsuri, cu vedete,cu bãrci „deplasate probabil fie cu vâsle, fie cuprãjini”, chiar cãlare pe cal, pentru o bãtãlie finalãsupremã care trebuie înþeleasã ca numai între douãprincipii. Între bine ºi rãu.

Bãtãlia cu spectrele iadului fusese datã, cume ºtiut, într-o precipitare, prin iarnã, de cãtre corpulexpediþionar venit de peste Canalul Mânecii, subninsori ºi sub teamã de apusul soarelui. Nu numaiprin gest bãrbãtesc, decis, cu un pumnal „Kukri” ºiunul „de vânãtoare”, ºi focuri de armã, ci ºi cumijloace pentru þinut la distanþã duhuri – când nubucata de anafurã, un crucifix împins înainte. Totuºiun comerþ care s-a pripãºit pe muchia de din josulcolinei, mai multe gherete, cãsuþe din leþuri ºi plastic,improvizate, o invocã, o celebreazã cu un ochiparcã numai de partea facþiunii învinse, nimicite fãrãdrept de apel. Într-un du-te vino, perechi de mai

bãtrâiori, pâlcuri de mai tineri, pãrinþi cu copii, care– dupã ce au stat lângã niºte frigãrui ºi o bere, unsuc sau o cola – cumpãrã, într-o hãrnicie, ba unbatic, ba o mascã, ba o micã statuetã din lut ars,toate cu acelaºi luk fioros, al vampirului. Literatura,învingând viaþa.

Dar ca o noutate, sau un motiv de a crede cã,de la ultima amintire despre drumeþiri prin defileu, oalta ºi mai recentã, uitatã, despre vreo avântare„pânã în vârf”, n-ar mai fi de presupus sã existe,de prin ani ºi mai apropiaþi, este ºi evenimentulcrucii aeriene mari implantate imediat deasupramãnãstirii, care e remarcatã de asemenea azi primadatã, pentru care s-ar fi plãtit 250.000 de euro, într-o stâncã naturalã, de andezit. Iniþiatorul, ºisusþinãtorul cauzei, un înalt erarh la apogeulcarierei, nonagenar, în ultimii ani de viaþã, care îºipetrecea unele rãgazuri ºi aici, printre rugi de maicitinere, plecat ºi el la cele veºnice de puþin timp,sub o aurã, va fi avut poate ºi conºtiinþa cã, într-unplan secund, din simbolic, prin mutarea sfântuluisemn, din împreunarea degetelor când te închini,pe cer, ca în viziunea împãratului Constantin, unde-l vezi, realizarea în sfârºit a grandiosului monumentdin schelet metalic ajurat cu becuri, de jur împrejur,aprinzându-se în fiecare searã ºi amintind ºi tainaÎnãlþãrii, mai lung de cât crucea de pe Caraiman –poate semnifica ºi un act de curãþire a locului, cadin actul sfeºtaniei, în etern.

Reîntrupatul, înþãratul irlandez, astfel într-orãscruce, la atât de micã ditanþã de mãnãstireaortodoxã, parc-ar trãi ºi el o tresãrire. Lãsândimpresia dintr-odatã cã îºi þine mai strâns cartea,din partea dreaptã a pieptului. Sau eroul lui principal,de acasã, londonez, rãzbunat pentru toatevicisitudinile, ar repeta, numai pentru sine: „În varaacestui an am avut o cãlãtorie în Transilvania”. ªiun al doilea personaj important, soþia lui, trezitãdintr-o hipnozã, ar spune: „Întuneric ºi vârtejuri deapã”.

La masa pentru care s-a optat, în centrul sãliimai retrase din restaurant, de la etaj, un separeu,încoronarea unei reuºite pânã aici în toate, sub atâtde bune auspicii, cu alegerea unui meniu cupãstrãv, în iluzia cã peºtele n-ar proveni dintr-ocrescãtorie, ºi cu un vin alb spumant, sã-i spui „deMediaº”, nu e umbritã de nici un inconvenient.Amabilitãþi schimbate într-un climat primitor, în faþaa trei platouri de mãrimea lunii pline, cãciconducãtorul de pânã aici al maºinii îndeplineºteacum oficiile de gazdã exclusivã, în aceasta intrândºi asumarea plãþii consumaþiei, o îndârjitre în careacesta e într-un gând cu mai tânãra-i soþie, originarãºi ea de pe firul Vãii, tocmai ieºitã dintr-o tãcere,cum schimbul de cuvinte nu mai are nimic lucrativ.Va decurge totul ca la carte, în beneficiul buneidispoziþii comune intrând ºi un mod mai distrat aloaspetelui lor, uneori lãsând loc, brusc, înconversaþie, unor spaþii de tãcere, cu priviriaruncate spre un geam sau altul, odatã subzumzetul unui avion de pe foarte sus, când vaaduce vorba, aparent fãrã vreo legãturã cu

44

subiectul, despre importanþa forþei portante.Iar la desprinderea din nou de lângã ceilalþi,

dupã revenirea pe treptele de beton, în aerul purde afarã, pentru o învârtire din nou în jurul statuii, odecizie a fost luatã, într-un registru de cãþãrãri ºicãderi: dacã proza la primele-i semne, povestirea,va putea fi pornitã, ceea ce s-ar putea întâmplaînainte de încheierea anotimpului cu prea strânsealternãri de senin ºi ploi, din Medard, încã-n derulãri,respectiv va putea sã prindã corp chiar fãrã suportulunei intrigi, doar preluând ce îi iese în cale, de pe ozi pe alta, sau conform mãrturisirii „nãscocesc înritmul paºilor” – ea îºi va avea, ºi ea, vârful de con,încheierea propriu-zisã, numai aici, în munþi.Oricât, dupã legi din naturã, sau din social, ºtii cãurci ca sã ºi cobori.

Dar asta nu presupunea scãparea de oricealte griji, privind construcþia de ansamblu, cu omizã, de ordin formal, nu de subestimat, o romanþãpentru mai târziu, în absenþa ºi a celui mai mic licãrdinspre ce ar tebui sã fie ºi finalul întregului text,pe o tehnicã din însãilãri, numai mãnunchiuri defraze, într-un ritm; ca o croºetare.

Va mai observa, pe când ceilalþi seintereaseazã de preþul unei vaze de sticlã cu chipulde astã datã al domnitorului din veacul XV, ne-ºarjat, preluat dupã portetul tipãrit la Bamberg în1491, cã beneficiarul replicei la adresa unei cruzimi,inventatorul straniului personaj, artisticeºte cel maiîmplinit, având în spate pãdurile unde ºi-a adus pioniificþiunii, pilonii de sprijin toþi („prezenþi: profesorulVan Helsing, lordul Godalming, doctorul Stevard,domnul Quincey Morris, Jonathan Harker, MinaHarker”), pentru o confruntare finalã cuimprevizibilul lor adversar, pe care parcã, dupã unstat la sfat cu „râurile, ramurile” locului, sub unregret, ar vrea sã-l spele, într-o clipã ºi într-un pasaj(„în viaþã ar fi fost un om deosebit. Soldat, om destat ºi alchimist”, „o mare inteligenþã, o culturã fãrãegal ºi un suflet care nu cunoºtea nici frica, niciremuºcarea”), de toate pãcatele – e poziþionat cufaþa, cu ochii, direct spre drum.

ªi care drum poate povesti ºi de-o istorie mai„recentã”, din aceste pãrþi. Când, în urma unei adoua vizite fãcute de împãratul Iosif al II-lea, prin1783, în Ardeal, cu opriri ºi în localitãþi ca Bistriþa,Nãsãud, Ilva Micã ºi Rodna, într-un ordin aulic secerea „sã se lucreze mai cu zor ºi la deschidereaºoselei” trebuind „sã lege Ardealul cu Bucovina peValea Bârgãului”. Totodatã fiind numiþi „comisari”pentru „organizare” ºi „supraveghere”, în temeiulunui adevãrat „plan de construcþie”, ºi al unui„deviz”. Cuvântul deschidere presupund nu doarreveniri asupra unor consecinþe ca dintr-o scrisoarea principelui Gabriel Bathori cãtre bistriþeni, cãroraprin 1610 li se poruncea: „unde ar fi drumuri ºi potecispre Polonia ºi Moldova, îndatã (...) sã le închideþi”.Dupã cum va avea loc ºi o a treia vizitãîmpãrãteascã, din 1786, fãcutã pe un traseu Reghin– Bucovina, în care „ilustrul” din Viena „s-a pututconvinge personal de mersul lucrãrilor”, încât,pentru „interesul constant” arãtat, cum ºi „ca o

expresie a atitudinii de mãgulire”, opera mileniilorsã ajugã sã poarte, pe drept, un timp, ºi numele de„Calea Iosefianã”.

Aceasta, între alte încãrcãturi cu timp, de alteatu-uri. E suficient, însã, cã nu mai e un rãgazpentru o rãsucire în cãlcâie spre aflat, de la vreunsalariat la curent cu lucrurile, cel puþin anulinaugurãrii monumentului, sau ca unei marºãri lapropunerea de a se mai face vreo douã-trei sutede metri pânã la o micã platformã din vecinãtateamarii cruci, de deasupra mãnãstirii, de unde poþidispune de o cuprindere panoramicã a întreguluipeisaj, într-un cerc „sfânt” mai mare, acum „scris”de munþii principali, sã-i urmeze întâlnirea cu unloc viran ce te poate conduce la cel de al doileadintre segmentele de drum al romanilor – pentu caºi alte douã cãlãtorii care rãsar dintr-o ceaþã, bineascunse, sã-ºi doreascã sã scape de un „somnde vampir”, cum timpul nu s-ar grãbi.

Cumva într-o stânjenire printre plimbãreþiidiferiþi, localnici, unii din familii de îmbogãþiþi prinînvârteli isteþe în afaceri cu pãduri, din vârtejul dejur-îmrejur, pe un obsedat frumos de ºansele unuiturism pe picior mare, în zonã, în condiþiile uneipolitici exeterne, „socialiste”, de „deschideri”, laadãpostul unei conjuncturi internaþionale favorabile,spre Occident – pe care se întâmplase nu numaisã-l încurajeze, când acela progresa în clocireaunui proiect „draculean”, cu folosirea ºi a unuifarmec personal, în câºtigarea de adepþi printredemnitari veniþi la vânãtoare ºi la câte-un chef, deunde nu lipseau ºi vreo voce-douã de cântãreþepromovate în festivaluri de muzicã popularã, dar ºisã-l ajute, prin vreo metaforã, în prezenþa vreuneiminþi culturale mai mobilate, ori printr-o informaþieîn plus, pentru completarea unui dosar ce devenisetot mai voluminos – nu-l putea întâlni, din întâmplare,sã afle astfel totul direct de la sursã. Se apropiaserãsufleteºte când încã nu ajunsese director judeþean,ºi când, numai un nelipsit de la orice fapt aristic allocurilor, cuceritor ºi printr-un talent de umorist,multiform, nu se debarasase deplin de plusãri înafectarea unei dezinvolturi fãrã stânjeniri,explicabile la un „adoptat”, ca poate un doar „întors”dupã veacuri de înstrãinãri, de prin Bucovina, cudestinul ei cunoscut, ºi la care se gândea ºi subvraja unui cântec vesel-trist pe care-l ºtia ºi nu selãsa rugat de douã ori sã-l cânte cu vreun prilejbahic, benign: „Câte mândre-am avut eu ...”. Aºacã trebuie ca terminarea, lansarea la apã acomplexului turistic, cu actualul hram ºi nume, sãse fi întâmplat nu mult dupã 1980, o accesare dinurmã pe web va lãmuri lucrurile: „hotelul” a fostconstruit în 1983, ºi unei invitaþii de a-l vizitaîmpreunã, odatã lucrãrile terminate, i s-a pututrãspunde prin 1984, deci dupã vreun an, când vafi avut loc ºi figura cu sãritul drept în picioare, dintr-o ladã ca un sicriu, de la subsol, al unui ospãtarinstruit în acest scop, foarte mândru de curajul sãuºi de cei doi lungi canini din obrãzar, ascuþiþi, pontpracticat ºi azi. Doar un alt moment festiv, deci,încheiat probabil cu acelaºi cântec în care nimeni

45

nu-l întrecea, Câte mândrte-am avut eu... – în urmacelui de al doilea vers, “...Dupã toate-mi pare rãu”,cu distihul „ Dar mai tare dupã una, / Lumineze-icalea luna”, o euforie, într-un cochet salonaº cutoate insemnele heraldice de rigoare.

Iar pentru ceea ce mai nou face parte dinreclamele comerciale ale complexului, un punct înprogramele turistice constând dintr-o ieºire în grup,cu ghid, la vechiul drum venind din latini, pomenit,unul din fragmentele lui, nu apuci la stânga, deundeva de deasupra mãnãstirii, ci doar þii dreptînainte, o miºcare echivalând o lunecare în timp cuvreo zece ani în urmã, pentru o situare între celedouã cãlãtorii în republica Moldova, nu mai încoacede 2005. Sau pentru o reprezentare cât de cât maiconcretã a ceea ce meºteri bravi, aduºi din lumeaîntreagã în teritorii cucerite sau de cucerit, uniipoate din nordul Italiei unde sunt frecvente numelede Borgo, pentru unele localitãþi, sã construiascãpe urma sau înaintea soldaþilor, glorioºi ca dincomediile lui Plaut, nu doar poduri. Se procedaseatunci, la o încercare – printr-o sustragere, de vreunceas bun, o luare de o pauzã, împreunã cu încã unamator de scufundãri în timp, un poet care îºipregãtea un volum de versuri pentru tipar, de la omasã campestrã copioasã, pe iarbã, între niºtebrãduleþi – a, cum s-ar spune, mãrii, cu degetul.Doar o scurtã sustragere, dupã ce se ajunseseaici cu o maºinã încãpãtoare, de teren, într-ocomponenþã familialã mai bogatã, ºi în toniceexultãri, cu gesturi gimnastice largi.

Cum nu s-a notat nimic dupã coborîre, desprece ºi cât s-a investigat cu acel prilej, un rol nu micîi poate reveni, pentru o reconstituire, unei irosiride sine în versuri, pe care cel cu inspiraþia s-aîntâmplat s-o includã în respectivul volum, compusãdin douã momente sau tablouri, un document util ºiîn privinþa datãrii. Cãci dacã s-ar lãsa la o parteunele efuziuni cu tâlcul lor, sau un exces descerdotal, gen „Cu palme de orb citeam / mesajulcivil alpin”, sau chiar ºi atari adaosuri despre uncontext, gen „ªi-am lãsat sã aºtepte mult lâng-unjar o ceatã / voioasã, pe-un plai”, posibilitatea datãriie sporitã ºi prin acest element care de asemeni nutrebuie subestimat, de kigo din codul formei poeticejaponeze haiku: „s-a-ntâmplat spre târziul verii,când vindeau smeuri / copii de þigani la preþ / ºicucul retras din vãi îºi sistase salvele”. Cu ajutorulºi al unor asemenea detalii, la o frunzãrire, aburulde un drum antic - întâi intuit, incert, ezitant – începesã prindã, în amintire, un contur: întreruperi ici-colo,mai mult pãmânt bãtãtorit ºi câte-o jumãtate delespede, ba ºi lespezi întregi; pentru ca printretulpini la distanþe mereu aceleaºi sã dai ºi de câteun metru-doi de fundaþie compacþi. În acest punct,din nou preluând ºtafeta notaþiile din versurile „M-au rãpit niºte urme de roþi / un jgheab de gresii ºicolb, dispersate cioburi / de lespezi ºi muchiidrepte, / de unghiuri”. Care de-a dreptul impun.

O explorare de arheolog pe cont propriu,în felul ei, care te face sã te crezi prin preajma uneidãruiri mai mari colective, în slujba unei cauze, care

l-ar avea într-o lucrare de pionierat, ca predecesor,pe un fost „primul primar român al Bistriþei” între1934 ºi 1937. Un investigator mult mai exact, caun cartograf, pe care-l gãseºti reluat de câtevapublicaþii din ani mai apropiaþi. De unde sã poþi cita:„Terasamentul este uºor bombat pentru a înlesniscurgerea apelor, iar acolo unde panta a fost maiînclinatã sunt înfipte din loc în loc pietre, servindde opritoare pentru care ºi cãruþe”.

Evident, în jurul focului, pe parcursul ospãtãrii,se ºi trãncãnise, pe seama autenticitãþii pietrelorsustrase, culese, cum cineva – unii spun: uninvidios, cãci originar de pe-o altã vale – le-ar ficatalogat ca doar rãmãºiþe din drumul fãcut deMaria Tereza, despre care a mai venit vorba. Dupãcum n-a fost ocolitã ºi o altã teorie, de asemeneacu adepþi printre mai-patrioþi locali, nu cu privire lavechime, ci la cine va fi dat aceastã formularenumelui, de „al” romanilor, în forma de genetivputând intra ºi accepþia de „al celorlalþi”, în dosulcãreia sã se afle, bunãoarã, dacii liberi, despre carenu este dubiu cã nu erau prin preajmã niºte stãini.

Dar plimbarea, de vreo douã trei-sute de metri,pe jos, de la han la mãnãstire, nu va mai avea loc.Va fi þinutã în schimb linia drumului principal, ºi nunumai pânã la Cruce, care face toþi banii noaptea,când sunt aprinse toate becurile, ci pânã „dincolode Mãgurã”, chiar pe cumpãnã – unde sã te întrebi,la o privire de jur-împrejur, dacã nu te afli în însãºipunctul în care a fost graniþa dupã „cedare”. Aicinu e de cãutat „un drum strâmt ce se înfunda ladreapta”, pe care þi l-ai putea imagina prin preajmã,cãci s-a spus: ”în partea cealaltã a trecãtorii”. ªinici de întâlnit o cãruþã þãrãneascã cu ºase suflete,în slomnit de roþi ºi osii, prin noapte, la care parcãºi caii au aþipit. Atât, numai cât sã fii în lãrgimedesgrãniþatã, o clipã, care în nord, spre a se mãrginicu Maramureºul unui voivod Dragoº, are Ineul; spresud piscurile mai joase din Cãlimani; iar în rãsãrit,ºerpuirile Dornei râul, pânã-n Baltagul.

ªi „cãlãtorului îi stã bine cu drumul”, suntcuvintele celui de la volan, care ºi-a pus centura ºia schimbat direcþia de mers, pentru coborîre,adresate jumãtãþii lui, care acum îi stã în dreapta,la propunerea invitatului lor, care nu mai umblã laun carnet mic cu însemnãri, cum un întreg s-ar fidefinit deplin. ªi care preferã banca din spate, undete poþi muta de la un geam la altul, ca acþionat de-un resort; sau cum un dialog generalizat, la din ultimipaºi, nu s-ar da bãtut.

Încape ºi o fãrâmã de timp pentru a putea fiobservat într-o adânciturã vastã, pe o lucire de apã,în dreapta, fostul cãtun Ciosa, sã-þi aminteºti unvers dintr-o traducere din Baudelaire: „ca un sãtucsihastru la poala unui munte”, un ºirag de case,printre fâºii de griuri, ascunse repede de niºteclãbuci, aþe, caiere, pufuri de o pâclã albã, alungitã,ºi apoi þuguiul ca un coif mongol al vârfuluiZimbroaia, mai avantajat din acest unghi, înaintede apariþia în stânga, iar, a „hotelului”, sã-i spuipe nume, în locul castelului, „Dracula”. Are loc unscurt, ultim, cuvenit, dialog din priviri, când

46

scriitorul strãin, aclimatizat, exclusiv, din bronz,simte ºi el o razã din soarele aproape scãpãtat,pe obraz. Pentru ca îndatã ce o serpentinã îl facenevãzut, sã i se substituie, cum în basmul BabeiDochii luna Martie i-ar cere împrumut trei zile luiFãurar, o altã ademenire: insinuarea în minte brusca unui frumos poem în prozã, o traducere dupã oversiune germanã, din folclorul central-african:„Povestea drumului”. Ca drumeþii sã fie, iar, maimulþi.

În text vorbindu-se despre un bãiat ºi tatãl sãu,care se duc în pãdure, „sã punã curse”, iar bãiatul,împotriva pãrerii tatãlui, alege „un drum foarteumblat de oameni”. Fiindcã fiul n-a þinut seama desfatul dat, de a nu pune acolo cursa, în ea vorcãdea în prima zi „fratele mamei sale”, în a doua„tatãl tatãlui sãu”, în a treia zi „mamã-sa”, ca în a

cincea zi sã fie prins „însuºi drumul”. La care, celmare îi va spune celui mic : „Lasã-l sã fugã. Dacãnu-l laºi sã fugã, nu ne mai ºtim întoarce”. Vor urmadiscuþii, fiul, care va rezista luându-ºi captura ºistrângând-o ºi vârând-o în sac, va deslega în celedin urmã sacul purtat pe umeri, moment dupã caredrumul va sãri ºi va fugi în sat. Numai cã acolobãiatul îl va prinde din nou, spunând: „Drumulacesta este al meu”. Iar finalul va fi: „ºi drumuldeveni foarte trist ºi muri în cele din urmã”.

Nici nu se va ºti când se va trece de ValeaStrãjii.

Nu de la „via-viae”, „weg”, „put-”, „út”, ci de lagrecescul „drómos”, ºi din sanscritã – cuvântuldrum ºi drumul cuvânt.

21 mai - 21 august 2011

47

Nichita Danilov

Întîlnirile de gradul zero cuRadu Sergiu RubaCrucial Encounters with Radu Sergiu Ruba

Orice întîlnire cu poetul RaduSergiu Ruba, preºedintele ANR(Asociaþia Nevãzãtorilor dinRomânia) s-a desfãºurat pentrumine sub semnul hazardului, darºi al miracolului. I-am remarcat, pela începutul anilor optzeci, versurilescrise cu dezinvolturã, apoi,imediat dupã Revoluþie, am avutocazia sã-l întîlnesc la diversefestivaluri ºi agape literare,desfãºurate în diferite colþuri aleþãrii.

De atunci mi-au rãmas întipãriteîn memorie cîteva dintre versurilesale de început, pe care le-amauzit recitate de însuºi RaduSergiu Ruba la o cafenea dincapitalã. Poetul frecventa pevremea aceea grupul nouãze-ciºtilor, fiind unul din promotoriinoii miºcãri literare. Versurile saleerau publicate în ArtPanorama ºialte reviste nouãzeciste, alãturi decele ale colegilor sãi de generaþieceva mai tineri, Daniel Bãnulescu,Horia Gârbea, Cristian Popescusau Ioan Es. Pop. Le-am parcurscu mare atenþie, cu atît mai multcu cît autorul lor era un nevãzãtor,descendent pe aceastã linie cuMihail Codreanu ºi Borges. M-auimpresionat naturaleþea stilului,prospeþimea ºi verticalitateaimaginilor de esenþã surrealistã,tonul colocvial.

Între timp poeziile citite înperioada acelor ani s-au amestecatîn mintea mea cu altele ºi altele,alcãtuind o Bandã Moebius demetafore, marca Radu SergiuRuba. Le citez disparat: „Vãruiamverticalele oraºului/ pînã la oanumitã înãlþime/ ca moartea sã nune poatã sãri în spinare”, în timpce „la fereastra de miercuri/ capulprimei iubite/ poartã deja urechilecelei de-a treia”, iar urechile celeide-a treia capul celei de-a patra”,º.a.m.d., º.a.m.d.p.

Întîlnirile mele cu Radu SegiuRuba se desfãºoarã, dupã un

anumit tipic. Cu cîteva zile înaintede inevitabila întîlnire, visez deobicei o stradã cu o perspectivãînfinitã, pe care trece, pipãind cuburicul degetelor zidurile trans-parente, un bãrbat de staturãmijlocie, îmbrãcat într-un halat alb,ducînd în lesã un melc. Ajungîndpe celalalt trotuar, perechea sededubleazã, la fiecare pas, astfelîncît, dupã o vreme, întregul oraºe populat de stafii ºi cochilii demoluºte. În perioada cît dureazãviziunea mea din vis, eu stau întinspaºnic într-o camerã ºi privesc pegeam. La un moment dat, uºa dela intrare se dã în lãturi ºi toatãaceastã mulþime compusã dintr-unsingur individ multiplicat în zeci demii de exemplare pãtrunde înapartamentul meu, micºorîndu-secontinuu, pînã ajunge la dimen-siunea unui ciorchine imens detrupuri ºi de capete ce se agaþãde tavan, în dreptul lustrei. Înmijlocul mulþimii, zãresc corniþeleunui melc, fiecare din ele pre-vãzutã cu un ochi deschis spreinterior. Pe mãsurã ce minutele sescurg, ochii se apropie de mineºi-mi palpeazã epiderma. Atuncitresar ºi mã trezesc. Halucinaþiaaceasta din vis persistã în minemult timp ºi dupã trezire, în timpce-mi beau cafeaua sau citescziarele... Dupã care sunã ºi telefo-nul ºi vocea inimitabilã a poetuluimã întreabã: „Ei, ce faci, Nichita?Persiºti din nou în viziunea ta? Mãmai vezi lichid?”

Desigur cã în substratulmetamorfozelor din vis se aflãdiferite texte din Moartea ºi busolaa lui Borges, pe care le-am citit ºirecitit în tinereþe, dar ºi aberaþiiledin celebra Relatare despre orbi alui Ernesto Sabato sau anumitepasaje din Orbirea lui Canetti. În cepriveºte Relatarea, consider cãSabato exagereazã atunci cînd selanseazã în diferite supoziþii privindputerile care stãpînesc lumea

vizibilului, ajungînd la concluzia cãea este guvernatã de PrincipiileÎntunericului atocuprinzãtor, pecare le stãpîneºte Secta Orbilor.Desigur, Relatarea a fãcut ºicontinuã sã facã mari deserviciinevãzãtorilor, aruncînd o luminãmaleficã asupra lor. În parabolalui Sabato e vorba de orbirealãuntricã. Prea puþini însã des-cifreazã mesajul cãrþii în sensulei profund. ªi chiar cei care odescifreazã cu greu scapã deprejudecãþi. În ce mã priveºte, tindsã privesc orbirea în spiritul litereilui Borges... ªi totuºi, anumite fra-ze din Sabato, continuã sã-misubmineze conºtiinþa. În Relatare,argentinianul emite, printre altele,douã supoziþii privind divinitatea:1. Cã Dumnezeu existã, dar uneoridoarme ºi coºmarurile lui sîntexistenþa noastrã; ºi 2. Cã Dum-nezeu existã, dar are accesede nebunie: aceste accese sîntexistenþa noastrã...” De aici ºiîntrebarea strecuratã în paginilecãrþii Traversarea a lui RaduSergiu Ruba, la care am încercatde nenumãrate ori sã gãsesc unfericit rãspuns: „Dar în definitiv cecauþi tu/ în visul unor orbi...?”

În ultima vreme, nu ºtiu cum seface dar ne intersectãm din ce înce mai des. Sã fie acesta pentrumine un semn de bun augur?!

La sfîrºitul anului trecut, am fostla Braºov, la o lecturã publicã. Puþinînaintea mea trecuse prin Braºovºi Radu Sergiu Ruba. Tot anultrecut fusesem la Galaþi ºi la Brãila.Cu umire, am aflat de la cîþivacunoscuþi cã strãzile pe care m-ampreumblat fuseserã strãbãtutemai înainte de paºii lui RaduSergiu Ruba.

Recent am ajuns la Cluj ºi amvizitat, la îndemnul distinsei doam-ne Mîºlea, Muzeul Farmaciiloramenajat în incinta unui imobilconstruit în secolul al XV-lea, unde,alãturi de praful de mumieegipteanã, se aflau ºi falangeledegetelor cãlugãrului Misail,descins de pe muntele Athos,alãturi de unelte de pisat ºi vasede macerat, sigilii, alambicuri ºirecipiente de toate formele ºi toatemãrimile, suficient de multe pentrua înjgheba un laborator alchimic.

Plin de entuziasm, am dat sãaºtern cîteva rînduri în cartea de

48

onoare a muzeului ºi am tresãrit.Pe aceeaºi paginã pe care îmiaºternusem rîndurile se afla ºinumele lui Radu Sergiu Ruba. Dela Cluj, am plecat la Bistriþa, fiindinvitat sã susþin un recital deversuri într-o fostã sinagogã. Ziuami-am pierdut-o vizitînd oraºul,piaþa, magazinele, muzeul, iarseara, dupã ce mi-am fãcut duºulscoþian, am coborît în salon sã-miiau binemeritata cinã.

La masa care îmi fuseserezervatã se afla Radu SergiuRuba, ºi nu singur, ci cu încã treifîrtaþi din branºa sa. Toþi cu oche-lari fumurii ºi paharele ridicate.Am dat sã-i ocolesc, luînd dreptþintã o masã rezervatã undeva înspate, dar am fost oprit la jumãtateadrumului de o voce caldã, care serostogolea catifelînd aerul din jur.

„Unde eºti, Nichita? am auzit. Dece ne ocoleºti? De ce nu vii la masanoastrã?! De cînd te aºteptãm!”

Era vocea lui Radu Sergiu Rubacare se ridicase în picioare, în timpce tovarãºii sãi rãmãseserãaºezaþi la locurile lor... M-am aºe-zat. Am stat cu ei de vorbã de laorele opt pînã la miezul nopþii.

Radu Sergiu Ruba mi-a povestitmulte scene din copilãrie, înaintede orbire. Mi-a povestit apoi cîteceva ºi despre strãmoºii sãi. A fostuna dintre cele mai ciudate cine lacare am particpat. Tovarãºii luiRuba erau oameni veseli, cu simþulumorului. Miºcãrile pe care leexecutau erau armonioase. Mãmiram cu cîtã dexteritate mînuiaucuþitele ºi furculiþele. ªtiau exactunde se aflã pîinea, unde eraucartofii pai ºi unde friptura. Paha-rele de vin ºi toasturile erau rostiteîntr-o ritmicitate debordantã. Cît înprivinþa femeilor, prietenii lui Rubaerau niºte superbi Don Juani, de ocurtoazie ieºitã din comun.

La un moment dat, unul dintre

ei i-a spus chelneriþei care ne ser-vea la masã: „ªezi aici, pe genun-chii mei, drãguþo, nu te sfii... Aºvrea sã cînt din tine ca dintr-unacordeon...” ªi cum fata tresãri,dîndu-se cu un pas în lãturi, prota-gonistul a adãugat murmurîndprintre mustãþi: „Ce ºtii tu despredragoste, iubirea mea? Numai unorb poate învãþa trupul tãu sã cînteca o armonicã. Vezi aceste degeteale mele? Fiecare din ele va gãsiîn tine punctul cel mai vulerabil, celmai senzual. Buricele degetelorunui orb sînt ca niºte corniþe demelc prevãzute cu cîte-un ochimîngîietor. Pentru mine femeileau zece perechi sîni, cîte zeceperechi de buze ºi zece mii desexuri muzicale. Sã ridicam decicîte un pahar în cinstea lor!”

N-am stat prea mult pe gînduri,am ridicat, cinstind astfel naturafemininã, în fond atît de fascinantãîn orbirea ei...

49

De obicei, scriitorii de literaturãnu sunt cei mai recomandabilicomentatori de literaturã, fiindcã nustãpînesc metoda apropierii decãrþi pentru a le interpreta, plus cãîºi dominã cu greu izbucniriletemperamentale con-fraterne. Încaz cã se întîmplã realizareaacestui traseu miraculos, el se pe-trece invers: comentatorii de lite-raturã vin dinspre scriitorii deliteraturã, atunci cînd aceºtia s-aurodat în contactul intim cu opera,care pare a le dezvãlui dinsecretele ei, de nepãtruns pentrualþii. Exemplul redutabil este celoferit de G.Cãlinescu; pe urmelelui vine acum poetul GeorgeVulturescu, printr-o carte al cãreititlu evocã îndelunga safamiliarizare cu beletristica înredacþia revistei Poesis, pe care oconduce (Cronicar pe „FrontieraPoesis”) ºi unde texele cãrþii aufost publicate mai înîi.

Vreau sã remarc, acum, cîtevadintre felurile descinderii autoruluispre literaturã prin comentareacãrþilor altora. Mai întîi, debutul cuo aserþiune mai largã, identitarã princonþinutul ei („De la o vreme sepoate observa pe piaþa literarã cãexistã un flux romanesc care vinedinspre poeþi, nu numai înviorãtor,ci cu o foarte bunã receptarecriticã“), contragere întîlnitã ºi peparcursul demonstraþiei („Paginileacestea, de re-facere a «ºirului»magnetului lichid care marcheazãfamilia, sunt de un tragism coborîtdin corurile greceºti: de Antigonãcare identificã nu trupurile celoruciºi, ci morbul din sînge, izvorulrãului“). Comparaþia beneficiazã deaceleaºi largi spaþii („Niciun romantransilvan (Slavici, Rebreanu,Agârbiceanu, Pavel Dan) n-a adusîn prim-plan o atît de terifiantãgramaticã a urii precum o faceMarta Petreu“), dar ea se sprijinãpe realizãri literare bineindividualizate („Blestemul este o

intervenþie în genealogia faptelor,cu putere maleficã, el face ºi des-face ursita personajelor“). Nulipsesc nici formulele sintetice, binealese, memorabile: „noroaieviscerale“ este eticheta care seaplicã pe o carte a Martei Petreu,scrisul ei fiind o „pastã groasã, pealocuri mocirlos“.

Alteori, imaginea sinteticã apersonalitãþii comentate cuprindecîteva date fundamentale (de pildã,„T.T.Coºovei ese un virtuoz al noii«sensibilitãþi» optzeciste din aripa«lunedistã» a generaþiei orietatã«programatic nu cãtre text, ci cãtrerealitate» (M. Cãrtãrescu)“),rezultînd de aici un text „în carearabescurile caligrafice sunt niºtesîrme cu þepi“. Autorul îºi apãrãpoziþia ºi prin depãrtarea criticã dealte opinii exprimate („Dacã mulþicritici vãd în decorurile luiT.T.Coºovei «imagisticã» ºi«artificii», pentru predispoziþia sacarnavalescã, credem cã printr-unastfel de unghi îl citim rãu pe acestpoet“), pentru a ajunge la con-turarea clarã a ideii personale(„trebuie sã remarcãm neparat ºio componentã a unui profetismescatologic la T.T.Coºovei, a unuiindivid derutat, de om protoistoric,care ºi-a pierdut încrederea însfîrºitul creºtin“). Autorul îºiimagineazã lucrul la poezie ºi neexplicã cum a interpretat-o:„Peisajul este o «compoziþie deinterior», lucratã migãlos în ateleierºi scoasã extra muros. De aceea,el rãmîne mereu într-o «ramã»,deja primitã, care îi strînge ca-ntr-uncleºte centrii tabloului, îi com-primã mãrindu-i densitatea de-taliului“.

Frecventarea programaticã apoeziei în redacþia revistei Poesisl-a deprins pe autor cu limbajulaluziv ºi invocarea vocilorautoritare în formularea judecãþilorde valoare. De pildã, interpretîndpoezia lui Viorel Mureºan, scrie:

„Aceste altoiri de real («visul învis» al lui Breton) au adesea înspate un mizantop, un hîtru“.Oscilaþiile involuntare ale limbajuluiapreciativ sunt abandonate încererea cãtre alþii: „cu siguranþãsuntem tentaþi sã-i cerem unuiaprecum Al. Cistelecan doar lucruridefinitive ºi probate de instanþã“.Însuºi autorul cãrþii iubeºte lucrurileclare ºi afirmaþiile definitive; depildã: „«Marmaþia» lui G.Achim nueste o «provincie culturalã»extrasã din bibliotecã prin distilãriale vreunor texte ascunse: ea e unteritoriu anamnetic, purtat de poetîn toþi porii cãrnii copilãriei precumalbina poartã polenul“ sau „distanþadintre anii de apariþie a cãrþilor depoezie semnate de IolandaMalamen spune mult despre res-ponsabilitatea pe care autoareaºi-o asumã faþã de poezie“ sau însintagme intens caracterizante:„tratat al marginalului“ la VasileGogea, relaþia tanatic-cosmos laIon Mircea are „fermitatea dru-murilor romane“, limpiditateaversurilor lui Ion Zubaºcu „te nãu-ceºte, nu atît prin forþa ideilor cîtprin strãveziunea vînãtã a simþurilorramificate în cuvinte“, „retoricaostentaþiei“ la D.Pãcuraru.

Printre comentariile de poezie,îºi fac loc ºi observaþii politice, nudin perspectiva unui partid anume,ci din cea a bunului-simþ al rostiriiadevãrului. Astfel, „pe cine mai mirãazi faptul cã România este o þarãa mistificãrilor, cã «istoriile» literareau devenit doar liste (ale lui N.Manolescu, ale lui Alex ªtefãnescu,ale lui...) cu apropiaþi, cã valoareaeste apreciatã dupã apartenenþa laun grup de bursieri sau altul“, casã formuleze o concluzie intero-gativã. Acestea nu-l abat de larostirea clarã a cronicarului aflat laFrontiera Poesis: „de fapt, întregulvolum Uneori, plutirea e un singurpoem de dragoste, o frizã deacuarele în care carnalul dã sîngeimaginii, imaginea dã foc ochiuluicare priveºte“; „ceea ce mi se parede semnalat vis-a-vis de poemelescrise de Matei Cãlinescu esteabsenþa cenzurii teoreticianuluiliterar“.

George Vulturescu se încre-de, ca maestru liric, în adevãrulcã poeþii îºi/îþi pot revela mai bine

De la Poesis la comentariide poezieFrom Poesis to Reviews on PoetryTitu Popescu

(continuare în pag. 52)

50

Goethean convins ca exeget alteoriei „plantei originare“, Steiner sesincronizeazã – prin proiectulTeatrului sãu antroposofic – cuteoreticienii ºi practicienii arhi-tecturii organic-vitaliste. Omul„vitalist“ este cel care are faþã denaturã un sentiment filial, con-siderînd fenomenele naturale caavînd viaþã, suflet, sens. De laPlaton la Aristotel, de la Galilei lasavanþii Evului Mediu, universulera vãzut ca „un organism“, ca un„sistem armonios“ reglat dupãanumite reguli, iar omul ca „ocelulã din organismul universului,toate celulele fiind unite printr-unfel de simpatie internã, astfel în-cît soarta fragmentului, a pãrþii,pãrînd a avea legãturã cu miº-cãrile astrelor“.

Arhitectura vitalistã

Clãdirile vitalist-organice sîntmici paradisuri intermediare în care„începutul este evocat ºi sfîrºitulimaginat“. Vitalismul, ca un ecoual artei primitive, cautã spontanulºi pitorescul, dinamismul,profunzimea, înlocuieºte „armoniatihnei“ cu jocul între formeleterestre ºi cele celeste, de aiciizvorînd credinþa în supranatural,panteism în care natura ºi spiritulse unesc. Vitalismul preferã „inter-minatul limitei“, fluiditatea, liniilesinuoase, contururile imprecise.Materialele devin ambigue, tinzîndspre metamorfozã, spre fuziune,substanþa pare gelatinoasã,moluscoasã, creînd impresia decarne palpitîndã. Tema apei, aorganismelor marine, repre-zentarea primelor forme de viaþãapãrute pe pãmînt denotã nos-talgia dupã un paradis protoplas-

matic, uterin.Rudolf Steiner, ataºat concep-

tului de arhitecturã organicã, utili-zeazã contururi de o mare forþãexpresivã, diferenþiindu-se deraþionalismul riguros al planurilorºi al materialelor, asociat cu liber-tatea formalã a ornamentaþiei Artnouveau. La el, spaþiile interioarese deschid spre exterior ºi, pre-cum orificiile într-un organism,aceste spaþii sînt decupate înansamblu. În lumea organicã totuleste devenire, miºcare, meta-morfozã. Între naºtere ºi moartetransformarea formelor are loc într-un spaþiu ºi timp continuu –materializare a forþelor subtile.Organismul material este în relaþiecu lumea spiritualã printr-un cîmpenergetic. Ideea acestui cîmp deenergie este preluatã de Goethe –care vede lumea vie ca fãcîndparte dintr-o polaritate spirit-materie/luminã-umbrã/periferie-centru – îmbogãþitã de RudolfSteiner prin gîndirea hindusã.

Primul Goetheanum –spectacol monumental împietrital formelor spirituale

Începînd cu anul 1913, anulcreãrii Societãþii Antropo-sofice,Rudolf Steiner devine interesat dearhitectura sacrã, concepînd planulunui edificiu „... jumãtate templu,jumãtate teatru, prim element (…)al unei noi genealogii de clãdiri decult“. A rezultat astfel schiþareaunui edificiu în care se evocaînceputul ºi se imagina sfîrºitul.Datoritã impulsului interior altransgresãrii limitelor, liniiledobîndesc si-nuozitate, imprecizie,fluiditate, pentru a reflecta, înîntreaga ei complexitate, ideea

metamorfozei.Primul Goetheanum era

acoperit de douã cupole – sintezãsupremã între materie ºi spirit. Segãseau aici elemente alearhitecturii clasice: postamente,coloane, capiteluri, antablamente.Formele se supuneau uneimetamorfoze organice, fãcînd dinGoetheanum un templu al vieþii, alviului. În construirea lui, RudolfSteiner foloseºte mai multe tipuride lemn, de diferite texturi, dediferite parfumuri. Arhitecturaorganicã se inspirã din principiilecare stau la baza viului ºi nu dinimitarea formelor vii, dorind sã seadapteze omului „ca fiinþã vie aflatãîn evoluþie“. Clãdirile concepute dereprezentanþii acestei arhitecturi –Frank Lloyd Wright, Henri van deVelde, Antonio Gaudi, Le Corbusier,Erich Mendelshon, Hundertwasseretc. – nu sînt doar expresia „uneiculturi ºi a unei societãþi, ci eleexercitã o influenþã asupra vieþii[atît] interioare [cît] ºi exterioare aindivizilor“. Steiner vine în con-tinuarea principiului „form folowsfunction“, conform cãruia între oconstrucþie ºi cadrul naturalprecum ºi între pãrþile constitutiveale clãdirii e nevoie sã existe olegãturã intimã (aproape) oidentificare. El completeazã acestprincipiu cu ideea de metamorfozã,preluatã de la Goethe, în care întresine ºi „evoluþia formelor deter-minate de timp“ existã un raportinterior .

P ia t ra de teme l i e aGoetheanum-ului – douã do-decaedre de cupru sudate,corespunzînd celor douã cupole,care vor acoperi sala ºi scena - s-a pus la 20 septembrie 1913.Macheta construcþiei, efectuatã deRudolf Steiner în plastilinã ºi cearã,era un model pentru maniera de aconstrui organic, dar, în acelaºitimp, ºi plastic. Pretutindeni înforma edificiului curba întîlneºtedreapta, iar staticul se fluidizeazã.Este „esenþa spiritualã“ a acesteiconstrucþii. Pentru niºa din fundulsãlii mici, Rudolf Steiner a proiectato statuie din lemn, înaltã de nouãmetri ºi jumãtate. Arhitectura ºisculptura se întrepãtrund.

Dar nu numai arhitectura ºisculptura au fost puse laolaltã, ciºi pictura a venit sã se integreze

Goetheanum, Term Applied on RudolfSteiner’s TheoriesEugenia Sarvari

Goetheanum-ul –expresie aplicata a teoriilorlui Rudolf Steiner

)) )))

51

pe deplin construcþiei, motivelepictate pe cupole sînt conceputeca „mari curente de culori fluide,venind în întîmpinarea miºcãrilorplastice ale arhitravelor“. Luminaexterioarã întregea atmosfera,pãtrunzînd prin vitraliile colorate.

Impulsul adus de Art Nouveau– opera de artã totalã – îºi gãseºteaici împlinirea, Goetheanum-ul fiind„prima realizare a unei ideiarhitecturale unitare, care a fãcutapel la toate artele“. Construcþia dinlemn pe un soclu din beton apermis modelarea plasticã aexteriorului, dînd pereþilor, „a cãrorfaþã interioarã era formatã dinforme introvertite, un caracter deansamblu mobil“, precum ºi oanumitã transparenþã. „Pereþiieterici“ permiteau sesizarea înexterior a activitãþii forþelor organiceinterioare, aceastã concepþiecorespunzînd unei nevoi interioarea omului modern. Întrepãtrundereacelor douã cupole care acopereauedificiul aratã în ce fel se întîlneºtelumea simþurilor cu lumea spiritului.Scaunul oratorului era aºezat, dealtfel (ºi acolo se aflã ºi azi, înclãdirea celui de-al doileaGoetheanum), la punctul deintersecþie al celor douã cupole. Înacest fel cuvîntul pãtrundea înconºtienþa participanþilor, ca primpas spre experienþa imaginativ-spiritualã, continuat cu ceea ce seîntîmpla pe scena acoperitã decupola micã. Sala mare eraînconjuratã de patrusprezececoloane aºezate în semicerc, pedouã rînduri de cîte ºapte,accentuînd ideea de miºcare ºirepaus. Soclurile ºi capitelurileerau modelate dupã ideeametamorfozei. Spaþiile dintrecoloane deveneau astfel „formemiºcãtoare ale vieþii“. Ceea ceSteiner dorea sã exprime înaceastã succesiune a motivelorcoloanelor era raportul existentîntre diferite culturi. Citireasimbolurilor de pe coloane ºiarhitrave ºi interiorizarea limbajuluilor, aveau menirea de a conduceprivitorul spre descoperireaimpulsurilor spirituale careguverneazã naþiunile. Coloanele ºiarhitravele erau sculptate dintr-unlemn de esenþe diferite (fag, frasin,cireº, stejar, ulm, arþar, mes-teacãn), fiecare tip corespunzînd

unei anumite trãsãturi a poporuluipe care îl întrupeazã. Dacã seintra în clãdire prin partea de vest,sentimentul era acela al pãtrunderiiîn „chiar sînul umanitãþii“, în urmaobservãrii motivelor capitelurilor,care exprimau forþele comunitãþilorspirituale. Raportul între diferitelecurente culturale apãrea în moti-vul „miºcãtor“ al arhitravelor.Goetheanum-ul apeleazã lasufletul uman, iar modul deadresare este acela al limbajuluiexperienþelor trãite.

Cupola pictatã a Goetheanum-ului ilustra mai multe motive: ofrescã povestea despre epocaproto-hindusã, un alt motiv arãtacum Zoroastru a pãtruns încivilizaþia proto-persanã, un altularãta în ce fel a apãrut civilizaþiaegipto-caldeeanã. O altã frescã îlrevela pe omul grec în epocasufletului raþiunii ºi a sentimentului,descria plastic confruntarea lui cusfinxul ºi soluþionarea problemei,prin coborîrea în sine. Modul încare puterile divine intervin în de-venirea umanitãþii era figurat princele patru direcþii ale zodiacului, încare se exprimau impulsurileepocii atlanteene ºi lemuriene. Înpartea de sud a cupolei apãreailustratã Atlantida, în nord Lemuria,în est era interpretatã epocaactualã, iar în vest devenireacivilizaþiilor sub influenþa impul-surilor venite din profunzimilecosmice. Pictura de pe cupole nuera o imitare a naturii, ci o imitare alumii spirituale, a ceea ce i s-arevelat autorului schiþelor.

Scena era înconjuratã dedouãsprezece coloane, dispusesimetric (ºase ºi ºase), al cãrormotiv era inspirat din zodiac. Eleformau o niºã ºi reprezentaupuncte de sprijin pentru cupolamicã. Christos ºi calea omului,avînd chipul lui Faust, constituiaumotivele cu care era decoratplafonul cupolei mici. Soclurilecoloanelor imaginau niºte tronuri,fotolii gigantice, dînd impresia cãsala putea fi folositã ºi pentrureuniuni de o facturã mai aparte.La intersecþia celor douã cercuriale cupolelor, în faþa cortinei ceînchidea scena, se afla un pupitrude orator a cãrui formã amintea deun laringe. A dispãrut la incendiu,dar a fost refãcut pentru cel de-al

doilea Goetheanum. Niºa crea-tã în spatele scenei era desti-natã sculpturii din lemn, înaltãde nouã metri ºi jumãtate aReprezentantului omenir i i .Vitraliile monocrome au fostexecutate dupã desenele luiSteiner. S-a utilizat tehnica clar-obscurului, dupã un principiudescoperit de Steiner ºi realizatde Assia Tourguenieff. Pe scurt,Goetheanum-ul era, în sine, unmonumental spectacol împietrit alformelor spirituale.

Al doilea Goetheanum –uriaº Ritual materializat

În noaptea de Revelion din-tre anul 1922 spre 1923, primulGoetheanum a ars într-unincendiu, din el rãmînînd doarsoclul din beton. La 1 ianuarie1924 Rudolf Steiner dã primeleindicaþii în ceea ce priveºte re-construcþia clãdirii. De aceastãdatã, construcþia va fi asemã-nãtoare unui pentagon, formele cucolþuri înlocuind rotunjimilecaracteristice edificiului cu cupole.Locul cupolelor a fost luat de unacoperiº în planuri multiple. Pesoclul de beton rãmas în urmaincendiului devastator, RudolfSteiner a gîndit o machetã dintr-unbloc de lemn plat, poligonal. Formaîn cruce a primului Goetheanum afost pãstratã. Dacã la prima clãdirearipile laterale erau o prelungire azonei în care se intersectau celedouã cupole, la noua versiuneacestea apar ca un al treileaelement complet separat, „otripartiþie distinctã a înlocuitdualitatea“. Miºcarea exprimatãprin metamorfoza formelor dininteriorul primului Goetheanum seregãseºte acum la exterior, cu odirecþie schimbatã, de la est lavest. Spre deosebire de primulGoetheanum, al doilea esteprevãzut pe lîngã scenã ºi salã ºicu alte spaþii de lucru în care îºidesfãºoarã activitatea secþiileUniversitãþii Libere de ªtiinþeSpirituale. La etajul superior se aflãscena ºi sala mare, la celintermediar sãlile dedicate studiuluiºtiinþific ºi artistic. La parterul clãdiriise aflã încã trei sãli: sala pietreifundamentale, sala terasei ºi salaenglezã.

Sala Mare are o formã tra-

5 2

pezoidale cu deschiderea sprescenã. „Sentimentul odihnitor pecare spectatorul îl încearcã îipermitea «desfãºurarea», com-pensînd concentrarea lui pecentrul scenei“, în acest fel con-centrarea atenþiei nu mai esteceva impus, ci vine dintr-olibertate a voinþei, sentimentul li-bertãþii dat de dubla cupolã aprimului Goetheanum fiind pre-zent ºi aici. Sala Mare a fostterminatã abia în 1957. Scãrile deacces spre Sala Mare, din holulspaþios (concepþia lor îi aparþinearhitectului Carl Kemper, care agîndit ºi forma definitivã a faþadeidin partea vesticã), au suprafaþabalustradelor, pereþii ºi tranziþia lorspre plafon modelate conformprincipiilor „peretelui viu“. Intrareaprincipalã în clãdire se aflã înpartea de vest. Clãdirea esteînconjuratã de o terasã aflatã lanivelul Sãlii Mari. Trecerea de lasalã la scenã se fãcea în primulGoetheanum prin tavane pictate,socluri, capiteluri ºi arhitravesculptate. În noul Goetheanum atrebuit sã se renunþe la aceastãmetodã de a lega cele douã spaþii,formele plastic-picturale fiindînlocuite aici de forme spaþiale. În1995 Sala Mare a fost restauratã,adãugîndu-i-se ºapte coloane,ºapte socluri ºi ºapte capiteluriacoperite cu o arhitravã. S-arealizat astfel, din nou, o sintezãîntre arhitecturã, sculpturã ºipicturã. Sintezã regãsitã, îneuritmie, între miºcare, ritmulmuzical ºi sunetul cuvîntului

„întrupat“. Coloanele au fost adu-se în faþã, iar materialele folositeau respectat regulile acusticii.S-a ajuns ºi la pictarea plafonului.În Sala Mare, trei elemente redauideea evoluþiei: forma capitelurilorºi a arhitravelor (ieºite din pereþi)redau imaginea evoluþiei cosmice,fresca de pe plafon redã evoluþiaumanitãþii prin creaþie, iar vitraliilesculptate descriu drumul indivi-dului spre cunoaºterea spiritualã.Lumina pãtrunde în salã prin optvitralii înalte ºi strîmte de culoridiferite, aºezate de o parte ºi dealta a sãlii. Tema vitraliilor ara-tã drumul spre cunoaºtere al indi-vidualitãþii umane. De pildã,vitraliul roºu, aºezat deasupraintrãrii principale reprezintãînceputul acestui drum, cînd omulse confruntã cu forþele propriuluisuflet – teama, ura, îndoiala, de-ºertãciunea –, care, odatã depã-ºite, îl ajutã sã priveascã spreînãlþimile spiritului. Legãturaomului cu cosmosul este repre-zentatã prin cele douã figuri alezodiacului, Leul ºi Taurul, aceastanefiind posibilã fãrã curaj interior– figurat prin Arhanghelul Mihail înluptã cu balaurul. Vitraliile verziimagineazã noi confruntãri aleomului cu rãul – în partea de norda clãdirii se gã-seºte ºarpeleispititor, inteligenþa rece cu ochiilarg deschiºi, în timp ce pe vitraliulverde din partea su-dicã se poatedistinge figura unui înger care-idãruieºte omului cu-noaºtere ºiautonomie, dar care-l îndepãrtea-zã de lumea spiritualã. Sînt Lucifer

ºi Ahriman, Satana ºi Diavolul.Dintre vitraliile albastre, cel dela sud aratã forþele zodiaculuicare acþioneazã asupra formãriicorpului fizic al omului, iar cel dinnord, legãtura ce existã întresistemul senzorial al omului ºicosmos. Prin intermediul vitraliilorviolet se ilustreazã faptul cã Euleste componenta indestructibilã ºinemuritoare a omului, el încarnîn-du-se succesiv, corpul fizic nefiinddecît un „veºmînt“ schimbãtor. Vi-traliul de la sud relevã omul întremoarte ºi o nouã naºtere, iar celde la nord, drumul pe care fiinþaspiritualã îl parcurge dupã moarte.Vitraliile roz ilustreazã, cel dela sud, situarea omului dincolo detimpul ºi spaþiul terestru, dimen-siuni care nu-i sînt accesibiledecît printr-o meditaþie profundã,cîºtigatã dupã îndelungi exerciþii;cel de la nord reprezintã expe-rienþa christicã prin care trece(sau nu) fiecare individualitateumanã.

Aceste descrieri minuþioase ºidetaliate au fost necesare întru-cât, din nou, conform viziunii luiSteiner, Goetheanum-ul repre-zintã în sine un uriaº Ritual mate-rializat în forme arhitecturale ºiscenografice. El este un Mistercare se reprezintã pe sine, con-cretizînd scenariul cosmic, uman-divin. E firesc, deci, ca acestspaþiu sã fie consacrat, în primulrînd, unui teatru al formelor spiri-tuale, un teatru sacru, creat chiarde cel care a conceput ºi locul dedesfãºurare.

poezia – ºi dã exemplul lui AdrianPopescu comentînd poezia luiDinu Flãmând. Înseºi „învãluirile“poeþilor se comprimã în poemeale persoanei: Petre Stoica,„bãrbatul frumos, cu barbã rebelãºi pãlãrii pitoreºti, mã impresionaºi atrãgea prin aerul firesc, denobleþe interioarã, pe care-lrãspîndea, cu ferealã, neplã-cîndu-i sã fie vizibil, dar nici sãlase umbrã pe cei din preajmã“,Adam Puslojiè – „este cevatragic, ºi cu siguranþã o puteremisterioasã în poezia lui AdamPuslojiè, de-a exista în literatura

românã într-un alt spaþiu cultural,compensîndu-ºi prin limbã«deteritorializarea printr-o reteri-torializare în sens»“.

Din lectura atentã a cãrþilor depoezie îºi trag resursele inspiraþieiºi textele autonome de fixare a unortipologii literare: situaþia cãrþilor laEminescu ºi Borges, proza luiA.E.Baconsky („Biserica neagrã seînscrie astfel pe linia celor maitulburãtoare romane-parabolã aleliteraturii noastre“), a lui ªtefanAug.Doinaº („se întîmplã ºi în acestcaz ceea ce s-a întîmplat întot-deauna cu scriitorii percepuþi plenarca poeþi (Macedonski, Arghezi,

Voiculescu, Baconsky), ale cãrorrealizãri în pro-zã au fost «îngropate»într-un plan secund creator“), ajun-gînd la concluzia cã „existã o poeti-citate a prozelor scrise /.../ ca o pro-prietate magmaticã a unei naturi«sofianice»“.

Felul în care George Vulturescuse exprimã despre Doinaº, lasfîrºitul cãrþii lui, se potriveºte îngeneral felului lui de a scrie desprealþii, de pe Frontiera Poesis: elprovoacã ºi în acelaºi timpcorecteazã, ca un Erratum, celeafirmate de alþii, în domeniul atît deîngrijit, pe cît de alunecos, alpoeziei.

(urmare din pag.49)

53

Piesa Drumul spre Indii a verilorOvidiu ºi Alexandru Pecican, mon-tatã recent pe scena studioului„Euphorion” al Teatrului Naþional dinCluj, a fost scrisã în prima jumãtatea „întunecatului deceniu literarnouã” (cum l-a numit regretatulcritic Radu G. Þeposu), probabilsub influenþa „ºcolii ludice”exhinoxiste, la care autorii au fostexpuºi în acea vreme. Coagulatãîn jurul revistei „Echinox” aFilologiei clujene ºi a trupeistudenþeºti de teatru „Arsamatoria”, aceastã „ºcoalã” sedistingea prin predilecþia pentrudivertismentul livresc, pentrupamfletul voalat, pentru ironie ºiparodie. Vârful sãu de lance a fostIoan Groºan, iar printre„precursori” îl putem numi pedistinsul comparatist ºi istoricliterar clujean D. Popovici (tatãlIoanei Em. Petrescu), autorul unorcomedii filozofice multã vremerãmase în manuscris ºi scoase laluminã abia la sfârºitul anilor ’70,începutul anilor ’80, când audevenit rapid niºte „hit”-uri printreechinoxiºti (una dintre ele,Bucãtarul de la Salamandra, a ºifost înscenatã de cãtre membriitrupei „Ars amatoria”, sub direcþialui Ion Vartic). Modelul la care secere însã imediat raportatã piesalui Ovidiu ºi Alexandru Pecican –trecut, desigur, prin filtrul etosuluiincisiv, jucãuº-reflexiv, invocat maidevreme – îl constituie Marat/Sade-ul lui Peter Weiss (1963) ºi/sau Fundaþia (1974) lui AntonioBuero Vallejo (reprezentatã laTNB, în regia lui Horea Popescu,sub titlul Generoasa fundaþie, în1978). În aceeaºi descendenþã îimai putem situa pe Romulus Guga,cu Evul Mediu întâmplãtor (1980),sau, mai recent, pe Matei Viºniec,

cu a sa foarte prizatã la noi Istoriea comunismului povestitã pentrubolnavii mintal (2001), ºi pe IosifNaghiu, cu Spitalul special (2002).

Astfel, precum la celebrii lorînaintaºi, în piesa lui Ovidiu ºiAlexandru Pecican, din fuziuneamotivelor lumii ca teatru ºi lumiipe dos se naºte AZILUL DENEBUNI, topos cu multiple valenþesimbolice, spaþiu concret ºimetaforic în care istoria – în speþã,istoria românilor – poate fi reluatã,anticipatã, reimaginatã ºi exa-minatã critic, împreunã cu repre-zentãrile noastre despre ea.Drumul spre Indii mizeazã, aºadar,pe o formulã atemporalã, care, înmomentele cele mai vii ale montãriisemnate de regizorul VadasLászló, se pliazã totuºi perfectpeste realitãþile zilei. Desprece este, mai precis, vorba? Într-unspital de bolnavi psihic, subîndrumarea psihiatrului, câþivapacienþi pun în scenã un spectacoldespre frãmântãrile proaspãtuluiînscãunat voievod, numit, la mo-dul generic, Vodã, ºi ale suitei salede boieri, dintr-un incert Ev Mediumoldo-valah. Constatând cã vis-tieria e goalã ºi cã tot ceea ce erade furat a fost furat de cãtrepredecesori ºi de cãtre dregãtoriicorupþi, Vodã plãnuieºte sã-ºiscoatã þara – ºi mai ales domnia –din impas, punându-ºi supuºii sãia drumul Indiilor, dupã mirodenii,aflate la mare preþ în Occident.Dar, pentru cã drumurile pe uscatsunt inaccesibile, flota þãrii s-aevaporat ca prin minune (!), iar dinpãdurile tãiate nu mai e rost deconstruit corãbii, lui Vodã ºiboierilor nu le mai rãmâne decât sãse îmbarce într-o corabieimaginarã – va sã zicã sã evadezeîn ficþiune. Structura de teatru în

teatru a piesei se dizolvã în acestfinal nu neapãrat surpinzãtor,ficþiunea înglobând azilul cu tot culocatari – pacienþii actori-amatori –ºi înghiþindu-l inclusiv pe cel cares-ar fi vrut rezoneurul piesei,personajul Doctorului, dimpreunãcu propunerile ºi ipotezele sale deistorie contrafactualã.

Din pãcate, multe dintre su-gestiile ºi direcþiile interesante alepiesei (meditaþia despre istorie saudirecþia metaistoricã, studiul dementalitate româneascã saudirecþia psihologistã, altfel spusdirecþia etno-psiho-istoristã, ºidirecþia polemicã, ºarja la adresatarelor societãþii româneºti de ieriºi de azi) nu sunt exploatate decei doi dramaturgi pânã la capãt,probabil tocmai din cauza disper-sãrii energiilor creatoare în preamulte sensuri, ceea ce a fãcut caºi montarea clujenilor sã alunecepe suprafeþe ºi sã nu depãºeascãzona divertismentului vioi,inteligent – chiar savuros pealocuri, mai ales la nivel de limbaj,dar atât. Ratatã, în primul rând, mis-a pãrut tratarea personajuluiDoctorul, interpretat de AndreiBrãdean, pe care doar caietul-program, nu ºi spectacolul propriu-zis, mi l-a deconspirat ca fiinddistribuit în dublu-rol, el jucând ºipersonajul Istoricului. Vina îi apar-þine în prea micã mãsurã actorului,prea tânãr ºi neexperimentatpentru a putea umple cu subtilãautoritate rolul în care a fostdistribuit, ºi în mult mai maremãsurã scriiturii, care, deºi înintenþie îl aºazã într-o posturãprivilegiatã, de mare încãrcãturãconceptualã, în realitate îi rezervãîn piesã un rol strict funcþional:Doctorul/Istoricul e un simpluartificiu tehnic, un pretext pentruînscenarea de tip pirandellian.Expresiile „nevrozei balcanice”(descrisã ca „prelucrarea defec-tuoasã a conflictelor narcisice”,în formularea psihanalistului VasileDem. Zamfirescu), pe care oexhibã ºi denunþã autorii prinintermediul personajelor piesei,rãmân, în general, ancorate înzona infantilismului ºi a repre-zentãrilor facile, de ticuri nervoase(motorii ºi verbale) ºi simptome deretard mental. În acest sens,viziunea regizoralã ºi contribuþiile

Drumul spre Indii

Road to the Indies, or the History ofRomanianism Narrated for the Mentally IllAnca Haþiegan

TEA

TRU

sau Istoria românismuluipovestita pentru bolnavii mintal

54

actorilor (Ileana Negru în rolulVornicului Hâncul, Elena Ivanca înrolul Comisului Iacob, PatriciaBrad în rolul Vistiernicului Iordache)mi s-au pãrut deficitare în raportcu sugestiile piesei, sãrãcind-o(ceva mai convingãtor e jocul frustal lui Leonard Viziteu, în rolul Mi-tropolitului). Atunci când disecþiamentalului individual ºi colectivtinde sã plonjeze în straturilepsihologiei abisale, ca în unelescene care îl au drept protagonistpe Vodã, în interpre-tarea luiEmanuel Petran, ceva nu seleagã, gravitatea sunã nefi-resc în contextul dat, respectivconstruit de regizor pe scenã:secvenþele acestea par un corpstrãin, sunt transplantate parcãdintr-o altã piesã – nu cadreazã cu„nous sommes ici aux portes de

l’Orient, où tout est pris à lalégère…”. Oricum, trauma nar-cisicã identificatã de protagonist,cu posibilele ei efecte colateraleletale, nu schimbã natura soluþieiadoptate de actorii ºi pacienþiiistoriei mioritice: evazionismul.

Aceleaºi lucruri se pot spunedespre montajul realizat de regizorºi proiectat pe ecranul din fundal(decorul, altfel, fiind minimal –câteva costume de epocã, bãrbifalse, o cruce, o masã, un tronetc.) : imaginile cu uciderea calului,care îl umplu de remuºcãri peVodã, vin din cu totul alt registrudecât cele care deconstruiesc,ironic ºi polemic, stereotipurile deautoreprezentare a românitãþii(trecutul glorios, natura para-disiacã), amalgamând secvenþedin epopeile naþional-ceauºiste,

marca Sergiu Nicolaescu (sfatulboierilor, de pildã), cu o scenã deasalt al rãzboinicilor din armataotomanã, preluatã probabil de la oteleviziune turcã (în colþul ecranuluiregizorul lasã la vedere siglaprogramelor înregistrate, denun-þând convenþia), ºi cu niºte cadrede documentar à la NationalGeographic sau Animal Planet,întru preamãrirea florei ºi fauneipatriei, în care, printre urºi ºi caprenegre, se nimereºte sã traversezeecranul ºi o broascã þestoasã...Problema nu e alternanþa regis-trelor, în sine, ci, aºa cum susþineamanterior, neasumarea lor pânã laconsecinþele finale. Incongruenþaunor elemente ºi lipsa de con-sistenþã a spectacolului de aici vine,în ciuda faptului cã autorii sãi nu aufost defel ocoliþi de idee.

TEA

TRU

55

N-am nimic împotrivadramatizãrilor, mai ales când au labazã romane celebre. Trebuie sã-ºi asume ºi teatrul câte ceva dinepica magna a literaturii sau sãtragã foloase din strãlucireanarativã intratã în patrimoniuluniversal. Naþionalul clujean a bifatun succes de public în stagiunea2010 – 2011 prin transpunerea pescenã a poveºtii de dragoste dintreCatherine ºi Heathcliff din Larãscruce de vânturi. Cine n-aretimpul necesar sã parcurgã peîndelete problematica ºi conflicteledin romanul scris de Emily Brontëse poate pune la punct rapid cusubiectul vizionând spectacolul cupricina aºa cum ar citi sinopsisulunui film. Desigur, produsul teatralînseamnã mult mai mult, dartrecând peste sofisticata con-strucþie regizoralã, spectatorulpoate reþine schematismulconflictual ºi poate reconstituiatmosfera cãrþii.

La fel se întâmplã cudramatizarea dupã Idiotul deDostoievski oferitã la începutulacestei stagiuni de TeatrulNaþional Cluj-Napoca sub re-gia danezei Anna Stigsgaard.Textul a fost elaborat de AnnaStigsgaard în colaborare cuªtefana Pop-Curºeu. Intrigadestul de complicatã a textuluidostoievskian, inteligent piep-tãnatã, redusã la esenþe, se reþinecu uºurinþã. Atmosfera prepon-derent ceþoasã a romanului e însãmai puþin prezentã. Se poate spunecã asta nici nu conteazã prea multpânã la urmã. Textul dramaturgice de multã vreme doar un pretext.Se vede asta ºi la Hamlet-ulprescurtat al lui Roberto Bacci, acãrui premierã a avut loc cu osãptãmânã înainte, tot la Naþionalulclujean. Spectacole adaptategustului marelui public, tot maidependent de factorul timp. Cã einvitat câte un regizor strãin sã

TEA

TRUSchematism redus la

esente,Schematism Reduced to Its EssenceAdrian Þion

monteze la Cluj o tramã ruseascãnici nu e aºa rãu. Dar în cazulspectacolului despre carevorbesc, mã întreb de ce acestanu putea sã fie rus. Poate aduceacu el mai multã simþire slavã decâtAnna Stigsgaard, desigur,profesionistã cu un palmaresnotabil, interesatã parcã maimult de descâlcirea intrigii, de-cât de re-crearea atmosfereidostoievskiene. Cele câtevacântece tradiþionale ruseºti,sfâºietor de frumoase în sine(sonorizare Vasile Crãciun, voceRomina Merei) ºi trei acordeoaneîn acþiune n-au putut supliniîncãrcãtura ambientalã necesarã.Spectacolul a rãmas schematic,dar corect în conturarea perso-najelor arhetipale, încorsetat însimboluri scenice sugestive, maipuþin legate, ce-i drept, deproblematica romanului ºi despecificitãþile spaþiului culturalevocat. Apãsarea resimþitã pescenã þine în frâu eliberareacatharsisului. Când spun asta, mãgândesc la faptul cã rezolvãrilegãsite pentru montare puteau fi ºipentru o altã piesã, fãrã parfumrusesc.

Anna Stigsgaard decupeazãdin filele romanului câtevasecvenþe din societatea peters-burghezã, coruptã ºi depravatã,prag necesar pregãtirii cadrului încare va pãºi Prinþul Mâºkin. De lanevinovatul joc de societate cuscaunele se ajunge la negociereaNastasiei Filippovna, inclusã înaceastã cloacã a spoielilor ºiaparenþelor amãgitoare. Bãrbaþiicare roiesc în jurul ei îºi disputãpe faþã farmecele Nastasiei, astfelcã vulnerabilitatea ei sporeºte ºialegerea o proiecteazã pe un tãrâmal instabilitãþilor emoþionale,concretizat vizual prin platformamiºcãtoare, rotativã, transformatãîn vertij al vieþii, „pãmânt ce fugede sub picioare”, masã festivã de

nuntã, moriºcã a destinului. Înacest vârtej ambiguu sunt prinºiadoratorii Nastasiei, dintre careRogojin e cel devorat de patimacea mai adâncã. Mâºkin este celcare se interpune din naivitate cuiubirea lui creºtinã, seninã,debordând de bunãtate ºi altruism.Fragilul echilibru se destramã ºi,lovit în orgoliul sãu nemãsurat,Rogojin o ucide, dar gestul sãueste premeditat vizual prin câte uncuþit înfipt în scândura scenei decãtre apropiaþii Nastasiei, întrucât,ni se sugereazã, la aceastã crimãa contribuit moral tot anturajul,întreaga societate care a asistatpasiv la disperarea ei sauimplicându-se greºit a împins-o înbraþele lui Rogojin ºi a morþii. Semai pot lega firave ºi puþine fireepice, precum idila lui Mâºkin cuAglaia ºi prietenia nefireascã,purificatoare, dintre Mâºkin ºiRogojin, dar acestea nu fac decâtsã sporeascã interesul pentruepisodul focalizat pe negociereaNastasiei Filippovna.

Misterul romanului e pulverizatîn schematismul intrigii þinut maimult sub lumina unui realismconvenþional, deviat cu efecteevidente, imediate în simbolisticãvizualã. În afarã de amintitaplatformã rotativã, ondulativã,multifuncþionalã, dupã cum s-aînþeles, cred, scenograful AdrianDamian aduce pe scenã argintatesiluete de copaci în sclipirea divinãa lunii pentru a supradimensionareplica emblematicã a lui Mâºkinconform cãreia „frumuseþea vasalva lumea”. De fapt, atâta fru-museþe spiritualizatã sãlãºluieºteîn acest Prinþ capabil de asemeneacuvinte, ºters ºi fragil, fad ºibatjocorit, recent întors din boalãºi dintr-o altã lume, încât, dacã aiface abstracþie de cei din jur,personaje de pe scenã sauspectatori vecini de scaun, îþi vinesã te întrebi: de ce e consideratidiot, de vreme ce simpatizezi cuel de la începutul ºi pânã la sfârºitulspectacolului sau chiar simþi ca el?Nu vei fi fiind ºi tu puþin bolnav înlumea asta, devenitã subit preaconcretã?

Cristian Rigman mi se pare unMâºkin ºters ºi fragil, gata sã cadãde pe picioare, abulic numai câttrebuie, fad, insignifiant ºi batjocorit,

56

subþiat în talie, blând în rostire ºihristic în povãþuire, adicã aºa cumtrebuie sã fie prinþul palid, vãzut cao altã ipostaziere a cavaleruluitristei figuri, cãruia i s-a atârnat depulpana mantalei tinicheaua cuinscripþia idiot. Strãdaniile lui de aadãuga o dulceaþã subliniatnostalgicã vorbelor (dupã în-toarcerea din strãinãtate) suntevidente ºi de bun augur. PentruRamona Dumitrean mi se pareevident cã Nastasia Filippovna nuva însemna un rol memorabil nicipentru ea, nici pentru spectatorulclujean, deºi prestaþie ei esteremarcabilã. Ieºirile, capriciilefemeii caline pe care oîntruchipeazã sunt þinute subaceeaºi tensionatã apãsaredespre care vorbeam la început ºide care actriþa nu se poate eliberaîn întregime. Cu alte cuvinte

Nastasia nu reuºeºte sã fie nicifatalistã cât trebuie, nici pe de-a-ntregul fatalã. Nefericit distribuit mise pare Ionuþ Caras în rolul luiParfion Rogojin. Acest minunatactor clujean nu reuºeºte sã intrepe aceeaºi lungime de undã cutrãirile excesiv pasionale alepersonajului decât la nivelulambiþiei acestuia ºi în scenaînfãptuirii omorului, când devineconvingãtor în exprimarea delirului.Poate ºi textul încredinþat a fostnedrept cu el. Mai potrivit era, catemperament artistic mai ales,Cãtãlin Herlo. Miriam Cuibus(Generãleasa Epancina), AncaHanu (Aglaia) ºi Romina Merei(Adelaida) coloreazã cu partituripitoreºti ansamblul dezbaterilorconflictuale, aducând pe scenãvagi frânturi diferenþiate defeminitate slavã. Într-un con de

umbrã apare dragostea din vanitatea lui Ganea, personaj interpretat deMatei Rotaru. Petre Bãcioiu în Toþkipare blazat, împãcat cu soarta,sustras preventiv din simbolisticaplatformei rotative, deoarecepentru bãrbatul întruchipat viaþa numai e la fel de incitantã ca înaintede a o cunoaºte pe NastasiaFilippovna ºi firul pasional se rupebrusc.

Spectacolul reuºeºte sãevidenþieze mai ales dragosteapãtimaºã, directã a lui Rogojin,intersectatã aleatoriu, dardefinitiv ºi tragic, cu iubireacreºtineascã a Prinþului. Struc-tura montãrii rãmâne una sche-maticã, dar mi se pare cã estevorba despre un schematismfuncþional, ademenitor, o posibilãlecturã pânã la urmã din creaþiadostoievskianã.

TEA

TRU

57

MU

ZIC

Ã

Ultima ediþie a festivaluluiToamna muzicalã clujeanã s-aremarcat printr-un program variatºi atrãgãtor pentru toatecategoriile de public. De la barocla contemporan ºi de la cameralla vocal-simfonic, am putut audiacu plãcere deosebitã Damna-þiunea lui Faust de Berlioz subbagheta maestrului CristianMandeal, cvintetul de Franck îninterpretarea formidabilã aCvartetului Transilvan ºi apianistului Daniel Goiþi, suitelepentru violoncel solo de Bach,abordate cu multã inteligenþã ºinaturaleþe de violoncelistulRãzvan Suma, sau câteva creaþiiale maestrului Cornel Þãranu îninterpretarea Trio Alto.

Trebuie totuºi sã stãruimasupra serii de 12 octombrie,care s-a dovedit cu totul deo-sebitã prin prezenþa pe scenaCasei Universitarilor a violo-nistului francez David Grimal.Numele domniei sale este preabine cunoscut muzicienilor, însãpentru cei mai puþin iniþiaþi trebuiesã menþionãm cã este vorbadespre unul dintre cei mai marivioloniºti ai momentului, un artistcomplex a cãrui carierã solisticãse desfãºoarã în marile sãli deconcerte ale lumii.

La vederea afiºului, unmuzician de elitã, cu ironiacondescendentã caracteristicã,s-ar fi putut simþi tentat sãexclame: „O searã de ºlagãre”!Într-adevãr, era vorba despreUvertura Egmont de Ludwig vanBeethoven, Concertul pentruvioarã ºi orchestrã în Re majorde Johannes Brahms ºi Simfoniaa V-a – Simfonia destinului deBeethoven. Ar putea începe aicio cugetare nesfârºitã asupradestinului capodoperelor de acestgen. Impactul asupra publiculuieste fabulos, pânã ºi în zilelenoastre, când sensibilitateareceptorului este tocitã ºioarecum extenuatã. Cu toate

acestea, ele ajung adesea sã fieevitate, în mod paradoxal, fiindcãsunt „prea cântate” (excesizvorât probabil ºi din dorinþainstituþiilor de a educa un publicmult prea amorþit, care nureacþioneazã pozitiv decât în faþafamiliarului). O serie de reacþii înlanþ, un cerc vicios. În orice caz,de apreciat faptul cã sala a fostarhiplinã, ceea ce la Cluj nu s-aîntâmplat de multã vreme.

Dirijorul Mihail Agafiþa acondus orchestra în maniera cucare ne-a obiºnuit deja, obþinândun discurs clar, bine structurat ºiconvingãtor. Am remarcat, înintroducerea uverturii Egmont,frazele deosebit de bine condusede oboi, clarinet ºi fagot. Uneorireacþia orchestrei la gesticadirijoralã a fost mai lentã,respiraþia nu a fost destul delungã, frazarea devenind staticã,însã contrastul dintre cele douãteme a fost foarte bine surprinsºi redat.

Interpretarea lui David Grimala concertului de Brahms a fostuna extrem de elegantã.Gândirea formalã profundã ºiunitatea concepþiei au fostsusþinute de o exprimarenaturalã, sincerã ºi expresivã,fãrã exagerãri ale afectului.Revenirea temei dupã cadenþã,în prima parte, a fost un momentde realã transcendenþã, care înmod sigur s-a întipãrit în sufletelemultora. Pentru violoniºtiiprezenþi în salã, concertul a fostºi o lecþie de tehnicã instru-mentalã formidabilã: lejeritate,precizie extremã a arcuºului, uncontrol absolut care fãcea vioarasã parã o extensie a corpului.Poate pe alocuri am fi aºteptat oabordare mai teutonicã a acestuiBrahms, în locul rafinamentuluiatât de caracteristic ºcoliifranceze, însã acestea sunt dejaaprecieri subiective.

Bisul oferit de Grimal a fosttotodatã o surprizã ºi o revelaþie:

Ciaccona de J. S. Bach. Totalneaºteptat, un bis de 15 minutecare a tãiat respiraþia unei sãliîntregi. O interpretare nouã,proaspãtã, plinã de surprize,bazate însã pe decizii lucide, nupe capricii superficiale. În cadrultemei, tempoul a fost mai maredecât cel cu care ne-am obiºnuit,frazãrile au avut pe alocuriagogica mai liberã, iarºaisprezecimile au fost scurtateîn maniera noii viziuni asuprabarocului.

Gândirea armonicã, atât denecesarã într-o lucrare a cãreiformã însãºi se construieºte peo succesiune armonicã ostinato,a putut fi urmãritã de la prima laultima notã, trãdând o viziune detip schenkerian. În plus, oasemenea diferenþiere timbralã avocilor ºi o polifonie atât de binerealizatã ne este mai rar dat sãauzim la vioarã. A fost o Ciacconavie, deosebit de expresivã, careprin intensitatea emoþiei a fãcutsã disparã timpul real, absorbindauditorul într-o altã lume.

Concepþia maestrului Agafiþaasupra Simfoniei a V-a deBeethoven a fost una cât sepoa te de b ine încad ra tãstil istic. Orchestra a fost multmai maleabilã decât în uverturã,sonoritãþile au fost foartecompacte, variaþiile dinamiceclare, articulaþiile precise. O inter-pretare net superioarã faþã deediþiile anterioare desfãºurateîn sinistra Casã de Culturã aStudenþilor, a cãrei acusticãnepotrivitã avea darul de adescuraja ºi cel mai bine inten-þionat muzician. Oare a câta oarãs-a reprezentat aceastã lucrare,de la premiera sa din 22 de-cembrie 1808? Motivul tematicgenial, devenit celulã vitalã, areo forþã interioarã care trece pestesecole.

Beethoven a scris la unmoment dat într-unul din caietelesale de însemnãri: „ Îndrãzneºte!Ceea ce îþi rezervã Dumnezeunu poate fi rãpit de nimeni. Dar îþirezervã doar þie, omule curajos!”Acest curaj s-a regãsit, fãrãîndoialã, în interpretarea luiDavid Grimal ºi în ceea ce poatefi calificat drept un nou începutal Toamnei Muzicale Clujene.

David Grimal, un regal violonistic

Georgiana Fodor

Toamna Muzicala Clujeana

)) ))) )) )))

Musical Autumn in Cluj

58

AR

TE V

IZU

ALE

Originalitatea cu care ne surprinde cu ocaziafiecãreia dintre manifestãrile sale artistice este în cazullui Kancsura I., limitatã doar de cultul sãu pentruperechea Vincent-Theo Van Gogh, mãrturie a uneiiubiri frãþeºti nepereche. Aceastã situaþie o întâlnim ºi

în expoziþia de fotografii pe pânzã pe care artistul adeschis-o recent, la începutul acestei veri – în 10 mai— în galeria Foto-Art Galery din centrul Clujului. Eameritã fãrã îndoialã un cuvânt de laudã care s-omenþioneze.

Acum când condiþiile unei vieþi ce devine, în ritmurileunei existenþe mereu mai iuþi ale modernitãþii târzii(postmodemitãþii), tot mai asprã, îndepãrtându-le ºiopunându-le tot mai mult, uneori în mod artificial,pictorul Kancsura încearcã miºcarea dialecticãopusã, de apropiere aducând un crâmpei sãnãtos desat în mijlocul tumultului vieþii de oraº. Lumea de astãzicu tot ce o caracterizeazã pare sã despartã definitivsatul de oraº fãrã putinþa de a mijloci între ele. Aceastaeste impresia cea mai generalã pe care o inspirã –cel puþin mi-a inspirat-o mie – recenta expoziþie apictorului Kancsura, al cãrei titlu cel mai potrivit arputea suna Nostalgia dupã sat. Cu aceasta artistulfrecventeazã un simbol din patrimoniul mitic cel maivechi al omenirii. Satul fotografiilor lui Kancsura I. nueste obligatoriu satul ardelean, el nu trebuie cunecesitate localizat spaþial, el nu este aºadar satulromânesc, maghiar sau sãsesc din spaþiul ardelean,în ciuda unui specific care rãzbate pe alocuri, ci estesatul etern, arhetipic. Aceasta chiar dacã unele indiciide un crud realism sugereazã semnele unei identitãþiîn timp: este vorba de satul de azi, cu parfumul sãliistovit, atins, oarecum, de duhul destrãmãrii. Este,poate, satul metafizic elogiat de Lucian Blaga îndiscursul sãu de recepþie la Academia românã, sediual copilãriei eterne; echivalente unul cu celãlalt, satulºi copilãria, loc ºi timp paradisiac în existenþatrecãtoare a fiecãruia dintre noi.

Satul fofo-transpunerilor înseamnã natura – reperuliniþial faþã de care ne declarãm starea noastrã de

civilizaþie, fãrã a putea preciza întru-totul dacãachiziþiile acesteia constituie în raport cuacest reperoriginar un prilej de progres sau regres – în omul careîl locuieºte, þãranul. Desigur, se adaugã la acesteadouã ºi universul de lucruri pe care, facându-le cuefortul propriilor sale mâini, omul le-a smuls naturiispre a crea în jur un alt mediu ambiguu, natural dar ºiartificial, pentru a-ºi ameliora condiþiile sale de viaþã.În imagistica þãranului român, aºa cum a observataceasta L. Blaga într-unul din aforismele sale,reprezentarea cea mai rãspânditã a paradisului esteo grãdinã de meri înfloriþi în primãvarã. Cum îl ºtiu peprietenul meu Kancsura I. un cititor asiduu de Blaga,farã îndoialã, cunoaºte acest aforism, sub sugestiacãruia pare sã se fi aºezat. Satul sãu este o invaziefloralã de meri. Ei cresc expansiv pretutindeni; înexterior, în grãdini, dar ºi în interior, în grãdinile dinsufletul omului. Merii înfloriþi s-au instalat chiar însufletul omului, sau poate nu au ieºit de acolo de laînceputul lumii ºi omul îi poartã pretutindeni în sine, însufletul sãu, ca o imagine a puritãþii originare. În contrast

On the edge of an exhibition Kancsura I.Vasile Muscã

Pe marginea unei expozitii Kancsura I.,

59

cu eternitatea ciclic repetatã a naturii, oamenii ºilucrurile, atinºi de dintele nemilos al curgerii timpuluisunt într-o con-tinuã degradare, duhul destrãmãriipluteºte deasupra lor. Faþa brãzdatã de cute adânci,privirea obositã a bãrbaþilor ºi a femeilor satului suntca paginile unei cãrþi în care se pot citi semnele treceriinemiloase a timpului. Aceasta prezintã un dezastruºi pentru lucrurile care contureazã universulînconjurãtor imediat al omului. Este vorba despre niºtelucruri încãrcate de o adâncã ºi gravã valoaresimbolicã precum sita din stomac de viþel a cãreistricãciune femeia încearcã sã o repare cosând-o cuacul. Sau pãlãria de paie a cãrei rotunjime concentricã,

în degradare ºi ea, oferã o expresie a extincþiei a unuiunivers lovit ºi el de descompunere.

Judecate lucrurile dupã numeroasele semne pecare piesele expoziþiei lui Kancsura I. nu le ascundci le pun într-o nemiloasã luminã dramaticã, toate,satul, þãranul, lucrurile par a împãrtãºi acelaºi destincrunt. Ele sunt destinate unei inevitabile dar ºi iminente

dispariþii. Neantul pândeºte undeva ascuns în lucrurileexpuse de Kancsura, el e personajul nevãzut – doar eneantul – dar prezent. ªi totuºi n-am putea afirma cãviziunea artisticã din care ele se inspirã este pesimistã.Poate doar tristã, nostalgicã. Unui admirator al sãu carei-a reproºat cã muzica lui este tristã, Schubert i-arãspuns - Dar cunoaºteþi dumneavoastrã o altã muzicãdecât tristã. Orizontul salvãrii din aceastã situaþie sedeschide larg ca o recompensã: iubirea personificatãiarãºi exemplar de cuplul Vincent ºi Theo Van Gogh ºicredinþa în mântuire.

AR

TE V

IZU

ALE

60

AR

TE V

IZU

ALE

Despre artistã am scris ºi maiînainte, acum 20 de ani, pe candea avea vreo 4-5 ani. Eram uimitpe atunci de un geniu alcopilariei pe care îl poseda pede-a-ntregul: darul de a creaalãturi de fiecare desen al ei(dintre sutele pe care le fãcuse,unele doar figuri abia schiþatesau semne imposibil de descifratpentru mine), viziuni extrem decoerente ºi mici ºi foarte viimitologii.

De atunci, i-am pierdut urma.Între timp, Teodora Gogea aabsolvit liceul “Romulus Ladea”din Cluj-Napoca, apoi Univer-sitatea de Artã ºi Design dinCluj-Napoca, facultatea de

Teodora GogeaPicturã, magna cum laudae.

A avut cateva expoziþii, acâºtigat vreo câteva premii, ºtievreo ºapte limbi strãine...

Cred cã a avut o creºtereinterioarã naturalã, pentru cã areuºit sã evite postura ingratã decelebritate umflatã cu pompaartificial.

Ce suprinde din start înpicturile Teodorei este senzaþiade prospeþime: prospeþime aculorilor, un fel de prospeþimeexoticã a viziunii. Dar mai ales,impresia, rar conferitã dintruînceput ºi cu consistenþa, cãpânzele sunt locuite, cã dincolode ele existã o poveste foartedragã ºi familiarã, dar cã în

Ion Mureºan

acelaºi timp nu ºtim cum sã oexprimãm. Cãutãm în minte,scotocim prin ungherele IstorieiArtei, facem paralele, dar nimicnu pare sã fie cheia potrivitã.Pomi în explozii de culoriabundente, pãpuºi plutitoare,cai zburãtori, flori, turnuri fan-tomatice, sori, mirese, pete deculoare, o întreagã lume liberãnãscutã dintr-o fantezie des-cãtuºatã.

Ceea ce dã nota dominantã,este faptul cã de dedesubtulevidentei maturitãþi tehnice,puritatea ºi bucuria triumfãnealterate. Pe scurt, picturileTeodorei îþi rup valul de pe ochiºi, în concordanþã cu faimoasaexpresie a lui Ioan Groºan, poþis imþi adevãrata bucur ie anervului optic. Foarte evident,de sub încercãrile artei, rãzbatîncercãrile paradisului.”

61

CIN

EFI

L(M

)

În ziua de azi oamenii merg dince în ce mai rar la cinematograf, iarspectatorii avizaþi, cei care nu intrãacidental într-o salã de cinema, suntpe zi ce trece tot mai puþini. Prima ºicea mai simplã explicaþie o constituie,în România cel puþin, paupertateamajoritãþii populaþiei ºi cvasiinexis-tenþa – sau cvasiexistenþa, dacã doriþi– sãlilor de cinema: în peste jumãtatedin judeþele þãrii nu mai existã niciuncinematograf! O altã cauzã ar fi fap-tul cã televiziunea a acaparat spec-tatorul de film þintuindu-l în fotoliu,datoritã, pe de o parte, comoditãþii,pe de alta ofertei mult mai bogate –dar nu neapãrat mai diversificatã! –decât cea din reþeaua de sãli decinema. Sunt cauze adevãrate, darnumai într-un anumit procent. Darmult mai gravã, cu consecinþe dezas-truoase pe termen lung, este lipsaeducaþiei cinematografice. Sunt pestedouã decenii de când se fac eforturiconsiderabile pentru a distruge învã-þãmântul preuniversitar românesc (pecale de consecinþã, nici cel universitarnu se simte prea bine) ºi se pare cãîn lupta poporului român împotriva luiînsuºi acesta va ieºi, simultan,„performanþã” de neinvidiat, învin-gãtor ºi învins. Lãsând gluma la oparte, absenþa unor cursuri – chiar ºifacultative – de istorie ºi esteticã afilmului este o carenþã a învãþã-mântului românesc ce nu poate fisuplinitã de posturile de televiziune,care, cu excepþia celor specializatepe cinema, dar pentru care trebuiesã plãteºti în plus, difuzeazã filmehaotic, aproape fãrã niciun alt criteriudecât „valenþele” (cât mai) comercialeale acestora. ªi oricât ar vreaspectatorul sã aleagã, sã facã oselecþie valoricã, faptul este aproapeimposibil în condiþiile lipsei criteriilorspecifice, criterii pe care doar oeducaþie sistematicã, fie ea ºiminimalã, le poate oferi. În ataricondiþii, festivalurile de film sunt maimult decât binevenite. Chiar dacã nuse pot substitui în totalitate ºcolii,acestea oferã ºi alt fel de titluri decâtcele care invadeazã cinematografeleºi posturile de televiziune în modobiºnuit, fiind implicit un factor deeducaþie în domeniu. Am fãcut aceas-tã poate prea lungã introducerepentru a se vedea cã elogiul meu laadresa festivalurilor de film, dinRomânia în speþã, nu este gratuit.ªi cu asta am ajuns la obiec-

tul&subiectul rândurilor de faþã: Fes-tivalul Internaþional de Film ComedyCluj, ajuns anul acesta la cea de apatra ediþie, desfãºuratã la Cluj-Napoca în perioada 12-21 octombrie.

Spunând despre competiþie cã afost extrem de echilibratã, cu filmeapropiate valoric, dar diferite stilistic,chiar ºi câteva filme de excepþie,încercãm sã oferim cititorului oimagine cât mai sugestivã despreceea ce înseamnã Comedy Cluj.

Proiectat în deschiderea festiva-lului, „achiziþionat” direct de la Festiva-lul de la Veneþia, Oricum te iubesc /Den skaldede frisør (Danemarca,2012; r. Susanne Bier) este o come-die cum vedem tot mai rar azi: tandrã,cuceritoare, sentimentalã fãrã a filacrimogenã sau telenovelisticã. Opoveste de dragoste la vârsta adoua, o love story, cu happy end:chiar dacã ea este bolnavã de cancer,nu moare, iar bãrbatul – pozitiv prinexcelenþã în cazul de faþã – (îºi)gãseºte femeia potrivitã. Un PierceBrosnan în formã, mai cuceritor înipostaza de om de afaceri... cu suflettandru, decât în cea de James Bondinvincibil.

Aventuri sub clar de lunã /Moonrise Kingdom (SUA, 2012; r.Wes Anderson) este o fabulãmodernã, povestitã / cinematogra-fiatã impecabil de Wes Anderson.Povestea celor doi copii (precizarenecesarã: un El ºi o Ea!) care îºi iaulumea în cap pentru a da o ºansãiubirii lor, virtuale ºi viitoare, este oparabolã despre inadaptaþii careînving într-un final nu neapãrat fericit,cât mai degrabã iluzoriu; de aici,senzaþia de tristeþe care învãlui dis-cret filmul. O galerie de portreteantologice în contre-emploi realizeazãBruce Willis, Edward Norton ºi HarveyKeitel. Parcimonios exploatatã, darexcelentã în rol, Tilda Swinton.Perfecþi cei doi interpreþi copii: JaredGilman ºi Kara Hayward.

Pâine ºi circ / Kruha in iger(Slovenia, 2011; r. Klemen Dvornik)putea sã fie un film mare, dar estedoar un rateu ce meritã totuºi sã fievãzut. În ultimii ani ai Yugoslavieicomuniste, un show de televiziuneface ºi desface destine. Ceea ce îilipseºte acestui film, în ciudascenariului foarte bun, este dramulde nebunie pe care îl presupunemediul în care este plasatã povestea.ªi, mai grav, este un film balcanic care

doar simuleazã balcanismul, deºivrea sã parã cã ºi-l asumã.

Satul olimpic / Olimpiyskayaderevnya (Rusia, 2011; r. AleksandrSukarev) este, în schimb, o comedieforþoasã, despre aventurile unuivioloncelist rus, evreu de felul sãu,„exilat” în timpul Olimpiadei din 1980într-un sat îndepãrtat de Moscova.Câtã tandreþe, atâta dramã! – aºa arputea fi sintetizat acest film de ocuceritoare atmosferã „retro”.

Troþki / The Trotsky (Canada,2009; r. Jacob Tierney) este o comediespumoasã, „stângistã”, despre untânãr care se crede a fi nici mai multnici mai puþin decât reîncarnarea luiTroþki! Drept urmare, pe lângãmilitantismul asumat, cautã sã refacãîn liniile sale esenþiale biografiaidolului sãu: se îndrãgosteºte de ofemeie sensibil mai în vârstã decâtel, pe care o ºi cucereºte, ºi, mai ales,îl cautã pe... Stalin! Mã rog, reîncar-narea acestuia... Satirã socialã debunã calitate.

Juan al morþilor / Juan de losmuertos (Cuba, 2011; r. AlejandroBrugues) este de reþinut prin simplulfapt cã este primul film cubanez cuzombi. Amuzant ºi nimic mai mult.

Furia gloanþelor / Rang zidan fei(Hong Kong, 2010; r. Wen Jiang)reface în cheie parodicã westernurilelui Sergio Leone, care ºi el este, larândul sãu, un imitator genial, maiautentic decât originalul de la careporneºte. Rãbdarea spectatorului dea suporta primele 30-40 de minuteeste rãsplãtitã copios în cea de adoua parte a filmului.

Vampirii SRL / NetherbeastIncorporated (SUA, 2007; r. DeanMatthew) este o comedie elaboratã,de o „rãcealã” clinicã, impecabilcinematografiatã, care deconstru-ieºte cu voluptate mitul vampiruluicinematografic. Fãrã a fi neapãrat„revoluþionar”, este un film de colecþie.

De colecþie poate fi ºi Absurdistan(Germania, 2008; Veit Helmer).Pentru a pune capãt insolenþeibãrbaþilor, incapabili sã rezolve oproblemã esenþialã pentru supravie-þuirea cãtunului: alimentarea cu apã,femeile din Absurdistan declarã...grevã sexualã! Atmosferã de 1001 denopþi în cheie psotmodernã.

Frapant de asemãnãtor cuAbsurdistan, dar nu la fel de reuºit,este Izvorul femeilor / La source desfemmes (Franþa, 2011; r. RaduMihãileanu), primul mini-rateu al luiRadu Mihãileanu. De vãzut, dat fiindcã „mâna de maestru” a regizoruluise (re)simte pe alocuri.

Despre Comedy Cluj 2012Iioan-Pavel Azap

62

An de an, Festivalul Ethno Jazzde la Chiºinãu îºi consolideazãstatutul de manifestare reprezen-tativã pentru evoluþia mondializatãa genului muzical-improvizatoric.Ediþia a 11-a/septembrie 2012 a statsub semnul formaþiei Trigon, care aîmplinit 20 de ani. Într’un mod câtse poate de judicios, prima galãfestivalierã a fost dedicatã acestuijubileu. Sub genericul Deja 20, ºibeneficiind de prezentarea plinã devervã a jurnalistului/artistului plasticVasile Botnaru, pe scena TeatruluiEugène Ionesco din Chiºinãu auevoluat formaþii ºi soliºti basarabeni,în semn de omagiu pentruexemplara activitate a grupuluifondat de Anatol ªtefãneþ în 1992(de altfel, aºa cum bine se ºtie,virtuozul instrumentist – probabil celmai important reprezentant al violeipe scena jazzului actual – are la activºi iniþiativa festivalului despre care evorba aici). Am avut plãcuta surprizãde-a constata cã, în pofida tuturorvicisitudinilor, în jumãtatea de Est aMoldovei sursa talentelor relaþio-nabile cu jazzul pare inepuizabilã.Deºi abia sosisem la Chiºinãu dupãce traversasem, la volan, întreagaEuropã (începând din Portugalia),am receptat cu acuitatereconfortantele micro-recitalurioferite de grupul Univox, condus deIlona Stepan, Roman Iagupov(debordantul solist al trupei Zdob ºiZdub), vocalista Geta Burlacu,formaþia Transbalkanica a virtuozuluiviolonist Marcel ‘tefãneþ, basistulGheorghe Postoroncã, AlexCalancea Band, ansamblul Con-certino etc. Printre cei care au þinutsã adreseze personal felicitãriTrigon-ilor s’a aflat ºi primarulmunicipiului Chiºinãu, domnul DorinChirtoacã (un gest dificil de imaginatpe alte meridiane...).

Seara inauguralã s’a încheiat cuun recital de zile mari al formaþieisãrbãtorite. Selecþii din diverseetape ale unei prodigioase cariereau fost interpretate, cu vigoare ºisubtilitate, de cãtre componenþiiactuali ai grupului Trigon: Anatol

Ethno Jazz Festival, Chiºinãu 2012

Marele festival din stânga Prutuluiªtefãneþ/violã; Dorel Burlacu/keyboards, muzicuþã, percuþie;Alexandru Arcuº/saxofoane, flaut,caval; Gari Tverdohleb/baterie,percuþie, xilofon. Regalul ar meritaun comentariu aparte (pentru care,deocamdatã, nu am timp ºi spaþiu),însã aici þin sã menþionez capaci-tatea lui ªtefãneþ de a menþine ºi aperfecþiona acest angrenaj muzicalde o frapantã originalitate, peparcursul a douã decenii. Poate cãar fi fost mai comod pentru el sã îºiconstituie o trupã de acompania-ment ºi sã acceadã la statutul de

vedetã individualã. Cu toateacestea, marele muzician, care etotodatã ºi o mare conºtiinþã, a optatpentru calea mai durã dar mai fruc-tuoasã. Astfel, creaþiile sale aurelevat abilitãþile individuale ºicolective ale câtorva muzicieniexcepþionali, emancipaþi în acestmod de sub spectrul ameninþãrilorprovinciale. Mã refer atât la ceiamintiþi mai sus, cât ºi la alþicompanioni muzicali ai lui Anatolªtefãneþ de-a lungul timpului: ba-sistul Sergiu Testemiþanu, percu-þionistul Oleg Baltaga, þambalistulValeriu Caºcaval, poliinstrumen-tistul Val Bogheanu, basistul Gh.Postoroncã. ªi ar mai fi un lucruesenþial, afirmat rãspicat de însuºiAnatol ªtefãneþ, în interviul acordat

Irinei Nechit pentru Jurnal deChiºinãu (nr. 69/14 sept. 2012):„Folclorul românesc e coloana meavertebralã.” Asta a fãcut din Trigonceea ce mã frapase de la bunînceput, în 1992, când pianistulMihail Alperin îmi dãruise primeleînregistrãri ale grupului, cuurmãtoarea recomandare: „Iatãprimul grup de autentic jazzromânesc. Poate te intereseazã sã-l promovezi...” Estimare valabilã ºiazi, dupã 20 de ani.

Per ansamblu, festivalul a avut

un caracter realmente periplanetar,aºa cum se va vedea ºi din cronicade faþã. Pe cât de diverse erau þãrilede provenienþã ale interpreþilor, peatât de variatã s’a dovedit a fi paletalor stilisticã. Îmi face plãcere sãrememorez aici, în ordinecronologicã, captivantele recitalurisuccedate în ambianþa TeatruluiEugène Ionesco.

Mai întâi a fost Brein’s Cafe, unproiect al eclatantului contrabasistaustriac Georg Breinschmid. Aºadupã cum sugereazã chiar numele,e vorba despre o revalorizare prinprismã jazzisticã a tradiþiilor café-concertului, fenomen pentru careViena are o dublã vocaþie: cametropolã a muzicii ºi ca primã

Virgil Mihaiu

Bruno Camacho (Columbia) & Kilian Forster (Germania)

63

capitalã europeanã unde a apãrut„instituþia” cafenelei, sub directainfluenþã a turcilor. Bazându-ºidemersul pe o tehnicã instrumentalãimpecabilã, pigmentatã cu savu-roase doze de humor, Breinschmidcreeazã o artã conceptualã emi-namente postmodernã. Piesele senutresc dintr’un tezaur de referinþecultural-artistice asamblate impre-vizibil, în configuraþii caleidoscopice.Inepuizabila evoluþie a liderului for-maþiei a fost oportun susþinutã deviolonistul Mario Forte (italo-francezcu rãdãcini algeriene) ºi de pianistulbulgar Antoni Doncev (pe care îlcunoscusem la Sibiu prin anii 1980,imediat dupã ce câºtigase con-cursul european al tinerelor talentejazzistice împreunã cu vibrafonistulHristo Ioþov; în ultimul timp, Donceva fost investit cu statutul de lider alBig band-ului Radioului NaþionalBulgar).

Formaþia ce a urmat reunea mu-zicieni de pe trei continente, la iniþia-tiva percuþionistului helvet RetoWeber: apreciatul saxofonistamerican Chico Freeman, ghitaristulcubanez Dany Martinez, impro-vizatorul vocal Nino G (Italia) ºi bas-ghitaristul Dominique Muzeau(Madagascar). Toþi aceºtia ºi-audemonstrat abilitãþile individuale înprelungi pasaje solistice – cu o notãspecialã pentru one-man-show-ulitalianului, la limita dintre percuþi-ile vocale à la Bobby McFerrin ºipantomimã. Pe de altã parte, înpofida eclectismului formulei,prestaþia de ansamblu a cvintetului,mizând preponderent pe groovesagreabil-echilibrate, a reuºit sã-icaptiveze pe spectatori, indiferentde etatea sau de fundalul cultural alfiecãruia.

Gustav Lundgren Trio din Suedias’a concentrat pe coordonatestilistice bine determinate, în speþã– o reiterare a swing-ului de facturãDjango Reinhardt. Competenþaghitaristului-lider era bine pusã învaloare de liniile suple alecontrabasului mânuit de AndreasUnge, în timp ce ghitara-armonicãa lui Martin Vidlund s’a resemnatcu rolul de acompaniator dinpenumbrã.

Formaþia Klazz Brothers,condusã de contrabasistului

german Kilian Forster, nu se sfieºtesã abordeze domeniul interfe-renþelor dintre arhicunoscute temeclasice ºi jazz (oarecum în manierapracticatã de regretatul nostrupianist Eugen Ciceu, alias Cicero).Apelând la doi percuþioniºticubanezi, trupa a realizat albume cuteme mozartiene sau chiar colindede Crãciun „caraibizate”. PentruChiºinãu, deplasarea celor doiexotici instrumentiºti ar fi excedatcapacitãþile bugetare locale, astfelîncât s’a optat pentru colaborareacu o insolitã vocalistã originarã dinGrecia, pe nume Maria Markesini.Prezenþa ei ireverentã i-a delectatpe spectatori, însã mai curând prinefectele teatrale decât prin substanþamuzicalã. Adevãrata revelaþie aacestui recital a reprezentat-obriantul pianist Bruno Bohmer

Camacho din Columbia. Artisthipersensibil, de o subtilitate de-adreptul „jarrettianã” în pasajele liriceºi de o autenticã inventivitatemelodico-ritmicã, junele muziciananunþã o carierã de mare succes(în consens, aº zice, cuascensiunea patriei sale, probatãrecent chiar de un „cover story”dedicat Columbiei de cãtrehebdomadarul american Time).

Un atractiv show au oferitcomponenþii grupului sud-africanAfrica Entsha (= Africa nouã, pelimba zulu): cântece de sorgintetribalã, interpretate a cappella,cãrora le sunt suprapuse diversemodalitãþi interpretative consacrate

de casa americanã Motown, cu alesale tendinþe soul, rhythm&blues,doo-wop, pânã la hip-hop. Ocomponentã inextricabilã a acestuispectacol o reprezintã miºcareascenicã, un perpetuum mobile abilsincronizat. În fapt, performanþacelor patru cântãreþi zuluºi poate fiînþeleasã ca o ilustrare vie a aºa-numitei sinteze afro-americane, pecare s’a edificat însuºi conceptul dejazz ºi, în sens mai larg, o revalori-zare a arhetipalului sincretismdintre arta muzicalã ºi cea coreo-graficã.

Simbioza dintre muzicã ºi dansconstituie ºi esenþa artei practicatede cvartetul italo-argentinian AiresTango. Formaþia cântã împreunãdin 1994, beneficiind de maturitateainterpretativã a unor excelenþi

jazzmeni: Javier Girotto / sax sopranºi bariton (din pãcate, ineptelerestricþii impuse actualmente peaeroporturi l-au împiedicat sã-ºitransporte la Chiºinãu voluminosulinstrument); Alessandro Gwis / pian,Marco Siniscalco / bas ºi MicheleRabbia / baterie, percuþie. Cei patrus’au lansat într’o celebrare amelodicitãþii ºi senzualitãþii propriitango-ului. Astfel, seminþele sãditede Astor Piazzolla cu al sãu tangonuevo rodesc din plin, deºi dinecuaþia sonorã absenteazãbandoneonul (tocmai instrumentulintrodus în istoria jazzului de cãtremaestrul decedat în urmã cu douãdecenii). Dacã improvizaþiile luiGirotto debordeazã cel mai adesea

Cvartetul AIRES TANGO (Italia-Argentina)

64

în lava incandescentã a extazuluipur, prestaþia lui Michele Rabbia seconformeazã mai curând dictonului„splendoarea stã în detalii”: oacumulare de sonoritãþi absolutimprevizibile, generate adeseori deinsolite obiecte aruncate pe plitatobelor – clopoþei, mãnunchiuri descoici, piepteni, perii de haine,jucãrii. Pânã ºi în momentele celemai încinse, Michele Rabbia ºtie sãabordeze bateria ca ºi cumobiectele percutante ar fiînmãnuºate, obþinând chiar ºi înpasajele violente sunete vãtuite,pufoase.

Ediþia 2012 a festivalului de laChiºinãu a pus capãt unei anomalii:finalmente, în program a figurat ºi oformaþie din România. Organizatorii

îºi doriserã aºa ceva de la bunînceput, dar succesive disfunc-þionalitãþi împiedicaserã împlinireadezideratului pânã anul acesta.Trupa virtuozului þambalist MariusMihalache a avut-o ca solistã peIrina Sârbu, o tânãra solistã în plinãafirmare. Consistentul recital a mi-zat nu doar pe etalarea acestorprotagoniºti, ci ºi pe coerenþaechipei, rodatã pe parcursul maimultor ani, ceea ce nu se întâmplãprea frecvent în lumea jazzuluibucureºtean. Contribuþia tande-mului ritmic Nicolae Bãran / bas -Dragoº Mihu / baterie la succesulde public nu poate fi subestimatã.Pe lângã aceste atú-uri, ar fi derelevat ºi altele: capacitatea sporitãde nuanþare a discursului muzical,swing-ul contaminant, electrizanteledialoguri dintre strãvechiul instruentde origine persanã / þambalul ºivocea cântãreþei, virate înspreimprovizaþii de teatru instrumental,stimulând pe alocuri intervenþiilepublicului.

Trio-ul Ahimsa a reunit unghitarist german, Mathias Muller, ºidoi maeºtri ai muzicii tradiþionaleindiene: Neyveli Radhakrishna, lavioarã dublã (cu douã gâturi) ºi UdaiMazumdar, infatigabil pe clasiceleinstrumente de percuþie tablas. Ofuziune indiano-jazzisticã devenitãcelebrã prin experimentele lui JohnMcLaughlin, puse sub titulaturaShakti. Nu e de mirare cã înbiografia celor trei muzicieniprezenþi la Chiºinãu figureazãcolaborãri cu mari nume, precumînsuºi McLaughlin, Ravi Shankar, Dr.Lakshminarayana Subramaniam,Jonas Hellborg, Zakir Hussain & co.Muzica e conceptualizatã în acestcaz prin prisma viziunii hindiceasupra existenþei, cu permanenteraportãri la patrimoniul filosofic ºi

cultural al frãmântatului subcontinentasiatic. Îndelungatele, sinuoaseleimprovizaþii pun în valoare valenþeenergetice, stimuleazã disponibili-tãþile ascultãtorilor de a se sustragepercepþiilor cotidiene ºi de a accedela un tãrâm al revelaþiilor spirituale.Necesara empatie dintre interpreþi ºispectatori a funcþionat ºi în acest caz.

Dupã un asemenea recital, nulipsit de o anume tendinþã spremonotonie, marele final a aparþinutcosmopolit-exuberantului AKA Trio:Antonio Forcione (Italia) / ghitarã;Seckou Keita (Senegal) / kora;Adriano Adewale (Brazilia) / percuþie.O mixturã aparent minimalistã, darde efect maximal, a unor instrumentemânuite cu delicateþe, agilitate ºieficienþã (de exemplu, harpatradiþionalã africanã kora are peste30 de coarde, care necesitã multipleacordaje chiar pe parcursulspectacolului). Au existat persuasivemomente de improvizaþie solisticã –cum ar fi cel susþinut de Adewale pe

tamburinã (pandeiro) – sauuluitoarea performanþã a luiForcione, în care ghitara acusticãdevenea obiectul de recuzitã al unei... reiterãri a spiritului commedieidell’arte prin prismã post-jazzisticã.Secvenþele de jubilaþie colectivã i-aucooptat adeseori ºi pe spectatori, înpostura de ... „orchestrã vocalã”,capabilã sã susþinã riff-urile indicatede interpreþi.

Apropo de relaþia dintre interpreþiºi spectatori, aceºtia din urmã aufost la înãlþimea noþiunii idealizatede „public de jazz” – adicã unulcapabil de empatie, generos, cald,receptiv, lipsit de prejudecãþi ºi cuun fin simþ al valorii. În plus, la toategalele sãlile au fost pline, iarprezenþa tineretului eraimpresionantã (ce-i drept, fanii dejazz rãmân tineri pânã la moarte...).

La fel ca în anii trecuþi, echipa orga-nizatoare a excelat - începând cu lide-rul Anatol ªtefãneþ ºi cu apropiatelesale, Natalia ªtefãneþ, MarianaPosticã, Lucia Cazacu, dar ºi cu re-cent adoptatul Vasile Botnaru, om ºiartist de rarã generozitate, care adãruit câte un tablou din creaþiaproprie fiecãrui grup participant lafestival. Regia de culise a fost asigu-ratã, cu binecunoscuta-i competen-þã, de cãtre Igor Cemârtan, iar sono-rizarea de cãtre Victor Buruianã. Nupot trece cu vederea exemplaraospitalitate (ºi ospãtare) de care aubeneficiat invitaþii festivalului la Hote-lul Codru, unde restaurantul a adoptatcele mai recente tendinþe mondiale,îmbinându-le cu voia bunã moldavã,sub coordonarea unui braºovean plinde iniþiativã, pe nume Adrian Dobrin(am avut onoarea de a-l cunoaºte gra-þie inepuizabilului teleast CristianTabãrã).

ªi cum festivalul de jazz de laChiºinãu e mai mult decât un actde culturã, se cuvine sã amintescmã-car câteva delectabile(re)întâlniri, de care avui parte cuminunaþi basa-rabeni precumVitalie Ciobanu, Ion Chiorpec, VladDacin, Boris Cremene, Mihai Fusu,Petru Vutcãrãu º.a. Per total, aºacum era de aºteptat, o experienþãintegralmente gratificantã.

Georg Breinschmid (Austria)

ª

Ion Pop GÉRARD BA YO, „UN POET PENTRU MÂINE“ 36 11 2012.pdf · organelor locale. La Târgu...

Documents

Transcript of Ion Pop GÉRARD BA YO, „UN POET PENTRU MÂINE“ 36 11 2012.pdf · organelor locale. La Târgu...