ION LUCA CARAGIALE

Anul acesta, pe 30 ianuarie, s-au împlinit 160 de ani de la nasterea lui Ion Luca Caragiale, considerat cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori ai tarii noastre. Activitatea lui Ion Luca Caragiale este reprezentata de opt comedii, o drama, nuvele, povestiri, momente, schite, publicistica, parodii si poezii. Dramaturgul este atat intemeietorul teatrului comic din Romania, cat si unul dintre principalii fondatori ai teatrului national. Operele sale, in special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic romanesc.

Acesta este îndrăgit de fiecare cititor, indiferent de vârstă. Chiar dacă pornim de la schițe precum “Bubico” , “Dl. Goe” sau “Vizită” și ajungem la opere dramatice precum “O scrisoare pierdută”sau “O noapte furtunoasă” ,creațiile sale sunt pline de invățături și de adevăruri valabile în timp.

În ce constă actualitatea, nu e greu de observat. Pe scurt, viaţa politică şi morală românească pare a se inspira, după 1989, ca şi în alte momente istorice, din opera lui Caragiale.Prezentă frecvent în schiţele autorului, educaţia tinerei generaţii e alterată din vârful rădăcinilor. Crescută în familii cu ,,prinţipuri” putrede, lipsa de respect ţine locul laptelui matern şi umple societatea de Ioneli Popeşti, obraznici şi sfidători, de Domni Goe, deveniţi prea devreme dictatori în propria familie. Am putea spune ca tinerii inculti, rasfatati si de bani -gata din ziua de azi se aseamana tot mai mult cu "Dl. Goe", politicienii cu personajele din "O scrisoare pierduta"sau norocul romanului amarat fiind intruchipat de personajul din "Doua loturi" !

In semn de respect numele lui Caragiale ,sau ale personajelor sale sunt purtate de concursuri literare, de reviste si de colegii naţionale.De asemena multe teatre pun pe scena operele sale. De exemplu,in acest sezon ,”Teatrul de Comedie” din Bucuresti este unul din teatrele tarii noastre unde se poate urmari piesa”O scrisoare pierduta”,o comedie foarte actuala, desi ea a fost scrisa cu un secol in urma.

In aceasta opera literara , autorul ne avertizează că trăim într-o societate care ne marchează mereu printr-o politica de tot hazul, ce turmentează cetățeanul. Insa regizorul Alexandru Dabija a ambiționat, cum și mărturisește, ca spectacolul său cu “O scrisoare pierdută” să nu aibă legătura cu scopul satirei politice propus de Caragiale. A practicat montajul și chiar reducerea de replici cheie. De pildă a renunțat la unele replici importante pentru personaje și situații, care îi deranjau conceptul regizoral. A renunțat de exemplu, la replica “Zoe! Zoe! Fii bărbată!” rostită de Tipătescu în ultmul act, care ar fi afectat viziunea sa de a o prezenta pe Zoe ca o femeie lipsită de importanță pentru conflict.

În intenția de a da originalitate viziunii regizorale, evident că nu lipsesc momentele muzicale. Principalul lor motor este Cetățeanul turmentat. Melodiile propuse de apreciata Ada Milea, intervin în contextul scrierii prin versuri ce nu au legătură cu substanța replicii autorului, forțat plasate – “Îngerașii de pahar” (Ion Mureșan) și “Are țara tot ce vrei” (Ada Milea). Ultima melodie cântata de toate personajele ca la … “Cântarea României” de pe timpurile de tristă amintire. Distribuția reunește nume de marcă ale teatrului nostru. Personajul pe care pledalează regia pentru a îi susține intențiile fiind cetățeanul turmentat, nu mai devine victimă a manipulării politicienilor, turmentat de băutură, dar și de ce se întâmplă în jurul său cum l-a conceput Caragiale, ci un … claun interpretat, e drept, cu haz de Dorina Chiriac.

Acţiunea comediei ,,O scrisoare pierdută” nu se petrece întâmplător în vremea alegerilor. Într-un asemenea cadru, Caragiale pune în faţa noastră întruchipări vii ale politicienilor, care sunt o călăuză fără greş, oferită celor neglijaţi,spre a nu se lăsa înşelaţi de ei, sub orice mască s-ar ascunde. Ştim că circul acţiunii din piesă se axează pe nişte scrisorele compromiţătoare implicând-o pe ,,coana Joiţica” într-o comedie ridicolă în care joacă politicieni demagogi , ei fiind cei care declară: ,,unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are”.

De departe piesa etalon este "O scrisoare pierduta" .Avem o conducere care numara in loc de stegurile lui Pristanda,bani furati care nu prea ies la socoteala,sute de Trahanache , Branzovenesti si Farfuridi, peste tot emblematicul cetatean "turmentat", pardon,adica bulversat nestiind pe cin"sa mai voteze, Zoitici care apar pe sticla aproape zilnic,Catavenci pe la diverse posturi TV pro sau contra putere, Dandanei incurca-lume si cate-un Tipatescu-n fiecare judet - ala care da numai cand vrea fonduri pentru diverse institutii , dupa culoarea politica ...ca ce zice don"prefect e lege locala frate! Aceeasi lume pestrita descrisa de Caragiale pe la o mie opt sute si ceva ,uimeste prin contemporaneitate...nu degeaba e unul din cei patru clasici..mereu vechi si "en vogue" in acelasi timp.

Lucrarea d-lui Caragiale este originală; comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfățișării lor în situațiile anume alese de autor.

Chemarea marelui scriitor în realitatea noastră, cu ocazia celebrării zilei sale de naştere, se potriveşte prea bine cu atmosfera românească de astăzi,intr-un an electoral! Când mai toate zilele sunt furtunoase, nu doar o noapte ca la comedianul de geniu. Pentru ca furtunoase sunt si aceste vremuri iesite din tâtâni, cu crize peste crize, cu spectaculoase si dramatice rasturnari de situatii. Iar in mediul politic totul a ramas dupa cum stim, „curat-murdar”, desi e atâta nevoie de schimbare. De asemenea schimbare este ceruta de multimile de protestatari din strada. Dar oare vor fi ei ascultati de catre cei care vad in politica numai oportunitati, enteresuri, si nu arta negocierii bazate pe dialog, cum ar fi normal?

Romania este o tara in care multi traiesc intr-un exil interior, daca nu l-au ales pe cel adevarat, plecând in strainatate, in cautarea norocului. Cum a ales, altadata, sa o faca si Caragiale, autoexilat la Berlin. Dramaturgul satiric, omul fara niciun Dumnezeu (cum il vedeau multi contemporani) a vazut departe, in viitor, când scria: ”Incepem o alta istorie mai putin vesela decât cea de pâna ieri: râsul si gluma nu ne vor mai putea sluji de mângâiere ca altadata fata cu cele ce se vor petrece in lumea noastra româneasca. Copiii nostri vor avea poate de ce sa plânga – noi am râs destul”. Desi locuim in Caragiale non-stop, permanent, aproape orice citat din opera lui fiind actual, niste semnificative schimbari de accent s-au intâmplat. Lumea a devenit mai urâta, sumbra, feroce, sub masca arogantei si a dispretului fata de oamenii de rând.

In operele lui Caragiale adversarii politici mai sunt tolerati, dusmanii se mai respecta unii pe altii si invingatorii mai schimba amabilitati cu cei invinsi, li se adreseaza cu formule de politete,”onorabile”, „stimabile”, ceea ce este cu totul altceva decât constatam astazi. Lumea noastra este una in care lucrurile s-au radicalizat periculos, "Ce lume, ce lume!" zice prefectul Tipătescu, și așa zicem și noi când prindem de veste că este înadevăr o parte a lumii reale ce ni se desfășură astfel înaintea ochilor

Caragiale va fi de actualitate mereu - tipurile sociale descrise in opera sa vor exista mereu deci doar timpul trece, oamenii vor fi mereu aceeasi.