Ionde Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu s-a nascut la,27 noiembrie 1885, n satul Trlisiua, judetul Bistrita-Nasaud. Este primul dintre cei 13 copii ai nvatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai, descendenti din familii de tarani liberi de pe valea Somesului. Studiile le face la Nasaud si Bistrita, scoala militara la Sopron, apoi la Academia militara din Budapesta. Activeaza ca ofiter la Gyula, demisioneaza n 1908, iar n 1909 trece clandestin muntii spre Bucuresti. Debuteaza cu nuvelele "Framntari" (1912) "Golanii", "Marturisire" (1916), "Rafuiala"( 1919). n 1920 apare romanul "Ion", primul roman social obiectiv modem din literatura romna. A fost directorul Teatrului National, presedintele Societatii Scriitorilor Romni si membru al Academiei Romne din 1934, cnd Rebreanu sustine discursul de receptie cu titlul "Lauda taranului romn". Opera: Nuvele: "Catastrofa "(1921), "Norocul" (1921), "Cuibul visurilor" (1927), "Cntecul lebedei"(1927). "Itic Strul dezertor"(1932), "Golanii". Romane sociale: "Ion" (1920), "Craisorul" (1929), "Rascoala" (1932), "Gorila"(1938); Romane psihologice: "Padurea spnzuratilor" (1922), "Adam si Eva"(1925), "Ciuleandra"(1927), "Jar"( 1934); Romanul politist: "Amndoi"(1940); Teatru: "Cadrilul"(1919), "Plicul"(1923). "Apostolii"(1926). Note de calatorie: "Mtropoles", (1931) Jurnal intim: Liviu Rebreanu, Jurnal I, text ales si stabilit de Puia Florica Rebreanu, note si comentarii de Nicolae Gheran, Bucuresti, Minerva, 1984 Liviu Rebreanu, Jurnal II, text ales si stabilit de Puia Florica Rebreanu, note si comentarii de Nicolae Gheran, Bucuresti, Minerva, 1984 Nuvelistica lui Rebreanu Proza lui Rebreanu se contureaza n jurul a 3 teme majore , nsa , fara ndoiala Rebreanu ramne nainte de orice , analistul lumii rurale a carei mentalitate o cunoaste si o exprima cu precizie , demonstrndu-i mecanismul intim . Desi e "pretuit cu moderatie ca nuvelist" ( D. Micu ) , nceputurile sale sciitoricesti , nuvelele si schitele formeaza o parte importanta a operei , un exercitiu premergator constructiilor romanicesti . Tematica rurala rurala reprezinta punctul de plecare a nuvelelor "Lacrima" , "Dintele" , "Ofilire" , "Rafuiala" , "Nevasta" ... Privite n ansamblu , acestea compun o monografie a spatiului ardelenesc si delimiteaza "raza exacta de investigatie psihologica a scriitorului care este nifletul ntunecat , cvasi-bestial , cu procese ncepte , trudnice , cu

izbucniri violente , aproape furioase . O alta serie de nuvele ( "Ordonanta colonelului" , "Maiorul" , "Codrea" , "Calvarul" , "Hora mortii" , "Itic Strul dezertor" ) ilustreaza tematica razboiului ... Legatura ntre roman si nuvela . Punctele de contact al nuvelisticii cu romanul sunt numeroase . n nuvele sunt prefigurate prototipuri de personaje si situatii a caror atmosfera poate fi ntlnita n opera matura . Supararea popii Vasile , zgndarit de "pagnul de peste drum" , mereu curios sa afle ce-I mai face "tndaricirea" din crucea Mntuitorului , anticipeaza la o scara mai redusa , supararile parintelui Belciug - "Pamatuful" - din Ion . La fel , clubul intelectualilor din Idila la tara prefigureaza tot attea momente din roman , ce descriu "inteligenta" satului , dascalul , notarul , popa "tot ce Maierul avea mai nobil". Unele motive din Ion pot fi detectate n nuvele ca : Rafuiala , Nevasta , Prostii ( reluata mai direct n Rascoala ) . Nuvele Catastrofa prevesteste romanul Padurea Spnzuratilor . Exista o ntreaga migratie a personajelor , care nu o data parasesc chenarele nuvelei intrnd n roman . "Ion"-roman obiectiv n multe din mrturisirile sale cuprinse mai ales n volumul Amalgam, Liviu Rebreanu pleda pentru un roman realist, n care veridicitatea naraiunii s rmn n centrul preocuprilor scriitorului i nu o artificial impresie de frumusee: Nu frumosul, o nscocire omeneasc, intereseaz n art, ci pulsaia vieii. Cnd ai reuit s prinzi n cuvinte cteva clipe de via adevrat ai svrit o oper mai important dect toate frazele frumoase din lume. n ceea ce privete scrisul n sine, Liviu Rebreanu se declar un adept al scrisului anticalofil, declarnd: Prefer s fie expresia bolovnoas, dar s spun ntr-adevr ce vreau, dect s fie lefuit i neprecis. De altfel, cred c este mai uor a scrie frumos dect a exprima exact. Perspectiva obiectiva, dindarat, presupune un narator ce stie mai multe dect personajele si reda evenimentele fara sa se implice. El este un narator omniscient. Acest gen de perspectiva este specifica prozei realiste din secolul al-XIX-lea. Opera literara Ion este un roman de tip obiectiv prin obiectivitatea si impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a IIIa, atitudinea detasata n descriere, veridicitatea. "M-am sfiit totdeauna sa scriu pentru tipar la persoana I", marturisea Liviu Rebreanu, intrucat amestecul eului in opera ar diminua veridicitatea subiectului."

Viziunea dindarat presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica n faptele prezentate, lasa viata sa curga. Naratorul omniscient stie mai multe dect personajele sale si, fiind omnipresent, dirijeaza evolutia lor ca un regizor universal. El plasmuieste traiectoriile existentei personajelor, conform unui destin prestabilit, cunoscnd de la nceput finalul. De aceea, textul contine semen prevestitoare ale sfrsitului fiecarui personaj, care este o victima a fatalitatii. Naratorul nfatiseaza realitatea conceputa nu ca o succesiune de evenimente imprevizibile, accidentale, ci ca pe un process logic, cu final explicabil si previzibil. Structura si compozitia Romanul este structurat n dou pri: Glasul pmntului i Glasul iubirii, aceste titluri cuprinznd termenii dilemei care va sfia protagonistul, anunnd aadar conflictul romanului. Substana narativ este foarte echilibrat distribuit n cele dou pri, una cuprinznd ase capitole, cealalt apte capitole, dintre care primul se numete nceputul iar ultimul Sfritul, ceea ce demonstreaz o tendin spre simetrie i spre construcia circular a romanului. Construcia romanului conceput ca un corp sferic, este, de fapt, o trstur specific la Liviu Rebreanu, marile sale romane ncepnd i terminndu-se n acelai fel. Astfel, Ion ncepe cu descrierea drumului care duce dinspre lume spre Pripas i se ncheie cu descrierea aceluiai drum, dar urmrit n sens invers. n acest context, Liviu Rebreanu afirm c trebuie ca aciunile dintr-un roman s se rotunjeasc astfel nct nceputul s se confunde cu sfritul i s creeze senzaia vieii adevrate. Satul lui Ion a fost scena unor aciuni dramatice prin care s-a demonstrat c oamenii se nasc, iubesc, ursc cu patim, dar pn la urm mor, dincolo de ei ns rmnnd tumultul vieii colective care, asemeni drumului care pleac din Pripas se pierde n oseaua cea mare i fr nceput a Universului. Dramele toate rmn n urm iar viaa i urmeaz cursul. Este ceea ce Rebreanu susine prin construcia sferic a romanelor sale. Un artificiu compoziional prin care se subliniaz sfericitatea i simetria romanului este scena horei aezat aproape de incipitul naraiunii, scena n care sunt prezentate toate personajele principale configurndu-se raporturile dintre ele, evoluia lor ulterioar i chiar deznodmntul nainte ca naraiunea propriu-

zis s fi nceput. Procedeul l apropie pe Rebreanu de romancierul Clinescu. Expozitiunea Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica , in care locuitorii satului Pripas se afla la hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. In centrul adunarii este grupul dansatorilor. Descrierea dansului traditional somesan este o pagina etnografica prin portul popular, prin pasii specifici, prin viguarea dansului, prin figurile pitoresti ale lautarilor. Cercul horei este centrul lumii satului, este o descatusare de energie. Asezarea privitorilor reflecta relatiile socilale, fruntasii satului, primarul si chiaburii disculta separat de taranii asezati pe prispa. Fetele ramase nepoftite la hora privesc, iar mamele si babele mai retrase vorbesc despre gospodarie. Este prezentata si Savista, oloaga satului, prezentata cu un portret grotesc. Sunt prezentati intelectualii satului, preotul Belciug, familia invatatorului Herendelea care vin sa priveasca fara sa se amestece in joc. In hora sunt numai fete si flacai. Hotararea lu Ion de o lua pe Ana la joc, desi o place pe Florica cea saraca constituie inceputl confictului. Intriga Venirea lui Vasile Baciu , tatal Anei , de la carciuma la hora si confruntarea verbala cu Ion pe care-l numeste hot si talhar pentru ca sarantocul umbla sa-i ia fata promisa unui bogat George Bucluc constitiue intriga romanului. Rusinea pe care i-o face Vasile Baciu lui Ion la hora in fata satului starneste dorinta de razbunare a lui Ion care la randul lui il face de rusine pe Baciu lasand-o insarcinata pe Anapentru al determina sa accepte nunta. Conflicte La safarsitul petrecerii flacaii merg la carciuma. Este prezentata bataia flacailor in aparenta pentru plata lautarilor, dar in fapt pentru a o lua pe Ana de sotie. Acest lucru constituind victoria lui Ion care il rapune pana la urma cu parul pe George. Conflictul central al romanului este lupta taranului pentru pamant. Drama lui Ion este drama taranului sarac care nu-si accepta conditia si este pus in situatia de a alege intra iubirealui petru

Florica si averea Anei. Conflictele secundare intre Ion si George Bucluc mai intai pentru Ana si apoi pentru Florica. Conflictul tragic este sinuciderea Anei. Desfasurarea actiunii Dorind sa obtina pamant mult, Ion ii face curte Anei, o seduce si il forteaza pe Vasile baciu sa accepte casatoria. Ion nu cere acte pentru zestre si din acest moment incep bataile si drumurile de la Ion la Baciu. Sinuciderea Anei nu constituie pentru ion un act de vinovatie deoarece el nu vede in Ana si in copilul lor Petrisor decat garantie asupra pamanturilor. Nici moartea copilului nu-l impiedica pe Ion sa mearga la Florica , ea fiind maritata cu George. Deznodamantul George nu este decat un instrument in mana destinului pentru ca il omoara pe Ion. Este arestat, florica ramane singura, iar averea revine Bisericii. Caracterizarea personajelor principale Ion Fiinta foarte inteligenta care cheltuie cantitati mari de energie pentru a-si atinge scopul. LOVINESCU Ion este un personaj eponim deoarece numele lui apare si in titlului romanului. Inca de la inceputul romanului aflam despre Ion ca a fost cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea,,I-a batut capul Glanetasului sa dea pe Ion la scoala din armadia,sa-l faca domn.Era silitor si cuminte dar,,Ii era mai drag sa pazeasca vacile pe campul plesuv. era chipes,istet,iute si harnic,dar era sarantoc iar dorinta de imbogatire il obsedeaza,astfel ca devine o patima pentru el,ce declanseaza o adevarata drama.Setea mistuitoare pentru pamant duce la dezintregarea si dezumanizarea lui Ion care devine o bruta,un om cu sufletul impietrit. Cuvintele adresate de Vasile Baciu lui Ion la hora ii ranesc orgoliu,,Fiecare vorba il impungea drept in inima cu deosebire fiindca auzea tot satul. Dorinta de razbunare pe cei care aveau o conditie sociala mai buna,iesea tot mai mult in evidenta si asteapta orce moment

pentru a-i faca sa plateasca,,Dupa ce-l batu zdravan pe George Bulbuc,pe care-l voia Vasile Baciu de ginere,fiin flacau bogat,Ion ,,era multumit si racorit. Istet si viclean,isi alcatuieste cu grija planul dobindirii pamantului inca de la hora duminecala,cand incepe sa o ademeneasca pe Ana. Ion are o fire patimasa si impulsiva,iar pentru a intra in posesia pamantului socrului recurge chiar si la violenta.Profita de Ana care il iubeste si o necinsteste lasand-o gravida.cand Ion intervine in viata Anei ,destinul ei,a lui george si Florica se schimba in mod tragic. Mandria il orbeste,devine o fiinta brutala,o terorizeaza pe Ana,o bate,o trimite inapoi la Vasile,din viclesug pentru ca spera ca Baciu sa-i dea pamantiurile,Viata lui Ion este un cerc Vicios.Este un tip egoist,mandru care pentru a-si atinge telurile incalca orce lege morala si juridica. Ion isi sacrifica dragostea pentru Florica,fata saraca,doar pentru a pune mana pe pamant,odata ce se vede stapan are autoritate in familie,chiar si asupra lui Vasile Baciu. Atitudinea lui Ion fata de pamant e nefireasca,el priveste pamantul ca pe o iubita urmand un ritual erotic,,si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. starile sufletesti ale personajului sunt profunde,fericirea care-l copleseste este deplina,incat lumea se reduce la acest sentiment,de aici tendinta de a saruta pamntul,parca glasul iubirii ai-ar fi schimbat persoana,,o fata frumoasa care si-ar fi lepadat camasa aratandu-si corpul gol,ispititor. Copilul lui Ion se imbolnaveste si moare,apre disperarea lui Ion care vedea in el,garantia pastrarii pamanturilor lui Baciu. Intoarcerea la Florica ii retrezeste sentimentul iubirii sale pentru Florica. In finalul romanului Ion este prins de George si omorat sub ochii Floricai. Inainte sa moara,Ion s-a tarat pana la poarta pentru a nu o compromite,are un ultim gand nobil pentru florica. Moartea lui este tragica.faptul ca Ion a incercat sa- si depaseasca propria conditie de om umil,sarac si umilit nu este condamnabila,ci mijloacele de dobandire a pamantului. ,,E o bruta primitiva care actioneaza instinctual... CALINESCU

Ana Dintre eroinele propuse de romanul interbelic ,de fiecare reprezentand o ipostaza a misterului feminin ,unele de o feminitate tulburatoare ,Ana ,fata instaritului Vasile Baciu,pare nascuta sub semnul nefericirii ,fiind predestinata unei existente tragice . Autorul o surprinde in trei ipostaze succesive care ii contureaza treptat profilul moral prin analiza sufletului ei chinuit :cea de tanara femeie ,indragostita profund de Ion ,caruia ii incredinteaza cu generozitate viata ,aceea de sotie ,indurand cu umilinta vorbele grele si loviturile barbatului ,si aceea de mama ,ipostazata care in circumstante normale ar fi putut deveni o supapa salvatoare pentru femeia nefericita . Intreaga existenta a Anei este guvernata de iubire si blandete ,virtuti care intregesc un portret moral superior .Ea este harnica ,supusa,rusinoasa ,prototipul femeii de la tara .Din punct de vedre fizic,Ana este insignifianta ;pentru Ion ea este o fata slabuta si uritica,mai ales in comparatie cu Florica ai carei obraji fragezi ca piersica si ochii albastri ca cerul de primavara ii tulburase sufletul flacaului .Lui George Bulbuc ,flacaul bogat pe care Baciu il voia ginere Ana ii placea,lui nu i se parea urata ,insa nu ii zicea ca-i cine stie ce frumoasa. Firava si fara personalitate ,asa cum pare la inceput ,covarsita de vointa lui Ion ,imbatate de cuvintele si gesturile lui dragostoase ,Ana va deveni o victima usoara a flacaului interesat numai de zestrea sa.In ciuda acestei firi slabe care se anunta din primul capitol ,Ana va dovedi pe parcursul actiunii o vointa si o putere de a rabda uluitoare.nu numai Ion e un revoltat ,incalcand normele colectivitatii;Ana insasi traieste aceeasi conditie ,intrucat nesocoteste obiceiul tipic lumii rurale de a accepta casatoria planuita de parinti ,in care latura sentimentala nu are importanta .Autorul comenteazaAna lui Vasile Baciu ii era fagaduita lui George Bulbuc de nevasta .Ea ,fata cu stare ,el fecior de botocon, se potriveau . Din dragoste pentru Ion ,Ana accepta relatia cu acesta si , chiar si atunci insarcinata ,ajunge de rasul satului si e crunt batuta de tatal ei ,nu-i reproseaza nimica lui Ion Pentru ca a crescut singura ,lipsita de o dragoste parinteasca mangaietoare sufletul ei trist cauta o dragoste sfioasa si adanca .Din dragoste isi infrunta tatal ,acceptand orice umilinta din partea lui si a colectivitatii .Ceea ce o distruge insa este totala

lipsa de afectiune al lui Ion ,pentru care sacrificase totul si fara de care viata ei nu-si aflase rostul :isi zicea mereu , ca fara el ar trebui sa moara . Framantarile fetei ,nesigura de dragostea lui Ion ,complexata de frumusetea Floricai ,sunt surprinse cu fina intuitie psihologica ,autorul insistand mai ales pe deznadejdea ei care ii da adesea ganduri de moarte. Nunat Floricai cu George e un moment de cumpana in existenta Anei ,care intrevede acum moartea ca pe unica scapare din acest univers cuprins parca de niste ape tulburi.Femeia simte acum o sila grea pentru tot ceeea ce o inconjoara,iar copilul I se pare o povara .Obsesiv ii apare imaginea lui Avrum care se spanzurase .sinuciderea ei este descrisa minutios intr-un capitol de mare forta analitica ,streangul .Moartea ei ,fara sa fie in intentia asta ,devine,prin urmarile ei , o cumplita pedeapsa aplicata aceluia care I-a distrus viata ..Destinul ei este tipic lumii rurale ,unde femeia reprezinta doua brate de lucru , o zestre si o producatoare de copii. Florica Constient de calitatea sa de istoric al societatii, Liviu Rebreanu a creat in romanul sau chipuri reprezentative pentru lumea vremii sale, facand sa evolueze in fata cititorului o galerie de personaje, covarsind prin numar si varietate. Expresie, in plan simbolic, a glasului iubirii prin care Liviu Rebreanu a urmarit umanizarea protagonistului romanului Ion, Florica se fixeaza in cadrul general al satului aflat la hora, prin determinante generale, intr-o lapidara schita de profil. Ea este fata cea mai frumoasa din Pripas. Deci, o nota diferentiatoare insoteste intrarea in actiunea a tinerei, pentru ca apoi sa se adauge noi elemente le profilul fizic care sa o individualizeze. Intr-o clipa de ragaz, dupa jocul indracit al somesenei, Florica, fata vaduvei lui Maxim Oprea, ii apare lui Ion mai frumoasa ca oricand. Insusirile fizice ale Floricai pun in evidenta indirect profunzimea sentimentelor lui Ion fata de ea. Scriitorul urmareste atent reactile flacaului in preajma fetei: Iubise pe Florica si, de cate ori o vedea sau isi amintea de ea, simtea ca tot o mai iubeste. Purta in suflet rasul ei cald, buzele ei pline si umede, obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albastri ca cerul de primavara. Navaleste in roman, prin Florica, toata frumusetea peisajului

transilvanean, deodata cu tineretea, vigoarea si temperamentul care tradeaza o nepotolita sete de viata, de dragoste. Dar Florica era mai saraca decat Ion, cu alte cuvinte, fericirea lor nu era posibila din cauza saraciei. De aceea, dupa ce Ion o intalni pe camp pe Ana si se mustra pentru cele indurate din pricina ei, vazand-o pe Florica, cu fata rumena, plina si zambitoare, apropiindu-se sprintena ca o ispita, toata framantarea ii pieri din suflet, o mangaie cald din ochi si i se adresa: In inima mea...tot tu ai ramas craiasa... Florica il iubeste si ea pe Ion cu pasiune. Cand flacaul o imbratiseaza, pe camp, si o saruta patimas, fata se zvarcoleste, dar cu fiecare miscare se lipea mai tare de pieptul lui.... Ea va disparea insa din actiune, pentru destul de mult timp, atat vreme cat glasul pamantului ii organizeaza in asa fel viata lui Ion incat il acopera, anulandu-l aproape pe cel al iubirii. Intuitia si pihologia feminina vor lucra, determinand optiunea Floricai pentru George, cand acesta o cere in casatorie. Starea civila a celor doi Ion si Florica s-a schimbat. Peste caminul lui George bate insa aripa nelinistii, Florica fiind ravnita din nou de Ion cu si mai multa patima. Feciorul Glanetasului intrase, in sfarsit, in posesia pamantului lui Vasile Baciu dar ce folos daca cine ii e drag nu-i apartine. In ziua nuntii lui Ion cu Ana, inima barbatului se zvarcoleste a durere inca o data si cu efect indelungat, impingandu-l fatal spre prabusire. Fata de Ana, fata aceea uscata, cu ochii pierduti in cap de plans, cu obrajii galbejiti cu pete cenusii, intr-un contrast puternic, apare Florica aprinsa in obraji, cu buzele rosii, umede si pline, cu ochii albastri si limpezi ca cerul de vara si de o veselie sanatoasa pe care se silea si nu izbutea s-o ascunda. Fascinat, uitand de tot de Ana, Ion ii sopti fetei in timpul jocului: -Numai tu mi-esti draga in lume, Florica, auzi tu?...Auzi? O stranse navalnic le piept, crasnind din dinti incat fata se spaimanta si se uita rusinata imprejur. Florica este pentru Ion o oaza de lumina, catre care insa nu mai are acces pentru ca prea pacatuise impotriva firii si trebuie sa fie pedepsiti pe masura comportamentului sau si a faptelor sale. Soarta Floricai este nefericita si ea. Cel pe care-l iubise cu adevarat n-a putut sa-i apartina din cauza impedimentelor de ordin social. Cel cu care s-a casatorit, George Bulbuc, infunda in cele din urma ocna, vinovat de omucidere. Destinul ei se topeste in acela la satului care-si uneste calea lui cu calea cea mare si fara de inceput, viata, care curge

neincetat ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Herdelea ''Romanul intelectualului'', atat de bine exemplificat de literatura interbelica romaneasca, nu poate fi scris omitand numele lui Zaharia Herdelea, modest invatator din satul Pripas, care iluatreaza o anume ipostaza a itelectualitatii rurale, cu o existenta lipsita de spectaculos, banala, dar nu fara tensiuni, care pot provoca chinuitoare crize de constiinta. Elementul particular in conturarea acestui personaj deriva din contextul social-istoric in care Rebreanu il plaseaza. Ne aflam in Transilvania, la inceputul secolului al XX-lea, intr-un spatiu apartinand Imperiului Austro-Ungar. Taranii, obsedati de dobandirea sau pastrarea pamantului, sunt departe de framantarile intelectualilor privind ''problema nationala''. Dramei din lumea taraneasca ii corespunde o astfel de drama in lumea intelectualilor, o drama care face din Zaharia Herdelea un personaj care il anticipeaza pe Apostol Bologa din ramanul "Padurea spanzuratilor". Ca si acesta, umilul invatator traieste o incertitudine in ceea ce priveste optiunea sa morala si politica, insa consecintele optiunii nu ii sunt fatale. Sarac, cu o familie grea (doua fete carora nu le poate asigura zestre), traind cu sentimentul datoriei fata de orgoliosul preot Belciug, caci casa este construita pe terenul bisericii, preocupat de destinul fiului sau, Titu, Zaharia Herdelea este un caracter oscilant, o fire labila, nu, lipsita de lasitate. Pozitia intelectualului in sat este sugerata chiar din tabloul horei, cand taranii intampina cu un moment de respectuoasa tacere grupul alcatuit din preotul Belciug, Maria Herdelea, Laura si Titu. Intre preot si dascal exista o competitie subterana, fiecare dorind sa-si mentina prestigiul in fata satenilor. E evident insa ca intr-o lume in care criteriul material predomina, modestul dascal va fii mereu pe locul secund. Herdelea isi iubeste meseria pe care o considera cea mai nobila de pe pamant. Existenta lui monotona este ritmata doar de scurgerea zilelor de scoala si de aceea asteapta cu inima stransa vestea pensionarii. A-i invata pe copii romaneste este in acest context istoric un act de noblete, iar pentru Herdelea, supremul act de curaj. Atunci cand i se propune sa devina invatator de stat tihna lui se curma, incep indoielile care se adauga nesigurantei traiului saracacios de zi cu zi. Cand trebuie sa sprijine, din

constrangere, alegerea deputatului ungur, renuntand astfel la propriile convingeri sentimentul culpei este incomensurabil. Destinul ii este tot mai potrivnic si necazurile culmineaza cu inlocuirea lui cu tanarul Zagreanu, viitorul sau ginere. Pensionarea fortata o accepta cu greu si sentimentul inutilitatii este insuportabil: ''Mai cu seama dimineata, cand clopotul chema copii la scoala, il cuprindea un dor chinuitor''. In plan familial lucrurile intra treptat pe un fagas firesc: copiii isi gasesc un rost, iar existenta batranilor intra intr-o perioada calma, favorabila unui spirit mediocru, cuminte si lipsit de forta, cum este Zaharia Herdelea. Stilul romanului Ion este un roman monografic. Viata satului ardelean este surprinsa in cele mai mici amanunte. Hora de la inceputul si sfarsitul romanului constituie un prilej pentru autor de a surprinde obiceiurile, frumusetea cantecului lautarilor si tulburatoarea infrigurare a jocului; este totodata un prilej de a prezenta stratificarea sociala: primarul intra in oala numai ghiaurul capabil chiar sa-l ironizeze; cei saraci (glanetasul) stau pe margine; familia invatatorului si preotul privesc de sus nastrusnicia jocului. Limba si stilul au un pronuntat caracter obiectiv. Lipsesc imaginile cu numeroasele figuri de stil; exprimarea este obisnuita, fireasca, specifica realismului; nu se cauta imagini poetice, metaforice, dimpotriva sunt aspre, dure, asemenea vietii si destinului. Se spune ca Rebreanu foloseste un stil cenusiu .