„I este întâiul adevărat roman românesc ” - G.C. R=specie a ge. epic, de mare întindere, dezvoltând mai multe

conflicte, având un nr mare de pers şi o acţ amplă, desf în perioade variabile de timp. I este 1 roman realist

obiectiv din lit rom, redând printr-un stil sobru şi precis, realitatea în mod veridic, prezentând un spaţiu geografic

real şi cu o acţiune complexă veridică, desf pe mai multe planuri. LR rezintă realitatea sub aspect pol şi

etnografic, detaşat, la pers a 3-a, considerând că „intruziunea eu-lui diminuează veridicitatea subiectului”

TEMA este una socială, viaţa satului Pr, colectivitate măcinată de contradicţii puternice, iar temele adiacente

abordate sunt: iubirea, familia, politica, religia. I nu-şi acceptă condiţia socială, fapt pt care este în conflict cu

maj pers, dar este prezent şi conflictul său int, relaţiile dintre oameni fiind dictate de poziţia în ierarhia soc.

MOTIVELE prezente sunt mot căsătoriei din interes, mot interdicţiei la căs, motivul abuzurilor.

Perspectiva narativă este cea specifică romanului obiectiv, naratorul omniscent şi omnipotent, urmărind viaţa

familială a ţăranilor cu aceeaşi impersonalitate a camerei fotografice. Rom este alc din 2 părţi, intitulate Gl păm

şi Gl iubirii, construit simetric şi circular în jurul celor 2 coordonate ale lui I: păm şi iubirea. Autorul utilizează

descrierea realistică, tehnica contrapunctului, procedeul flash-back-ului.

TITLUL este numele pers, un ţăran din satul Pripas, cu un destin tragic, rezultat din frământarea lăuntrică a

eroului. Este anticipată imp. pers, unul din cele 2 tipuri de tineri puse faţă în faţă: poetul Titu H şi ţăranul Ion.

În I, calea de acces pt lumea ficţiunii, incipitul, este drumul descris de autor, la începutul şi sfârşitul romanului.

Drumul deschide posibilitatea unei călătorii fictive într-un univers în care începutul se confruntă cu sfârşitul

(cititorul părăseşte această lume, pe acelaşi drum). LR face apel şi la o lume a satului mitic, prin simbolurile şi

semnele prezente: crucea strâmba cu Hristosul „tinichea ruginită” devine emblemă a tragicului, a unei lumi în

care sacrul este ignorat. În incipit, autorul dezvăluie un univers populat mai mult de obiecte decât de oameni,

învăluit într-o linişte suspectă, o lume stagnantă în veşnicia ei. Actiunea romanului începe într-o zi de duminică,

în care toţi locuitorii satului Pr se află adunaţi la hora tradiţională, în curtea Todosiei, văduva lui Oprea. Hora

este o pagină etnografică memorabilă, fiind nu numai un prilej de petrecere, ci şi o modalitate de comunicare şi

întâlnire a sătenilor. Este momentul în care se conturează cele mai multe dintre conflictele romanu.: I-Gh, I-VB,

Ana-Florica, preot-învăţător, intelectuali-ţărani, ec-pol. Finalul este simetric cu începutul: locuitorii satului sunt

iar adunaţi, de astă dată, la praznicul de la înmorm. lui I. Pt neajunsurile provocate Anei, copilului, preotului,

învăţătorului, I este sancţionat (“l-a săturat Dzeu de păm”): pămul lui, “care i-a fost prea drag” şi în care reintră

prin moarte, ajunge în stăpânirea BIS. Romanul se încheie aşa cum a început, cu un moment care adună la un loc

intelectualitatea şi poporul: sfinţirea cu mare fast a BIS, şi inaugurează un nou ciclu, sub semnul sacrului.

PERSONAJELE care apar în roman, sunt tipuri inedite. Dumitru M este tipul omului blând, Zaharia este tipul

intelectualului, Florica este tipul femeii frumoase iar Ana este tipul ţărăncii nenorocite. I este pers princip,

complex, rotund şi contradictoriu, în jurul căruia se dezvoltă firul narativ. El nu evoluează, ci involuează, sub

obsesia păm., care pt el e o fiinţă (“în faţa ogorului aurit e cuprins de beţia unei înalte emoţii” E. Lov.).

Autorul foloseşte atât metode de caract directă cât şi metode de caract indirectă. Este carateriz în mod direct

de către autor: “avea ceva straniu în privire, parcă nedumerire şi un vicleşug neprefăcut”, “era iute şi harnic ca

mă-sa”. Este caracteriz în mod direct şi de alte pers cu care intră în relaţii şi de care e văzut diferit, astfel că pt

Ana e “Ionică, norocul meu”, pt Vasile B este “hoţul, sărăntocul, tâlharul” iar pt Belciug este “stricat, ş-un

bătăuş, ş-un om de nimic”. În mod direct se autocaracteriz oscilând între a se considera un prost în anumite

situaţii dar şi deştept, capabil să se descurce “aş fi o nătăfleaţă să dau cu piciorul norocului”. Carcteriz

indirectă este realizată prin 1.fapte, 2.comportament 3.gesturi şi atitudini, 4.relaţia cu alte personaje. Este ticălos

(o batjocoreşte pe Ana şi o lasă de ruşine) şi cinic (“lasă că bine-i face”). Personajul se degradează, de la

simpatia flăcăilor la horă până la conflictul cu VB şi G; se lasă dominat de dorinţa de a avea păm: “îmi trebuie

tot pămul, socrule, stii bine”. Limbajul gesturilor este mai expresiv decât cuvintele, simbolic fiind gestul de a lua

în mâini un bulgăre de păm, a-l sfărâma şi apoi de a îngenunchia cucernic în faţa ogorului, culminând cu

sărutarea pămului. Fiind un ţăran arţăgos, nemulţumit de condiţia lui socială, I se află în conflict cu maj pers:

ripostează insultelor lui B, se bate cu SL, îl umple de sânge pe G. Sărac, batjocorit de cei bogaţi, cu un tată care

i-a risipit averea, I, cu un instinct deosebit de puternic, îşi fixează ca ţel al existenţei sale obţinerea pămului. Nu e

constant în alegerea făcută, oscilând între glasul inimii şi cel al raţiunii, încalcă cele 10 porunci şi poate fi

considerat ucigaşul moral al Anei, fiind condamnat să moară ca un câine. Căsătorit cu Ana şi asezat la casa lui, I,

din cauza firii lui pătimaşe, nu se poate multumi cu averea pe care o dobândise şi râvneşte la Florica. Sfârşitul lui

este năprasnic, fiind omorât de George, aşadar L.R. propune pt sfârşitul patimaşului I o crimă pasională.

Destinele pers2 sunt det. de mentalitatea că familiile nu se întemeiază pe sentimente, ci pe interese economice.

Astfel că, soluţia lui Rebreanu este aceea că I se va căsători cu o fată bogată, Ana, deşi nu o iubeşte, Florica se

va căsători cu G. pt că are păm, iar Laura, fiica învăţătorului H îl va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pt că nu

cere zestre. Deci romanul I este o monografie a realitaţilor satului ardelean de la încep sec al XX-lea, ilustrând

strălucit, pe de o parte conflictul generat de lupta aprigă pt păm, iar pe de altă parte, obiceiuri si traditii populare,

evenimente importante din viata omului (hora, sfinţirea hramului bisericii, nasterea, nunta, moartea): "«Ion» este

opera unui poet epic, care cântă cu solemnitate condiţiile generale ale vieţii: naşterea, nunta, moartea" (G.C.)