Rascoala, Vol 1 - WordPress.com · 2 Liviu Rebreanu Textul se reproduce dup[: Liviu Rebreanu, Opere...

Liviu

R{SCOALA*

roman

REBREANU

CUPRINS

Tabel cronologic ............................................................................... 3

SE MI+C{ |ARA!

Capitolul I R{S{RITUL ................................................................. 20Capitolul II P~M~NTURILE ........................................................... 64Capitolul III FL{M~NZII ............................................................. 104Capitolul IV LUMINILE ............................................................... 149Capitotul V FRIGURI ................................................................... 190Capitolul VI VESTITORII ............................................................. 228

2 Liviu Rebreanu

Textul se reproduce dup[: Liviu Rebreanu, Opere alese, vol.IV, Editura pentru literatur[ =i art[, Bucure=ti, 1959. A fostconsultat[ =i edi\ia: Liviu Rebreanu, R[scoala, Editura Dacia, Cluj,1971.

ISBN 9975–74–035–9 © LITERA, 2002

Coperta: Isai Cârmu

CZU 859.0–31R 35

3R[scoala. Vol. I

TABEL CRONOLOGIC(dup[ Niculae GHERAN)

1885 27 nov. }n satul Târli=iua (din fostul comitat Solnoc-Dobâca — azijude\ul Bistri\a-N[s[ud), se na=te Liviu Rebreanu, primul din cei 14copii ce vor veni pe lume ]n familia ]nv[\[torului Vasile Rebreanu =i aLudovic[i (n[scut[ Diuganu). Tat[l (1862—1914) se mai ocup[ custrângerea de folclor, colaborând la diferite gazete din Ardeal. }ntinere\e, mama (1865—1945) era pasionat[ de teatru, fiind conside-rat[ „prim[ diletant[“ pe scena Becleanului de ba=tin[. Ambii p[rin\isunt arhetipurile Herdelenilor din Ion.

1889 Familia se mut[ ]n comuna Maieru, pe valea Some=ului. „}n Maieruam tr[it cele mai frumoase =i mai fericite zile ale vie\ii mele. Pân[ ce,când s[ ]mplinesc zece ani, a trebuit s[ merg la N[s[ud, la liceu.“ }nscrierile de sertar, la ]nceput ]n limba maghiar[, =i apoi ]n limbaromân[, multe amintiri din copil[rie aduc pe prim-plan oamenii ace-stor locuri. De=i localizate ]n imaginarul Pripas (identificat de cer-cet[tori cu Prislopul ]n care L.R. avea s[ locuiasc[ mai târziu), uneleepisoade din Ion vor p[stra cadrul toponimic =i onomastic al Maieru-lui (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat ]ntr-una din povestirilepublicate de scriitor).

1891—1895 }ncepe cursurile =colii primare. „Cele dintâi pl[ceri ale sloveitip[rite =i ale =tiin\ei de carte tot ]n Maieru le-am avut, ]n formaprimelor lecturi care m-au pasionat, Pove=tile ardelene=ti ale lui IonPop-Reteganul, vreo cinci volume.“

1895—1897 Urmeaz[ dou[ clase la Gimnaziul gr[niceresc din N[s[ud.1897—1899 L. R. este transferat la +coala de b[ie\i din Bistri\a („Polgári

fiu iscola“), unde urmeaz[ ]nc[ trei clase.

CUPRINS

4 Liviu Rebreanu

1898 }ndr[gostit ]n clasa a IV-a de liceu, scrie „]ntâia =i ultima poezie“.1899 iarna Fascinat de o tân[r[ actri\[ dintr-o trup[ ambulant[ ungureasc[

(„ingenua trupei, de care m-am ]ndr[gostit nebune=te“), scrie unvodevil dup[ modelul celui v[zut. Mai târziu, aflat ]n Budapesta, vacultiva, f[r[ succes, acela=i gen dramatic.

1900—1903 Urmeaz[ +coala real[ superioar[ de honvezi din +opron (Öden-burg, ]n nord-vestul Ungariei, lâng[ grani\a cu Austria).

1901 iun. La sfâr=itul anului I, ob\ine calificativul „eminent“. Ca =i la Bistri\a,manifest[ o ]nclina\ie deosebit[ pentru studiul limbilor str[ine.— La Bra=ov, apare povestea Armeanul negu\[tor =i fiul s[u Gherghel,folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (]ntr-o colec\ie pentru copii).

1902 Dup[ abateri de la regulamentul =colii, este retrogradat din func\iade chestor. La sfâr=itul anului II, prime=te doar „distinc\ia simpl[“.

1903 }n anul III pierde =i „distinc\ia simpl[“, din pricina mediei sc[zute la„purtare“.

1903—1906 Urmeaz[ Academia militar[ „Ludoviceum“ din Budapesta (de=ise sim\ea atras de medicin[, ale c[rei cursuri presupuneau cheltuieliinacceptabile pentru familia lui L. R.). Din nou, ]n primul an L. R.prime=te distinc\ia de „eminent“.

1906 1 sept. Sublocotenent, repartizat la regimentul 2 honvezi regali dinGyula, ]n sud-estul Ungariei. (Aici, pe lâng[ ]ndeletniciri cazone, L.R. are numeroase preocup[ri literare: lecturi, conspecte, proiectedramaturgice.)

1907 Conspecteaz[ numeroase opere din literatura universal[, specificând,uneori, data lecturilor (25 apr., 2, 3, 7, 8 =i 16 mai, 1, 2 iul.) }ntrescriitorii excerpta\i sunt clasici francezi, ru=i, germani, italieni, englezi,unguri. Li se adaug[ câteva proiecte de literatur[ dramatic[: Vetélytár-sak — Örveny (Rivalii — Vâltoarea); Valkó föhadnagy (LocotenentulValkó); Gigi (Ghighi), ultimul cu personaje inspirate din via\a „inte-lighen\ei“ n[s[udene.5 nov. Datare pe o proz[ inspirat[ din mediul cazon („fragment de ro-man“), reluare a unui conflict literar abordat anterior (Locotenentul Valkó).14—15 dec. }ncepe suita de amintiri din copil[rie (portrete din Maie-ru), scrise la ]nceput ]n maghiar[, reluate, mai târziu, ]n române=te,proze nepublicate.

5R[scoala. Vol. I

— }ncepe un Journal de lector, cu maxime, cuget[ri, conspecte dinliteratura universal[ (Shakespeare, O.Wilde, Schiller, Tolstoi, Hugo,Jokai =.a.), din crea\ia româneasc[ (Anton Pann), precum =i cu]nsemn[ri de cultur[ general[ (]n limbile german[, maghiar[, francez[=i român[ — limbi ]n care citea =i scria curent).20 dec.—6 febr. 1908. La Budapesta =i Gyula scrie =i transcrie cincipovestiri, ]n limba maghiar[, din ciclul Szamárlétra [Scara m[garilor],satire cu caracter anticazon (volum nepublicat).

1908 ian. Sub presiunea unor ]ncurc[turi b[ne=ti, este for\at s[ demisione-ze din armat[; ]n prealabil, scriind ]n „arest la domiciliu“, se hot[r[=tes[ se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest moment).18 febr. Revine ]n Prislop — spre disperarea p[rin\ilor, care ]l =tiuser[domn. („Aici am luat contact cu \[ranul român, aici l-am cunoscutmai bine, aici m-am impregnat de toate suferin\ele =i visurile lui —lucruri care aveau s[ treac[ mai târziu ]n literatura mea...“)— Reia vechi proiecte (piese de teatru), precum Ghighi, =i adaug[ al-tele inspirate din via\a \[r[neasc[: Traiul, Osânda =.a. Cite=te multe c[r\iromâne=ti, urm[rind ]ndeosebi ]mbog[\irea vocabularului, =lefuirealimbii literare.mart. }ncepe un caiet de Schi\e, ]ntre care unele anticipeaz[ eroi =iepisoade din proza matur[. Multe subiecte vor fi dezvoltate, la ]nceput,]n cadrul nuvelisticii. (Dat[rile ating limita 28 apr. 1909).— Se angajeaz[ ajutor de notar ]n M[gura Ilvei, apoi ]n Nimigea.2 sept. Din Bucure=ti prime=te vestea c[ piesa Osânda „va fi pus[ ]ncitire“ (]n cele din urm[ va fi respins[).15 sept. Scrie povestirea Codrea [Glasul inimii]. }n aceea=i toamn[,termin[ =i povestirea Domnul Ionic[, reluare a unei proze mai vechi,din ciclul Szamárlétra [Scara m[garilor]. Cu aceste pagini se va adresamai multor reviste literare de „peste mun\i“ (trimi\ând scrisori luiG. Ibr[ileanu la Via\a româneasc[ din Ia=i, lui Mihail Dragomirescu laConvorbiri critice din Bucure=ti), precum =i din Transilvania (corespon-dând cu O. T[sl[uanu de la Luceaf[rul din Sibiu).1 oct. La Blaj, ]n Revista politic[ =i literar[ apare povestirea Talerii(ultima tip[rit[ ]n Ardeal, ]nainte ca L.R. s[ se stabileasc[ ]n capitala\[rii).

6 Liviu Rebreanu

15 oct. Termin[ nuvela Ofilire, sub impulsul unor lecturi sadoveniene.1 nov. Debut ]n presa româneasc[: la Sibiu, ]n revista Luceaf[rul, con-dus[ de O. Goga =i O. T[sl[uanu, apare povestirea Codrea (Glasulinimii). }n aceea=i revist[, L.R. va mai publica nuvelele Ofilire (15dec. 1908), R[fuiala (28 ian. 1909) =i Nevasta (16 iun. 1911).3 nov. }ncepe un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecându-se ]n moddeosebit asupra paginilor de critic[ =i istorie literar[ din Via\a ro-mâneasc[, apar\inând, mai ales, lui G. Ibr[ileanu.dec. Revine asupra amintirilor din copil[rie, scrise la Gyula, de dataaceasta sub influen\a lui Creang[.

1909 24 ian.—21 febr. }ncearc[ s[ traduc[ romanul R[zboi =i pace de Tols-toi (dup[ o versiune german[).}nceputul anului. Func\ionar la prim[ria din V[rarea.18 apr. }n traducerea lui, revista |ara noastr[ public[ poemul Moartea=oimului de M. Gorki.28 apr. Scrisoare din Prislop c[tre Mihail Dragomirescu, propunân-du-i, spre publicare, o povestire.20 mai Scrie nuvela Mâna (prima variant[ a nuvelei Ocrotitorul), subinfluen\a lecturilor din Cehov.toamna Situa\ie material[ precar[. Are convingerea c[ nu st[pâne=tecum se cuvine limba literar[ româneasc[ („a trebuit s[-mi dau seamac[, dac[ vreau s[ realizez ceva, trebuie s[ nimicesc ]n prealabil, ]nsufletul meu =i ]n mintea mea, tot ce mi-au ]mprumutat atâ\ia ani demediu str[in, tocmai la vârsta cea mai accesibil[ tuturor influen\elor,=i c[ aceasta nu se poate ]mplini cu adev[rat decât acolo unde voirespira o atmosfer[ româneasc[, absolut pur[ =i ferit[ de miasmelede pân[ ieri, adic[ ]n |ar[ =i mai ales ]n Bucure=ti“).12—14 oct. „}ntâiul meu contact cu litera\ii români s-a efectuat cuprilejul unui congres al Astrei la Sibiu, unde am fost trimis ca gazetarromân. Profitând de aceast[ unic[ ocazie, am =i trecut dincoace, laBucure=ti.“15 oct. }n capitala \[rii. „Am sosit cu 300 de lei ]n buzunar... +i aici...aici... aici ]ncepe un capitol ]ntunecat al vie\ii mele, o epoc[ grea, de

7R[scoala. Vol. I

lupt[ dârz[ cu mizeria =i pasiunea de scriitor. £...¤ Am venit ]n con-tact cu to\i corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era mareleprozator al epocii. }n vremea aceea, am ]ncercat acest gen nou denuvele, care nu prea era ]n\eles de ginga=ii povestitori din jurul meu.Pân[ atunci, nuvela era un fel de anecdot[, scris[ viu, curg[tor, cu]nflorituri de stil, dar f[r[ nici o preocupare a fondului sau a con-flictului psihologic.“16 oct. Prima datare pe o proz[ original[, dup[ sosirea ]n Bucure=ti:Volbura dragostei [Cântecul iubirii].19 oct. Particip[ pentru prima oar[ la o =edin\[ a cenaclului literarcondus de Mihail Dragomirescu, din care mai f[ceau parte I. Minu-lescu, E. Gârleanu, Cincinat Pavelescu, D. Nanu, Corneliu Moldovanu,N. Davidescu, Al. Stamatiad, M. S[ulescu, M. Sorbul =.a. Duce cu el onuvel[, pe care ]ns[ nu apuc[ s[ o citeasc[.20 oct. Scrisoare de la Mihail Dragomirescu.“Iart[-m[ c[ asear[ amuitat de nuvela dumitale. E drept c[, chiar de nu a= fi uitat, n-a= fivrut s[ te expun la un nesucces, ne=tiind calit[\ile ei de mai ]nainte.Ast[zi ]ns[ am citit-o =i te felicit, e foarte interesant[ povestea =i cu]nsemnate calit[\i literare. Vrei s-o public ]n Convorbiri critice?“25 oct. Debut ]n capitala \[rii: ]n revista Convorbiri critice apare nu-vela Volbura dragostei [Cântecul iubirii]. Ea deschide =irul unei ]nsem-nate colabor[ri: Pro=tii, Culcu=ul, Golanii, Dintele (1910).6 =i 11 nov. Scrisori de ]ncurajare de la Mihail Dragomirescu. Se intere-seaz[ ]ndeaproape de ce scrie, ]l invit[ acas[ =i se ofer[ s[-l ajute s[dobândeac[ o slujb[ la un ziar.— Angajat la Ordinea (redactor-=ef +t. Antim; ]n R[scoala: Antimiu).

1910 ian. Secretar de redac\ie la Falanga literar[ =i artistic[, condus[ deMihail Dragomirescu, func\ie ce o va de\ine =i la Convorbiri critice(„func\ii mai mult onorifice“).ian. Pe baza conven\iei cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan cereautorit[\ilor române=ti extr[darea gazetarului.15 febr. Mandat de arestare; L.R. este depus la V[c[re=ti.

8 Liviu Rebreanu

mai }ntr-un Memoriu adresat autorit[\ilor române=ti, tân[rul scriitormen\ioneaz[ c[ adev[rata pricin[ a cererii de extr[dare const[ ]n acti-vitatea sa publicistic[ pe care, anterior, o desf[=urase ]n slujba „româ-nilor de peste mun\i“.4 mai ora 12 noaptea }n ]nchisoarea V[c[re=ti, termin[ nuvela Culcu=ul.25 mai Publicând ]n Convorbiri critice nuvela Culcu=ul, Mihail Drago-mirescu \ine s[ o prefa\eze astfel: „De=i nu admitem crudit[\ile determeni pe care autorul e nevoit s[ le pun[ ]n gura eroilor s[i, totu=i,public[m aceast[ novel[, =i ]nc[ la acest loc de onoare, fiindc[ pelâng[ o adâncime de concep\ie pu\in comun[, e remarcabil[ prinpitorescul lumii zugr[vite, prin spiritul de observa\ie, prin energiadecep\iei =i mai cu seam[ prin originalitatea limbii.“6 iul. Dup[ o lung[ deten\ie la ]nchisoarea V[c[re=ti, este ]ntemni\atla Gyula. Aici scrie Golanii =i ]ncepe s[ traduc[ volumul de povestiriLelki kalandok (Aventuri spirituale, Budapesta, 1908) al scriitoruluimaghiar Szini Gyula. Autorul ]i era prieten =i — dup[ m[rturisiridatând din acele zile (epistola lui L.R. c[tre M. Dragomirescu, la 7aug. 1910) — ]mpreun[ ar fi scris mai multe lucr[ri („pe când eramla Pesta“). Câteva titluri din volum, ]ndeosebi din ciclul Biedermeierkepek (Tablouri Biedermeier) vor fi publicate, peste ani, la Bucure=ti,]n paginile Universului literar (1913) =i ]n Almanahul „Adev[rul“(1914).11 aug. Proiect sumar al romanului Zestrea, datat ]n ]nchisoarea dinGyula.16 aug. Eliberat din ]nchisoare, Curtea tribunalului de Apel socoatedelictul isp[=it dup[ cele =ase luni de temni\[.— Popas scurt la Prislop.15 sept.— ian. 1911 }mpreun[ cu Mihail Sorbul, scoate revista Scena(10 numere).

1911 apr. Numit secretar al Teatrului Na\ional din Craiova, devine un cola-borator de baz[ al lui Emil Gârleanu, la acea dat[ directorul institu\iei.Pân[ ]n 1912, va avea ]ndeletniciri diverse: de la ]ntocmirea reperto-riului la reclama publicitar[; de la traducerea unor piese (Ho\ii de

9R[scoala. Vol. I

Schiller =i Ofi\erul de Franz Molnar) la preg[tirea revistei Teatrul(bilunar[) etc.iul. La Craiova sose=te =i +tefana (Fanny) R[dulescu (viitoarea so\iea scriitorului); ca artist[, va debuta pe scena teatrului din localitate,]n spectacolul cu piesa Rapsozii de Victor Eftimiu (9 oct. 1911).sept. La Ia=i, ]n revista Via\a româneasc[, apare nuvela Filiba= [Ocroti-torul]; o versiune anterioar[ (Mâna) fusese terminat[, la 20 mai 1911,]n Bucure=ti.11 nov. La Or[=tie, revista Cosânzeana deschide =irul colabor[rilor cuL.R. (majoritatea retip[riri deghizate). Pentru ]nceput Pro=tii (la unan dup[ tip[rirea ]n Convorbiri critice), urmat[ de noi reedit[ri, ]n 1912—1913. Inedite: Idil[ de la \ar[ (1912), schi\[ neglijat[ la alc[tuirea vo-lumelor, =i Armeanul, Armeanca =i clubul (1913), pe care o va prelua ]nvolumul cu titlul Idil[ de la \ar[ (f[r[ s[ fie totuna cu lucrarea amintit[mai sus.)

1912 }n Almanahul Societ[\ii Scriitorilor Români pe anul 1912, apare po-emul ]n proz[ M[rturisire (amintit, de Fanny Rebreanu, ]n volumulCu so\ul meu, ca discret[ cerere ]n c[s[torie); proza este o prelucrarea unui text maghiar, Strófac (Strofe), apar\inând prietenului s[u Szi-ni Gyula.15 ian. Presat de acute nevoi materiale, ]ncepe s[ publice ]n revistacraiovean[ Ramuri, condus[ de C. +aban-F[ge\el, ]ncredin\ându-iproze minore; pentru ]nceput, Ordonan\a dlui colonel (Din ]nsemn[rileunui sublocotenent), traducere a unei mai vechi lucr[ri din ciclulSzamárlétra (Scara m[garilor): Az ezredes legénye (Ordonan\a colo-nelului). }n acela=i an, vor mai ap[rea M[rturisire (reeditare) =i Cinema.19 ian./2 febr. Se c[s[tore=te cu Fanny R[dulescu.11 mart. Scrisoare c[tre C. +aban-F[ge\el, elocvent[ pentru starea tine-rilor c[s[tori\i: „Neavând la cine apela la Craiova, sunt nevoit s[ m[dedau la cer=etorie =i, cum n-am la altcineva aici afar[ de tine, suntnevoit s[ m[ cer=etoresc la tine, cu toate c[ mi-e nespus de penibil“.20 apr. Cu schi\a Str[nutarea, revista Flac[ra, condus[ de C. Banu,deschide =irul colabor[rilor cu L.R.; ]n paginile primei serii, vor mai

10 Liviu Rebreanu

ap[rea: Vr[jma=ii, Baroneasa =i Dumnezeu (toate ]n 1912); ]n a douaserie a revistei, L.R. public[ Omul mic =i oamenii mari (1921), La urmaurmelor (1922). Majoritatea titlurilor vor fi incluse ]n volume.1 mai. „Dezangajarea“ so\iei de la Teatrul Na\ional din Craiova (cf.Registrul de procese-verbale, 25 apr. 1912) ]l determin[ s[ p[r[seasc[localitatea, stabilindu-se la Bucure=ti. (Artista va fi angajat[ la TeatrulNa\ional, la interven\ia lui I. Al. Br[tescu-Voine=ti.) }n Capital[ va aveacolabor[ri sporadice la ziare =i reviste, fiind cople=it de greut[\i ma-teriale. Cei din Prislop ]i cer ajutoare cu disperare („acas[ suntem 9oameni“), de=i ]nv[\[torul Vasile Rebreanu mai lucreaz[ „ca cancelist“la avocatul Tudor Moisil.vara Debut editorial : la Or[=tie, apare volumul de nuvele Fr[mânt[ri,la „Libr[ria na\ional[“, condus[ de Sebastian Bornemisa. }n sumar,produc\ii literare tip[rite ]n revistele Luceaf[rul =i Convorbiri critice: Din-tele, Lacrima [Glasul inimii], Culcu=ul, Ofilire, R[fuiala, Nevasta, Golanii,Cântec de dragoste [Cântecul iubirii], Pro=tii, Filiba= [Ocrotitorul].nov.—dec. Devine colaborator permanent al revistei Rampa (luni devârf.)

1913 }n timp ce desf[=oar[ o sus\inut[ activitate de cronicar teatral, luc-reaz[ la romanul Zestrea, „]naintând dificil ]n ac\iune“ (nu s-a p[stratnimic din aceast[ pretins[ variant[).iul. Dup[ intrarea României ]n cel de-al doilea r[zboi balcanic (10iul.), se angajeaz[ ca reporter la Adev[rul (la sfâr=itul r[zboiului va ficoncediat).25 aug. Cu schi\a Taclalele (retip[rirea schi\ei Vr[jma=ii), revistaUniversul literar deschide =irul colabor[rilor cu L. R. Mai mult decât]n paginile altor publica\ii, aici vor fi retip[rite, de regul[ cu titlulschimbat, vechi schi\e =i nuvele, originale =i „prelucrate“. Bibliografiascrierilor ]nregistreaz[ astfel de colabor[ri ]n 1913, 1914, 1915. Câtevainedite: Santinela (1913); R[zboiul. }nsemn[rile unui sublocotenent;O scen[ (ambele ]n 1914); }ntâiul gropar (1926); submediocre, vor fi„uitate“ ]n paginile publica\iei.7 dec. Proiect: R[scoala, dram[ ]n patru acte.

11R[scoala. Vol. I

1914 29 iun. }ntre titlurile de pân[ acum, un nume nou: „Ion. Roman. L.Rebreanu“ (nota\ie datat[ pe verso-ul unei file oarecare; cf. Arh. L.R., II, ms. 1). Vor mai trece ani pân[ când Zestrea uceniciei literare vaap[rea cu noul titlu ]n libr[rii.31 iul. La Bucure=ti apare cotidianul Ziua sub conducerea lui I. Slavi-ci. Aici L.R. va publica, folosindu-se de pseudonime, cronici dramatice.17 sept. Datare pe piesa Jidanul (trei acte), cu tematic[ antina\io-nalist[.21—28 sept. }n Universul literar apare studiul Revolu\ia lui Horia,Clo=ca =i Cri=an.oct.—nov. Redactor la Scena.

1915 Scrie povestirea istoric[ Horia, Clo=ca =i Cri=an.26 aug. Termin[ nuvela Hora mor\ii.

1916 apr. La Bucure=ti apare volumul Golanii (Nuvele =i schi\e), cu o pre-fa\[ semnat[ de Mihail Dragomirescu, ]n editura H. Steinberg. Volu-mul reia majoritatea pieselor incluse ]n Fr[mânt[ri (1912), ad[ugândtrei inedite. Sumarul: Golanii; Cuceritorul; Ocrotitorul; Pro=tii [inedit[];Dintele; Cer=etorul [inedit[]; Culcu=ul; Nevasta; Str[nutarea; Pozna[inedit[].9 mai—24 iul. Scrie =i transcrie comedia Cadrilul.— }n nr. 13 din „Biblioteca C[minul“ (Bucure=ti, H. Steinberg) aparevoluma=ul M[rturisire (Nuvele =i schi\e). }n sumar: M[rturisire[inedit[]; R[fuiala; Vr[jma=ii; Lacrima [Glasul inimii]; Armeanul [Idil[de la \ar[]; Talerii [inedit[]; Cântec de dragoste [Cântecul iubirii]; Cearta[inedit[].27 aug. România declar[ r[zboi Austro-Ungariei. Fostul ofi\er se ofer[voluntar ]n armata român[, dar nu i se aprob[ cererea. }n aceea=i zi,reia Zestrea.5 nov. Termin[ nuvela Catastrofa.6 dec. Armatele germane ocup[ Bucure=tiul. „Fugarul“ se afl[ ]ntr-ositua\ie dificil[. }nchis ]n cas[, continu[ s[ scrie romanul Ion.

1917 12—13 mai Fratele s[u Emil, ofi\er ]n armata austro-ungar[, esteacuzat de crim[ de dezertare =i spionaj, fiind condamnat la moarte(ecouri ]n lumea romanului P[durea spânzura\ilor).

12 Liviu Rebreanu

14 aug. Termin[ prima versiune a romanului Ion.27 sept. La Bucure=ti, apare cotidianul Scena, ]n care L.R. va publicaarticole de teatru.

1918 23 ian. }n Bucure=tiul ocupat de trupele germane, ziarul Lumina, con-dus de C. Stere, public[ schi\a Bibi (manuscrisul este datat 19 aug.1915 =i poart[ dedica\ia „Pentru Puia, când va fi mare“). Tot aici, ]nlunile febr. =i mart. vor mai ap[rea: Norocul, Soacra Sfântului Petru.prim[vara Arestat =i anchetat de autorit[\ile de ocupa\ie, izbute=te ]ncele din urm[ s[ fug[.mai Ajutat de sociali=ti, trece ]n Moldova, locuind o vreme la Ia=i.1 aug. Plan detaliat al romanului +arpele, pornind de la drama poe\ilor+t. O. Iosif =i D. Anghel, ambii ]ndr[gosti\i de Natalia Negru.toamna Proiecteaz[ un volum de nuvele, anticipând, prin atmosfer[,problematica romanului P[durea spânzura\ilor.nov. Revine ]n Bucure=ti.18 dec. }ncepe povestirea Calvarul (pe care o va termina ]n mart.1919).

1919 20 febr. }ncepe o prim[ redactare a romanului P[durea spânzura\ilor.5 apr. }n magazinul ilustrat lunar Lectura pentru to\i apare nuvelaCatastrofa.3 mai Cu schi\a Pozna L.R. ]ncepe =irul colabor[rilor ]n revista Sbu-r[torul, condus[ de E. Lovinescu. }n paginile publica\iei vor maiap[rea, ]n acela=i an: A murit o femeie; Cântecul lebedei; Divor\ul; unfragment din Calvarul, iar ]n 1920, I\ic +trul, dezertor =i Ghinionul.— La „Universala-Alcalay“ apare volumul Calvarul, confesiune lite-raturizat[ despre propriile avataruri din timpul primului r[zboi mon-dial (singura edi\ie antum[).vara C[l[torie cu so\ia ]n Transilvania, L. R. documentându-se ]n-deaproape ]n leg[tur[ cu sfâr=itul tragic al lui Emil. Re]ntors la Bucu-re=ti, prozatorul ]ncearc[ s[ scrie la P[durea spânzura\ilor, f[r[ s[izbuteasc[.nov. }ncepe s[ transcrie romanul Ion.29 dec. Premiera comediei Cadrilul.

13R[scoala. Vol. I

— Un nou volum de nuvele (edite =i inedite) : R[fuiala, ap[rut la„Universala-Alcalay“. }n sumar: Bibi. Poveste de copii mici pentru oamenimari [inedit[]; Cântecul iubirii; Norocul; Talerii; Cearta; Glasul inimii;Soacra Sfântului Petru; Idil[ de la \ar[; Ofilire; Barba (imita\ie); |[ranul=i coasa (imita\ie); R[fuiala. (Cele dou[ imita\ii se public[ pentru primaoar[ ]n volum.)

1920 20 nov. Apare romanul Ion, prima capodoper[ din monumentala cre-a\ie rebrenian[ (]n timpul vie\ii scriitorului, va fi retip[rit ]n 1921,1923, 1925, 1927, 1930, 1939, 1941, 1943).— Academia Român[ acord[ scriitorului marele premiu N[sturel.

1921 }n editura „Via\a româneasc[“ apare volumul Catastrofa (Trei nuvele).}n sumar: I\ic +trul, dezertor [inedit[]; Hora mor\ii; Catastrofa [inedit[].— Public[ cronici dramatice ]n Via\a româneasc[.— }n nr. 1— 3 din „Biblioteca universal[“ a editurii Alcalay =iCalafeteanu, apare Norocul (Schi\e =i nuvele). }n sumar: Norocul;Str[nutarea; I\ic +trul, dezertor; Cuceritorul; Bibi. Poveste de copii micipentru oameni mari; Cer=etorul; Soacra Sfântului Petru.— }n colec\ia „Scriitorii români contemporani. Pagini alese“, tip[rit[de „Casa +coalelor“, apare volumul Nuvele =i schi\e. }n sumar: Pro=tii;Dintele; Ocrotitorul; Nevasta; Catastrofa; volumul se deschide cuprezentarea unor date biografice.— }ncepe prima versiune integral[ a romanului P[durea spânzura-\ilor (pe care o va termina la 27 iun. 1922).

1922 5 iul.—17 nov. Transcrierea romanului P[durea sp`nzura\ilor.iarna Apare P[durea spânzura\ilor. Cartea va primi „Marele premiual romanului“. (}n timpul vie\ii scriitorului a fost reeditat ]n 1922,1925, 1926, 1928, 1929, 1932, 1940.)— }n editura lui H. Steinberg din Bucure=ti apare a II-a edi\ie dinGolanii (Nuvele =i schi\e), cu ilustra\ii de Fr. +irato. (Acela=i sumardin 1916.)

1923 12 apr. Premiera comediei Plicul.— Ales vicepre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor Români.2 iul. }ncepe prima versiune a romanului Adam =i Eva.— }n revista Lamura apare nuvela Cump[na drept[\ii.

14 Liviu Rebreanu

1924 15 nov. }mpreun[ cu Al. Dominic, public[ s[pt[mânalul Mi=carea lite-rar[ (pân[ ]n oct. 1925).— O nou[ reeditare : Trei nuvele, la editura „Cultura Na\ional[“. }nsumar: Catastrofa; I\ic +trul, dezertor; Hora mor\ii.

1925 14 ian. Sfâr=e=te prima versiune a romanului Adam =i Eva.mart. Termin[ =i versiunea pentru tipar.mai Apare romanul Adam =i Eva.— Editura „Cartea româneasc[“ din Bucure=ti tip[re=te a III-a edi\iedin Golanii. Sumar rev[zut: Pro=tii; Dintele; Bibi [inedit[]; Norocul[inedit[]; Cuceritorul; Nevasta; Cântecul iubirii; Str[nutarea; Vr[jma=ii[inedit[]; Soacra Sfântului Petru [prelucrare inedit[]; Idil[ de la \ar[[inedit[]; Ocrotitorul; Culcu=ul; Cer=etorul; Pozna; Golanii.— Este ales pre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor Români.

1926 17 mart. Premiera piesei Apostolii.sfâr=itul anului Plecând de la proiectul unei nuvele (Nebunul), pl[-nuie=te volumul Ciuleandra.

1927 2—10 mart. Scrie prima versiune a romanului Ciuleandra.9 iul.—8 aug. A doua versiune manuscris[.— Apare Ciuleandra (reedit[ri ]n 1927, 1928, 1934, 1941, 1942).— Un nou volum, cvasi-inedit: Cuibul visurilor (Nuvele =i schi\e), editatde „Casa +coalelor“. }n sumar: Cuibul visurilor; Omul mic =i oameniimari; Cump[na drept[\ii; La urma urmelor; Cântecul lebedei; Ghinionul;Dumnezeu; Fiara; A murit o femeie [toate inedite, „parabola“ Dumnezeufiind dup[ Lev Tolstoi]; R[fuiala; |[ranul =i coasa [imita\ie].— }n colec\ia „Manuscriptum“ apare volumul Cântecul lebedei, cuprin-zând facsimilul manuscriselor Cântecul lebedei =i Cuibul visurilor; volu-mul se deschide cu o scurt[ biografie a lui L. R. =i cu un portret al s[udesenat de pictorul Jean Al. Steriadi.

1928 aug. }ncepe romanul Cr[i=orul.dec. Este numit director al Teatrului Na\ional din Bucure=ti, func\iece o va de\ine vreme de un an.— }n nr. 1150—1150 bis din colec\ia „Biblioteca pentru to\i“, aparevolumul Cântecul iubirii (Nuvele =i schi\e), la editura „Universala-Al-calay“. }n sumar: Cântecul iubirii; Bibi; Vr[jma=ii; Pozna; Catastrofa.

15R[scoala. Vol. I

— Editura „Cartea româneasc[“ din Bucure=ti public[ a IV-a edi\iedin Golanii. (Acela=i sumar din 1925.)

1929 La ]ns[rcinarea primului ministru, lucreaz[ la proiectele de organi-zare a Direc\iei Educa\iei Poporului, al c[rei conduc[tor va deveni la]nceputul anului urm[tor.— Apare romanul Cr[i=orul (va fi reeditat ]n 1930, 1940, 1942, 1944).— Scriitorului i se confer[ Premiul Na\ional pentru proz[.

1930 19 nov. }n urma unor cumplite dezam[giri ]nregistrate ]n conducereatreburilor publice, L.R. demisioneaz[ din conducerea Direc\iei Educa-\iei Poporului.— Cump[r[ o cas[ =i o vii=oar[ la Valea Mare (lâng[ Pite=ti), undevor fi scrise majoritatea c[r\ilor sale de acum ]ncolo.

1931 Scrie =i editeaz[ (25 iulie) volumul Metropole, cu ]nsemn[ri dec[l[torie (Berlin, Roma, Paris).12 aug.—28 sept. Variant[ abandonat[ din R[scoala.

1932 20 febr. Tip[re=te, la Bucure=ti, România literar[ (apare pân[ la 6 ian. 1934).— O nou[ reeditare: I\ic +trul, dezertor (Trei nuvele cu 30 gravuri ]nlemn de Paul Konrad Honich), la „Cartea româneasc[“. }n sumar: I\ic+trul, dezertor; Catastrofa; Fapt divers [Hora mor\ii].8 mai—11 dec. Scrie versiunea definitiv[ a romanului R[scoala.sfâr=it dec. Apare romanul R[scoala.

1933 25 dec. }n Cuvântul, o nuvel[ inedit[ : Umbre.1934 22 ian.—30 apr. Scrie versiunea pentru tipar a romanului Jar, ce se

va tip[ri pân[ la finele anului (reedit[ri ]n 1939, 1941, 1942, 1944).1935 }n volumul Nuvele inedite, culegere din crea\ia prozatorilor contem-

porani, L.R. public[, la Editura „Adev[rul“, povestirea Dincolo, relu-at[ peste ani ]n Amalgam (1943).

1936 Apare volumul Calea sufletului (Trei povestiri), fragmente din romanulAdam =i Eva.— }n nr. 14 din colec\ia „Cartea satului“ apare culegerea de nuveleOameni de pe Some=, la Editura Funda\iilor Regale. }n sumar: Dumne-zeu; Cer=etorul; Pro=tii; R[fuiala; Nevasta; Pozna; Dintele; Hora mor\ii;Cuibul visurilor.

1937 1 mart.—11 iul. Versiunea abandonat[ a romanului Gorila.18 iul. Reia cartea de la ]nceput.

16 Liviu Rebreanu

1938 iun. Apare romanul Gorila.1939 26 mai Dup[ multe tergivers[ri, este ales membru al Academiei

Române, la propunerea lui Mihail Sadoveanu.1940 mart. Apare romanul Amândoi.1941 ]nceputul anului. Este numit din nou director al Teatrului Na\ional.

— Accept[ numirea de director al cotidianului Via\a (f[r[ o partici-pare esen\ial[).

1942 ian. Conferin\e despre cultura româneasc[ la Berlin, München, Stut-tgart, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena.mart. La Zagreb =i Weimar, c[l[torii prilejuite de constituirea societ[-\ii culturale pan-europene. Aici va sus\ine c[ „nu vrem nici un fel depolitic[, ci numai literatur[“.

1943 Apare volumul Amalgam (articole, studii, conferin\e, cronici drama-tice =i o nuvel[: Dincolo).

1944 4 apr. Grav bolnav, se retrage la Valea Mare, f[r[ s[ mai revad[ vreo-dat[ Bucure=tii (un control radiologic semnalase, ]nc[ din ian., „opaci-tate suspect[ la pl[mânul drept“).7 iul. Din Jurnalul s[u: „Perspective pu\ine de salvare, dat[ fiind vârstamea, chistul din pl[mânul drept, emfizemul vechi =i bron=ita cronic[“.— }n nr. 9 din colec\ia „Cartea refugiatului ardelean“, apare o culegerede Nuvele (cu chipuri desenate de Aurel Jiquidi), sub auspiciile C[mi-nului cultural Avram Iancu al refugia\ilor ardeleni. }n sumar: Pozna;Nevasta; R[fuiala; Pro=tii.1 sept. }nceteaz[ din via\[ la Valea Mare, ]n vârst[ de 59 de ani. Pestecâteva luni va fi deshumat =i re]nhumat la Cimitirul Bellu din Bucure=ti.

19R[scoala. Vol. I

SE MI+C{ |ARA!

20 Liviu Rebreanu

Capitolul I

R{S{RITUL

1

— Dumneavoastr[ nu cunoa=te\i \[ranul rom`n, dac[ vorbi\ia=a! Ori ]l cunoa=te\i din c[r\i =i din discursuri, =i atunci e maitrist, fiindc[ vi-l ]nchipui\i martir, c`nd ]n realitate e numai r[u,=i prost, =i lene=!

Ilie Rogojinaru sf`r=i, g`fìnd de convingere. }=i =terse cheliasf[toas[ cu o batist[ mare t[rcat[ =i ]=i smuci musta\a groas[,pleo=tit[, din care c`teva fire i se ]ncurcaser[, sup[r`ndu-l, ]ncol\urile gurii. Era arenda=ul mo=iei Olena-Dolj. Sl[ninos =i burtos,cu g`t de taur =i capul rotund, avea ni=te ochi c[prui s[lt[re\i =i ofigur[ jovial[, parc[ pornit[ mereu numai spre bucurii.

Se uit[ la tovar[=ii de compartiment, v[zu c[ nu i-a convins =icontinu[ s[ g`fìe mai tare. Atunci Simion Modreanu, director ]nMinisterul de Interne, ]mbr[cat cu mult[ cochet[rie, tu=i u=or, s[-=idreag[ glasul, =i rosti senten\ios:

— Domnul meu... domnule Rogojinaru, un lucru r[m`neindiscutabil: c[ noi to\i, dar absolut to\i, tr[im de pe urma trudeiacestui \[ran, a=a prost, =i lene=, =i r[u cum ]l categorise=tidumneata!

Arenda=ul fu at`t de uimit, c[ nici nu mai putu r[spunde.Scoase iar batista, s[-=i r[coreasc[ t`mplele. }n clipa aceea, ap[ruconductorul trenului, reclam`nd, cu respectul cuvenit clasei ]ntì,biletele pentru Bucure=ti. Rogojinaru se ]nsenin[, ca =i c`nd i-arfi venit m`ntuirea:

CUPRINS

21R[scoala. Vol. I

— Cum, =efule, sosir[m? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice...— Adineaori am l[sat Chitila, observ[ conductorul, schi\`nd

un z`mbet drept r[spuns la bonomia arenda=ului =i lu`nd biletelede la ceilal\i c[l[tori.

}n r[stimp, dintr-un portofel ca o geant[, Rogojinaru scoase ofoaie galben[ pe care o ar[t[ conductorului cu o m`ndrie osten-tativ[:

— Poftim, =efule!... }n vremurile astea grele se mai c`rpe=teomul cu c`te-o economie, c[ n-o s[ se fac[ gaur[ ]n cer fiindc[un cre=tin merge gratis cu trenul...

Numai conductorul sur`se iar[=i, retr[g`ndu-se cu degetele lacozoroc, milit[re=te. Arenda=ul, ]ns[, cuprins subit de griji, seapuc[ s[-=i adune geamantanele, co=urile =i leg[turile pe care ler[sfirase ]n compartiment, profit`nd c[ ceilal\i nu prea aveaubagaje. Modreanu ]=i luase mai demult pe genunchi geamant[-na=ul de piele fin[ cu cartea de vizit[ scoas[ ]n eviden\[. Unc[pitan de jandarmi, ]nalt, cu figura speriat[, care se urcase numaila G[e=ti, n-avea dec`t sabia =i o map[, iar t`n[rul brun, cu must[-\ile mici, negre, retezate engleze=te, ]=i a=ezase trusa de voiaj pemescioara de la fereastra compartimentului.

Trenul duduia =i fumega ca un animal apocaliptic. Directorulregreta c[ s-a cobor`t s[ discute cu un om at`t de vulgar. C[pitanulurm[rea ostenelile lui Rogojinaru cu o curiozitate plin[ de admi-ra\ie. T`n[rul, de c`nd plecase conductorul, se uita pe fereastravagonului, ]n care ap[ruse silueta capitalei. De-a lungul linieir[s[reau =i piereau table cu reclame pe st`lpi anume, ori pe cal-cane de case singuratice. Perechile de =ine se multiplicau, se apro-piau, se ]ntret[iau. Ro\ile pocneau tot mai des peste ]ncruci=[ri,treceau de pe o linie pe alta, cu o siguran\[ ma=inal[. Pe urm[ seivir[ suburbiile murdare, case d[r[p[nate, uli\e desfundate,contrast`nd violent cu sclipirile ce vesteau mai ]ncolo palatele.

Dup[ ce umplu cu bagajele-i pre\ioase locurile libere de pecanapele, dup[ ce scoase =i pe coridor vreo dou[ co=uri ce nu mai

22 Liviu Rebreanu

]nc[puser[ ]n[untru, arenda=ul se ghemui cum putu pe o margine,l`ng[ un geamantan, =i se adres[ direct t`n[rului, care privea pefereastr[, relu`nd firul convorbirii de adineaori:

— +i uite-a=a, domnule, cum v[ spuneam, cu \[ranii... Pe minem[ pute\i crede pe cuv`nt =i f[r[ gre=eal[, c[ am o experien\[veche de tot ]n chestii de agricultur[ =i de \[rani. Sunt acuma de=aizeci de ani f[r[ unul =i din ei vreo patruzeci tot la \ar[ i-amirosit =i ]ntre s[teni. Am luat-o de jos, cum se cuvine, =i la treizecide ani \ineam cu arend[ o mo=ioar[ de peste cinci sute de pogoane]n Teleorman. Iar de atunci mi-au mai trecut c`teva =i mai m[riceleprin m`n[, a=a c[ ]mi cunosc \[ranii cum nu cred s[-i mai cunoasc[mul\i ]n \ara rom`neasc[. Nu zic c[ to\i sunt tic[lo=i, cum zic al\ii,nu. Doamne fere=te, sunt cre=tin =i m-ar bate Dumnezeu. Darm[rturisesc cu m`na pe cruce: s[ te fereasc[ Dumnezeu s[ ainevoie de \[ran, c[ \[ranul atunci te str`nge de g`t, c`nd te doaremai tare!

B[g[ de seam[ c[ nici chiar c[pitanul nu-l mai asculta. Fiindc[tocmai =i trenul ]ncepuse s[-=i ]ncetineze goana, ]=i aduse iaraminte de bagaje, se scul[ s[ treac[ ]n coridor, s[ fie mai aproapede ie=ire =i s[ poat[ prinde negre=it un hamal =i o tr[sur[. Dinu=[ se ]ntoarse, ]ns[, s[-=i ia r[mas bun. }ntinse m`na lui Modrea-nu, cu care venise de la Craiova ]mpreun[, =i socotea c[ se]mprietenise de ajuns, ca s[ poat[ g[si la d`nsul un sprijin de s-ar]nt`mpla s[ aib[ vreo nevoie pe la Interne. De=i cu t`n[rul carese suise la Coste=ti vorbise mai pu\in =i nici nu i se recomandase,arenda=ul chibzui c[ la desp[r\ire trebuie s[ =tii cu cine ai c[l[torit=i deci ]i zise ]ncrez[tor:

— }mi dai voie, domnule, sunt Ilie Rogojinaru... Mi-a p[rutbine c[ am venit ]mpreun[, cu toate c[ nu ne-am prea lovit ]np[reri.

Nu tocmai ]nc`ntat, t`n[rul se ridic[ totu=i pu\in =i, str`ng`ndm`na ]ntins[, r[spunse:

— Grigore Iuga.

23R[scoala. Vol. I

Arenda=ul tres[ri, se ]ndrept[ =i strig[:— Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomene=ti c[ e=ti chiar feciorul

Domnului Miron Iuga de la Amara?— Te pomene=ti! sur`se t`n[rul, intrigat pu\in de entuziasmul

patetic al arenda=ului.— Fugi, nu m[ nebuni!... D-apoi bine, boierule, eu cunosc pe

conu Miron de c`nd eram copil, a= putea zice, m[car c[ trebuies[ fim cam de aceea=i v`rst[! C[ doar acum vreo dou[zeci =i cincide ani am \inut o mo=ie numai la c`teva po=te de proprietateadumneavoastr[ de la Amara. Ce mai face conu Miron? Bine, voinic,s[n[tos?... Stra=nic om, ce s[ v[ spun! ad[ug[ cu m`ndrie, ]ntor-c`ndu-se brusc spre c[pitanul de jandarmi =i Modreanu. +ti\i, boiersadea, nu d-[=tia de au umplut \ara =i t`rgurile! Ei, bat[-te s[ tebat[ toate noroacele! urm[ apoi iar c[tre Iuga, clipind din ochicu mare bucurie. Dar v[d c[ sosim... S[ tr[ie=ti, cucoane, =i s[-\itr[iasc[ p[rintele, c[-i un om =i jum[tate!

}i scutur[ m`na ]nc[ o dat[ =i, apuc`nd un co=ule\ la care \ineamai mult, se repezi afar[, ]n coridor, morm[ind ]n treac[t c[trec[pitan: „Salut, salut!“ Modreanu, cu geamant[na=ul ]n m`n[,a=teptase ner[bd[tor s[ ispr[veasc[ arenda=ul, ca s[ poat[ ie=i.Pentru c[ nici el nu f[cuse cuno=tin\[ cu Iuga, d[du indiferentdin cap =i se strecur[ dup[ Rogojinaru, care se ]nfipsese chiar l`ng[u=a vagonului.

— Cine-i individul, domnule Rogojinaru, c[ te v[zui preamul\umit de cuno=tin\[? ]ntreb[ Modreanu, plec`ndu-se la ure-chea arenda=ului fiindc[ puf[itul locomotivei sub bolta g[rii]n[bu=ea vocile.

— Ehei, iubitule! f[cu Rogojinaru cu mai mare respect parc[dec`t adineaori ]n fa\a t`n[rului Iuga. +apte mii de pogoane,prima calitate, ]n Arge=, jos, aproape de Teleorman!... +apte mii,domnule Modreanu, ]n\elegi? +i ni=te gospodari cum nu-s al\ii ]ntoat[ Muntenia. B[tr`nul nu \i-ar arenda un petic de p[m`nt, maibine s[-i tai m`inile. A=a ceva mai rar, ce s[-\i spun... Ei, te-am

24 Liviu Rebreanu

salutat, cucoane, c[ v[d c[ ne-am oprit, =i s[ ne mai ]nt`lnims[n[to=i!... (Deschisese portiera.) Aide, hamal, hamal!... Aici,b[iete!... N-auzi, bre? Ce, e=ti surd?... Unde te ui\i, z[p[citule?Nu m[ vezi? Ce, e=ti orb?... Vino repede =i ia astea!

Locomotiva g`f`ia rar, extenuat[. Printre respira\iile ei domina-toare, glasurile oamenilor ce coborau din vagoane =i ale celor ce-ia=teptau pe peron umpleau cuprinsul g[rii cu un zgomot asprudin care se ridicau, ici-colo, izbucniri de r`sete, c`te-o vorb[ vesel[,c`te-o pup[tur[ mai pleosc[it[ =i mai ales \ipete st[ruitoare dup[hamali. C[l[torii zoreau spre ie=ire, cei mul\i cu bagajele ]n m`n[,cei pu\ini cu hamalii ]n urma lor. Toat[ lumea era gr[bit[, uniichiar fugeau, ca =i c`nd i-ar fi alungat cineva din urm[.

Grigore Iuga r[m[sese lini=tit la locul s[u, a=tept`nd s[ se deajos cei ce se ]mbulziser[ pe coridoare. Din geam, v[zu pe Modreanucum ]=i ferea geamant[na=ul de insisten\ele hamalilor, pe c[pitanul]nalt cum, dep[rt`ndu-se, se uita speriat ]mprejur, parc[ ar fi c[utatpe cineva, pe Rogojinaru, umeros =i leg[nat, \in`ndu-se dup[ omule\ul]mpov[rat cu geamantane =i leg[turi, d[sc[lindu-l necontenit at`tde energic, c[ glasul lui parc[ domina tot vacarmul g[rii.

}n sf`r=it, c`nd se mai potoli v[lm[=agul, t`n[rul Iuga cobor]=i el, g[si anevoie o tr[sur[ =i porunci s[-l duc[ acas[ ]n stradaArgintari. Birjarul apuc[ pe calea Grivi\ei, lat[, murdar[ =i g[l[-gioas[, cu fel de fel de magazine, ]n fa\a c[rora v`nz[torii se r[z-boiau cu trec[torii =ov[itori s[-i fac[ negre=it clien\i, cu zeci dehoteluri, hanuri =i osp[t[rii menite s[ ad[posteasc[ scump =i prostpe c[l[torii pe care Gara de Nord ]i v[rsa capitalei, mereu al\ii, =imereu mai mul\i. Pe trotuarele largi se v`nzolea o lume pestri\[]ntr-un amestec oriental: muncitori =i func\ionari, apoi \[raniumbl`nd ]n grupuri ca ni=te oi speriate, servitoare ]n costume\[r[ne=ti ungure=ti, solda\i pirpirii, vagi domni=oare foarte fardate,tr[g`nd cu ochiul la to\i b[rba\ii, ucenici =i elevi de liceu h`rjo-nindu-se =i izbindu-se de oameni =i de ziduri, bragagii, bulgaride lux cu clopo\ei de alam[, turci cu acadele...

25R[scoala. Vol. I

}n vreme ce tr[sura alerga pe cuburile de granit, Grigore Iuga,ca totdeauna c`nd sosea de la \ar[ ]n Bucure=ti, privea furnicarulde oameni de pe str[zile zgomotoase cu un sim\[m`nt de sfial[.Dup[ via\a molcom[ de la mo=ie, forfoteala aceasta ]l obosea =i-l]ntrista, cel pu\in ]n primele momente, p`n[ se reobi=nuia cu ea.

Pe bulevardul Col\ei, aproape de ]ntret[ierea cu strada Argin-tari, unul din caii tr[surii alunec[ =i c[zu. Birjarul se repezi ]nt`icu sud[lmi, apoi cu biciul. Degeaba. Trebui s[ sar[ de pe capr[, s[dea drumul =treangurilor... Cum nu mai erau dec`t vreo sut[ demetri p`n[ acas[, Grigore cobor], pl[ti =i continu[ drumul pe jos.

A doua cas[ din strada Argintari era a lor, adic[ a ei, a nevesteilui. Grilajul de fier cu v`rfurile poleite avea o poart[ monumental[la mijloc. }n fa\a casei, o gr[dini\[ ]ngrijit[, cu c`teva ronduri deflori, cu poteci prundite. Cl[direa ]ns[=i, cu etaj, ar[toas[ =i]nzorzonat[, oprea aten\ia trec[torilor mai ales prin scara demarmor[ ro=ie ap[rat[ sus de o uria=[ scoic[ de sticl[ lucitoare.

2

Intr`nd pe poart[, Grigore Iuga v[zu ]n capul sc[rii pe servitoriilui ]n conciliabul cu un domn str[in.

Feciorul, ]ntr-o livrea pu\in grotesc[ (fantezia Nadinei), venis[-l ]nt`mpine =i-i raport[ ]ndat[ c[ t`n[rul ]n[ltu\ =i blond e undomn din Ardeal, c[ a mai fost pe-aici de c`teva ori =i caut[ pecona=ul Gogu. }ntre timp =i str[inul cobor`se treptele =i se apropiade Iuga, iar c`nd servitorul plec[ cu trusa st[p`nului, scoasep[l[ria =i zise foarte ]ncurcat:

— M[ recomand: Titu Herdelea, poet...Grigore r[spunse numai cu un z`mbet nehot[r`t, care pe

t`n[rul Herdelea ]l z[p[ci mai r[u. Lavaliera v`n[t[ cu picourialbe ]i acoperea gulerul tare =i ]nalt. }=i trecu p[l[ria ]n m`nast`ng[ =i ]ncerc[ s[ z`mbeasc[ =i el f[r[ a reu=i. Dup[ o pauz[,care i se p[ru un secol, ]=i lu[ inima ]n din\i =i, potrivindu-=i p[l[ria

26 Liviu Rebreanu

]n cap cu b[gare de seam[, ca =i c`nd n-ar fi fost sigur dac[ facebine sau nu c[ se acoper[, urm[ cu un glas ]nv[luit de emo\ie:

— S[ m[ ierta\i, domnule, c[ m[ g[si\i aici, dar am fost poftits[ trec negre=it, ]nc[ de ast[-var[, adic[ acum vreo dou[ luni, dec[tre domnul deputat Gogu Ionescu, la b[ile din S`ngeorz, ]nTransilvania...

— A, din Transilvania? murmur[ Grigore cu un interes care]ncuraj[ pe interlocutorul s[u s[ confirme mai ap[sat:

— Da, m[ rog, din Transilvania... A= putea ad[uga c[ sunt chiarpu\in neam cu domnul deputat, fiindc[, nu =tiu dac[ =ti\i, soramea Laura e m[ritat[ cu preotul George Pintea din S[tmar, iarsora lui George e so\ia domnului deputat Ionescu.

— A=a? f[cu Iuga mai ]nviorat, lu`ndu-i m`na =i scutur`ndu-i-o.}nc`ntat!... +i afl[ c[, atunci, e=ti =i cu mine pu\in neam, cumziceai, pentru c[ nevasta mea e sora lui Gogu Ionescu.

Titu Herdelea d[du din cap sur`z`nd. Cuno=tea rela\iile casei.Venind deseori s[ se intereseze de Gogu Ionescu, aflase de laservitori toate am[nuntele =i chiar mai multe dec`t ar fi vrut.

Lui Grigore ]i pl[cu ]nf[\i=area modest[ a t`n[rului =i mai alestimiditatea lui, pe care zadarnic se silea s[ o ascund[. El ]nsu=iera sau cel pu\in se socotea tot a=a de dezarmat c`nd ]nt`mplarea]l punea ]n situa\ii nea=teptate. }l lu[ de bra\ ca pe un vechi prieten,zic`ndu-i:

— Fiindc[ ne-am ]nt`lnit aici, aidem p`n[ sus s[ st[m pu\inde vorb[!

Titu ro=i de bucurie.Urcar[ ]mpreun[ p`n[ pe platforma de sub scoic[, unde

Grigore se opri s[-i l[mureasc[ ]mp[r\irea casei, s[ nu-=i ]nchi-puiasc[ t`n[rul cumva c[ el ar fi putut avea asemenea fanteziiarhitecturale. Cl[direa cuprindea dou[ case complet deosebite,care ]ns[ ]n loc s[ aib[ intr[rile laterale separate =i numai fa\adacomun[, aveau o singur[ intrare principal[. Socrul lui Grigore,c`nd a f[cut casa, cu vreo zece ani ]n urm[, a pretins cu orice

27R[scoala. Vol. I

pre\ o scar[ monumental[ de marmor[ cu o scoic[ deasupra, cumavea =i Nababul, de=i palatul — a=a-i zicea d`nsul — era destinatde zestre celor dou[ odrasle ale sale, c`nd se vor a=eza, fiecarecu gospod[ria proprie. Nadina, so\ia lui Grigore, se =i t`nguiaacuma =i-i imputa b[tr`nului c[ a construit casa ]nadins calocatarii s[ se poat[ spiona reciproc =i permanent. U=a colosal[,de stejar =i fier ]mpletit, d[ruind aparent casei o ]nf[\i=are unitar[,de fapt o desp[r\ea: aripa dreapt[ ]nchidea domeniul lui GoguIonescu, cea st`ng[, pe care o \inea larg deschis[ feciorul, intro-ducea ]n apartamentele Nadinei.

— Nevast[-mea e plecat[ ]n str[in[tate de vreo trei luni =i casae toat[ ]n naftalin[, ad[ug[ Iuga, trec`nd cu musafirul s[u dinhol spre etaj unde, ]ntr-o camer[ de rezerv[, i se improvizase undormitor, ca s[ aib[ un refugiu c`nd vine ]n Bucure=ti ]n lipsaNadinei. De altfel, eu numai iarna sunt bucure=tean, =i ]nc[ =iatunci cu intermiten\e; restul anului stau la \ar[ =i pentru c[trebuie, =i pentru c[ acolo m[ simt mai bine. Nevast[-mea areoroare de \ar[, tocmai cum mie mi-e sil[ de ora=. Dar ia =ezi, terog! M[ vei ierta dac[ eu, printre vorbe, am s[ m[ primenesc =is[ m[ cur[\ pu\in... E unu =i jum[tate! +i la trei am ]nt`lnire cunegustorul meu. De-abia va fi timp s[ ]mbuc ceva, undeva, larepezeal[...

Titu Herdelea ]i povesti apoi pe ]ndelete cum a debarcat ]ncapital[ de aproape patru s[pt[m`ni, cu mari speran\e ]n sprijinullui Gogu Ionescu, care ]i f[g[duise c[-i va face rost s[ intre la unziar, ca astfel s[-=i ]ndeplineasc[ visul de-a ]mbr[\i=a cariera scri-sului, =i cum a avut dureroasa surpriz[ de a nu-l g[si ]n \ar[. Maigrav e ]ns[ c[, p`n[ una-alta, a cheltuit peste o treime din pu\iniib[ni=ori cu care a sosit, ba i-e fric[ s[ nu fie silit, tot a=tept`ndzadarnic, s[ cheltuiasc[ =i bruma de rest ]nainte de a afla vreoocupa\ie, =i s[ se pomeneasc[ ]ntr-o bun[ zi vagabond prin str[ini.

— N-a= vrea s[-\i spulber iluziile, — zise Grigore aproape gataprimenit, — dar bunul meu cumnat nu prea e omul ]n care s[-\i

28 Liviu Rebreanu

po\i pune toate n[dejdile. E foarte simpatic, un suflet minunat,numai c[-i cam las[-m[ s[ te las. Doar dac[ nevast[-sa s-ar \inede capul lui poate c[ s-ar mai mi=ca, fiindc[ ea singur[ arefarmecul =i darul de a-i stimula energia somnolent[...

Dup[ o clip[ de spaim[, t`n[rul Herdelea spuse cu nou[]ncredere:

— Atunci tot a= putea spera, c[ci cumnat[-mea mi-a ar[tatmare simpatie c`nd ne-am ]nt`lnit, ast[-var[...

— Nici prea mult[ s[ nu fie, sur`se Iuga. Gogu e gelos ca unturc =i ar fi ]n stare s[ te expulzeze din \ar[, dac[ ar intra lab[nuial[ c[...

}n vis[rile lui, Titu ]ntrez[rise o zi c`nd Eugenia, pe care laS`ngeorz o v[zuse ca o rar[ frumuse\e, ]i va c[dea ]n bra\e,cucerit[ de versurile lui devenite celebre. Dar s[ abuzeze desentimentele femeii iubite pentru a dob`ndi avantaje i se p[reaat`t de ru=inos, c[ se f[cu deodat[ palid p`n[-n v`rful urechilor.Grigore observ[ am[r[ciunea lui =i se gr[bi s[-l potoleasc[:

— E=ti naiv, amice, =i tare m[ tem c[ n-ai s[ te procopse=ti lanoi! }\i trebuie ]ndr[zneal[, =i cinism, =i arogan\[, dac[ vrei s[reu=e=ti, cel pu\in ]n vremurile astea. Cine umbl[ cu scrupulurifeciorelnice e os`ndit mai dinainte s[ fie strivit de cei ce nu cunoscnici m[car din nume astfel de sentimentalisme romantice!

Gata de plecare =i lu`ndu-=i servieta, ad[ug[ cu alt glas:— Ai luat masa?— }nc[ nu, b`lb`i, surprins, Titu.— Dac[-\i face pl[cere, s[ mergem s[ m`nc[m ]mpreun[!De=i foarte m[gulit, t`n[rul r[spunse c[ el ia masa la o familie

ardelean[ =i, fiindc[ n-a anun\at, oamenii l-ar a=tepta nem`nca\icine =tie p`n[ c`nd, ]nc`t n-ar vrea s[... Nu s-ar fi pr[p[dit el degrija gazdelor, dac[ nu s-ar fi sfiit s[ mearg[ cu Iuga la vreunrestaurant mare, ]mbr[cat sl[bu\, cum era acuma. Purta un costumcam costeliv, ca s[ nu-=i strice hainele cele bune p`n[ ce va avea

29R[scoala. Vol. I

posibilitatea s[-=i cumpere altele. De altfel =i Grigore ]l poftisenumai de form[, c[ci nu mai st[rui, ci ad[ug[ repede:

— Fire=te, fire=te... Cu toate astea a= vrea s[ ne mai vedem.+tii ce?... Lu[m masa ]mpreun[ disear[! }\i convine? Ai timpul =idumneata s[-\i veste=ti gazda, voi fi =i eu mai liber =i mai lini=tit...Atunci a=a! S[ fie, s[ zicem, la Enache! Cuno=ti?... }n stradaAcademiei. La opt!.. A=a!

3

Titu Herdelea alerga pe trotuar cu p[l[ria pu\in pe ureche =icu fa\a at`t de str[lucitoare de bucurie, c[ oamenii ]ntorceau capuldup[ el, parc-ar fi fost beat. }i b[tea stra=nic inima. +i b`lb`ia]ntruna:

— }n sf`r=it, mul\umesc lui Dumnezeu!... Ce om de treab[! Secunoa=te ]ndat[ c[ e boier... }n sf`r=it mi se pare c[ mi-a ajutatDumnezeu...

Prin strada Roman[ ie=ise ]n calea Victoriei. Coti acuma sprestrada Verde, ca s[ ajung[ mai drept ]n Buze=ti, unde avea ocamer[ mobilat[ =i unde, ]n vecini, lua masa la familia Gavrila=.

De ba=tin[ din Amaradia, Gavrila= se g[sea ]n \ar[ de vreo zeceani =i era agent secret ]n poli\ia capitalei, ]ns[rcinat cu controlulhotelurilor. Cuno=tea pe ]nv[\[torul Herdelea, cu care fuseseodinioar[ coleg de =coal[. Astfel, c`nd, ]ntr-o diminea\[, a desco-perit ]n registrul de c[l[tori de la „Hotel English“ numele Herdeleaprintre cei sosi\i ]n ultimele zile =i c`nd a v[zut mai ales c[ a venitdin Ardeal, a ghicit imediat c[ trebuie s[ fie feciorul lui Zaharia.F[r[ mult[ ezitare, s-a urcat la camera lui Titu =i l-a sculat dinsomn s[-i ureze bun sosit =i s[-i ofere serviciile lui prietene=ti, cas[ nu fie jumulit ca to\i str[inii care pic[ ]n acest ora= frumos,dar foarte stricat. }n aceea=i zi i-a g[sit o od[i\[ bun[ =i ieftin[,chiar al[turi de locuin\a lui, iar pe ]nserat l-a dus =i l-a instalat. Peurm[ l-a poftit s[ cineze ]n familia lui, s[-l cunoasc[ =i nevast[-sa.

30 Liviu Rebreanu

}n afar[ de so\ii Gavrila=, din familie f[cea parte =i domni=oaraMarioara R[dulescu, o feti\[ de vreo optsprezece ani, dr[g[la=[=i vioaie ca o veveri\[, elev[ la =coala profesional[. Din pricina ein-a putut Gavrila= s[-i propuie lui Titu s[ locuiasc[ chiar la d`n=ii.Doamna Gavrila=, m[run\ic[, gras[ =i ro=ie, cu fa\a ve=nic lucioas[,socotise totu=i c[ ar fi putut lua ]n gazd[ =i pe domnul Titu. Odaia]n care sta Marioara avea dou[ paturi =i tinerii s-ar fi ]nvoit cume mai bine, c[ doar am`ndoi sunt cumin\i. Gavrila= ]ns[ s-a]mpotrivit, spun`nd c[ a=a ceva nu se cuvine =i ar putea st`rnivorbe ur`te... Peste c`teva zile, pentru c[ Titu nu se obi=nuia cum`nc[rile de pe aici, s-a ]n\eles cu doamna Gavrila= s[-l primeasc[=i pe el la mas[, pl[tind o sum[ modest[ =i potrivit[. Venind astfelzilnic ]n cas[, Marioara i-a m[rturisit c[ se simte sl[bu\[ la limbarom`n[ =i ar avea nevoie de o medita\ie serioas[. Galant, Titu s-aoferit s[ o mediteze el gratuit, spre marea bucurie a doamneiGavrila=, care o iubea ca pe copilul ei =i \inea mult s[-=i treac[bine toate examenele. Lec\iile le-au ]nceput chiar din seara aceea,dup[ cin[, ]n odaia lui Titu, unde puteau fi mai lini=ti\i =i nesup[-ra\i de nimeni. Prima lec\ie s-a prelungit p`n[ dup[ miezul nop\ii.T`n[rul a explicat a doua zi doamnei Gavrila=, care fusese cam]ngrijorat[, c[ a \inut-o mai mult, fiindc[, ]ntr-adev[r, fata a fostfoarte neglijat[. Marioara ]ns[=i a recunoscut c[ mai pl[cute lec\iica Titu ]nc[ nimeni nu i-a dat =i c[ ar fi bucuroas[, dac[ Titu arputea s[ o ]nve\e c`t mai des, ca s[ fie sigur[ de izb`nd[. C`ndsosi acuma Titu Herdelea ]i g[si la cafea.

— |i-am pus lingurile ]n br`u, neni=orule! ]l ]nt`mpin[ Gavri-la=, pufnind rar dintr-o \igar[ r[sucit[ de el ]nsu=i cu mult[meticulozitate.

— Numai fata asta-i de vin[, domnu Titu, se scuz[ doamnaGavrila=, tr[g`nd cu ochiul spre Marioara care z`mbea =iret. C[zicea c[ e moart[ de foame =i c[ ea nu mai a=teapt[ nici peprin\ul...

31R[scoala. Vol. I

Titu se sim\ea at`t de fericit, c[ trebuia s[ se r[coreasc[. Serepezi deci la Marioara, o lu[ ]n bra\e =i ]ncepu s-o s[rute pe gur[,pe ochi, pe obraji, p`n[ ce toat[ o ciufuli, ba-i mai r[sturn[ =icea=ca de cafea pe fa\a de mas[, sp[lat[ =i c[lcat[ de ]ns[=idoamna Gavrila= =i pus[ numai atunci ]nt`ia oar[.

— Na, apoi astea mie nu-mi plac, se sup[r[ Gavrila=, silindu-ses[-=i apere propria-i cafelu\[ amenin\at[, ]n vreme ce doamnaGavrila= ]=i fr`ngea m`inile amu\it[, parc-ar fi asistat la uncataclism.

Fata ]ns[ se ar[ta m[gulit[ de explozia aceasta =i primea vijeliade s[rut[ri g`ngurind ca o turturic[.

— Victorie, domnule Gavrila=! r[cni ]n cele din urm[ Titu,zv`rlindu-=i p[l[ria pe pat cu un gest de general triumf[tor.

+i povesti pe ner[suflate cum a ]nt`lnit pe Grigore Iuga, ce-auvorbit, cum era gata-gata s[ nu mai vie deloc la dejun =i cumdisear[ va m`nca la Enache. Pozna cu r[sturnarea cafelei =ipr[p[direa fe\ei de mas[ fu repede iertat[ =i uitat[. Gavrila= fusesec`\iva ani un fel de ajutor de administrator la o mo=ie de prinVla=ca, unde a f[cut =i ceva gologani, ]nc`t avea mare respect demo=ii =i mo=ieri, singurele institu\ii solide din Rom`nia, ]mpotrivarestului nutrind eterne nemul\umiri, deoarece, ]n trei ani, de c`ndintrase ]n poli\ie, n-a izbutit s[ dob`ndeasc[ nici o avansare, de=iar fi meritat cu v`rf =i ]ndesat, fiind un func\ionar con=tiincios =icu mai mult[ carte dec`t al\ii, dar f[r[ proptele la cei sfin\i.

— Dac[ ai putea s[ te ]nfigi administrator la mo=ia lui m[carvreun an, doi, =tiu c[ \i-ar pune Dumnezeu m`na-n cap =i te-aiface om! observ[ Gavrila=, mai t`rziu, g`nditor =i cu o privire deadmira\ie invidioas[ spre Titu, care ]nfuleca zdrav[n din tocanaardeleneasc[ p[strat[ cald[. Gavrila= era tot at`t de mic la statur[ca =i nevast[-sa, avea ni=te must[\i groase =i prea mari pentruchipul lui, fruntea foarte ]ncre\it[ =i o ro=ea\[ pe toat[ fa\a, parc-arfi fost vopsit pentru o reprezenta\ie de circ.

32 Liviu Rebreanu

Urm[ o dezbatere ampl[ asupra perspectivelor t`n[rului. Seamestec[ =i doamna Gavrila= cu amintiri discrete despre admi-nistratorul din Vla=ca. Numai Marioara t[cea, pufnea din c`nd ]nc`nd spre Titu =i-l bombarda cu cocoloa=e de p`ine, la care ]ns[el nu lua seama, fiind acuma ocupat cu chestii serioase.

}ncetul cu ]ncetul, totu=i, entuziasmul proiectelor se potoli.Gavrila=, obi=nuit s[ a\ipeasc[ dup[-amiaz[ c`te-un ceas, ]ncepus[ ca=te =i apoi se ]ntinse, oft`nd, pe pat. Marioara se c[r[b[ni la=coal[, iar doamna Gavrila= se apuc[ s[ spele vasele. Plec[ =i Tituacas[ la el, s[ se preg[teasc[ pentru masa de la Enache.

Locuin\a lui era chiar ]n corpul de case de al[turi. O poart[ delemn d[r[p[nat[ d[dea ]ntr-o curte lung[, murdar[, cu sumedeniede c[m[ru\e, toate ]nchiriate. Apartamentul dinspre strad[, dou[od[i cu antreu la mijloc, era \inut de doamna Elena Alexandrescu,femeie trecut[ de patruzeci de ani, ]nc[ ar[toas[, v[duva unuiofi\er pe care ea ]l pomenea c`nd maior, c`nd colonel =i caremurise locotenent. }n camera din fa\[, =edea doamna ]mpreun[cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel =i berbant. }n antreu seg[seau numai dou[ l[zi cu c[r\i, biblioteca doctorului VasilePopescu de la Pite=ti, so\ul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi.Odaia din fund, cu dou[ ferestruici spre curte, un pat de tabl[,un lavabou, o mas[ rotund[, trei scaune, un dulap hodorogit =ic`teva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. }ncurte, mai ]ncolo, st[tea un cizmar evreu, Mendelson, cu cincicopii, dintre care cel mare ]=i termina armata la artilerie, apoi unpl[cintar bulgar cu dugheana ]n vecini, un croitor r[mas v[duvde cur`nd cu patru copii mici, un pensionar cu so\ie t`n[r[, av`nd]n gazd[ un student...

De cum p[=i ]n curte, t`n[rul Herdelea auzi ciripirile mul\umiteale doamnei Alexandrescu =i ]n\elese c[ Jean trebuie s[ fi plecatla birou. U=a dinspre antreu era larg deschis[, iar doamna searanja ]n oglind[ cu puful de pudr[ ]ntr-o m`n[ =i batonul dero=u ]n cealalt[, ca o porumbi\[ b[tr`n[ =i cochet[.

33R[scoala. Vol. I

— S[rut m`na, doamn[ Alexandrescu! strig[ Titu amabil catotdeauna, sco\`nd din buzunar cheia de la camera lui =i potrivind-o]n broasc[.

— Bonjur, bonjur, domnu!... r[spunse gazda ]nc`ntat[ dechiria=ul ei, care se purta at`t de cuviincios. Dar ce e=ti a=a degr[bit? Poftim ]ncoace ni\el, c[ doar n-am s[ te m[n`nc, ad[ug[apoi cu glas de siren[ r[gu=it[, continu`nd opera\ia de pictur[facial[, ]n vreme ce Titu, din pragul camerei lui, dup[ ce deschiseseu=a, ]=i arunc[ p[l[ria pe mas[. Sunt singur[. Jenic[, s[r[cu\ul,s-a dus la minister... Vino, vino, n-ai fric[! Jenic[ nu-i gelos, cutoate c[ m[ ador[...

}=i aduse aminte de pat, v[zu ni=te ad`ncituri =i se repezi s[ lenetezeasc[, murmur`nd cu o satisfac\ie plin[ de m`ndrie:

— Uite — a=a-s b[rba\ii de neast`mp[ra\i... Parc[ po\i sc[pade insisten\ele lor?

Titu se sim\i jenat =i, ca s[ schimbe vorba, se gr[bi s[-i spuiec[ disear[ va veni acas[ poate mai t`rziu, pentru c[ are s[ petreac[la restaurantul Enache cu un domn.

— Ah, Enache, ce delicios se m[n`nc[ la Enache! suspin[romantic doamna Alexandrescu. N-am mai fost ]ns[ de c`nd tr[iar[posatul, fie iertat...

Se pierdu un r[stimp ]n glorificarea bietului Mache, care s-apr[p[dit a=a de t`n[r. }i ar[t[ o fotografie, s[-i dovedeasc[ cefrumos b[rbat a fost. }i spuse c[ numai gra\ie zestrei ei reglemen-tare a putut m[rita pe Mimi, c[ci altfel, prin c`te necazuri a trecut,nici n-ar fi avut cu ce s-o urneasc[ din cas[. Pe urm[, sf`r=indu-=ipictura, ]ncepu s[-i istoriseasc[ pe larg c`te certuri =i aproapescandaluri a avut bietul Jenic[ din pricina ei cu p[rin\ii lui, caresunt ni=te oameni foarte bine, dar cu idei foarte ]nvechite ]n uneleprivin\e =i n-au vrut s[-i admit[ ]n ruptul capului s[ tr[iasc[ cuea, ci au umblat din r[sputeri s[-l ]nsoare cu o ur`\enie desprecare ziceau c[ ar fi o partid[ str[lucit[. Jenic[ ]ns[, c`t e d`nsulde dr[gu\, altfel, are o fire foarte voluntar[ =i le-a declarat catego-

3 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. I

34 Liviu Rebreanu

ric c[ mai degrab[ rupe cu toat[ familia orice rela\ie, dec`t s[ sedespart[ de iubita lui, care, pe l`ng[ c[ e o femeie superb[, ]l =i]ngrije=te admirabil =i-l iube=te cu adev[rat. +i a=a, b[tr`nii aufost sili\i s[ cedeze, ]nc`t azi sunt buni prieteni =i absolut intimi.De altminteri, =i ea a avut destule mizerii =i mai are, din cauzalui Jenic[, cu ginerele ei. Mimi n-ar zice nimic, fiindc[ ea =tie c`ta suferit s[rmana maic[-sa =i s-a jertfit, =i c[ m[car acuma aredreptul s[-=i tr[iasc[ =i ea traiul. Dar ginerele e b[iat de la \ar[,cu moravuri de la patruzeci =i opt, =i i-a declarat verde c[ el nu-iva mai trece pragul c`t va fi cu Jenic[, nedorind s[ se g[seasc[fa\[ ]n fa\[ cu pe=tele ei. „Auzi, Jenic[ pe=te, el care e func\ionar=i...“ Ba a oprit =i pe Mimi s[ o vaz[, a=a c[ dr[gu\a de ea, c`ndvine prin Bucure=ti, trebuie s[ se ]nt`lneasc[ aproape pe furi= cumama ei, care a n[scut-o =i a crescut-o.

— Of, Doamne, greu se mai pl[te=te =i pu\ina fericire ce i-escris[ omului! suspin[ sf`r=ind doamna Alexandrescu, cuprins[de ]nduio=are.

T`n[rul se z[p[ci de tot ascult`nd dest[inuirile at`t de intime,mai ales c`nd luar[ o ]ntors[tur[ trist[. Se scul[ ]ncet, g`ndindu-sece-ar putea s[-i spuie ca s[-i =tearg[ am[r[ciunea. DoamnaAlexandrescu ]=i reg[si singur[ vioiciunea, pornindu-se s[-=i laudefata, frumuse\ea ei, inteligen\a ei, dr[g[l[=ia ei =i f[g[duind luiTitu c[-l va prezenta negre=it, ca s[ o cunoasc[ =i s[-=i dea seamace ]nseamn[ o fiin\[ ]ntr-adev[r adorabil[... Neav`nd nici o treab[,doamna l-ar fi \inut la taifas p`n[ noaptea, ca =i alte d[\i. Tituardea de ner[bdare s[ se preg[teasc[ pentru ]nt`lnirea de disear[care poate s[ ]nsemneze o ]ntors[tur[ ]n via\a lui. Tocmai chibzuiacum s[ se retrag[ f[r[ s[ o jigneasc[ cumva, c`nd auzi ]n curte ovoce strig`nd:

— Domnul Titu Herdelea!C`teva glasuri r[sunar[ ]ndat[ afar[:— }n fa\[, ]n fa\[!— E factorul, explic[ doamna Alexandrescu.

35R[scoala. Vol. I

Titu f[cu numai trei pa=i p`n[ ]n antreu, unde se =i ivisefactorul. Era o scrisoare de acas[. Salut[ pe doamna Alexandrescu=i intr[ ]n odaia lui, cuprins subit de emo\ie.

Prima scrisoare de c`nd s-a a=ezat ]n Bucure=ti... Rupse plicul=i sorbi cu ]nfrigurare cele =ase pagini de scris m[runt ]n caredoamna Herdelea, ]n stilul ei evanghelic, pres[rat cu maximemorale =i pove\e ]n\elepte pentru „dragul mamei ]nstr[inat“, ]ispunea toate c`te s-au petrecut prin Amaradia dup[ plecarea lui,de la moartea lui Ion Glaneta=u =i p`n[ la logodna Ghighi\ei cu]nv[\[torul Z[greanu.

„Cununia ]ns[ vom face-o tocmai dup[ Cr[ciun, ca s[ ne putem]nf[\i=a cu vrednicie. O s[ le d[m lor casa din Pripas, s[ nu maistea a=a pustie =i s[ le poarte =i lor noroc, cum ne-a purtat nou[...Ne-ar fi drag s[ fii =i tu la nunt[, biata copil[ =i acum pl`nge g`ndindc[ tu poate n-ai s[ po\i veni. Dar tu s[-\i vezi de soarta ta =i s[cau\i s[ te chivernise=ti c`t mai bine =i s[ nu pierzi n[dejdea ]n Dum-nezeu, c[ Dumnezeu nu las[ pe cei drep\i =i cu credin\[. Trebuie s[ai r[bdare mult[, dragul mamei, c[ nici pe acolo nu zboar[ puifrip\i =i pl[cinte calde, omul s[ nu despereze, ci s[ lupte cu toatepiedicile p`n[ ce izb`nde=te cu ajutorul lui Dumnezeu... Are s[ ]ncea-p[ ]n cur`nd frigul =i iarna, =i nu =tiu dac[ tu ai haine grosu\e. S[iei seama =i din cei dint`i bani s[-\i cumperi ori, dac[ pe acolo-sprea scumpe, s[ trimi\i bani, s[-\i fac[ +trulovici, c[-l =tii ce frumoslucreaz[, =i ieftin...“

}ntr-un post-scriptum, Ghighi ad[uga c[ ea nu se cunun[, oricear face b[tr`nii, dac[ nu vine =i el la nunt[, =i-i mai spunea c[ vamerge negre=it la balul studen\ilor, dar ]nc[ nu =tie cu ce rochie,c[ ea ar vrea s[-=i fac[ una nou[, mai ales c[ e =i logodit[, =i to\iochii vor fi pe ea.

}n alt post-scriptum, b[tr`nul Herdelea ]l ]ndemna s[ nu uitea scrie ceva pentru Tribuna Bistri\ei, cum a f[g[duit c`nd a plecat,

36 Liviu Rebreanu

c[ci directorul =i acuma a=teapt[ d[rile de seam[ despre serb[rile„Astrei“. De asemenea s[-i trimit[ gazete din \ar[, s[ vad[ =idomnii no=tri foi rom`ne=ti adev[rate, iar c`nd va publica de alelui, s[ poat[ ar[ta tuturor ce face feciorul lui ]n Rom`nia.

Titu reciti scrisoarea de c`teva ori, parc-ar fi vrut s-o ]nve\e pedinafar[. Completa din sufletul lui toate ve=tile. Se sim\ea din nouacas[, ]n Ardeal, ]n lumea unde fiece am[nunt, oric`t de ne]nsem-nat, avea o rezonan\[ vie pentru ]ntreaga lui fire. Sub farmeculamintirilor, cuprins de o nostalgie dureroas[, vru s[ se apuce peloc s[ r[spund[, ca =i c`nd numai astfel =i-ar fi putut u=ura inima.Pe mas[ erau c`teva c[r\i aduse de acas[, biblioteca lui, apoi caietecu ]nsemn[ri, cu cr`mpeie de poezii, cerneal[, tocuri... Numaih`rtie de scrisori n-avea. C[ut`nd un petic de h`rtie potrivit[ ]=iaduse aminte de Iuga, cobor] ]n realitate =i hot[r] s[ am`ner[spunsul p`n[ ce va putea comunica lucruri mai multe =i poatemai bune.

De altfel, se f[cuse ora =ase =i, deci, era momentul suprem s[se g[teasc[ pentru disear[. Mai cu seam[ c[ trebuia s[-=i aranjezeunele mici lucruri, s[-=i mai coas[ c`te ceva, s[-=i lustruiasc[ghetele, s[-=i perie costumul negru de camgarn pe care nici nu l-aprea ]mbr[cat aici, ]nc`t s-ar putea duce cu el =i la Palat. Voia s[fie foarte exact la ]nt`lnire, c[ci omul civilizat ]nt`i dup[ exactitatese cunoa=te. Mai bine s[ a=tepte el c`teva minute dec`t s[ fiea=teptat.

4

— Ai ]nt`rziat, prietene! zise Grigore Iuga z`mbind =i ]ntinz`n-du-i m`na. Mi se pare c[ te-ai bucure=tenizat =i dumneata?... Daria loc colea, l`ng[ mine!... Noi nu te-am a=teptat, c[ ne-a fostfoame...

Un chelner lu[ p[l[ria =i pardesiul lui Titu ]n vreme ce el, uluit,nu =tia dac[ s[ m[rturiseasc[ adev[rul sau s[ lase pe Iuga s[

37R[scoala. Vol. I

cread[ c[ n-a fost exact la ]nt`lnire. Se pomeni murmur`nd cuun glas str[in, confuz:

— Ba eu sunt pe aici de mult, mi-am =i azv`rlit o dat[ ochii]nl[untru, iar pe urm[ m-am plimbat prin fa\a restaurantului tota=tept`ndu-v[, de m[ =i mir cum nu v-am v[zut c`nd a\i intrat...

— Nu te scuza, c[ =i noi am ]nt`rziat un sfert de or[! ]l]ntrerupse Grigore amical. A=a suntem noi rom`nii to\i... Dar s[cuno=ti pe prietenii mei!

F[cu prezent[rile. Avocatul Baloleanu, de=i numai cu c`\ivaani mai mare ca Iuga, era foarte voinic, avea o b[rbu\[ cafenietuns[ energic =i un ]nceput de chelie pe care o ascundea cu firede ]mprumut. Ochii alba=tri-verzui ]i sticleau inteligent =i =iret.M`nca mult, se v[ita c[ b[utura ]l baloneaz[ =i nu se putea re\ineoric`t medicii ]l preveniser[ c[ e predispus la obezitate. }l pasionapolitica. Fusese deputat c`nd i-a fost partidul la putere, devenind=ef de organiza\ie la Ialomi\a, unde avea, dob`ndit[ mai recent,o mo=ie de vreo =ase sute de pogoane. Clientela pu\in[, dar solid[,]i asigura venituri considerabile, care ]i d[deau faima de mareavocat, pe c`nd de fapt el nu pleda dec`t prea arareori =i priveachiar cu pu\in dispre\ pe confra\ii de bar[, pe l[tr[tori, cum ]iporeclise el ]n glum[. Totu=i se bucura de trecere la Palatul dejusti\ie, pentru c[ era socotit om politic de viitor =i f[cea multeservicii prin influen\a lui la m[rimile zilei. Cel[lalt tovar[= demas[, Constantin Dumescu, directorul B[ncii Rom`ne, cu ochelaride aur, sp`n, p[rul blond-c[r[miziu, smead =i pu\in adus despinare, parc[ trupul i-ar fi fost prea lung, p[rea un taciturn. Eraburlac =i prieten bun cu tat[l lui Grigore.

Cei doi primir[ pe Titu f[r[ entuziasm, ca =i c`nd le-ar fi stricatatmosfera. T`n[rul, dup[ invita\ia lui Iuga, se ad`nci ]n studiullistei de bucate, ]nfrico=at, necunosc`nd ]nc[ m`nc[rile din \ar[=i mai ales numirile lor. }i era apoi necaz =i nu se putea dumericum de n-a observat pe Grigore c`nd a sosit, ]nc`t acuma are s[creaz[ c[ nu e om de cuv`nt, de=i el a venit cu o jum[tate de ceas

38 Liviu Rebreanu

mai ]nainte, numai ca s[ nu ]nt`rzie, dar n-a ]ndr[znit s[ intre =is[ ocupe o mas[.

Dup[ o scurt[ t[cere, Baloleanu relu[ convorbirea ]ntrerupt[de apari\ia t`n[rului, zic`nd cu un aer de superioritate:

— A=a, drag[ Grigori\[, cum ]\i spuneam... Problema \[r[-neasc[ nu se poate rezolva f[r[ sacrificii din partea celor cest[p`nesc p[m`ntul. Asta-i lege! Toate celelalte, toate conside-ra\iile secundare sunt paliative. |[ranul vrea p[m`nt. Scurt. Elat`ta =tie =i asta ]l doare.

— Iart[-m[, Alexandre, r[spunse Iuga, calm, cu o lucire ]n ochi,care ar[ta c[ discu\ia ]i fr[m`nta sufletul, dar a=a cum o pui tu,problema devine un simplu pretext de propagand[ electoral[ saude demagogie ieftin[ =i primejdioas[. A st`rni pofte e foarte u=or.Mai greu e s[ le =i ]mpline=ti. Cum vrei tu sa m[ convingi pe mine,proprietar, s[ d[ruiesc \[ranilor p[m`ntul pe care-l muncesc,]mpreun[ cu d`n=ii din mo=i-str[mo=i, c`nd ]n acela=i timp tu]nsu\i cumperi mo=ii =i...

Pu\in vexat, avocatul nu-i d[du r[gaz s[ continue:— Pardon, pardon! S[ punem lucrurile la punct! }nainte de

toate s[ fim ]n\ele=i c[ nu discut[m chestia din punct de vedereparticular, personal. Eu am vorbit f[c`nd abstrac\ie c[ tu, ]nt`m-pl[tor, e=ti mare proprietar sau c[ eu, tot ]nt`mpl[tor, fac politic[.Suntem, mai presus de orice, oameni care cunoa=tem problema\[r[neasc[ =i din c[r\i, =i din experien\[, care ne interes[m de eacum se intereseaz[ toat[ lumea, fiindc[ de rezolvarea ei depindesoarta noastr[ =i chiar viitorul \[rii, nu-i a=a? Vas[zic[ o dezbatereacademic[. Sunt sigur, de altfel, c[, de-ar fi nevoie de sacrificii,conu Miron =i cu tine a\i fi cei dint`i s[ face\i gestul...

— Ba te ]n=eli grozav, dragul meu! protest[ Grigore. Tata n-arconsim\i niciodat[ s[ se despart[ de mo=ia de care-l leag[ un trecutde greut[\i =i de m`ndrie. Pentru el p[m`ntul ]nseamn[ via\a]ns[=i, ca =i pentru \[ran, =tii prea bine, c[ ai fost pe la noi =icuno=ti situa\ia. Dar nici eu, cu toate c[ nu m[ simt at`t de

39R[scoala. Vol. I

intransigent, n-a= fi dispus s[ fac cadouri, nu \[ranilor, care nu lecer, ci demagogilor m[run\i de la ora=e, care vor s[-=i creeze meriteelectorale agit`nd pe sub m`n[ teorii pe care cei cu r[spunderele repudiaz[ =i pe care nici ]n=i=i agitatorii nu se g`ndesc s[ lepuie ]n practic[!

— Uite conservatorul! z`mbi Baloleanu c[tre Dumescu, apoi]ntorc`ndu-se iar la Iuga: Un moment, iubitule! Pentru c[ adi-neaori m-ai pus ]n cauz[ pe mine, \in s[ preciz[m lucrurile... Eibine, crezi tu c[ mica mea proprietate, c`=tigat[ cu sudoarea uneimunci cinstite de zece ani, de ]nc[ =i azi mai am datorii pe ea,crezi tu c[ tocmai cele c`teva biete sute de pogoane ale mele aus[ rezolve problema? +i totu=i, iac[, declar aici solemn, de=i suntom s[rac, c[ ]ntr-un caz de nevoie, eu pun la dispozi\ia \[rii peticulmeu de mo=ie, f[r[ s[ cr`cnesc! E=ti mul\umit? Am fost clar?

— Evident, cum s[ n-o oferi =i statului, dac[ ai putut s-oarendezi ]ndat[ ce ai luat-o? f[cu Iuga ap[sat, f[r[ a-=i ascundedispre\ul.

Jignit =i scandalizat c[ s-a g[sit cineva, ba ]nc[ un bun prieten,care s[-i pretind[ lui, avocat cu vaz[ =i om politic, s[ se ]nfundela \ar[, Baloleanu zise ironic:

— Doar n-ai s[-mi ceri acuma, puiule, s[ m[ las de meseriamea pe care, de, o cunosc ni\elu=, ca s[ m[ apuc de agricultur[?

— }\i cer, dac[ vrei s[ ai p[m`nt! Cine are p[m`nt s[-l mun-ceasc[ =i s[-l iubeasc[, ori s[ renun\e! Tu, dragul meu, ai luatmo=ia ta de sub nasul s[tenilor care umblau s-o cumpere =i s-o]mpart[ ]ntre ei. Te-ai dus, i-ai ]nl[turat =i a treia zi \i-ai trimisarenda=ul s[ stoarc[ bani din ea pentru tine =i pentru el. Pe de oparte ]mpiedica\i pe \[ran s[ cumpere p[m`nt c`nd se ofer[prilejul, iar pe de alt[ parte m[ ]ndemna\i pe mine, care asudal[turi de \[rani, s[ m[ despart de mo=ie, s-o arunc, uite a=a, cape un dinte stricat!

— Ei, drag[ Grigori\[, observ[ avocatul mai moale, sunt preapu\ini proprietari ca voi. Marea, imensa majoritate a pierdut de

40 Liviu Rebreanu

mult contactul cu p[m`ntul. O m[sur[ general[ nu se poate luadup[ cei pu\ini, ci dup[ ceilal\i.

— De ce n-ai lua ]nt`i m[suri fa\[ de cei ce s-au ]nstr[inat demo=iile lor? De ce v[ g`ndi\i numaidec`t s[ distruge\i o clas[social[, poate cea mai loial[, cea care reprezint[ bog[\ia de baz[a \[rii? A, fire=te, n-au r[mas mul\i proprietari la datorie. A ]nceputs[ le vie unora greu s[ stea la \ar[, s[ li se par[ dezonorant amunci p[m`ntul sau chiar a munci ]n general. Prefer[ s[ trag[venituri grase =i s[ le risipeasc[ ]n petreceri. Locul lor l-a luatarenda=ul, care stoarce arenda pentru boier =i alta, mai bun[,pentru el ]nsu=i. Atunci evident c[ \[ranul geme, =i se zv`rcole=te,=i amenin\[, c`nd ]n surdin[, c`nd f[\i=. }n vreme ce eu, proprietar,muncind =i economisind, de-abia scot din mo=ia mea c`t s[ pottr[i onorabil, arenda=ul, vecinul meu, pl[te=te zeci de mii degalbeni proprietarului =i ]=i umple =i el desagii. De unde diferen\a?Din buzunarul arenda=ului sau din mizeria \[ranului?... N-amdreptate, nene Costic[? sf`r=i Grigore, adres`ndu-se deodat[ luiDumescu. Spune dumneata, am ori n-am dreptate?

Directorul de banc[ =edea cu ochii ]n farfurie =i asculta jenat,fiindc[ am`ndoi vorbeau tare, ]nc`t lumea de la mesele dimprejurse uita la ei. }ntrebarea totu=i ]l surprinse. Nu urm[rise discu\iadec`t superficial. Lui, om de cifre, dezbaterile la un pahar de vini se p[reau cam futile, dac[ nu comice. O problem[ grav[ nu selimpeze=te ]ntre un =ni\el vienez =i o pl[cint[ cu mere. Cel multse ]ncurc[ =i mai r[u. }nainte ]ns[ de-a r[spunde el, de la masade al[turi interveni cineva cu glas familiar:

— }mi da\i voie...To\i ]ntoarser[ capetele, mira\i de amestecul unui str[in ]n

conversa\ia lor.— Sunt Ilie Rogojinaru =i am avut fericirea s[ ne cunoa=tem

azi ]n tren cu domnul Iuga.Arenda=ul era singur la mas[. Venise mai t`rziu =i, vr`nd-

nevr`nd, a auzit discu\ia. Neturburat de mirarea lor, ]=i mut[

41R[scoala. Vol. I

scaunul pu\in mai aproape =i urm[, parc[ i-ar fi cunoscut pe to\ide c`nd lumea:

— Numai pentru c[ domnul Iuga spunea c[ arenda=ii ar fi a=a=i pe dincolo... Acu, nu c[ sunt =i eu arenda=, dar cred c[ dum-nealui gre=e=te vorbind r[u despre ni=te oameni care nu merit[at`ta hul[. S[ nu fie cu sup[rare, cucoane, dac[ iar[=i nu ne lovim]n p[reri, z[u a=a! Arenda=ul nu e chiar o pacoste pe \ar[, cumzice\i dumneavoastr[ =i cum scrie prin gazete. Nu, nu! Ca s[ poat[scoate arenda, plus un oarecare venit pentru ostenelile lui,arenda=ul trebuie s[ munceasc[ de trei ori c`t un proprietar.|[ranul nu lucreaz[ nici mai mult, nici mai ieftin la arenda= ca laboier, ba mai degrab[ dimpotriv[. Iau martori chiar pe domnulIuga s[ v[ spuie cinstit dac[ ]nvoielile la arenda=ii vecini cu Amarasunt mai grele ca pe mo=iile dumnealor. Arenda=ul ]ns[, ]mpinsde nevoi, a f[cut economii la cheltuieli, a cultivat mai intensp[m`ntul, a pus ]n circula\ie terenuri care ]nainte erau p`rloage,a introdus ma=ini, ]n sf`r=it, a ridicat nivelul exploat[rii agricole.Toate astea nu valoreaz[ nimica? Or fi ei =i arenda=i tic[lo=i careasupresc pe \[rani, cum sunt =i printre proprietari, dar s[-ios`ndim a=a, ]n bloc, f[r[ circumstan\e u=ur[toare, nu e drept =inici bine!

Grigore Iuga, enervat de interven\ia insolit[ a arenda=ului,r[spunse ap[sat =i dispre\uitor:

— O fi, stimate domn, dar dac[ nu ap[reau arenda=ii ]ntreproprietari =i \[rani, azi n-am mai avea o chestie \[r[neasc[ ]nRom`nia! Na=terea arenda=ilor a ]mpiedicat trecerea p[m`ntului]n m`inile \[ranilor, cum ar fi fost natural =i s[n[tos. Proprietarulcare s-a s[turat de mo=ie ar fi v`ndut-o s[tenilor dac[ nu se]mbulzea arenda=ul, oferindu-i un venit mare =i sigur, f[r[ nici omunc[ =i b[taie de cap pentru d`nsul!

— Asta se poate, admise Rogojinaru cu un sur`s candid. Seprea poate. Nu zic ba... Cu condi\ia ca \[ranul s[ fi fost ]ntr-adev[rharnic =i ]ntreprinz[tor. Mie ]ns[, care am o veche experien\[ ]n

42 Liviu Rebreanu

privin\a asta, da\i-mi voie s[ r[m`n convins c[ arenda=ul aintervenit tocmai fiindc[ \[ranul rom`n e lene= =i nep[s[tor,a=tept`nd s[-i vie totul de-a gata de la boier sau, ]n vremea dinurm[, de la stat... Uite-a=a, domnilor! Scuza\i-m[ dac[ sunte\i dealt[ p[rere, dar eu...

Baloleanu avu un gest de consternare, f[r[ a putea protesta.Grigore, abia st[p`nindu-=i revolta, ]ntrerupse vehement pe arenda=:

— Te-am auzit =i ]n tren vorbind cum vorbi=i acuma, onoratedomn. Nu \i-am r[spuns, fiindc[ mi se pare monstruos ca un omcare tr[ie=te =i se ]mbog[\e=te din exploatarea \[ranului s[ afirmetotu=i, cu at`ta insisten\[, c[ \[ranul e lene=. Dar chiar presupu-n`nd c[ ar fi cum zici dumneata, imputarea sau ocara dumitalen-ar privi pe \[ranul nostru, ci pe cei ce l-au emancipat numai deform[ =i l-au l[sat, ]n fapt, mai ]nc[tu=at ca pe vremea robiei. }nloc s[-i fi dat ]nv[\[tur[ =i educa\ie cet[\eneasc[, a fost men\inutcu sila ]n ]ntuneric. Nu ne-a trebuit \[ran-cet[\ean, ci \[ran-animal.+i acuma, culmea batjocurii, ]l mai =i insult[m c[ e r[u =i tr`ndav...A, ]ntreab[-l pe dumnealui, continu[ ar[t`nd brusc pe Titu, care]ncremeni, c[-i ardelean =i-a venit de cur`nd ]ncoace, ]ntreab[-ldac[ \[ranul dumnealor e lene= =i lipsit de ini\iativ[! +i nu uitac[ acolo rom`nul se afl[ sub jug str[in! A avut ]ns[ conduc[toricu tragere de inim[, care l-au ]nv[\at =i i-au deschis mintea, aavut pilde care l-au ]ndreptat pe calea cea bun[. Noi vorbim mereudespre \[rani =i ne mul\umim cu vorba goal[ =i niciodat[ nu facemnimic cinstit =i dezinteresat pentru ei!

Av`ntul lui st`rni mici sur`suri ironice primprejur. El ]nsu=i ]=id[du seama c[ a devenit patetic, c[ tonul lui nu cadreaz[ cu locul,=i t[cu mai jenat chiar dec`t Dumescu, care ]ncepuse s[ dea semnede ner[bdare. Rogojinaru, de=i avea replica gata, ca s[ nu mai]nvenineze lucrurile, se mul\umi s[ morm[ie ceva ]n farfuria lui.Doar Baloleanu zise ]ncet, ca pentru masa lor:

— Foarte just, drag[ Grigori\[, foarte adev[rat! Bietul \[rannu =tie dec`t s[ rabde, fiindc[ nimeni nu l-a ]nv[\at altceva. Iar

43R[scoala. Vol. I

c`nd nu mai poate =i-i ajunge cu\itul la os, atunci e natural s[izbucneasc[ ]n iure= de foc =i s`nge. Numai la noi se mai pome-nesc, ]n plin secol de civiliza\ie occidental[, r[scoale de \[raniexaspera\i, c`nd ici, c`nd colo, pentru c[ numai la noi \[ranul nug[se=te nic[ieri dreptate. P`n[ ce avem s[ ne trezim cu o catastrof[s[ zguduie \ara din temelii!

Tot el ]ns[, ]n\eleg`nd c[ discu\ia s-a ]mpotmolit, c[ut[ s[schimbe f[ga=ul. Aduse vorba despre recolta care ar fi fost destulde bun[, dar nu se poate valorifica din pricina crizei financiare,apoi despre situa\ia guvernului, pe care el o socotea =ubred[, ]nsperan\a c[ ]n cur`nd va reveni la c`rm[ partidul lui. Trec`nd lapolitica extern[, ajunser[ la fra\ii ardeleni =i la Titu Herdelea.Acuma se mai ]nvior[ =i Dumescu, na\ionalist fervent, care visave=nic numai cucerirea Transilvaniei. Grigore le spuse c[ t`n[rulHerdelea ar dori s[-=i g[seasc[ un rost ]n \ar[ =i Dumescu, fiindvorba de un ardelean, ]i oferi ]ndat[ un loc de func\ionar la bancalui, deocamdat[ modest, fire=te, r[m`n`nd s[ se vaz[ ulterior dac[va merita mai mult. Iuga mul\umi refuz`nd: ce s[ caute un poetla banc[, afar[, cel mult, de vreun ]mprumut de franci, f[r[ girant,f[r[ dob`nd[ =i f[r[ termen de plat[? Titu ]nsu=i t[cuse, dar sebucur[ c[ Grigore n-a primit. N-a trecut el Carpa\ii ca s[ ajung[func\ionar la banc[. Mai cur`nd la vreun ziar ar fi s[ i se g[seasc[vreo ]ntrebuin\are, ad[ug[ Iuga. „Da, da, la vreun jurnal“, repet[=i t`n[rul cu ]nsufle\ire. Baloleanu era bun prieten cu directorulUniversului, c[ruia ]i c`=tigase un proces dubios. F[g[dui c[ vainterveni, numai Titu s[ aib[ grij[ s[-i reaminteasc[, dac[ cumvaar uita.

— Pe mine s[ m[ ierta\i acuma, zise pe urm[ avocatul, preg[-tindu-se de plecare. Mi-am l[sat nevasta s[ m[n`nce singur[numai de dragul t[u, Grigori\[, c[ nu te-am mai ]nt`lnit de unveac. Sper c[ =i tu ai s[-mi faci pl[cerea s[ vii ]ntr-o zi s[ dejunezila noi, s[ te mai vaz[ =i Melania mea, c[ mereu vorbim de tine.Pofte=ti c`nd vrei tu, oric`nd, nici n-ai nevoie s[ anun\i, ca acas[...

44 Liviu Rebreanu

}ntre Grigore =i Dumescu se ]ncinse o controvers[ asupra notei,fiecare revendic`nd pentru sine obliga\ia de plat[. Grigore ie=ibiruitor, numai amenin\`nd cu o sup[rare etern[. }n fa\a restau-rantului se desp[r\ir[. Iuga r[mase cu Titu. Chiar atunci ap[ru ]nu=[ =i Rogojinaru, cu o \igar[ de foi ]ntre din\i, cu o umbrel[ str[-veche la sub\ioar[.

— Cucoane! zise d`nsul c[tre Grigore, cu glas dulce, p[rintesc.Dumneata e=ti t`n[r =i te aprinzi iute, pe c`nd eu sunt b[tr`n =inu m[ sup[r cu una, cu dou[. Nu =tiu c`nd ne-om mai ]nt`lni,dar s[ dea Dumnezeu s[ nu zici niciodat[: „A avut dreptateafurisitul de Rogojinaru...“ Noapte bun[!

Grigore Iuga ]l privi o clip[ =i nu r[spunse nimic. Familiaritateaarenda=ului ]l s`cìa. De altminteri, se sim\ea obosit =i, mai ales,plictisit. Discu\ia de la mas[ ]i r[scolise nervii. }=i propusese deat`tea ori s[ nu mai vorbeasc[ despre lucrurile acestea =i totu=imereu ]=i c[lca hot[r`rea.

Cobor`r[ ]n calea Victoriei f[r[ a schimba un cuv`nt. Se porniseun v`nt aspru, prevestitor de ploaie rece. Norii se l[saser[ jos,aproape p`n[ pe acoperi=ele caselor. C`te un v`rtej de aer ser[sucea pe strad[, m[tur`nd praful, ridic`ndu-l =i arunc`ndu-l petrotuare, ]ntre picioarele rarilor trec[tori. Grigore ]=i aduse iaraminte de Rogojinaru: „Vezi, el a presim\it schimbarea vremii =i avenit cu umbrela...“ O tr[sur[ venea ]n goan[ dinspre =osea cuun domn ]ntre dou[ femei, hohotind de veselie, parc[ toat[ lumeaar fi fost a lor.

Titu Herdelea p[=ea t[cut =i prudent. Vedea c[ Iuga n-are chefde vorb[ =i nu voia s[-l supere. }=i f[cu ]n g`nd bilan\ul serii =ichibzuia c[ poate fi mul\umit. Dac[ ar intra la Universul, s-ar puteasocoti angajat definitiv =i bine. Nu e un ziar sub\ire, dar pare a fisolid =i r[sp`ndit. Ar fi preferat Adev[rul, care e mai simpatic,mai opozant =i mai intelectual. Pentru ]nceput e bine =i a=a. Numais[ nu uite avocatul s[ vorbeasc[ cu directorul. Are s[ treac[ mìnenegre=it pe la Baloleanu... Adic[ nu, s[ se consulte ]ntì cu Iuga.

45R[scoala. Vol. I

Trebuie s[ ia seama, s[ nu fac[ vreo gaf[, s[-l ofenseze =i s[-lpiarz[. C`nd i-a scos Dumnezeu ]n cale un om at`t de extraordinar,nu mai conteaz[ c`teva zile de a=teptare...

Prin pia\a Palatului regal i se p[ru totu=i c[ t[cerea a fost prealung[. Cump[nind despre ce i-ar putea vorbi, ]=i aminti cu c`tinteres a discutat Grigore despre nevoile \[r[ne=ti. }i zise deci,ezit`nd, parc[ i-ar fi pip[it sufletul:

— Nici n-am pomenit, at`ta ce se vorbe=te pe aici despre \[rani=i mereu despre \[rani. Toat[ lumea, pretutindeni, ]ntruna: chestia\[r[neasc[, problema \[r[neasc[, s[ facem a=a, s[ facem altfel...De ce at`ta discu\ie? P`n[ =i la mine ]n curte, to\i chiria=ii, cumse adun[ la taifas, repede ajung la \[rani, =-apoi d[-i =i d[-i cuproblema =i cu chestia... Barem un cizmar jidov =i mai ales feciorullui, care-i mare socialist, nu m[ ]nt`lnesc o dat[ s[ nu-mi bat[capul cu fel de fel de solu\ii =i cu proorocirea c[, de nu se rezolv[chestia \[ranilor, are s[ vie revolu\ia s[ fac[ praf =i cenu=[Bucure=tii!

Grigore tres[ri ca trezit dintr-o visare. }n acelea=i clipe, aceea=i]ntrebare =i-o pusese =i el, c[ut`ndu-i r[spunsul. Murmur[ cuprivirea spre norii m`nio=i ce se v`ltoreau peste capetele lor:

— Poate s[ fie numai o mod[ trec[toare, dar poate s[ fie =i odurere str[veche, care apas[ sufletele ca o p`cl[ n[bu=itoare.Cine =tie?

5

Grigore Iuga se perpelea ]n pat f[r[ somn. R[sfoise gazetelede sear[ =i nu re\inuse nimic. G`ndurile ]i r[t[ceau tulburi,neostoite, r[scolind amintiri, am[r[ciuni, planuri, speran\e =iizgonind mereu lini=tea sufletului. Stinsese becul de pe noptier[de c`teva ori =i tot de at`tea ori ]l reaprinsese, ba s[ refac[ uncalcul salvator, ba s[ controleze un pre\ al zilei, ba s[ observe unam[nunt pe fotografia Nadinei, care, din perete, deasupra patului,

46 Liviu Rebreanu

]l urm[rea cu ochi gale=i. Pr[v[lit[, trei sferturi goal[, pe o blan[de urs, cu bra\ul rezemat pe capul fiarei, s`nii ei mici p[reau]ncremeni\i ]ntr-un spasm voluptos, iar =oldurile-i calde se alintaucu ]ndemnuri, ]n vreme ce ]ntreaga-i figur[ sur`dea, cu o candoarevirginal[ =i pref[cut[. }n ram[ grea, fotografia m[rit[ aproapenatural era un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani]n urm[ =i numai un an dup[ cununie, a min\it c[-l bucur[ cadoulei, i-a mul\umit =i a ]mbr[\i=at-o, dar ]n sine=i a fost ]ntristat =idecep\ionat. Avea preten\ia, nem[rturisit[, s[-i apar\ie exclusivlui m[car goliciunea ei trupeasc[. }l indigna ]nchipuirea c[ so\ialui, dragostea lui cea mare, s-a putut ar[ta astfel unui b[rbatstr[in, fie el chiar fotograful.

Sosise ]n Bucure=ti plin de ]ncredere c[ toate vor merge strun[.A ]ncasa rata a doua =i ultima din pre\ul gr`ului v`ndut =i livrat,a aranja cu Dumescu, la Banca Rom`n[, poli\a care ajunge lunila scaden\[ erau treburi ce se puteau lichida ]n dou[ ore. Dup[ce va ispr[vi afacerile, proiectase s[ mai stea vreo dou[-trei zile,s[ se ]nt`lneasc[ cu prietenii, s[ le reaminteasc[ prin prezen\[ c[tr[ie=te. Pe urm[, ]napoi la Amara cu restul de bani, care va fisuficient pentru nevoile curente p`n[ la valorificarea porumbului.Era ordonat =i meticulos. Cu at`ta se alesese din cei doi anipetrecu\i ]n Germania. }=i ]ntocmise programul de acas[ ]n toateam[nuntele. Poli\a cerealistului o avea ]n buzunar cu scaden\apentru m`ine. O considera aur curat. Semn[tura celei mai impor-tante firme de export de cereale din Rom`nia se bucura de respect]n toat[ Europa.

}n strada Bursei, primul punct din program, soarta a tras odung[ brutal[ peste combina\iile lui. +eful firmei, un armean ]nalt,b[tr`n =i rigid, l-a poftit ]n biroul s[u particular, i-a oferit cafea =io havan[ de contraband[ =i l-a rugat confiden\ial =i st[ruitor s[-i]ng[duie o am`nare de o lun[, una singur[, pentru plata ratei.Grigore a ]ncercat s[ obiecteze c[ e vorba de o poli\[, c[... Auurmat explica\iile =i considerentele. Timpuri excep\ionale. Pre\urile

47R[scoala. Vol. I

au sc[zut brusc pe pie\ele str[ine ]n ultimele s[pt[m`ni, aproapeo pr[bu=ire. A c[zut ]n balan\[ concuren\a ruseasc[, nea=teptat[;recolta muscalilor, de unde se anun\ase compromis[, a ie=itdeodat[ arhiabundent[. Rusia e totdeauna cu surprize. Nu l-ar fidurut capul de asta. El, negustor prev[z[tor, a f[cut toate aranja-mentele ]n timp util. L-au nenorocit ]ns[ c[ile ferate, care n-auputut executa transporturile c`nd a trebuit. Apoi vapoarele careau stat, unele mai stau =i azi, la Br[ila, de poman[, fiindc[ n-auavut ce s[ ]ncarce. Pierderile se ridic[ la peste treizeci la sut[ dinvaloarea m[rfii. +i, v`rf la toate, criza financiar[, stupid[, care s-a ab[tut a=a din senin, a zdruncinat tot creditul =i paralizeaz[orice posibilitate de mi=care.

Grigore asculta =i nu auzea. Precis era doar faptul c[ nu vaprimi banii; restul erau vorbe. Ascult`nd ]=i zicea ]ntruna c[, ]nciuda tuturor explica\iilor, dac[ el ar refuza am`narea, armeanultotu=i ar pl[ti, c[ci n-ar putea l[sa s[ i se protesteze poli\a =i astfels[-=i ruineze toat[ ]ntreprinderea. Refuzul ]ns[ ar ]nsemna rupturacu firma cu care tat[l s[u lucreaz[ de dou[zeci de ani =i care demulte ori, ]n momente grele, le-a f[cut destule ]nlesniri. Poate els[-=i ia r[spunderea unui refuz? Sau, dac[ accept[ am`narea, cums[ aranjeze datoria de la Banca Rom`n[ =i cum s[ se ]ntoarc[acas[ cu m`na goal[? Nici n-a refuzat, nici n-a acceptat. Var[spunde m`ine, dup[ reflexiune matur[.

De la armean s-a dus la Dumescu, la banc[, s[-i cear[ sfat =iajutor. Era ]ntr-o consf[tuire grav[ =i nu l-a putut vedea. I-a l[satun cuv`nt, poftindu-l la mas[. +tia c[ Dumescu nu discut[ lucruriserioase dec`t la birou. +i-a ]nchipuit c[ poate se va ivi totu=i unprilej favorabil s[ preg[teasc[ m[car terenul. De aceea l-a luat =ipe Baloleanu. Acuma, t`rziu, ]=i d[ seama c[ toat[ combina\ia,care i s-a p[rut foarte ingenioas[, a fost o nerozie. Dac[ ar fi fost]n\elept, v[z`nd c[ nu poate vorbi cu Dumescu la banc[, ar fia=teptat lini=tit p`n[ m`ine, ar fi m`ncat cu t`n[rul transilv[nean=i acuma ar dormi ]n loc s[ se zv`rcoleasc[ zadarnic.

48 Liviu Rebreanu

C`nd a intrat ]n odaie, dup[ ce s-a desp[r\it de Titu Herdelea,a ]nt`lnit ]ndat[ privirea Nadinei din fotografie. S-a ]nfuriat. +i-aadus aminte c[ din pricina ei (alt[ dat[ ar fi zis: de dragul ei) af[cut datoria la Banca Rom`n[, pu\in ]nainte de surpriza ei cucadoul. A crezut atunci c[ refuzul ei de a sta la \ar[ mai mult dedou[zeci =i patru de ore ar fi numai din cauz[ c[ i-e sil[ de„cocioaba f[r[ gust =i f[r[ confort“, cum spunea ea c[ este conaculb[tr`nesc de la Amara. Ca s[ o ademeneasc[, s-a g`ndit s[cl[deasc[ un castel demn de frumuse\ea ei. B[tr`nul era m`hnitc[ vechiul conac, ]n care s-au n[scut =i au tr[it patru genera\ii de]nainta=i, nu mai mul\ume=te pe Grigore. Socotea planul lui drept]nceputul destr[m[rii. Construc\ia s-a ]nceput =i s-a terminat cubani ]mprumuta\i de la Banca Rom`n[. Nadina a g[sit foartegentil[ aten\ia lui, a petrecut dou[ s[pt[m`ni s[-=i ]naugurezecastelul, apoi s-a ]ntors, plictisit[, la Bucure=ti. Nimeni nu-i poatepretinde s[ se ]nmorm`nteze de vie nici chiar ]ntr-un cavou delux. O fotografie, sor[ geam[n[ cu cea de deasupra patului, numaicu rama ruralizat[, potrivit[ locului, a r[mas acolo ca s[-i \ie deur`t lui Grig. +i datoria la Banca Rom`n[, din care nu s-a pututamortiza nici jum[tate ]n cei trei ani trecu\i de atunci.

Pe Nadina a descoperit-o Miron Iuga pe c`nd Grigore era laBerlin. Tat[l ei, Tudor Ionescu, cump[rase mai demult de la Teofil,fratele lui Miron, cele dou[ mo=ii, Babaroaga =i Lespezi, vecinecu Amara. Noul proprietar a venit, foarte prietenos, ]ndat[ ce aisc[lit actele, =i a cerut lui Miron pove\e asupra mijloacelor deexploatare c`t mai bun[ a p[m`nturilor. A fost un simplu pretextde cuno=tin\[: nu-i trecuse lui niciodat[ prin minte s[-=i bat[ capulcu muncirea mo=iilor. }=i g[sise arenda= =i se ]n\elesese asupravenitului ]nainte chiar de a fi ]ncheiat cump[rarea. Miron a aflatmai t`rziu c[ Ionescu ar fi un bog[ta= de origine obscur[, stabilitde pu\in timp ]n Bucure=ti, unde achizi\ionase c`teva case deraport. Asta a fost cu vreo dou[zeci de ani ]n urm[. Apoi, de ni=tePa=ti, acum c`\iva ani, a primit iar vizita vecinului, de ast[ dat[

49R[scoala. Vol. I

]nso\it de fiul s[u Gogu =i de Nadina. }ntre cele dou[ odrasle eramare deosebire de v`rst[, feciorul putea s[ aib[ peste patruzecide ani, fata cel mult dou[zeci. Tudor Ionescu i-a povestit c-a fost]nsurat de trei ori =i c[ Gogu e din prima c[s[torie, iar Nadinadin a treia. Fiindc[ a schimbat arenda=ul, i-a adus =i pe ei s[ vaz[propriet[\ile, mai ales c[ ale lor vor fi, ]n cur`nd, Babaroaga aNadinei =i Lespezi a lui Gogu. Deocamdat[ at`ta vrea s[ le dea,c`nd se vor c[s[tori, =i c`te o cas[ ]n Bucure=ti. Ce mai are tot allor va fi, parte dreapt[, dar numai dup[ moartea lui. „Mult n-aus[ mai a=tepte, c[ am b[tut =aptezeci“, a ad[ugat z`mbind f[r[regrete. Numai de nu s-ar s[v`r=i ]nainte de a-i vedea a=eza\i.Mai fric[ i-e de Gogu, c[ at`ta a am`nat ]nsur[toarea p`n[ ce i-acam trecut vremea. Despre Nadina n-are nici o grij[; o fat[ ca eanu poate r[m`ne nem[ritat[, pentru c[ n-ar l[sa-o pe\itorii. MironIuga s-a uitat atunci mai bine la ea =i a r[spuns c[ da, a=a este...P`n[ peste vreo trei luni, c`nd s-a ]ntors Grigore din Germania,b[tr`nul Iuga s-a g`ndit deseori la Nadina, viitoarea st[p`n[ amo=iei Babaroaga. C`t l-a m`hnit pe el f[r`mi\area =i ]nstr[inareap[m`nturilor p[rinte=ti =i cum le-ar mai fi luat d`nsul dac[ Teofiln-ar fi pretins bani ghea\[! Cu limb[ de moarte se g`ndea s[ dea]n grij[ lui Grigore s[ re]ntregeasc[ domeniul lui Iuga, dac[Dumnezeu nu-l va ]nvrednici pe el ]nsu=i s[-=i ]mplineasc[ dorin\acea mai fierbinte.

Grigore avea atunci dou[zeci =i patru de ani. Plecase ]nGermania s[ se specializeze serios ]n agronomie, dup[ ce ]=i luaselicen\a ]n drept la Bucure=ti, nu ca s[ practice, ci s[ aib[ un titlu.A plecat pentru trei ani, maic[-sa a murit dup[ primul =i b[tr`nuli-a cerut s[ r[m`ie acas[, s[ dea dracului =tiin\a ceea zadarnic[.De-abia s-a ]nvoit s[-l mai lase ]nc[ un an.

S-a ]ntors din str[in[tate cu capul plin de planuri ]ndr[zne\e=i cu solu\ii sigure pentru toate greut[\ile. B[tr`nul l-a ascultatde c`teva ori f[r[ s[ se supere, cum se a=tepta Grigore. }=i ziceac[ generozit[\ile acestea sunt ale tinere\ii =i c[ b[iatul se va


50 Liviu Rebreanu

cumin\i c`nd se va izbi el ]nsu=i cu capul de pragul de sus. Ba ]nloc s[-i combat[ „teoriile“, ]ntr-o zi i-a spus c[ s-ar bucura dac[ i-arpl[cea fata lui Tudor Ionescu. Grigore a ]n\eles ]ndat[ de ce s-arbucura b[tr`nul =i i-a r[spuns c[, ]n alegerea tovar[=ei de via\[,nu se poate l[sa condus de anume utopii, c[ci trecutul nu se mai]ntoarce, oric`t am vrea noi s[-l ]ntoarcem.

— Tu s[ vezi fata, utopiile le iau asupra mea, a zis Miron ironic.C`nd a v[zut-o, Grigore a uitat tot =i i-a r[mas numai ea. Luna

p`n[ s-a f[cut cununia =i apoi celelalte trei, c`t au c[l[torit]mpreun[, singuri, ]n Grecia, Italia =i Spania, a cunoscut fericireacea mai mare. Atunci Nadina a fost ]ntr-adev[r nevasta lui, numai =inumai a lui. A=a ar fi vrut el s[ fie totdeauna; ]n sufletul =i ]n g`ndurileei s[ nu existe nimeni =i nimic afar[ de d`nsul. Suferea de o geloziecu at`t mai chinuitoare cu c`t mai mult ]i era ru=ine s-o m[rturiseasc[.A ]ncercat s-o ademeneasc[ la \ar[ nu ca s[ ]ndr[geasc[ ea p[m`ntul,ci ca s[-=i fereasc[ iubita de tenta\iile ora=ului. Patru ani iubirea luia ]ndurat toate durerile, p`n[ ce =i-a destr[mat speran\ele. Dac[ aconsim\it el ca Nadina lui s[ plece singur[ ]n str[in[tate a doua oar[!+i, ]n trei luni, de c`nd e dus[, a primit de la ea exact trei scrisori =i]n toate trei ]i cerea numai bani...

Cu becul electric aprins pe noptier[, Grigore privea umbreleimobile ce ]mpestri\au odaia ca ni=te amintiri ]mpietrite. Din c`nd]n c`nd, cu coada ochiului, se uita la Nadina, care sur`dea ]n ram[,]nc`ntat[ de ea ]ns[=i.

— C`te ceasuri s[ fie?... Dou[! murmur[ d`nsul am[r`t. Lanou[ m[ a=teapt[ Dumescu =i eu visez treaz la Nadina!... Doamne,Doamne, c`t sunt de idiot!

6

A doua zi, p`n[ la pr`nz, Grigore a ispr[vit cu bine toateafacerile. (Dumescu a fost amabil, ca totdeauna, a scontat poli\aarmeanului =i a re\inut pentru amortizarea datoriei numai c`t i

51R[scoala. Vol. I

s-a oferit.) Trecu pe urm[, s[ zic[ bun[ ziua, pe la Victor Prede-leanu, prietenul lui cel mai bun, unde fu oprit la mas[. Se sim\eaca acas[ ]n familia Predeleanu.

Era mul\umit c[ a sc[pat de grijile care azi-noapte luaser[propor\ii catastrofale. Insomnia nu e chinuitoare doar pentru c[]\i scurteaz[ odihna, ci mai ales prin g`ndurile negre ce-\i inspir[=i care te ]nf[=oar[ ]ntr-o re\ea tentacular[. }n atmosfera cald[de la Predeleanu, aduc`ndu-=i aminte c`t l-au am[r`t ]nchipuirile,z`mbi ]n sine=i, dar cu o umbr[ de triste\e. }=i recuno=tea osl[biciune ]n ezit[rile eterne care ]i r[suceau nervii =i-l ]mpiedicaus[ ]nfrunte cu siguran\[ via\a. Ca tat[l s[u, de pild[, sau cel pu\inca Predeleanu.

De-abia pe la cinci, c`nd ajunse acas[, ]=i aminti c[ d[duse]nt`lnire pentru ora trei t`n[rului transilv[nean. De unde s[-l maiia acuma? Se sim\ea vinovat c[ a jignit un om care poate a crezut]ntr-]nsul. Porunci servitorilor s[-l re\ie, dac[ ar reveni, sau barems[-i afle adresa.

Se duse apoi la m[tu=[-sa, Mariuca, v[duva generalului Con-stantinescu, care nu l-ar fi iertat nici pe lumea cealalt[ dac[ ar fiauzit c[ a umblat prin Bucure=ti =i pe ea a ocolit-o. Era o femeieplin[ de bun[tate, primitoare, ve=nic vesel[ =i cunosc`nd toatecancanurile amoroase =i militare din Rom`nia. Grigore la ea astat c`t a fost student, iar b[tr`nul Iuga la ea tr[gea =i acuma.Pentru c[ n-a vrut s[ r[m`ie la cin[, l-a pus s[-=i dea cuv`ntul deonoare c[ va veni negre=it m`ine la dejun, c`nd vor fi singuri =iare s[-i povesteasc[ o sumedenie de lucruri extrem de importante.

Ziua urm[toare se ]nt`mpl[ s[ fie duminic[ =i Grigore se scul[mai t`rziu. Cobor`nd gr[bit s[ plece, ]nt`lni ]n poart[ pe TituHerdelea, care, dup[ o noapte de am[r[ciune =i decep\ie, revenises[-=i mai ]ncerce norocul. Luar[ o nou[ ]nt`lnire pe dup[-mas[,spre marele regret al Mariuc[i, fiindc[ n-a avut r[gaz s[-i spuielui Grig nici un sfert din c`te ar fi dorit =i ar fi trebuit. Ca s[ repareuitarea de ieri, Grigore st[tu apoi cu Titu Herdelea p`n[ seara, ]l

52 Liviu Rebreanu

pofti a doua zi s[-l ia la mas[ ]n familia Predeleanu (pe care i-a =ivestit pe c`nd se ]ntorcea de la m[tu=a Mariuca), ]i promise c[ seva duce la Baloleanu s[ se intereseze dac[ a f[cut vreun demersla Universul =i, mai presus de toate, ]i propuse s[ fie oaspele lui lamo=ie pentru vreo s[pt[m`n[ sau dou[ sau oric`te, p`n[ c`nd ise va aranja ceva ]n Bucure=ti, s[ nu-=i cheltuiasc[ banii degeabape aici...

Numai c`nd s-a v[zut ]n casa Predeleanu s-a convins TituHerdelea c[ n-a visat =i c[ promisiunile lui Grigore sunt serioase.

+i ]nainte, dar mai ales dup[-mas[, Victor Predeleanu a \inuts[ arate oaspelui s[u =i prietenului lui Grigore tot ce avea mai depre\ ]n bibliotec[, socotind c[ pe un poet trebuie s[-l interesezeedi\iile rare, c[r\ile rom`ne=ti cu ]nsemn[ri de demult sau feluri-tele hrisoave =i documente vechi. Se bucura v[z`nd emo\ia luiTitu =i ar fi vrut s[-l dea de exemplu lui Grigore, care nu sepr[p[dea deloc dup[ comorile lui.

De=i mare proprietar care-=i iubea =i cultiva cu pasiune p[m`n-turile, Predeleanu ]=i avea re=edin\a ]n capital[. Pe domeniul s[uDelga din Dolj, cuprinz`nd trei sate, realiza ceea ce Grigore r`vnea=i nu putea din pricina b[tr`nului. De altfel, =i tat[l lui Victor lafel s-a ]mpotrivit. La Craiova, unde s-a n[scut, a tr[it =i a murit, afost socotit printre oamenii cei mai boga\i. Zg`rcenia lui a r[masproverbial[. Numai dup[ moartea b[tr`nului a putut angaja unadministrator specialist, a introdus ma=ini care s[ mic=oreze m`nade lucru, a ]nceput ]n sf`r=it o exploatare mai modern[ pepropriet[\ile ce-i reveniser[ lui. Mare parte a anului o petrecea =iel la \ar[, iar ]n timpul muncilor nu se mi=ca de acolo s[pt[m`ni]ntregi. Cu \[ranii se purta corect, f[r[ a se amesteca prea mult]ntre ei. F[cea ]nvoieli cum se obi=nuiau primprejur, nici mai grele,dar nici mai u=oare. Le v`nduse c`teva sute de pogoane de p[m`ntnu din nevoie, c[ci era dintre cei pu\ini proprietari care n-aveaunici un fel de datorie, ci din dorin\a de a-i emancipa =i, ]n acela=itimp, de a se emancipa =i el de d`n=ii. Obi=nuia s[ spuie c[

53R[scoala. Vol. I

adev[rat mul\umit va fi numai atunci c`nd va fi sc[pat de \[rani=i \[ranii de el.

Mama lui Victor mai tr[ia =i =edea la Craiova ]mpreun[ cuElena, sora lui, m[ritat[ cu un profesor de liceu, tinerel, frumu=el,inteligent =i foarte s[rac, pe care l-a luat din dragoste, dar numaidup[ moartea b[tr`nului, care n-ar fi consim\it niciodat[ s[-=i deaaverea pe seama unui calic. De altfel, =i Victor, c`nd s-a ]nsurat, atrebuit s[ cam for\eze m`na b[tr`nului, care ar fi dorit s[-i aleag[o nevast[ dup[ placul lui, adic[ cu o zestre cel pu\in egal[. Tecla,]ns[, afar[ de nume =i frumuse\e, n-a avut avere. Era fiica pre=e-dintelui Cur\ii de apel din Craiova, Nicolae Postelnicu, vl[starulunei vechi familii boiere=ti, s[r[cit de tot.

Cu toate c[ mo=tenise virtu\ile economice ale tat[lui s[u,inclusiv zg`rcenia, lui Victor ]i pl[cea s[ se m`ndreasc[, mai multchiar dec`t cu experien\ele agricole, cu biblioteca lui =i cu colec\iade pictur[ ce =i-o ]njghebase de c`\iva ani =i pentru care nu secodea a cheltui, ba =i a risipi.

— Las[-l s[ mai r[sufle, Victore, c[ l-ai asasinat! zise ]ntr-un timpGrigore, care se ]ntre\inea cu doamna Predeleanu =i cu sora ei.

— Din fericire, am observat c[ domnul Herdelea nu s-a plictisitprea r[u ]n mijlocul c[r\ilor frumoase, ca al\ii! r[spunse Prede-leanu ironic.

— Ca mine, adic[! recunoscu Iuga d`nd din cap. Eu, ce-i drept,prefer alte frumuse\i, mai ales ]n casa voastr[...

Titu Herdelea ]ncercase s[ murmure o protestare, dar foartetimid, s[ nu fac[ cumva o gaf[. Aceea=i team[ a avut-o mereu =ila timpul mesei, ]nc`t doamna Predeleanu a trebuit s[-i vie ]najutor cu un sur`s de aur, care s[-i mai sting[ emo\ia.

}n[ltu\[, zvelt[, de o feminitate m`ng`ietoare, doamna TeclaPredeleanu r[sp`ndea at`ta senin[tate =i bun[tate, c[ lumina =ilocul pe unde trecea. Ochii ei alba=tri-verzui p[strau o candoarefeciorelnic[. De=i m[ritat[ de nou[ ani, f[cea impresia unei fetecumin\i, iar cei doi copila=i ai ei, Mircea =i Ioana, voinici =i

54 Liviu Rebreanu

=trengari, ar fi p[rut fra\i =i cu ea, dac[ m`ndria =i dragostea demam[ n-ar fi str[lucit at`t de fierbinte ]n privirile ei.

— Mul\umesc de compliment, dac[ ai f[cut aluzie la noi,interveni sora Doamnei Predeleanu, cu o cochet[rie familiar[, darnu primim, fiindc[...

— Atunci, ]l retrag ]n ce te prive=te pe dumneata =i-l ofer numaiTeclei, c[ci ea cu siguran\[ nu-l va refuza! ]ntrerupse Grigore.

— A=a e, eu primesc orice, chiar =i complimente! zise doamnaPredeleanu.

Sora ei, Olga Postelnicu, avea dou[zeci de ani =i era zglobie =idr[g[la=[ ca o porumbi\[. Cu un ve=nic sur`s vesel pe buze, care-i=edea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate =iadumbri\i de gene lungi, cu nasul mic =i obraznic, cu obrajii buc[-la\i =i fragezi de copil, o r[sf[\au =i p[rin\ii ei, =i to\i c`\i ocuno=teau. Pu\in mai scund[ ca Tecla, avea o suple\e felin[, pecare o eviden\ia mai ales c`nd dansa. }i pl[cea s[ danseze maimult ca orice. Idealul ei ar fi fost s[ se fac[ dansatoare.

— Dar n-ai observat, Tecla, insist[ Olga cu o ]nc[p[\`nare decopil, c[ a fost numai un pretext din partea lui ca s[ poat[ vorbicu Victor iar[=i despre chestia \[r[neasc[?

Toat[ lumea r`se. }ntr-adev[r, Grigore, c`t au stat la mas[, n-avorbit dec`t despre mo=ii, arenda=i, \[rani =i ]nvoieli, din ce ]n cemai av`ntat, cu toate c[ nimeni nu-l contrazicea. Doamna Prede-leanu ]l conjur[ acuma s[ nu mai re]nceap[. Chiar =i Titu g[sioportun s[-l roage s[ mai lase ]n pace eterna chestie \[r[neasc[ce-l urm[rea pretutindeni ca o obsesie.

— Pe dumnealor nu zic s[ le intereseze, c[ le-am plictisit deat`tea ori, spuse Grigore resemnat, dar dumneata, care e=ti ]nc[nou pe meleagurile noastre?

— Voi prefera s[ m[ ini\iez la fa\a locului! replic[ t`n[rulHerdelea, profit`nd de ocazie s[ provoace o nou[ confirmare ainvita\iei ce i-o f[cuse Iuga.

55R[scoala. Vol. I

— De asta s[ fii sigur c[ nu scapi! strig[ Grigore, ad[ug`ndc[tre ceilal\i: }l iau cu mine la Amara s[-mi \ie de ur`t =i nici nu-imai dau drumul p`n[ ce nu va fi tob[ de chestia \[r[neasc[!

Predeleanu, dup[ ce ]=i a=ez[ la loc comorile, spuse c[ tocmai=i ei se preg[tesc s[ plece cu to\ii la Delga, pentru vreo dou[s[pt[m`ni, sf`r=ind:

— Cu ocazia asta, vom l[sa =i pe Olgu\a acas[ la ea, s[ nu se]nstr[ineze prea tare de Craiova noastr[ iubit[!

— O, dac[-\i ]nchipui c[ am s[ r[m`n la Craiova exact c`nd]ncepe sezonul la Bucure=ti! se revolt[ fata.

De doi ani, de c`nd era socotit[ fat[ mare, Olga mai mult astat ]n Bucure=ti dec`t acas[. Victor avea ambi\ia s-o m[rite el,cu un b[rbat care s[-i plac[ =i lui. Fiind cam plin de sine, se g`ndeanegre=it la cineva care s[-i semene. De aceea ]i =i zicea mereu:„Dac[ vrei s[ fii fericit[, s[ a=tep\i p`n[ ce voi zice eu: acuma!“El ]nsu=i era brun, cu must[\i fine, cu ni=te ochi pu\in bulbuca\i]n care lucea mai mult[ bun[tate dec`t inteligen\[.

Apoi veni vorba despre Nadina. }ntrebarea s-a pus conven\ional,c[ci Nadina n-avea nici o simpatie pentru familia Predeleanu =i ofrecventa numai la zile mari =i din pricina lui Grigore. De altfel,sim\[mintele erau reciproce. Dac[ Nadina socotea pe Tecla oipocrit[ f[r[ ]n\elegere pentru via\a monden[, Tecla o g[sea peNadina mai mult aventurier[. Ea cuno=tea multe din c`te circulauasupra doamnei Grigore Iuga =i =tia c[ sunt mai multe pe care nule cuno=tea =i nici nu dorea s[ le afle. Din toat[ familia, singur[Olga admira pe Nadina, dar numai ]n tain[ =i pentru c[ era oexcelent[ dansatoare, care g[sea prilejul s[ danseze mereu.

Grigore vorbea despre nevast[-sa pe un ton glume\, ]n caretotu=i se sim\ea am[r[ciunea. Spunea c[ o vede aproape mai rardec`t pe Olgu\a =i c[ discut[ ]mpreun[ mai cu seam[ de afaceri;Nadina ]=i administreaz[ singur[ averea a=a de bine, c[ totdeaunaare deficite pe care el, fire=te, trebuie s[ le acopere spre a-i dovedic[ e so\ul ei =i c[ o iube=te. Sper[ c[, zilele acestea, are s[ se

56 Liviu Rebreanu

]ntoarc[ din str[in[tate, deoarece ]ncepe sezonul =i ea n-ar putealipsi. Apoi brusc, cu alt glas, parc[ =i-ar fi despicat inima:

— C`t v[ invidiez eu pe voi, dragii mei!... Casa voastr[ e casafericirii. Eu, care sunt un sentimental, uite a=a ceva am visat pentruc[snicia mea. Idealul meu de femeie a fost o fiin\[ ca dumneata,Tecla! }n ad`ncul sufletului meu... Nu te superi, Victore?

— Dimpotriv[, m[ m[gule=te! zise Predeleanu. Adic[ mai multpe Tecla. Dar cum Tecla e a mea =i noi doi suntem unul...

Tecla sur`dea. Iuga ad[ug[:— Da, a=a, cu sur`sul dumitale, cu bl`nde\ea dumitale, cu

copila=ii dumitale... Cum s[ nu te invidiez, Victore? Mai ales c`ndpe urm[ m[ uit la mine...

Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu ]l ]ntrerupse,glume\:

— De, Grigori\[, dac[ te-ai pripit? Cine-i de vin[? Iac[, \i-a= fidat acuma o nevast[ mai stra=nic[ dec`t Tecla. Uite, pe dumneaei!

Olga se ro=i p`n[-n v`rful urechilor, dar izbucni totu=i ]n r`s,ca s[-=i ascund[ ]ncurc[tura. Grigore o privi lung =i r[spunse:

— Evident, evident... Cine ar fi b[nuit c[ din =treng[ri\a deacum cinci ani are s[ ias[ o domni=oar[ a=a de nostim[?... Regretezadarnice, drag[ Victore!

— Nu te gr[bi cu regretele, onorate domn! protest[ Olgarevenindu-=i. }nt`i ar trebui s[ te ]ntrebi dac[ te-a= fi luat eu!...+i pentru c[ m-a\i pus ]n joc, ei bine, s[ v[ spun: b[rbatul meu vatrebui s[ fie un tip vesel, elegant =i, mai presus de toate, dansatorperfect... Iat[!... Nu un ursuz ca dumneata!

— Bravo! strig[ Victor. Bine c[ te-ai demascat, domni=oar[!Vas[zic[ un dansator dore=ti?... Poate s[-\i procur[m unul de laoperet[, ce zici?

Grigore o privea st[ruitor, ca =i c`nd gluma i-ar fi r[scolit ]nsuflet cr`mpeie de visuri ce s-au ]n[bu=it ]nainte de a se contura]n forme. Olga i se p[rea completarea Teclei. Avea toate calit[\ile

57R[scoala. Vol. I

ei, dar colorate mai viu =i, ]n ochii ei, sub sc`nteierile =[galnice,parc[ palpita o umbr[ sentimental[. Cl[tina din cap, s[-=i alunge]nchipuirile, =i rosti domol:

— Prea t`rziu...

7

— Domnu Titu... Ghici ce surpriz[ am s[-\i fac? zise doamnaAlexandrescu misterios, oprindu-l ]n antreu. Nu ghice=ti?... Atuncipoftim ]ncoace!

Titu Herdelea tocmai se desp[r\ise de Grigore Iuga dup[ masade la Predeleanu. Era, fire=te, ]n costumul cel bun, pimpant =ielegant ca un mire. Doamna Alexandrescu ]l introduse ]n cameraei, unde a=tepta o doamn[ micu\[, foarte blond[ =i mirat[,dr[g[la=[ =i simpatic[.

— Uite! f[cu doamna Alexandrescu, ar[t`nd-o triumf[toare.T`n[rul ]i s[rut[ m`na ceremonios, zic`nd:

— Sunt fermecat, doamn[ Mimi!— Cum ai cunoscut-o a=a dintr-o dat[? se minun[ doamna

Alexandrescu.— Dup[ frumuse\e =i ]nc[ dup[ ceva! r[spunse Titu.Mimi r`se. Era m[gulit[ de galanteria t`n[rului. G`nguri:— Mi-a spus mama c[ e=ti poet. M-am convins acum =i eu.}i ceru insistent, secondat[ de maic[-sa, s[ explice =i restul.

T`n[rul Herdelea m[rturisi c[, scotocind prin l[zile din antreu, adat peste un roman pe care nu-l cuno=tea =i a vrut s[-l citeasc[.Doamna Alexandrescu ]i permisese s[ examineze bibliotecaginerelui ei, numai s[ a=eze toate la loc cum au fost. Pe c`tevafile din carte a g[sit o ]ntrebare scris[ cu creionul: „Pui=orule drag,m[ iube=ti?“ A ]n\eles c[ Mimi trebuie s[ fi f[cut ]ntrebareaviitorului ei so\. Dup[ scris =i dup[ ]ntrebare, el a ]ncercat s[ =i-o]nchipuiasc[ =i a v[zut-o ]n ]nchipuire a=a cum este. Ba fiindc[ ]ncarte n-a g[sit nici un r[spuns la ]ntrebarea aceea ginga=[, =i-aluat voie s[ r[spund[ el: „Te iubesc mult, pui=orule drag!“

58 Liviu Rebreanu

— O, o! adev[rat? f[cu Mimi cu o surpriz[ pl[cut[. Vezi, eunici nu-mi mai aduc aminte!

— Ascult[, domnu Titu, interveni doamna Alexandrescu. S[nu te apuci s[ faci curte lui Mimi, c[ ginere-meu e gelos foc =i arfi ]n stare cine =tie ce s[...

— Fugi, m[mic[, nu mai ponegri a=a pe Vasile, s[ creaz[domnul c[ b[rbatul meu e un b[d[ran!

Titu se ap[r[ c[ nu =i-ar permite s[ creaz[ nimic, ad[ug`ndc[ so\ul unei doamne at`t de ]nc`nt[toare n-ar fi de mirare s[fac[ =i crim[ pentru ea. Afl[ apoi c[ doctorul a fost mutat laBucure=ti ]ntr-un post foarte bun, la prim[rie, c[ au venit s[ seintereseze de locuin\[, fiindc[, peste vreo dou[ s[pt[m`ni, eltrebuie s[ se prezinte la slujb[ =i c[ ea va r[m`ne aici c`teva zilep`n[ va g[si o cas[ potrivit[...

— |i-am spus eu, domnu Titu, c[ e un b[iat foarte distins,zise doamna Alexandrescu. Dac[ n-ar fi a=a de s[lbatic... Adineaoria adus-o pe Mimi p`n[ aci, a intrat doar s[ zic[ bonjur =i a =ters-o...+tii dumneata de ce. I-am spus, ad[ug[ c[tre fiic[-sa, ce-mi facedin cauza bietului Jenic[...

Mimi schimb[ vorba. Titu ]i veni ]n ajutor, oferindu-se s[ o]nso\easc[, dac[ are nevoie, ]n c[utarea casei =i regret`nd c[tocmai acuma, zilele astea, trebuie s[ plece =i el la mo=ia unuiprieten...

Pe c`nd alt[ dat[ nu =tia cum s[ fug[ mai repede, acum de-abia se d[du dus. Mimi i se p[ru interesant[ =i ispititoare.

„M[ \in de prostii ]n loc s[-mi v[z de necazurile mele! ]=i zisedup[ ce se retrase ]n od[i\a lui. E dr[gu\[, nici vorb[, dar acumanu e momentul s[-mi pierd vremea cu aventuri d-astea.“

Nu putea =ti c`nd va pleca cu Iuga. El i-a spus: dou[-trei zile.Deci trebuie s[ fie gata ]n orice clip[. }n camer[ era frig =i]ntuneric. Se f[cuse ceasurile =ase. }nt`i s[ se schimbe, s[ nu-=istrice degeaba hainele cele bune. Mare lucru e s[ ai o hain[cumsecade. Parc[ altfel te sim\i. Mai st[p`n pe tine =i pe al\ii. Ce

59R[scoala. Vol. I

noroc c[ s-a ]nt`mplat s[ fie tocmai g[tit c`nd a cunoscut pe fatagazdei. Tot Mimi ]i umbla prin cap. Destul! }=i aduse aminte c[pingeaua de la gheata de purtare din dreapta s-a descusut pu\in.Tot n-are nici o treab[ =i e frig. Ia s[ mearg[ la cizmar cu ea,]nainte de a se strica mai r[u... Trecu, ]n capul gol, la Mendelson,]n fundul cur\ii. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi;]nc[ nu plecase. Cuno=tea pe cizmar, de altfel, ca pe to\i chiria=iiceilal\i care, fiind to\i s[raci, alc[tuiau un fel de familie mare,cam cert[rea\[ =i zgomotoas[. Mendelson ocupa dou[ c[m[ru\e,am`ndou[ spre curte. Una avea fereastr[, cealalt[ u=[ de intrare.Atelierul era ]n col\, dup[ u=[. Aici cioc[nea =i cosea =i bomb[neatoat[ ziua, ghemuit pe sc[unelul cu trei picioare, b[tr`nul Mendel-son, sf[dindu-se cu muierea, ori d[sc[lindu-=i ucenicul, dac[n-avea al[turi vreun mu=teriu cu care s[ t[if[suiasc[. De=i ]mpli-nise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise ]nc[ ]n p[rul negru,stufos, ve=nic ]nc`lcit ca =i barba. Se f[lea c[ a ]nv[\at meseria laRapaport =i r`vnea din tot sufletul s[-i pice o comand[ de ]nc[l\[-minte nou[, dar era mul\umit =i cu repara\ii, numai s[ fie =i s[ias[ un ban. Titu ]l nimeri boc[nind de zor la un pantof de dam[.

— Numai dou[ secunde s[ ai r[bdare, domnule Herdelea, zisecizmarul f[r[ s[ se opreasc[ din lucru. Doar s[ ispr[vesc toculdoamnei T[n[sescu, c[ se duce disear[ la teatru =i, uite, a=teapt[domnul T[n[sescu... Poftim, stai jos un minut!... Mi=ule, unde e=ti?D[ un scaun domnului Herdelea!

Titu d[du m`na cu Mi=u =i cu T[n[sescu. A=ez`ndu-se, maiv[zu un militar, pe care ]ns[ nu-l cuno=tea, ]n col\ul cel mai]ntunecos al c[m[ru\ei.

Dup[ o mic[ pauz[, ref[c`ndu-se parc[ atmosfera, T[n[sescuvorbi cu glasu-i b[tr`nesc:

— Dac[-i pe dreptate, domnule Mi=u, apoi s-o ]ncepem de la]nceput, c[ a=a se cuvine. F[-i dumneata dreptate \[ranului, nuzic, dar mai ]nt`i nu l[sa de batjocur[ pe cei care au slujit statul

60 Liviu Rebreanu

o via\[ ]ntreag[, =i nu l-au furat, =i nici ]nv`rteli n-au f[cut, =i auajuns la b[tr`ne\e ca vai de p[catele lor!

T[n[sescu era ie=it numai de un an la pensie =i avea o nevast[cu dou[zeci =i cinci de ani mai t`n[r[ ca d`nsul. Cum Mi=u nuspuse nici da, nici ba, continu[ aproape m`nios:

— S[ nu m[ sile=ti dumneata pe mine, care \i-am muncit p`n[m-ai stors ca pe o l[m`ie, s[ m[ ]njosesc la b[tr`ne\e, c[ nu =adefrumos =i nu-i drept!

Mendelson, socialist ]nfocat, fost de c`teva ori arestat =i b[tutprin beciurile poli\iei, r[spunse f[r[ s[ ridice ochii de la lucru:

— Dreptatea nu cost[ nimic =i de aceea n-are circula\ie ]ncomer\!

Mi=u, ]ns[, strig[ deodat[ cu imputare:— Domnule T[n[sescu, dac[ dumneata te pl`ngi =i suferi de

nedreptate, atunci g`nde=te-te ce trebuie s[ fie la \ar[, unde nup[trunde nici o raz[ de n[dejde!

Pensionarul se sup[r[ de-a binelea.— Ba s[ m[ mai sl[be=ti dumneata cu \op`rlanii dumitale,

]n\elegi? C[ \[ranul are =i de m`ncare, =i de ]mbr[cat, =i de odihn[,slav[ Domnului! Nu ne tot lua\i pe noi cu \[ranii, c[ noi =tim preabine ce-i la \ar[! Mai ave\i grij[ =i de cei or[=eni, c[ noi ducemgreul, =i suferim, =i ne chinuim, numai Dumnezeu ne =tie!

Regreta c[ a fost cinstit ]n slujb[ =i n-a str`ns avere, ca al\ii, s[nu-i mai pese de nimeni =i de nimic ]n lume. +i o \inu a=a, p`n[ce Mendelson ]i ]ntinse pantoful reparat =i lustruit ca oglinda.

— Cu mo=ul nu-i chip s[ discu\i obiectiv, c[ el din chestiapensiei lui nu iese, observ[ Mi=u ironic, dup[ plecarea lui T[n[-sescu. De altfel, func\ionarii =i pensionarii sunt st`lpii burghezieinoastre. De aceea ]=i ]nchipuie c[ statul numai de ei trebuie s[aib[ grij[ =i c[ lor li se cuvine tot... Dumitale ]\i plac st[rile astea,domnule Herdelea?

Titu se sim\ea fericit =i n-avea chef de controverse. R[spunsetotu=i ca s[ zic[ =i el ceva.

61R[scoala. Vol. I

— Eu nu cunosc ]ndeajuns st[rile de aici =i nu le pot judeca,dar =tiu c[ nedreptatea e pretutindeni =i sub diferite forme. Dincolo]ntr-un fel, aici altfel...

— Dar ]n alte p[r\i, oamenii se lupt[ ]mpotriva ei, se agit[,\ip[, pe c`nd noi o privim ca o stare normal[! Asta e buba ceamare!

— Uneori =i lupta e inutil[! murmur[ Herdelea, convins.— Iac[, asta e mai rea ca toate, domnule! Resemnarea asta!

strig[ Mi=u. Credeam c[ dumneavoastr[, cei de dincolo, sunte\imai d`rzi pentru triumful drept[\ii!

Lampa de petrol ce at`rna din tavan peste mescioara ]nc[rcat[cu cuie de lemn, =i calapoade, =i scule l[sa restul od[i\ei ]ntr-oobscuritate ]n care =i oamenii p[reau siluete de umbre. Mi=u,sub\irel =i sl[bu\, ]n picioare, gesticula violent, ca =i c`nd s-ar filuptat cu ]ntunericul. Titu mai st[tuse de vorb[ =i cu t`n[rul, =icu b[tr`nul, ]i socotea revolta\i din pricina mizeriei, ]i ]n\elegea=i aproba, de=i el, fire discret[, nu-=i cheltuia durerile ]n cuvinteaspre, ci ]=i tortura cu ele numai sufletul lui. Apoi =tia de la Gavrila=c[ Mendelson e deocheat la poli\ia de siguran\[ =i nu voia s[ fac[cor cu d`n=ii =i s[ aib[, poate, cine =tie ce ]ncurc[turi.

— Mi=ule, ast`mp[r[-te, c[ e=ti militar =i-ai s[ dai de dracu!zise deodat[ b[tr`nul, speriat parc[ de zelul fiului s[u.

— Da ce, pentru c[-s militar, n-am dreptul s[-mi spun o p[rerecinstit[? Las[ c[ peste zece zile am sc[pat de armat[, dar =i p`n[atunci, ce, am s[ m[ jenez de dumnealui? Ce, dumnealui nu eproletar ca =i noi?

— Ba ce mai proletar, domnule Mi=u! f[cu Titu =i mai ]n glum[,=i mai ]n serios. At`t de proletar c[ deocamdat[ tai frunze c`inilorcu speran\a c[ voi g[si c`ndva de lucru!

Dup[ o t[cere tulbure, Mi=u urm[ cu un glas mai potolit:— M[car dreptul de-a ne t`ngui ]ntre noi s[ ni-l p[str[m, c[

altfel... Ce zici, frate Petre?

62 Liviu Rebreanu

}ntrebarea o puse militarului care, ]n col\ul cel mai ]ntunecos,pe marginea patului de sc`nduri, =edea cu =apca pe genunchi,mut, neclintit, parc-ar fi fost de piatr[! Surprins de ]ntrebare, f[cuun ]nceput de mi=care s[ se scoale ]n picioare, ]=i lu[ seama =i se]n\epeni mai tare pe loc. R[spunse gros, straniu, ca din alt[ lume:

— De...Titu Herdelea ]ntoarse capul spre el, uimit. }n ]ntuneric, deslu=i

o fa\[ osoas[, negricioas[, din care sc[p[rau doi ochi aprin=i.M`inile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, ]mpre-unate ]ntr-o crispare st`ngace, ]nfrico=ate parc[ s[ n-o turteasc[.

— D`nsul mi-e camarad, explic[ Mi=u. Am ]nceput mili\ia ]naceea=i baterie =i am r[mas prieteni. E b[iat foarte de treab[. Aajuns c[prar, uite tresa! Caporal Petre Petre! }l =tie tot regimentul.

— Petre Petre, repet[ Titu, ad[ug`nd ]n sine: „Ce nume!“Socotind c[ trebuie s[-i adreseze un cuv`nt, s[ nu-=i ]nchipuie

c[ se \ine m`ndru, zise:— Mi se pare c[ nu e=ti bucure=tean?— Nu, nu! f[cu repede =i ap[sat c[prarul, ca =i c`nd ar fi vrut

s[ se apere de o ru=ine. Sunt de la \ar[, jude\ul Arge=.— A=a, da!... Fire=te! Mi-am ]nchipuit. Necunosc`nd ]nc[ bine

geografia \[rii, Titu c[ut[ s[-=i rememoreze harta, s[ vaz[ undevine jude\ul Arge=. Ad[ug[ ezit`nd:

— De pe l`ng[ Pite=ti?— Aproape de Pite=ti, aprob[ c[prarul, ]nviorat. Comuna

Amara. Pleci cu trenul de aici =i mergi la Coste=ti, la Coste=tischimbi, iei pe cel de Ro=iori =i apoi cobori ]n gara Burdea, iarde-acolo numaidec`t e=ti la Amara.

Herdelea ]=i amintea c[ =i Grigore Iuga a vorbit de Amara. Tepomene=ti c[ Petre Petre o fi chiar de pe mo=iile Iuga. }i st[tu pelimb[ s[ ]ntrebe pe artilerist dac[ a auzit de un boier Grigore Iuga.}i fu ru=ine de Mendelson, care ar putea crede c[ vrea s[ se laudecu cuno=tin\e boiere=ti.

— }\i pare bine c[ scapi de oaste? ]ntreb[ apoi ]ntr-o doar[.

63R[scoala. Vol. I

— R[u nu mi-a fost nici la regiment, n-am ce m[ pl`nge, zisePetre Petre domol =i grav. Dar, de, tot mai bine-i acas[, c[, vede\idumneavoastr[, omul de la \ar[...

Se ]ncurc[ =i t[cu.— Desigur, continu[ Titu, ca s[-l scape din ]ncurc[tur[. Tot

omul trage la c[su\a lui, la p[m`ntul lui... Ceva avere ai, p[m`nt?— Ba p[m`nt nu prea avem =i tare ne-ar trebui! r[spunse c[prarul

cu l[comie. Pe aici se tot aude c[ poate s-or ]ndura boierii =i...— Auzi, domnule Herdelea? strig[ Mi=u batjocoritor. }\i place?

La boieri e n[dejdea lor! S[ se ]ndure boierii!Petre Petre se uit[ mirat, ne]n\eleg`nd de ce batjocore=te Mi=u.

+i zise lini=tit, simplu:— D-apoi de la cine s[ tragem n[dejdea, dac[ nu de la boieri?...

De la cine n-are? Cine n-are u=or d[, c[ nu pierde nimic...— Atunci o s[ mai a=tepta\i mult =i bine! f[cu Mi=u cu dispre\.— Om a=tepta, ce s[ facem! morm[i Petre Petre, cobor`nd ochii

spre genunchi, la =apca pe care o mototolise cumplit.Plec`nd, Titu d[du m`na pe r`nd cu to\i. M`na lui Petre era

grea, =i aspr[, =i reav[n[ ca p[m`ntul.

64 Liviu Rebreanu

Capitolul II

P~M~NTURILE

1

}n gara Burdea, posomor`t[ =i singuratic[ ]n mijlocul c`mpiei,pe linia Coste=ti-Ro=iori, a=tepta bri=ca galben[, cunoscut[, de laAmara. C`nd opri trenul, un b[ie\andru se repezi la vagonul ]nu=a c[ruia se ar[tase Grigore Iuga, str`nse bagajele =i le duse latr[sur[. Vizitiul Ichim, b[tr`n =i sf[tos, \inea str`ns din h[\uri pecei doi telegari neast`mp[ra\i, care-=i rodeau z[balele =i scormo-neau cu copitele pietri=ul.

— Bine-a\i venit, cona=ule!— Bine v-am g[sit, Ichime! r[spunse Grigore, suindu-se l`ng[

t`n[rul Herdelea. Toate bune pe aici?— Toate, cona=ule, =i s[n[tate!— Ei, d[-le drumul!Un \`\`it energic, =i caii pornir[ at`t de brusc, c[ b[ie\andrul

de l`ng[ vizitiu se ]ndoi de spate. Din dosul g[rii, bri=ca, dup[c`\iva pa=i, coti pe drumul nepietruit care taie c`mpia curmezi=p`n[ la Curteanca. Drept ]nainte, ]n zarea plumburie, satul sezugr[vea ca un mu=uroi uria=, crescut cu b[l[rii. Pe de l[turi, dejur ]mprejur, miri=tea ar[mie se ]ntindea nesf`r=it[, t[cut[ =ineted[. Numai ici-colo poposeau c`rduri de ciori, punct`nd cupistrui negri obrazul p[m`ntului. Cerul, c[ptu=it cu nori tomnatici,ap[sa greu =i parc[-=i afunda marginile ]n orizont. Rari copaci,alinia\i perpendicular, ]nsemnau =oseaua jude\ean[ ce leag[Coste=tii cu Ro=iorii.

CUPRINS

65R[scoala. Vol. I

C`nd intrar[ ]n satul Curteanca, Grigore zise deodat[ lui Titu:— Aici e re=edin\a lui Popescu-Ciocoiul! De la gar[ venim tot

pe mo=ia lui. P`n[ acum c`\iva ani a \inut-o ]n arend[. Vezi cebine a =tiut s[ lucreze dac[ a reu=it s[ scoat[ pe st[p`nul s[u dincas[ =i s[ se instaleze d`nsul. Dar poate c[ proprietarul =i-a meritatsoarta. Nu l-am pomenit niciodat[ pe la mo=ie...

Satul era numai c`teva bordeie, ]n mijlocul c[rora se ]n[l\aconacul, o cl[dire inform[ cu un turn p[trat, vopsit[ toat[ ]nculoarea s`ngelui =i ]nconjurat[ cu magazii diverse. Drumul spreAmara ]ncruci=a =oseaua jude\ean[ ]n Curteanca, trecea pe l`ng[conac, spre marginea v[ii Teleormanului. Malul cobora piezi=, cao st`nc[, vreo cincizeci de metri, p`n[ jos. Valea ]ns[=i, larg[ maibine de un kilometru, neted[ ca-n palm[, cu p[m`ntul cel mairoditor, p[rea o nesf`r=it[ panglic[ vr`stat[ cu gr[dini de zarzavat.G`rla ]nc[ nu se vedea nic[iri.

— Opre=te, Ichime! strig[ Iuga ]nainte de-a ]ncepe cobor`=ul.+i ad[ug[ c[tre Titu, pu\in ]nduio=at =i mi=cat: Vreau s[-\i ar[tp[m`nturile noastre, =i care au fost, =i care au mai r[mas. De aicise v[d toate ca pe o hart[...

Dincolo de valea Teleormanului, ce se afla acum la picioarelelor, p[m`ntul se ]ncovoia prelung =i lin ca o spinare uria=[.

— R`ul Teleorman e linia de hotar din partea asta, rostiGrigore, ridic`ndu-se ]n tr[sur[ =i indic`nd cu m`na =erpuireau=oar[ a v[ii. De la satul Ione=ti, care se vede colo, departe, ]nst`nga, =i p`n[ jos de tot, ]n dreapta, unde se vars[ ]ntr-]nsul ValeaC`inelui, care ne hot[rnice=te de partea cealalt[. Limba de p[m`nt]ntre aceste dou[ g`rle a fost odinioar[ domeniul Iuga. Azi, nicijum[tate nu mai e al nostru. De altfel, limba era destul de respec-tabil[, peste dou[zeci de mii de pogoane. Vezi un sat dincolo deg`rl[ drept ]nainte, chiar pe drumul nostru?... E Babaroaga.Dincolo de Babaroaga mai e un sat, Gliganu Nou... se z[re=te luciulde tinichea nou[ a turnului bisericii, colo, pu\in mai sus, ]n


66 Liviu Rebreanu

gr[m[direa de copaci... A=a! Partea din st`nga a drumului a fostcea dintì ]nstr[inat[ din p[m`nturile familiei. Un str[bunic a]nzestrat cu ea o fat[. Acum ]i zice mo=ia Vl[du\a, fiindc[ conaculse afl[ ]n Vl[du\a. Proprietarul e azi unul St[noiu, care nici nust[ ]n \ar[: nu =tiu ce face prin Italia, se pare c-ar fi ]n diploma\ie.Mo=ia o \ine ]n arend[ un colonel pensionar, +tef[nescu, om foartede treab[, cu trei fete de m[ritat, pe care nu le poate urni cu niciun chip, de=i sunt dr[gu\e =i au c`te ceva zestre. Tot restul a fostun singur trup p`n[ la moartea bunicului, c`nd s-a ]mp[r\it ]ntretata =i un frate al s[u, Teofil, care apoi =i-a v`ndut treptat toat[partea lui. Odinioar[, vas[zic[ nu tocmai a=a de mult, tot p[m`n-tul acesta se numea simplu mo=ia Amara ori mo=ia Iuga. Acumamo=ia Amara e numai v`rful limbii, partea din jos — am s[ \i-oar[t mai pe urm[ mai de aproape. }n dreapta satului Babaroaga,e mo=ia nevestei mele, dou[ mii cinci sute de pogoane, =i \inep`n[ la drumul ce se vede mai devale, ]ntre G[ujani =i B`rlogu.Dincolo de proprietatea Nadinei, spre Valea Cìnelui =i ]n jos p`n[la satul Lespezi, e mo=ia Lespezi a cumnatului meu Gogu Ionescu,omul dumitale. Am`ndou[ sunt arendate aceluia=i grec, un anumePlatamonu, ]nc[ de pe c`nd le ]ngrijea tat[l lor. Un arenda= harnic=i priceput, bun platnic. Se ]mbog[\e=te v[z`nd cu ochii. Cu toateastea, sau poate din pricina asta, nu prea se bucur[ de simpatii.Drept este c[ nici lui nu-i prea pas[ de simpatii =i ]=i vede detreburile lui... A=a! Pe urm[ vine mo=ia Vaideei, de la Lespezi]nainte, ]ntre Amara =i Valea Cìnelui. Vreo dou[ mii de pogoane.E proprietatea unei b[nci din Bucure=ti, dar o exploateaz[ ]narend[ de mai mul\i ani un moldovean cumsecade, Cosma Buru-ian[, prip[=it prin p[r\ile astea el =tie cum. Alearg[, asud[,horob[ie=te grozav =i f[r[ folos, c[ci la plata fiec[rui c`=tiu d[din col\ ]n col\. Tata \ine mult la el =i-l laud[, desigur, pentru c[ ep[guba=... Ce mai r[m`ne ]ntre cele dou[ g`rle e al nostru. Adic[afar[ de un col\ de vreo patru sute de pogoane ]mprejurul satului

67R[scoala. Vol. I

Izvoru, chiar la confluen\a apelor, care \ine de domeniul Ghica.Fiindc[ s-a ciop`r\it a=a, acum ne-am apucat =i noi s[ ciop`r\imm[car cu numele ceea ce mai avem: mo=ia Ruginoasa, mo=iaAmara, mo=ia B`rlogu, fiecare dup[ satul l`ng[ care se afl[. Am s[te l[muresc mai bine c`nd vom ajunge la Lespezi c[ e tocmai pespinare =i se vede p`n[ la Izvoru, ba uneori =i p`n[ ]n jude\ulTeleorman, care ]ncepe numai la c`\iva kilometri din jos de Izvoru.Aidem, Ichime! O lu[m peste Gliganu =i oprim ni\el la Lespezi, sus.

}nainte de a porni caii, Grigore mai strig[:— Stai! Stai! }nc[ un minut!... S[ profit de ocazie =i s[-\i prezint

pe vecinii din partea asta. Poate s[-i ]nt`lne=ti c`t vei sta la noi =ibarem s[ =tii de unde s[-i iei!... Pe colonelul +tef[nescu \i l-amspus. Trecem deci la dreapta. La G[ujani nu e nimeni. }n satulurm[tor, la Humele, are o mo=ie mic[, foarte bine ]ngrijit[ =i unconac ca o bomboan[ generalul Dadarlat din Pite=ti. Mai ]ncolo,al[turi de =osea, pe d`mbul acela, se vede bine c[tunul cu conacul,e mo=ia Goia, tot a=a, numai de c`teva sute de pogoane, a luiIoni\[ Rotompan, prieten bun cu tata, boier sadea, legat de p[m`nt=i muncitor; are o fat[ m[ritat[ cu un magistrat la Ro=iori. LaOrodelu, mai la vale, ]n dreptul Izvorului, dincoace de g`rl[, eproprietatea Perticari, cu un castel =i un parc care merit[ s[ fiev[zute. Poate s[ =i mergem odat[, s[ le vezi =i dumneata, dac[vom avea r[gaz. Fire=te, mo=ia e arendat[, castelul =i parcul ]ns[sunt rezervate pentru proprietarii care vin destul de des s[petreac[ aici. Domeniul familiei Matei Ghica se ]ntinde de la Izvorup`n[ ]n jude\ul Teleorman =i e exploatat ]n regie de un administra-tor care, ]n patru ani, =i-a chivernisit o mo=ioar[ proprie la margi-nea Bucure=tilor, oferind totu=i proprietarilor numai deficite pestedeficite. +i la Izvoru e un conac simpatic =i confortabil, iar boieriistau aici de cum se desprim[v[reaz[ p`n[ toamna t`rziu. Noi ]ns[nu suntem ]n rela\ii cu d`n=ii, nu =tiu de ce, a=a am apucat... Gata,am ispr[vit!... D[-i drumul, Ichime!

68 Liviu Rebreanu

Grigore se sim\ea ]n largul lui, vorbea =i explica cu marevolubilitate =i cu o pl[cere care-i ]ndulcea glasul. Titu Herdeleaprivea, asculta, t[cea.

Bri=ca porni ]n trapul re\inut al cailor pe drumul ce cobora]ntr-o serpentin[ sever[ pe malul escarpat ca o falez[.

— A=a-s g`rlele noastre pe aici, se gr[bi Iuga, observ`ndnedumerirea tovar[=ului s[u din pricin[ c[ nu descoperea nic[ieriurmele r`ului. Mai tot anul le treci cu piciorul, sau chiar seac[ detot, dar =i c`nd se ]nfurie c`teodat[, cam prim[vara, apoi se umfl[din mal ]n mal, parc[-ar fi Dun[rea. Furii d-astea grave totu=i se]nt`mpl[ rar. De aceea, cum vezi, nici m[car de o punte n-avemnevoie. Sus, la Ione=ti, pe =oseaua jude\ean[, s-a f[cut un podpentru orice eventualitate, dar s-a rupt acum c`\iva ani, nu l-amai dres nimeni =i lumea trece tot pe de l[turi, ca =i aici. ValeaC`inelui ]ns[, cu toate c[ e mai mic[, e mai m`nioas[, face maimulte stric[ciuni, aproape ]n fiecare an, =i nici nu seac[ niciodat[!

Trecur[ valea. Drumul continua drept ca o a\[ =i ]n pu\ineminute intrar[ ]n Babaroaga, un sat am[r`t, dou[ uli\e ]ncruci=ate,ni=te c[scioare murdare, prin ogr[zi mul\i copii =i or[t[nii, ici-colo vreun \[ran pipernicit, iar pe un d`mbule\, mai afar[, obisericu\[ de lemn ca o juc[rie stricat[. Titu Herdelea deschisegura s[ ]ntrebe ceva, dar Iuga i-o lu[ ]nainte:

— Aici odinioar[ au fost numai colibe pentru arga\ii de pe dome-niu. Satul s-a ]nfiripat f[r[ voia nim[nui, de aceea e cum e...

Dup[ ce ie=ir[ din Babaroaga, urm[:— Ai observat ]ncruci=area uli\elor ]n mijlocul satului? }n

st`nga era drumul spre Ione=ti =i mai departe spre Coste=ti, iar ]ndreapta, travers`nd mo=ia Nadinei, spre satul B`rlogu, al nostru,afar[ de o harabaie de cas[, ]ntr-o margine, pe care \[ranii aubotezat-o conac, de=i serve=te numai ca magazie, fiindc[ arenda=ul=ade ]n Gliganu, iar nevast[-mea, ]nainte de-a se m[rita, c`nd avenit pe aici, de dou[ sau trei ori, a tras la conacul din Lespezi, alfratelui ei, ]n orice caz mai prezentabil...

69R[scoala. Vol. I

Vreun sfert de ceas, ]n trapul cailor, bri=ca merse printre mo=iileVl[du\a, la st`nga, =i Babaroaga, la dreapta. Priveli=tea eramonoton[. Aceea=i c`mpie, ple=uv[, pustie, cu p[m`ntul r[scolitde brazde printre care firicelele de gr`u de toamn[, abia r[s[rite,p[reau ni=te pl[p`nzi fulgi verzui pe un trup ]nfrigurat.

— Uite, aci =ade Platamonu, arenda=ul mo=iilor Nadinei =i alui Gogu, zise iar Grigore c`nd fur[ ]n satul Gliganu, ar[t`nd last`nga o curte mare, ]mprejmuit[ cu uluci, ]n mijlocul c[reia,ascunse de coroanele ve=tede ale copacilor, se ]ntrez[reau cl[dirialbe cu acoperi=uri de \igl[.

Pe poarta deschis[ larg, tocmai atunci ie=ea un b[rbat cu fa\apr[jit[ de soare, uscat, vioi =i energic, cu o p[l[rie veche, ]ntr-ohain[ scurt[ de piele, cizme cu turecii moi =i ]nal\i. C`nd auziclopo\eii =i v[zu bri=ca de la Amara, se opri pe pode\ul dinainteapor\ii =i salut[ ceremonios =i respectuos:

— S[ tr[ie=ti, coane Grigori\[!... Bine te-ai ]ntors =i cu noroc!Iuga r[spunse rece, ridic`nd p[l[ria.— Arenda=ul? =opti Titu cu ochii la omul de pe pode\.Grigore d[du din cap, iar c`nd se mai dep[rtar[ pu\in, murmur[:— Nici mie nu mi-e simpatic, cu toate c[ nu mi-a f[cut nimic.Apoi, cu glasul de mai ]nainte:— Uite, acuma sosim la alt[ r[scruce, aproape de capul satului.

Dac[ mergi drept ]nainte, dai pe mo=ia cumnatului Gogu Ionescu,iar mai ]ncolo, trec`nd peste Valea C`inelui, ajungi ]ndat[ laGliganu de Sus =i ceva mai departe, ]n satul Rociu, care se afl[ pe=oseaua Pite=ti-Fierbin\i, =i unde are o mo=ie frumoas[ actualulnostru prefect, Boerescu. Drumul din st`nga vine de la +erb[ne=ti,adic[ satul p`n[ unde se ]ntinde mo=ia lui Gogu. Noi ]ns[ acumacotim la dreapta, spre Lespezi =i Amara. Proprietatea Nadinei \inep`n[ ]n =oseaua pe care am apucat, iar la st`nga continu[ p[m`n-turile lui Gogu...

Cam pe la mijlocul drumului, ]ntre Gliganu =i Lespezi, vizitiulopri, cum i se poruncise. De aci c`mpia cobora lin p`n[ la ]mpre-

70 Liviu Rebreanu

unarea celor dou[ v[i. Vederea era mai larg[, parc[ s-ar mai ficur[\at aerul. Jos, spre miaz[zi, se deschisese o f`=ie de ceralbastru.

— Ei, acuma s[-\i mai ar[t =i restul! zise Grigore. }at[, sez[re=te ]n st`nga Valea Cìnelui! Colo, ]n dreptul satului Lespezi,[sta din fa\a noastr[, sf`r=e=te mo=ia lui Gogu =i ]ncepe Vaideei.Dincolo de Lespezi se vede cum continu[ =oseaua pe care vomajunge ]n cur`nd la Amara, satul cel[lalt, mai mare =i mai ar[tos.Linia =oselei prelungite p`n[ ]n Valea Cìnelui ]nsemneaz[ margi-nea mo=iei Vaideei. Tot ce se afl[ la dreapta liniei \ine de noi p`n[]n cealalt[ vale a Teleormanului, peste care am trecut... Acuma,tot la dreapta, dar aici, aproape, c[tunul cela c`t un cuib e B`rlogu.P`n[ acolo, adic[ p`n[ la drumul dintre Lespezi =i B`rlogu, mergemo=ia Nadinei =i apoi continu[ p`n[ la Teleorman. Cum vezi,aproape am ocolit ]ntreg domeniul nevestei mele... }ntre B`rlogu=i Amara, mult mai devale, se vede ]nc[ un sat — Ruginoasa, chiar]n centrul propriet[\ii noastre. Acolo, avem acuma acareturile dec[petenie =i uneltele mai bune. La orizont, se z[re=te =i de acisatul Izvoru. Pata ro=ie e coperi=ul castelului Ghicule=tilor. P[dureaaceea, la st`nga Izvorului, e a noastr[. Sunt vreo trei sute depogoane. At`ta s-a mai salvat. Cu un secol ]n urm[, Amara se aflala marginea p[durii care cuprindea toate locurile astea... Uite, ]nst`nga, pe Valea Cìnelui, se vede =i satul Vaideei! De acolo,drumul care albe=te ca o panglic[ merge la Moz[ceni. Mai ]ncoace,dar peste g`rl[, se vede foarte bine satul Cantacuzu. Mo=ia depeste trei mii de pogoane, se zice c-ar fi fost c`ndva a Cantacu-zine=tilor, dar azi e a unui c[pitan de la Pite=ti, Lache Gr[dinaru...De altfel, pe aici, ori ]ncotro te ]ntorci, numai mo=ii boiere=ti ais[ vezi. Colo e Buta, mai ]ncolo Negra=i, pe urm[ Zidurile, pe urm[Dumbr[veni...

}n Lespezi, ]i mai ar[t[ conacul lui Gogu, destul de ]ntre\inut,fiindc[ el mai vine din c`nd ]n c`nd, adus de nevast[-sa, c[reia ]iplace via\a la \ar[, m[car ca o varia\ie dup[ petrecerile capitalei.

71R[scoala. Vol. I

Apoi ajunser[ la Amara. Satul, mai mare, era cople=it de aceea=is[r[cie, cu acelea=i c[su\e coperite cu paie, acelea=i ogr[zi plinede b[l[rii. Grigore ]ns[ atrase aten\ia lui Herdelea, cu o m`ndrienedisimulat[, asupra bisericii de piatr[ cu turnul poleit, ridicat[de bunicul s[u, =i asupra =colii noi, cl[dit[ de tat[l s[u, iar ]ntr-oulicioar[, pe st`nga, ]i ar[t[ =i conacul mo=iei Vaideei, ]n carelocuia arenda=ul Cosma Buruian[ =i care fusese cas[ de arga\i]nainte de a se f[r`mi\a domeniul.

— Stai, Ichime, s[ ne d[m noi jos, s[ vaz[ boierul mai binece-avem pe-aici! strig[ deodat[ Grigore, s[rind din bri=c[, urmatde Titu. Voi lua\i-o ]nainte!

Pe dreapta, ]ncepea gardul de uluci pe sub zidire de c[r[mid[,cu st`lpi p[tra\i din loc ]n loc. Era conacul Iuga. }n dosul ]mprej-muirii un =ir de plopi b[tr`ni str[juiau ca un front de osta=i degard[. Printr-o poart[ deschis[, se vedea ograda cu cl[dirile pentrulogofe\i, arga\i =i al\i slujitori, cu grajduri, cote\e, hambare... Mai]ncolo, dup[ vreo sut[ de pa=i, venea intrarea principal[ la caseleboiere=ti. Poarta era ]nalt[ =i larg[, cu trei arcade de zid unitedeasupra, ]ntr-o cu=c[ de porumbei. }ntr`nd cu Titu, Grigore ]ispuse cu o und[ de triste\e:

— Acuma, ai s[ vezi ce-a fost ]n stare s[ fac[ iubirea!}n perspectiva aleii de brazi tineri, castelul nou ap[rea ca un

sur`s de femeie frumoas[. Herdelea =tia c[ t`n[rul Iuga l-a cl[ditde dragul Nadinei. Alb, cu o vast[ verand[ primitoare, cu ferestreluminoase, cu patru turnule\e ca ni=te suli\e de ap[rare, era]nve=m`ntat jur-]mprejur cu ieder[, ce-=i ]ntindea pe alocuriverdea\a p`n[ la geamurile etajului de sus. Aleea se l[rgea =i, ]nfa\a casei, cuprindea un rond mare ]n forma unei inimi ve=nicaprins[ cu flori ro=ii.

— Fantezia cu inima ]nflorit[ trebuie s[ mi-o treci cu vederea,f[cu gazda z`mbind, c`nd v[zu c[ Titu examineaz[ atent rondul.A fost a unui biet ]ndr[gostit =i gusturile ]ndr[gosti\ilor sunt cum

72 Liviu Rebreanu

sunt. Dac[ am p[strat-o =i o cultiv mereu, este numai pentru c[vreau s[ m[ conving pe mine ]nsumi c[ n-am renun\at la iubire.

R`se sec =i, dup[ o pauz[, continu[ cu alt glas:— Ca s[ te familiarizezi deplin, ]\i propun s[ facem un ocol,

s[ vezi tot. Nu te superi c[ te-am plictisit cu at`tea explica\ii? Afost prima =i ultima oar[.

Conacul cel nou era a=ezat ]n mijlocul unui parc ]ngrijitmeticulos de Grigore ]nsu=i. El a adus brazi, c[rora de altfel nu lemergea prea bine ]n regiunea aceasta de =es. Potecile cu prundi=m[runt =erpuiau printre chio=curi =i ronduri de flori, printregrupuri de copaci speciali =i peluze tunse ]n fiece s[pt[m`n[.Gardul viu care ]nconjura parcul era dublat de un grilaj de s`rm[]nspre ograda cealalt[, ca s[ nu p[trund[ gali\ele de acolo. Numaiporumbeii zbur[t[ceau pe alee =i prin fa\a castelului, mai cu sfial[]ns[ ca ]n curtea de dincolo, unde se sim\eau ]n largul lor printreor[t[niile f[r[ num[r.

Ocolir[ prin dreapta. }n spatele castelului, la vreo sut[ de pa=i,se afla vechiul conac, vast, scund, b[tr`n. }nfipt parc[ pe jum[tate]n p[m`nt, cu un cerdac sprijinit pe st`lpi, care ]mpodobea fa\adaca un portic primitiv. B[tr`nul Iuga continua a-=i p[stra locuin\a]n care s-a n[scut =i, cum el =edea aproape permanent la \ar[,casa veche p[rea mai vie dec`t cea nou[.

— Asta e ]mp[r[\ia noastr[! zise Grigore c`nd ajunser[ iar[=i]n fa\a castelului, unde a=tepta ajutorul vizitiului ]n semn c[ adesc[rcat tot ce fusese ]n bri=c[.

Pe Titu Herdelea ]l rodea de mult o ]ntrebare, pe care totu=iparc[ nu ]ndr[znea s-o rosteasc[. Acum, ca =i c`nd ar fi fost pepunctul s[ se despart[ pentru totdeauna de l[muririle lui Grigore,]ntrebarea ]l durea. O puse subit, cu privirea arz[toare.

— Mi-ai ar[tat at`tea mo=ii boiere=ti, mo=ii peste mo=ii, mari=i frumoase. Dar p[m`nturile oamenilor unde sunt?

73R[scoala. Vol. I

Grigore Iuga tres[ri. Nu a=teptase acuma ]ntrebarea, de=i, pec`nd ]i explica, pe drum, ]n c`teva r`nduri, i-a fulgerat =i lui prinminte =i chiar s-a mirat c[ Titu nu i-o pune. }=i reveni repede =ir[spunse:

— Apoi vezi, p[m`nturile oamenilor, asta e chestia \[r[-neasc[!... P[m`nturile! Nu prea sunt, =i unde au fost s-au camspulberat... Dar asta-i alt[ poveste!

Titu Herdelea nu ]n\elese =i totu=i nu mai st[rui. Sim\ea c[ ar[scolit o ran[.

2

— Bine-ai venit, tinere, =i s[ te sim\i la noi ca acas[! zise MironIuga, ]ntrerup`nd prezentarea ce o ]ncepuse Grigore =i ]n[bu=indr[spunsul emfatic pe care Titu =i-l preg[tise ]nc[ din tren.

}ntr-un halat de cas[, lung ca un caftan, b[tr`nul Iuga str`nseb[rb[te=te m`na t`n[rului Herdelea. }l privi o clip[ drept ]n ochi,parc-ar fi vrut s[-l c`nt[reasc[ definitiv dintr-o dat[. Avea ni=teochi negri at`t de p[trunz[tori, c[-\i scormoneau sufletul =i-\iciteau g`ndurile. Era mai ]nalt =i mai chipe= ca Grigore, cu ]nf[-\i=area voluntar[ a omului obi=nuit s[ porunceasc[ =i s[ fieascultat. Musta\a groas[ rom`neasc[, pu\in c[runt[, ]i ]mpodobeafa\a, iar glasul metalic, energic =i totu=i cald, te cucerea. M`inileosoase, puternice, p[reau ]n stare s[ \in[ coarnele plugului, cutoate c[ erau fine =i mai ales degetele foarte delicate.

Indic[ musafirului un scaun aproape de d`nsul =i apoi se uit[la fiul s[u ]ntreb[tor. Grigore =tia c[ b[tr`nul e ner[bd[tor s[ aflece-a f[cut la Bucure=ti. }i povesti cum a umblat =i cum, gra\ieculan\ei excep\ionale a lui Dumescu, s-a putut ]ntoarce cu geantamai plin[ dec`t a sperat.

— Vas[zic[ tot Dumescu! murmur[ Miron Iuga mul\umit.Numai prietenii cei vechi sunt s[ritori la nevoi... Dar pe armeanai f[cut bine c[ nu l-ai str`ns de g`t. Foarte bine!

74 Liviu Rebreanu

R[mase un r[stimp cu ochii la Grigore, pe urm[ se ]ntoarseiar[=i spre Titu, pe care ]nf[\i=area =i primirea b[tr`nului ]l camz[p[cise. }l ]ntreb[ despre p[rin\i =i fra\i, apoi cum, c`nd =i de cea trecut Carpa\ii... Auzind c[ face versuri =i vrea s[ scrie ]n gazete,Miron Iuga avu un gest dispre\uitor. }l observ[ =i Titu, =i Grigore,=i am`ndoi se uluir[. Ca s[-l ]mbl`nzeasc[, Herdelea ]ncepu s[vorbeasc[ despre unguri, despre suferin\ele =i persecu\ia rom`nilor=i alte asemenea lucruri de efect sigur. B[tr`nul asculta atent =ila sf`r=it zise:

— Tocmai fiindc[ poporul o duce greu cu st[p`nirea, condu-c[torii lui nu trebuie s[-l p[r[seasc[. Dragi ]mi sunt ardelenii carevin ]ncoace, nu zic, dar mai dragi mi-s cei care stau pe loc, acolo,s[ ]nfrunte primejdiile, s[ atrag[ asupra lor fulgerele asupritorilor,ca astfel poporul s[ fie la ad[post. Mul\imea nu poate tr[i f[r[conduc[tori sau ajunge s[ vegeteze ]ntr-o via\[ animalic[. P[storulcare-=i p[r[se=te turma e mai r[u ca acela care o conduce gre=it,c[ci turma singur[ se risipe=te, pe c`nd cu p[stori, buni sau r[i,tot nu se pierde...

Grigore se sim\i at`t de jenat, mai ales c[ Titu Herdeleaschimba fe\e-fe\e, ]nc`t ]ntrerupse cu glas de protestare:

— Bine, tat[, dumneata ai aerul c[-l dojene=ti pentru c[ dorulde libertate l-a ]ndemnat s[ vie ]ntre noi unde, ]n orice caz, aremai multe posibilit[\i s[-=i dezvolte talentul. Nu uita c[ neamulrom`nesc, tocmai pentru c[ soarta l-a desp[r\it ]ntre at`teadomina\ii str[ine, trebuie s[-=i p[streze vie cel pu\in unitateasufleteasc[, iar unitatea aceasta numai c`nt[re\ii =i scriitorii o pot]ntre\inea!

— Foarte just! aprob[ Miron. Dar dac[ to\i c`nt[re\ii =i scriito-rii, cum zici tu, se vor muta la Bucure=ti, ]n \ara liber[, atuncipoporul r[mas dincolo ce va face? Unitatea e necesar[, fire=te.Nu ]ns[ ]ntre c`nt[re\i, ci pentru sufletele celor mul\i. Dimpotriv[,

75R[scoala. Vol. I

c`nt[re\ii vor c`nta mai sincer acolo, sim\ind =i ei durerile, dec`taici, unde patriotismul a ajuns mai mult articol de parad[.

— Nu, nu, e=ti profund gre=it, tat[! insist[ Grigore din ce ]n cemai aprins. Unitatea sufleteasc[ o face ]n primul r`nd limbaunitar[. Apoi, dac[ scriitorii no=tri se vor ]nchide ]n provinciilelor, ]n mod fatal vom avea desp[r\iri tot mai pronun\ate =i ]n grai,iar ]n cele din urm[, nici nu ne vom mai ]n\elege frate cu frate!

Neclintit =i calm, b[tr`nul urm[:— O mie sau dou[ mii de ani, de c`nd om fi exist`nd, prin

vremuri poate mai aspre dec`t cele de acum, v[d c[ ne-am p[stratgraiul cu to\ii la fel, fie aici, fie ]n Transilvania. Scrierile ce le-amavut, multe-pu\ine =i bune sau sl[bu\e, au circulat =i peste grani\elecare ne-au desp[r\it =i vor mai circula, f[r[ ]ndoial[. +i scriitorii,fiecare la locul s[u, =i-au f[cut datoria, cum s-au priceput. Dezer-tarea ]ns[ eu n-o admit sub nici o form[ =i pentru nici un motiv.M`ine sau c`nd va veni ceasul s[ lu[m Ardealul, eu am nevoieacolo de conduc[tori fire=ti, de oameni care au ie=it din poporulde acolo =i care s[ poat[ pune um[rul la c`rmuirea \[rii.

Discu\ia se prelungea f[r[ ca vreunul s[ cedeze din convingereasa, ]n vreme ce t`n[rul Herdelea asculta cu un sur`s fad =i umil,vr`nd s[ aprobe ]n acela=i timp pe am`ndoi =i chiar d`nd dreptate]n sinea sa am`ndurora, dup[ fiecare replic[. Spre fericirea lui,fu anun\at arenda=ul mo=iei Vaideei, pe care ]l chemase Miron.

Cosma Buruian[ avea treizeci =i cinci de ani, =apte copii =i onevast[ dr[gu\[, care promitea s[-i mai sporeasc[ num[rulurma=ilor. A fost logof[t pe la diferite mo=ii prin Teleorman p`n[ce ]n sf`r=it i-a ajutat Dumnezeu de a putut lua, acum patru ani,pe seama lui, proprietatea Vaideei de la Banca Agrar[, cu o arend[modest[ fa\[ de pre\urile ce se pl[teau ]n regiunea aceasta. Cumul\i ani ]n urm[, pe c`nd era la mo=ia St[tescu, a fost b[tutcumplit de ni=te oameni care se pl`ngeau c[ i-ar fi ]n=elat ladijmuit. De atunci tr[ie=te ]ntr-o fric[ de \[rani, sor[ cu moartea.

76 Liviu Rebreanu

— Cucoane Miroane, ce v[ spuneam eu mereu? zise d`nsul,]ndat[ ce se a=ez[ pe scaun, cu o ]nf[\i=are am[r`t[, parc[ ar fib[ut o\et. N-a\i auzit ce-am p[\it? Adic[ de unde s[ auzi\i c[ =ieu adineaori aflai pocinogul... M-au pr[dat, cucoane Miroane! Ojum[tate de vagon de porumb, pe pu\in, azi-noapte, din hambarulcel nou!... P`ndarii nu =tiu, n-au v[zut, arga\ii nu, nimic, ]n sf`r=it,nimeni nu =tie ce-a fost =i cine a fost. +i doar trebuie s[ fi umblattoat[ noaptea, nu unul, ci mul\i... +i de-abia s[pt[m`na trecut[ ]ldijmuisem, de, cinstit, p[r\i drepte, cum m[ =ti\i... Acu vede\i =idumneavoastr[ norocul meu!

Miron Iuga deveni grav =i mohor`t auzind jelania arenda=ului,spre deosebire de Grigore, care avea pe fa\[ numai batjocur[.B[tr`nul comp[timea pe Buruian[ c-a suferit at`ta pagub[, totu=imai mult ]l ]ng`ndura faptul ]n sine. Dac[ \[ranii au ajuns s[ fure]n grup o cantitate a=a de considerabil[, chiar s[ nu fi fost c`t spunearenda=ul, e semn r[u. C`nd fur[ unul, treac[-mearg[; ]l prinzi saunu-l prinzi, n-are importan\[. Un caz izolat. C`nd se adun[ ]ns[mai mul\i pentru pr[d[ciune, atunci se schimb[ lucrurile.

— Uite rezultatele vorbelor de clac[ cu care a\i ]mpuiat urechile\[ranilor! f[cu Miron ap[sat, adres`ndu-se mai cu seam[ fiuluis[u. C`t[ vreme \[ranul a =tiut c[ trebuie s[ se ]nvoiasc[ cumo=ierul, ca s[ poat[ tr[i am`ndoi, au mers toate bine. De c`ndle-a\i b[gat ]n cap to\i g[rg[unii au ]nceput fapte d-astea. +i enumai ]nceputul! Fii sigur c[ vor urma altele =i mai ur`te!

— S[ nu exager[m lucrurile, tat[, zise Grigore cu o u=oar[ironie ]n glas. Au mai furat \[ranii =i alt[ dat[, =i de la al\ii. Ei =i?Parc[ nu se fur[ de c`nd lumea? De ce s[ tragem concluzii at`tde negre dintr-o ]nt`mplare at`t de obi=nuit[?

B[tr`nul Iuga nici nu socoti de trebuin\[ s[-i mai r[spund[.Sofismele lui Grigore le cuno=tea prea bine. La toate, el g[se=teexplica\ii =i scuze. Umbl[ g`nditor de ici-colo un r[stimp, apoi seopri hot[r`t, spun`nd:

77R[scoala. Vol. I

— S[-mi trimite\i ]ncoace pe primar =i pe =eful postului dejandarmi! De unde o fi, s[-mi g[seasc[ imediat ho\ii! Pe urm[vom mai vorbi... Dar =i p`ndarii t[i, faini b[rba\i, n-am ce zice!}nt`i ei ar trebui b[tu\i p`n[ vor m[rturisi cine-s ho\ii. Da, da! A=putea pune r[m[=ag c[ ei =tiu, dac[ cumva nu sunt =i ei din band[!

Arenda=ul se ]nchin[ ]ngrozit:— Vai de mine, cucoane Miroane, vre\i s[-mi dea foc, s[ m[

nenoroceasc[ de tot? Eu umblu cu d`n=ii, cum umbli cu buba coapt[=i vede\i ce-am p[\it. Darmite dac[ i-a= lua cu r[ul...! S[ m[ fereasc[Maica Precista!... M-am pl`ns dumneavoastr[ a=a, ca unui p[rintecare totdeauna m-a\i ajutat =i m-a\i ocrotit, dar ]ncolo...

— Am s[ m[ ocup eu de chestia asta mai de aproape, morm[iMiron ]nchis. Eu o consider de o importan\[ excep\ional[.

Ceilal\i t[cur[. Grigore nu mai voia s[ se amestece, v[z`nd]nver=unarea b[tr`nului, iar Titu, mai ales dup[ scena de adi-neaori, se sim\ea m`hnit =i nu-l interesa controversa.

Miron Iuga chemase pentru altceva pe Buruian[. Acuma ]ns[numai furtul ]i era ]n minte =i, dup[ c`teva momente, zise iar[=i,f[r[ s[ se uite la cei din cas[, parc-ar fi vorbit singur:

— Las[ c[ nu e ]nt`ia oar[ c[ se fur[ ca-n codru pe aici. Numai]n toamna asta au fost vreo cinci cazuri. De dou[ ori au fost chiarla noi, lucruri mici, dar au fost.

Iar t[cu =i ]=i morfoli singur g`ndurile =i ]n sf`r=it, ca =i c`ndar fi descoperit ce c[uta, declar[ sever:

— R[ul trebuie curmat din r[d[cin[. O pild[ la timp e maieficace dec`t represiunea violent[, c`nd boala s-a ]ntins =i s-aad`ncit.

Cosma Buruian[, ]nfrico=at de ]ntors[tura ce-o lua ]nt`mplareape care el o povestise mai mult ca s[ demonstreze boierului c`teste de ghinionist, ]ncerc[ s[ ]ndulceasc[ pu\in lucrurile:

— S-au schimbat mult \[ranii, coane Miroane! S-au de=teptatde sunt chiar prea de=tep\i. De altminteri, toat[ lumea e azi prea

78 Liviu Rebreanu

de=teapt[ =i de aceea merge din r[u ]n mai r[u. Apoi \[ranul, dac[s-a de=teptat, numai p[m`nt vrea =i iar p[m`nt, =i nu se uit[ dese poate ori nu se poate, ci o \ine una =i bun[...

Titu socoti momentul potrivit, acuma c`nd p[rea c[ s-au maipotolit spiritele, s[ observe =i d`nsul cu bl`nde\e:

— A=a e \[ranul pretutindeni, m[ rog. +i la noi, ]n Transilvania,tot dup[ p[m`nt se zbate. +i niciodat[ nu-i ajunge. +i e bine c[ ea=a. C`t timp \[ranul va iubi cu at`ta patim[ p[m`ntul, e sigurc[ nimeni nu i-l va putea smulge...

B[tr`nul se uit[ la el lung =i at`t de batjocoritor, c[ t`n[rul ]=i]ntrerupse cuvintele =i plec[ ochii perplex, neput`nd ]n\elege ceo fi gre=it de =i-a atras at`ta nemul\umire. Arenda=ul, ]ns[, ca s[-i fac[ pl[cere boierului, interveni zelos:

— Altele sunt ]mprejur[rile prin p[r\ile dumneavoastr[, dom-nu... (Nu ]n\elesese numele lui Titu =i ]ng`n[ ni=te sunete ]n loc.)Acolo p[m`ntul trebuie luat de la str[ini, care vi l-au r[pit ]ntimpul veacurilor, pe c`nd aici p[m`nturile ale boierilor au fostdin neam ]n neam, =i boierii le-au \inut, =i le-au ap[rat de toateurgiile...

— Fii pe pace =i f[r[ grij[, c[ ]n cur`nd =i la noi va fi ca =idincolo! zise Grigore dispre\uitor. Chiar azi mai bine de jum[tatedin mo=iile boiere=ti se afl[ ]n mìnile tuturor veneticilor pe carenumai dragostea de p[m`nt nu se poate spune c[-i doare. Ce vafi mìne, Dumnezeu =tie, dar parc[ tot mai folositor ar fi pentru\ar[ dac[ mo=iile ar ajunge ]n mìnile \[ranilor, c[ci de la ei maigreu o s[ le ia str[inii dec`t de la noi. Nu din alt motiv, dar celpu\in ei sunt mul\i.

B[tr`nul se uit[ =i la d`nsul ca adineaori la Titu, =i nici lui nu-i r[spunse nimic. I se p[rea at`t de evident c[ vorbe=te pr[p[stii,c[ se mira numai cum un b[iat inteligent ca el nu-=i d[ seama.

Buruian[ ]ns[, sim\indu-se =i direct atins, r[spunse mieros, dar=i pu\in indignat:

79R[scoala. Vol. I

— Coane Grigori\[, vorbi\i cu p[cat, z[u a=a, coane Grigori\[!Ce spune\i dumneavoastr[ ]n glum[, s[ fi\i sigur c[ are s[ se]nt`mple, uite crucea! Le-a intrat oamenilor ]n cap s[ puie st[p`ni-re ei pe p[m`nturile boierilor =i s[ vede\i c[ a=a va fi. N-a\iobservat dumneavoastr[ c[ unde se aude de o mo=ie de v`nzare,\[ranii se =i reped s-o cumpere =i s-o ]mpart[? Iat[, chiar la noi,c[ tot m[ \ineam s[ v[ spun, cucoane Miroane, umbl[ vorba c[oamenii vor s[ cumpere mo=ia coni\ei Nadina!

Miron Iuga ridic[ deodat[ fruntea, zic`nd mirat:— Cum s-o cumpere?... Ca s-o cumpere ar trebui s[ fie ]nt`i

de v`nzare.— Apoi a=a vorbesc ei, c-ar fi de v`nzare.— Auzi=i, Grigori\[, r`se b[tr`nul nec[jit.— Auzii, f[cu t`n[rul d`nd din umeri.— Mi se pare c[ de pe la Platamonu ar fi ie=it vorba, continu[

arenda=ul cu importan\[. Fiindc[, dup[ c`te am prins eu ]nt`mpl[-tor de la oameni, parc[ =i grecu ar umbla s-o cumpere, iar oamenii,ce zic, de ce s-o ia grecul =i s[ n-o lu[m mai bine alde noi...

— Cum ies zvonurile astea a=a, Grigori\[? zise Miron, acumaenervat. Mi=un[ cump[r[torii pe mo=ia nevestei tale =i tu parc[habar n-ai avea!... Cu toate astea trebuie s[ fie ceva, c[ oameniin-au ]nnebunit din senin.

— Chiar a=a e, cucoane, se amestec[ iar Buruian[. Se zice,adic[ zic oamenii, c[ cuconi\a ]ns[=i ar fi spus grecului c[ nu-imai prelunge=te arenda, m[car de i-ar da oric`t, =i ]ndoit dec`t ]id[ azi, pentru c[ dumneaei vrea negre=it s[ v`nz[ =i s[ scape detot balamucul cu arenda, =i cu oamenii, =i celelalte... Iac-a=a, coaneMiroane!

Pe b[tr`nul Iuga vestea aceasta ]l impresion[ mai mult chiardec`t povestea cu furtul. }ncerc[ s[ mai descoas[ pe arenda=, darnici arenda=ul nu cuno=tea alte am[nunte. Pe urm[ se ]nchise =inu mai zise nimica... Un fecior ]i pofti la cin[. Buruian[, scul`ndu-ses[ se retrag[, ]ntreb[ cam nedumerit:

80 Liviu Rebreanu

— M-a\i chemat, cucoane Miroane, s[-mi spune\i ceva =i eu v-am\inut cu necazurile mele, s[ m[ ierta\i...

Miron ]ncerc[ s[-=i aminteasc[ pentru ce l-a chemat =i se ]nfuriemai r[u c[ nu-=i putea aduce aminte. Vru totu=i s[-i spuie ceva cas[-l concedieze delicat =i nu g[si nimic. }n sf`r=it, f[r[ s[ ]ntoarc[ochii spre d`nsul, morm[i mohor`t:

— Acu las[, c[ m-ai sup[rat destul... Du-te cu Dumnezeu!

3

Titu Herdelea nu se sim\i cu adev[rat bine dec`t c`nd, dup[cin[, r[mase singur ]n camera ce-i fusese preg[tit[ =i unde ]ladusese Grigore, explic`ndu-i s[ nu puie la inim[ cuvinteleb[tr`nului, c[ el a=a a fost totdeauna, original ]n p[reri =i gesturi,dar are un suflet minunat... Voia t`n[rul s[ nu \ie seama =i totu=ist[tuse pe ghimpi la mas[ =i ]nghi\ise cu noduri, c[ci Miron Iugafusese =i mai ursuz, nu i-a adresat nici o privire =i s-a h[r\uit toat[vremea cu fiul s[u pe fel de fel de m[run\i=uri.

Odaia lui era la etaj, ]n cl[direa cea nou[, cu o fereastr[ sprecurtea conacului =i alta spre parc. Grigore se re]ntoarse la tat[ls[u, ]n casa cea veche, unde =i m`ncaser[. De altfel, via\a acolo=i-o petrecuse =i el. Numai c`nd avea oaspe\i dormea dincoace,ca s[ nu le fie ur`t =i s[ nu par[ castelul pustiu. I-a ar[tat luiTitu, ]n cel[lalt col\, dormitorul cochet ]n care st[p`nea fotografiaNadinei.

T`n[rul Herdelea se mai ]nv`rti pu\in prin camer[, se g`ndic[ Grigore ar putea s[ revie s[ mai stea de vorb[, ]=i zise apoi c[=i-au luat noapte bun[ =i deci, p`n[ m`ine diminea\[, slobod estes[ fac[ ce-i place. Nu era t`rziu. }n sob[ ardea focul cu un duduitadormitor. Mai bine s[ se odihneasc[.

A doua zi se scul[ mai de diminea\[ de cum obi=nuia laBucure=ti. Fire=te, toat[ lumea era de mult sculat[. }nainte deamiazi t`nd[li primprejurul conacului. Fiindc[ Grigore Iuga avea

81R[scoala. Vol. I

de descurcat ni=te socoteli cu un slujba=, anume Isb[=escu, care\inea contabilitatea gospod[riei, ]n afar[ de diverse alte ]ns[rci-n[ri, Titu Herdelea se sim\ea ]ncurcat =i nu =tia ce s[ fac[ sau]ncotro s-o apuce. Logof[tul Leonte Bumbu, un \[ran dezghe\at,]nalt =i osos, cu o ]nf[\i=are energic[ de sergent reangajat, l-aplimbat pu\in prin curtea cea mare =i i-a ar[tat la repezeal[grajdurile cailor =i un =opron ]ncuiat, care fusese transformat ]ngaraj pentru automobilul coni\ei Nadina, c`nd venea la \ar[. Darse vedea c[ omul are alte treburi, ca =i ceilal\i de la conac. Sechibzui c-ar fi mai ]n\elept s[ dea o rait[ prin sat ]n loc s[ steaaici de prisos. Se r[zg`ndi deocamdat[. Poate c[ ar fi nedelicatfa\[ de amfitrioni.

La mas[, ]nsu=i Grigore ]l ]ndemn[ s[ se considere absolut liberpe mi=c[ri, scuz`ndu-se c[ azi e ocupat p`n[ peste cap cu balamu-curile, dar c[ de m`ine ]ncolo va fi cu totul la dispozi\ia lui.

Cobor`nd mai t`rziu, Titu ]nt`lni pe alee o feti=can[ cu ni=teochi negri =i un z`mbet care-i alungar[ ]ndat[ ur`tul. Era sub\iric[,descul\[ =i cu o b[sm[lu\[ albastr[ legat[ cochet pe cap.

— Ascult[, feti\o, ]i zise oprind-o. E=ti de aici, de la curte?— Sunt numai de c`teva zile, r[spunse fata. M-a adus tu=a

Profira, a de-i buc[t[reasa boierului [l b[tr`n, c[ de mult m[ totchema s[ viu negre=it, s[-i dau ajutor, c[ tare i-e greu =i deloc nuse ]nvoie=te cu celelalte fete...

— +i cum te cheam[?— Marioara! zise ea, ad[ug`nd dup[ o scurt[ pauz[: A Irinii

lui Vlad Ciungu. Maic[-mea, c[ t[icu\u a murit acu patru ani, esor[ cu tu=a Profira.

— Ei, bravo, Marioar[, f[cu t`n[rul, ocrotitor. Dar pentru c[e=ti fat[ a=a de dr[gu\[, spune-mi, ave\i ]nv[\[tor ]n sat?

— Cum nu, cona=ule! Avem. Foarte de treab[ =i t`n[r. E chiarde aici, =i-i ]nsurat, =i-i tr[iesc p[rin\ii, c[ stau to\i ]mpreun[...

— +ade departe?


82 Liviu Rebreanu

— Nu-i a=a departe, cona=ule... Cum ie=i ]n uli\[, faci la st`nga=i mai mergi ni\el =i vezi o cas[ cu flori ]n geamuri. Acolo =ade.

— Bine, Marioar[, mul\umesc =i s[-\i juc[m cur`nd la nunt[!zise Titu, ciupind-o galant de obraz.

— S[ dea Dumnezeu! r[spunse fata mai domol =i ro=ind pu\in.Schimbul de cuvinte mai ]nvior[ pe Titu Herdelea. Coti la

st`nga pe uli\a satului. Plouase bini=or azi-noapte, dar ]n cursulzilei a fost pu\in soare, ]nc`t p[m`ntul s-a zbicit. }i venise ]n mintes[ fac[ mai ]nt`i o vizit[ ]nv[\[torului; el ]nsu=i era fiu de ]nv[\[tor=i deci se cuvenea. A treia cas[, pe st`nga, dup[ conacul Iuga,acoperit[ cu tabl[ ro=ie, avea o t[bli\[ de tinichea pe perete, ]ntreferestre. Era postul de jandarmi. Apoi ajunse la ]ncruci=area cuulicioara ce duce spre satul Vaideei, ]n care Grigore ]i ar[tase mai ]nfund conacul lui Cosma Buruian[. Chiar ]n col\ v[zu c`rciuma custrea=ina foarte lat[ =i o b[t[tur[ ]n fa\[, cu u=a deschis[ larg. Doi\[rani se tocmeau de afar[ cu c`rciumarul voinic =i gras, \[ran =i el,care st[tea ]n prag =i cu p[l[ria pe ceaf[. V[z`nd pe Titu, c`rciumarulsalut[ foarte respectuos... Mai ]ncolo, tot pe dreapta, desp[r\it[ dec`rcium[ numai prin c`teva case, venea prim[ria, cu ograd[ mare,apoi pe st`nga, =coala =i pe urm[ iar pe dreapta, biserica. }n dreptulbisericii t`n[rul se opri: n-o fi trecut oare de casa ]nv[\[torului? Uncopil i-o ar[t[ cu degetul: numai ni\el mai ]nainte.

Casa nu se deosebea ]ntru nimic de celelalte. Doar curtea eramai curat[ =i ]n geamuri ]ntr-adev[r r`deau ni=te mu=cate ]ns`n-gerate. Deschise porti\a. Un dul[u =chiop =i zb`rlit se arunc[ lad`nsul, l[tr`nd at`t de furios, de parc[ s[-l sf`=ie. Din cerdacul]mbr[cat cu vi\[ s[lbatic[ ]i cobor] ]ntr-ajutor o \[ranc[ sprinten[,care alung[ c`inele.

— Aici =ade, m[ rog, domnul ]nv[\[tor? ]ntreb[ Titu nehot[r`t.— Aici, aici, pofti\i!... N-ave\i fric[, nu mu=c[, d[-l ]ncolo de

nebun! Face =i el g[l[gie ca s[-=i pl[teasc[ via\a! ad[ug[ femeia,v[z`nd c[ str[inul trage cu coada ochiului spre dul[ul care, p`n[

83R[scoala. Vol. I

s[ se potoleasc[, mai h[m[ia din c`nd ]n c`nd ne]ncrez[tor =ir[gu=it.

}n cerdac ap[ruse un b[rbat de vreo treizeci de ani, cu fa\asupt[ =i ochii negri, care ardeau straniu, cu musta\a mic[, r[sucit[.Purta un veston negru de sub care at`rnau jur-]mprejur poalelec[m[=ii \[r[ne=ti ]nflorite.

— Eu sunt ]nv[\[torul, domnule!Titu Herdelea se prezent[ ceremonios =i explic[ ]n c`teva

cuvinte cum a ajuns ]n Amara. Intrar[ ]n cas[. }nv[\[torul ]irecomand[ pe nevast[-sa, \[ranca de adineaori. Cu st`ng[ciasfiiciunii, acuma p[rea =i mai simpatic[. Pe Titu numai costumul\[r[nesc ]l nedumerea. Cu mentalitatea-i ardeleneasc[, el ]=i]nchipuia c[ ]nv[\[torul, adic[ reprezentantul intelectualit[\ii ]nsat, trebuie s[ fie ]mbr[cat or[=ene=te, ca astfel s[ se poat[ bucura=i prin exterior de un prestigiu deosebit ]n fa\a poporului.

— La dumneavoastr[ =i st[p`nirea dore=te, probabil, s[ aib[dasc[l cu prestigiu, pe c`nd la noi... observ[ ]nv[\[torul cu ungest de dezgust.

D[sc[li\a Florica sosi cu dulcea\a.— Vai, doamn[, nu trebuia! protest[ Herdelea, lu`nd ]ns[ cu

pl[cere.Femeia se ro=i, se scuz[, sur`se, disp[ru. Dup[ o scurt[ =ov[ire,

]nv[\[torul se crezu dator s[ ]ncuno=tiin\eze pe oaspetele s[u c[domnii de la curte nu vor fi prea ]nc`nta\i c`nd vor afla desprevizita aceasta. Mai ales b[tr`nul Iuga, care i-a =i interzis s[ maicalce pe la conac, fiindc[ odat[ a cutezat s[ cear[ o foarte u=oar[]mbun[t[\ire a ]nvoielilor.

T`n[rul Herdelea se sp[im`ntase. }n vreme ce ]nv[\[torulvorbea, el se g`ndea dac[ ]ntr-adev[r n-a f[cut o gre=eal[ venindla un om care, pe drept, sau nedrept, nu e bine v[zut de Iuga. Selini=ti, ]ns[, auzind c[ e vorba de b[tr`nul care =i cu d`nsul sepoart[ destul de prost.

84 Liviu Rebreanu

Pe urm[ ]nv[\[torul, ]nc[lzindu-se, ]i spuse c[ oamenii vorp[m`nt =i c[ nu mai pot tr[i din ceea ce prisose=te boierilor.}nvoiala, chiar cinstit[, impune \[ranului s[ dea jum[tate din rodulmuncii lui proprietarului. Muncind c`t munce=te azi, dar pe p[-m`ntul lui, omul ar avea un trai de dou[ ori mai bun. }n realitate,]ns[, trei sferturi din truda s[racilor merge s[ ]ntre\ie huzurealacelor ce st[p`nesc p[m`nturile. Mai ferici\i au fost sclavii deodinioar[, care erau hr[ni\i, ]mbr[ca\i =i ]ngriji\i ]n schimbulrobiei, pe c`nd \[ranii no=tri, robotind mai r[u ca robii, nu ajungs[-=i c`=tige nici m[car m`ncarea omeneasc[ =i trebuie s[ cer=eas-c[ =i s[ r[m`ie ve=nic datori la ciocoi, ca s[ nu moar[ de foame...

Ion Drago=, ]nv[\[torul, vorbea din propria experien\[, tr[ind=i el la r`nd cu \[ranii. Numai ]nt`mplarea l-a f[cut s[ ajung[dasc[l. Fiind copil silitor =i cu mare dragoste de carte, ]nv[\[torulde pe vremuri a rugat pe boierul Miron s[-=i fac[ o poman[ =i s[sprijine pe b[iatul lui Drago=, ca s[ poat[ intra bursier la =coalanormal[. B[tr`nul a intervenit =i b[iatul nu l-a f[cut de ru=ine, afost elev str[lucit =i a luat diploma cu distinc\ie. Soarta voind catocmai ]n anul acela dasc[lul cel vechi s[ se pr[p[deasc[, MironIuga l-a adus ]n locul vacant, s[ fie un ]ndrum[tor pentru popor.A=a a spus atunci boierul, a=a a crezut =i t`n[rul Drago=. Mai t`rziuboierul s-a c[it c[ l-a adus, iar ]nv[\[torul =i-a zis c[ a fost adusaici s[ fie slug[ recunosc[toare. P`n[ ce deun[zi Iuga a cerutrevizorului =colar s[-i caute un om cu care s[ se poat[ ]n\elege =icare s[ nu-i bage z`zanie ]ntre \[rani, ca Ion Drago=. Revizorul ]lcunoa=te, ]l pre\uie=te =i n-ar vrea s[-l sacrifice; de aceea =ov[ie=i mai ]ncearc[ s[ temporizeze, sper`nd c[ b[tr`nul se va ]nmuia.Miron Iuga ]ns[ nu e o fire care s[-=i schimbe g`ndurile =i, c`ndva observa t[r[g[neala revizorului, se va adresa chiar ministrului,prieten de-al lui, sau va pune pe cuscrul s[u, deputatul GoguIonescu, s[-i m[ture pe am`ndoi.

85R[scoala. Vol. I

Biata nevast[-sa nici nu b[nuie=te ce primejdie ]i pa=te, =i niciceilal\i ai casei. Se zbucium[ singur =i a=teapt[. St[ ]n casap[rinteasc[ ]mpreun[ cu un frate, sc[pat anul trecut din armat[,=i cu b[tr`nii. Din p[m`ntul ce l-au avut, jum[tate l-au dat zestreunei surori, cea mai mare dintre ei, m[ritat[ cu un \[ran. El ]nsu=ia luat o fat[ s[rac[, f[r[ nimica, numai pentru inim[. De n-ar fisalariul, a=a pu\in c`t este, ar fi vai de to\i. Ba m`ine-poim`inepoate s[ mai vie =i vreun copil, de=i p`n[ azi, ]n doi ani, nu s-au]nvrednicit, m[car c[ au dorit.

— Bine, dar nu exist[ nici o lege care s[...? ]ntreb[ Titu, plinde indignare.

— Legile sunt pentru noi, cei mici =i umili, zise ]nv[\[torulDrago= cu triste\e. Pentru ]nc[tu=area noastr[...

Glasul =i ]nf[\i=area ]nv[\[torului dovedeau sinceritate f[r[umbr[. Titu Herdelea, ascult`ndu-l, se minuna cum se poate s[se tolereze ni=te st[ri at`t de barbare. Chiar dac[ Drago= arexagera, ca to\i cei ce sufer[ greu, =i ]nc[ durerile lui trebuie s[fie cr`ncene. }=i zise c[ va vorbi negre=it cu Grigore Iuga, caretrebuie s[ fac[ dreptate.

— Domnule ]nv[\[tor, ai r[bdare! zise d`nsul cu ]nsufle\ire.Dreptatea trebuie s[ triumfe!

— Se poate, dar p`n[ atunci noi vom pieri, r[spunse Drago=cu am[r[ciune. De sute de ani a=tept[m dreptatea, domnule, =inu mai vine. Poate c[ ]n realitate nici nu exist[. O fi numai unbasm pentru oamenii nec[ji\i.

4

Primarul Ion Pravil[ d[du buzna la jandarmerie. }n od[i\a dela mijloc era cancelaria, ]n cea dinspre uli\[ locuia =eful postuluicu nevasta, iar ]n cea din fund, mai m[ri=oar[, oamenii.

— Ei, domnule =ef, acu s[ te vedem pe unde scoatem c[ma=a!r[bufni primarul cu fa\a str`mbat[ de ]ngrijorare.

86 Liviu Rebreanu

Plutonierul Silvestru Boiangiu a\ipise pu\in dup[-mas[ =i numaiadineaori se sculase =i trecuse ]n cancelarie. Era ]nc[ buh[it =imahmur =i primarul ]l ]ntrerupse tocmai dintr-un c[scat bine-f[c[tor.

Vru s[-l repeaz[ c[ „ce se n[puste=te a=a peste cre=tini“, maiales c`nd auzi c[-l ia =i cu „domnule =ef“, titlu care i se p[rea c[-lcoboar[, pe el, cogeamite plutonier vechi. Dar v[z`ndu-i mutra]ngrozit[, fu cuprins =i el de spaim[, ]nc`t deodat[ ]i s[ri lenevia=i ]ntreb[:

— Ce s-a ]nt`mplat, omule?— Pozn[ mare, nene, belea mare, gl[sui Pravil[, parc[ mai

pr[p[dit el ]nsu=i din pricina efectului ce-l f[cuse asupra =efului.Primarul era mijlociu de statur[, cu ochii mici, vicleni =i obrajii

t[b[ci\i =i ]ncre\i\i. Venea glon\ de la conac =i avea ]n urechiproasp[t glasul boierului cel b[tr`n: „De unde =tii, s[-mi aduciho\ii, primare, c[ altfel pe tine te iau de guler!“ Parc[ niciodat[nu-l nimerise at`ta de proclet pe boierul Miron, ]nc`t a fostbucuros c[ l-a dat afar[.

— Are dreptate =i boierul, zise plutonierul c`nd ]n\elese desprece era vorba. Dac[ are, are. Nu-\i spun eu mereu c[ aici to\i suntt`lhari? Acu vezi bine =i dumneata...

Silvestru Boiangiu, must[cios =i \an\o=, =i voinic munte, gl[-suind astfel, c[uta s[-=i r[coreasc[ inima speriat[. Primarului ce-ipas[ la adic[? Se spal[ pe m`ini. De ce sunt jandarmi ]n sat? Acumc`teva luni Miron Iuga s-a pl`ns comandantului companiei, venit]n inspec\ie =i poftit la mas[ la conac, c[ jandarmii sunt slabi =i=eful cam molcu\ =i de aceea iar au ]nceput s[ se ]nmul\easc[r[ut[\ile \[ranilor. C[pitanul, fire=te, a t[b[r`t asupra pluto-nierului, l-a f[cut albie de porci =i i-a pus ]n vedere c[-l azv`rletocmai ]n fundul Dobrogei dac[ va mai da motive de nemul\umiredomnului Iuga care a=a =i pe dincolo... +i iat[ c[ din senin ]i pic[pacostea asta pe cap, c`nd abia se mai lini=tise =i el pu\in.

87R[scoala. Vol. I

— Am s[ fac o anchet[ de s[ m[ pomeneasc[ satele astea deho\ de codru =i pe lumea cealalt[! declar[ Boiangiu scr`=nind.

Se sf[tuir[ ]ndelung. Era limpede c[ ho\ii trebuiau c[uta\inumai ]n Amara, ]n Vaideei =i ]n Lespezi. }n fruntea b[nui\ilorpuser[ pe p`ndarii arenda=ului Cosma Buruian[. Plutonierultrimise un jandarm s[-i aduc[ numaidec`t la post. Apoi luar[ per`nd pe to\i cei mai deochea\i din toate trei satele, oprindu-se lac`te unii, ]nl[tur`nd pe al\ii, mai revenind asupra c`torva. P`n[la sf`r=it, Silvestru Boiangiu ]=i ]ntocmi o list[ de vreo treizeci deoameni, pe care voia s-o mai rumege dup[ ce va fi ascultat pep`ndari...

Jandarmul intr[ cu trei \[rani ]n cancelarie. Drept introducereplutonierul c`rpi fiec[ruia c`te dou[ perechi de palme zdravene,iar pe urm[ le zise sup[rat:

— Acu s[-mi spune\i cine a furat porumbul arenda=ului?— Spune\i, m[i b[ie\i, spune\i degrab[, s[ nu v[ mai zdro-

beasc[ oasele de poman[, ad[ug[ primarul cu glas p[rintesc =ipl`ng[tor. Trebuie s[-mi g[si\i pe ho\i din fundul p[m`ntului,altminteri e foc mare, c[ voi trebuie s[-i =ti\i de n-o\i fi cumvachiar voi...

Iacob Mitru\oiu, cel mai b[tr`n =i g`rbovit pu\in, cu urmeledegetelor plutonierului pe obrajii g[lbeji\i, se jur[ c[ el n-a fostde serviciu ]n noaptea aceea =i a dormit acas[ cu copiii, precumpot m[rturisi to\i vecinii lui =i tot satul. Ceilal\i doi se scuzar[ c[ei au avut porunc[ de la boier s[ p[zeasc[ hambarele de la curte,cele cu gr`u, iar despre hambarul cel nou nici n-a fost pomeneal[.Totu=i ei au tras cu urechea =i ]ntr-acolo, dar n-au auzit nimica.Adev[rat c[ hambarul cel nou e mai dep[rti=or de conac, ]nc`tb[tr`nii au =i spus boierului, c`nd l-a cl[dit, c[ nu e bine a=ezata=a de stingher...

Vorbele p`ndarilor fur[ primite cu batjocur[ =i cu o nou[ seriede ghionturi. To\i t`lharii se ap[rar[ cu nu =tiu, n-am v[zut, n-am

88 Liviu Rebreanu

auzit. Dar cum s[ nu sim\i nimica tu, p`ndar, pl[tit cu bani greis[ p[ze=ti avutul st[p`nului, c`nd se fur[ un vagon de porumbnumai la c`\iva pa=i de tine?... Irimie Popa, mai chipe= =i mai]ndr[zne\, nu se putu opri s[ nu zic[:

— Ce vagon, domnule plutonier, p[catele noastre? C[ pagubas[ fi tot fost doi-trei saci, dac[ a fost... +i nici boierul Cosma nu s-aputut pl`nge de mai mult, uite crucea, dom plutonier! Doi-treisaci poate, dar ce vagon? Plutonierul ]l plesni cu dosul palmeipeste gur[ r[cnind:

— E=ti obraznic dup[ ce furi?... }n fa\a mea cutezi s[... Obr[z-nicia \[ranului ]i v`r`se un ac ]n inim[. Strig[ un jandarm odihnit=i-i ordon[ s[ aplice indivizilor o b[taie rom`neasc[, s[ le fie de\inere de minte. Dar pe urm[ ]i iert[ =i le d[du drumul cu condi\iaca m`ine diminea\[ s[ se prezinte la prim[rie cu ho\ii, altfel va fivai =i amar de ei.

— Adic[ asta cum vine, primarule? ]ntreb[ Boiangiu c`ndr[mase singur cu Pravil[. Boierul Miron \i-a spus de un vagon deporumb, iar arenda=ul reclam[ trei saci?

— De, =tiu eu? ridic[ din umeri cel[lalt. }n interesul anchetei,chestia asta trebuie l[murit[ mai ]nt`i. Fiindc[ ]ntr-un fel seancheteaz[ un vagon =i alta e c`nd sunt c`\iva saci. Prin urmareprimarul va merge la fa\a locului s[ constate c`t =i cum s-a furat.

— Dar s[ nu te culci pe o ureche, nea Ioni\[! ad[ug[ pluto-nierul. C-apoi =i dumneata dai de dracu cu mine, a=a s[ =tii!

5

Titu Herdelea, ascult`nd jelaniile ]nv[\[torului, se sim\eaaproape ru=inat =i vinovat c[ se afl[ pe aici ca musafir al asuprito-rilor norodului. Numai c`nd Drago= sc[pa =i c`te o vorb[ maibl`nd[ despre Grigore Iuga, ]=i revenea ]n fire zic`ndu-=i c[ ]ndefinitiv el e invitatul lui Grigore. Totu=i, spre a-=i manifesta f[\i=solidaritatea cu ]nv[\[torul =i cu mul\imea oropsit[ din care face

89R[scoala. Vol. I

parte =i d`nsul, ]n clipa plec[rii, str`ng`ndu-i m`inile mi=cat,fr[\e=te, ]l rug[ s[-l ]nso\easc[ p`n[ la preotul satului, s[ cunoasc[barem =i pe cel[lalt ]ndrum[tor al poporului.

}n ograd[ intrase =i oprise un car cu doi bouleni jig[ri\i. O bab[uscat[ se iu\ea s[ ]nchid[ poarta, ]n vreme ce un fl[c[u se apucases[ dejuge, iar un mo=neag scotea ap[ din f`nt`na cu roat[ pentruad[patul vitelor.

— Uite-mi toat[ familia! zise ]nv[\[torul Drago=, ar[t`ndu-i,dup[ ce Titu ]=i luase r[mas bun, ]n cerdac, de la so\ia lui.

T`n[rul cobor] =i d[du m`na cu b[tr`nii =i apoi cu fl[c[ul, mai]nalt =i mai sp[tos ca ]nv[\[torul. C`nd s[ ias[ ]n uli\[, fl[c[ulspuse fratelui s[u:

— Ar fi bine s[ te aba\i ni\el =i pe la prim[rie, c[, mi se pare,iar umbl[ s[-i bat[ pe oameni de poman[ jandarmii, iar pep`ndarii de la arenda=ul Cosma i-au =i b[tut.

Doamna Drago= ]ns[ interveni ]nfrico=at[:— Ba s[ nu te mai amesteci, Ionel, =i s[-\i vezi de necazuri, c[

avem destule, c[ pe urm[ iar o s[ zic[ boierii c[ \ii parte oamenilor=i o s[ te asupreasc[, =i iar...

— Bine, bine, l[sa\i-m[-n pace acuma! zise ]nv[\[torul autoritar=i cam m`ndru, mai ales c`nd =i b[tr`nii se gr[bir[ s[-l pov[\uiasc[la fel.

Pe drum, Drago= g[sea c`te-o vorb[ bun[ aproape pentrufiecare om ce-l ]nt`lnea. Titu Herdelea era obi=nuit de acas[ s[fie prietenos cu \[ranii, dar i se p[rea c[ ]nv[\[torul exagereaz[]nadins, ca s[-i arate lui c`t se intereseaz[ de soarta tuturor.

O femeie am[r`t[ ]i opri, rug`nd pe Drago= s-o ]nve\e ce s[mai fac[ =i s[ ]nceap[ c[ ]ntr-at`ta i s-a ur`t cu via\a asta denecazuri, de nici nu =tie ce-o \ine s[ nu se arunce cu capul ]n jos]ntr-o f`nt`n[. O ]ntrebare a ]nv[\[torului o st`rni apoi s[ lepovesteasc[ cum b[rbatul ei a fost omor`t ]n p[dure ast[-iarn[ =icum de atunci se lupt[ ea singur[ s[ hr[neasc[ o cas[ de copii,

90 Liviu Rebreanu

c[ ceasul r[u a f[cut de a pierit =i un bou odat[ cu b[rbatul, ]nc`ta trebuit s[ v`nd[ mai pe nimic pe cel r[mas, fiindc[ bani n-amai avut s[-i cumpere alt[ pereche. Boierul cel b[tr`n a chemat-oatunci =i a m`ngìat-o, =i i-a f[g[duit c[ are s[-i pl[teasc[dumnealui boul =i s[ aib[ grij[ de bie\ii orfani, dar numai cuf[g[duiala s-a ales, c[ci pe urm[, de c`te ori s-a mai dus la curte=i s-a rugat, la boierii cei mari n-a putut p[trunde, iar logof[tul,c`nd a v[zut c[ nu mai scap[ de lacrimile ei, i-a spus c[ boieruls-a \inut de vorb[ =i a dat porunci domnului Isb[=escu s[-ipl[teasc[ paguba, dar c[ r[posatul, fie iertat, a avut mul\i banilua\i ]nainte, a=a c[ paguba trebuie s[ i-o scaz[ din datorii =i ]nc[tot nu se acoper[. Apoi, dac[ n-a avut boi, de-abia au mai vruts[-i dea p[m`nt =i aratul a trebuit s[-l pl[teasc[ ]n bani, =i banin-a avut =i s-a ]mprumutat de unde a putut, =i uite-a=a acumaintr[ ]n iarn[ cu porumb pu\in, de n-o s[ le ajung[ nici p`n[ laBoboteaz[, c[ sunt mul\i, =i la datorie mai are de dat, =i...

— Apoi acu mai ai r[bdare =i dumneata, c[-\i vine acas[ b[iatulcel mare de la oaste =i are s[ ia el c`rma, f[cu Drago=, c[ut`nd s-olini=teasc[.

— Of, m[car de l-ar aduce Dumnezeu! b`lbì femeia cu glasmai pl`ng[tor. Dar v[d c[ al\ii au venit =i lui Petric[ nu-i d[ drumul=i nu vine =i, Doamne, mult m[ mai chinuiesc singur[, =i multelacrimi v[rs, =i nu =tiu ce am p[c[tuit de m-a b[tut Dumnezeua=a de r[u...

— Vine, n-ai grij[! relu[ ]nv[\[torul. Mìne-poimìne te pome-ne=ti cu el acas[!

Femeia pl`ngea =i se scuza c[ a=a pl`nge mereu =i nu se poatest[p`ni de c`nd au cople=it-o nevoile, de nici noaptea nu mai areodihn[.

— A avut un b[rbat foarte de treab[, ]i spuse lui Titu ]nv[-\[torul, desp[r\indu-se de femeie. P[cat c[ s-a pr[p[dit. Noroculei c[ feciorul cel mare bate ]n partea t[t`ne-s[u, dac[ nu cumvas[-l ]ntreac[.

91R[scoala. Vol. I

Ajunser[ ]n dreptul prim[riei ]n fa\a c[reia Drago= z[rise deadineaori oprindu-se o tr[sur[ cunoscut[. Din curtea prim[rieitocmai ie=ea arenda=ul Platamonu ]nso\it de b[iatul s[u Aristide,student la Bucure=ti, foarte bine ]mbr[cat =i frumu=el, cu tr[s[turifine, cu ni=te buze c[rnoase =i umede.

Z`mbitor =i cordial, Platamonu merse spre Drago= cu m`na]ntins[, spun`ndu-i c-a venit s[ roage ceva pe primar, dar a nimeritr[u, fiindc[ primarul are o anchet[ grav[ =i cine =tie pe undealearg[ acuma.

— Dac[ umbli s[ cau\i femei, apoi cuminte ai f[cut de l-ai luatpe dumnealui, c[ le cunoa=te prea bine! zise ]nv[\[torul mai ]n glum[,mai ]n serios, ar[t`nd pe t`n[rul Aristide, care se apropiase de el.

Arenda=ul r`se zgomotos =i mul\umit:— Ei, tinere\ea, s`nge fierbinte! Mai bine s[ alerge dup[

muierile de aici, dec`t s[ ia la ora= cine =tie ce boli, cu toate c[acuma nici la \ar[ nu mai e=ti sigur...

R`ser[ cu to\ii. Platamonu se declar[ foarte ]nc`ntat de cuno=-tin\a cu Titu Herdelea, aminti c[ l-a v[zut c`nd a venit cu GrigoreIuga =i-l pofti s[ vie pe la ei, s[-i cunoasc[ familia =i s[ se ]mpriete-neasc[ cu Aristide, care e un b[iat de zah[r. De altfel zilele asteava trece =i el pe la curtea Iuga, deoarece a primit scrisoare de laconi\a Nadina c[ sose=te ]n \ar[ =i vine negre=it =i la mo=ie.

}ndat[ ce se dep[rtar[ pu\in, Drago= murmur[:— Nu e fat[ =i femeie t`n[r[ de care s[ nu se lege javra asta

greceasc[! Tat[l despoaie pe b[rba\i =i b[iatul pe femei.}n fa\a c`rciumii erau acum mai mul\i oameni care vorbeau =i

gesticulau cu aprindere. C`nd v[zur[ pe Drago= cu Titu, glasurilese potolir[. }n mijlocul grupului se aflau p`ndarii lui CosmaBuruian[, care se pl`ngeau c[-s nevinova\i, =i primarul Ion Pravil[,care se silea s[ explice c[ ho\ii trebuie negre=it descoperi\i.

— Auzi=i, domnule Nic[, ce s-a ]nt`mplat? strig[ primarul dinmijlocul oamenilor c[tre ]nv[\[torul care voise s[ treac[ ]nainte.

92 Liviu Rebreanu

Trebuir[ s[ se opreasc[. Grupul de \[rani ]i ]nconjur[, ascult`nddin nou povestirea primarului, pe care p`ndarii ]l ]ntrerupeaumereu, ]ncuraja\i de p[rtinirea tuturor. Pentru c[ Drago= se codeas[-l aprobe, Ion Pravil[ ceru de-a dreptul p[rerea lui Titu, a=tep-t`nd o acoperire a purt[rii lui.

— Apoi, oameni buni, eu sunt str[in =i de-abia de ieri ]n sat,zise t`n[rul Herdelea pu\in ]ncurcat de privirile curioase care-lpip[iau din toate p[r\ile. Nu cunosc ]mprejur[rile =i nici ce pagub[este, dac[ este, =i...

— Nu e pagub[ deloc, cona=ule, strig[ brusc p`ndarul celb[tr`n. Pofti\i =i dumneavoastr[ s[ vede\i =i dac[...

— Tu \ine-\i gura, Iacobe, =i las[-l pe dumnealui s[ vorbeasc[!]l opri primarul, grav.

— Cum zic, nu =tiu ce e =i ce nu e, continu[ Titu, dar at`ta=tiu bine: c[ de obicei dracul nu-i a=a de negru cum spun cei frico=i.

C`\iva \[rani r`ser[, iar unul observ[:— A=a, a=a... S[ nu-i n[p[stuiasc[ degeaba pe bie\ii oameni,

c[-i p[cat!Profit`nd de reaprinderea mai aprig[ a discu\iei, Drago= cu

Herdelea ]=i urmar[ calea cotind pe ulicioara dinspre Vaideei unde,aproape peste drum de conacul arenda=ului Buruian[, =edea popaNicodim Grancea, ]ntr-o cas[ ar[toas[, cu multe acareturi =i oograd[ c`t o gr[din[.

}l g[sir[ ajut`nd de zor la desc[rcatul unui car de dovleci. Era]n potcap, cu o ras[ cafenie soioas[, suflecat[ ]n fa\[ pestegenunchi. Avea o barb[ mare alb[, cam ]nnegrit[ de murd[rie.Se \inea verde, de=i trecut de =aptezeci =i v[duv de dou[zeci deani. Doar c[ nu mai vedea bine. Astfel =i acuma, nu recunoscu]ndat[ pe Drago= =i numai c`nd ]i auzi glasul, izbucni cu vioiciune:

— Bat[-te s[ te bat[, Ionic[, nici nu te mai cuno=team!... Ochii,ochii m-au l[sat de tot. +i la biseric[, nu mai v[d deloc buchiile.Toat[ slujba o fac numai din suflet. Ei, degeaba, b[tr`ne\ile!

93R[scoala. Vol. I

Vorbind, se uit[ nedumerit la Titu. C`nd ]i spuse ]nv[\[torulcine e, preotul ]i zise blajin:

— S[ tr[ie=ti, taic[! +i s[ ier\i c[ ne g[se=ti a=a, c[ pe aici a=asuntem preo\ii, mai nemernici =i mai f[r[ ]nv[\[tur[, cum amapucat din b[tr`ni. Ei, fiu-meu, s[racul, el =tie carte mult[, a f[cutseminarul la Bucure=ti =i a ie=it un pop[, de i-a mers vestea p`n[la Mitropolie, c[ are =i glas minunat, poate l-a mo=tenit de la mine,c[ glas bun am avut =i eu de mi-a mai r[mas =i acuma ceva —uite, Ionic[ poate s[ m[rturiseasc[! C`t m[ ustur[ inima c[ nu-iaici l`ng[ mine, numai eu =tiu, taic[, dar de, dac[ boierul Mironnu se ]ndur[ s[ mi-l aduc[...

Feciorul preotului trebuise s[ ia o parohie, de altfel destul debun[, tocmai prin Gorj, fiindc[ Miron Iuga n-a vrut s[-l primeasc[]n Amara, nimeni nu =tia din ce pricin[. Asta era jalea cea mare apreotului Nicodim =i despre asta ]ntre\inu toat[ vremea pe cei doimusafiri, pofti\i ]n cas[, s[ ia m[car o dulcea\[. Mai avu totu=iprilejul s[ prezinte =i pe fiic[-sa Niculina, femeie aproape depatruzeci de ani, mai mare ca b[iatul, m[ritat[ cu un \[ran dinsat, Filip Ilioasa. Servindu-i, Niculina nu ]nceta s[ se scuze c[ aug[sit casa a=a de r[v[=it[ =i pe ea descul\[. Avea =ase copii, dintrecare cel mai m[ri=or era ]n clasa a cincea de liceu la Pite=ti. Tr[iaucu to\ii aici, ]n casa preotului, p`n[ ce se va milostivi Dumnezeus[ ]nmoaie inima boierului Miron =i s[ aduc[ pe Anton ]n loculb[tr`nului Nicodim, c[ Filip are gospod[ria lui p[rinteasc[ =i s-aa=ezat la socrul s[u numai ca s[ nu-l lase singur la b[tr`ne\e.

— Ai v[zut? zise Drago= ]n uli\[, c`nd ie=ir[ petrecu\i p`n[ lapoart[ de toat[ familia preotului. Pretutindeni m`na lui Iuga. }nm`na lui e via\a noastr[ a tuturor, poate =i moartea.

— E un caz special! r[spunse t`n[rul Herdelea. +i, desigur,trec[tor! M`ine-poim`ine b[tr`nul Iuga se duce, iar t`n[rul...

— Nu, nu, te ]n=eli, nu e special, se aprinse ]nv[\[torul. A=a epretutindeni, ]n toat[ \ara! Boierul sau loc\iitorul lui, arenda=ul,

94 Liviu Rebreanu

e st[p`nul satului. El e legea, el e tot. +i ca s[ vezi c[ nu-s nicipornit =i nici absurd, ]\i voi ad[uga c[ Miron Iuga e mai de treab[dec`t cei mai mul\i al\ii. El nici nu ]n=eal[ pe nimeni =i nici nucaut[ s[ stoarc[ pe \[rani, ba chiar face bine unde poate =i c`ndcrede de cuviin\[. Nu mai vorbesc de d[rnicia lui pentru biseric[,pentru =coal[ =i, ]n sf`r=it, pentru orice lucruri de interes ob=tesc.Fire=te, ]n schimb, nu admite s[ cr`cneasc[ nimeni, convins c[numai ce crede =i face d`nsul poate s[ fie bine... Vas[zic[ nu evorba de un caz care ar fi mai r[u, ci poate dimpotriv[. +i totu=ivezi bine =i dumneata c[ suntem de fapt robi! Nu din pricina luiMiron Iuga, ci din pricina situa\iei ]n care ne afl[m. Iar asta nu sepoate schimba prin dispari\ia unui om. Urma=ul lui, oric`t ar fide bine inten\ionat, va continua, va trebui s[ continue sistemul.Schimbarea adev[rat[ nu va fi dec`t atunci c`nd vor disp[rea to\i=i c`nd p[m`ntul va fi st[p`nit de cei care-l muncesc!

Sim\ind ]n glasul ]nv[\[torului un fel de amenin\are ascuns[,Titu Herdelea observ[ ]mp[ciuitor:

— Da, dar asemenea schimb[ri nu se pot face de azi pe m`ine!— Nu, fire=te! rosti Drago= mai ]ntunecat. Ar trebui s[ se

zguduie lumea din temelii, iar asta n-o doresc nici eu =i nicinimeni... Numai vreo minune dac[ s-ar ]nt`mpla...

— Minune! murmur[ Titu. }n ziua de azi numai oamenii maifac minuni!

— Oamenii, da, nu robii! ad[ug[ ]nv[\[torul cu o str[fulgerareaspr[ ]n ochi.

6

Ziua urm[toare, ]n zorii zorilor, primarul Ion Pravil[ se aflape mo=ia arenda=ului. P`ndarul Zarofir Chelaru, sl[b[nog =ip[m`ntiu, se ]nv`rtea ]n jurul hambarului nou ca lupul c`nd d[t`rcoale unui grajd bine z[vor`t. Primarul se uit[, cercet[, se suci=i, nedescoperind nici o urm[ de spargere, ]ntreb[ deodat[ m`nios:

95R[scoala. Vol. I

— Pe unde au p[truns ho\ii, m[i cre=tine?— De, parc[ noi =tim? zise p`ndarul am[r`t. S[-\i arate boierul,

c[ uite-l, vine!Cosma Buruian[, zgribulit, fiindc[ se l[sase o brum[ groas[,

sosea s[ fie de fa\[ la descinderea ce i-o anun\ase de asear[p`ndarii. Primarul Pravil[ ]l ]nt`mpin[ cu o imputare respec-tuoas[:

— Ce-mi f[cur[\i, cucoane, p[catele noastre? Nu putea\i maibine s[ ne spune\i nou[ =i s[ nu mai amesteca\i ]n treburi d-asteape boierul Miron, c[ doar ]l =ti\i cum se sup[r[ de tare =i cep[timim pe urm[ cu to\ii...

Arenda=ul ]ncerc[ s[ ia lucrurile ]n glum[, dar c`nd afl[ ceporunc[ stra=nic[ i-a dat boierul cel b[tr`n primarului, se ]ntrist[r[u. Uite, domnule, ce ]ncurc[tur[ iese dintr-o vorb[ aruncat[. }ivenea s[-=i mu=te limba c[ s-a apucat de-a tr[nc[nit, ]nc`t acumao s[ prind[ \[ranii ur[ pe d`nsul s[ nu mai aib[ trai cu mo=ia.Dar cine s[-=i ]nchipuie c[ Iuga are s[ fac[ at`ta t[r[boi dintr-unfleac de nimic?... Spuse primarului s[ nu se pripeasc[ =i s[ maia=tepte olecu\[, c[ va merge =i d`nsul negre=it la cancelarie s[declare c[ n-are nici o preten\ie =i s[ lase lumea ]n pace.

Mul\umit, Pravil[ porni spre sat. Pe drum ]ns[ se g`ndi c[arenda=ul degeaba ]=i retrage jalba; dac[ boierul Miron nu-iporunce=te nimic, el nu poate l[sa lucrurile balt[, c[ te pomene=tic[ boierul Miron se sup[r[ mai r[u =i-=i descarc[ toat[ m`niaasupra lui. }n acela=i timp, Cosma Buruian[ ]=i zicea c[ are s[-=iaprind[ paie-n cap cu declara\ia de renun\are =i se hot[r] s[ tac[m`lc deocamdat[.

Plutonierul Boiangiu, ]n urma unui vis pe care nevast[-sa i l-at[lm[cit ]n r[u, era mai d`rz ca asear[. A=tepta la prim[rie s[soseasc[ Pravil[ cu rezultatul descinderii. Trimisese s[-i aduc[cincisprezece b[nui\i din Vaideei =i al\i zece din Amara, care se =iaflau ]n curte =i pe care tocmai se preg[tea s[-i instruiasc[. Voia

96 Liviu Rebreanu

s[ lucreze ]n cancelaria comunal[, pentru c[ aici era, ]n fund, oodaie bun[ de arest pentru mai mul\i, pe c`nd la sediul postuluin-avea dec`t o c[m[ru\[ ]n care nu ]nc[peau nici trei oameni.

Primarul veni ro=u, g`f`ind =i ]nmuiat. Trec`nd prin fa\ac`rciumii, a intrat =i a ]nghi\it o jum[tate de \uic[, s[ se ]nc[lzeasc[pu\in. Boiangiu ]i declar[ c[ el nu va r[bda s[ fie notat prost dinpricina unor \op`rlani netrebnici =i nu vru s[-=i schimbe hot[r`reanici c`nd auzi c[ arenda=ul s-a domolit. Lui nu-i pas[ de toaneledomnului Cosma. El e militar =i-=i face datoria. Avea o privire at`tde crunt[, c[ Pravil[ se ]nfrico=[, parc[ =i d`nsul ar fi fost b[nuit.

Secretarul Chiri\[ Dumitrescu era un b[ietan ]mbr[cat nem-\e=te cu o cochet[rie rural[, cu c[ma=a murdar[ =i f[r[ man=ete,dar gulerul de celuloid =ters bine cu gum[, absolvent al unei vagiclase de liceu, ]nc[put func\ionar comunal prin protec\ia buc[-t[resei lui Iuga, c[reia ]i era nepot de frate. Acuma se trudea s[-=ilege mai ferche= cravata verde la g`t, nep[s[tor fa\[ de tot ce sepetrecea, cu g`ndurile la fata grecului cu care a avut norocul s[vorbeasc[ ieri =i care i-a z`mbit.

— Domnule Chiri\[, rogu-te, ajut[-mi m[t[lu\[ ni\elu= laprocesele-verbale! strig[ deodat[ plutonierul, ]ntorc`nd spateleprimarului. Eu dictez =i mata doar s[ scrii, ca s[ mergem mairepede.

— Parc[ n-am eu destule pe cap! protest[ secretarul. Uite colea,c`te m[ a=teapt[! ad[ug[ ar[t`nd spre un teanc de h`r\oage, cug`tul ]ns[, c[ci m`inile ]i erau ocupate cu cravata rebel[.

— Serve=te-m[, domnule Chiri\[, c[ nici eu n-am s[-\i r[m`ndator! st[rui Boiangiu cu o imputare amical[.

— Dac[-i a=a, iac[, las toate =i te servesc, nene Silvestre! f[cut`n[rul ]nc`ntat c[ reu=ise s[-=i ]nnoade cravata cum dorise =iadmir`ndu-se ]ntr-o oglinjoar[ rezemat[ de c[limar[. Po\i s[-i =idai drumul, c[ eu m-am terminat! urm[ d`nsul dup[ ce-=i maipotrivi =i frizura, a=a ca un c`rlion\ s[-i at`rne cuceritor pe frunte.

97R[scoala. Vol. I

Cei zece \[rani din Amara fuseser[ trecu\i din ograd[ ]n antreulcancelariei sub paza unui jandarm postat la u=a de afar[. }n sf`r=itplutonierul Boiangiu se ivi ]n prag, ]i m[sur[ pe to\i t[cut =isumbru dou[ clipe, apoi ]ntreb[:

— M[, care e=ti ho\ul de-ai furat porumbul boierului?— Noi nu suntem, don’ plutonier, r[spunser[ c`teva glasuri

timide.— Vas[zic[ nu vrei s[ spui cu frumosul, ai? continu[ =eful cu

un z`mbet acru. Bun!... Aide, vino-ncoace tu, [la, cum te cheam[?— Pe mine, don’ plutonier?... Orbi=or Leonte! zise omul intr`nd

]n cancelarie cu Boiangiu.C`teva minute se auzir[ din[untru numai plesc[ituri de palme

=i r[bufniri de ghionturi, ]ntret[iate de g`f`ielile =efului: „Spune,m[!... Nu vrei s[ spui?“ =i de vaietele omului din ce ]n ce maiprelungite: „Nu mai da, don’ plutonier!... Iart[-m[, don’ pluto-nier!... Nu =tiu! Nu-s eu, don’ plutonier!“ |[ranii r[ma=i ]n antreuse uitau unii la al\ii, ului\i, =i din c`nd ]n c`nd la jandarmul carest[tea ]n u=[, nemi=cat, parc-ar fi fost de lemn. De-abia ]ntr-unt`rziu Serafim Mogo=, om cu cinci copii, c[runt pe t`mple =i cu oprivire de ]n\elept, ridic[ glasul:

— M[i fra\ilor, spune care ai furat, m[, s[ nu ne omoare peto\i f[r[ vin[!

Se jurar[ care de care c[ el nu. Apoi se deschise iar u=acancelariei de unde ie=i, cl[tin`ndu-se ca un beat, cu fa\a scof`lcit[=i cu d`re de s`nge pe must[\i =i pe b[rbie, Leonte Orbi=or, ]mpinsde spate de c[tre plutonierul care r[cni:

— S[ mi-l bagi la arest, jandarm, p`n[ i-o veni din nou r`nduls[ stea de vorb[ cu mine!

P`n[ s[ se ]ntoarc[ jandarmul din fundul cur\ii, Boiangiu seadres[ mai domol celorlal\i:

— M[, spune\i care a\i furat! Spune, m[, cu binele, c[ v[ b[tp`n[ storc =i sufletul din voi!


98 Liviu Rebreanu

|[ranii t[g[duiau cu desperare. Atunci =eful, mai ]nt[r`tat,strig[ lui Mogo=:

— Aide tu, [l mai \an\o=u!... Poftim ]nl[untru!— D-apoi c[ pe mine s[ m[ =i omori, don’ plutonier, c[ci m`na

dumitale mi-e via\a, dar dac[ n-am furat, cum s[ zic c-am furat,don’ plutonier?

Cu o lovitur[ scurt[ ]n falc[ ]i curm[ vorba =i, tr[g`ndu-l deum[r ]n odaie, ]nchise u=a. +i iar ]ncepur[ plesc[iturile =i r[buf-nirile, g`fìelile =i vaietele...

Ancheta \inu vreo dou[ ceasuri. }ntre timp sosir[ =i cei cinci-sprezece din Vaideei, escorta\i de doi jandarmi, tocmai bine, c[ciam[ranii erau pe ispr[vite =i =edeau ]n arest, =terg`ndu-=i s`ngele=i m`ngìndu-=i f[lcile. Plutonierul ]ns[ obosise r[u de at`tamunc[ =i, c`nd sf`r=i instruc\ia cu ultimul am[ran, ]=i ]ng[dui s[fac[ o pauz[, s[ r[sufle. Mai mult profit[ totu=i primarul care serepezi p`n[ la c`rciuma lui Busuioc s[-=i mai ]nt[reasc[ inima cuo \uic[. }n trecere nu uit[, nici la ducere =i nici la ]ntoarcere, s[]ndemne p[rinte=te pe \[ranii ce a=teptau ]n ograd[:

— M[i oameni, de ce nu spune\i voi, de ce sunte\i ai dracului?Boiangiu nici ]n pauz[ nu st[tu cu mìnile ]n s`n: isc[li pro-

cesele-verbale, revizui lista altei serii de b[nui\i, pe care socoteas[-i instruiasc[ dup[-amiazi...

}n afar[ de cei cincisprezece se mai str`nsese ]n ograd[ un p`lcde oameni, parte din Amara, parte din Vaideei, care voiau s[m[rturiseasc[ pe sf`nta cruce, c[ nici cei b[tu\i =i nici cei ce-=ia=teptau r`ndul nu sunt vinova\i =i nici nu s-au mi=cat de la caselelor ]n noaptea cu n[pasta. +i mai erau c`teva femei, speriate =ibocite, fiecare cu o leg[turic[ de merinde sub\ioar[, pentrub[rba\ii lor oropsi\i, ca s[ nu mai ]ndure =i foame, dac[ s-ar]nt`mpla s[-i \ie mai mult jandarmii.

C`nd relu[ ancheta =i fur[ adu=i ]n antreu b[nui\ii, plutonierulv[zu nedumerit c[ au mai r[mas \[rani ]n curte. }ntreb[ din prag:

99R[scoala. Vol. I

— Da voi ce pofti\i, m[i cre=tini?Pantelimon V[duva, un fl[c[u rumen, luat la oaste =i urm`nd

s[ se prezinte peste vreo s[pt[m`n[ la regiment, la Pite=ti, afl`ndu-semai ]n fa\[, r[spunse repede:

— Noi am venit s[ m[rturisim, don’ plutonier, c[ dumnealorn-au nici o vin[ cu porumbul boierului.

— A=a? f[cu Boiangiu, apropiindu-se de el. Ia vino ]ncoace,m[i Pantelimoane, c[ doar tu e=ti soldat!... Carevas[zic[ umbla\i=i cu rebeliune?... Pa=tele, =i arhanghelii, =i anafura care te-a f[cutpe tine, Pantelimoane!

Cu o mi=care fulger[toare ]l ]n=f[case de guler =i ]ncepu s[-icare la pumni peste cap, peste obraji, pe unde-l nimerea. Ceilal\i,v[z`nd una ca asta, o zbughir[ ]n uli\[ cu ni=te r`sete proste=tiamestecate cu spaim[, c[ci felul cum plutonierul vorbise fl[c[ului=i cum ]l apucase la b[taie li se p[ruse ]nt`i caraghios. Pantelimon]ns[ izbuti s[ se smulg[ din str`nsoarea lui Boiangiu =i o lu[ lagoan[, dup[ ceilal\i, av`nd totu=i =i el pe fa\a st`lcit[ de lovituriacela=i r`s uluit; numai c`nd se =terse cu m`neca, din pricina uneidureri ce-i st[ruia ]n falc[, crez`nd c[ l-a podidit s`ngele, ]i disp[rur`sul. Scuip[ cu s`nge, ]=i mu=case limba ]n z[p[ceala pumnilor.

}n ciuda sup[r[rii, v[z`nd pe \[rani r`z`nd, plutonierul r[cniaproape cu veselie:

— Stai, Pantelimoane!... De ce fugi, m[i Pantelimoane?}=i reveni ]ndat[, se mohor] mai tare =i se ]ntoarse la datorie.

B[nui\ii, ]ngr[m[di\i ca oile ]n tind[, auzind r`setele de afar[, ]=iluar[ =i ei ni=te mutre z`mbitoare ]n speran\a c[ a=a vor c`=tigabun[voin\a plutonierului. Acesta ]ns[ crezu c[ vor s[-=i bat[ jocde el =i, ca s[ le taie scurt pofta de veselie, ]mp[r\i la ]nt`mplareo droaie de ghionturi, morm[ind indignat:

— Rebeliune, ai, puturo=ilor?... +i ho\i, =i obraznici, ai?Peste c`teva clipe, r[corit, se ]nfipse falnic ]n pragul cancelariei

=i strig[, ar[t`nd pe unul din mul\ime:— Tu, [la!... Tu, tu!... Aide, nu te codi, mocofane!

100 Liviu Rebreanu

7

}n aceea=i zi, Grigore Iuga luase pe Titu Herdelea mai dediminea\[ s[-i arate mai de aproape mo=ia =i mai cu seam[instala\iile gospod[re=ti ce le aveau concentrate la Ruginoasa, satnou, numai de vreo treizeci de case, f[cute toate de b[tr`nul Miron=i d[ruite oamenilor ca s[-i aib[ acolo, la ]ndem`n[.

Merser[, fire=te, pe jos. De la Amara la Ruginoasa e o plimbarede jum[tate de ceas. Titu admir[ mul\imea de vite, de cai, dep[s[ri, de servitori, de hambare imense pe picioare ]nalte, apoicl[ile uria=e de paie =i de f`n, stogurile de coceni, dar f[r[entuziasm deosebit, ci numai ca s[ fac[ pl[cere lui Grigore, care]ntr-adev[r se bucura.

De la Ruginoasa cobor`r[ apoi p`n[ aproape de Izvoru, pe undrum de care, av`nd ]n st`nga mo=ia Amara =i ]n dreapta mo=iaRuginoasa, aceea=i c`mpie dreapt[, pustie, monoton[, neagr[ subcerul cenu=iu de toamn[. Numai la orizont se vedea peticul ar[miual p[durii Amara =i, mai la dreapta, coperi=ul ro=u al casteluluiGhica din Izvoru.

Se ]ntoarser[ ]n Ruginoasa, unde Grigore mai avea pu\in delucru. Pe urm[ o luar[ pe alt drum, spre B`rlogu, iar de acolo,peste c`mp, pe o potec[ dreapt[, ]napoi la Amara.

Mai mult dec`t locurile =i gospod[ria, pe t`n[rul Herdelea ]linteresa c[ ]n sf`r=it avea prilejul s[ vorbeasc[ ]n tihn[ cu GrigoreIuga. Nu ]ndr[znise =i n-avusese ocazia s[-l ]ntrebe m[car ce-af[cut la Baloleanu ]n chestia cu Universul. Acum Grigore ]i spusede la sine, printre altele, c[ Baloleanu a aruncat o vorb[ =i a primito asigurare c[ va fi satisf[cut, dar el, Grigore, nu s-a mul\umit cuat`ta, ci i-a luat cuv`ntul de onoare c[ p`n[ se ]napoiaz[ Titu dela \ar[ va fi aranjat tot. Deocamdat[ s[ nu se g`ndeasc[ totu=i lacapital[ =i la jurnale, ci s[ se simt[ bine aici.

Titu ]i mul\umi cu efuziune =i-i povesti apoi cum a fost ieriprin sat, la Drago= =i la popa Nicodim. Grigore l[ud[ pe ]nv[\[tor

101R[scoala. Vol. I

c[ e harnic =i inimos, ad[ug`nd c[ =i b[tr`nul ]l pre\uie=te, de=i ]lconsider[ cam demagog, ceea ce chiar este ]ntr-un fel.

— Mie mi s-a p[rut foarte sincer, doar pu\in exaltat! ziseHerdelea.

— Tocmai sinceritatea =i exaltarea fac periculo=i pe oameniicu o cultur[ insuficient[! r[spunse Iuga. De aceea =i Drago= numai tr[ie=te ]n realitate =i se crede \inta tuturor persecu\iilor. Astfelde oameni st`rnesc, f[r[ voia lor, multe nenorociri...

Sosir[ ]n Amara pe la amiazi. C`nd s[ intre la conac, ]nt`lnir[tocmai pe ]nv[\[torul Drago=, palid =i foarte emo\ionat, care veneaspre ei. Salut[ =i vorbi cu glas ]necat:

— Pornisem la domnul Miron, cu toate c[ m[ expuneam s[fiu izgonit, dar eram obligat s[ ]ncerc chiar imposibilul ca s[ oprescceea ce se... Fiindc[ am avut norocul s[ v[ ]nt`lnesc pe dumnea-voastr[, coane Grigori\[, v[ rog s[ m[ asculta\i =i s[....

}i spuse cum jandarmii schingiuiesc zeci de \[rani, cum au venitfemei =i b[tr`ni la d`nsul =i la preotul Nicodim, rug`ndu-i s[-isalveze, cum el, oric`t ]i s`ngera inima, nu s-a mi=cat, crez`nd c[plutonierul va osteni, dar se pare c[ ancheta e de-abia la ]nceput=i dup[-pr`nz urmeaz[ s[ fie st`lci\i ]n b[t[i al\i nenoroci\i...

— Pentru c`\iva saci de porumb, coane Grigori\[! sf`r=i ]nv[\[-torul tremur`nd. Oamenii s-au oferit s[ puie m`na de la m`n[ =i s[desp[gubeasc[ pe arenda=. Voi da =i eu, vom da cu to\ii, numai s[....

— Vrei s[ mergem p`n[ la prim[rie? ]ntreb[ Grigore pe Titu.Pornir[. }n fa\a prim[riei =i ]n ograd[ st[teau p`lcuri de b[rba\i

=i mai ales femei.Grigore fu ]nt`mpinat ]n cancelarie de un „s[rut m`na“ speriat

al primarului, care se afla tocmai ]ntr-o consf[tuire cu plutonierul=i secretarul ]n privin\a programului anchetei pentru dup[-amiazi.Socotind c[ cona=ul Grigori\[ a venit s[ inspecteze mersul cercet[-rilor din ordinul boierului Miron, primarul Pravil[ se t`ngui umilitc[ de asear[ se chinuie=te, ]mpreun[ cu =eful postului, dar ]n zadar,

102 Liviu Rebreanu

nimeni nu vrea s[ m[rturiseasc[. Plutonierul, ]ncremenit ]n„drep\i“, declar[ c[ el are s[-i dibuiasc[ totu=i, numai c[-i maitrebuie timp, deoarece \[ranii sunt mul\i =i d`nsul e singur cuinstruirea lor.

Atunci Grigore ]i sf[tui s[ suspende deocamdat[ interogatoriile,s[ nu se fac[ zarv[ de prisos ]n sat, =i s[ porneasc[ pe alt[ pist[cercet[rile. S[ stabileasc[ ]nt`i precis c`t s-a furat =i mai ales cum,ca astfel s[ poat[ deduce cam cine ar putea fi ho\ii. Primarulraport[ c[ el n-a g[sit nici o urm[ de spargere =i c[ arenda=ul numai are preten\ii.

— Dac[ nu sunt deloc urme, s-ar putea s[ nu fi umblat ho\ii?]ntreb[ Grigore simplu.

— Apoi c[ de n-ar spune domnul Cosma, eu nici n-a= ficunoscut c-au umblat! zise primarul cu o sinceritate care ]i]mbujor[ fa\a.

— Nici un ho\ nu m[rturise=te de bun[voie c`nd n-a fost prinsasupra faptului, spuse Boiangiu d`rz.

Dup[ plecarea lui Grigore, primarul mai r[mase la sfat ni\elcu Boiangiu. Pe Grigore ]l respectau, dar de Miron Iuga le erafric[. Va fi deci cuminte s[ mearg[ Pravil[ dup[-pr`nz s[ raportezeb[tr`nului cum au lucrat =i ce le-a poruncit cona=ul Grigori\[, s[fie d`n=ii la ad[post de orice vin[. Miron Iuga avu o tres[rire c`ndauzi de interven\ia fiului s[u. Aprob[, ]ns[, ce-a poruncit Grigore,observ`nd doar c[ asta nu ]nseamn[ ]ncetarea cercet[rilor =irepet`nd c[ ho\ii trebuiesc descoperi\i...

Seara, dup[ cin[, b[tr`nul Iuga zise:— A= vrea s[-\i vorbesc ceva, Grigori\[, ]ntr-o chestie care...Titu Herdelea, ]n\eleg`nd c[ e de prisos, se scul[ imediat, mur-

mur`nd:— Pe mine, v[ rog, s[ m[ scuza\i... Sunt =i prea ostenit de c`t

am umblat azi...— Atunci noapte bun[! f[cu Miron cu o umbr[ de recuno=tin\[

]n glas.

103R[scoala. Vol. I

Cum ie=i Herdelea, Grigore ]ncepu s[ protesteze c[ iar a jignitpe prietenul lui, f[r[ s[ \ie seam[ c[... Cu un gest, b[tr`nul ]icurm[ vorbele:

— Las[ asta, c[ n-are nici o importan\[!... Mai grav este c[ tu]ncepi s[-mi sapi autoritatea ]n fa\a lumii =i c[ opre=ti pe oamenis[ execute poruncile mele. Asta da, e foarte grav! +i asta nu sepoate, dragul meu!... C`t timp sunt ]nc[ ]n picioare, r[m`n eust[p`n aici, Grigori\[! E dorin\a mea, hot[r`t, =tii bine... C`ndvoi disp[rea eu, vei face tu cum vei crede. P`n[ atunci ]ns[ terog, puiule! Te rog!

Era at`ta fermitate ]n tonul lui, c[ Grigore se sim\i ]ntocmaica odinioar[ c`nd, copil nepriceput, ]i primea dojenile f[r[cr`cnire, =i cu o supunere fricoas[. R[spunse ca =i atunci:

— Da, tat[.De abia dup[ o pauz[ ]ndr[zni s[ adauge, tot ca un copil:— Am crezut c[ sunt ]n vederile dumitale c`nd am ]ncercat s[

]mpiedic asuprirea celor nevinova\i.— Nu! zise b[tr`nul scurt, parc-ar fi ap[sat un sigiliu pe un

ordin irevocabil.

104 Liviu Rebreanu

Capitolul III

FL{M~NZII

1

Peste c`teva zile primarul Pravil[ c[ut[ ]ntr-ascuns pe GrigoreIuga =i-i m[rturisi c[ nu se pot g[si ho\ii, pentru c[ nici n-a fostfurt. A mai cercetat cu de-am[nuntul hambarul cu pricina ]ntov[r[=ia plutonierului, au mai mu=truluit pe c`\iva oameni care lis-au p[rut mai deochea\i, dar degeaba. }n sf`r=it, s-a dus la CosmaBuruian[ =i d`nsul i-a spus c[ ]ntr-adev[r s-a pripit cu jalba, c[ci =ilui i se pare c[ n-a fost nimic, c[ tocmai se g`nde=te s[ se spove-deasc[ boierului =i nu ]ndr[zne=te de team[ c[ n-are s[-l ierte.

— +-acu venii la dumneavoastr[ s[ v[ dau de =tire — urm[primarul — c[ sunte\i mai ]ng[duitor =i o s[ pune\i o vorb[ bun[la boierul Miron, s[ afle =i dumnealui pentru care pricin[ nu i-am]mplinit poruncile cum am fi poftit =i cum suntem datori.

}n aceea=i zi Grigore comunic[ vestea aceasta =i tat[lui s[ucare o ascult[ foarte calm, f[r[ s[ arate vreo mirare sau sup[rare.}n sine ]ns[ era indignat ]mpotriva lui Buruian[. Mai ales se sim\eaatins pentru c[ trebuia s[ recunoasc[, chiar ocolit, ]n fa\a fiuluis[u c[ a gre=it.

— Bine-ai f[cut c[ mi-ai spus! zise la urm[ simplu, lini=tit. +ipeste un r[stimp, ca =i c`nd ar fi vorbit singur: Vezi dumneata ceom =i arenda=ul [sta! Ei las[ c[ am s[...

T[cu brusc. Nu voia s[ se deschid[. Schimb[ vorba. De altfelzvonul despre v`nzarea mo=iei Nadinei ]i r[m[sese ]n inim[ caun cui. F[r[ s[ se fi interesat direct, ceea ce i s-ar fi p[rut nedemn

CUPRINS

105R[scoala. Vol. I

de d`nsul, din diferite p[r\i =i sub diverse forme, i s-a confirmatmereu. }nsu=i Grigore a recunoscut acuma dou[ sau trei zile c[]ntr-adev[r a auzit parc[ odat[ pe Nadina pomenind de a=a ceva,dar nu i-a dat importan\[, pentru c[ nevast[-sa, c`nd spune lucrurid-astea, vrea doar s[-=i arate mai mult dispre\ul pentru tot ceprive=te mo=ia. B[tr`nul Iuga profit[ acuma s[ ]ntrebe cu ton deglum[:

— La fel o fi =i cu ]nstr[inarea propriet[\ii Babaroaga?Mirat de ]ntrebarea nea=teptat[, Grigore totu=i r[spunse cu un

gest de indiferen\[:— Nu =tiu. Se poate. Din partea mea n-are dec`t s-o v`nz[,

dac[-i place. E zestrea ei, =i-o administreaz[ cum crede...— Dar f[r[ consim\[m`ntul t[u =tii bine c[ nu poate ]nstr[ina

nimic! f[cu Miron, privindu-l drept ]n ochi.— Consim\[m`ntul meu ]l are anticipat! De vreme ce Nadina

a preferat s[ lase arendat p[m`ntul ]n loc s[...— Vas[zic[ are consim\[m`ntul t[u? repet[ b[tr`nul f[r[ s[-l

sl[beasc[ din ochi.— Negre=it! F[r[ discu\ie =i oric`nd va dori ea! zise Grigore

ferm =i sus\in`ndu-i privirea.— Oricui ar vinde? st[rui tat[l. Chiar \[ranilor?— O, mai ales \[ranilor! f[cu t`n[rul cu un r`s scurt, sec. Dec`t

s[ am de vecin pe Platamonu sau alt asemenea boier, mai bineni=te \[rani fl[m`nzi de p[m`nt, care a=a cel pu\in ]=i vor maiast`mp[ra foamea =i ne vor l[sa pe noi ]n pace!

Parc[ de mult ar fi a=teptat acest r[spuns, b[tr`nul zise deoda-t[, f[r[ m`nie, cu glasul de imputare care =tia c[ impresioneaz[pe Grigore:

— Observ, dragul meu, cu mare-mare durere c[ demagogia \i-astr`mbat judecata cu des[v`r=ire =i ]ncep s[ m[ g`ndesc cu spaim[ce se va alege de biata asta de gospod[rie c`nd voi ]nchide euochii. Nu =tiu de ce, dar mereu m[ ispite=te amintirea lui Teofil,

106 Liviu Rebreanu

fie iertat, =i mi-e s[ nu mergi =i tu pe urmele lui, de s[ se iroseasc[toate pe aici =i s[ r[mìe numai praful =i cenu=a...

— Din partea asta po\i fi lini=tit, tat[! gl[sui Grigore sim\indu-se]n dreptul s[u. Iubesc =i eu p[m`ntul c`t =i dumneata, te asigur,dar iubirea nu m[ poate orbi s[ nu v[d c[ =i \[ranii au dreptul s[tr[iasc[!

Acuma Miron Iuga se sup[r[:— Adic[ eu nu-mi iubesc \[ranii =i nu-i las s[ tr[iasc[? Eu,

care am ]mp[r\it cu ei tot ce-am avut =i le-am purtat de grij[, eunu-i iubesc, =i-i iubi\i voi care, le ]mpuia\i capetele cu f[g[duieli=i vorbe goale! Aida de, Grigori\[, s[ fim serio=i!

Continu[ mai potolit dup[ o mic[ pauz[:— Agricultura cere experien\[ =i experien\a e categoric[ ]n

privin\a asta: o mo=ie flancat[ de \[rani e condamnat[ la moarte.Precis =i f[r[ apel!... C`nd vor ajunge cele dou[ mii cinci sute depogoane de la Babaroaga ]n mìnile \[ranilor, a= vrea s[ te v[dce ]nvoieli ai s[ mai po\i face cu d`n=ii. Au s[-\i r`d[ ]n nas =i s[-\idea cu tifla, b[iete! Azi sunt (vru s[ spuie c[ sunt ho\i, dar ]=iaminti de Buruian[ =i schimb[)... sunt cum ]i =tim; atunci o s[-=ibat[ joc de tine =i mai t`rziu o s[ te bat[ de-a binelea. Mul\imii ]itrebuie st[p`n =i frù, altfel vine anarhia!

Grigore asculta =i nu ]ncerca s[-l contrazic[. }i auzise de at`teaori p[rerile =i =tia c[ nimeni nu i le poate schimba. De altfel, Mironmerse p`n[ la cap[t:

— Consim\[m`ntul t[u, ]n cazul de fa\[, trebuie s[ fie o arm[de ap[rare pentru noi. Consim\i ]ntruc`t ]nstr[inarea nu va]nsemna primejduirea propriet[\ii tale. Asta e ceva normal... }nrealitate primejdia n-ar fi ]nl[turat[ dec`t dac[ ai face o sfor\ares[ cumperi tu ]nsu\i Babaroaga.

T`n[rul Iuga sur`se, at`t i se p[rea de ciudat[ ideea. R[spunseironic:

— Nadina ar fi ]n stare s[ se r[zg`ndeasc[ dac[ ar afla c[ =ieu sunt amator. Ea vrea s[ m[ smulg[ de la \ar[, nu s[ m[

107R[scoala. Vol. I

]nt[reasc[ aici... Dar de ce n-ai cump[ra-o mai bine dumneata,tat[, dac[ \ii a=a de mult?

Miron Iuga r[mase o clip[ mirat, parc[ ar fi auzit o noutatemare. Apoi zise g`nditor:

— A=a-i, Grigori\[, ai dreptate! La urma urmelor...

2

Fiindc[ se ar[tase a vreme frumoas[, c`rciumarul CristeaBusuioc avuse grij[ s[ tocmeasc[ l[utari ca s[ poat[ tineretul s[]nv`rteasc[ hora toat[ dup[-amiaza, iar seara s[ se veseleasc[ =ib[tr`nii la un pahar de b[utur[. Era ultima duminic[ din octom-brie. }n al\i ani, la data asta, era frig =i zloat[; acuma pe cerulsenin ca vara soarele galben lucea c[ldu\, r[sp`ndind o lumin[melancolic[ peste triste\ea p[m`ntului.

Hora ]ncepea pe b[t[tura dinaintea c`rciumii, dar se ]ntindeacur`nd p`n[ ]n uli\[, unde se ]n=irau fetele =i femeile care priveaujocul. A=a, c`nd se ]nt`mpla s[ treac[ vreo c[ru\[ — foarte rar,c`te una, dou[ — toat[ lumea, juc[tori =i privitori, trebuia s[ se]ngr[m[deasc[ ]napoi spre b[t[tur[, \ipetele femeilor speriateacoperind atunci \`r`itul ]nflorit al l[utarilor.

Acuma hora era chiar ]n =osea =i se leg[na lin sub privirilefermecate ale femeilor =i fetelor. L[utarii, numai doi (]i pl[teac`rciumarul, care f[cea economie, zic`nd c[ ori doi, ori trei, acela=ilucru, dar s[ c`nte bine =i mereu), se fr[m`ntau mai abitir cajuc[torii, mut`ndu-se de ici-colo, ]ndemn`ndu-se unul pe altul.Cizmele fl[c[ilor tropoteau greu pe uli\a zbicit[, pe c`nd feteles[ltau ginga= ca ni=te c[prioare =i abia de atingeau p[m`ntul.

Pe b[ncile de l`ng[ pere\ii c`rciumii odihneau c`\iva b[tr`ni,iar ]mprejurul lor, pe locul r[mas slobod, st[teau la sfat b[rba\ii,ca ]n alte duminici. }n Amara, la c`rcium[, obi=nuiau s[ se str`ng[oamenii, ]n s[rb[tori, de prin toate satele ce au \inut odinioar[

108 Liviu Rebreanu

de domeniile Iuga. A r[mas a=a din b[tr`ni, c`nd aci veneau to\icu toate durerile, =i cei din Lespezi, =i cei din Vaideei =i B`rlogu,]ntocmai ca =i cei de la Gliganu sau de la Babaroaga, f[r[ a maipomeni pe cei din Ruginoasa, care erau ]n Amara ca acas[.

Serafim Mogo=, cu t`mplele c[runte =i cu ochii cumin\i, poves-tea ce-a p[timit de la jandarmi. Vorbind, ]ns[, nu se uita la oameni,ci undeva departe, parc[ s-ar fi jeluit unui judec[tor drept. Uncopil ]l \inea de m`n[ =i se ]nv`rtea ]n jurul lui c`nd ]ncoace, c`nd]ncolo, vesel ca un fluture alb l`ng[ un pom b[tr`n. To\i cuno=teau]nt`mpl[rile, c[ doar s-a dus vestea anchetei ]n toate satele, maierau de fa\[ vreo trei dintre cei b[tu\i, printre ascult[tori, =i totu=iluau seama de jelania lui Serafim, parc-ar fi auzit ]nt`ia oar[ opoveste nemaipomenit[ sau parc[ s-ar fi compl[cut ]n evocareaunor suferin\e care le r[scoleau sufletele. Ignat Cercel, mai t`n[rca Mogo= de ani, dar la ]nf[\i=are mai b[tr`n, cu priviri de c`inede pripas, se uita numai la gura lui, cl[tina din cap, ofta =i ]ntre-rupea mereu cu acelea=i vorbe:

— P[i, ce s[ facem, oameni buni, ce s[ facem?}ntreruperile aveau, f[r[ voia lui, ni=te intona\ii at`t de ciudate,

durere =i umilin\[ resemnat[, c[ oamenii ]l s[getau cu priviridispre\uitoare, iar Toader Str`mbu, v[duv cu trei copii =i f[r[ unpetic de p[m`nt, izbucni ]n cele din urm[ furios:

— Ce s[ facem, ce s[ facem? (Se sp[im`nt[ ]ns[ singur derevolta lui =i urm[ repede, morfolindu-=i vorbele:) Dumnezeu =tiece s[ facem...

De altfel, =i Ignat Cercel a fost b[tut, acum vreo patru ani, deplutonierul care fusese ]naintea lui Boiangiu, tot pentru c[ s-ar fifurat ni=te lucruri de la curte, dar b[tut a=a de r[u, c[ a z[cutdou[ s[pt[m`ni =i a r[mas cam beteag pentru toat[ via\a.

Ca s[ =tearg[ mai bine urmele m`niei lui Toader, LeonteOrbi=or, mic, cu glas ascu\it, cu fa\a vioaie, g[si cu cale s[ observe]mp[ciuitor:

109R[scoala. Vol. I

— Am p[timit =i eu cu Serafim =i cu ceilal\i laolalt[, dar m[]ntorc =i zic: st[p`nirea ce s[ fac[ dac[ e furt? +i de ce s[ furemunca altuia ho\ii?

— A=a e, vezi bine!... S[ nu fure! ziser[ c`\iva, d`nd din cap.Se f[cu o mi=care nehot[r`t[, ca =i c`nd s-ar fi ridicat brusc o

piatr[ de pe inimi. +i tocmai atunci Trifon Guju morm[i ]ntunecat,mai mult pentru sine, dar auzit de toat[ lumea, c[ci glasul eraursuz =i p[trunz[tor ca =i fa\a-i ve=nic ]ncruntat[:

— D-apoi c[ tot munca noastr[ e!To\i ]ntoarser[ deodat[ ochii spre el, ca =i c`nd le-ar fi dezv[luit

o mare tain[ sau m[car o credin\[ intim[ a tuturor. Nimeni ]ns[nu zise nimica =i chiar Trifon, care obi=nuia s[ repete c`nd credeac[ a spus o vorb[ mare, acuma t[cu =i l[s[ capul pe piept.

Dup[ un r[stimp de t[cere, fr[m`ntat[ de c`ntecul l[utarilor=i de chiotele juc[torilor, ]ncepur[ s[ vorbeasc[ cu to\ii deodat[,fiecare despre altceva =i cu alte cuvinte. Nu se mai uitau delocunii la al\ii, ci numai la hora din uli\[, ca =i c`nd le-ar fi fost fric[de ei ]n=i=i. Glasurile lor se ]mpleteau =i se prelungeau ]ntr-unoftat f[r[ sf`r=it.

Hora zburda ]n cerc larg, se ]ntindea ca un =arpe, atingea cu=fichiuri alint[toare, c`nd pe femeile de pe margini, c`nd pe b[r-ba\ii din b[t[tura c`rciumii. Bucuria juc[torilor izbucnea ]n fr`n-turi de strig[turi, ]n floricele de pa=i ritma\i. Privitorii se ]mbulzeaucuprin=i de aceea=i veselie, parc[ ar fi c[utat s[ se topeasc[ cuto\ii ]ntr-o singur[ fiin\[ f[r[ griji =i f[r[ necazuri.

Cel mai vesel p[rea totu=i Pantelimon V[duva =i toat[ lumease bucura de veselia lui, pentru c[ el peste c`teva zile trebuia s[plece la oaste =i cine =tie c`nd va mai avea prilejul s[ se veseleasc[.El ]nsu=i g`ndea la fel, de=i se l[uda c[ vrea s[ se ]ntoarc[ celpu\in c[prar, ca =i Petric[ a lui Petre, care are s[ vie acas[ tocmaic`nd el se duce. }n sinea lui ]ns[ avea groaz[ de necunoscutulvie\ii de soldat. A stat de vorb[ cu mul\i =i i-a descusut; to\i se

110 Liviu Rebreanu

m`ndreau cu milit[ria lor =i spuneau c[ tare-i frumoas[, dar =itare grea.

Inima lui era =i mai grea din pricina Domnicii, feti=cana ceamic[ de =aptesprezece ani ]ncheia\i, plinu\[ =i ro=covan[, care seprinsese l`ng[ el ]n hor[ =i se ag[\a acuma de bra\ul lui ca unl[st[ru= de ieder[. C`nd se g`ndea Pantelimon c[ va trebui s[ sedespart[ de ea, nici s[ n-o mai vad[ cine =tie c`t[ vreme, ]l usturasufletul de am[r[ciune. El a vrut s[ se cunune cu Domnica ]naintede a pleca la armat[, cum au mai f[cut =i al\ii. S-au ]mpotrivit]ns[ =i p[rin\ii lui, =i ai ei. Ai lui sperau c[ are s[ uite pe fata luiNacu p`n[ va ispr[vi cu oastea =i ]=i va g[si pe urm[ o perechemai potrivit[ cu starea lui. P[rin\ii ei, mai ales maic[-sa, erau]nfrico=a\i s[ nu i se ]nt`mple ceva lui Pantelimon la milit[rie,cum s-a ]nt`mplat cu bietul Florea Butuc care s-a ]nsurat, fiindnumai de optsprezece ani, cu Anghelina lui Nistor Mucenicu, i-af[cut trei copii =i apoi s-a pr[p[dit prin cele regimente, iarAnghelina a r[mas de \i-e mai mare mila. +i ]nc[ Anghelinei, dinpricina copiilor, au trebuit s[-i dea p[rin\ii lui partea ce s-ar ficuvenit b[iatului, ]nc`t femeia tot are o c[su\[ ]n care =ade s[ n-obat[ v`nturile, pe c`nd Domnica poate c[ n-ar apuca s[ fac[ nicicopil =i, ]ntr-un caz de primejdie, ar r[m`nea nici fat[ =i nicinevast[, s[ \ie de ur`t celor dornici de alte muieri.

Pantelimon, c[ruia inima ]i juca mai sprinten dec`t mintea,nu umbla cu astfel de socoteli. El se g`ndea numai c[ va pleca =inu va mai vedea ochii ei c[prui =i =[galnici ]n care i se p[rea c[ s-auadunat toate tainele lumii =i nici guri\a ei fierbinte, care-i f[g[duiatoate bucuriile. De aceea era acuma at`t de vesel =i de am[r`t, =ichiuia =i se sf[r`ma juc`nd c`t =tia d`nsul mai frumos, s[-l vad[=i s[-l aud[ Domnica, =i s[-=i aduc[ aminte c[ nu e fl[c[u ]n satmai bine ca d`nsul, =i s[ nu-l uite ori s[ ]ndr[geasc[ pe altul.Domnica ]n\elegea c[ Pantelimon face toate de dragul ei, se sim\eam`ndr[, ]i str`ngea m`na uneori =i se mai lipea de el, =i se uita

111R[scoala. Vol. I

]mprejur, la oameni, parc-ar fi vrut s[ spuie tuturor c[ are s[-la=tepte pe Pantelimon, orice s-ar ]nt`mpla.

Fruntea fl[c[ilor totu=i era Nicolae Drago=, fratele ]nv[\[to-rului, o cruce de voinic, cu must[cioara pana corbului, ]nalt =isp[tos, de=tept =i harnic c`t patru. Nu-i lipsea dec`t o nevast[ deseama lui, ca s[ fie om ]ntreg =i frunta= ]n sat. De altfel, fata de last`nga lui, Gherghina lui Chiril[ P[un, ar[ta c[ =i ]n privin\a astae ]n\elept. Gherghina era singur[ la p[rin\i =i frumu=ic[ pic[tur[.Chiril[ avea cas[ =i c`teva petice de p[m`nt =i gospod[rie a=ezat[aici, ]n Amara, dar de un an se mutase ]n Gliganu, unde ]l chemaseca logof[t arenda=ul grec, cu contract =i cu leaf[ bun[, l[s`ndu-=iaverea ]n grija tat[lui s[u care, de=i b[tuse de mult =aptezeci, era]nc[ zdrav[n =i muncea la sap[ mai spornic ca un fl[c[u.

— Foaie verde m[tr[gun[,Veselia nu-i a bun[!

Un b[ie\andru ]ncepuse s[ chiuie a=a, cu ochii ]nchi=i, ca uncoco= t`n[r =i f[r[ pricepere. Pe \iganul cu vioara nu-l r[bda inimas[ nu riposteze pe dat[:

— Foaie verde p[p[die,Via\a-i numai veseliePentru cine nu-i Ilie!

Toat[ hora ]mpreun[ cu privitorii izbucnir[ ]ntr-un r`s g[l[gios.R`se =i b[ie\andrul pe care-l chema Ilie C`rlan. }ncurajat demul\umirea poporului, \iganul strig[ c[tre fl[c[u:

— S[ nu mai zici nimic, c[ te iau =i cu c`rlanul!Alt[ n[val[ de r`sete de r[sun[ v[zduhul. Dar hora, un lan\

de trupuri ]nfierb`ntate, continua, =erpuia mai av`ntat[, parc[nu s-ar fi oprit nici un moment de c`nd a ]nceput =i nici n-ar maivrea s[ se opreasc[ niciodat[.

112 Liviu Rebreanu

}n c`rcium[, a=eza\i la o mas[ lung[, ]n fund, vreo doisprezeceb[rba\i frunta=i se sf[tuiau de multi=or =i n-ajungeau s[ se]n\eleag[, cu toate c[ ]=i mai ajutau ]ndr[zneala =i ]n\elepciuneacu p[h[relele de \uic[, servite de ]nsu=i c`rciumarul Busuioc cu]ncrederea cuvenit[ unor oameni de seam[ =i siguri de plat[.Busuioc de altminteri lua parte =i el la tocmeal[, c`t ]i ]ng[duianegustoria, fiindc[ era doar vorba de p[m`nt, iar d`nsul, ca oriceom de omenie, tot numai p[m`nt visa, c[ =i de c`rcium[rit s-aapucat de nevoie =i cu n[dejdea s[ agoniseasc[ ceva, s[-=i maicumpere c`teva pogoane bune =i s[ se fac[ om adev[rat. LucaTalab[, un b[rbat c`t muntele, fost primar odinioar[, ]i adunasepe oameni la sfat.

|[ranii ]ns[ erau ne]ncrez[tori =i frico=i. Se g`ndeau fiecarec[ poate s[ se supere boierii, c[ umbl[ s[ cumpere mo=ia cucoanei=i nici p[m`nt de munc[ n-o s[ le mai dea, s[ r[m`ie muritori defoame. Lupu Chiri\oiu, cel mai b[tr`n dintre to\i, cu pletelecrescute p`n[ pe umeri =i c[runte ca un fuior de c`nep[ meli\at[,cu ochii alba=tri apo=i, ]ntreb[ cu glas plin de ]ngrijorare:

— Toate bune =i frumoase, m[i oameni, dar ia s[ facemsocoteala c[ boierul zice: nu pot s[ v[ v`nd vou[ mo=ia, c[ voi n-ave\ibani destui =i nou[ ne trebuie to\i banii pe mas[?

Luca Talab[, sf[tos =i cu o energie str[lucitoare pe fa\a-i ]nc[t`n[r[, ]l opri:

— Stai, mo= Lupule, \ine-\i firea! P[i dac[ o ]ntoarcem a=a, numai cump[r[m noi p[m`nt p`n[-i lume! C[ at`\ia bani n-omstr`nge niciodat[ s[-i avem la chimir, ca s[-i v[rs[m pe mas[ c`ndor porunci boierii. Apoi dumneata, c[ e=ti b[tr`n, pomenit-aivreodat[ una ca asta?... Cine vrea s[ v`nd[ te mai ]ng[duie, temai ]nlesne=te, nu te str`nge de g`t cum crezi dumneata, mo=ule!

C`rciumarul tocmai sosise la masa lor cu o litr[ pentru MateiDulmanu, om t[cut =i mohor`t, din Lespezi. S[ri ]ndat[ ]n ajutorullui Luca:

113R[scoala. Vol. I

— C`nd o fi la adic[telea, s-or mai g[si bani =i ]n banc[, iarboierii de la banc[ te ajut[ dac[-i rogi frumos =i c`nd e vorba s[cumperi mo=ii, c[ banii sunt siguri =i-i scoate oric`nd din mo=ie...

— A=a-i, cum spune dumnealui! ]ntrerupse Luca, mai hot[r`t.+i ]n banc[ g[sim, dar pe urm[ muncim, oameni buni, c[ muncimpentru al nostru. Deocamdat[ s[ punem m`n[ de la m`n[ ce avem=i ce-om mai putea aduna, noi, c`\i suntem, =i al\ii care-or vrea,s[ facem arvuna c-apoi nu ne-om l[sa noi de ru=ine s[ nu pl[tim!

Marin Stan, slab, uscat, cu figura ascu\it[ de pas[re, tr[snitpu\in de \uicile pe care le sorbise, strig[ deodat[ m`nios, din col\ulmesei unde se afla:

— S[ punem noi m`na pe p[m`nt, c[ pe urm[, nici Dumnezeunu ni-l mai ia!

Al\ii ad[ugar[ repede:— Nu, nu!... P[m`ntul ]napoi nu-l mai d[m!Cristea Busuioc, c`rciumarul, interveni iar[=i, uit`ndu-se cu

dispre\ la Marin:— Ehe, crede\i c[ boieru-i prost s[ v[ dea p[m`ntul p`n[ nu

se asigur[ de bani, ca s[-l ]n=ela\i voi =i pe urm[ s[ zice\i: n-avembani, dar mo=ia n-o d[m ]napoi c[-i a noastr[, m[car c[ n-ampl[tit-o... Ei, Marine, b[iete, mult[ \uic[ ai s[ mai ]nghi\i p`n[ s[p[c[le=ti tu pe boierul Miron!

— D-apoi c[ omul cu socoteal[ nici nu se poate g`ndi s[ iap[m`ntul de poman[, zise =i Luca Talab[ dojenitor. Numai dum-nealui crede a=a, c[ vorbe=te din \uic[.

To\i aprobar[ din cap, ]n vreme ce Marin Stan, z[p[cit, se uitala ei, pe r`nd, parc[ nu s-ar fi putut dumeri de ce s-au sup[ratoamenii c`nd el a spus numai ceea ce credea c[ g`ndesc cu to\ii.

Lupu Chiri\oiu, care-=i rumega acelea=i g`nduri, se adres[acuma lui Luca cu imputare:

— M[i omule, c[ te =tiam b[rbat ]n toat[ firea =i cu scaun lacap, apoi nu vezi tu c[ noi vorbim =i ne tocmim, =i ne cert[m, =inici m[car nu suntem l[muri\i dac[ mo=ia e de v`nzare?


114 Liviu Rebreanu

Luca Talab[ zise aproape sup[rat:— A=a ar fi, mo=ule. Dar vezi, eu =tiu c[-i de v`nzare de la

Chiril[ P[un, care-i m`na dreapt[ a grecului de la Gliganu. Ai]n\eles, mo=ule? Ei, =i grecul i-a spus lui Chiril[, uite a=a cum ]\ispun eu dumitale: la anul schimb[m ]nvoielile, c[ p`n[ atunci,cu ajutorul lui Dumnezeu, am s[ cump[r eu mo=ia cuconi\ei peseama mea! Uite a=a i-a spus grecul lui Chiril[... Dar t[lic[, mo=Lupule, trebuie s[ \ii minte, c[ e=ti mai mare ca noi =i erai b[rbatpe vremea aceea: n-a umblat vorba tot a=a =i c`nd a v`ndut frateleboierului Miron?

— Multe zvonuri s-au purtat =-atunci, ]ncuviin\[ mo=neagul.Cine s[ le mai \ie minte pe toate! Dar s[ =ti\i, oameni buni, c[boierii nu poftesc s[ v`nd[ la oameni mo=iile, c[ dac[ or avea =ioamenii p[m`ntul lor, cine s[ mai munceasc[ boierescul?

Cuvintele b[tr`nului ]mp`nzir[ o t[cere greoaie. Se auzeau deafar[ tropotele juc[torilor, sc`r\`itul viorilor =i glasul lui Pante-limon V[duva chiuind n[valnic. Dup[ un r[stimp apoi r[sun[, dela tejghea, strig[tul c`rciumarului c[tre un ajutor duminical, b[iatmare =i prost[nac:

— B[[, n-auzi?... O jum[tate pentru Serafim Mogo=, ]n\elegi?...Na, du-i-o, fire-ai al dracului de n[t[flea\[!

Glasul acesta zg`rietor risipi ]ncurc[tura oamenilor =i Luca,parc[ =i-ar fi rec[p[tat brusc graiul, vorbi mai tare:

— A=a a\i f[cut mereu =i d-aia nu ne mai putem scutura des[r[cie... Tot de fric[ s[ nu gre=i\i =i s[ nu se supere boierii, a\il[sat pe al\ii s[ ne ia p[m`nturile de sub nas. Nu-\i fie fric[,mo=ule, c[ oameni de munc[ or g[si boierii totdeauna, numaimo=ii s[ aib[, c[ oamenii se tot ]nmul\esc, dar p[m`ntul nu se]ntinde ca pelteaua.

— Ce mai at`ta vorb[rie, m[i oameni! strig[ deodat[ VasileZidaru, care t[cuse toat[ vremea, fiindc[ ar fi avut prea multe despus =i nu l-ar fi l[sat ceilal\i, r[corindu-se acuma cu un glas mai

115R[scoala. Vol. I

v`rtos ca al tuturor. Aidem s[ =i plec[m la boierul cel b[tr`n, s[-lrug[m frumos =i s[ punem m`na pe mo=ie!

Matei Dulmanu tocmai ]=i ispr[vise b[utura =i-=i =tergeamust[\ile cafenii cu dosul palmei. Ad[ug[ convins:

— C[ doar dumnealui e p[rintele nostru =i n-are s[ ne lase...Luca Talab[ voia s[ fac[ el propunerea asta; de aceea =i

chemase pe oameni la sfat. Auzind acuma g`ndul lui din guraaltuia, avu o poticnire ca o gloab[ care se opinte=te din toateputerile s[ urneasc[ din loc c[ru\a =i e c`t p-aci s[ vie peste cap,deoarece c[ru\a e goal[. Se sc[rpin[ ]n ceaf[, zic`nd:

— Ia sta\i ni\el, m[i fra\ilor, c[ nici la boier nu te po\i duce cala moar[, ci trebuie s[ =tii bine ce vrei, c[ dumnealui are s[ te]ntrebe =i s[ te suceasc[, =-apoi dac[-i sta ca prostul, are s[ teoc[rasc[ =i s[ se supere, =-atunci degeaba ne-am mai r[cit gura,c[ ne-om ]ntoarce mai r[u de cum ne-am dus!

Izbuti s[ st`rneasc[ o nou[ nedumerire, pe care pe urm[ niciel n-o mai putu risipi. }n sufletele oamenilor se strecurase frica =ila=itatea, care ]n[bu=eau dragostea de p[m`nt. Consf[tuirea se]nmuia =i se l[b[r\a. Zadarnic ]ncerca Luca s-o dreag[ cu „sta\i,m[i fra\ilor, s[ ne ]n\elegem“. Vorbele oamenilor se ]mpr[=tiau =inu se loveau. Numai Marin Stan ]=i p[strase curajul deplin =i strigadin c`nd ]n c`nd, r[gu=it, parc-ar fi vorbit singur:

— P[m`ntu-i al nostru, c[ noi ]l muncim, tot p[m`ntul!C`rciumarul, v[z`nd c[ s-au ]ncurcat lucrurile, ]=i f[cu treab[

la tejghea, d[sc[lindu-=i ajutorul cu mai mult[ vehemen\[. La omas[, l`ng[ u=[, un jandarm t`n[r, cu ]nf[\i=area sfioas[, st[teala un pahar cu Anton Nacu, vorbind rar =i uit`ndu-se cu jind afar[la hora tineretului. Om prudent, Busuioc tr[gea mereu cu coadaochiului ]ntr-acolo. }i era team[ c[ jandarmul, sub pretext c[prive=te hora, asculta ce vorbesc \[ranii =i are s[ se afle la curte,s[-=i g[seasc[ =i el beleaua cu boierii. C`nd Marin ]ncepu s[ sepl`ng[ r[cnind c[ nu-i ajunge p[m`ntul, c`rciumarul se repezi la

116 Liviu Rebreanu

jandarm =i-l ]ntreb[ foarte z`mbitor dac[ nu pofte=te s[ intre ]nhor[. Jandarmul se ro=i; inima ]l ]ndemna, dar frica de plutonier]i oprea av`ntul. R[spunse oft`nd c[ nu-i place jocul =i primi ]nschimb s[-i mai aduc[ o m[sur[. Asigur`ndu-se astfel din parteajandarmului, Busuioc trecu iar la masa oamenilor:

— V[d c[ bate\i apa-n piu[ =i n-ajunge\i la nici o isprav[, iarMarin colea se vait[ =i nu-i d[ prin mintea lui cea de pas[re c[omul harnic nu se boce=te ca muierea, ci se apuc[ de munc[ =i...

Marin Stan ]l ]ntrerupse m`nios:— Apoi t[lic[-\i vine u=or s[ dojene=ti pe al\ii, c[ p[m`nt ai,

negustoria-\i merge, cu boierii e=ti bine — ce-\i pas[!— Ce-mi pas[, vezi bine! se sup[r[ c`rciumarul. C[ tare-i pl[cut

s[ te slujesc eu pe tine p`n[-\i ]ntunec[ \uica min\ile, ]n loc s[ m[slujeasc[ al\ii pe mine! Dar tu e=ti be\iv =i tic[los, Marine, =i m[mir cum te rabd[ dumnealor s[-i faci de ru=ine cu prostiile tale!

— Da ce, beau din averea dumitale?— Ai bea tu dac[ \i-a= da, numai c[...— Ia l[sa\i, l[sa\i sfada, m[i fra\ilor, c[ nu ne lipse=te! strig[

Luca Talab[, deodat[, scul`ndu-se. +i haidem s[ mergem la curte!Ce-o fi s[ fie!

To\i se ridicar[, parc[ energia lui ar fi =ters toate =ov[irile lor.C`rciumarul constat[ dintr-o privire rotund[ c[ n-a r[mas nimeninepl[tit =i zise lini=tit:

— Duce\i-v[ cu Dumnezeu! +i lua\i seama la Marinic[ s[ nuv[ fac[ vreo ru=ine, c[ d`nsul a cam pus-o de m[m[lig[!

Marin Stan r`se. }i trecuse sup[rarea.— Uite pe nea Petric[!Un copil strigase =i o femeie auzise. }ntoarse capul =i-l v[zu, =i

repet[:— Uite pe Petric[!Venea de sus, pe uli\a zbicit[, cu p[l[ria pe ceaf[, cu l[di\a ]n

spinare. Fa\a lui negricioas[ p[rea mai smead[. }n ochi ]ns[ ]istr[lucea o bucurie mare.

117R[scoala. Vol. I

Capetele se ]ntorceau pe r`nd spre Petre Petre, care se apropiaz`mbind. Pantelimon V[duva se desprinse din hor[ =i alerg[]naintea lui, urmat de al\i fl[c[i. Jocul se sparse =i toat[ lumea se]ngr[m[di ]n jurul celui ce sosea cu ]ntreb[ri, cu strig[te, cu mir[ri.L[utarii mai continuar[ a c`nta un r[stimp, ca s[-=i fac[ datoria,apoi se amestecar[ =i ei printre oameni.

Petre nu biruia cu r[spunsurile. Tot satul ]l iubea fiindc[ erabun, =i lini=tit, =i s[ritor la nevoi. Pantelimon ]i luase l[di\a, s[ i-oduc[ el p`n[ acas[. St[tea lipit de d`nsul, ap[r`ndu-=i locul cu]nd`rjire =i repet`nd mereu p`n[ ce ]n sf`r=it fu auzit:

— Tu vii, Petric[, iar eu, azi-m`ine, trebuie s[ plec!— Las[ c[ are s[-\i ajute Dumnezeu =i \ie! ]i spuse Petre,

privindu-l ]n ochi cu o c[ldur[ m`ng`ietoare.Apoi, schimb`nd c`te o vorb[ c`nd cu unul, c`nd cu altul, Petre

ajunse ]n b[t[tura dinaintea c`rciumii, ]ntre b[rba\ii care ]ncepur[a-l descoase despre nout[\ile de la ora=. }nsu=i c`rciumarulBusuioc, foarte curios din fire, ]=i p[r[si o clip[ tejgheaua ca s[afle =i el c`te una-alta. Fiindc[ Petre vorbea mai mult despre]nt`mpl[ri de la armat[, Ignat Cercel ]l iscodi deodat[ cu glasullui t`nguitor:

— Dar boierii de la Bucure=ti ce g`nduri mai au cu alde noi,s[r[cimea?

— Apoi cu boierii te ]nvoie=ti oriunde, dac[ e=ti supus =iascult[tor, r[spunse Petre.

R[spunsul nu-i pl[cu lui Ignat, de=i cl[tin[ din cap aprobativ.— Omul c`t poate tot rabd[, c[ altfel ar trebui s[-\i iei lumea-n

cap! observ[ Serafim Mogo=, am[r`t.Atunci Ignat, apropiindu-se mai tare =i cu glas mai sc[zut, parc[

n-ar fi vrut s[-l aud[ to\i, urm[:— Despre p[m`nturi n-ai aflat nimic, Petric[?... Pe aici se aude

c[ vod[ vrea s[ ]mpart[ mo=iile la oameni =i c[ boierii nu-l las[?— A=a spune =i Marin V`lcu de la Izvoru c-ar fi auzit de pe la

118 Liviu Rebreanu

fecioru-s[u care ]nva\[ carte la Alexandria =i umbl[ s[ se fac[pop[! ad[ug[ Leonte Orbi=or, ]ntinz`nd g`tul, ca =i c`nd m[rturialui ar fi fost hot[r`toare.

Toader Str`mbu zise aproape cu m`nie:— De spus se spune mereu, dar v[d c[ tot nimic nu se face!

C[ =i la Pite=ti, deun[zi, c`nd fusei la judecat[, ni=te oameni sejurau c[ p`n[-n prim[var[ to\i trebuie s[ avem p[m`nt, c[ a=a adat porunci vod[; ba s-au =i sup[rat =i m-au oc[r`t pentru c[ n-amvrut s[-i cred...

Petre, ]nt[r`tat pu\in de sc[p[r[rile lacome din ochii tuturor,murmur[:

— Se poate, cum nu... C[ multe vorbesc oamenii =i la Bucure=ti.Unii ]ntr-un fel, al\ii ]ntr-alt fel. Nici boierii nu =tiu cum ar fi maibine =i cum ar face s[ ]mpace pe to\i oamenii. D-aia se tot sf[tuiesc=i se sf[desc, iar p`n[ nu s-or ]n\elege d`n=ii...

— Ehe, greu ]\i vine s[ dai c`nd ai de la Dumnezeu prea mult!bolborosi Ignat.

— Numai vod[ s[ dea porunc[, =i apoi n-ai grij[ c[ =i-or lua eioamenii ce li se cuvine, fie c-or vrea boierii, fie c[ n-or vrea! f[cuiar[=i Toader Str`mbu cu o flac[r[ aspr[ ]n privire.

C`rciumarul Busuioc zise batjocoritor:— Apoi, dac[ vod[ te-ar asculta pe tine, a=a ar fi negre=it,

numai vezi c[ vod[ cu boierii tr[ie=te =i n-are s[ se certe cu boieriide dragul t[u, m[i Toderic[!

C`\iva r`ser[, ]n vreme ce Leonte Orbi=or spunea:— Dac[ ar ajunge glasul nostru p`n[ la vod[...}n clipa aceea, prin mul\imea dimprejurul lui Petric[, ]=i croi

drum cu coatele maic[-sa, strig`nd =i pl`ng`nd:— Petric[, Petric[, dragul mamei =i bunul mamei!... Cum mi

te-a adus Dumnezeu tocmai c`nd mi-e via\a mai amar[. Of, binec[ \i-a ajutat Dumnezeu =i Maica Precista...

119R[scoala. Vol. I

}l ]mbr[\i=[ =i-l s[rut[, l[crim`nd =i bolborosind necontenit.Fl[c[ul ]i cuprinse mijlocul cu un bra\, =optind bl`nd:

— Taci, mam[, taci =i nu mai pl`nge!Smaranda, vestejit[ ]nainte de vreme, ]=i =terse lacrimile cu

col\ul basmalei, =i z`mbi fericit[ un moment. Pl`nsul o podidiiar[=i ]ndat[ ce deschise gura s[-l ]ntrebe cum a venit, sp[im`ntat[la g`ndul c-o fi umblat tot pe jos ori o fi fl[m`nd. Feciorul o lini=tic[ nu e ostenit deloc, fiindc[ ]n gara Burdea, c`nd a cobor`t dintren, a avut norocul s[ ]nt`lneasc[ pe +tefan Oan\[, care l-a aduscu c[ru\a p`n[ la Lespezi, a=a c[ a c[l[torit ca un boier.

— Dar hai s[ mai mergem =i pe-acas[, mam[, c[ am z[bovitdestul cu dumnealor, zise apoi Petre, lu`ndu-=i r[mas bun.

Pantelimon ]l ]nso\i cu l[di\a. Casa lor era din jos de curte,aproape de capul satului, ]nspre Ruginoasa. }ndat[ ce se dep[rtar[pu\in de hor[, Petre ]ntreb[:

— Marioara pe unde-o fi, mam[, c[ n-am z[rit-o printre fete?Pe c`nd Smaranda ]i spunea c[ pe Marioara a luat-o la curte

m[tu=[-sa Profira, buc[t[reasa, =i are o simbrie bun[ =i munc[u=oar[, Pantelimon ]=i aduse aminte c[, de dragul lui Petric[, auitat pe Domnica. Din urm[ se auzea iar c`ntecul l[utarilor, semnc[ hora re]ncepuse.

Pe lavi\a de l`ng[ poarta ogr[zii, la sediul postului de jandarmi,plutonierul Boiangiu =edea de vorb[ cu perceptorul ConstantinB[rzotescu, lung, slab, de=irat =i sp`natic. Petre scoase p[l[ria,salut`nd milit[re=te:

— Tr[i\i, don’ plutonier!— Veni=i, Petre? r[spunse Boiangiu prietenos.Petre se apropie respectuos, ]i spuse cum domnul c[pitan i-a

dat drumul cu c`teva zile mai ]nainte fiindc[ s-a purtat bine =i n-aavut nici o pedeaps[. Plutonierul ]i mai puse c`teva ]ntreb[ri, maioft[ dup[ via\a de la Bucure=ti, unde a petrecut =i el de vreo dou[ori ]nainte de a se ]nsura, =i apoi strig[ c[tre Pantelimon:

120 Liviu Rebreanu

— Uite-a=a s[ te por\i =i tu, b[iete, ca d`nsul, nu s[-mi umblicu rebeliuni!

}l amenin\[, r`z`nd, cu degetul, apoi str`nse m`na lui Petre:— }ntr-un ceas bun!

3

— Ia s-auzim, m[i b[ie\i, ce v[ doare? zise Miron Iuga c[tre\[rani care, cu capetele goale, ]l ]nt`mpinaser[ cu respectuoase„s[rut m`na“.

Oamenii se uitar[ o clip[ unii la al\ii, ]ndemn`ndu-se. Pe urm[Luca Talab[ spuse tare lui Lupu Chiri\oiu:

— }ncepe t[lic[, mo= Lupule, c[ e=ti mai mare =i mai iscusit lavorb[!

— Scurt, mo=ule, c[-i r[coare =i-s ]mbr[cat sub\irel! f[cu Mironner[bd[tor, ]ntrerup`ndu-l cur`nd pe b[tr`nul Lupu, care o luasede la Adam.

Atunci Luca, ]ncurajat, interveni simplu:— A=a-i, boierule! Vorb[ mult[-i s[r[cie... Vrem s[ cump[r[m

noi mo=ia cuconi\ei ca s-o muncim fiecare c`t ne-o veni partea.+i venir[m la dumneavoastr[ s[ ne rug[m s[ ne ajuta\i =i s[ v[fie mil[ de...

— C[ doar dumneavoastr[ sunte\i p[rintele nostru! f[cu MateiDulmanul lini=tit, parc-ar fi avut siguran\a c[ prin vorbele acesteal-a =i ]nduplecat.

— Altfel nu-i chip s[ mai tr[im, boierule, c[ prea ne-a cotropitcalicia! spuse =i Vasile Zidaru bl`nd =i moale, ]nc`t abia-=i mairecuno=tea glasul.

Erau doisprezece =i fiecare se crezu obligat s[ arunce ]ncump[n[ c`te o vorb[ sau m[car un oftat.

Miron Iuga ]i privea mirat, ca =i c`nd i-ar fi v[zut ]nt`ia oar[sau ar fi ascultat cuvinte str[ine, ne]n\elese. Tocmai ]ntr-un t`rziu,dup[ ce oamenii ]=i epuizaser[ rug[min\ile, ]ntreb[ clipind repede:

121R[scoala. Vol. I

— Care mo=ie?... (}=i lu[ seama =i ad[ug[:) Adic[ da... +tiu.Am ]n\eles.

Pe c`nd spunea c-a ]n\eles, sim\ea cum i se umple sufletul deo am[r[ciune dureroas[. I se p[rea jignitor pentru m`ndria luic[ ]n=i=i \[ranii de pe p[m`nturile familiei Iuga cuteaz[ s[ se oferea cump[ra fr`nturile mo=iei care i-a hr[nit genera\ii de-a r`ndul.Dac[ ar fi fost dup[ pofta inimii sale, ar fi pus slugile s[-i dea pem`na jandarmilor, s[ le ]nmoaie oasele =i s[ le scoat[ din capeteasemenea obr[znicie. Se st[p`ni =i zise rece:

— La mine degeaba veni\i, c[ eu n-am mo=ii de v`nzare.Oamenii se z[p[cir[. Numai Marin Stan ridic[ glasul:— Apoi coni\a nu mi=c[ f[r[ voia dumneavoastr[, boierule!Luca Talab[ iar prinse curaj:— Noi pe dumneavoastr[ v[ cunoa=tem st[p`n =i de la dum-

neavoastr[ a=tept[m mila!Miron Iuga avu un sur`s dispre\uitor:— Da, da... De data asta ]ns[ e mai bine s[ vorbi\i cu dumneaei,

c[ eu nici nu =tiu c[ vrea s[-=i v`nd[ mo=ia... Iac[, de la voi aflu!|[ranii, crez`nd c[ glume=te, z`mbir[. Boierul continu[:— De altfel, dumneaei trebuie s[ pice dintr-un moment ]ntr-altul.

A=a ne-a anun\at ]nc[ de asear[, prin telegraf, c[ sose=te azi cuautomobilul. Chiar o a=tept[m.

Lupu Chiri\oiu bolborosi trist:— Se vede, cucona=ule, c[ n-ave\i poft[ s[ ne vinde\i nou[ =i

d-aia ne trimite\i la cuconi\a, care nici nu ne cunoa=te, nici n-ocunoa=tem... Le-am spus eu oamenilor ]nainte de a porni ]ncoace,dar n-au crezut. Acu, iat[, s[ bage la cap!

Iuga se ofusc[, tocmai fiindc[ mo=neagul ]i citise ]n suflet. Ziser[stit:

— E=ti c[runt, Lupule, =i ai minte de vrabie!... Doar n-a\i vreas[ v[ v`nd eu o mo=ie care nu-i a mea?

Luca s[ri ]ndat[ ]mp[ciuitor =i cu glas supus:

122 Liviu Rebreanu

— Acu nu v[ mai sup[ra\i, cona=ule, =i ierta\i-ne, c[ noi suntempro=ti =i nu =tim bine r`nduielile. Ne-om duce =i la cuconi\a c`ndva aduce-o Dumnezeu =i om st[rui =i ne-om ruga, c-ar fi p[cat s[ne ia al\ii p[m`nturile pe care le muncim tot noi din mo=i-str[mo=i.C[ suntem nevoia=i de te miri cum mai r[sufl[m dac[ n-avemp[m`nt destul...

— Destul nu-i niciodat[! zise Miron Iuga mohor`t, ad[ug`nddup[ o pauz[: Dar p`n[ acuma cum v-a\i ajuns?

— Am tot r[bdat, cona=ule! strig[ Marin Stan. +i tot mai r[une-am scufundat ]n s[r[cie, dac[ n-avem p[m`nt...

— P[m`nt, p[m`nt! morm[i Iuga. Cei din b[tr`ni nu r`vneaula p[m`nturile boierilor =i au tr[it mai bine.

— Alte vremuri erau pe-atunci, cona=ule! zise Vasile Zidaru.— Am fost robi, boierule! strig[ iar Marin Stan. Lua\i-ne iar ]n

robie, c[ poate a=a o fi mai bine de noi!— Ba v-a\i ]nv[\at s[ umbla\i numai cu cer=itul! strig[ Miron

Iuga, enervat pu\in de st[ruin\a \[ranilor.— D-apoi noi ne-am tot rugat =i ne rug[m, c[ at`ta putere

avem, f[cu foarte umil Lupu Chiri\oiu. Cu rug[min\ile n[d[jduim=i noi s[ dob`ndim mai mult[ mil[!

V[z`nd str[fulger[rile fl[m`nde care r[zb[teau prin obi=nuitaplec[ciune a privirilor lor, b[tr`nul Iuga avu pentru ]nt`ia oar[impresia c[ oamenii ace=tia, pe care i-a socotit totdeauna credin-cio=i, ]i sunt vr[jma=i ]n inimile lor. }i p[ru r[u c[ i-a primit =imai ales c[ le-a ]ng[duit s[ se ]ntind[ la vorb[. Dar ]=i da seamac[ nu mai poate drege gre=eala cu r[ul. Murmur[ moroc[nos:

— Aide, l[sa\i gura, c-a\i tr[nc[nit destul! Nu mai ave\i niciru=ine, nici bun[ cuviin\[...

Apoi ]i m[sur[ pe r`nd, ]ncet =i rece, =i pe toate fe\ele citilimpede aceea=i dorin\[ mare. Privirile lor st[ruitoare ]l frigeau.}n t[cerea nelini=tit[ r[sun[ atunci deodat[ aspru, prelung: „Huo,boal[, fire-ai a dracului!“ Un argat ad[pa vacile. Erau ]n ograda

123R[scoala. Vol. I

conacului. C`rduri de gali\e scormoneau =i ciuguleau. O g[in[]ncepu a cotcod[ci s`c`itor.

— A=a, m[i oameni! zise Miron lini=tit, ca =i c`nd ]njur[turaargatului l-ar fi smuls dintr-o toropeal[. S[ vorbi\i cu coni\a dac[n-o s[ v[ lua\i seama, c[ dumneaei e st[p`na mo=iei. De altfelm[ bate g`ndul s-o cump[r mai bine eu...

— Aoleu! Atunci degeaba ne mai str[duim noi! f[cu LucaTalab[ speriat.

— Ba de ce? continu[ boierul. Lupt[ dreapt[. Vre\i voi p[m`nt,dar vreau =i eu. +i mai drept ar fi s-o cump[r eu mo=ia, c[ a noastr[a fost, trup din trupul p[m`nturilor mele. Tu, Lupule, trebuie s[-\iaduci aminte, c[ ai muncit ]n tinere\e la noi, c`nd tr[ia tata?...A=a e cinstit, m[i b[ie\i! Boierul s[ cumpere de la voi, nu voi dela boier!

C`\iva ]ncercar[ s[ mai spun[ ceva, dar Miron Iuga ]=i pierdur[bdarea:

— Acum hai, pleca\i! Am ispr[vit. C[ voi nu =ti\i ce-i omenia!|[ranii morm[ir[ „s[rut m`na“ =i se c[r[b[nir[ spre poart[.

}ndep[rt`ndu-se, Lupu Chiri\oiu le spuse a=a ]nc`t s[ aud[ =iboierul:

— Are dreptate dumnealui, c[ mo=ia una a fost de la Izvorup`n[ la +erb[ne=ti. C[-mi aduc bine aminte c[ odinioar[...

}n acela=i timp, ]ns[, Matei Dulmanu bufni printre din\i cu ur[]n[bu=it[:

— Nu-l mai satur[ Dumnezeu de mo=ii, m`nca-l-ar viermii s[-lm[n`nce!

Miron Iuga r[mase pe loc ca un st`lp. Se uita dup[ d`n=ii =inu mai auzea nici c`r`itul g[inilor, nici r[getul unei vaci care-=ichema vi\elul desp[r\it. Prin creieri ]i alerga mereu acela=i g`nd:

„P[m`nt =i iar p[m`nt, at`ta =tiu netrebnicii!“C`nd se ]ntoarse, ]n porti\a dinspre conac, v[zu pe Grigore cu

Titu Herdelea. Hoin[riser[ pe c`mp ca s[ profite de vremeafrumoas[.

124 Liviu Rebreanu

— Ce faci aici, tat[? zise Grigore. }nc[ n-a sosit Nadina?— Nadina n-a sosit, dar i-au venit cump[r[tori la mo=ie,

r[spunse b[tr`nul.— Ce spui? f[cu t`n[rul mirat. +i anume cine, cine?Miron Iuga ]l privi o clip[ =i pe urm[ spuse ]ntorc`nd capul:— |[ranii!

4

— D[-te jos de acolo, m[i b[iete, c[-mi d[r`mi porti\a, fire-aial dracului! strig[ baba Ioana, bosumflat[ ca totdeauna, c[trecopilul lui Vasile Zidaru, care se leg[na, c[\[rat pe ulucile porti\ei,l[l[ind c`t ]l \ineau pl[m`nii.

Ioana d[dea de m`ncare purcelului mai ]n fundul ogr[zii, careera una cu gr[dina. }i \inea ceaunul cu l[turi =i-l ]ndemna:„M[n`nc[, b[ie\elul mamei, hai m[n`nc[!“ Porcul ]ns[ ]=i scoasedeodat[ r`tul din zeama de t[r`\e =i trecu la cel[lalt ceaun gol,scormonind dup[ r[m[=i\e. Baba se sup[r[: „Nebun e=ti, ori nu\i-e bine, m[i porcule?... Na, aici, crap[, m`nca-te-ar cìnii!“ }nvreme ce porcul ]=i scufunda iar[=i r`tul p`n[-n ochi ]n l[turilegrase, cìnele cel alb, cu mari pete negre, ]ndr[zni s[ se apropiede ceaunul gol, s[ vaz[ de a mai r[mas ceva =i pentru el. BabaIoana ]l alung[: „Ia mai du-te dracului =i tu =i nu-\i baga botul!“Ascult[tor, cìnele se retrase =i d[du din coad[ f[r[ a pierden[dejdea, uit`ndu-se cu jind =i la porc, =i la st[p`n[, =i la cel[laltcìne, o corcitur[ de =ase luni, care s[rea pe la spatele babei =ih[m[ia arar, ca un copil juc[u=.

C`nd v[zu baba Ioana c[ porcul, ]n loc s[ soarb[, mai mult seh`lbore=te, ]i lu[ ceaunul, morm[ind:

— V[d c[ te-ai s[turat =i-\i arde de joac[, nebunule, =i m[ \iiaplecat[ de m[ dor vinele de la picioare!“ Drept r[spuns, purcelulgroh[i mul\umit =i ]ncepu s[ caute pe jos dac[ n-o fi c[zut vreobucat[ mai bun[. Neg[sind nimic, vru s[ plece dup[ st[p`na-sa,

125R[scoala. Vol. I

dar legat cu sfoar[ de un pociumb, trebui s[-=i opreasc[ av`ntul.C`inii ]ns[ se \ineau dup[ Ioana care, ajung`nd la u=a casei, a=ez[ceaunurile l`ng[ prag zic`nd: „Na, m`nca\i =i voi, lua-v-ar dracii!“Cel mare se repezi la ceaunul gol, ]=i dete seama c-a gre=it, sestr`mb[ la c[\elul care nimerise mai bine =i, neg[sind ascultarede bun[voie, ]l ]n=f[c[ de ceaf[ =i-l t[v[li pu\in, ca s[-l ]nve\eminte, iar pe urm[ se apuc[ de m`ncare, f[r[ s[ se sinchiseasc[de chel[l[iturile tovar[=ului mai mic =i nici de baba care ]lprobozea: „Nu v[ ]nvoi\i, ai, fire-a\i ai dracului!“

Copilul lui Vasile se h[\[nea mereu pe porti\[, parc[ nici n-arfi vorbit cu el adineaori baba Ioana.

— N-auzi tu, m[i drace, c[-mi rupi \`\`nile? strig[ baba maim`nioas[. Mai du-te =i pe-acas[, =i las[-m[ s[ r[suflu, c[ destulmi-a\i m`ncat sufletul toat[ vara cu cel[lalt smintit dimpreun[!Ori tu n-ai p[rin\i s[ te str`ng[ de pe uli\e =i din cur\ile oamenilor?

Totu=i copilul nu s-ar fi speriat de m`nia ei, dac[ nu interveneaalt glas:

— Nicule maic[, vin’ la mama!... Auzi tu, Nicu=or?... De cestai s[ te blesteme d`nsa?

Vasile Zidaru =edea peste drum =i avea o muiere c`t un granadir=i rea de gur[, de nimeni nu-i st[tea ]nainte. Copilul, b[lan =idurduliu, nu =tia dec`t de frica ei; altfel, toat[ casa ]l r[sf[\a =i-ir[bda orice n[zdr[v[nii. Zidaru avusese trei fete =i nici un b[iat.De-abia dup[ ce =i-a m[ritat fetele a venit pe lume Nicu, de-i eraru=ine femeii c[ a mai pedepsit-o Dumnezeu s[ nasc[ tocmai lab[tr`ne\e =i s[ se trudeasc[ iar cu copil mic.

Pe c`nd Nicu scobora de pe porti\[ =i trecea drumul, baba Ioanalu[ din cas[ dou[ oale =i merse la f`nt`na ce se afla ni\el mai]ncolo, l`ng[ casa jandarmilor, la marginea uli\ei. C`inii o ]nso\ir[voio=i, gr[bindu-se s[ miroase toate por\ile =i =an\urile, parc-ar fiuitat ceva. Nicu, de=i abia apucase s[ intre ]n curte, nu mai avustare. }=i lu[ biciul =i porni s[geat[ dup[ bab[. }=i aduse aminte

126 Liviu Rebreanu

]ns[ c[ =i ei au cìni =i se ]ntoarse ]napoi. Era o c[\ea alb[, =chioap[de c`nd o ]mpu=case ]ntr-o noapte jandarmii, =i at`t de rea c[ o\ineau ziua legat[ ca s[ nu mu=te pe vreun trec[tor. P`n[ s[deznoade el sfoara, Ioana se ]napoia cu oalele pline. Copilul ointerpel[, urm`nd-o ]n ograd[:

— Ne la=i s[ ne juc[m cu cìnii matale =i cu c[\eaua noastr[?...Ai?... Ne la=i?

Baba nu r[spunse. B[ie\elul se obi=nuise la ea, fiindc[ p`n[deun[zi a \inut aci pe nepotu-s[u Costic[, tot de vreo cinci ani,negru ca un pui de \igan =i =trengar de n-avea pereche ]n sat.R[mas acum singur, Nicu ]=i g[sea petrecere c`nd cu cìnii, c`ndcu g[inile sau cu pisica. Ioana ]ns[ ]l oc[ra =i-l alunga, dar numaidin gur[, c[ci ]i erau dragi copiii =i-i pl[cea s[ simt[ fiin\[ de ompe l`ng[ c[su\a ei, cum avusese parte toat[ via\a.

Numai de un an st[tea aici, vecin[ cu ograda conacului. Aveacasa ei mare =i frumoas[ ]n uli\a cealalt[, dincolo de conacularenda=ului Cosma Buruian[. Acolo =i-a petrecut zilele cu b[rbatulei Ioni\[ Cr[ciun, pe care l-a str`ns Dumnezeu acum vreo zeceani. Nu s-a speriat ]ns[ de v[duvie, c[ci ea a purtat de grij[gospod[riei =i c`nd tr[ia Ioni\[. El cam avusese darul be\iei =i, cas[ poat[ petrece f[r[ sup[rare, s-a \inut tot de slujbe pe afar[, baprimar, ba p`ndar, ba cine =tie ce, de a avut mereu leaf[ de cheltuitprin c`rciumi. Ioana a crescut copiii =i i-a a=ezat pe to\i bine.Feciorul a ajuns grefier la Bucure=ti, dou[ fete le-a m[ritat dup[preo\i, iar pe cea mai mic[, pe Florica, cu Pavel Tunsu, ]n sat. Acrezut c[ Florica cu Pavel ]i vor fi toiagul b[tr`ne\ilor =i i-a luat]n casa ei, s[ tr[iasc[ to\i ]mpreun[. O chema feciorul mereu laBucure=ti, la d`nsul, ca s[ nu se mai trudeasc[ =i s[ fie tihnit[dup[ at`ta amar de munc[. N-a vrut s[ se ]nstr[ineze de pe locurileunde s-a n[scut =i a ]mb[tr`nit. }mplinise =aizeci de ani, dar sesim\ea ]nc[ zdrav[n[, m[car c[ i se coc`rjise pu\in spinarea. Sehr[nea bine, nu-i lipsea cioc[na=ul de \uic[ la nici o mas[, porc

127R[scoala. Vol. I

avea, p[s[ri avea, porumb avea, era gr[sun[ =i voinic[, nu ca altefemei de v`rsta ei.

C`nd a ]n\eles c[ nu se poate ]nvoi cu Florica, dup[ ce a r[bdat=i a ]nghi\it =apte ani, s-a hot[r`t s[ o lase ]n plata Domnului =is[-=i ]njghebeze alt[ gospod[rie. Mai bine orice s[r[cie, dec`tnecontenit[ zarv[, =i sfad[, =i inim[ grea. Noroc c[ nu apucase s[]mpart[ toat[ averea copiilor =i-=i p[strase pe seama ei c`tevapetice de p[m`nt, s[ le aib[ de s-ar ]nt`mpla ce nu dorea =i ceeace totu=i s-a ]nt`mplat. S-au desp[r\it anul trecut prin bun[]n\elegere. Ginerele a ajutat-o mai mult dec`t fata. Fiindc[ avealocul acesta, l`ng[ conac, la uli\[, =i-a durat aici o c[su\[ dintr-unco=ar de porumb, adus pe roate, cu doisprezece boi. Ea singur[ l-alipit cu lut pe dinafar[ =i pe din[untru, l-a v[ruit. Un om i-a c`rpitcoperi=ul =i i-a f[cut o vatr[ cu o ]nchipuire de horn, un cote\pentru gali\e =i altul pentru purcel. Un vecin i-a d[ruit dou[ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticl[:celelalte le-a astupat cu h`rtie de la popa... Florica, dup[ ce av[zut cum s-a a=ezat maic[-sa, s-a sup[rat c[ o face de ru=ineasatului. B[tr`na i-a r[spuns cu pu\in[ am[r[ciune:

— De, draga mamei, v-am r[bdat destul...Pe urm[ s-a ]mp[cat =i Florica =i, de cum s-a desprim[v[rat, a

trimis pe b[ie\elul cel mai m[ri=or, pe Costic[, s[ mai stea pe labunic[-sa, s[-i \ie de ur`t =i s[ scape de un m`nc[tor. Copilul anec[jit-o pe Ioana toat[ vara =i toamna, p`n[ deun[zi, i-a ]ntorspe dos c[su\a, str`ng`nd dup[ d`nsul o liot[ ]ntreag[ de al\inebunatici. L-a \inut ]ns[, tocmai ca s[ arate c[ ei au nevoie deea, nu ea de ei.

Guraliv[ n-a fost baba Ioana niciodat[, ci mai mult moroc[-noas[, de=i avea o inim[ ca untul cel proasp[t. Mai bucuroas[boscorodea singur[ ori cu dobitoacele, care o ]n\elegeau =i o ascul-tau mai bine ca oamenii. Se mul\umea s[ pre]nt`mpine orice

128 Liviu Rebreanu

pornire pe sfad[ cu un „fire-ar a dracului“ modulat dup[ cerin\ele]mprejur[rilor.

— Uite, maic[ Ioan[, c[ [l mare nu las[-n pace pe coco=! zisedeodat[ Nicu, care voia s[ lege =i pe c`inele babei de sfoara c[\elei=chioape, ca s[ se joace cu ei de-a caii.

— Huo, potaie, ce ai cu coco=ul! f[cu Ioana f[r[ ]ns[ a se uita,zorit[ cum era s[ preg[teasc[ m`ncarea g[inilor ce ]ncepeau a seaduna acas[ de pe unde hoin[reau toat[ ziua, fiindc[ ]ncepea s[se ]nsereze.

Mai trecu un r[stimp p`n[ ce se putu a=eza pe pragul casei,cu blidul mare ]n poal[, strig`nd cum f[cea ]n fiecare sear[:

— P[s[relele mamii, p[s[rele, p[s[ri, p[s[...G[inile =i puicile venir[ din toate p[r\ile ca ni=te copii ascul-

t[tori; se ]mbulzeau =i se cioc[neau la picioarele ei. Le num[r[.Lipseau dou[ b[tr`ne =i coco=ul. De=ert[ blidul, goni c`inii s[ num[n`nce por\ia gali\elor =i porni spre uli\[, chem`nd mai prelung:

— P[s[relele mamii, p[s[rele, p[s[ri, p[s[...C`nd deschise porti\a, auzi din sus un uruit zgomotos =i o

tr`mbi\[ care tutuia amenin\[tor. Z[ri ]n marginea cealalt[ a uli\eig[inile sc[ld`ndu-se ]ntr-o pojghi\[ de pulbere, cu coco=ul l`ng[ele. Strig[ nec[jit[:

— P[s[relele mamei...Automobilul se apropia ]n goana mare =i g[inile nici nu se

sinchiseau. Desperat[ brusc c[ o s[ dea ma=ina peste ele, baba serepezi s[ treac[, s[ le fereasc[ de primejdie. Nu apuc[ ]ns[ s[ajung[ dec`t p`n[ ]n mijlocul uli\ei. +oferul r[suci aprig volanul=i automobilul \`=ni pe l`ng[ ea ca o s[geat[, gata s[ intre ]n =an\ca s[ n-o calce. |ipete de femei izbucnir[ din ma=in[, iar de pestedrum, glasul nevestei lui Vasile Zidaru:

— Nicule, unde e=ti, c[ te omoar[ ma=ina!Baba Ioana ]ncremenise pe loc. Cele dou[ g[ini fugeau cotco-

d[cind speriate, coco=ul ]ns[, care st[tuse s[ le apere, era pref[cut

129R[scoala. Vol. I

]ntr-o gr[m[joar[ de pene ]ns`ngerate. B[tr`na ]l lu[ de o arip[=i ]l t`r] spre cas[, bodog[nind ]n[bu=it:

— Fire-ar ai dracului!

5

Cu un viraj ]ndr[zne\, automobilul stop[ scurt ]n fa\a sc[rii.Grigore, care auzise zgomotul e=apamentului =i semnalele sirenei,a=tepta pe trepte ]mpreun[ cu Titu Herdelea. +oferul ]nchisemotorul, s[ri jos =i se repezi de deschise portierele s[ poat[ cobor]boierii coto=m[ni\i ]n bl[nuri, pleduri, m[=ti =i ochelari ca ni=teexploratori polari.

Cel dint`i, Gogu Ionescu, izbuti s[ se descurce din ]nvelitori =is[ ia contact cu p[m`ntul. St[tuse l`ng[ =ofer. Era enervat =iplictisit din pricina emo\iilor c[l[toriei. Str`nse m`na lui Grigore,declar`nd ursuz:

— Dragul meu, bine te-am g[sit, dar s[ =tii c[ pe mine nu m[mai prinde\i pentru astfel de experien\e! M-am s[turat!

— Ce s-a ]nt`mplat, Gogule, de e=ti a=a de sup[rat? ]ntreb[t`n[rul Iuga, nepricep`nd nimic.

— Dac[ nevast[-ta are poft[ de emo\ii tari, s[-=i aleag[ al\iclien\i, nu pe mine, urm[ Gogu Ionescu, smulg`ndu-=i ochelariide pe fa\[.

— Gogule, e=ti un caraghios! strig[ un glas vesel de femeie.|i-e fric[ s[ mergi cu automobilul!... S[-\i fie ru=ine!

To\i r`ser[, numai Gogu se ]nfurie:— Desigur. Eu n-am temperament pentru aventuri =i nici n-am

chef s[-mi fr`ng g`tul pe =osele de dragul sportului automobilistic!Sup[rarea lui ]nvior[ pe ceilal\i, care ]ntre timp ]=i scoaser[

m[=tile =i ochelarii. O clip[ mai st[tur[ ]n fundul ma=inii to\i trei,a=a cum c[l[toriser[, Nadina la dreapta, Eugenia la st`nga =i ]ntreele Raul Brumaru. }n sf`r=it, Nadina se ridic[ ]n picioare, zic`nd:


130 Liviu Rebreanu

— Toate ca toate, dar cu baba, adineaori, a fost serios! Dac[Rudolf n-avea prezen\[ de spirit, ori intra ea sub roate, ori intram=i ne r[sturnam noi ]n =an\... Bravo, Rudolf!

+oferul z`mbi recunosc[tor, iar Nadina se arunc[ drept ]nbra\ele b[rbatului ei, continu`nd cu glas conven\ional tandru:

— A, Grig, micule, ce dor mi-a fost de tine!Grigore ]i s[rut[ obrazul, jenat de cuvintele ei =i mai ales de

felul cum le-a rostit. Numai acuma recunoscuse pe Brumaru. }nacela=i moment privirea lui alunecase dincolo de ma=in[, perondul cu flori ro=ii, inima ]nflorit[ pe care iubirea lui o a=ternuse]n fa\a cuibului Nadinei. }ntinse m`na lui Brumaru, murmur`ndnehot[r`t:

— Tu erai?... Nici nu te recuno=team sub deghizarea asta...Nadina interveni repede cu explica\ia:— L-am cules =i pe el, ca s[ fim compania mai mare... Nu te

superi?— O, se poate? Din...Vruse s[ zic[ „dimpotriv[“, ]=i lu[ seama, se ]ntrerupse, ocoli

ma=ina pe la spate, =i, s[rut`nd m`na Eugeniei, o ajut[ s[ coboare.C`\iva servitori se ]nv`rteau s[ descarce lucrurile =i nu =tiau ce s[fac[. Nadina observ[ =i zise =oferului:

— Vezi, Rudolf, s[ nu se piarz[ ceva de-a coni\ei Jenny!Titu Herdelea st[tea deoparte foarte ru=inat c[ nimeni nu-l

b[ga ]n seam[. Grigore ]l v[zu, ]=i aduse aminte de el =i se gr[bis[-=i repare gre=eala:

— Da\i-mi voie!... L-am uitat, uita-l-ar necazurile!... S[ v[prezint pe prietenul =i musafirul meu Titu Herdelea!...

T`n[rul se ]nclin[ sur`z`nd discret. Nadina ]l examin[ osecund[ =i-i ]ntinse m`na. Titu nu se uitase bine la ea; numai at`tav[zuse, c[ e foarte frumoas[. Eugenia ]i sur`se dr[g[la=, zic`nd:

— Ce surpriz[!— De altfel, voi trebuie s[-l cunoa=te\i, c[ doar v-a\i ]nt`lnit

131R[scoala. Vol. I

]mpreun[! spuse Grigore lui Gogu, observ`nd c[ prive=te pe Tituca pe un str[in necunoscut. E cumnat cu Jenny =i face poezii!

— A, da, fire=te! f[cu Gogu apropiindu-se de t`n[rul Herdelea.A=a-i!... Ce mai faci?

Tot nu-=i amintea de el, dar nu voi s[ arate c[ nu l-a recunoscut.Se jena s[ par[ c[ n-are memorie, fiindc[ asta ar fi semn deb[tr`ne\e. Titu v[zu ]ncurc[tura lui =i avu un cu\it ]n inim[,g`ndindu-se cum l-a mai invitat ast[-var[ s[ vie ]ncoace =i s[ steala d`nsul =i toat[ ziua numai poezii s[ scrie. Schimbar[ dou[ vorbe=i apoi Gogu se ]ntoarse iar la Grigore:

— Puiule, noi nici nu ne mai urc[m, ne ducem acas[, la Lespezi,c[ am dat ordin s[ fac[ foc =i s[ ne preg[teasc[ masa... Of, =ic`nd m[ g`ndesc c[ tot cu ma=ina trebuie s[ mergem!

T`n[rul Iuga protest[ c[ nu poate s[ nu se odihneasc[ m[carc`teva minute, f[r[ s[ mai puie c`t s-ar m`hni b[tr`nul.

— Se vede c[ te-a zdruncinat r[u de tot ma=ina dac[-\i treceprin minte s[ faci asemenea mojicie! observ[ batjocoritor Nadina,ad[ug`nd apoi simplu: Aide\i ]nl[untru!... Jenny drag[, te rog!...Raul!

}n hol ardeau l[mpile =i era c[ldu\, iar dulcea\a a=tepta oaspe\ii.Cur`nd ap[ru =i b[tr`nul Iuga, care ]mbr[\i=[ foarte afectuos peNadina:

— }n sf`r=it, am mai pus =i noi m`na pe tine, =treng[ri\[frumoas[ =i nestatornic[!

Ea, m[gulit[, ]l s[rut[, murmur`nd dr[g[la=:— Cine-i mai dulce =i mai adorabil ca t[icu\ul nostru?Gogu profit[ s[ se pl`ng[ iar[=i de peripe\iile c[l[toriei. Au

avut trei pane de cauciuc =i dou[ la motor. Au omor`t nenum[rateg`=te, ra\e, g[ini =i un purcel. Erau s[ calce nu se =tie c`\i oameni=i s[ se ciocneasc[ cu diverse care =i c[ru\e. +i asta se cheam[,pentru Nadina, pl[cere. De vin[ ]ns[ e numai Grigore, fiindc[ i-apermis s[-=i cumpere automobil c`nd ]n toat[ \ara de-abia sunt

132 Liviu Rebreanu

dou[-trei duzini de descreiera\i cu asemenea dih[nii periculoase.Nu e p[cat s[ cheltuie=ti o avere ca s[ pl[te=ti ]ntì ma=ina =i peurm[ o leaf[ de profesor universitar unui p`rlit de neam\, care s[o conduc[, ]n loc s[ mergi bini=or cu trenul ca toat[ lumea cuscaun la cap?

— Mais voyons, Gogule, si c’est serieux tu es plus que ridicule!1

zise Nadina. Cred c[-mi pot permite =i eu o pl[cere cum v[permite\i voi at`tea! Mìne-poimìne, c`nd =i b[rbierii vor aveaautomobilul la u=a frizeriei, n-are s[ m[ mai intereseze. Azi ]ns[un „Benz“ solid =i elegant poate s[-\i dea frisoane!

— Mersi, eu renun\ la frisoane d-astea! strig[ Gogu cu mìnilespre tavan, st`rnind ilaritate general[.

Peste c`teva minute ]=i lu[ r[mas bun. Eugenia invit[ pe Titus[ mearg[ =i pe la ei, de=i ei nu sunt a=a de bine aranja\i la Lespezi.

— Ai s[ ne faci pl[cere, ad[ug[ ea cu un sur`s bun. Dar s[ nuamì, c[ noi nu z[bovim pe aici mai mult de c`teva zile!

— Am s[ viu chiar mìne! murmur[ Titu Herdelea fericit.— Foarte bine!... Nu-i a=a, Gogule? zise Eugenia c[tre b[rbatul ei.— Mai ]ncape vorb[! aprob[ d`nsul. Ce zici tu e sf`nt!Dup[ plecarea lor, Nadina povesti c`te ceva din vilegiatura ei

prelungit[, adres`ndu-se ]ns[ mai cu seam[ b[tr`nului Miron.Apoi deodat[ se ]ntrerupse =i spuse lui Grigore:

— Micule drag, nu vrei tu s[ te ocupi pu\in de Raul, s[-i dea ocamer[, s[ se instaleze?... Te rog, dragul meu... El e mai str[in!

T`n[rul Iuga conduse pe Brumaru. Titu Herdelea ]i ]nso\i deteam[ s[ nu fie aici de prisos. Observase pu\in pe Nadina =i i sep[rea tot frumoas[, dar de o frumuse\e care ]l uluia =i-l cutremura.

Miron Iuga r[mase ]n patru ochi cu Nadina, o privi un r[stimpat`t de scrut[tor, c[ ea se mir[ =i ]ntreb[:

— Vrei s[-mi spui ceva, t[icu\ule?

1 Dar, Gogule, dac[ e serios, atunci tu e=ti mai mult dec`t ridicol! (fr.)

133R[scoala. Vol. I

— Da! f[cu b[tr`nul cu seriozitate. Am aflat c[ vrei s[ vinziBabaroaga!

— A, asta e? zise Nadina cu un fel de decep\ie. Te intereseaz[?— Trebuie s[-\i ]nchipui c`t de mult, r[spunse Miron. Poate c-a=

cump[ra-o eu.— Bine, s[ st[m de vorb[! sur`se Nadina. De=i nu-mi place s[

fac afaceri cu rudele, dar t[icu\ul drag merit[ o excep\ie. Vrei oarvun[ de la mine? Uite!

}l s[rut[ pe am`ndoi obrajii. B[tr`nul ]i lu[ capul ]n m`ini, oprivi ]n ochii luneco=i:

— E foarte serios, Nadino!— Evident! confirm[ ea cu acela=i sur`s indiferent.Miron Iuga nu era tocmai mul\umit cu r[spunsurile ei. I se

p[rea c[ prea a luat ]n glum[ propunerea lui. Poate c[ pentru eav`nzarea unei mo=ii n-are importan\a unei tranzac\ii serioase, darse mai poate s[ fie =i un fel de a se strecura... Se retrase, ca s-olase s[-=i odihneasc[ pu\in =i ea oboseala drumului. Astfel Grigore,c`nd se ]ntoarse, o g[si singur[ ]ntr-un fotoliu, cu ochii ]nchi=i,parc-ar fi dormitat.

— De ce l-ai adus aci pe [sta? ]i zise el cu imputare, observ`ndc[ ea e treaz[.

— Care [sta? se mir[ ea. Apoi r`se scurt, ironic: Pe Raul?... O,o!... Iar e=ti gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala asta ur`t[?

Se scul[, ]ntinse bra\ele ]n l[turi, ca =i c`nd ar fi a=teptat o]mbr[\i=are. Corpul ei zvelt =i nervos avea o vibra\ie nev[zut[,care r[sp`ndea ]mprejur mole=eal[ =i ispit[. Se uita la Grigore cuni=te ochi bl`nzi ]n care palpita o neast`mp[rare etern[. Gura eifin[ =opti melodios:

— Prostule mic... Nu m[ mai iube=ti?B[rbatul respira aerul ei, c[uta s[ reziste =i ]=i d[dea seama c[

se pierde. }i trecu prin g`nd cu o fulgerare dureroas[ c[ ]=i batejoc de el. Pe urm[ i se topir[ toate g`ndurile ]n minte ]ntr-o singur[

134 Liviu Rebreanu

dorin\[ st[p`nitoare. Ea se apropiase =i-=i lipise corpul de el cubra\ele mereu r[sfirate. Nu mai vedea dec`t ochii ei, gura ei, s`niiei. O cuprinse brusc de mijloc =i o r[sturn[ pe fotoliu, acoperind-ocu s[rut[ri lacome. Nadina ]i murmur[ la ureche cu acela=i glas:

— Nu aici... Nu vreau aici...}i alunec[ din bra\e. Apoi ]l lu[ de m`n[. +i el o urm[ ca un

c`ine credincios.

6

A doua zi, ]ndat[ dup[ dejun, Titu Herdelea se retrase s[ sepreg[teasc[ pentru plecarea la Lespezi. Toat[ noaptea ]=i f[cuseplanuri, iar diminea\a le-a aruncat ca fiind inutile. De la GoguIonescu nu mai avea nimic de a=teptat. Dac[ nici m[car nu l-arecunoscut!

}=i amintea el, de c`nd a venit, c[ satul Lespezi e aproape detot, cam distan\a dintre Pripas =i Jidovi\a, pe care o f[cea odinioar[]n fiecare zi de c`te dou[ =i trei ori. Pentru orice eventualitatevru s[ ]ntrebe pe logof[t. }n ograda conacului d[du peste un fl[c[ucare i se p[ru cunoscut =i care scosese p[l[ria, z`mbind.

— Ce faci pe aici, domnule c[prar? zise Titu, aduc`ndu-=iaminte deodat[ de Petre Petre de la cizmarul Mendelson.

— Iac[ sosii =i eu acas[ ieri =i am venit pe la curte, r[spunsePetre.

T`n[rul Herdelea ]i d[du m`na. Fl[c[ul se oferi bucuros s[-lconduc[ el p`n[ la Lespezi, fiindc[ tot n-are nici o treab[. Subpretext c[ umbl[ s[ se intereseze de desp[gubirea ce o f[g[duiseboierul cel b[tr`n pentru accidentul cu p[durea din iarna trecut[,venise s[ vaz[ ni\el pe Marioara. Din pricina musafirilor =i maiales a Nadinei, ]ns[, la curte era zarv[ mare =i toate fetele alergau=i zoreau ca sf`rlezele, ]nc`t de-abia a putut schimba dou[ vorbecu Marioara. Era mul\umit =i cu at`ta. D[duse ochii, de altfel, =icu boierul Miron, care l-a l[udat c[ s-a purtat vrednic la o=tire.

135R[scoala. Vol. I

Pe drum, din vorb[-n vorb[, Petre se r[cori, t`nguindu-se c[ar vrea s[ se a=eze =i d`nsul, c[ biata Marioara destul l-a a=teptatdoi ani, dar nu =tie dac[ se va putea ]nlesni s[ fac[ nunta ]n iarnaasta, c[ o nunt[ cost[ bani mul\i =i nici fata n-are, nici el. TituHerdelea, f[r[ s[ vrea, ]=i aduse aminte de Ion al Glaneta=ului,care tot a=a se pl`ngea de s[r[cie. }l m`ng`ia cu c`te o vorb[,cum se pricepea, mai mult ca s[ zic[ ceva.

— Dar poate c[ s-or ]ndura boierii s[ ne dea p[m`nt, c[ a=ase aude! zise Petre, uit`ndu-se la el ]ntreb[tor, ca =i c`nd s-ar fiag[\at de un fir de n[dejde.

— Cum s[ v[ dea boierii? se mir[ Titu. De poman[? S[ ]mpart[cu voi mo=iile?

— Apoi da, c[ dumnealor au prea mult =i noi n-avem deloc,f[cu fl[c[ul. De altminteri, am auzit =i la Bucure=ti pe mul\i boieric[ trebuie s[ se ]mpart[ mo=iile la oameni, c[ nu-i drept ca tocmaioamenii s[ n-aib[ p[m`nt, care ]l muncesc.

T`n[rul Herdelea cl[tin[ din cap:— De, bine ar fi s[ fie cum zici, dar eu, ]\i spun verde, nu cred.

Nimeni nu ]mparte de bun[voie cu al\ii ce are. Dumneata ai]mp[r\i, spune drept?

— A=a-i, nici vorb[, murmur[ Petre ab[tut. Dar atunci noitrebuie s[ pierim, c[ nu mai putem duce povara.

Merser[ c`teva clipe t[cu\i, apoi fl[c[ul urm[, parc[ l-ar fichinuit un singur g`nd:

— Dac[ dumnealor nu se ]ndur[ de bun[voie, cine poate s[-isileasc[?... Noi n-avem nici o putere...

Titu observ[ decep\ia tovar[=ului s[u de drum, ]i p[rea r[u c[i-a sf[r`mat o speran\[ =i nu =tia cum s-o dreag[. Din fericire,ajunser[ ]n Lespezi =i astfel putu schimba vorba:

— A, dar e aproape de tot... Nici n-apuci s[ porne=ti =i ai sosit!Dintr-o ograd[ le ie=i ]n cale, gr[bit =i important, un om ]n

capul gol, cu p[rul lung =i ]nc`lcit, cu o b[rbu\[ cafenie, rar[, cu

136 Liviu Rebreanu

ni=te ochi mari, negri, foarte vii, ]mbr[cat cu un suman larg,cenu=iu, care-i ajungea p`n[ la genunchi, descul\ =i cu o traist[v[rgat[ ]n b[\. Se adres[ lui Titu, parc[ l-ar fi p`ndit de mult, cuun glas limpede, cu privirea arz[toare:

— Nu trece nep[s[tor, boierule, c[ s-apropie ziua judec[\ii =iare s[-\i par[ r[u c[ n-ai ascultat glasul. Tr`mbi\ele drept[\ii sun[=i oamenii nu le aud, c[ =i-au astupat urechile cu noroiul p[catelor.+i vor veni c[l[re\i cu s[bii de foc pe arm[sari albi, iar oameniise vor minuna =i nu vor pricepe c[ i-a trimis Dumnezeu s[pedepseasc[ lumea cea plin[ de rele...

Titu asculta n[vala de vorbe, uluit mai ales de ]nf[\i=areaomului. Petre ]l ostoi:

— Las[, m[i nene Antoane, c[ dumnealui n-are vreme debra=oavele tale!

Omul se ]nc[p[\`n[:— Nu-s bra=oave, m[i Petric[! Numai cei nepricepu\i nu pot

p[trunde rostul cuv`ntului, c[ eu nu vorbesc din capul meu, civorbesc dup[ poruncile celui care =tie toate c`te sunt =i nu sunt!

— Bine, bine, r[m`i s[n[tos! f[cu Petre, pornind ]nainte cuHerdelea =i spun`ndu-i pe urm[ c[ Anton e un s[rman care afost c[lug[r pe undeva, s-a smintit, a fugit din m[n[stire =i acuma,de ani de zile, propov[duie=te n[zdr[v[nii =i tr[ie=te din milaoamenilor.

Conacul din Lespezi era b[tr`n, modest =i prietenos. }n curtealarg[, ]nconjurat[ de acareturi, st[tea stingher[ o cabriolet[ cuun cal negru. Titu Herdelea recunoscu pe fiul arenda=ului Plata-monu, pe care-l ]nt`lnise deun[zi cu ]nv[\[torul Drago=. T`n[rul]i spuse c[ e aici cu tat[l s[u, care a venit la Gogu Ionescu, pro-prietarul mo=iei. El n-a vrut s[ intre, pentru c[ ]l plictisesc conver-sa\iile de afaceri. }ntre timp Petre se ]n\elese cu Ileana s[ vesteasc[pe boieri c[ a sosit un domn de la Amara. +i numaidec`t feti=canapofti pe Titu ]n cas[. Eugenia ]l primi dr[g[la=:

137R[scoala. Vol. I

— Ai venit?... Ce bine-mi pare!}ntr-adev[r, se bucura. Avea acum dou[zeci =i cinci de ani =i

era m[ritat[ de patru. Gogu Ionescu o iubea ca =i ]n prima zi =i ]i]ndeplinea toate dorin\ele, dar avea aproape de dou[ ori v`rstaei. Eugenia nu-=i permitea nici m[car s[ se g`ndeasc[ la al\ib[rba\i, socotind c[ datore=te so\ului ei nu numai credin\[, ci =irecuno=tin\[ pentru devotamentul lui f[r[ margini. Totu=i sim\eauneori nostalgii nel[murite, pe care nu i le ast`mp[ra via\a moder-n[ cu artificiile =i conven\iile ei. Nadina glumea =i nu ]n\elegeacum poate o femeie frumoas[ ca Eugenia s[ fie fericit[ cu Gogu,care a ajuns s[-=i vopseasc[ =i p[rul ca s[ par[ mai berbant. }nrealitate, Eugenia, de=i ]=i ]nsu=ise felul de a fi =i obiceiurile lumii]n care tr[ia, r[m[sese suflete=te fata preotului Pintea de laLechin\a. De aceea se sim\i ]n tov[r[=ia t`n[rului Herdelea parc[s-ar fi ]ntors c`teva clipe acas[. Vorbir[ despre Laura, sora lui, =idespre George, fratele ei, ]=i aduser[ aminte de S`ngeorz =i numaide oameni =i lucruri din Ardeal. Pe urm[ ]=i lu[ seama, z`mbimelancolic:

— Dar Gogu ]nt`rzie cu arenda=ul lui... Ia s[-i spunem c-aivenit!

}ntredeschise o u=[. De dincolo r[spunse glasul lui Gogu:— Gata, suflete scump...Ap[ru ]n deschiz[tur[, v[zu pe Titu:— A, de ce nu m-ai vestit, pui=or iubit?... Eu ispr[visem de

mult cu grecul socotelile =i ne-am apucat s[ facem ni\ic[ politic[!Scutur[ c[lduros m`na musafirului. P[rea mai t`n[r ca ieri =i

era bine dispus. Chem[ dincoace =i pe Platamonu, ]l oc[r] c[ l-a]n=elat, dar ]l pofti s[ mai stea, s[ ia o cafea bun[, cu toate c[ numerit[ dec`t pu=c[rie pe via\[. Grecul r`dea cordial, se scuz[ c[mai are pu\in[ treab[ ]n sat =i apoi e dator s[ se prezinte coni\ei=i st[p`nei Nadina. Se oferi chiar s[ duc[ =i pe t`n[rul Herdelea]napoi la Amara, dac[-i face pl[cere.

138 Liviu Rebreanu

— Atunci mai z[bove=te prin sat, zise Gogu, jovial. C[ doar n-os[ ]ndr[zne=ti s[-mi mome=ti oaspe\ii cu telegu\a dumitale? Dealtfel, fii sigur c[ Nadina nu e gr[bit[ s[-\i vaz[ mutra, c[ci =tiebine c`t o ]n=eli =i pe ea!

Conduse pe Platamonu =i apoi se ]ntoarse frec`ndu-=i m`inilede mul\umire:

— Ei, acuma s[ vedem ce mai spune poetul nostru!}l descusu c`nd =i cum a venit ]n \ar[, ce-a f[cut aici, ce rost

=i-a g[sit. Auzind deslu=irile t`n[rului, se indign[, se scuz[ =istrig[:

— Dar se poate una ca asta? Un poet ardelean s[ nu se poat[aciua ]n Rom`nia? Revolt[tor!... Bietul b[iat!

T`n[rul Herdelea era mi=cat de at`ta interes, iar Gogu, ]n celedin urm[, declar[ patetic:

— Te rog s[ faci bun[tatea =i s[ nu fii am[r`t! Asta-i una! Iaral doilea s[ =tii c[ eu, [sta care m[ vezi, voi avea grij[ ca poetulfamiliei noastre s[ se simt[ acas[ la el ]n \ara rom`neasc[! ...Nu-ia=a, suflete scump? ad[ug[ scurt c[tre nevast[-sa.

— Fire=te! ciripi Eugenia. Trebuie s[ facem ceva pentru el!C`nd ]n sf`r=it reveni Platamonu s[ ia pe Titu, Gogu g[si un

nou pretext s[-l oc[rasc[:— Fiindc[ ne-ai luat musafirul, s[ =tii c[ am s[-\i scumpesc

arenda!... +i spune-i coni\ei Nadina c[ m`ine mergem s[ dejun[mla ei, ca s-o ]nv[\ s[-\i scumpeasc[ =i ea! Uite a=a, Efialte!

7

Platamonu m`na calul, vorbea cu Titu Herdelea =i cu fiul s[u,dar g`ndurile ]i r[t[ceau ]n alt[ parte. Nu voia s[ arate nici chiariubitului Aristide, lumina ochilor lui, c`t[ zbuciumare ]i pricinuiadrumul acesta la Amara. De rezultatele ce le va ob\ine depindeviitorul familiei Platamonu. }i era drag p[m`ntul nu numai pentruc`=tigul ce-l produce, dac[ e muncit bine =i cu chibzuial[, ci mai

139R[scoala. Vol. I

ales pentru stabilitatea ce o ofer[ posesorului. A fi proprietar demo=ie i se p[rea cea mai mare fericire =i a fost visul lui de c`nd s-aapucat de arend[=ie. Acuma ]n sf`r=it visul se apropia de ]mplinire.O proprietate mai frumoas[ ca Babaroaga nici nu se putea. Numaila pre\ s[ se nimereasc[. Pe Nadina o =tie ve=nic ]n nevoie de bani.I-a avansat =i el de at`tea ori. +i la proprietatea p[m`ntului nu\ine deloc, ba o consider[ o corvoad[. Ea ]ns[=i l-a ]ntrebat ast[-prim[var[ dac[ nu-i poate g[si un cump[r[tor serios =i a ad[ugatc[ vor sta de vorb[ la toamn[, c`nd el a observat modest c[amatori ar fi, dac[ ea n-ar pune condi\ii prea grele, fiindc[ baniis-au scumpit r[u ]n timpurile din urm[, iar p[m`ntul nu mairenteaz[ ca odinioar[. Fire=te, f[cuse aluzie c[ el ar fi amatorul=i ea a ]n\eles.

Era grec n[scut ]n \ar[. Nu =tia grece=te dec`t vreo zece cuvinte.Dragostea pentru elenism =i-a manifestat-o botez`ndu-=i copiii cunume eroice, b[iatul Aristide =i fata Elena. Altfel se naturalizase=i spera c[ fiul s[u, f[c`nd politic[, va ajunge deputat. De aceeacheltuia cu el s[ studieze dreptul =i-i ]mplinea toate dorin\ele.Aristide ]ns[ nu mo=tenise h[rnicia tat[lui s[u. }i pl[ceau mai multpetrecerile =i femeile, dec`t c[r\ile. Era de trei ani student =i ]nc[nu luase nici un examen, pretext`nd c[ vrea s[ fie perfect preg[tit.

— Noroc, noroc, cucoane! ]i strig[ c`rciumarul Busuioc, dinprag, v[z`ndu-l trec`nd.

Arenda=ul r[spunse vesel cu o glum[. +tia s[ vorbeasc[ dup[inima \[ranilor =i se bucura de simpatia lor mai mult ca ceilal\imo=ieri dimprejur. Oamenii cu necazuri ]nt`i la grecul alergau,fiindc[ el nu era m`ndru, ]i asculta totdeauna =i ]i mul\umeam[car cu o vorb[ bun[.

Trase ]n ograda conacului, nu ]n fa\a castelului, ca s[ nuindispuie pe boieri. Avusese inten\ia s[ ia =i pe Aristide la ]ntre-vederea cu Nadina: ]n fa\a unui b[rbat nostim orice cucoan[t`n[r[ vrea s[ r[m`ie numai fermec[toare. }n ultimul moment se

140 Liviu Rebreanu

r[zg`ndi. Cine =tie cum se pot ]ntoarce lucrurile =i de ce s[ fieb[iatul de fa\[ dac[ s-ar ]ntoarce ]n r[u?

Dup[ primele schimburi de cuvinte, Platamonu ]=i zise c[]n\elept a procedat l[s`nd pe Aristide pe-afar[. Nadina era cub[rbatul ei =i cu Raul Brumaru, =i ]l ]nt`mpin[ cu o dr[g[l[=iecare nu-i prevestea nici o bucurie:

— Tocmai despre dumneata vorbeam... Parc[-ai dat cu bobii!Arenda=ul ]=i compusese sur`sul de circumstan\[ =i-i s[rut[

m`na. B[rba\ii se retraser[ cu explica\ia c[ fiind vorba de afaceri...}l pofti s[ =eaz[ pe fotoliul ce-l ocupase Raul, l`ng[ c[minul ]ncare fo=neau cu fl[c[ri lene=e dou[ buturugi uria=e. Se a=ez[ =iea pe cel[lalt fotoliu, murmur`nd feciorelnic:

— A=a... Acum putem vorbi lini=ti\i!Platamonu cuno=tea ceremonialul. Excesul de gentile\e ]nseam-

n[ c[ are mare nevoie de bani. }ncerc[ s[ previe primejdia =i]ncepu s[-i pomeneasc[ despre recolta care... Ea ]l ]ntrerupser`z`nd:

— +tiu, =tiu... Totdeauna recolta e sub prevederile cele maipesimiste, fiindc[ a plouat sau a fost secet[, =i niciodat[ n-arepre\, fiindc[ s-au scumpit banii. Mai bine s[-\i spun eu ceva maiinteresant!

}i spuse c[ ]n cele trei luni, c`t a stat ]n str[in[tate, a avutcheltuieli exorbitante, c[ a trebuit s[ fac[ apel =i la b[rbatul ei,de=i i-a fost penibil pentru c[ Grigore are amabilitatea s[ nu seamestece ]n socotelile ei =i nici ea, ]n schimb, nu vrea s[-i cear[nimica, mai ales ]n cazuri cum a fost c[l[toria recent[, ]ntruc`tva]mpotriva voin\ei lui. Platamonu ]=i permise s[ observe c[ d`nsula r[spuns prompt la scrisoarea dumneaei =i i-a trimis cu c`tevaluni de anticipa\ie c`=tiul de toamn[, de=i numai biet de el =tiecum a f[cut rost de o sum[ at`t de grea ]n ni=te vremuri at`t denenorocite. Nadina nu se tulbur[. }i mul\umi cochet =i continu[c[ s-a ]ntors literalmente f[r[ franc, ba chiar cu o datorie la fratele

141R[scoala. Vol. I

ei, Gogu. A venit acuma la \ar[, cu toate c[ ar fi avut mare nevoiede pu\in[ odihn[ dup[ at`tea osteneli, numai spre a se ]n\elegecu el ca s[-i avanseze c`t mai cur`nd c`=tiul viitor sau cel pu\in obun[ parte, ca s[-=i poat[ lichida plictiselile materiale.

Arenda=ul suspin[ ad`nc. }n loc de v`nzare, arenda anticipat[— bun noroc. +i cu ce speran\e a=teptase el toamna asta!...R[spunse trist c[ a fost totdeauna dornic s[-i satisfac[ oricepreten\ii =i a f[cut toate sacrificiile ca s[ ias[ cu fa\a curat[. Dinnefericire, ]mprejur[rile nu i s-au ar[tat favorabile. A muncit dinr[sputeri =i ]n zadar. E amenin\at s[-=i piarz[ =i micul capital cucare a venit pe mo=iile astea. Dumneaei vrea arenda ]nainte, iarel n-a putut acoperi nici pe cea veche. Se ofer[ s[-i dovedeasc[]ndat[, cu creionul ]n m`n[, c[ oric`t s-ar sfor\a, nu e chip s[realizeze, cu pre\urile de azi, nici m[car trei sferturi din arend[,f[r[ s[ se g`ndeasc[ la un c`=tig c`t de mic pentru d`nsul, pecare l-ar merita, c[ci depune o munc[ supraomeneasc[... Nadina]=i pierdu dr[g[l[=enia o clip[. Se reculese ]ns[ repede =i sur`se:arenda=i sunt destui, numai mo=ii s[ fie. Platamonu confirm[ c[,da, sunt, dar depinde cum sunt. +-apoi cine cunoa=te meseria nupoate oferi nici jum[tatea arendei pe care el a pl[tit-o pentru c[a=a a apucat. Adev[rat c[ prin unele p[r\i s-au mai urcat arenzile.Dar acolo se speculeaz[ \[ranii p`n[ la exasperare =i nu se =tiedac[ nu vor avea urm[ri triste. |[ranii s-au de=teptat, vor ei ]n=i=ip[m`nt =i nu mai rabd[ f[r[ a cr`cni ]n=el[ciunile =i neomenia.Chiar =i pe aici, unde sunt ]nvoieli cinstite =i nu-i p[gube=te nimeninici cu o para, se codesc, =i se fr[m`nt[, =i murmur[. Ce o fi pe-acolo,Dumnezeu =tie...

Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arenda=ul observ[ =i-=iopri elocven\a. Urm[ o pauz[ mai lung[. Nadina ]l privea cerce-t[tor, parc-ar fi vrut s[ afle ce se ascunde sub vorb[ria grecului,care f[cea o figur[ bl`nd[, aproape umil[ =i mai cu seam[ impe-netrabil[.

142 Liviu Rebreanu

— }n sf`r=it! zise brusc Nadina, enervat[ pu\in =i cu un gest ca=i c`nd s-ar fi hot[r`t s[ puie cap[t convorbirii.

Lui Platamonu i se p[ru c[ a ]ntins prea mult coarda =i a=teptaun prilej s[ dea ]napoi. O =tia excesiv de ambi\ioas[ =i ]n stare]ntr-adev[r s[-=i caute alt arenda=. Ar fi culmea ca, ]n loc s[cumpere mo=ia, s[ o piarz[ de tot.

}n momentul acesta intr[ Grigore. O anun\[ c[ au venit ni=te\[rani care vor s[ o roage s[-i asculte =i pe ei, c[ =i ei ar dori s[cumpere mo=ia. Nadina se ridic[ surprins[:

— Dar nici n-am discutat cu domnul a=a ceva!Era ]ncurcat[. Grigore st[ruia s[-i primeasc[. S[tenii sunt

b[nuitori =i, dac[ n-or auzi un r[spuns din gura ei, se vor credenedrept[\i\i. Nadina n-avusese rela\ii cu \[ranii =i nici nu voia s[aib[. }i socotea s[lbatici =i r[i. Dup[ o ezitare, zise d`nd din umeri:

— Bine, dac[ crezi tu, Grig... Dar vezi s[ nu-mi fac[ murd[rieori s[-mi umple casa cu cine =tie ce mirosuri!

Luca Talab[ intr[ cu c`\iva tovar[=i, aduc`nd o und[ violent[de usturoi, care cuprinse repede toat[ odaia.

— Aide\i, spune\i coni\ei f[r[ fric[ tot ce ave\i pe inim[! ]i]ndemn[ Grigore.

Pe \[rani ]i vestise adineaori c`rciumarul Cristea c[ grecul atrecut spre curte s[ m`ntuie tocmeala pentru Babaroaga. Dup[convorbirea de ieri cu boierul Miron, oamenii s-au mai sf[tuit =is-au ]n\eles s[ nu se dea b[tu\i, ci s[ st[ruie =i la cuconi\a de laBucure=ti. Acuma ]ns[ erau z[p[ci\i, mai cu seam[ c[ se afla defa\[ =i arenda=ul. }ntr-un t`rziu, Luca Talab[, biruindu-=i sfiala,vorbi uit`ndu-se drept ]n ochii Nadinei:

— D-apoi, coni\[, s[ nu v[ sup[ra\i c[ am cutezat, dar noi,dac[ am auzit c[ umbla\i s[ vinde\i mo=ia, ne-am tot chibzuit =iam socotit c[ de ce s-o ]nstr[ina\i, c[ doar noi am muncit-ototdeauna =i ne-om ]nvrednici =i noi s[...

143R[scoala. Vol. I

Pe Nadina o indispusese ]nt`i Platamonu, pe urm[ mirosul deusturoi =i vorb[ria \[ranului. Ea ]n realitate nu se g`ndea s[ v`nz[Babaroaga. A spus ast[-prim[var[ arenda=ului c-ar vrea s[ scapede mo=ie, dar f[r[ s[ fie hot[r`t[ =i mai mult ca s[ zic[ ceva,fiindc[ omul nu pleca =i nu-l putea concedia nedelicat, tocmaic`nd ]i num[rase o sum[ de bani. Se pare c[ dintr-o vorb[ arun-cat[ a ie=it o ]ntreag[ poveste. Ieri, pe nepus[ mas[, socrul ei;azi, \[ranii. Acuma se dumeri pentru ce s-a pl`ns adineaori Plata-monu c[ e prea grea arenda. Nu-=i putu ascunde un sur`s ironic,arunc`ndu-i o privire. +edea ]n acela=i fotoliu, cu ochii la \[rani,cu o mirare ]ncremenit[ pe fa\[, care voia s[-i mascheze turbu-rarea, c[ci ]n creieri ]i ardeau ustur[tor numai cuvintele: „Uitenorocul meu!“

C`nd crezu c[ au vorbit destul, Nadina ]i ]ntrerupse, spun`ndu-le c[ deocamdat[ n-are de g`nd s[-=i v`nz[ proprietatea =i c[ emul\umit[ cu Platamonu, care pl[te=te cinstit =i nu asupre=telumea. Oamenii se gr[bir[ s[ aprobe ca s[ nu se supere arenda=ul:

— Noi ne-am ]nvoit totdeauna cu dumnealui, ce-i drept nu-ip[cat!

Dac[ s-ar hot[r], continu[ Nadina, ]i va asculta =i pe ei, nu-iva uita. S[ nu se ia ]ns[ dup[ zvonuri, c[ zvonurile le scot ceicare au anume interese ori care nu sunt cu sufletul curat. Plata-monu ]nghi\i ]n sec, de=i ea nu se uitase la el, =i nici \[ranii.

R[m`n`nd iar singuri, arenda=ul ]ntreb[ bl`nd:— Atunci cu mine ce face\i, coni\[?Nadina r[spunse simplu:— Am s[ reflectez =i s[ v[d ce pot face.Platamonu sim\ea c[-i fuge p[m`ntul de sub picioare. }ncerc[

s[ insite: c`nd s[ mai vie? Doamna ezita: nu =tie c`te zile mair[m`ne pe aici =i...

— V-a\i sup[rat pe mine, coni\[? zise arenda=ul deodat[,desperat.

144 Liviu Rebreanu

— O, de ce? f[cu Nadina, ]ntinz`ndu-i m`na. Nu mi-ai f[cutnimic. Se poate?

Cobor`nd treptele, Platamonu b`igui ]n sine, am[r`t: „Bine amnimerit-o, n-am ce zice! Bravo mie!“

8

Mar\i dup[-amiaz[ ]ncepu o ploaie m[runt[, rece. A ]nceputdomol ca s[ \ie lung, ca ploile adev[rate de toamn[. Gogu Ionescuvenise cu Eugenia la dejun, la Amara. A fost o mas[ vesel[, sf`r=it[cu planurile de ]ntoarcere la Bucure=ti. El trebuie s[ fie joi negre=it]n capital[. Nu poate ]nt`rzia nici un ceas. E doar deputat, pestevreo dou[ s[pt[m`ni se deschide Camera =i ]n prealabil e obligats[ ia contact cu amicii politici. Propuse lui Titu Herdelea s[ mearg[cu ei, dar Grigore protest[: se poate s[-i r[peasc[ oaspetele? Elavea de g`nd s[-l trimit[ cu Nadina, ca s[ nu plece singur[ cuBrumaru.

Mai ]nainte de a se a=eza la mas[, Grigore luase la o parte peGogu =i pe Titu la o consf[tuire intim[. C`nd afl[ Gogu despreBaloleanu, se sup[r[. Cum ]=i ]nchipuie c[ Baloleanu va face]ntr-adev[r un serviciu dezinteresat? Se vede c[ Grigori\[ nu-lcunoa=te, de=i i-e prieten. Are s[-l poarte cu vorba p`n[ i se vaur] =i va renun\a!... Grigore protest[ mai cu jum[tate gur[,ad[ug`nd c[, ]n orice caz, b[iatul, adic[ Titu, nu poate r[m`nea]n v`nt =i c[ prin urmare...

— Uite, eu te asigur c[ ]n dou[zeci =i patru de ore dup[ cesosesc ]n Bucure=ti, t`n[rul va fi plasat! f[cu deputatul cu emfaz[.Are cuv`ntul meu! +i eu nu sunt Baloleanu!

— Evident, dac[ vrei tu s[ te ocupi... zise Grigore. Dar =i tue=ti cam l[s[tor, drag[ Gogule, =i...

— Te rog, te rog! r`se Gogu. +tiu eu c`nd trebuie s[ fiu l[s[tor=i c`nd nu!

145R[scoala. Vol. I

— Ai noroc! =opti Grigore lui Titu, r[m`n`nd pe urm[ unmoment ]n doi. Se vede c[ te protejeaz[ Eugenia, de l-a cuprinsat`ta energie!

T`n[rul Herdelea nu scoase nici un cuv`nt, ci numai ascultasecu entuziasm. Degeaba, s-a n[scut ]n zodia norocului, ]=i zicea ]ng`nd, ]nc`ntat. +i la mas[ a m`ncat cu poft[, iar la urm[, venindvorba de doine ardelene=ti, a c`ntat Lungu-i drumul Clujului =i ast`rnit ova\iile tuturor. P`n[ =i Miron l-a felicitat, ]n vreme ceNadina, care obi=nuia s[ str`mbe din nas c`nd auzea muzic[rom`neasc[, ]i lu[ promisiunea s[-i c`nte la Bucure=ti toatedoinele pe care le =tie...

Gogu =i Eugenia plecar[ pe ploaie. Nadina, v[z`nd din u=[ cumr[sucea firele de ap[ un v`nt aspru, se zb`rli:

— Mi se pare c[ eu voi fi ]naintea lor la Bucure=ti.B[tr`nul Iuga ]=i freca m`inile mul\umit:— Las[, dr[gu\o, c[ asta e minunat[ pentru sem[n[turile de

toamn[! Asta face multe milioane, multe de tot!— O fi, papa, dar eu nu suf[r ploaia nici la ora=! La \ar[ barem

o detest!Grigore se schimbase de c`nd sosise Nadina. Numai dup[ ce a

str`ns-o iar ]n bra\e =i-a dat seama c[ f[r[ ea via\a lui ar fizdrobit[. }i scuz[ toate gre=elile, acuz`ndu-se pe sine pentru ele.O femeie ca ea are dreptul =i chiar datoria s[ tr[iasc[, s[ se bucurede omagiile lumii, nu s[ vegeteze ]n umbr[, cum ar fi vrut-o eldintr-un egoism meschin. Rezisten\a ei fireasc[ el a socotit-o lips[de ata=ament veritabil. I-a imputat cochet[ria ca o crim[, ]n locs[ o vad[ drept ceea ce este: dorin\a fireasc[ de a str[luci. El n-a]n\eles c[, prin persisten\a ei de a-i oferi mereu ceva nou, de a five=nic alta, ea c[uta =i izbutea s[-i fie amant[ =i so\ie ]n acela=itimp. Dac[ el n-a fost ]n stare s[-i admit[ nici capriciile cele maiobi=nuite, dac[ i-a f[cut o vin[ din pl[cerea de a dansa sau de ac[l[tori!


146 Liviu Rebreanu

De altfel, =i acuma trebuia s[ se observe la fiece moment cas[-=i domine instinctele. Prezen\a lui Raul Brumaru continua s[-ls`cìe, de=i nenorocitul f[cea sfor\[ri uria=e s[-=i dovedeasc[utilitatea: povestea anecdote, tr`ntea calambururi neroade, seinteresa de cre=terea vitelor =i asculta ca un martir teoriile agricoleale lui Grigore, juca tabinet cu b[tr`nul =i se tutuia cu t`n[rulHerdelea, fiindc[ observase c[ Grigore \ine la el, c[uta s[ ]nviorezepe Nadina cu glume fran\uze=ti c`nd o vedea prea plictisit[...Totu=i Grigore nu-l sl[bea din ochi =i-i urm[rea discret toate mi=-c[rile, oric`t recuno=tea ]n sine=i c[ exagereaz[. Se surprindeasuspect`nd =i pe Nadina, chiar ]n clipele cele mai intime. I se p[reac[ s[rutarea ei n-a fost sincer[, c[ a rostit cutare cuv`nt de iubirecu o intona\ie ciudat[... }i era mereu team[ c[ ]=i bate joc de sen-timentele lui.

Noua ]nfl[c[rare amoroas[ ]l ]ndemna s[-=i gr[beasc[ =i elplecarea la Bucure=ti. Cel mai t`rziu peste o s[pt[m`n[ ispr[veaaici toate treburile. }ncerc[ s[ momeasc[ pe Nadina s[-l a=tepte.

— Cred c[ a= muri dac[ ar trebui s[ mai stau o s[pt[m`n[ ]nnoroaiele astea infernale! zise ea sur`z`nd. De ce nu renun\i =i tuo dat[ pentru mine la teribilele voastre afaceri? S[ plec[m]mpreun[.

Grigore f[g[dui c[ p`n[ duminic[ termin[, dar pe ea n-o maire\ine: nu vrea s[ se simt[ r[u; dore=te chiar s-o =tie numai vesel[=i fericit[.

Hot[r`r[ s[ plece joi. Ploua ]ns[ a=a de ur`t, c[ Nadina aam`nat-o pentru vineri. Grigore a ]n\eles c[ a fost un pretext cas[ mai r[mìe o noapte. Era fermecat.

Diminea\a de vineri vestea o zi bun[. Ploaia ]ncetase de cunoapte. Pe uli\[ ]ns[ noroiul =i b[ltoacele erau p`n[ la genunchi.Automobilul trase la scar[, ]nconjur`nd rondul ]n form[ de inim[]mpodobit cu flori ro=ii tomnatice, care r`deau sub m`ngìereasoarelui ie=it brusc din p`nzi=ul de nori. C`nd se urc[ ]n ma=in[,

147R[scoala. Vol. I

dup[ ce se s[rutase de mai multe ori cu Grigore, Nadina v[zuflorile =i-i zise dr[g[la=:

— Uite inima ta, Grig.Printre servitorii ce se ]mbulzeau s[ fie de folos la plecare, Titu

Herdelea z[ri pe Petre, care d[dea t`rcoale cur\ii =i de dragulMarioarei, =i ]n speran\a c[ se va putea oplo=i =i d`nsul pe aici.Dup[ ce se desp[r\i de Miron Iuga =i mul\umi ]nduio=at luiGrigore, t`n[rul Herdelea d[du m`na =i cu Petre:

— R[m`i s[n[tos =i s-auzim de bine!— Dumnezeu s[ v[ ajute, cona=ule! r[spunse fl[c[ul cu glas

fierbinte.Auzind glasul str[in, Nadina ]ntoarse capul. Privirea ei curioas[

se ]ncruci=[ un moment cu privirea lui str[lucitoare.Ma=ina porni pe aleea pietruit[, merg`nd la pas, fiindc[ Grigore

]i ]nso\ea, cu capul gol. Nadina, ]ntre cei doi b[rba\i, ]i f[cea bezelecu m`na ]nm[nu=at[, ridicat[ ]n sus. C`nd ajunser[ la poart[,Grigore strig[ =oferului s[ opreasc[ pu\in. Se sui pe scar[:

— Ierta\i-m[, v[ rog mult, s[ spun Nadinei dou[ vorbe laureche...

Se aplec[ peste portier[, lu[ ]n m`ini capul femeii =i-i s[rut[bumbul urechii, =optind:

— Te iubesc!Nadina g`nguri r`z`nd cu n[rile ]n v`nt:— Mais tu es fou, petit chéri!1

Apoi automobilul zv`cni ca un alerg[tor de curs[.Grigore se uita dup[ el =i nu vedea dec`t o m`n[ mic[ plutind

]n aer, deasupra capetelor, ca o turturic[ alb[.Pe c`nd ma=ina se dep[rta vertiginos, ]mpro=c`nd p`n[-n

marginile uli\ei v`rtejuri de ap[ turbure cu buc[\i de noroi, t`n[rulIuga auzi deodat[ un glas m`nios:

1 Dar tu e=ti nebun, micule drac! (fr.)

148 Liviu Rebreanu

— Fire-ar al dracului!Baba Ioana, care venea pe marginea uli\ei, era numai noroi

din cap p`n[-n picioare =i-=i scutura hainele bomb[nind.Din jos se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, descul\[, cu

un copil la \`\[ =i altul, de vreo patru ani, de m`n[. B[ie\elul,descul\ ca =i m[-sa, ]mpiedic`ndu-se ]n poala c[m[=ii lungi cucare fr[m`nta noroiul, sc`ncea ]ntruna:

— Mi-e foame, mam[!+i femeia ]l ostoia, t`r`ndu-l de m`n[, nec[jit[:— Taci, maic[, taci-taci!Ma=ina disp[ruse cu m`na alb[ ca o turturic[. Grigore Iuga se

cutremur[, parc[ s-ar fi trezit dintr-un vis. Nu mai auzea dec`tsc`ncetul copilului, =i mulcomirile femeii, =i morm[itul babei:

— Fire-ar al dracului!

149R[scoala. Vol. I

Capitolul IV

LUMINILE

1

Dou[ zile Titu Herdelea avu s[ povesteasc[ ce-a p[\it =i cum apetrecut la \ar[. L-a descusut ]nt`i doamna Alexandrescu, proprie-t[reasa lui, care, c`nd nu vorbea de Jenic[ sau de Mimi, mureas[ afle toate despre to\i =i s[ cleveteasc[. O sear[ ]ntreag[ a trebuits[ refere familiei Gavrila=, iar fiul cizmarului Mendelson, acumacivil, a venit anume s[ se intereseze de suferin\ele \[ranilor =i s[-iexplice, fierb`nd de revolt[, c[ nelegiuirile sociale sunt at`t deprovocatoare, ]nc`t mul\imea exasperat[ va fi silit[ s[-=i fac[singur[ dreptate =i atunci se va pr[bu=i ]n foc =i s`nge toat[ baraca.

T`n[rul Herdelea se l[uda =i se ]n[l\a, fire=te, dar cu m[sur[.P`n[ nu va vedea cu ce se va alege din mondenismele astea, nu]ndr[znea s[-=i ia v`nt. }ndeosebi despre Nadina vorbea cu mareentuziasm. I se p[rea fiin\a cea mai fermec[toare =i l[sa s[ se]n\eleag[ c[-l simpatizeaz[, de=i ea nu prea l-a luat ]n seam[ =ichiar ]n automobil abia i-a adresat c`teva cuvinte, ]ntre\in`ndu-semereu =i ]n fran\uze=te numai cu Raul Brumaru.

}n sf`r=it, duminic[ ]nainte de amiazi se ]nfiin\[ ]n stradaArgintari, la Gogu Ionescu. Promisese el, ce-i drept, c[ ]n dou[zeci=i patru de ore ]i va aranja situa\ia, dar nu stric[ s[-i mai aduc[aminte cu prilejul unei vizite obligatorii de polite\e.

— Gata! strig[ triumf[tor deputatul. M`ine s[ te prezin\i laDrapelul =i s[-\i ]ncepi serviciul. }ntrebi de domnul Deliceanu, s[nu-i ui\i numele, el e directorul gazetei, =i-i spui c[ vii din partea

CUPRINS

150 Liviu Rebreanu

mea. Leafa nu e prea str[lucit[, dar mai t`rziu vom c[uta s-odregem.

Titu Herdelea ]nlemni de mirare =i de bucurie. De-abia putuarticula c`teva cuvinte de mul\umire =i admira\ie. Lui Gogu ]i pl[-cea s[ fie admirat. C`nd ap[ru =i Eugenia, pe care n-o pusese ]ncurent tocmai ca s[-i ofere o surpriz[, le istorisi cu mare lux deam[nunte toate fazele luptei... +i-a zis: ce s[ se c[ciuleasc[ el,cogeamite deputat serios, pe la Adev[rul =i Universul, s[ ri=te vreunrefuz, c`nd are jurnalul partidului. Deliceanu i-e coleg de Camer[=i prieten. Hai la Deliceanu! El, dr[gu\ =i fin, accept[ f[r[ nici odificultate, dar ]l trimite s[ se ]n\eleag[ cu administratorul. Hai=i la el! Acolo, r[ceal[ =i v[ic[real[. Administratorul, un ovrei gras=i cu ochelari de aur, ]l ia cu teorii =i cu cifre, c[ ziarul are cheltuieliformidabile =i nu se vinde deloc, de=i e scris superb, fiindc[ cititoriide azi nu mai sunt capabili s[ guste verva stilistic[ =i spiritulpolemic, ci umbl[ numai dup[ crime =i scandaluri, c[...

— Dup[ vreo or[ de discu\ie mi-am pierdut =i eu calmul! f[cuGogu cu m`ndrie. M-am sculat, mi-am ]nfipt m`inile ]n buzunar=i am declarat ritos: „Nu vreau s[ =tiu nimic! Doresc s[ fiusatisf[cut, altfel!...“ At`ta a fost suficient. L-am dat gata. Zice:„Bine, coane Gogule, dac[ m[ iei a=a nu pot s[ te refuz!“

Nu putea spune admiratorilor s[i c[ atunci c`nd =i-a ]nfiptm`na ]n buzunar a scos portotelul =i a achitat anticipat pe =aseluni leafa protejatului s[u, suma fiind contabilizat[ ]n registre cadona\ie din partea domnului deputat Gogu Ionescu.

Eugenia ]l ]mbr[\i=[ =i-l felicit[ gra\ios, satisf[c`ndu-i astfelpe deplin amorul propriu. Pe urm[ am`ndoi f[cur[ ur[ri t`n[rului=i-l poftir[ la mas[ ]ntr-o zi, dup[ ce va fi luat contact cu jurnalul.

— Vezi, mai pune =i despre mine c`te-o noti\[ din c`nd ]n c`nd!]i =opti Gogu conduc`ndu-l, ]ntre glum[ =i serios. Titu Herdeleaera ner[bd[tor mai ]nt`i s[ cunoasc[ Drapelul. Nu-l v[zuseniciodat[ =i nici m[car nu auzise despre un asemenea ziar. Colind[

151R[scoala. Vol. I

zece chio=curi p`n[ s[ descopere un exemplar. }l desf[cu ]ndat[,]l examin[ cu aten\ie. }l g[si idiot, gol =i fad ca un discursparlamentar. Avu o clip[ de decep\ie. Altceva r`vnise d`nsul. Ceare-a face acum? Pentru ]nceput...

Acas[ se a=ez[ s[ citeasc[ Drapelul de la titlu p`n[ la girantulresponsabil, ca s[ se familiarizeze cu atmosfera. Pe c`nd se luptacu un studiu kilometric, semnat de un senator, ]i b[tu ]n u=[ Jean:

— Vino, mon=er, ni\el, s[ te cunoasc[ =i sor[-mea, c[ \i-a f[cutLenu\a o reclam[, de parc-ai fi moa=tele de la Mitropolie!

Doamna Alexandrescu, dorind s[ fie agreabil[ familiei luiJenic[, se str[duia s[ g[seasc[ pe\itori Tan\ei, mai ales c[ b[tr`niierau foarte preocupa\i de soarta fetei, care n-avea alt[ zestre dec`tfrumuse\ea de la Dumnezeu. Ochise deocamdat[ pe Titu =i-l l[udac[ pl[te=te corect chiria, c[ nu e haimana, c[ umbl[ numai ]ntreboieri =i, fiind ziarist, m`ine-poim`ine ]l vezi deputat, cum a ajuns=i Costel Petrescu, care a fost coleg cu b[rbatul ei la =coala militar[.

— Uite ce ]ngera= s-a ab[tut pe la noi, domnule Titu! suspin[doamna Alexandrescu, topindu-se de duio=ie.

Tan\a ro=i. Era ]n[ltu\[, delicat[ =i avea ni=te ochi=ori verzi culuciri umede ]nv[luitoare. T`n[rul se z[p[ci pu\in. DoamnaAlexandrescu observ[ mul\umit[, =i, dup[ c`teva minute, intervenidiplomatic:

— Ei, acum noi plec[m, c[ suntem, vezi, =i ]mbr[ca\i. Am vrutnumai s[ o vezi =i s-o admiri. Dar las[, nu fi m`hnit! Uite, ]\i promitc[ te lu[m ]ntr-o dup[-amiaz[ ]n familia lor =i acolo po\i pe urm[s[-i faci =i curte, dac[-\i place!

Titu Herdelea relu[ studiul senatorului. Dintre r`ndurileplicticoase lic[reau ne]ncetat ochii verzi ai Tan\ei =i sur`sul buzelorei, ca o ispit[ nea=teptat[ =i cu at`t mai atr[g[toare.

A doua zi se duse la Drapelul. Un b[iat ]l introduse la secretarulde redac\ie. }ntr-o camer[ vast[, singur, la un birou voluminos,un domn neras, ursuz, cu ochelarii dup[ urechi, manevra ]ntr-un

152 Liviu Rebreanu

morman de jurnale cu ni=te foarfeci uria=e. Arunc[ o privire sprevizitator =i ]=i continu[ opera\ia. C`nd ispr[vi, m[tur[ jos resturilede gazete, ca s[-=i libereze masa. Afl`nd c[ Herdelea caut[ peDeliceanu, zise plictisit:

— Directorul nu d[ pe la redac\ie dec`t ]nt`mpl[tor, a=a c[greu ai s[-l nimere=ti. Dac[ ]ns[ ai ceva pentru ziar po\i vorbi cuprimul-redactor care trebuie s[ pice sau po\i s[-mi spui =i mie!

Titu ]i spuse. Secretarul str`mb[ din nas:— Mhm... Ne ]nmul\im mereu. Avem mai mul\i redactori dec`t

cititori =i totu=i, dac[ n-ar fi foarfecele, n-am putea ie=i. La leaf[e ]mbulzeal[, la scris codeal[. Dar asta-i treaba direc\iei. Eu mi-amdeclinat de mult orice r[spundere...

Ca s[ se conving[, arunc[ dou[ cuvinte pe un petic de h`rtie=i trimise b[iatul la administra\ie. R[spunsul sosi prompt =isecretarul continu[:

— }n regul[! E=ti angajat! Foarte bine! Poate c[ dumneata ai=i m`nc[rimea scrisului? Ce?

}ncetul cu ]ncetul se mai descre\i. Avea suflet bun. Se credeacel mai iscusit secretar de redac\ie din Rom`nia =i, deoarece lumeanu-l aprecia ca atare, se sim\ea nedrept[\it. }i era sc`rb[ c[ trebuies[ munceasc[ mai r[u ca un hamal la un ziar obscur, ]n vreme ceal\ii, nedemni s[-i stea al[turi, se ]mbuib[ =i se lanseaz[ prinredac\iile jurnalelor de mare tiraj.

Pentru c[ t`n[rul Herdelea era de „dincolo“, secretarul ]l]ns[rcin[ s[ culeag[ din presa german[ =i ungureasc[ =tirile despreRom`nia =i rom`nii subjuga\i. }i oferi imediat un teanc impre-sionant de ziare virgine. Nimeni din redac\ie nu cuno=tea alt[limb[ str[in[ dec`t franceza, ]nc`t n-avea cine s[ le citeasc[. Poates[ le ia acas[, s[ le r[sfoiasc[ pe ]ndelete. S[ nu m`zg[leasc[ mult.Note concise, vibrante, asta trebuie unui jurnal viu. Din nenorocire,Drapelul... Fire=te, ar fi perfect dac[ ar putea s[-i scrie =i c`te unarticol de fond, m[car unul pe s[pt[m`n[. Ia s[ ]ncerce. L-au

153R[scoala. Vol. I

sastisit politicienii t`mpi\i cu colabor[rile constipante. Dar s[ nuuite c[ Drapelul e oficiosul guvernului =i deci s[ fie prudent, maiales c[ partidul, pe l`ng[ =eful ]n func\iune, are o droaie depretenden\i la =efie care fac opozi\ie clandestin[ =i abia a=teapt[vreo gaf[ ca s-o exploateze ]mpotriva conducerii oficiale.

— A=a, puiule! sf`r=i secretarul amical. Po\i s[ lucrezi =i acas[p`n[ te vei obi=nui cu meseria. Diminea\a ]ns[ te rog s[ fii acitotdeauna, c[ poate am nevoie de tine!

Se numea D. Ro=u.Titu Herdelea se ]ntoarse acas[, se ]nchise ]n odaia lui =i ]ncepu

s[ lucreze cu pasiune. }=i zicea c[ de acuma i s-au deschis toatedrumurile. Numai vrednic s[ fie =i s[ nu se descurajeze. DoamnaAlexandrescu plecase cu Jean la p[rin\ii lui, la o partid[ de c[r\icu prelungire. Era lini=te des[v`r=it[; rareori p[trundea p`n[ lad`nsul c`te un \ip[t sau vreo sudalm[ din curtea cu mul\i chiria=i.Spre sear[, tocmai c`nd terminase de scris, auzi pa=i ]n antreu.}=i ]nchipui c[ trebuie s[ fie eleva lui, Marioara. Se bucur[. Dup[at`tea ore de munc[, era binevenit[ o fiin\[ feminin[, chiar =iMarioara. Se repezi la u=[, s[ o primeasc[.

— M[icu\a nu e acas[? ]ntreb[ foarte natural Mimi.T`n[rul r[spunse surprins:— Nu este, dar... poftim ]n[untru, doamn[!... Imediat am s[...Doamna mic[ =i blond[ avu o fluturare de sur`s pe buze zic`nd:— Ei, hai, fiindc[ tot am venit, s[ vedem cuibul poetului.Titu se aprinse, ]i s[rut[ m`na de mai multe ori =i o rug[ s[

stea c`teva clipe, s[ se sature m[car privind-o, c[ de c`nd a v[zut-odeun[zi, n-o mai poate uita... Mimi ]l ]ntrerupse, parc[ nici nu l-arfi ascultat sau pentru c[ =tia dinainte ce are s[-i spuie:

— }n camera asta st[team =i eu ]nainte de a m[ m[rita, ]nvacan\e, c`nd m[ ]ntorceam de la pension. Pe atunci m[icu\a nu]nchiria... C`te visuri frumoase am visat ]n p[tuceanul [sta!

154 Liviu Rebreanu

}ncurajat, t`n[rul st[ruia s[-i scoat[ mantoul, murmur`nd]ntruna:

— Doamn[ Mimi, te rog... Nu mu=c, z[u! Nu mu=c!Mimi izbucni ]n r`s:— Te cred, fiindc[ nici nu \i-a= permite... s[-mi faci semne!Pe urm[, ca s[-l potoleasc[, ad[ug[ sentimental:— Mi-e=ti simpatic, dar...Titu ]=i pierdu cump[tul, o lu[ lacom ]n bra\e =i-i ]nchise gura

cu o s[rutare ]nsetat[, c[ut`nd s-o apropie de pat. Ea primi]mbr[\i=area cu o g`ngureal[ mul\umit[, apoi se desf[cu u=or,=optind:

— De ce nu e=ti cuminte? Vrei s[-mi par[ r[u c-am intrat?...Nu se poate acuma, crede-m[! Alt[ dat[! Ai r[bdare!

}=i ]ndrept[ p[l[rioara peste buclele aurii. Era cu spatele ]nu=[. Spre a evita un nou asalt, puse m`na pe clan\[:

— Dr[gu\ =i cuminte, ]n\eles?... Fug. Trecusem numai ca s[=tie m[icu\a c-am fost aici... Pe cur`nd, gr[bitule!

}n urma ei r[mase un sur`s promi\[tor.

2

Sezonul se anun\a mai bogat =i mai vesel ca totdeauna. Nadinaera ]n friguri. Avea, numai pentru noiembrie, deschiderea Parla-mentului, reprezenta\iile Eleonora Duse =i Féraudy, ]n afar[ deconcertul Paderewski. }=i adusese de la Paris c`te ceva, c`nd s-a]ntors ]n \ar[, dar observa cu groaz[ c[, fa\[ cu multitudineaevenimentelor care-i reclamau imperios prezen\a, ea se afla defapt dezbr[cat[.

Grigore sosi de la \ar[ cu ]nt`rziere de c`teva zile. N-a pututsc[pa de tat[l s[u p`n[ ce n-au ]ncheiat toate socotelile, s[ fielini=ti\i p`n[ ]n februarie. I-a convenit =i lui, mai ales c[ era hot[r`ts[ r[m`ie toat[ iarna ]n capital[, l`ng[ Nadina.

— }n sf`r=it! zise ea c`nd ]i auzi hot[r`rea.

155R[scoala. Vol. I

Imediat ]l puse ]n mi=care s[ opreasc[ loja cea mai bun[ pentruspectacolele fixate, specific`nd c[ s-ar considera dezonorat[ pevecie dac[ s-ar ]nt`mpla s[ lipseasc[ de la vreunul. B[rbatul alerg[,se osteni. Nadina vru s[-l mai cru\e:

— Dac[ te plictisesc cursele, s[-l trimitem pe Raul. El e foarteabil ]n lucruri d-astea.

Grigore protest[ c[ nu-l plictisesc deloc, de=i ]l plictiseau. |ineas[ ]ndep[rteze din preajma ei pe Raul, f[r[ s[ se bage de seam[.Nu din gelozie, ]=i zicea el, ci pentru c[ e prea imbecil. Noua luiiubire dispre\uia gelozia. Trebuie ]ns[ s[ fie so\ =i amant, cum e=i ea, ca s-o p[streze.

Nadina era prea prins[ ]n v`rtejul preocup[rilor moderne =inu observa str[duin\ele lui Grigore. De altfel, nici ]n alte ]mpre-jur[ri n-ar fi observat. I se p[rea natural =i obligatoriu s[ fie iubit[.A=a a fost obi=nuit[ de totdeauna, ]ncep`nd cu tat[l ei, care aidolatrizat-o =i chiar azi se ]nvioreaz[ c`nd o vede. }n fond, nuavea sentimente de dragoste dec`t pentru sine ]ns[=i. Nu-=i refuzanimic, socotind c[ i se datoreaz[ tot. Nici m[car pl[cerile nu leputea gusta ]n bucuria inimii sau spre a-=i satisface o tenta\ie, cinumai pentru c[ ]i ap[reau ca atributele fire=ti ale frumuse\ii ei.Niciodat[ n-a ]n=elat pe Grigore dintr-o pornire de pasiune,]ntocmai precum nu fuma de dragul be\iei tutunului. Se credeaobligat[ s[ fac[ tot ce e susceptibil s[ o ridice deasupra altor femeica o statuie divin[. Se contempla ]n oglind[ ]ndelung, goal[ dincap p`n[-n picioare, =i se minuna cum s-au putut ]mbina at`teaforme =i linii superbe ]ntr-un singur corp. Umbla goal[ ]n aparta-mentul ei toat[ diminea\a ca s[ se poat[ admira ]n voie.

Raul Brumaru era ca un capriciu =i o codi\[, necesar unei femeielegante ca un c[\el sau un talisman. El ofta de mult, ca =i al\ii.}n cele din urm[ l-a acceptat, nu din iubire, ci din indiferen\[.Conta ]n lume ca un b[iat spiritual =i f[cea figur[ onorabil[ ]nsuita ei. Se jena mai pu\in de el dec`t de Grigore. Pentru so\ul ei

156 Liviu Rebreanu

p[strase ori=icum un respect cel pu\in teoretic. Fa\[ de Raul nusim\ea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. Nici el nupretindea a=a ceva =i se mul\umea cu firimiturile osp[\ului. Eramai ales dansatorul ei =i, ]n calitatea aceasta, util.

Grigore avea o repulsie instinctiv[ de b[rba\ii ]n genul luiBrumaru. }i dispre\uia. Socotea sincer c[ Nadina se compromitetoler`nd pe l`ng[ ea asemenea cavaleri. Se ]nvinov[\ea pe sinec[ n-a =tiut s[ ]mpiedice alunecarea aceasta, nu prin scene cares[ o fi ]nver=unat ]n perseverare, ci printr-o iubire mai compre-hensiv[. Dac[ el ar fi =tiut s-o ]n\eleag[ dintru ]nceput, nu ar fipierdut patru ani de fericire =i n-ar fi ]ng[duit s[ se creeze ]ntreei un gol peste care acuma trebuie s[ cl[deasc[ pun\i noi decomunica\ie.

}n clipa c`nd =i-a recunoscut gre=eala, ]n mod firesc, =i-a luathot[r`rea de a repara generos tot trecutul. Nadina s[ fie ferit[ deorice tenta\ii, nu prin abaterea lor, ci prin prezen\a lui gata de ale satisface. }n\eleg`nd acuma fr[m`nt[rile ei materiale, se oferispontan s[ le ]mplineasc[, g[sind o explica\ie m[gulitoare:

— Nevasta mea vreau s[ fie cea mai str[lucitoare!Nadina nu-=i credea urechilor. Era obi=nuit[ ca el, sub forme

delicate, cu motive plauzibile, s[ se dezintereseze de mondenismulei prea costisitor. Totu=i r[spunse cu indiferen\[:

— E=ti dr[gu\, =i-\i mul\umesc, dar mi-e s[ nu te sperie cifrele.— Pentru tine nici o cifr[ nu m[ poate speria! replic[ Grigore

cu o privire ]n care ardea focul unei iubiri supuse.Ce nu f[cuser[ ]n cursul c[sniciei lor p`n[ azi, f[cur[ acuma:

se consultar[ foarte grav despre toaletele Nadinei. Ea ]i etal[ celemai noi numere din revistele de mod[, ]i explic[ detalii de croial[,de stofe =i de garnituri, iar el se interesa de aproape =i cu toat[seriozitatea, parc[ ar fi fost vorba de probleme vitale. Consf[tuirilecontinuar[ zile de-a r`ndul =i Nadina descoperi cu uimire c[ Grig

157R[scoala. Vol. I

are =i ]n materie de ]mbr[c[minte feminin[ un gust delicat =i ideioriginale. }i =i zise odat[:

— Credeam c[ numai agricultura te pasioneaz[. V[d c[ m-am]n=elat.

Grigore sur`se:— Tu ai fost adev[rata mea pasiune, de c`nd te-am ]nt`lnit.

Trebuie s[ m[ fi ]n=elat =i eu c`nd am putut crede altfel.}n zilele acestea, vreo dou[ s[pt[m`ni dup[ stabilirea lor ]n

Bucure=ti, se anun\[ iar Platamonu. Nadina ezit[ s[-l primeasc[.Din moment ce Grigore s-a oferit s-o ajute, nu mai avea nevoieimediat[ de serviciile arenda=ului, fiindc[ Gogu o va mai p[suipentru plata datoriei ce-a f[cut-o la el ]n str[in[tate.

Platamonu ]=i motiv[ mai ]nt`i venirea ]n capital[: a profitatc[ fiul s[u trebuie s[ se prezinte s[-=i fac[ inscrip\iile la universi-tate =i l-a ]nso\it cu g`ndul s[ ]mpr[=tie nourii ne]n\elegerilorregretabile dintre d`nsul =i Nadina. Cu b[iatul a ispr[vit repede,fiindc[ se ]ntoarce acas[ unde poate mai bine s[ citeasc[ pentruexamenele ce vrea s[ le dea negre=it dup[ Cr[ciun. Astfel i-a r[mastimp de alerg[tur[, s-a str[duit =i a ]ncherb[lit jum[tate din c`=tiulde prim[var[ =i l-a adus ca s[-i dovedeasc[ st[p`nei c[ e ]n stares[ fac[ =i imposibilul spre a fi pe placul ei. Nu cere dec`t o mic[favoare =i e sigur c[, v[z`nd ea credin\a lui, nu i-o va refuza.Fire=te, e vorba tot despre Babaroaga. El a auzit deun[zi din guraei c[ deocamdat[ nu inten\ioneaz[ s[ v`nd[. Totu=i, pentru c[zvonurile st[ruie (de la \[rani a aflat c[ =i boierul Miron ar umblas[ cumpere), ]ndr[zne=te =i d`nsul s[ se declare amator. O roag[deci ca, primind avansul pe arenda anului viitor, s[ men\ionezec[ ]n cazul ]nstr[in[rii mo=iei =i ]n cazul c`nd, eventual, ofertalui ar fi mai avantajoas[ =i acceptat[, suma aceasta s[ fie socotit[]n arvuna pre\ului de cump[rare. Pentru ea e o simpl[ form[,pentru el o vag[ asigurare, pre\ioas[ mai mult ca o indica\ie de]ncredere =i recunoa=tere a vechilor lui servicii leale.

158 Liviu Rebreanu

Nadina l-a l[sat s[ vorbeasc[ ]n voie. Important i se p[reanumai c[ Platamonu a adus bani. De la tat[l ei =tia c[ banii nu serefuz[ niciodat[. Favoarea ce i-o reclama era f[r[ obiect, de vremece ea nici nu se g`ndea s[ v`nd[ Babaroaga. V`nzarea ar fi =imai plictisitoare ca arendarea. Plictiselile au ]nceput chiar numaila zvonul c[ ar avea de g`nd s[ v`nd[.

— De unde veni\i to\i s[-mi scoate\i ]n v`nzare mo=ia? ziseNadina. Toat[ lumea =tie c[ v`nd =i-mi face propuneri, numai eunu =tiu nimic. +i poate s-ar cuveni s[ =tiu =i eu ceva... Ei bine,domnule, ]\i spun dumitale, care e=ti mai de ]n\eles: nu v`nd,categoric nu, =i nici nu inten\ionez! E clar, precis =i definitiv?

— Cu at`t mai pu\in v[ poate deranja mica mea rug[minte!insist[ Platamonu onctuos, ad[ug`nd ]n sine c[ la cucoane nimicnu e definitiv =i clar, =i cum a vrut ieri =i nu vrea azi, poate s[vrea iar[=i m`ine.

— Atunci... f[cu ea nep[s[toare. Bine. Cum vrei. Am \inut s[te previn, s[ nu zici mai t`rziu c[...

}i povesti =i lui Grigore pe urm[ aranjamentul cu arenda=ul.Nu voia s[-i ascund[ asemenea lucruri =i ]ndeosebi c[ a primit osum[ important[ =i deci cheltuiala lui cu ea va fi mai mic[. Grigore]i repet[, ca totdeauna, c[ ea e st[p`n[ deplin[ pe veniturile ei =iel nu dore=te s[ se amestece ]n gospod[ria ei. P[rerea lui ]ns[ arfi c[ nu trebuia s[-i dea lui Platamonu nici m[car asigurareaplatonic[. De ce s[-=i lege ea m`inile pentru viitor?

Nadinei ]i p[ru r[u c[ i-a spus. „Degeaba, Grig e tipicar =iagasant.“ El observ[ nepl[cerea ei =i se gr[bi s[ adauge:

— Poate c[ eu exagerez... Nu te sup[ra, Nadina, te rog!... Fiivesel[! Sur`sul t[u e via\a mea!

159R[scoala. Vol. I

3

— M[i Chiril[, tu nu =tii carte? P[cat!... }a vino-ncoace s[-\iar[t ceva!

}ntr-o od[i\[ cu o mas[ de brad =i c`teva scaune f[r[ speteaz[,unde avea cancelaria mo=iei — ]n corpul caselor de arga\i — Plata-monu scoase din portofelul umflat o h`r\oag[ alb[ =i o flutur[sub ochii logof[tului.

— Vezi tu zdrean\a asta, Chiril[?... O vezi bine... Uit[-te!... Ei,asta e Babaroaga, b[iete! strig[ arenda=ul cu o bucurie exuberant[.Uite asta! Po\i s[ le =i spui oamenilor, ca s[ =tie =i s[ nu-=i maibat[ picioarele de poman[ pe la curte!

— S-o st[p`ni\i s[n[tos! zise Chiril[ cu respect.— S[ dea Dumnezeu! mul\umi Platamonu. Am muncit, Chiril[,

toat[ via\a =i merit s[ am la b[tr`ne\e o bucat[ de p[m`nt. Nicinoaptea n-am odihn[, c[ tu =tii, =i alerg, =i m[ zbat, =i nu m[codesc a pune osul al[turi de voi, nu ca al\i boieri, care beau cafea]n cerdac =i a=teapt[ s[ le vie toate de-a gata. +i totu=i oameniinu ]ncap de mine =i umbl[ s[ m[ dea la o parte. Apoi asta-i drept,m[i Chiril[? Spune tu, c[ e=ti om cu chibzuial[!

— Oamenii nu s-au ridicat ]mpotriva dumneavoastr[, cona=ule!protest[ logof[tul. Dar de, boierule, nici ei n-au p[m`nt, =i deaceea se tot sfarm[ s[ c`=tige.

— Nici eu nu zic s[ nu c`=tige, s-ar putea? f[cu arenda=ul]mp[turindu-=i la loc h`rtia. S[ c`=tige, Chiril[!... Dar tocmaimo=ia mea, Chiril[?

Platamonu de mult a=tepta s[ se r[coreasc[. I se p[rea c[\[ranii au fost nerecunosc[tori c`nd s-au prezentat Nadinei s[-lconcureze. Chitan\a ]ns[ n-o socotea chiar a=a de preten\ioas[ cumse ar[ta =i deocamdat[ o ]ntrebuin\a numai pentru consolidareaprestigiului s[u ]n fa\a lumii lui s[te=ti. Avea nevoie de m`ng`iereaaceasta =i din pricina lui Aristide. Faptul c[ b[iatul a \inut s[ se

160 Liviu Rebreanu

]ntoarc[ acas[, ]n loc s[ se bucure a petrece ]n Bucure=ti, umpleape Platamonu de o ]ngrijorare cu at`t mai ur`t[, cu c`t n-o putea]mp[rt[=i nim[nui, nici nevestei sale, care era slab[ de ]nger. }iera fric[ s[ nu se fi ]ncurcat cu vreo fat[ de pe aici =i s[-=ipr[p[deasc[ viitorul sau s[ fac[ vreo nebunie. Aristide era extremde discret =i nu-i spunea niciodat[ nimic, iar lui, ca p[rinte, ]ivenea greu s[-l descoas[ =i astfel, poate, s[-l jigneasc[. Numaiinima ]l ustura =i-i tremura.

Chiril[ P[un ardea acuma s[ spuie oamenilor vestea auzit[ dela Platamonu. Peste s[pt[m`n[ nu putea lipsi din Gliganu, de lacurte. Numai duminic[ avu r[gaz s[ se repead[ p`n[ acas[, ]nAmara, s[-=i mai vaz[ de necazuri =i s[-=i descarce sufletul. Opric[ru\a la c`rciuma lui Busuioc, unde se str`ngeau totdeaunaoamenii dup[ biseric[, =i se d[du jos, iar pe muiere =i pe fat[ letrimise ]nainte acas[. Pe afar[, pe sub stre=ini, c`\iva mai oropsi\ise fereau de ploaie =i-=i spovedeau oft`nd nevoile. Chiril[ d[dubine\e =i trecu ]nl[untru. Luca Talab[ se h[r\uia cu primarul ]nmijlocul unei ]ngr[m[diri de oameni care mai mult t[ceau. Cumv[zu pe Chiril[, Luca strig[ bucuros, parc[ i-ar fi sosit un ajutor:

— Bine c[ te aduse Dumnezeu, Chiril[!... Ia hai, c[ tu trebuies[ =tii!...

C`rciumarul profit[ de ocazie s[-=i organizeze clientela:— Da de ce sta\i ]n picioare, m[i cre=tini, =i ]ncurca\i locul, de

nici nu mai poate s[ se mi=te lumea? A=eza\i-v[ la mas[, c[ nu v[mu=c[ =i nici nu v[ cer parale! Uite colea!... Haide\i bini=or,fra\ilor! Hai, m[ dom’ primar, c[ dup[ tine se iau =i ceilal\i!

Izbuti s[-i a=eze =i s[ le serveasc[ c`te ceva. Ion Pravil[ se]nver=una ]n gura mare, vorbind despre Babaroaga, c[ nu-i dreptca unii care-s mai ]nst[ri\i de la Dumnezeu s[ mai ia p[m`nt, iarcei s[raci s[ r[m`ie nec[ji\i.

— Uite-a=a m[ fierbe de un ceas! f[cu Luca sup[rat, c[treChiril[ P[un.

161R[scoala. Vol. I

— D-apoi c[ are dreptate primarul, se amestec[ iar[=i TrifonGuju. Ce faci nu faci bine, m[i nea Luca! Nu, nu!... C[ dac[dumneavoastr[ umbla\i s[ cump[ra\i, cum o s[ mai ]mpart[ vod[p[m`nt la oameni?

Fa\[ de murmurul de aprobare dimprejur, Talab[ ]ntreb[ aspru:— Cine \i-a spus \ie, m[i cre=tine, c[ vod[ ]mparte p[m`nt la

oameni?— Toat[ lumea =tie, numai voi nu auzi\i! r[spunse Trifon cu

imputare.— Trebuie s[ ]mpart[, c[ altfel nu mai putem tr[i! ad[ug[ un

glas gros =i ]n[bu=it, parc-ar fi r[bufnit din ad`ncurile p[m`ntului.Luca Talab[ ]n\elese c[ mul\imea e ]mpotriva lui =i urm[ cu

alt glas:— Bine-ar fi s[ fie cum crede\i voi, fra\ilor, dar m[ tem c[ noi

om r[m`nea cu vorbele =i al\ii cu p[m`nturile!... C-apoi eu dac[m[ lupt, pentru mine lupt, m[i Trifoane? Ori pentru to\i?... Eu,slav[ Domnului, tot m[ mai chivernisesc... Dar, zic, de ce s[ iaal\ii mo=ia muncit[ de noi =i de ce s[ n-o cuprindem noi, to\i dim-preun[? C[ doar n-am s-o ]mpart eu numai cu Marin Stan, ci cuto\i oamenii de omenie care vor s[ munceasc[. +i cu tine, Ignate,=i cu tine, Trifoane, =i cu care v[ pofte=te inima, numai s[ ne ajuteCel-de-sus s[ punem m`na pe ea... A=a-i, m[i oameni buni?

Explica\iile fur[ lungi. Primarul z`mbea batjocoritor. Era jignitc[ s-au ascuns de el. Chiril[ P[un ]ns[ se sim\ea ru=inat. Tot ]ivenea s[ opreasc[ pe Luca =i tot nu ]ndr[znea, v[z`ndu-l at`t de]ncrez[tor. }n sf`r=it, c`nd ]l auzi spun`nd c[ grecul a umblat =ipe la Bucure=ti s[ st[ruie pentru Babaroaga, socoti momentulpotrivit =i ]ng[im[:

— A umblat =i pare-mi-se c[ n-a umblat ]n zadar!Luca ]=i curm[ brusc ]nsufle\irea. Se apropie =i Busuioc de la

tejghea s[ asculte.


162 Liviu Rebreanu

— De ce t[cu=i, bre, =i ne-ai l[sat s[ ne tocmim =i s[ ne sf[dim,dac[ grecul are h`rtia ]n portofel? se bosumfl[ chiar Pravil[, dup[ce Chiril[ le povesti ce-a aflat din gura arenda=ului.

C`\iva morm[ir[ ceva, pe de l[turi. Primarul, uit`ndu-=ijignirea, f[cu ]ngrijorat:

— De...Atunci Luca Talab[, parc[ uluirea i-ar fi schimbat glasul =i

]nf[\i=area, se ridic[ de pe scaun, f[r[ voia lui, =i vorbi printredin\i:

— Apoi nici s[ fim batjocori\i a=a, nu ne-om l[sa!+i alte glasuri, care mai molcome, care mai d`rze, repetar[:— Nu, nu!...

4

Capitala r`dea vesel ]n podoaba steagurilor tricolore ce f`lfìaupe cl[dirile principale. Calea Victoriei era pres[rat[ cu nisip fin,cenu=iu. Mul\imea invadase trotuarele. Soarele galben priveaindiferent printre nouri. Cortegiul regal ]nainta agale spre Mitro-polie. Copitele escadroanelor de escort[ p`rìau prelung pe maca-damul str[zii. }n frunte, ]ntr-o tr[sur[, prefectul poli\iei, ]n picioa-re, cu cilindrul pe ceaf[, se agita \an\o=, str[lucitor, ca un capel-maistru r[sf[\at, uit`ndu-se ]napoi ]n r[stimpuri.

Camera zumz[ia discret, ca un stup ]n ajunul roitului. Tribunelepline de doamne p[reau ni=te straturi de flori multicolore. Brilian-tele lic[reau ca stropii de rou[, diminea\a, pe petalele catifelate.}ns[=i tribuna diplomatic[ era ]nflorit[ de uniformele ata=a\ilormilitari, printre care mini=trii str[ini, ]n costumul interna\ionalal breslei lor, f[ceau impresia unor rozete b[tr`ne =i ursuze.

}n incint[ str[luceau plastroanele, cheliile =i decora\iile. Sutede mìni se ]ntindeau =i se str`ngeau. }n fa\a estradei preziden\ialeera un v[lm[=ag de fracuri. Ici-colo, c`te un reprezentant al

163R[scoala. Vol. I

na\iunii ridica ochii spre tribune, c[ut`ndu-=i invita\ii sau schim-b`nd bezele cu vreo floare z`mbitoare.

— Uite pe Gogu! =opti Eugenia mi=cat[, Nadinei, care avea pefigur[ un sur`s de satisfac\ie.

De jos, Gogu Ionescu, jovial, f[cea ni=te semne pe care nimeninu le ]n\elegea, dar la care Nadina, ]nchipuindu-=i c[ ]ntreab[dac[ e mul\umit[ cu locurile ce i le-a procurat, r[spunse f[r[ glas=i numai din buze:

— Foarte bine. Mersi. Perfect. Ai fost ]nc`nt[tor.Gogu disp[ru printre fracuri. Peste c`teva clipe ]ns[ ap[ru din

nou de m`n[ cu Raul Brumaru, care saluta de zor =i spunea cevace nu se auzea.

— Dar [sta ce caut[ ]n incint[? ]ntreb[, din spatele Eugeniei,Grigore.

— Cum ce caut[? zise Nadina firesc. El nu lipse=te de nic[ieri.+i pe urm[ are foarte multe rela\ii, ]nc`t intr[ pretutindeni...

Deodat[ se f[cu o mi=care ]n incint[. Pe u=ile laterale altefracuri se ]mbulzeau ]n[untru. Din dreapta intrau arhiereii,ceremonios, lucind de podoabe, din st`nga, ]n uniforme de gal[,numai fireturi =i str[lucire, generalii. Pe estrad[ domni gravi se]n=irau ]n ordine. Un glas speriat r[cni l`ng[ u=[:

— Maiestatea sa regele!O clip[ de t[cere fr[m`ntat[, urmat[ brusc de o r[p[ial[

furtunoas[ de aplauze ce nu mai ]ncetar[ dec`t atunci c`nd regele,lu`nd o h`rtie din m`na =efului guvernului, scoase ochelarii, ]ia=ez[ tacticos pe nas =i ]ncepu s[ citeasc[:

— Domnilor senatori! Domnilor deputa\i!La mai fiecare fraz[ aplauzele reizbucneau, c`nd mai lini=tite,

c`nd mai impetuoase, =i regele trebuia s[ se opreasc[ =i se uitape deasupra ochelarilor la mozaicul de figuri cu privirile ]ndreptatespre d`nsul, ca mii de raze ]n focarul unei lentile miraculoase...

164 Liviu Rebreanu

— ...grija mea statornic[ pentru prop[=irea \[r[nimii munci-toare, temelia puternic[ =i s[n[toas[ a statului, de care depindeviitorul na\iunii.

}n ropotul aplauzelor se amestec[ acuma glasul lui Grigore,uscat de emo\ie:

— Bravo! Bravo!Nadina ]ntoarse pu\in capul spre el cu o mic[ privire doje-

nitoare.Apoi lectura se sf`r=i, ova\iile petrecur[ pe rege p`n[ la ie=ire

=i toat[ lumea se urni s[ plece.— Foarte nostim spectacolul! murmur[ Nadina pe culoar. Nu-i

a=a?... +i regele ce bine a fost!Afar[, tr[suri elegante, automobile zgomotoase, z`mbete multe

=i str`ngeri de mìni. +i muzica militar[ a companiei de onoarec`nt`nd un mar= mar\ial...

Cìnele l[tra s[ se omoare. Ploua v`rtos.— Ia ie=i, m[i b[rbate, s[ nu mu=te c[\eaua pe cineva, s[ mai

p[\im alt[ pozn[!Ignat Cercel se urni de pe lavi\[ bomb[nind. C`nd deschise

u=a spre tind[, porcul, care r`cìse ]ntruna s[ intre, d[du buznaprintre picioarele lui ]n odaie. Ie=i f[c`nd: „Acu las[-l dracului!“}n u=a tinzii strig[:

— Huo, potaie, fire-ai a dracului s[ fii tu cu neamul t[u!De-acolo v[zu ]n mijlocul ogr[zii, b[l[cind prin noroi =i ap[r`n-

du-se cu umbrela deschis[ de cìnele ce se repezea mereu, peperceptorul B`rzotescu urmat, la c`\iva pa=i, de straja satului.

— A=tepta=i, m[i Ignate, s[ viu eu la tine =i ]nc[ pe vremeaasta, ai? Nu \i-a fost mil[ de ostenelile mele, ai?

|[ranul uluit arunc[ ]ntì dup[ cìne:— Huo, javr[! Nu pricepi de vorb[!Pe urm[ ]=i ]ndulci glasul:

165R[scoala. Vol. I

— Ce s[ a=tept, domnule, p[catele noastre! Da uite, ne \ines[r[cia ]n bra\e de nici nu ne mai las[ s[ r[sufl[m... C[ altfelveneam, vai de mine, cum s[ nu viu! C[ doar =tiu destul de bineunde-i prim[ria =i nici picioarele nu m[ dor, slav[ Domnului.

Perceptorul ajunse la el. }nchise umbrela, scutur`nd-o bini=orde ploaie =i zic`nd:

— La plata birului hop cu s[r[cia, altfel ]ns[ d[-i cu c`rciuma!Las[ c[ v[ =tiu, Ignate! Pe mine nu m[ prosti\i, degeaba! Cu voi]mi pr[p[desc tinere\ea =i s[n[tatea!

— Ce c`rcium[? protest[ \[ranul. N-am mai pus \uic[-n gur[de nici nu mai \in minte, c[ unde s[ ne mai ard[ de b[ut dac[...

— Ia las[ vorba, c[ n-am venit la taifas! ]l ]ntrerupse B`rzotescuintr`nd ]n cas[.

Muierea ]ncremenise l`ng[ vatr[, cu cei patru copii l`ng[ ea,ca o clo=c[ speriat[ de uliu. Porcul groh[ia mul\umit =i ridic[ r`tulmirat... Perceptorul se ]n\epeni ]n mijlocul od[i\ei =i se uita]mprejur cercet[tor. Lung =i de=irat cum era, ajungea cu capul p`n[]n grinzile tavanului. Lu[ registrul de la straj[, ]nsemn[ ceva =irupse o foaie.

— Ascult[, Ignate! zise pe urm[ sever. Acu \i-am scris porcul,c[ altceva de pre\ v[d c[ n-ai. Ai auzit? Nu-l iau deocamdat[, s[nu zici c[-s r[u. Dar s[ nu crezi c[ am s[ te a=tept mai mult de os[pt[m`n[, c[ nici pe mine nu m[ a=teapt[ cei mari, =i nici n-ams[ mai viu pe aici s[-mi stric ghetele prin cele b[ltoace, c[ voi nu-micump[ra\i altele =i m-a\i l[sa s[ umblu descul\... A=a, Ignate, s[vii cur`nd-cur`nd, c[ altfel vine porcul la mine =i nici nu se mai]ntoarce!

Atunci femeia izbucni am[r`t[:— Aoleo, doar n-o s[ ne iei purcelul, domnule, s[-mi r[m`ie

copiii fl[m`nzi, c[ at`ta avem =i-am rupt de la gura noastr[ s[-lcresc, c[ vite nu putem \inea dac[ nu-i nutre\ =i porumbul...

166 Liviu Rebreanu

B`rzotescu, parc[ nici n-ar fi luat not[ de existen\a ei, ie=iplec`ndu-se ad`nc, s[ nu se loveasc[ cu capul de pragul de sus.Ignat ]l petrecu dup[ cuviin\[ p`n[-n ograd[, ab[tut, b`iguindmereu ca o scuz[ =i o pl`ngere:

— Apoi ce s[ facem, dom’ perceptor, ce s[ facem?

Aristide Platamonu trimise servitoarea s[ cheme pu\in pe fatalogof[tului, pe Gherghina. Ea are s[ =tie s[-i calce pantaloniifrumos, cu dung[, nu ca toantele astea care nu-s ]n stare nici m[cars[ ]nc[lzeasc[ bine fierul.

Era singur acas[. B[tr`nul avea un proces la Coste=ti, lajudec[torie, =i pusese martor =i pe Chiril[ P[un. Plecase cu bri=cade diminea\[ ]mpreun[ cu doamna Platamonu, lu`nd =i pe Chiril[cu nevast[-sa. Au vrut s[-l plimbe =i pe Aristide pu\in, dar el arefuzat. Tocmai va profita de singur[tate ca s[ citeasc[ serios.Sor[-sa se afla de o s[pt[m`n[ la Pite=ti, ]ntr-o familie prieten[,s[ se mai distreze.

Gherghina intr[ cu sfial[ ]n camera t`n[rului st[p`n, ]mpreun[cu servitoarea.

— Uite, feti\o, tu e=ti de=teapt[ =i ]ndem`natic[ =i ai s[-mi faciun serviciu...

Aristide ]i explic[. Fierul se ]nc[lzise. Pe mas[ erau ]ntin=ipantalonii al[turi de c`rpa ud[. Izgoni pe servitoarea neghioab[,s[ n-o vaz[ ]n ochi.

— Eu am s[ ]ncerc, cona=ule, zise Gherghina speriat[ =i ea decearta servitoarei. Dar nu =tiu dac[ am s[ pot bine...

Se apuc[ de lucru. Aristide, l`ng[ ea, o privea. Trupul eiml[dios era plecat u=or peste fierul de c[lcat. Basmaua ro=ie,legat[ la spate, ]i str`ngea capul =i-i l[sa gol g`tul plin =i pu\in]ndoit. Printre um[r =i capul l[sat ]ntr-o parte t`n[rul ]i vedea,sub ia sub\ire =i descheiat[, s`nii rotunzi, m[ri=ori, cu ni=te sf`rcuri

167R[scoala. Vol. I

ca mugurii pl[p`nzi. Se aplec[ u=or =i-i atinse g`tul cu buzele.Gherghina tres[ri =i ]ntoarse spre d`nsul doi ochi plini de spaim[.

— De ce crezi c[ te-am chemat, Gherghino? =opti Aristide,lu`ndu-i fierul din m`n[ =i a=ez`ndu-l pe un suport. Pentru astea?urm[ apoi ar[t`nd dispre\uitor fierul. Pe o fat[ frumoas[ ca tine?

Gherghina se retr[gea spre u=[ cu aceia=i ochi ]n ochii lui. Elo apuc[ de m`n[:

— |i-e fric[ de mine?... Spune drept!... Se poate?... +i eu numaipentru tine n-am r[mas la Bucure=ti, de dragul t[u...

Fata ]ncerc[ iar s[ se apropie de u=[. Atunci t`n[rul ]ntoarsecheia ]n broasc[ =i o cuprinse de mijloc, continu`nd cu acela=iglas lacom =i fierbinte:

— De ce nu vrei s[ r`zi ni\el, Gherghino?... De ce te ui\i a=a?Nu, nu, nu vreau s[ te ui\i a=a!

}i s[rut[ gura, ochii, obrajii. Gherghina murmur[:— De ce-\i ba\i joc de mine, cona=ule?+i sim\indu-se dus[ spre col\ul unde v[zuse canapeaua, ad[ug[:— Nu vreau!... Nu vreau!... |ip!... S[ =tii c[ \ip!...— Nu fi proast[, Gherghino!... Nu, nu! bodog[ni Aristide

cr`mpo\indu-i gura cu gura lui.

Cortina c[zu ]n ropote de aplauze. Luminile \`=nir[ brusc ]nsala ]ncins[ de c[ldur[ =i de miros de oameni mul\i. C`teva minuteurmar[ rechem[rile actorilor, apoi lumea se lini=ti =i intrar[ ]nfunc\ie binoclurile. Nadina trona ]n loja ei ca un idol satisf[cutde adora\ia credincio=ilor. }=i aluneca alene ochii peste parter,schimba saluturi cu c`te o loj[. Dup[ primul examen sumar, spuse]ncet lui Grigore:

— Ai v[zut? P`n[ =i Predelenii sunt to\i ]n p[r... Ce-o fi p[\itzg`rcitul de-a cheltuit at`\ia bani?

— +i nici m[car n-am trecut pe la ei! zise b[rbatul cu regret.Nu =tiam c[ s-au ]ntors de la \ar[...

168 Liviu Rebreanu

}ncepur[ defil[rile. Loja se umplu de extaz:— A, a fost superb!... Ce mare artist!... A jucat ]nc`nt[tor!...

Am v[zut piesa =i la Paris... Da, tot cu el...Grigore profit[ de ]mbulzeal[ =i se repezi la loja lui Predeleanu.

Dup[ primele cuvinte, Tecla observ[ cu mirare:— Dar te-ai schimbat de tot?... Parc[ e=ti alt om!— Se cunoa=te? f[cu Grigore. Mi-e cam ru=ine =i totu=i... Sunt

]ndr[gostit r[u!Olga ]i arunc[ o privire cu un sur`s =treng[resc. Tecla, ]ns[,

uit`ndu-se o clip[ la loja Nadinei plin[ de o diversitate de admira-tori, murmur[ pe g`nduri:

— Ce-i drept, parc[ s-a f[cut mai frumoas[ =i mai ferme-c[toare...

T`n[rul Iuga ]i s[rut[ m`na, recunosc[tor.C`nd se ridic[ iar cortina =i se ]ntunec[ sala, Nadina =opti:— Unde mergem dup[ spectacol, Grig?+i mai t`rziu, ]n momentul culminant al dramei de pe scen[,

continu[ cu dr[g[l[=enie:— A descoperit Raul un local nou, absolut parizian =i retras,

unde nu merge dec`t lumea cea mai bun[... L-am trimis s[ nerezerve o mas[ =i s[ fie aici, la sf`r=it, s[ ne conduc[. Am f[cutbine?... Vine =i Gogu cu consoarta lui...

— Tot ce faci tu e bine! r[spunse Grigore m`ng`indu-i pe furi=bra\ul gol rezemat pe speteaza fotoliului.

Un mic restaurant de noapte, ]ntr-o str[du\[ dosnic[. Exteriormodest. }n[untru ]ns[ lumin[ orbitoare, lux c[utat, atmosfer[cald[, chelneri francezi pur-s`nge =i c`teva atrac\ii senza\ionale.Patronul, om dintr-o familie boiereasc[, cu nume distins, care =i-am`ncat o avere imens[ la Paris =i din resturi a ]njghebat localulde cur`nd, ca s[ aib[ o ocupa\ie, ]=i prime=te clien\ii personal =iceremonios ca un senior pe invita\ii s[i la o recep\ie select[. Raul

169R[scoala. Vol. I

Brumaru, fire=te, prieten cu proprietarul, face spiritual prezen-t[rile. +i Nadina sur`de ]nc`ntat[ =i repet[ ]ntruna:

— Ah, oui, c’est vraiment trés chic, tres parisien!1

Mica sal[ s-a umplut de domni ]n frac =i doamne decoltate.Chelnerii se strecoar[ ca umbrele, echilibr`nd t[vi de argint]nc[rcate. O dansatoare spaniol[, ]ntr-un p[trat rezervat, acompa-niat[ de o orchestr[ special[ de chitari=ti spanioli, ]=i ]nv`rte=tetemperamentul cu stridente vibra\ii de castaniete. Orchestra maicontinu[ un r[stimp cu arii madrilene =i sevilane, apoi dispare peurmele dansatoarei, f[c`nd loc unui pianist care preludeaz[somnolent =i non=alant, preg[tind intrarea unui =ansonetistfrancez, dr[gu\, elegant =i foarte r[sf[\at, primit cu ova\ii freneticede publicul cunosc[tor. C`nt[re\ul sur`de galant ]n dreapta =i ]nst`nga, lumina se stinge, r[m`n numai c`teva becuri albastre —e roman\a reveriei. Urmeaz[ altele, fiecare cu lumina ei. Apoi unchelner ]i ofer[ o chitar[, l[sat[ pe col\ul pianului de un spaniol,se face lumin[ trandafirie =i r[sf[\atul publicului se apropie deNadina =i c`nt[ ]nfiorat cupletul amorului f[r[ speran\[.

Aerul s-a ]mb`csit de fum =i de aburi de vinuri grele. Ochiilucesc. Lumina alb[ tremur[ pe fe\ele obosite. Glasurile b`jb`iedistrate...

}n tr[sur[, ]mbondorit[ ]n blan[, Nadina spuse bucuroas[:— Bine c-au ]nceput =i Bucure=tii s[ devie ora= mai civilizat,

nu tot mititei, =i l[utari, =i mojicie!... Nu-i a=a, Grig?— Da, sigur!— +i =ansonetistul foarte interesant! ad[ug[ ea dup[ o pauz[.

Ai v[zut c[ numai mie mi-a c`ntat?Grigore o sim\ea l`ng[ d`nsul, fericit[ =i cald[. Zise cu o voce

avid[ =i supus[:— Tu e=ti cea mai frumoas[!

1 Ah, da, este ]ntr-adev[r foarte frumos, foarte parizian! (fr.)

170 Liviu Rebreanu

— Tu e=ti, Petric[?— Eu, eu! Hai, deschide, mam[, hai!Intr[. }n cas[ era ]ntuneric. Numai focul din vatr[ r[sp`ndea

un rotocol de lumin[ ro=cat[.— Mi se pare c[ nici nu dormeai? ]ntreb[ Petre.— Ce s[ dorm? C[ p`n[ le-am dat de m`ncare, p`n[ s-au culcat

ei, a trecut vremea, zice maic[-sa horob[ind pe l`ng[ foc. Dar =itu, dragul mamei, t`rziu mai vii =i greu mi-e =i mie c[ sunte\imul\i =i nu mai =tiu cum s[ ]mpart ca s[-\i opresc =i \ie, s[-i satur=i pe ei, of, Doamne!

Petre se a=ez[ pe lavi\[. Oft[:— Apoi nu stau nici eu de bine =i de petreceri, mam[!Smaranda ]i puse pe mas[ o farfurie cu m`ncare. Un r[stimp

nu se mai auzir[ dec`t sorbiturile lui fl[m`nde =i molf[itul f[lcilor.Pe alt[ lavi\[, ]ntr-un pat =i pe cuptor dormeau ceilal\i copii, curespira\ii grele. Pe urm[, dup[ ce ]=i mai potoli pu\in foamea, Petre]ncepu s[-i spuie, printre ]mbuc[turi, c[ tot n-a izbutit s[ o rup[la boierul cel b[tr`n nici a=a, =i nici a=a. Logof[tul zice mereu c-ofi, c-o p[\i, c[ boierul se \ine de vorb[ c`nd f[g[duie=te, c[ lui i-aspus atunci, ast[-iarn[, s[ pl[teasc[ boul, dar n-a spus s[ nuopreasc[ datoria...

— A=a m-a purtat =i pe mine, de au trecut s[pt[m`nile =i lunile,c[ ]n cur`nd se ]mpline=te anul de c`nd s-a pr[p[dit bietul tat[-t[u!bolborosi femeia cu glas l[crimat.

— Ei, dar de l[sat nu m[ las, s[ =tiu de bine c[ se ]nt`mpl[orice! f[cu fl[c[ul hot[r`t. Nu las, c[-i dreptul nostru =i nu ceremde poman[, c[ taica pentru d`n=ii a muncit p`n[ l-a luat Dum-nezeu...

Sorbi ultimele linguri din farfurie. T[cu ]ndelung. Se uita lafl[c[rile ro=ii ce f`lf`iau ]n vatr[ cu un duduit lene=. Apoi cu glasmai molcom zise iar[=i:

— Rabzi, rabzi =i oftezi, p`n[ nu mai po\i, =-apoi...

171R[scoala. Vol. I

Iar t[cu =i, dup[ un r[stimp, urm[ g`nditor:— C[ spuneau =i oamenii =i se sf[tuiau cum s[ mai fac[ =i ce

s[ fac[? D-aia am =i ]nt`rziat a=a...Se ]ntrerupse, parc[ =i-ar fi adus aminte, =i ]ntreb[:— Da de ce nu aprinse=i lampa, mam[? Ori nu mai e gaz?— Ba mai e ni\el, dar ziceam c[ e destul[ lumina focului...Petre d[du din cap, ap[s`nd:— C[ bine zici, face =i focul lumin[ c`nd nu-i alta!O flac[r[ trosni a\`\`ndu-le =i pe celelalte. Fa\a lui Petre se

ro=i. Umbra lui juca pe perete =i peretele parc[ se cl[tina.

5

Titu Herdelea scrise acas[ despre toate prin c`te a trecut p`n[ce acum poate zice c[ i-a ajutat Dumnezeu de s-a aranjat bine detot. Se l[uda ]n scrisoare =i l[uda Drapelul ca fiind un jurnal foarteimportant. }i trimise b[tr`nului Herdelea, pentru c[ ]l =tia mareamator de ziare, un pachet voluminos cu diferite foi, av`nd grij[s[ ]ncadreze cu ro=u ]n Drapelul tot ce ]nscrisese d`nsul =i maiales cele dou[ articole de fond ]n care se lupta viguros cu ]nsu=icontele Apponyi. Nu uit[, fire=te, s[ ridice ]n slav[ pe Grigore Iuga(a c[rui nevast[ e o minune de frumuse\e =i elegan\[, de s-ar pr[-p[di de admira\ie toate domni=oarele de prin Amaradia =i ]mpre-jurimi c`nd ar vedea-o), s[ povesteasc[ cum a petrecut la castelullor de la \ar[, ceva ]n felul castelului grofilor de la Beclean, =icum s-a ]ntors la Bucure=ti cu automobilul, o distan\[ cam c`t dela Bistri\a p`n[ la Cluj. Transmise b[tr`nului complimente priete-ne=ti de la Gavrila=, care este pentru d`nsul ca un p[rinte, iar dinparte-i salut[ri tuturor cuno=tin\elor =i ]ndeosebi preotului Belciug,fiindc[ ]n cele din urm[ s-a purtat a=a de frumos, ]nc`t trebuiescuitate micile ne]n\elegeri din trecut. Ad[ug[ c[ ]l a=teapt[ peBelciug s[ vie ]n \ar[, cum a f[g[duit pe c`nd se muncea cu cl[di-rea bisericii noi din Pripas; cum e el v[duv =i cu stare, poate veni

172 Liviu Rebreanu

lesne =i nu-i va p[rea r[u de cheltuial[, c[ci Bucure=tii e un ora=mai simpatic ca Budapesta, afar[ c[ e inima rom`nismului. Felicit[solemn pe Ghighi pentru logodn[ =i o ]ndemn[ s[ fie bucuroas[de Z[greanu, care e un b[iat eminent. R[u ]i pare c[ va lipsi dela nunt[, dar are acuma at`tea ocupa\ii, c[ nici nu se poate g`ndis[ le ]ntrerup[, mai ales c[ nici banii nu prea ]l dau afar[ dincas[, deocamdat[.

Nu pomeni ]ns[ nimic despre micile lui afaceri amoroase, de=i=tia c[, ]n special pe Ghighi, ar interesa-o grozav. Nu voia s[ semai afle prin Amaradia c[ el =i aici umbl[ dup[ lucruri neserioase,de=i ]n ultimele s[pt[m`ni, de c`nd a sc[pat de grija vie\ii de toatezilele, tocmai lucrurile acestea ]l preocupau mai mult.

Doamna Mimi s-a \inut de cuv`nt =i a revenit s[-=i vaz[ camerade fat[ ]ntr-o dup[-amiaz[ c`nd =tia c[ mam[-sa nu e acas[. S-adezbr[cat singur[ =i ]ndat[ s-a v`r`t ]n p[tuceanul ei de odinioar[.Pe urm[, de c`te ori venea, se dezbr[ca la fel, lep[d`ndu-=i acuma=i c[ma=a, ]nc`t r[m`nea goal[ cum a n[scut-o doamna Alexan-drescu; ]=i admira nudul ]n oglinda mare cu ram[ de nuc, tot depe vremea fecioriei ei, =i apoi repede se ascundea ]n p[tuceanulcu visurile.

Titu a primit-o cu emo\ie mare ]nt`i =i s-a sim\it m`ndru c[ acucerit o femeie at`t de ]nc`nt[toare. Cur`nd ]ns[ a ]n\eles c[ nueste el singurul m`ndru =i fericit, c[ lui ]i revin numai r[m[=i\ele=i c[ cucerirea lui se datora unui capriciu ]nt`mpl[tor al ei de a fiiubit[ de un poet. De altfel, Mimi ]ns[=i nu s-a sfiit s[-i spuie clarc[ nu trebuie s[ fie preten\ios =i nici s[ o plictiseasc[ cu gelozia,fiindc[ destul o s`c`ie b[rbatul ei cu d-astea. Fire=te, t`n[rul s-aresemnat cu situa\ia. }=i zise c[, la urma urmelor, ea ]i d[ruie=tece poate =i de ce ar refuza el pe o femeie dr[gu\[, c`nd nici nu-lcost[ nimic.

Totu=i, se ivir[ =i inevitabilele mici complica\ii. Eleva lui,Marioara, a mirosit ceva =i a ]nceput s[-i fac[ imput[ri c[ ea nu e

173R[scoala. Vol. I

fat[ de pe str[zi, c[ dac[ n-o iube=te cu adev[rat, pentru ce nu-ispune pe fa\[, nu s[-=i bat[ joc de ea ]n=el`nd-o cu cine =tie cine,=i sf`r=ind printr-o discret[ amenin\are c[ se va pl`nge doamneiGavrila= de purtarea lui neleal[. O sear[ ]ntreag[ a trebuit s[-iexplice =i s[-i jure c[ numai pe ea o iube=te, ca s-o ast`mpere.

Ba ]ntr-o zi s-a pomenit cu doamna Alexandrescu c[ ]l apostro-feaz[ at`t de jalnic, de parc[ ar fi p[r[sit-o Jenic[:

— Domnu Titu, din suflet te rog =i te implor, ia seama s[ nu senenoroceasc[ din pricina matale biata Mimi!... Ea te-o fi iubind,s[r[cu\a, c-am observat de atunci c[ ]i e=ti simpatic, dar dumneatatrebuie s[ fii mai cuminte =i s-o fere=ti, s[ nu care cumva s[ prind[de veste Vasile, c[ se ]nt`mpl[ o nenorocire... Nu zic =i nu-\irepro=ez, c[ pasiunea a=a vine, p`rdalnica, =i Mimi, s[rm[nu\a,nu-i de mirare c[ i s-a ur`t =i ei cu un b[rbat ciufut =i mojic, dar...

T`n[rul Herdelea ascult[ cu resemnare lamenta\iile gazdei sale=i numai la sf`r=it articul[ un slab protest, menit mai mult s[-ieviden\ieze cavalerismul dec`t s[ fie crezut. }n realitate se jenade doamna Alexandrescu din pricina Tan\ei, c[reia ]ncepuse a-iface curte foarte st[ruitor. Doamna Alexandrescu l-a dus deun[zila p[rin\ii fetei, l-a prezentat =i l-a l[udat, iar pe urm[ el a devenitun musafir asiduu ]n casa din dosul g[rii, proprietatea domnuluiAlexandru Ionescu, =ef de birou la Finan\e. Tan\a era acum iubirealui cea frumoas[ =i adev[rat[. Gra\ie ei i-a revenit inspira\iapoetic[. }n fiecare sear[, sc[pat de obliga\iile pentru Drapelul,]nv[luit ]ntr-un nour de fum de \ig[ri, scria versuri de glorificarea f[pturii divine. De altfel, Tan\a r[spundea cu acelea=i sentimente.De=i sfioas[, i-a m[rturisit c[ nici n-ar mai putea tr[i f[r[ el. Treizile dac[ nu-l vedea, n[scocea motive s[ fie la Lenu\a, confidentadragostei ei, care, fire=te, chema pe Titu.

Toate acestea nu-l ]mpiedicau s[-=i ]mplineasc[ meseria, bachiar ]l stimulau. }n fiecare diminea\[ se prezenta con=tiincios laDrapelul, cu manuscrisul preg[tit. G[sea totdeauna numai pe Ro=u,

174 Liviu Rebreanu

la acela=i birou, parc[ nici nu s-ar fi clintit de-acolo. Spre amiazi]=i mai f[ceau apari\ia reporteri, redactori, ve=nic gr[bi\i =i agita\i=i nemul\umi\i, discut`nd violent =i ab\in`ndu-se permanent de ascrie. Altminteri ]ns[, Herdelea era singurul tovar[= redac\ionalal lui Ro=u, care ]i spunea deseori:

— S[ =tii, puiule, c[ tu ai s[ ajungi! Ascult[-m[ pe mine ce-\ivorbesc, c[ eu nu vorbesc fleacuri ca domni=orii [=tia care vin cup[l[ria-n cap, se groz[vesc, mint =i nu-s capabili s[ scrie un r`ndcumsecade. Ai s[ ajungi, b[iete, pentru c[ ]\i place munca =i nute code=ti! S[ =tii!... Ai =i talent, e=ti =i s`rguitor, tocmai ce trebuieunui gazetar bun. Nu zic, se poate s[ te la=i de meseria asta, c[ tev[d b[iat cinstit =i corect, =i anevoie r[zbe=ti ]n gazet[rie c`nde=ti a=a, dar oriunde te-ar duce destinul, ai s[ faci treab[, s[ =tiide la mine!

Titu Herdelea se credea la r`ndu-i obligat s[-i raporteze c`nda luat masa la Gogu Ionescu sau c`nd a fost poftit la Grigore Iuga,=i alte asemenea evenimente de ale sale de interes mai public.Secretarului nu-i pl[ceau =i le considera apuc[turi de arivism,enun\`nd dogmatic c[ ziaristul s[ r[m`ie ]n lumea lui, s[ nu sev`re printre ciocoi, s[-=i adoarm[ con=tiin\a. Gazetarul trebuie s[-=ip[streze virgin[ facultatea de a protesta =i a biciui necontenit,mai cu seam[ ]n \ara noastr[, unde f[r[delegea e singura legeperfect valabil[.

— Deschide ochii, puiule, =i uit[-te ]mprejur! Te-ai plimbat la\ar[ ]n automobil =i prin castele ciocoie=ti =i n-ai pus urechea lap[m`nt s[ ascul\i glasurile care nu se aud. Din automobil nu sevede =i nu se aude nimic. +i nici pe trotuarele Bucure=tilor. E fals[=i artificial[ toat[ aparen\a asta de lux =i civiliza\ie. Realitatea ealta, tinere! Export[m zeci de mii de vagoane de cereale =i c`tevamilioane de \[rani n-au nici porumb pentru m[m[liga cotidian[!}n\elegi ce va s[ zic[ asta? Cu luminile Bucure=tilor ne ]n=el[mpe noi ]n=ine. Nu ne arunc[m privirea dincolo, fiindc[ =tim c[

175R[scoala. Vol. I

dincolo e pr[pastia =i numai privind ]n ea ne-am cutremura... Nulux, nu automobile =i castele, puiule! Astea-s pojghi\a care acoper[un vulcan de dureri. Ca m`ine se sparge pojghi\a =i atunci!...

Titu se obi=nuise deja cu catastrofismul. Nu era om s[ nul[crimeze, de ]ndat[ ce venea vorba de st[rile generale, asupradurerilor \[r[nimii, complet`ndu-le cu profe\iile cr`ncene derigoare. A=a a fost probabil totdeauna =i va fi totdeauna. Or[=enii,care cunosc \ara din vilegiaturi pitore=ti, au o mare predilec\iepentru \[ranii ve=nic porni\i s[ se revolte, tocmai pentru c[ suntasigura\i c[ \[ranii rom`ni nu sunt ]n stare s[ se revolte aieveaniciodat[.

6

— Ce-ar fi, Grig, s[ facem Cr[ciunul la \ar[? zise Nadina cumare voio=ie ]ntr-o zi c`nd se apropiau s[rb[torile.

Grigore Iuga r[spunse numai cu o privire plin[ de recuno=tin\[.Propunerea o considera o aten\ie delicat[ pentru d`nsul. Nimicnu l-ar fi putut bucura mai mult dec`t dovada aceasta de apropieresufleteasc[. Iubirea lor ajunge astfel s[ se cimenteze prin ]n\ele-gerea reciproc[. Pasiunea trupeasc[ devine ]n sf`r=it durabil[,fiindc[ se alimenteaz[ din esen\a inepuizabil[ a sufletelor. Dac[ar fi adoptat de la ]nceput fa\[ de ea atitudinea de azi, c`team[r[ciuni =i-ar fi cru\at unul altuia! Fericirea n-o po\i gusta dec`tc`nd te-a purificat nefericirea.

Detaliile le stabilir[ u=or. Grigore se mul\umea s[ ]nregistrezedorin\ele ei, ca s[-i fie toate ]mplinite cu sfin\enie. Primul punctera c[ vor petrece Cr[ciunul la Amara, dar revelionul ]l vor facenegre=it ]n capital[. Acceptat. Al doilea c[ trebuie s[ fie un Cr[ciunvesel, cu lume mult[ =i l[utari buni. Acceptat, fire=te. Vor fiprezen\i to\i vecinii lor mai sub\iri de la \ar[. Despre asta va ]ngrijib[tr`nul, care are s[ fie pl[cut surprins de hot[r`rea lor. }i va

176 Liviu Rebreanu

scrie s[ pofteasc[ =i pe prefectul jude\ului, de la Pite=ti, ca s[ fiereprezentat =i guvernul la veselia lor. Nadina sur`se; i se p[reacomic cu prefectul... Grigore ]ntreb[:

— De la Bucure=ti lu[m pe cineva sau mai bine nu?...— A, s-ar putea? se mir[ Nadina. Apoi dac[ ar fi numai mo=ieri

=i arenda=i, inclusiv prefectul, ne-am urca pe pere\i de plictiseal[!Trebuie s[ conteze neap[rat pe Gogu =i Eugenia, care au invitat[la \ar[ =i familia unui frate al ei, profesor, sau a=a ceva, la Giurgiu.Evident, au s[ vie ]mpreun[ cu musafirii lor. Pe urm[ c`\iva b[ie\imai spirituali, s[ aib[ cu cine sta de vorb[. M[car doi-trei. C`ndrosti numele lui Raul Brumaru, observ[, sau i se p[ru, o u=oar[crispare pe figura lui Grigore, ]nc`t ad[ug[ repede: Dac[ nu-\iconvine, renun\, Grigule!... M-am g`ndit ]ns[ la Raul pentru c[ etotdeauna vesel =i...

— O, de ce? Foarte bine!... Bietul Raul! zise b[rbatul cu ocomp[timire dispre\uitoare.

— Uite, poate s[ vie =i t`n[rul cela, cum ]l cheam[, din Ardeal?continu[ Nadina. }l vom pune s[ ne c`nte colinde ardelene=ti...

Cr[ciunul c[dea ]ntr-o joi. Nadina hot[r] s[ plece cu to\ii mar\idup[-amiaz[ la Amara, s[ doarm[ acolo ]n tihn[, ca s[ fie odihni\ipentru seara din ajun. }n Gara de Nord ]i a=tepta numai Raul;ceilal\i cavaleri mondeni se scuzaser[ ]n ultimul moment. De-abiadincolo de Chitila ap[ru =i Titu Herdelea, radios =i aferat. Min\ic[ a sosit chiar c`nd a plecat trenul =i s-a instalat ]n alt comparti-ment. De fapt venise cu o jum[tate de or[ ]nainte =i =i-a asiguratun loc bun ]n clasa a treia, deoarece c[l[torea pe buzunarul lui =ide ce s[-=i risipeasc[ gologanii.

Numai Grigore ]i ascult[ scuzele =i explica\iile. Nadina ]i sur`seindiferent[, r[m`n`nd atent[ la Brumaru, care ]i relata o povestirepicant[ dup[ Vie Parisienne1 f[r[ a se ]ntrerupe dec`t o secund[

1 Via\a parizian[ (fr.)

177R[scoala. Vol. I

pentru a ]ntinde lui Titu m`na st`ng[ =i a-i zice: „Ce mai faci,mon=er?“ T`n[rul Herdelea mai f[cu pu\in[ politic[ cu Grigore,afl[ c[ Gogu Ionescu e la Lespezi de trei zile =i se bucur[ c[ se va]nt`lni cu Alexandru Pintea, pe care-l cunoscuse de asemenea laS`ngeorz. Pe urm[ g[si un pretext s[ se retrag[ ]n compartimentuls[u, fiindu-i fric[ s[ nu dea conductorul peste el =i s[-l fac[ der`s, c[ st[ la clasa ]nt`ia cu bilet de a treia.

Z[pada ce o l[saser[ ]n Bucure=ti era o juc[rie fa\[ de ce g[sir[la Amara. La sosire, ]n Coste=ti, ]i a=teptau s[nii. Nadina tres[ltade bucurie. Cum ajunser[ acas[, porunci pentru a doua zi oplimbare cu sania prin ]mprejurimi.

Grigore se scul[ mai devreme, s[ ]ngrijeasc[ de plimbareaproiectat[. Avu ]ns[ o surpriz[ nepl[cut[. Asear[, Ichim, b[tr`nulvizitiu de n[dejde, dup[ ce a desh[mat iepele de la sania cea bun[=i le-a ad[pat, c`nd le-a b[gat ]n grajd s[ le lege la ieslea lor, nuse =tie cum =i ce, dar s-a pomenit cu iapa roaib[, sperioas[, c[]ncepe s[ sar[ ]n dou[ picioare, =-apoi s[ zv`rle din copite p`n[tot l-a zdrobit pe bietul om de l-au scos pe cerg[ afar[. A=a c[ nu-ichip s[ mai ias[ d`nsul cu sania, iar ceilal\i vizitii nici unul nu s-ar ]ncumeta s[ m`ie iepele prea buiestre. Grigore era plictisit =ipentru Ichim, dar mai cu seam[ din pricina Nadinei care, fiindamatoare de iu\eal[, nu ar fi mul\umit[ s[ o plimbe cu caii depurtare. Atunci logof[tul Bumbu ]=i d[du p[rerea c[ ar puteachema pe Petric[ al Smarandei, c-a fost doar c[prar la artilerie =ia strunit tot felul de cai, ]nc`t are s[ se joace cu iepele. }l chemar[degrab[.

Totu=i, abia spre amiaz[ pornir[. Nadina lu[ l`ng[ ea pe Titu,pe Raul ]l trecu ]n sania a doua cu Grigore, care o s[rut[ ]n g`ndpentru acest gest. Dup[ indica\iile lui Grigore, sania Nadinei olu[ ]nainte av`nd s[ fac[ circuitul Ruginoasa, B`rlogu, Babaroaga,Gliganu, Lespezi =i acas[. }nf[=ura\i ]n bunzi imense, c`t ni=tepelerine medievale, acoperi\i cu pleduri groase =i ]mbl[nite, sfidau


178 Liviu Rebreanu

gerul aspru ce d[inuia de peste o s[pt[m`n[. Cum ie=ir[ dinAmara, c`mpia alb[ se desf[=ura ]n fa\a lor ca o nesf`r=it[ mantiede hermin[, sc`nteind ]n lumina soarelui mu=c[tor. +oseaua t[iao d`r[ lucioas[, rectilin[, pe care sania aluneca vertiginos. Petre,]n picioare, pu\in plecat ]nainte, ]ndemna iepele arar, cu un plesc[itde limb[, energic. }n sumanu-i cenu=iu, cu c[ciula neagr[ de mielpe o ureche, p[rea mai ]nalt =i mai voinic de cum era.

Nadina nu mai t[cea din gur[, at`ta era de entuziasmat[. Acispunea ceva lui Titu, aci scotea un strig[t nearticulat, aci l[l[iaun ]nceput de galop cantabil =i din c`nd ]n c`nd striga c[tre vizitiucu o ]ncurajare a\`\[toare:

— Hai, b[iete, hai, nu =ov[i!— Nu =ov[iesc, coni\[, n-ave\i grij[! morm[ia Petre f[r[ a se

]ntoarce, cu glas ]n care tremura un r`s pu\in batjocoritor.Goana vijelioas[ \inea de un ceas. Trecur[ prin Ruginoasa, prin

B`rlogu, prin Babaroaga, prin Gliganu. Pe c`nd alergau acum spreLespezi, v[zur[ de departe un c`rd de ciori, poate c`teva sute,de-a curmezi=ul =oselei, o ]mpro=c[tur[ de cerneal[ pe o colosal[coal[ de h`rtie. Fl[m`nde =i obraznice, ciorile numai c`nd saniaera s[ dea peste ele zbucnir[ brusc de pe p[m`nt cu zgomotosf`lf`it de aripi =i cronc[neli. Iapa ]nainta=[, ]ntr-un acces despaim[, f[cu o s[ritur[ ]n dreapta s[ se fereasc[ parc[ de primej-die. }n aceea=i clip[ Petre o croi cu biciul peste burt[. Durerea osperie mai tare, ]nc`t zv`cni drept ]nainte, pe =oseaua neted[, ]ntr-ungalop furios, st`rnind =i frica tovar[=ei sale de oi=te.

— Ce faci? Ce faci? \ip[ deodat[ Nadina. Ne omoar[!... Ajutor!Se ag[\[ ]ngrozit[ de g`tul lui Titu, ]n vreme ce caii, sfor[ind

=i ciulind urechile, goneau nebune=te, izbind deseori cu picioareledinapoi ]n frontalul bombat al saniei. Atunci r[sun[ glasul luiPetre, ]ncrez[tor:

— Nu v[ speria\i =i nu v[ fie fric[, coni\[, dac[ sunte\i cu mine!

179R[scoala. Vol. I

Glasul acesta aspru =i ciudat ]i ]mpr[=tie deodat[ orice team[.Auzi acuma =i pe Titu, care nu-=i pierduse cump[tul, zic`nd:

— Doamn[, doamn[, nu e nimic, fi\i lini=tit[!}ncerc[ s[ z`mbeasc[, parc[ i-ar fi fost ru=ine de spaima

trecut[. Petre, cu spinarea ]ndoit[ u=or ]napoi, \eap[n ca o st`nc[,str`ngea h[\urile, repet`nd lin =i totu=i poruncitor:

— Hohoho!... Hohoho!...Privindu-l, Nadina parc[ vedea cum i se ]ncle=teaz[ mu=chii

bra\elor ca ni=te c[ngi de o\el =i cum ]i cresc mereu puterile, cuc`t ]=i ]nfige picioarele mai d`rz ]n p[m`nt. }=i rec[p[t[ calmulcomplet. Ajunse iar[=i vesel[ ]n Amara =i, cobor`nd din sanie, r`sede toat[ ]nt`mplarea, ciripind g[l[gios:

— Am tras o spaim[ neroad[... Bine c-am avut un vizitiuenergic!

Petre ]=i ]ntoarse spre ea fa\a ]mbujorat[ de b[taia gerului, cumust[cioara aburit[ =i pi=cat[ de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori,]n care se jucau lic[riri vii de bucurie. Spuse:

— Apoi iepele-s buiece, coni\[, c[-s iepe boiere=ti, toat[ vremeanumai odihnesc =i m[n`nc[ bine =i nu muncesc. Cum s[ nu leard[ de nebunii?

+i scuip[ triumf[tor ]ntre crupele pline ale iepelor extenuate.— Bravo, Petre, bravo! strig[ Titu Herdelea, care ]n sf`r=it

izbutise a se descoto=m[ni dintre bl[nuri =i, s[rind jos, ]l b[tuprotector pe um[r.

Nadina povesti la dejun ]nt`mplarea, complet`nd-o cu mici]nflorituri pe care Titu, galant, le confirm[. }nfloriturile se ]nmul-\ir[ =i ]nt`mplarea deveni o aventur[, iar Nadina ]ns[=i o eroin[c`nd repet[ povestirea de mai multe ori invita\ilor ce ]ncepur[ s[soseasc[ mai spre sear[. Cu c`t observa mai mare ]ngrijorare lainterlocutori, cu at`t era mai m`ndr[, r`dea =i declara nep[s[toarec[ ]i plac grozav emo\iile violente =i ]i pare bine c-a v[zut =imoartea cu ochii.

180 Liviu Rebreanu

— Era s[ m[ pierzi, Grig drag... M-ai fi regretat? zise senti-mental, ]ntr-un moment, so\ului ei, care r[spunse m`ng`ind-o cape un copil nepriceput:

— Asta ]nseamn[ c[ trebuie s[ fii prudent[ cu pl[cerile, oric`tte-ar tenta!

— O pl[cere prudent[ nu mai e pl[cere! ripost[ Nadinar[sf[\at[.

Miron Iuga ]=i primi oaspe\ii cu o bonomie ce-i =edea bine. Nupoftise dintre vecini pe Platamonu, de=i Grigore crezuse c[ ar fifost delicat, de vreme ce e arenda=ul Nadinei =i al lui Gogu, =inici pe Cosma Buruian[, c[ruia ]nc[ nu-i iertase minciuna cufurtul, oric`t arenda=ul, ca s[-l ]mbuneze, r[spl[tise pe \[raniiancheta\i =i b[tu\i de poman[ cu c`te un sac de porumb.

Pe la =apte seara, sosir[, ultimii, prefectul Andrei Boerescu =igeneralul Dadarlat, am`ndoi cu nevestele, venind direct de laPite=ti =i urm`nd s[ plece pe urm[ de aici fiecare la mo=ia lui,unul la Rociu, cel[lalt la Humele, unde aveau s[ petreac[ s[rb[-torile. Prefectul era un b[tr`nel m[run\el =i rotofei cam de v`rstalui Miron, plin de via\[ =i de vioiciune. Studiase odinioar[ medi-cina =i chiar avea t[bli\a cu titlul pe zidul casei la Pite=ti, dar n-apracticat niciodat[, sim\ind o repulsie fizic[ fa\[ de boli =i suferin-\e. Nevast[-sa ]i sem[na, parc[ i-ar fi fost sor[, =i la ]nf[\i=are, =ila temperament. Generalul Dadarlat ]n schimb, cu toate c[ aveao inim[ ca untul proasp[t, p[rea fioros ca un haiduc mai ales dinpricina must[\ilor mari, negre, vopsite, cu v`rfurile r[sucite d`rz,care contrastau cu p[rul de pe cap, rar =i cam c[runt. Doamnageneral, voinic[ =i ]nalt[ ca =i b[rbatul ei, era mai t`n[r[ mult cad`nsul =i ]nc[ cochet[.

Marele hol ajunsese aproape ne]nc[p[tor. Prefectul, neuit`ndu-=i calitatea, ]=i lu[ pentru ]nceput un aer de gravitate pe care ]ns[]l lep[d[ repede, ca s[ nu-=i strice pofta de m`ncare. C`nd afl[

181R[scoala. Vol. I

c[ Titu Herdelea e ziarist din Bucure=ti =i ]nc[ de la gazeta guver-nului, ]l trase ]ntr-un col\ =i-l chestion[ am[nun\it asupra situa\ieipolitice, demonstr`ndu-i c[ ]n jude\ul lui lucrurile merg strun[ =ic[ el e popular =i iubit.

}n centrul interesului general continu[ s[ r[m`ie aventuraNadinei, constituind, de altfel, =i un subiect la care putea participatoat[ lumea cu deplin[ competen\[. }nsu=i Ioni\[ Rotompan, ofire mai ]nchis[, =i chiar ursuz, tr[ind singuratic la mo=ia-i Goiade c`nd =i-a m[ritat fata, ]i puse c`teva ]ntreb[ri =i d[du din capocrotitor. Colonelul pensionar +tef[nescu, arenda=ul mo=iei Vl[du-\a, ]=i adusese toate trei fetele, deopotriv[ de dr[g[la=e, ]n speran\ac[ Nadina, cu rela\iile ei ]n lumea bun[, va fi adus de la Bucure=ti=i tineri serio=i. Nadina le-a ]mbr[\i=at ]ntr-adev[r foarte amabil=i a poruncit lui Raul s[ le fac[ curte, ]ns[rcinare de care el seachita con=tiincios =i cu c`te-o privire tainic[ desperat[ dup[Nadina. C[pitanul Lache Gr[dinaru, crez`ndu-se irezistibil pentruc[ numai cu s[bioara lui a cucerit proprietatea Cantacuzu, de pestetrei mii de pogoane, ca supliment la o nevast[ ur`\ic[ =i prostu\[,b[tea zelos din pinteni pe l`ng[ Nadina =i-=i sublinia str[duin\elecu c`te un suspin ]nso\it de ]ntoarcerea ochilor pe dos. Ca s[ scapede el, Nadina fu obligat[ s[ se retrag[ pu\in deoparte cu TituHerdelea.

— E idiot r[u c[pitanul [sta! zise ea plictisit[.Titu se socotea ]ntruc`tva tovar[= =i complice. Afl`ndu-se

acuma ]ntre patru ochi cu ea, i se p[ru =i mai frumoas[, decoltat[ad`nc =i cu bra\ele goale cum era, =i cu o str[lucire stranie pefigura-i enigmatic[. }i =opti cu entuziasm re\inut:

— M-am ales =i eu cu ceva din p[\ania de azi, c[ v-a\i ]ncol[citbra\ele pe g`tul meu cu at`ta ardoare de parc[...

— Vezi, nici nu mi-am dat seama, z`mbi Nadina. }\i ]nchipui,]ns[, c[ n-a fost cu inten\ie...

182 Liviu Rebreanu

— Din nenorocire! f[cu t`n[rul Herdelea.}n clipa c`nd s[ se a=eze la mas[, afar[, sub ferestre, r[sun[ o

colind[. Toat[ lumea o ascult[ cu pl[cere. Mai urmar[ dou[. Eracorul de fete =i fl[c[i ]njghebat de ]nv[\[torul Drago= ]nadins,pentru a face o surpriz[ b[tr`nului Iuga, care fu ]ntr-adev[rmul\umit. Porunci s[-i osp[teze bine pe to\i, iar pe Drago= ]l felicit[=i-l opri la mas[.

Fire=te, cina se prelungi p`n[ spre miezul nop\ii, stropit[ cuvinuri variate, animat[ de muzica vestitului F[nic[ de la Pite=ti =ide inevitabilul toast al prefectului, pe care b[tr`nul colonelpensionar +tef[nescu se sim\i dator s[-l completeze cu compli-mente galante la adresa Nadinei =i a celorlalte cucoane prezente...Pe urm[ Nadina ceru s[ danseze =i dansul se generaliz[ f[r[ s[se ridice masa. Peretele de sticl[ dinspre hol se d[du ]n l[turi,l[utarii trecur[ la mijloc =i astfel fur[ ]mp[ca\i =i cei r[ma=i ]njurul mesei, =i dansatorii care se puteau fr[m`nta ]n largul lordincolo.

Nadina reu=i s[ ]nduplece p`n[ =i pe Miron Iuga s[ fac[ unvals b[tr`nesc cu ea. Totu=i aici rolul principal revenea lui Raulcare, pentru a fi pe placul Nadinei, dans[ pe r`nd cu toate cucoa-nele. Singur[ so\ia prefectului ]l refuz[, scuz`ndu-se amabil c[nu mai e ]n v`rsta c`nd unei femei ]i =ade bine s[-=i arate gra\iile.Gogu Ionescu, ]n ciuda celor aproape cincizeci de ani, f[cea oconcuren\[ redutabil[ lui Raul; adev[rat c[ el juca mai mult cuEugenia =i de dragul ei. Nici Titu Herdelea nu vroia s[ r[m`iemai prejos, ]ndeosebi pentru pl[cerea de-a dansa cu Nadina, c[reia]i =i spuse languros ]n timpul unui boston:

— Soarta m[ r[zbun[ pentru azi-diminea\[... +i-i str`nsemijlocul.

Nadina ]i zise cu indiferen\[:— Ia seama, c[ porne=ti pe urmele c[pitanului!

183R[scoala. Vol. I

T`n[rul se pleo=ti, parc[ ar fi primit un du= rece. }i era ru=inec[ a fost f[r[ tact =i se retrase la mas[, a=ez`ndu-se modest l`ng[]nv[\[torul Drago=. De acolo urm[ri un r[stimp pe Nadina, careacuma dansa cu Brumaru.

— Cel pu\in sper c[ observi c`t m[ sacrific? ]ntreb[ Raulajung`nd cu ea ]ntr-un col\ mai dep[rtat.

Nadina se lipi de el, f[r[ s[-l priveasc[, ]n loc de r[spuns.— Sunt exasperat... Nu mai pot!... De ce m[ chinuie=ti a=a?

continu[ Raul, str`ng`nd-o =i alunec`ndu-=i bra\ul pe spatele ei.— Ai r[bdare! murmur[ Nadina. Nu m[ str`nge a=a, c[ ne

observ[ lumea...— Mi-ai promis solemn, Nada, nu-i a=a? insist[ el. Te a=tept,

Nada, auzi?... Vii?... Vii? Te rog... Nada...— Da, da... Sss... Taci! =opti ea, ]ncle=t`ndu-=i nervos m`na

st`ng[ pe bra\ul lui, fiindc[ ]n aceea=i clip[ auzi aproape glasulc[pitanului ]ntov[r[=it de vijelioase b[t[i din pinteni:

— Coni\[, mai fie-v[ mil[ =i de noi [=tia care...Nadina p[r[si pe Brumaru =i trecu ]n bra\ele c[pitanului,

ciripind:— Domnul are dreptate... Tu a=teapt[, Raul! S[ te mul\ume=ti

cu sf`r=itul!...C[pitanul Gr[dinaru, ]nc`ntat, se dep[rt[ cu ea ]ntr-un elan

furtunos =i triumfal.Titu Herdelea v[zu pe Brumaru r[mas ]n mijlocul holului, cu

ochii dup[ perechea ce disp[rea. Z`mbi ]n sine satisf[cut c[ =iRaul o fi p[\it ca d`nsul sau ceva similar =i-=i zise cu admira\ie:„Minunat[ femeie!“

L`ng[ el, la mas[, discu\ia era ]n toi. Prefectul Boerescu adusesevorba despre guvern, l[ud`ndu-l negre=it =i astfel st`rnind criticiledin ce ]n ce mai vii ale colonelului pensionar +tef[nescu, care nuse sfia s[ declare c[ „mergem spre dezastru sigur dac[ se tolereaz[

184 Liviu Rebreanu

anarhia“. El nu face politic[ =i nu-i pas[ ce partid e la putere, darpretinde ca guvernul s[ fie energic, s[ =tie ce vrea =i s[ p[strezeordinea =i disciplina, altfel ne pr[p[dim.

— Las[, colonele, c[ anarhia numai dumneata o vezi, pentruc[ e=ti ]n opozi\ie, zise prefectul cu superioritate. Degeaba spuic[ nu faci politic[. N-ai votat cu dumnealor acum doi ani?...Carevas[zic[?...

— Domnule prefect, eu votez cu cine-mi spune con=tiin\a meade cet[\ean cinstit! strig[ colonelul aprins. Nu sunt ]nscris ]n niciun partid, nici la ei, nici la dumneavoastr[, tocmai ca s[-mi p[strezlibertatea judec[\ii!

— Nu te sup[ra, colonele, degeaba! relu[ Boerescu blajin. Eunu te acuz c[ ai votat cum ai vrut, dar nu pot admite s[ fimdenigra\i pe nedrept. At`t!

Apoi, f[r[ a mai a=tepta s[-=i vie ]n fire pensionarul, se adres[deodat[, parc[ printr-o inspira\ie fericit[, ]nv[\[torului Drago=,care t[cuse p`n[ atunci:

— Ascult[, domnule... [sta... cum te cheam[, c[ \i-am uitatnumele... domnule ]nv[\[tor!

— Drago=! complet[ ]nv[\[torul.— Da, Drago=... Spune dumneata, c[ tr[ie=ti ]n mijlocul \[ranilor

=i e=ti ie=it din popor, dar spune deschis, f[r[ nici o sfial[: este lini=te=i ordine pe aici ori e cum zice dumnealui? Poftim! Te rog!

Dup[ o u=oar[ ezitare, ]nv[\[torul r[spunse uit`ndu-se drept]n ochii prefectului:

— Este pace =i lini=te, dar e =i mult[ s[r[cie!Boerescu se ]ncrunt[ pu\in:— S[r[cie, da, fire=te... S[r[cia ]ns[ nu intr[ ]n atribu\iile

guvernului. Asta depinde de ]mprejur[ri =i de oameni. Guvernultrebuie s[ \in[ cump[n[ dreapt[ =i at`t!

Drago=, ca o justificare, continu[ mai viu:

185R[scoala. Vol. I

— Desigur, dar vede\i dumneavoastr[, suntem de-abia laCr[ciun =i marea majoritate a oamenilor nu mai au porumb... E]ngrozitor! G`ndi\i-v[ ce vor face nenoroci\ii p`n[ ]n toamnaviitoare? Sunt sili\i s[ cer=easc[ pur =i simplu. Ce-a fost azi aici,la domnul Iuga, o jale... Zeci de femei =i de b[rba\i s[ se milogeas-c[ pentru porumb, numai pentru porumb, =i s[ se ]ndatoreze pesteputerile lor. +i ce-a fost aici e pretutindeni, dac[ nu =i mai r[u...

Colonelul +tef[nescu ]=i redob`ndi ]ncrederea =i-l ]ntrerupse,adres`ndu-se prefectului:

— Vas[zic[ ]ntocmai ce afirmam eu, iubite domnule prefect!Exact! Oamenii nu se ajung, =i murmur[, =i se agit[, =i amenin\[.Asta nu e anarhie, pentru Dumnezeu, domnilor?... +i ]nc[ am avutun an mai buni=or, de s-au f[cut de toate, potrivit. }nchipui\i-v[,]ns[, dumneavoastr[ ce s-ar ]nt`mpla dac-ar da Dumnezeu o sece-t[ sau alt[ pacoste! Ei, ce s[ v[ mai spun, cred c[ \[ranii s-ar n[pusti,f[r[ mult[ vorb[, la hambarele boierilor, dac[ nu =i mai r[u!

Boerescu era ]ncurcat mai ales din pricina lui Titu Herdelea,care s-ar putea s[ bat[ toba pe la Bucure=ti ce-a auzit ]n jude\ullui =i s[-i scoat[ faima c[ e prefect slab. Se g`ndea la o replic[zdrobitoare, nu-i venea nimic ]n minte =i se enerva. }ntre timp,Miron Iuga observ[ lini=tit:

— Toate astea sunt efectele demagogiei de=[n\ate ce se facela ora=e. De acolo porne=te r[ul =i se propag[ nemul\umirea \[rani-lor =i spiritul de dezordine. C`nd oamenii pretin=i serio=i proclam[c[ \[ranii nu pot tr[i fiindc[ n-au p[m`nt, cum s[ nu cear[ \[ranulp[m`nt =i cum s[ mai respecte ]nvoielile? Aici e buba.

— Coane Miroane, vorbi=i din inima mea! strig[ colonelul,\[ranul =ade la c`rcium[, ]=i bea acolo toat[ munca =i pe urm[ sevait[ c[ nu se ajunge...

}nv[\[torul nu se putu opri s[ nu zic[:— Adev[rat, sunt mul\i be\ivi, dar nu...Pensionarul nu-i d[du voie s[ sf`r=easc[ =i continu[:

186 Liviu Rebreanu

— To\i sunt ]nd[r[tnici =i lacomi, domnule! De aceea trebuieo m`n[ de fier s[-i dezmeticeasc[, altfel...

Prefectul ]ntrerupse batjocoritor, parc[ =i-ar fi g[sit replicadefinitiv[:

— Dumneata vrei un guvern care s[-\i d[d[ceasc[ \[ranii,colonele! Ei, bat[-te s[ te bat[! De ce nu spuneai?... Ai v[zut cecere dumnealui de la guvern, domnule Herdelea? Ia s[ scrii astala Drapelul, s[-=i dea seama =i cei mai mari c`te de toate ni se cernou[, care ]i reprezent[m!

Titu Herdelea sur`se ]n\eleg[tor, iar prefectul trase cu ochiul.Atunci ]ns[ doamna Pintea d[du semnalul plec[rii la care se

ralie ]ndat[ =i so\ia prefectului. Grigore =i Miron zadarnic mai]ncercar[ s[ se ]mpotriveasc[. }n c`teva minute to\i oaspe\ii,sp[im`nta\i c[ orele sunt aproape patru, se ridicar[. Se ivi totu=io problem[ grav[, pus[ de doamna Pintea ]ns[=i: cum s[ fac[ oarecu cei trei copii ai ei pe care ]i culcase ]ndat[ dup[ cin[ =i acumadormeau du=i? }i era mil[ s[-i scoale =i fric[ s[ nu se ]mboln[-veasc[ ie=ind, ]nc[lzi\i, ]n gerul de afar[. Toat[ lumea lu[ partela dezbatere cu diferite solu\ii. Grigore hot[r] s[ r[m`ie =i so\iiPintea s[ doarm[ aici, iar m`ine vor trece la Lespezi unde au stat=i vor mai sta destul. Au la dispozi\ie o camer[ bun[ chiar al[turide a copiilor, care e l`ng[ a Nadinei, a=a c[ vor fi ca acas[...

Dup[ ce, ]ncetul cu ]ncetul, musafirii se risipir[ =i Miron Iugase retrase ]n vechiul conac, cei r[ma=i se suir[ ]mpreun[ la etaj.}n hol mai st[tur[ de vorb[ c`teva minute, apoi se desp[r\ir[. So\iiPintea, cu precau\ia necesar[, ]=i aruncar[ ochii ]n odaia copiilor]nainte de-a se retrage ]n odaia lor. Titu Herdelea =i Brumaru, alec[ror camere erau al[turate =i dincolo de deschiz[tura mare averandei cu geaml`c albastru de deasupra intr[rii principale,trecur[ de asemenea la culcare. Cum prin geaml`cul verandeip[trundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment ]n mijlocul

187R[scoala. Vol. I

holului =i de acolo, ]ntorc`ndu-se spre Nadina =i Grigore, zisemelancolic, cum =ade bine unui poet:

— Ce noapte divin[!Nadina deschisese u=a iatacului ei. }n lumina palid[ a candelei

se vedea patul mare, alb =i cald, cu portretul ei deasupra. Grigore]ntreb[ ]ncet:

— E=ti mul\umit[, iubirea mea?— M-am amuzat foarte, foarte bine, murmur[ Nadina =i, dup[

o mic[ pauz[, abia st[p`nindu-=i mole=eala, ad[ug[: Dar acumasunt a=a de obosit[ c[...

B[rbatul o privea. }i era mil[ de extenuarea ei v[dit[. }i =optibl`nd:

— Ai dansat prea mult... Ce are a face! Bine c[ e=ti mul\umit[...Eu te las, inima mea! Noapte bun[!

O str`nse ]n bra\e =i-i s[rut[ buzele fierbin\i ca fl[c[rile.Desf[c`ndu-se alene din str`nsoarea lui, Nadina z`mbi:

— C`t e=ti de dr[gu\ c[ nu... Noapte bun[, Grig drag!Grigore r[mase o clip[ ]n fa\a u=ii ce se ]nchise. Auzi de jos

=oapte =i pa=i, servitorii care f[ceau pu\in[ ordine ]nainte de-a seduce la odihn[. Stinse lampa ce at`rna din tavan. Razele alb[striteale lunii se ]ng`nau cu ]ntunericul negru. }=i cuno=tea prea binedrumul prin coridorul mic =i ]ngust la dormitorul lui obi=nuit, aflatmai ]n fund, cu fereastra spre conacul vechi.

Se dezbr[c[, se tr`nti pe pat. Somnul nu venea. Inima-i era plin[de o bucurie neast`mp[rat[. Dorea pe Nadina cum n-o mai dorisede mult. +i totu=i s-a retras aici singur. Dac[ ar fi insistat... Dar emai bine a=a. Altfel ce deosebire ar fi ]ntre iubirea lui =i a unuib[d[ran care nu cunoa=te dec`t ]mplinirea poftei cu orice pre\.

G`ndurile ]i alergau, se ]mpleteau, se goneau, f[ureau planuri,le sf[r`mau, st`rneau speran\e... Trecuse mai bine de un ceas =inici urm[ de somn. Poate e =i prea cald ]n odaie. Se scul[, ]mbr[c[

188 Liviu Rebreanu

un halat, aprinse o \igar[. Trebuie s[ se r[coreasc[ pu\in. }ntune-ricul era acuma mai negru. }n hol razele lunii se zv`rcoleauneputincioase. Ajunse b`jb`ind ]n deschiz[tura verandei unde erauc`teva fotoliuri =i mescioare. }=i pip[i un jil\ =i se a=ez[ ]ncet, cum=i venise, parc[ i-ar fi fost team[ s[ nu turbure somnul celorlal\i.+edea cu spatele spre peretele care-l desp[r\ea de iubirea lui. }nfa\[, piezi=, prin sticla albastr[, ]l privea discul enorm, speriat =icurios al lunii. T[cerea, mai mare aici dec`t ]n dormitorul lui, ]if[cea bine ca =i r[coarea ce-l ]nconjura =i-i mulcomea b[t[ileinimii. L[s[ capul ]napoi pe rezem[toarea fotoliului =i ]nchise ochii,zic`ndu-=i amuzat: „Ce nostim ar fi s[ adorm a=a!“ Din c`nd ]nc`nd ]ns[ tr[gea din \igar[ schi\`nd c`te un rotocol de lumin[ro=iatic[.

Deodat[ i se p[ru c[ o u=[ s-a deschis =i s-a ]nchis at`t dedomol, c[ nici nu i-a auzit zgomotul. Ascult[ o clip[, apoi,nemaiput`ndu-=i st[p`ni r[bdarea, se ridic[ brusc ]n picioare.Jil\ul se lovi de perete cu zgomot l`nced de vat[. Se uit[ ]nt`i ]nst`nga, spre iatacul Nadinei, pe urm[ ]n dreapta. Pe zidul dintreu=a lui Herdelea =i a lui Brumaru parc[ tremura o umbr[ cenu=ie]n bezna complet[. Grigore se apropie intrigat. Umbra era lipit[cu bra\ele ]ntredeschise. O apuc[ de um[rul gol =i-n aceea=isecund[, recunosc`nd-o:

— A, tu?... Credeam, c[ vreo servitoare...Sim\i um[rul moale, rece =i pu\in jilav. }=i smulse m`na, parc[

ar fi atins o piele de =arpe. Cuprins de sc`rb[, =opti:— T`rf[!Apoi ]ntoarse spatele =i porni prin ]ntunericul ]ngro=at spre

fund, gr[bit, ca =i c`nd un val de frig ar fi amenin\at s[-i ]nghe\einima...

A doua zi Raul Brumaru, mai matinal dec`t to\i, cobor] spilcuit,fericit, fredon`nd vesel o arie nou[ care f[cea furori la Paris. Jos,d[du peste Grigore.

189R[scoala. Vol. I

— A, Grig?... M-ai ]ntrecut, mon=er... Credeam c[ voi fi celdint`i! strig[ apropiindu-se cu m`na ]ntins[.

Grigore, f[r[ s[-i observe m`na, r[spunse ]ntunecat:— Pleci imediat la Bucure=ti!... Sania e la scar[.Brumaru ]ng[lbeni, bolborosi vorbe f[r[ =ir, se mir[. Grigore

insist[:— Ai un sfert de or[. Gr[be=te-te!Peste un sfert de or[ Raul era ]mbr[cat. Petre, care \inea ]nc[

locul lui Ichim, ridic[ biciul. Pe c`nd porneau, din capul sc[riiGrigore strig[:

— Ia seama, Petre, cu iepele!

190 Liviu Rebreanu

Capitotul V

FRIGURI

1

Toat[ lumea regret[ a doua zi plecarea subit[ a lui Brumaru,o comoar[ de bun[ dispozi\ie. Totu=i lipsa lui nu ]mpiedic[ s[domneasc[ o veselie at`t de deplin[, c[ doamna Pintea, v[z`ndc[ so\ul ei se ]ntinde la conversa\ie cu Miron Iuga =i cu Titu, trebuis[ fie energic[:

— Aidem s[ plec[m, Alexandre drag[, altfel ne apuc[ aici adoua noapte!

Nadina, ca s[ ia ni\el aer =i s[ se mai dezmor\easc[, ]i ]nso\ip`n[ la Lespezi. Se ]ntoarse t`rziu, tocmai la mas[.

Dup[ programul stabilit, ziua a doua de Cr[ciun urmau s[ opetreac[ to\i la Gogu. B[tr`nul Iuga avea s[ r[m`ie singur; el nu-=ischimb[ obiceiurile de-a nu se mi=ca de acas[ ]n zilele de s[rb[tori.Acuma ]ns[ Grigore anun\[ c[ nici el nu se va putea duce, fiindc[trebuie s[ se repead[ negre=it p`n[ la Pite=ti, unde a fost chematde ni=te afaceri foarte importante =i care nu sufer[ am`nare.

Titu Herdelea se bucur[ c[ va ]ntov[r[=i singur pe Nadina, de=iea p[rea cam plictisit[. La Lespezi, unde au fost opri\i =i la cin[,s-a pl`ns de b[rbatul ei, spun`nd c[ sensibilitatea fireasc[ ]i emaltratat[ ]n c[snicia asta ]n fiece moment. Spre sear[ s-a mai]nviorat, iar la ]ntoarcere a fost dr[gu\[ =i vesel[, a ciripit tottimpul, a r`s de glumele lui Titu, a oprit sania ca s[ admire luna=i a l[l[it felurite c`ntece fran\uze=ti cu glasul aburit de ger.

CUPRINS

191R[scoala. Vol. I

Nadina ]ntr-adev[r se sim\ea ]ntr-o situa\ie ]ncurcat[ =i nu =tiace atitudine s[ aib[ din pricina lui Grigore care, f[r[ s[ bage deseam[ ceilal\i, nu i-a mai adresat nici un cuv`nt, necum s[-i cear[vreo explica\ie. B[nuia c[ Grig s-a dus dup[ Brumaru, ca s[ sebat[ ]n duel. Un duel ]ns[ ar atrage dup[ sine inevitabil divor\ul.Dac[ se ]nl[tur[ duelul, atunci poate Grigore a g[sit alt aranja-ment, mai pu\in romantic. De aceea a =i vorbit ea la Gogu desprec[snicia ei ]ntr-un ton care s[ justifice orice eventualitate ulte-rioar[...

A treia zi de Cr[ciun, pe c`nd se ]ntorcea dintr-o plimbare pejos, un grup de \[rani o ]nt`mpin[ ]n curtea conacului. Se ro=i =ise enerv[. }ntre \[rani era =i Petre, pe care oamenii ]l luaser[socotind c[ are s[ fie ascultat cu mai mult[ bun[voin\[, fiindc[ apurtat-o cu sania. Fl[c[ul ]ns[ n-apuc[ s[ rosteasc[ nici trei vorbec[ Nadina ]l =i ]ntrerupse cu asprime:

— Ce, a\i ]nceput acuma s[-mi a\ine\i calea? Nu v-am spus c[nu v`nd? Atunci ce mai vre\i? De ce nu m[ l[sa\i ]n pace? Eu amvenit aci s[ fiu lini=tit[, nu s[...

Trecu ]nainte =i urc[ treptele m`nioas[:— At`ta necuviin\[ nici n-am mai pomenit!T`n[rul Herdelea o urm[ speriat =i cl[tin`nd din cap. N-ar fi

crezut-o capabil[ de o izbucnire a=a de energic[.|[ranii r[maser[ pe loc. Se uitar[ unii la al\ii nedumeri\i. }ntr-un

t`rziu Marin Stan, potrivindu-=i c[ciula, f[cu glume\:— }ndr[cit[ muiere!Petre ]ns[ bomb[ni mohor`t:— Apoi stai, cucoan[, c-om mai vorbi noi ]mpreun[!Dup[-mas[, la Drago=, Titu Herdelea trebui s[ asculte iar[=i

durerile satului.}n acela=i timp, Miron Iuga discuta mai pe ]ndelete cu Nadina,

fire=te, despre Babaroaga.

192 Liviu Rebreanu

}n sf`r=it duminic[, a patra zi, pe ]nserat, sosi Grigore. Se scuz[c[ a lipsit at`ta vreme =i era vesel, parc[ toate i-ar fi mers ]n plin.}nainte de cin[ spuse Nadinei c[ ar dori s[-i vorbeasc[. Sim\ind]n glasul =i ]n ochii lui o vioiciune melancolic[, Nadina ]ntreb[ cuun z`mbet de ispitire:

— Vrei s[ mergem sus la mine?— Nu, nu! protest[ b[rbatul, ]nchiz`ndu-se brusc ca ]n fa\a

unei primejdii.Se retraser[ ]ntr-un salona= unde Grigore zise lini=tit =i simplu:— Iat[ ce-am hot[r`t definitiv!C[ mìne, luni, cu acceleratul de dup[-amiazi, ca s[ aib[ timp

s[ se preg[teasc[, va pleca la Bucure=ti. Se va pune f[r[ z[bav[]n leg[tur[ cu un avocat =i va face ea cererea de divor\. Motivul l-acreat el: p[r[sirea domiciliului. N-a fost, bine]n\eles, la Pite=ti,unde n-avea ce c[uta ]n zilele de s[rb[tori, ci la Bucure=ti, s[-=imute toate lucrurile personale la m[tu=[-sa Mariuca, v[duvageneralului Constantinescu. A f[cut gestul, oric`t i-a venit de greu,spre a evita scandalul. Cu condi\ia ca ea s[ nu t[r[g[neze divor\ul.Altminteri n-ar garanta c[ va r[m`nea pasiv p`n[ la cap[t. T`n[rulHerdelea o va ]ntov[r[=i, ca s[ nu c[l[toreasc[ singur[. A luat elbiletele la Coste=ti, a=a c[ n-au dec`t s[ se urce ]n tren.

Nadina ]l privise ]ntì intrigat[, pe urm[ l-a ascultat calm, cuo u=oar[ fluturare de ironie ]n col\urile gurii.

— Bine! f[cu la sf`r=it =i ie=i urmat[ de aproape de Grigore.La mas[ declar[ c[ i s-a ur`t =i mìne pleac[ acas[. Miron

]ncerc[ s-o mai opreasc[. }n zadar. }l las[ ]ns[ pe Grig aici, dac[domnul Herdelea vrea s[-i fie tovar[= de drum. Fire=te, domnulHerdelea primi cu entuziasm =i de dragul ei, =i de bucurie c[ poates[ economiseasc[ cheltuiala de tren.

Desp[r\irea se f[cu ]n hol. Afar[ era un ger n[prasnic. Nadina,]nm[nu=at[ =i ]mbondorit[, ]ntinse m`na natural:

— La revedere, Grig!

193R[scoala. Vol. I

— Adio! =opti aproape imperceptibil Grigore de-abia ating`ndm[nu=a, parc[ i-ar fi fost fric[.

B[tr`nul Miron o conduse p`n[ la u=a care r[mase un r[stimpdeschis[, l[s`nd s[ p[trund[ ]n[untru un val de aer proasp[t =i]nvior[tor.

— Ce femeiu=c[ nostim[ =i simpatic[! murmur[ b[tr`nul,frec`ndu-=i m`inile. P[cat c[ ai l[sat-o s[ plece a=a cur`nd,Grigori\[!

C`nd afl[ despre divor\, Miron se cruci. Nu se poate! Asta enebunie. Toate explica\iile lui Grigore fur[ zadarnice, mai ales c[el nu-i m[rturisea tocmai motivul hot[r`tor. B[tr`nul refuz[ s[admit[, de=i nu spunea, socotind c[ prin divor\ ar pierde speran\ade-a mai fi preferat la v`nzarea Babaroagei.

— Cred c[ ea e mai ]n\eleapt[ ca tine =i nu va cere desp[r\irea!f[cu Miron Iuga.

— Ar fi mai dezagreabil pentru ea! zise Grigore.

2

Gerul \inea de patru s[pt[m`ni, dinainte de Cr[ciun, =i nicig`nd s[ se mai ]nmoaie. Satul p[rea ]ngropat ]n z[pad[ p`n[-nbr`u. Focul ]n vatr[ nu se putea stinge. Boierul Miron s-a ]nduratde suferin\a oamenilor =i i-a l[sat s[-=i aduc[ din p[durea luicrengi, usc[turi, f[r[ parale =i f[r[ s[-i ]nsemne ]n catastife. Dariarna se lungea =i usc[turile, pu\ine ]n p[durea boiereasc[. Unii]ncepur[ s[-=i puie pe foc gardurile, al\ii s[-=i taie pomii de pringr[dini.

Duminica urm[toare prim[ria se umplu de oameni. PrimarulPravil[, venit mai devreme, a a=teptat lini=tit s[ se adune lumea=i n-a vrut s[ spuie nim[nui ce porunci are de vestit. Numai c`nda v[zut c[ =i tinda e ticsit[ =i nici ]n cancelarie nu mai ]ncap al\ii,a ]nceput s[ vorbeasc[ cu glasul u=or tremurat de sfertul de \uic[


194 Liviu Rebreanu

ce-l d[duse repede peste cap la Busuioc, trec`nd ]ncoace, ca s[-=idreag[ energia. Dup[ ce se l[ud[ c[ e un om milos, c[ se poart[bine =i cre=tine=te cu lumea =i c[ acoper[ multe gre=eli, se pl`nsec[ totu=i Amara ar fi pe cale s[ ajung[ satul ho\ilor, fiindc[ de laCr[ciun n-a fost noapte s[ nu se ]nt`mple vreun furti=ag. Arenda-=ul Cosma Buruian[ e jecm[nit ca-n codru =i e amenin\at s[ r[m`ief[r[ porumb de s[m`n\[.

— Apoi ne-au omor`t destul jandarmii ast[-toamn[ din pricinad`nsului! morm[i Serafim Mogo=, de-l auzir[ to\i.

Primarul recunoscu, dar scuz[ pe arenda=, c[ a desp[gubit peto\i ancheta\ii de atunci, de=i n-ar fi fost obligat. Leonte Orbi=orstrig[ din tind[:

— Numai c[ b[taia nu se-ntoarce, dom’ primar!Cosma Buruian[, totu=i, n-a reclamat ca s[ nu mai afle boierul

cel mare =i s[ ias[ iar[=i pacoste pe oameni. De vreo s[pt[m`n[r[uf[c[torii dau t`rcoale =i pe la curtea boierului Miron. +i ]nc[boierii ca boierii, c[ omul ciupe=te de la boier =i zice c[ nu-i p[cat,c[ tot din munca lui vine. Dar s-a furat =i de la oameni, cut[ruiao g[in[, cut[ruia porumb... P[rintelui Nicodim, barem, =tie totsatul, acum trei zile i-au luat toat[ carnea de la doi porci t[ia\ide Cr[ciun. Ginerele dumnealui, Filip Ilioasa, e de fa\[; s[ spuiedac[ e adev[rat!... Primarul f[cu o pauz[, ca s[ dea r[gaz ginereluis[ r[spund[. Filip, greoi =i tihnit, se scormoni, tu=i, d[du din cap,preg[tindu-se s[ dojeneasc[ mai aspru pe tic[lo=ii care au p[gubitpe ]nsu=i slujitorul bisericii. P`n[ s[ deschid[ el gura, Ignat Cercelzise ]n doi peri:

— Cine fur[ fur[ de la cine are... C[ de la alde mine ce s[fure? S[r[cia?

C`\iva r`ser[, =i ]n cancelarie, =i mai cu seam[ ]n tind[.Primarul se sup[r[:— Las[ gluma, Ignate, c[ nu v-am str`ns eu aci pentru glume,

s[ =tii!

195R[scoala. Vol. I

— Nu-i glum[, dom’ primar! f[cu \[ranul, relu`ndu-=i glasulumil obi=nuit. C[ porcul mi l-a luat perceptorul la bir, porumb n-avem,lemne n-avem =i-mi \ip[ copiii toat[ ziua de foame =i de frig...

— Nu mai putem, oameni buni! strig[ deodat[ =i LeonteOrbi=or, ]ncurajat parc[. Din iarna asta nu-i chip s[ ie=im. Orimurim, ori...

— A=a-i, a=a-i! ]nt[rir[ mai multe glasuri ]n tind[. Murim!Din v[lm[=ag se desprinse mai clar o voce ascu\it[:— De trei zile n-am b[gat nimica-n gur[, de nici nu =tiu cum

m[ mai \in pe picioare, uite asta mi-e crucea!Primarul, ca s[-=i redob`ndeasc[ autoritatea, r[cni m`nios:— Ho!... Ho!... Destul! =i, potolindu-se pu\in zgomotul, urm[

iar[=i mai bl`nd: S[r[cie este, c-o vedem, =i foame berechet, n-amce zice. Dar a=a m`ine ai s[-mi pui m`na-n beregat[, c[ \i-e foame.Se poate?

— Apoi, da, f[cu glasul ascu\it de adineaori cu un ton careputea fi =i afirmativ, =i negativ.

Era Melente Heruvimu, ]nalt, supt, cu fa\a galben[, parc-ar fifost bolnav de lingoare, =i cu ni=te ochi negri, aprin=i de disperare.Avea acas[ trei copii =i o nevast[ care z[cea de ast[-toamn[ denici nu tr[ia, nici nu murea.

Pravil[ primi r[spunsul ]n ]n\elesul bun =i, relu`nd firul de undese ]ncurcase, declar[ c[ de azi ]ncolo el se spal[ pe m`ini =i va dape m`na jandarmilor orice nelegiuire, s[ descopere ei pe f[pta=i=i s[ fac[ ordine ]n sat. Serafim Mogo= iar morm[i, ca =i c`nd arfi avut un spin ]n inim[:

— C[ nici jandarmii nu-s pu=i s[ batjocoreasc[ =i s[ chinuiasc[degeaba pe oameni!

— Dar =i oamenii s[ fie de omenie, Serafime! replic[ primarulenergic. +i, de altfel, continu[ c[tre ceilal\i, eu am ispr[vit de spus.S[ mai spune\i =i dumneavoastr[ ce =ti\i =i cum socoti\i. Numaipe urm[ s[ nu zic[ nimeni c[-s om r[u =i c[ n-a =tiut!

196 Liviu Rebreanu

Pornir[ mai mul\i deodat[ s[ vorbeasc[, fiecare despre altceva.Petre Petre, care st[tea l`ng[ Nicolae Drago=, strig[ milit[re=te:

— Sta\i, oameni buni! Unul c`te unul s[ spuie ce vrea, ca s[ne putem ]n\elege ca oamenii!

}ncepu Luca Talab[ f[r[ a z[bovi ]ns[ cu nici un cuv`nt asupragrijilor primarului, ci ocup`ndu-se ]ndat[ de Babaroaga, care nu-ll[sa pe el s[ doarm[. Iarna, oric`t de grea, trece ca p[rerea, cam`ine se desprim[v[reaz[ =i vin muncile:

— Ce facem, m[i oameni? St[m a=a cu bra\ele ]ncruci=ate =ine uit[m cum o ia grecul?... Cucoana ne proste=te cu vorba, bane =i oc[r[=te c`nd o lu[m mai de scurt. Apoi dac[ st[m =i nu nemi=c[m, s[ nu se mai vaite nimeni de s[r[cie, c[ s[r[cia are s[ne m[n`nce capul!

Petre socoti trebuincios s[ comunice o l[murire care complicalucrurile, anume c[ cuconi\a se desparte de cuconul Grigori\[. I-aspus Marioara Irinii, nepoata buc[t[resei de la curte. A=a c[ cine=tie c`nd =i cum va mai veni cuconi\a pe-aici, ca s[ mai poat[vorbi cu dumneaei.

Vestea aceasta ]ncurc[ mai r[u limbile. Se ]ncinse o g[l[gie cala c`rcium[. Imput[rile se ]ngro=au. Trifon Guju, mai ]ncruntat =icu glas mai ursuz ca totdeauna, arunc[ ]n obraz primarului c[p`n[ mai deun[zi =i el a spus c[ nu-i bine ce face Luca, iar azi o]ntoarce pentru c[ simte rost de chilipir. Pravil[ se ro=i, r[cni, sedezvinov[\i, dar Toader Str`mbu ]i acoperi glasul, strig`nd dintind[:

— Dec`t s[ umbla\i ]mpotriva s[r[cimii, mai bine ne-am ducecu to\ii la boierii cei mari s[-i rug[m s[ ]mpart[ mo=ia la oameni,dac[ tot nu-i mai trebuie=te cucoanei =i o leap[d[!

— Uite-a=a, da! aprob[ ascu\it Leonte Orbi=or. Asta-i vorb[]n\eleapt[!

}n mijlocul v[lm[=agului st`rnit se auzi iar glasul lui TrifonGuju, mai p[trunz[tor:

197R[scoala. Vol. I

— Ne ducem =i p`n[ la vod[ s[ ne fac[ dreptate!Primarul se r[corise r[cnind; continu[ deci mai lini=tit =i chiar

cu o und[ de batjocur[:— M[i oameni, m[i oameni, de ce vorbi\i voi numai prostii?

C-altminteri parc-a\i fi oameni de treab[ ca to\i oamenii! Unde-a\imai pomenit voi ca un boier s[-=i arunce mo=ia cum aruncigunoiul? C[ Trifon [sta, care p[l[vr[ge=te, nu \i-ar da o coaj[ dem[m[lig[, dreptu-i c[ nici n-are, =-ar vrea ca al\ii s[-i dea lui omo=ie ]ntreag[: „Na, m[i Trifoane, bag[ plugul!...“ Iac[, sunt =ieu om ]n toat[ firea, dar d-astea n-am pomenit. +i nici dumnealor,nici Luca, =i doar a fost primar ]naintea mea, nici Filip, nici mo=Drago=, nici mo= Lupu, m[car c[-i mai b[tr`n ca to\i... Numaib[rba\i de omenie, =i n-au pomenit!

— Apoi cine are de toate nu mai aude nimic, dar cine n-arenimic ascult[ la toate =i trage n[dejde! se t`ngui Ignat Cercel. C-altfelam pieri sau cine =tie ce am mai face.

— R[u, Ignate! Foarte r[u! se ]nfl[c[r[ iar[=i primarul. Omulzdrav[n pune um[rul =i scoate carul din =an\, nu st[ s[ i-l scoat[ al\ii.

— Muncim, slav[ Domnului, p`n[ ne crap[ ochii =i tot degeaba!bomb[ni Melente Heruvimu, am[r`t.

— Negre=it, Melente, trebuie s[ muncim, c[ d-aia suntemoameni =i nu ho\i! urm[ Pravil[ grav, ad[ug`nd ]ndat[ cu alt glas:Dar v[d c[ una am vorbit eu =i la altele a\i ajuns voi. Acu nu-inimica, numai s[ =ti\i c[ de aci ]nainte eu nu mai acop[r penimeni, ci v[ las pe seama jandarmilor!

— D-apoi o via\[ avem, nu o sut[! bufni Serafim Mogo=. R[spunsul lui Mogo= sup[r[ ]ns[ at`t de r[u pe primar, de=i

fusese dat cu glas mai lini=tit ca altele, ]nc`t izbucni:— Ei, =-acu s[ ie=i\i afar[! C[ la voi vorba bun[ e ca ov[zul la

g`=te!Oamenii ie=ir[ ]ncetinel, se mai oprir[ ]n ograd[, apoi ]n uli\[,

grupuri-grupuri, chibzuind =i sf[tuind.

198 Liviu Rebreanu

— Nu le vine la socoteal[, cum s[ le vie, s[ asculte durerileoamenilor! zise Ignat Cercel ]ntr-un grup mai g[l[gios.

— Vezi bine c[ nu, f[cu =i Toader Str`mbu. C[ dac[ st[p`nirea]mparte mo=ia, apoi are s-o ]mpart[ la cei s[raci =i f[r[ p[m`nt,iar d`n=ii sufl[ a pagub[!

— D-aia tot umbl[ s-o ia d`n=ii, ca s[ n-apuce st[p`nirea s[ne-o ]mpart[ nou[! complet[ m`nios Trifon Guju. Dar las[, c[nici noi n-om dormi...

Petre plec[ cu fratele ]nv[\[torului =i cu c`\iva b[tr`ni. Ardeas[ aduc[ iar vorba de conul Grigori\[, ca s[ spuie oamenilor c`ts-a purtat de frumos cu d`nsul =i cum deun[zi, c`nd s-a ]ntors dela Coste=ti de dusese pe cuconi\a la gar[, dup[ ce l-a ascultat dinfir ]n p[r, a chemat pe Leonte Bumbu, logof[tul, =i i-a poruncit s[=tearg[ din catastife toat[ datoria t[t`ne-s[u =i s[-i pl[teasc[numaidec`t pre\ul unei perechi de boi, nu numai a celui omor`t]n p[dure, pe deplin.

Pomenindu-se despre desp[r\irea boierilor, Petre se gr[bi s[dea am[nuntele pu\ine ce le cuno=tea de la Marioara lui =i s[adauge:

— Cucoana e \`fnoas[ =i ]ndr[cit[ cum nu se mai poate, darconul Grigori\[, cum ]l =ti\i, drept =i milostiv =i bun de parc[ nicin-ar fi boier. C[ binele ce mi l-a f[cut mie n-am s[-l uit nici ]nmorm`nt...

3

Titu Herdelea afl[ ]n tren de la Nadina vestea divor\ului. Nucredea. De-abia c`nd, peste vreo zece zile, i-a confirmat-o Grigore,s-a convins. +i a exclamat cu mult[ p[rere de r[u:

— Cu toate astea, ce femeie dr[gu\[!— Prea dr[gu\[! a sur`s Grigore.Oric`t de mult \inea ]ns[ la Grigore Iuga =i oric`t admira pe

Nadina, t`n[rul Herdelea nu mai avea r[gaz s[ se ocupe deosebit

199R[scoala. Vol. I

de ]ncurc[turile lor. Se ]nt`lnea deseori cu Grigore, se ducea pela d`nsul =i m`ncau c`teodat[ ]mpreun[. Vedea =i pe Nadinauneori la c`te-un spectacol sau la Gogu Ionescu, c`nd era poftitla mas[. Altfel ]ns[ v`ltoarea ziaristicii ]l absorbea tot mai mult.Sub pretexte c[ evenimentele politice se intensific[, Ro=u ]imultiplica ]ntruna ]ns[rcin[rile. Ca s[ ridice Drapelul, ambi\iosulsecretar de redac\ie voia s[-l doteze cu diferite rubrici noi =i,neav`nd al\i redactori docili, punea pe Herdelea la contribu\ie,iar el, zelos, primea f[r[ a cr`cni. A=a a devenit titularul uneirubrici de curiozit[\i, al alteia de ecouri politico-mondene =i alcronicii teatrale, singura pe care o f[cea cu pl[cere, fiindc[ ]i eradrag teatrul =i acuma se putea duce mai des =i gratis.

Dar ]ndat[ ce s-a ]ntors de la Amara, a avut o surpriz[ dinpartea doamnei Alexandrescu, gazda lui limbut[ =i amoroas[. Totdescos`ndu-l cum a petrecut la \ar[ =i neascult`ndu-l cu aten\ie,ceea ce pe el ]l cam jignea, se pomeni deodat[ c[-i zice foarte]nc`ntat[:

— +tii c[ ]n lipsa dumitale Tan\a a fost mereu pe aici =i mereumi-a vorbit despre dumneata... Ce fat[, domnu’ Titu! Nici nu-\i]nchipui dumneata... Numai Mimi=or a mea a mai fost ca ea,cuminte, =i frumoas[, =i de=teapt[!

Apoi, dup[ ce ]l st`rni iar s[ povesteasc[, peste dou[ minuteiar ]l ]ntrerupse, amenin\`ndu-l cochet cu degetul =i ]nv[luindu-l]n ni=te priviri de complicitate:

— Ho\omanule, ho\omanule! Mi se pare c[ ai pus g`nd r[uT[n\ichii noastre? Ce s[-\i spun, n-ai gust prost! Fete ca T[n\icanu se g[sesc pe toate potecile — =i frumoas[, =i de familie bun[,=i cu educa\ie... De! Adev[rat c[ =i dumneata e=ti b[iat bine, cuun c`=tig bun, cu viitor mare... A\i fi o pereche cum nu se poatemai potrivit[, numai s[ dea Dumnezeu s[ ias[ cum cred eu!

+i vreo jum[tate de or[ Titu trebui s[ asculte aiurit explica\iile,combina\iile, planurile, sfaturile, ]ndemnurile ei ]ntr-o succesiune

200 Liviu Rebreanu

vertiginoas[ =i ame\itoare. Se ]nfrico=[. Iubea pe Tan\a f[r[ s[-ifi trecut m[car prin minte posibilitatea ]nsur[torii, care, ]n situa\ialui, i s-ar fi p[rut cel pu\in ridicol[.

Tan\a ]ntr-adev[r venea mai ]n fiecare dup[-amiazi la doamnaAlexandrescu =i Herdelea se sim\ea din ce ]n ce mai ]ncurcat. Cao salvare posibil[ ]i lic[rea numai o mutare subit[, care s[-i piarz[urma. }ntr-o zi ]ns[, pe c`nd se afla la doamna Alexandrescu devorb[ cu Tan\a =i tocmai c`nd doamna Alexandrescu ]=i c[uta unpretext s[-i lase singuri, fiindc[ ochii verzi ai Tan\ei ]=i ]ndeseauimplor[rile dr[g[la=e, se auzi deodat[ o timid[ b[taie ]n u=[, dup[care, f[r[ s[ mai a=tepte r[spuns, intr[ Marioara.

— V[ rog s[ m[ scuza\i, zise ea pu\in speriat[ mai alesobserv`nd pe Tan\a, c[ci de doamna Alexandrescu nu se jena. Veniipentru lec\ie =i g[sii ]ncuiat =i...

— E cheia ]n u=[, drag[ Marioar[! s[ri Titu ro=indu-se =i vr`nds[ mearg[ spre ea.

— A=a? N-am observat... Atunci trec dincolo... Scuza\i! f[cufata d`nd u=or din cap =i retr[g`ndu-se cu un mic sur`s c[treHerdelea.

Cum se ]nchise u=a, Tan\a, palid[, se scul[ =i-=i lu[ haina s[plece. Zadarnice fur[ explica\iile ]mbel=ugate ale doamnei Alexan-drescu. Tan\a se declara ]n=elat[: de ce nu i-a spus nimica despre„st`rpitura“ asta care intr[ ]n camera lui ca la ea acas[? Pl`nse =ise lini=ti pu\in, dar nu vru s[ mai r[m`ie. Plec[ posomor`t[ ca omartir[.

— Vezi ce-mi f[cu=i? ]i ]mput[ pe urm[ doamna Alexandrescu.M[ a=teptam c[ ai s-o p[\e=ti odat[ cu lec\iile dumitale, c[ nu temai ast`mperi =i n-ai r[bdare deloc... Ei, acuma ce te faci? Trebuies[ fii delicat cu Tan\a, c[ ea e foarte sensibil[ =i inimoas[!

Dincolo ]l a=tepta alt[ scen[ cu Marioara, pe care ]ns[ o ]mbun[mai repede.

201R[scoala. Vol. I

Seara, ]ncheindu-=i bilan\ul zilei, fu totu=i mul\umit. O ]nt`m-plare neprev[zut[ i-a adus o solu\ie. Tan\a s-a sup[rat, aventuras-a ]ncheiat. A doua zi Tan\a n-a mai venit. Nici a treia. S-a ispr[vit.

Era s`mb[t[, pe la ]nceputul lui februarie. Titu Herdelea aveade scris un articol important pentru Drapelul.

Directivele i le-a dat ]nsu=i Deliceanu =i, deci, \inea enorm s[se prezinte cu ceva excep\ional, s[ se conving[ =i directorul c[are ]ntr-]nsul un colaborator merituos. De aceea fu vesel c`nddoamna Alexandrescu ]l anun\[ c[ se duce cu Jean, la p[rin\iilui, unde vor sta t`rziu =i deci s[ aib[ grij[ de cas[, iar dac[ iese,s[ ]ncuie bine =i s[ ascund[ cheia la locul ei.

Se dezbr[c[. }=i puse un halat vechi =i ni=te papuci ieftini, ]=ipreg[ti c`teva \ig[ri =i se a=ternu pe munc[. }n od[i\[ f[cusec[ldu\. }n soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu olesniciune de parc[ i-ar fi dictat cineva. G`ndurile i se ]n=irau cam[rgelele pe a\[. Fumul de tutun ]i ]nv[luia capul ca un noura=de vat[, iar pe du=umele mucurile aruncate la ]nt`mplare punctaupauzele inspira\iei lui ziaristice. Pe la cinci, c`nd ]ncepea s[ se]ntunece, nu-i mai lipsea dec`t o ]ncheiere de efect. Ca s[-=iscormoneasc[ av`ntul reciti tot articolul, morm[ind =i cu glas c`teo fraz[ ce i se p[rea mai sonor[ =i mai rotund[.

„Bravo! ]=i zise la urm[. Perfect! Dac[ nici asta nu face senza\ie,atunci...“

Sf`r=itul de efect ]ns[ tot nu-i venea. C[ut`ndu-l ]n rezervorulmin\ii, se ridic[, lu[ lampa de pe noptier[ =i o duse pe mas[ s[aprind[ lumina. Scoase abajurul, apoi sticla, cu mult[ b[gare deseam[, mereu ]ng`ndurat. Uit`ndu-se dup[ cutia de chibrituri ise p[ru c[ aude un cioc[nit sfios ]n u=[. P`n[ s[ se ]ntoarc[, u=ase deschisese.

— Tan\a?! f[cu d`nsul at`t de mirat, c[-i fu ]n aceea=i clip[ru=ine de tonul ]ntreb[rii.

202 Liviu Rebreanu

Tan\a r[m[sese l`ng[ u=[, cu ochii mari asupra lui, parc-ar finimerit ]ntr-o cas[ str[in[.

— Iart[-m[, T[n\ico! relu[ Titu dezmeticit. Uite cum m[g[se=ti!... Lucram, voiam s[ fac lumin[ =i...

Pentru c[ pornise spre ea, ]l opri cu un gest instinctiv =i, dup[c`teva secunde, =opti:

— A=teptai pe cineva?C`nd t`n[rul vru s[ r[spund[, alt[ ]ntrebare ]l iscodi cu un

sur`s tulbure:— Nici pe mine?El t[g[dui din cap.— +i vezi, eu totu=i am venit! murmur[ ea cu o privire stranie.}nf[=urat[ ]n haina de iarn[, cu blana de vulpe ]n jurul g`tului,

cu o c[ciuli\[ de catifea ]nfundat[ pe cap, fata parc[ r[sp`ndea olumin[ vaporoas[ ]n odaia ce se lupta cu amurgul.

— Ai adus bucurie ]n camera asta mohor`t[...Titu Herdelea amestecase o tremurare roman\ioas[ ]n cuvinte,

ceva teatral =i pref[cut, de=i inima ]i era ]ntr-adev[r sincer[. Tan\aauzi numai glasul inimii =i se apropie cu bra\ele ]ntinse, recunos-c[toare:

— N-am s[ te deranjez... M[ mul\umesc numai s[ te privesccum scrii, s[ fiu aici cu tine...

— }n orice caz...Glasul lui Titu se schimbase. Apropierea ei ]l turbura. Nici nu

putu sf`r=i. }i cuprinse am`ndou[ m`inile =i le str`nse la inim[.Apoi, f[r[ trecere, ]i scoase haina ]n timp ce ea ]ns[=i ]=i lep[dac[ciuli\a.

}ntunericul se infiltra nesim\it ]n cas[. Lucrurile luau ]nf[\i=[rimai rotunde, ]=i pierdeau contururile, se confundau. Numaifereastra ce d[dea ]n curte p[stra o culoare alburie =i ]n cadrul eise ]mbulzeau =i se ]ntreceau fulgii str[lucitori de z[pad[, ca un

203R[scoala. Vol. I

roi de fluturi albi ]n c[utarea unui ad[post ]mpotriva frigului =i]ntunericului.

— Unde s[ st[m? ]ntreb[ Titu, cuprinz`ndu-i mijlocul. Vezi,aici la mine nici n-avem unde s[ st[m ]mpreun[ al[turi...

Tan\a purta pe fa\[ un sur`s curat de fericire. Ei toate i sep[reau acuma fermec[toare. Se a=ez[ simplu pe marginea patului,uit`ndu-se cum Titu punea dou[ lemne ]n sob[, cum ]ntorcea cheia]n broasc[... De-abia c`nd el ]i lu[ capul ]n m`ini =i o s[rut[ pebuze mai ap[sat ca alt[ dat[, avu o tres[rire =i murmur[ cu oimputare =ov[itoare:

— De ce-ai ]ncuiat u=a?}ntrebarea ]ns[ r[mase suspendat[ ]n aerul ]mb`csit de tutun.

Titu alunecase ]n genunchi la picioarele ei, =i-=i ascunsese obrajii]n poala ei, ]ncol[cindu-i =i m`ng`indu-i =oldurile cu bra\ele. Ease sim\ea m`hnit[ c[ i-a l[sat ]ntrebarea f[r[ r[spuns =i ]ncepus[-=i plimbe nervos degetele prin p[rul lui. Ochii el priveau ]nne=tire jocul funigeilor ]n fereastr[, prin creieri ]i trecea necontenitu=a ]ncuiat[ =i g`ndul c[ trebuie s[ plece numaidec`t. }n aceea=ivreme totu=i buzele ei =opteau str`ns:

— Titule drag, te rog mult, fii cuminte... foarte cuminte... }mipromi\i ?... Promite-mi!

El se scul[ brusc, ca =i cum s-ar fi trezit din vis =i zise aspru:— }\i jur!... Jur!Se a=ez[ l`ng[ ea, pe dunga patului. Jur[m`ntul li se p[rea

acum am`ndurora exagerat. Cuv`ntul parc[ destr[mase din vrajace se \esea ]n jurul lor. Tan\a, ca o scuz[ =i un ]ndemn, se crezuobligat[ s[ dea l[muriri. Nu se g`ndise s[ vie pe aici nici azi. Dece s[ mai vie dac[ el n-o iube=te mult, nespus de mult. C`nd av[zut ]ns[ c[ Lenu\a cu Jenic[ au picat la ei =i au s[ stea cine =tiec`t de t`rziu, a ]n\eles c[ trebuie s[ fi r[mas singur =i atunci =i-azis c[ el nu-=i d[ seama c`t ]l iube=te ea =i de aceea nu-i pre\uie=tesuficient iubirea... Ce s[ mai asculte acelea=i clevetiri ale cucoane-

204 Liviu Rebreanu

lor b[tr`ne c`nd ar avea at`tea de vorbit cu el? +i fiindc[ de multtrebuia sa ]ntoarc[ vizita unei prietene, a ie=it repede =i...

Nu se uita deloc la Titu, care ascultase f[r[ a ]n\elege vorbele,=i se lipise tot mai str`ns de ea, auzindu-i b[t[ile inimii din ce ]nce mai clar, sim\indu-i uneori tres[ririle trupului. Apoi, deodata,Tan\a se ]ntrerupse, n[p[dit[ parc[ de o fric[ mare, =i se ridic[murmur`nd:

— Acuma ]ns[ trebuie s[ plec... Las[-m[, te rog, Titule drag!Unde mi-ai pus haina ?

Titu Herdelea se sp[im`nt[. }l durea numai ]nchipuirea c[ var[m`ne iar[=i singur, cu articolul neterminat, ]n c[utarea frazeide efect. Acuma tot ce nu era Tan\a i se p[rea f[r[ importan\[.Nimica-n lume nu poate ]nlocui ]nc`ntarea ce a vr[jit-o prezen\aei ]n od[i\a n[cl[it[ de fumul \ig[rilor. }n clipa aceasta tot rostul=i toat[ ]n\elepciunea lumii se aflau pentru d`nsul ]n verdele caldal ochilor ei, ]n glasul bl`nd =i =optit care picura cuvinte misterioase,]n corpul fierbinte, cu tres[riri speriate. Desperat c[ ar putea-opierde, ]i a\inu calea, o ]mbr[\i=[ =i, scufund`ndu-=i privirea ]nochii ei, ]ng`n[ r[gu=it:

— Nu se poate s[ pleci... a=a...}i fu ru=ine de ce a spus, dar ea, parc-ar fi fost un ecou al inimii

ei, r[spunse cu un sur`s mirat, care repeta ]ntocmai vorbele lui.M`inile lui se ]ncurcar[ ]n bluza ei sub\ire =i alb[, prins[ ]n fa\[cu c`teva copci. Cu acela=i sur`s mirat, Tan\a ]i ajut[ s[ descheiebluza, =optind totu=i instinctiv o imputare:

— Las[ bluza, Titule... Nu, nu, te rog... vreau s[ plec...Titu spunea =i el ceva, cu glas uscat, f[r[ s[-=i dea seama ce.

Cuvintele lor se ]mpreunau ]ntr-un susur de bucurie ascuns[.Pe urm[, Tan\a r[mase dreapt[, cu picioarele str`nse, numai

]n c[ma=a scurt[, din sus de genunchi, lipit[ de corpul gol ca oap[rare inutil[. Bra\ele ei se ]ncruci=au pe piept s[ ascund[ s`nii

205R[scoala. Vol. I

care, cu sf`rcurile lor mici, p[reau singurul sprijin al c[m[=ii gatasa alunece.

— Mi-e frig... suspin[ Tan\a aproape imaterial.T`n[rul o lu[ ]n bra\e ca pe un copil somnoros, o a=ez[ ]n pat

=i o ]nveli. Acolo ea r[mase cu fa\a-n sus, cu ochii ]n ochii luiTitu, care-i potrivea mereu ]nvelitoarea. Apoi deodat[ se pomenicu el al[turi. M`inile lui reci ]i netezeau s`nii ]mpietri\i, coboraupe p`ntecele fierbinte. Atunci ea ]ncepu iar[=i s[ bolboroseasc[]n ne=tire „nu, nu, nu“, r[sucindu-se ]nspre el =i ]ncol[cindu-i g`tulcu am`ndou[ bra\ele. Mai sim\i un genunchi str[in desf[c`ndu-ipicioarele...

}ntr-un t`rziu se dezmetici. Titu =edea pe marginea patului, ]is[ruta lacrimile de pe obraji. }i auzi glasul:

— }\i pare r[u, T[n\a?... Nu vreau s[-\i par[ r[u!Ea deschise ochii, care parc[ luceau ]n ]ntunericul ce umpluse

odaia. }=i leg[na capul pe pern[, zic`nd cu o dulcea\[ noua ]nvoce:

— Nu...Iar dup[ un r[stimp ea ]ntreb[:— Acuma m[ mai iube=ti ?Titu r[spunse cu un val de s[rut[ri. }l opri cu o nou[ ]ntrebare:— Acum crezi c[ te iubesc?— Nu m-am ]ndoit niciodat[, f[cu t`n[rul Herdelea. Numai

tu te-ai ]ndoit de iubirea mea.— S[ nu m[ mai ]ndoiesc? murmur[ Tan\a.— Nu! zise Titu, cr`mpo\indu-i buzele.C`nd r[mase singur, Titu Herdelea l[s[ perdeaua =i aprinse

lampa. Lumina g[lbuie, neputincioas[, ]l readuse la realitate. }ncamer[ mai plutea parfumul corpului ei, ame\itor =i misterios,precum pluteau cuvintele, gemetele =i zv`rcolirile ei... }=i d[duseama acuma c[ dragostea aceasta a luat o ]ntors[tur[ plin[ der[spunderi. +i tocmai c`nd el a ]nceput s[-=i croiasc[ de-abia un

206 Liviu Rebreanu

rost ]n lume! O iube=te pe Tan\a, negre=it, dar are el dreptul s[-izdrobeasc[ via\a, leg`nd-o de destinul lui at`t de pu\in asiguratdin toate punctele de vedere? Cum va fi el ]n stare s[ ]ntre\ie oso\ie c`nd ]ntre\inerea lui ]n viitor e numai semne de ]ntrebare?...}=i g[si ]ndat[ scuze: c[ el a rezistat, c[ Tan\a ]ns[=i a venit, c[nu orice iubire, c`t de mare, trebuie s[ ajung[ la ofi\erul st[riicivile, c[ =i alte cazuri... }=i curm[ ]ns[ g`ndurile de scuz[, sc`rbitde ele, =i-=i zise cu dojan[:

„E=ti un tic[los, Titule! S[-\i fie ru=ine!“

4

Grigore Iuga nu mai putea sta la \ar[. Singur[tatea ]l ]ngrozeatot at`t ca =i st[ruin\ele tat[lui s[u s[ nu-=i distrug[ c[snicia pentrune]n\elegeri fire=ti =i trec[toare. }i era ru=ine =i sil[ s[-i m[rturi-seasc[ adev[rul. Se credea umilit ]n b[rb[\ia lui, c[ ]n cinci anin-a fost ]n stare s[ inspire so\iei sale m[car respectul elementars[ nu-l ]n=ele chiar ]n propria-i cas[. Totu=i nu se sim\ea sigurnici de inima lui. Se surprindea c[ut`nd scuze Nadinei, parc[iubirea lui ]nc[ n-ar fi murit =i ar a=tepta numai un pretext ispititorpentru a uita =i a continua. Se dispre\uia =i se temea de sl[biciunealui. Cel pu\in ]n vacarmul Bucure=tilor nu va fi singur.

+i-a reluat camera ]n care a stat c`nd era student la m[tu=[-saMariuca. A g[sit-o aranjat[ cu o grij[ meticuloas[. V[z`nd c[-iplace, m[tu=[-sa ]i zise ]nc`ntat[:

— }\i place, Grigori\[?... Eu am aranjat-o. Vreau s[ te sim\i lamine ca acas[ =i s[ nu-\i lipseasc[ nimica, s[ nu regre\i c[...

T[cu. +tia c[ Grigore =tie c`t n-a iubit-o ea pe Nadina =i nuvoia s[-i pomeneasc[ tocmai acuma despre ea. Grigore, ca nicioda-t[, r[spunse:

— }n privin\a regretelor, fii lini=tit[, drag[ tanti!T`n[rul Iuga ceru o ]nt`lnire lui Gogu Ionescu. Se ]nt`lnir[ a

doua zi la club. Gogu era consternat. Nu pricepea nimic. A r[mas

207R[scoala. Vol. I

]ngrozit c`nd i-a spus Nadina. Cum e posibil? El ]i credea ]n ceamai dulce armonie. Nu-=i permite s[ se amestece =i nici s[ deasfaturi ]n asemenea chestie ginga=[, dar... Lui i-e drag Grigori\[ca un frate =i-i va fi totdeauna, indiferent de leg[turile de familie.Fire=te, Nadina e o femeie cam dificil[. Oric`t obi=nuie=te d`nsuls[ fie de rezervat fa\[ de afacerile intime chiar ale rudelor, ei i-aspus de mai multe ori, ca unei surori, c[ exagereaz[ cochet[ria =iabuzeaz[ de toleran\a amabil[ a b[rbatului ei... }n sf`r=it, se]ns[rcin[ s[ se intereseze, din partea lui Grigore, la Nadina, dac[a ]nceput demersurile divor\ului =i-n ce stadiu se g[sesc, ]n\eleg`ndperfect c[ Grigore, din moment ce a plecat din cas[, n-ar mai vreas[ aib[ tratative directe cu ea pentru o mie =i unu de motive. Ziuaurm[toare se rev[zur[ ]n acela=i loc =i Gogu Ionescu ]i relat[am[nun\it c[ Nadina, ]ndat[ ce s-a ]ntors de la \ar[, deci cu vreozece zile ]n urm[, a chemat pe avocatul Olimp Stavrat =i l-a rugats[ introduc[ ne]nt`rziat cererea de desp[r\ire. E probabil c[ ]nclipa aceasta h`rtiile se afl[ la tribunal. Grigore ]i mul\umi,transmi\`nd mul\umiri =i Nadinei cu asigurarea c[ va acceleralucrurile cu toate st[ruin\ele posibile, fiind ]n interesul am`ndu-rora s[ termine c`t mai cur`nd toate formalit[\ile =i s[-=i recapetelibertatea.

Grigore se duse la Baloleanu. El ]nc[ nu =tia nimic. Se mir[.Regreta. Melania de asemenea. }l oprir[ la dejun. Trebuie s[r[m`ie. Acuma nu mai are pretext... Grigore se ]narmase cu ocuiras[ ]mpotriva tuturor consol[rilor. }nainte de a trece ]nsufragerie din cancelaria lui somptuoas[, Baloleanu ]=i lu[ o mutr[oficial[:

— Vas[zic[ e serios =i irevocabil, Grigori\[?— Bine, drag[ Alexandre, dac[ tu crezi c[ eu pot glumi cu

astfel de...— Atunci am s[ m[ ocup =i eu ni\el de afacerea asta =i te asigur

c[ vei fi divor\at ]n minimum de timp admisibil! zise avocatul cu

208 Liviu Rebreanu

o siguran\[ grav[, ad[ug`nd ]ns[, dup[ c`teva clipe, iar[=i jovial:Fiindc[ la Palatul de justi\ie sunt totdeauna la putere gra\iemodestului meu talent!

— Sper ]ns[ c[ interven\ia ta nu va fi tot at`t de prompt[ cuma fost pentru prietenul meu ardelean, \i-aduci aminte? glumiGrigore Iuga.

Baloleanu se uit[ perplex o frac\iune de secund[, apoi explod[cu o indignare amical[:

— Se poate, Grigori\[, s[-mi pomene=ti numai acuma det`n[rul cela, am =i uitat cum ]i zicea?... N-a fost vorba s[ vie pe lamine, s[... Bine, puiule, de ce nu vine b[iatul?

— Acu las[-l pe el, c[ l-am b[gat la Drapelul ]nc`t...— Aha, l-a\i =i acaparat pentru partid! r`se Baloleanu. +i tot

voi ne face\i pe noi sectari!T`n[rul Iuga merse cu Baloleanu la tribunal de c`teva ori, ca

s[ fie sigur. Iar dup[ ce v[zu ]mplinite primele formalit[\i, se socotisuficient de lini=tit ca s[ se poat[ ]nf[\i=a la Predeleanu. Se auzeape el ]nsu=i declar`nd emfatic: „Sunt ]ndr[gostit“, =i amintireapropriului s[u glas ]l ru=ina... Numai cu Predeleanu, ]n patru ochi,a discutat despre ea, f[r[ s[-l fi ]ntrebat. Victor p[rea nedumerit,dar nu i-a cerut nici o explica\ie... La mas[ =i nici mai pe urm[,Tecla n-a pomenit deloc de Nadina, de altfel ca =i domni=oaraPostelnicu, pe care totu=i a surprins-o de c`teva ori privindu-l cuo curiozitate abia st[p`nit[. Vorbir[ numai despre lucruri agreabi-le, nici m[car politic[. }ndeosebi dezb[tur[ pe larg numeroasebaluri, spectacole, recep\ii =i petreceri de tot felul care agitauBucure=tii =i-i d[deau o culoare zv[p[iat[. Predeleanu chiarobserv[, mai mult ca s[ tachineze pe cumnat[-sa:

— Sezonul parc-ar fi comandat special pentru Olgu\a, dans =idans pretutindeni...

— Cu petrecerile lumea ]=i mai uit[ necazurile =i primejdiile,zise Tecla.

209R[scoala. Vol. I

— Da, dar nu =tiu dac[ a\i b[gat de seam[ c[ toate dansurileau ]nceput s[ ia o alur[ erotic[ =i senzual[, ]nc`t uneori \i-e ru=ines[ prive=ti pe dansatori, ad[ug[ Victor cu un ton mai serios.

— De ce nu spui mai bine, moralistule, c[ \ie ]n general nu-\iplace dansul =i de aceea ]i g[se=ti toate defectele! replic[ Olga cuvioiciune, ap[r`ndu-=i pasiunea.

Grigore nu se amestec[ ]n controvers[ de team[ s[ nu ajung[la Nadina. Discu\ia alunec[ asupra marii serb[ri ce o preg[teasocietatea filantropic[ „Obolul“, pentru 19 februarie, la TeatrulNa\ional. Era evenimentul monden cel mai important. }ntreagafamilie regal[ avea s[ fie de fa\[ =i toat[ lumea cea mai bun[.Locurile, de=i cu pre\uri fabuloase, se re\inuser[. Se ]ntrevedeachiar necesitatea s[ se repete spectacolul spre a putea satisfacebarem cererile cele mai simandicoase. }n program figura un felde revist[ scris[ de trei domni foarte spirituali, de=i din societatea]nalt[, =i jucat[ numai de doamne =i domni=oare din aceea=isocietate. Olga avea un rol, fire=te, de dans, =i se g[sea ]n frigurilecrea\iei.

C`nd afl[ doamna Mariuca Constantinescu c[, ]n sf`r=it,divor\ul a pornit, l[s[ la o parte discre\ia =i se apuc[ s[-i poves-teasc[ nepotului c`te a =tiut despre Nadina =i nu i le-a spus p`n[acuma, ca s[ nu-l ]ntristeze sau s[-=i ]nchipuie c[ vrea s[-i stricecasa. Ea l-a prevenit de cum a auzit c[ vrea s[ se ]nsoare cuNadina, fire=te delicat, fiindc[ ]n cazuri d-astea orice pova\[negativ[ e r[u venit[. De fat[ s-a cunoscut ce femeie are s[ fie.Nu zice nimeni, unei fete ]i =ade bine vioiciunea, cochet[ria, flirtul— totu=i, cu oarecare m[sur[. Nadina speria lumea cumsecadepe unde umbla cu nebuniile ei, cu ceata de admiratori dup[ ea.M[car dup[ ce s-a m[ritat s[ se fi potolit. Profit`nd de iubireaoarb[ a b[rbatului, nu s-a sfiit s[-=i ia un amant din primul an dec[snicie, dac[ nu din prima lun[. Al\ii au urmat ]n serie. Numaiea a aflat precis despre cinci, ultimul Raul Brumaru, cu care s-a


210 Liviu Rebreanu

plimbat ast[-var[ =i prin str[in[tate, nu se =tie pe ai cui bani, c[ciunii spun c[ Brumaru tr[ie=te din expediente de club, iar al\ii c[ar fi bogat =i Nadina ]l toac[ ]ngrozitor.

Grigore ]ncerc[ s[-i z[g[zuiasc[ dest[inuirile. De vreme ce s-ahot[r`t s[ se despart[, i-e indiferent ce face =i cu at`t mai multce a f[cut Nadina. El, pentru respectul sentimentelor lui, nu vreas[-=i aminteasc[ dec`t lucrurile de care n-are nevoie s[ ro=easc[.O fi o prostie acest fel de a privi via\a, dar el... }n zadar, tantiMariuca nu se potoli p`n[ ce nu-i zugr[vi =i pe ceilal\i patru dom-ni=ori care s-au bucurat de gra\iile Nadinei. +-apoi, ]n fiece zirevenea cu c`te-un am[nunt, cu c`te o =tire nou[, primit[ cald[de la vreo prieten[ binevoitoare, ]nc`t Grigore ]ncepu s[ se fereas-c[ a da ochii cu ea =i-l b[tea g`ndul s[ se mute mai bine la unhotel, ca s[-=i redob`ndeasc[ lini=tea sufleteasc[.

Din nenorocire, pe la sf`r=itul lui ianuarie sosi =i tat[l s[u laBucure=ti. Mariuca ]ncerc[ s[-i serveasc[ ultimele nout[\i despreNadina. Miron Iuga o ascult[ pu\in cu ochii mari =i pe urm[ oopri sever:

— Ispr[ve=te cu clevetirile, Mariuco! Nu e demn de v[duvaunui general rom`n s[ colporteze toate prostiile care, fatal, circul[pe socoteala unei femei frumoase... Dar e=ti =i tu ca biata nevast[-mea, fie iertat[, nu degeaba a\i fost surori. Voi v[ ]nchipui\i c[toate femeile trebuie s[ \ie coada crati\ei ori s[ ]mpleteasc[ ciorapide iarn[ pentru so\ii lor. Ei, s-au mai schimbat vremurile, Mariuco!

— Bine, dar Grigori\[ e ]n divor\ cu ea, Miroane! obiect[ doam-na Constantinescu deconcertat[; ]i era fric[ de Iuga, pe care-lcuno=tea foarte ciufut, cum nu i-a fost niciodat[ de generalul carefusese un om ca o bomboan[ =i nu ie=ea din cuv`ntul ei.

— Tu te ui\i la Grigori\[ care-i copil? se mir[ b[tr`nul, f[r[ s[]ng[duie fiului s[u s[-l ]ntrerup[. Dar cine \i-a spus \ie c[ o cererede divor\ ]nseamn[ divor\ul? P`n[ ce nu s-a transcris definitiv odesp[r\ire e o simpl[ ne]n\elegere ]ntre so\i, drag[ Mariuco!

211R[scoala. Vol. I

Miron Iuga l[sase balt[ la Amara preg[tirea ]nvoielilor pentrumunca p[m`nturilor, o chestie mai grea acum, fiindc[ ]i ajunsesela ureche c[ \[ranii umbl[ s[ schimbe ce-a fost ]n trecut. Mo=iaBabaroaga ]ns[ nu-i mai d[dea odihn[ =i se ]nver=una s-o achizi-\ioneze cu orice sacrificii. Proiectul de divor\ al lui Grigore i sep[rea obstacolul cel mai grav pe care trebuie neap[rat, =i ]n primulr`nd, s[-l ]nl[ture.

}nainte de a vedea pe Nadina se hot[r] totu=i s[ treac[ pe laDumescu, la Banca Rom`n[, s[ schimbe numai dou[ vorbe preala-bile, discu\ia ]n fond r[m`n`nd s-o fac[ dup[ ce va cunoa=te pre\ul=i condi\iile de plat[. Grigore ]l ]nso\i p`n[-n fa\a b[ncii, av`nd =iel o ]ntrevedere cu Baloleanu. Pe drum, b[tr`nul se uita mereu laafi=ele =i pancartele f[r[ num[r care toate chemau lumea ladiferite distrac\ii =i petreceri.

— Aici oamenii =tiu c[ tr[iesc bine! murmur[ Miron dispre-\uitor. }ncotro te ]ntorci numai ]ndemnuri la veselie =i desfr`u.Ce le pas[?! Noi muncim, ca s[ poat[ ei s[ benchetuiasc[!

Constantin Dumescu se lumin[ la fa\[ v[z`nd pe Miron. }l]mbr[\i=[ cu o efuziune care p[rea aproape neverosimil[ pentrufirea lui t[cut[ =i ]nf[\i=area-i ]nchis[. }=i potrivi pe nas ochelariide aur, semn de mare emo\ie la el, iar ochii, de obicei reci, ]ir`deau. Dup[ c`teva minute de ]ntreb[ri =i r[spunsuri afectuoase,Miron Iuga zise:

— Tu ai de lucru aici, drag[ Costic[, =i eu n-am venit s[ te]ncurc. }ntr-o zi d-astea ne-om ]nt`lni =i vom vorbi mai pe ]ndeletede ale noastre. Acuma nu vreau s[-\i r[pesc dec`t dou[-treisecunde. Uite deci ce e, Costic[!

}i spuse. Dumescu ascult[ cu mult[ aten\ie. Iuga observ[ cumi se ]ntunec[ mereu fa\a. +i la sf`r=it directorul b[ncii vorbi:

— Ei bine, iubite Miroane, suntem prea vechi prieteni, ca s[m[ codesc a-\i da imediat un r[spuns categoric...

212 Liviu Rebreanu

R[spunsul categoric era: nu. I l-a ]ndulcit pe urm[ cu explica\ii.Nu e acuma momentul pentru a cump[ra p[m`nt. Miron aredestul. Harnic =i s[n[tos s[ fie s[-l munceasc[. Refuzul e numai]n interesul lui. Dac[ nu l-ar iubi, l-ar ]mprumuta cu orice sum[,fiindc[ banca se poate desp[gubi oric`nd, sco\`ndu-i ]n v`nzaredomeniul. El, Dumescu, prefer[ s[-l m`hneasc[ azi, dec`t s[-l lasepe drumuri mai t`rziu. }=i ]mpline=te o datorie de adev[rat prieten.

— Apoi m[ mir, Miroane, de planurile tale! Tu tr[ie=ti pe subp[m`nt? Tu nu vezi =i n-auzi nimic? Nu sim\i cum se precipit[lucrurile, cum p`rìe ceva?... Mìne-poimìne ne putem pomenicu o expropriere general[ a marii propriet[\i; ce te-ai face tu cuni=te sarcini at`t de ]mpov[r[toare? Ideea se propag[ din ce ]nce mai insistent. N-o judec. Constat. Paralel progreseaz[ agita\ia\[ranilor... Nu, nu, nu trata chestiile astea cu dispre\. N-o fi latine, poate, dar agita\ia e o realitate. Poate chiar ea a f[cut caideea exproprierii s[ se ]nfiripeze — nu =tiu. +i iar[=i nu afirm c[pericolul e iminent. Nu =tiu. Dar exist[. +i ]n asemenea clipe nute mai po\i g`ndi serios s[ cumperi mo=ii. P[m`ntul a devenit ovaloare ]ndoielnic[ p`n[ ce se vor l[muri situa\iile. A=a c[... Nute uita la via\a de praznic permanent din Bucure=ti. Asta e unsemn de boal[. Epidemia balurilor, =i a dansurilor, =i a chefurilorpreveste=te totdeauna un r[u, sau ]l subliniaz[. Fa\ada preastr[lucitoare ascunde ve=nic ceva putred. O cas[ solid[ nu para-deaz[ =i nu caut[ s[-\i ia ochii cu fa\ada. Eu nu fac nici o politic[=i nici m[car nu m[ intereseaz[ certurile lor. Dar aici, la banc[,se simte mai precis pulsul vie\ii. +i pulsul vie\ii noastre bate preaneregulat. Organismul are friguri, Miroane! Trebuie s[ fim pru-den\i, p`n[ vom g[si leacul!

Miron Iuga nu era convins deloc, dar cu at`t mai ofuscat. Sefor\a s[ nu-=i arate nemul\umirea. Se desp[r\ir[ promi\`ndu-=ic[ vor mai vorbi, c[ deocamdat[ a fost o luare de contact, c[... +iMiron avea siguran\[ c[ Dumescu nu va rezista p`n[ la cap[t.

213R[scoala. Vol. I

„Bietul Costic[! ]=i zise ]n cele din urm[ b[tr`nul. B[iat bun,p[cat c[-i str`mt la minte, cum a fost de c`nd =tiu =i-l iubesc!“

}i trecu sup[rarea mai repede dec`t credea. De fapt, nici n-arfi trebuit s[ se ]ncurce cu Dumescu ]nainte de a se descurca cuNadina, c[ci acolo e hopul cel mare. Banii ]i va g[si d`nsul ]ntoat[ Rom`nia, numai s[ aib[ ce s[ fac[ cu ei.

Nadina, vestit[ dinainte, ]l a=tepta. Era o nimf[. }l primi cudr[g[l[=ia-i obi=nuit[, parc[ nimic nu s-ar fi ]nt`mplat de c`nd s-audesp[r\it ]n Amara, cu o lun[ ]n urm[.

— Te-a= opri la mas[, papa, dar nu =tiu dac[?... ]i zise ]ndat[dup[ ce-l introduse ]n salona=ul ei favorit, cu un sur`s nevinovat=i ]ntreb[tor.

— O, r[m`n cu pl[cere, cu mare pl[cere, Nadina! f[cu Mirongalant =i satisf[cut.

Abordar[ chiar ]nainte de mas[ am`ndou[ chestiile care-linteresau pe Iuga. }n privin\a divor\ului ]i propuse o ]mp[care,ad[ug`nd negre=it c[ propunerea nu e autorizat[ de Grigori\[,dar garant`nd c[-l va ]ndupleca ]n cazul c`nd ea ar reveni. Nadinarefuz[ z`mbind, dar ferm. Ini\iativa n-a pornit de la ea, ci de laGrigore. Ea ar fi continuat, de=i ]n multe privin\e a avut nemul\u-miri. Acuma ne]n\elegerile lor au devenit publice. Toat[ lumea=tie c[ sunt ]n divor\. O revenire i-ar face =i ridicoli. Pe urm[ azimai poate fiecare s[-=i croiasc[ o via\[ nou[. M`ine poate ar fimai greu... Miron st[rui s-o conving[. Nadina ]l ]ntrerupse:

— M[ m[gule=te insisten\a ta, papa drag... E o dovad[ de iubirecare m[ ]nduio=eaz[. Dar, te rog, uite... (]mpreun[ m`inile ca larug[ciune), te rog, d[-mi dovada suprem[ de iubire =i... s[ vorbimde altceva.

— Despre ceea ce a= fi vrut s[ mai vorbesc, nici n-a= mai puteapomeni, dac[ hot[r`rea ta e ]ntr-adev[r definitiv[ =i irevocabil[!murmur[ b[tr`nul ab[tut. Numai dup[ o pauz[ continu[: Cu

214 Liviu Rebreanu

nor[-mea puteam discuta despre Babaroaga, cu fosta nevast[ afiului meu mi-ar fi imposibil.

Nadina r`se cu din\ii filde=ii:— Vai, c`t te ]n=eli, drag[ papa!Tocmai dimpotriv[. Numai cu fosta sa nor[ va putea discuta

cu adev[rat despre mo=ie. Nu era hot[r`t[ s[ v`nd[ =i nici n-ar fiv`ndut dac[ r[m`nea cu Grigore. Acuma ]ns[, imediat ce va puteadispune singur[, va lichida Babaroaga. I-ar fi =i penibil s[ maiaib[ afaceri chiar =i numai ]n vecin[tatea propriet[\ilor lui Grigore.Ar fi fost bucuroas[ s[ scape mai repede, dar p`n[ nu va fidivor\at[ nu poate face nimic, pentru c[ i-ar trebui consim\[-m`ntul so\ului. }ntr-o lun[, cel mult dou[, formalit[\ile desp[r\iriisper[ s[ fie terminate. Atunci se va repezi la \ar[, are conacul dela Lespezi al lui Gogu, unde poate sta, =i nu va pleca de acolop`n[ nu va fi ]ncheiat v`nzarea...

— Ehe, negustoreas[, nu glum[! zise b[tr`nul Iuga. Vom aveade furc[ cu tine!

Z`mbea, glumea =i nu era deloc mul\umit. Toate ]ncerc[rilelui n-au izbutit s[-i smulg[ m[car o promisiune precis[. +ireat[=i abil[, Nadina ]i aluneca mereu printre degete ca argintul viu.Parc[ mai mult ob\inuse c`nd i-a pomenit ]nt`ia oar[, la Amara.Atunci fusese vorba s[ fie preferat. Degeaba, divor\ul i-a ]ngreuiatlupta. Tocmai de aceea nici el n-are s[ renun\e. Nu i-e fric[ depiedici. Pentru orice eventualitate mai sond[ vreo dou[ b[nci undeavea prieteni. N-a fost respins net („s[ vedem, s[ ne consult[m,s[ mai discut[m“), dar considerentele lui Dumescu i-au fostrepetate aproape cu acelea=i cuvinte, parc[ ar fi fost ]n\ele=i cuto\ii. Relu[ conversa\iile cu Dumescu, neoficial, la mese ]n doi. Aob\inut o promisiune vag[. Costic[ ]l iubea at`t de mult, c[ nu seputea men\ine p`n[ la urm[ ]n atitudinea brutal[ de refuz. Sperauam`ndoi c[ vor sf`r=i prin a se convinge: Dumescu pe Iuga s[

215R[scoala. Vol. I

renun\e la cump[rare, Iuga pe Dumescu s[-i ]nlesneasc[ cum-p[rarea.

Grigore =tia pentru ce se zbate tat[l s[u. Din ]nf[\i=area lui =idin unele cuvinte ce-i sc[pau, ]n\elegea c[ nu e prea ]nc`ntat derezultate. Anun\ase de c`nd a sosit c[ vrea s[ vaz[ =i pe Predeleni.Dup[ vreo s[pt[m`n[, se duser[ ]mpreun[.

+i b[tr`nului ]i pl[cea familia Predeleanu. Oameni de treab[,zicea despre ei totdeauna, g`ndindu-se ]n primul r`nd la tat[l luiVictor, cu care se cunoscuse. Spre exasperarea domni=oareiPostelnicu, pentru care tot interesul lumii se concentra ]n jurulserb[rii „Obolul“, peste c`teva zile, s-a vorbit toat[ vremea numaidespre agricultur[, fire=te, ca s[ fie pe placul lui Miron. Impre-sionat totu=i de „considerentele“ lui Dumescu, oric`t nu eraconvins de seriozitatea lor, Iuga c[uta pretutindeni un sprijin]mpotriva lor =i se mohora c[ nu-l g[sea. +i Predeleanu spuse c[exist[ oarecare efervescen\[ ]ntre \[rani, nu ]n propor\iile cum secolporteaz[ la Bucure=ti, negre=it, dar exist[. La el, la Delga, dup[informa\iile de ]ncredere ale administratorului, \[ranii reclam[noi ]nvoieli, fire=te mai favorabile lor. Proprietari =i arenda=i deprin Moldova cu care a vorbit, oameni pondera\i, cunosc[tori ai\[r[nimii, i-au zugr[vit situa\ia de acolo mult mai ]ngrijor[toare.Asta ar denota c[ fenomenul e general, c[ acelea=i cauze au produsacelea=i efecte pe tot cuprinsul \[rii. Explica\iile nu lipsesc, seetaleaz[ chiar cu un lux de motivare unde nu te a=tep\i, f[r[ a ficoncludente. Ce e valabil pentru o regiune nu ar urma s[ fienecesar valabil pentru celelalte regiuni, =i totu=i este.

— Fiindc[ nu vrem s[ recunoa=tem realitatea, Victore, intervenideodat[ Grigore cu pasiune, dup[ ce se st[p`nise ]ndelung, pentrua nu se contrazice cu tat[l s[u. |[ranul lucreaz[ pretutindeni ]npagub[, gra\ie sistemului de ]nvoieli ce i s-a impus. Dup[ fiecarean datoria a sporit, p`n[ ce azi a ajuns insuportabil[... La noi,majoritatea oamenilor sunt at`t de ]ndatora\i c[, muncind tot anul

216 Liviu Rebreanu

viitor, nu numai c[ n-ar lua absolut nimic pe munca lor, dar nicinu =i-ar putea pl[ti trecutul ]ntreg =i ar mai r[m`nea ]mpov[ra\i=i pentru viitor. Fa\[ de asemenea perspective, de ce s[ ne mir[mc[ \[ranii se agit[? E normal =i natural!

Miron Iuga sur`se pu\in ironic de explica\iile fiului s[u, apoi,ca =i c`nd nici n-ar fi meritat s[ le ia ]n seam[, zise c[tre Prede-leanu:

— |[ranii nu stau pe roze tocmai pentru c[ =i proprietarii stauprost =i pentru c[ toat[ agricultura rom`neasc[ merge anapoda!Au fost ani grei, c`nd mo=iile n-au produs nimic sau aproape, =i\[ranii totu=i nu s-au agitat, ci =i-au v[zut de necazuri, au r[bdat=i au suferit ca =i noi! Acuma, slav[ Domnului, am avut un anoarecum normal. Cine a fost cump[nit a agonisit =i are c`t ]itrebuie, cine a lenevit =i a fost be\iv n-are. A=a e ordinea lucrurilorde c`nd lumea =i p[m`ntul. Pot s[ admit eu la Amara o nemul-\umire serioas[ unde \[ranii umbl[ forfota s[ cumpere mo=iaNadinei, s[ fac[ concuren\[ altora?... Buba e alta, dragii mei, oricemi-a\i spune. Buba e sl[biciunea guvernului, care tolereaz[ dema-gogia tuturor neispr[vi\ilor erija\i ]n ap[r[torii \[r[nimii. Ia s[-iapuce ni\el de guler guvernul pe to\i domni=orii cuprin=i de dra-goste subit[ =i suspect[ pentru bie\ii \[rani =i s[ umple temni\elecu d`n=ii, s[ vezi cum va dispare imediat toat[ agita\ia \[ranilor.

— Evident c[ opozi\ia profit[ de neputin\a guvernului, pe care-lpreocup[ micile =i eternele disensiuni personale, aprob[ Victor.Nu mai pu\in vinovat[ e ]ns[ opozi\ia c`nd recurge la astfel deagita\ii neleale!

— Nu neleale, domnule! strig[ Miron, aprinz`ndu-se. Zicriminale! Ce e mai criminal dec`t s[ a\`\i poftele unei mul\imilacome? +i ei asta fac! Promit averea noastr[ \[ranilor, ca s[st`rneasc[ du=m[nie ]ntre noi =i \[rani. Ce le pas[ lor dac[ astfelse d[ foc \[rii? Pentru ei nu exist[ interesul \[rii, ci numai interesulpartidului lor. Sunt st[p`nii ora=elor, care ne exploateaz[ cum vor.

217R[scoala. Vol. I

Nu le ajunge. Pe noi nu ne-au putut subjuga nici prin b[ncile =icreditele lor, nici prin industria lor. Numai noi le mai rezist[m.+i, pentru c[ n-au izbutit s[ ne doboare altfel, iat[-i ap[r[torii\[ranilor ]mpotriva noastr[, ei care n-au trecut bariera ora=elorlor de fric[ s[ nu-=i m`njeasc[ ghetele. Vor s[ ]mpart[ p[m`nturilenoastre \[ranilor, dar nu se g`ndesc s[ ]mpart[ cu nimeni benefi-ciile fabricilor =i b[ncilor lor. }n fond vor s[ decapiteze pe \[rani,omor`ndu-ne pe noi, c[ci turma \[r[neasc[ f[r[ p[stori va fi peurm[ complet la cheremul lor... Te revolt[ =i te indigneaz[, maiales c`nd vezi c[ noi, cei condamna\i la moarte, st[m =i ne \inemde cancanurile =efiei, de intrigile remanierii =i de toate fleacurile!...

Pentru a tempera pu\in atmosfera ce o crease izbucnireab[tr`nului, Grigore f[cu z`mbind:

— Nici nu mi-a= fi ]nchipuit, tat[, c[ te poate pasiona at`t demult politica!

— Crima nu e politic[, Grigori\[! r[spunse Miron potolit,d`ndu-=i =i el seama c[ a exagerat o discu\ie de mas[. Crima ecrim[. Ce fac ei nu e politic[, e crim[.

— Sunt lipsi\i de orice scrupule, adev[rat, observ[ =i Prede-leanu tocmai ca s[ netezeasc[ asperit[\ile. O revolu\ie ]n \ararom`neasc[, numai ei ar fi capabili s[ fac[, dac[ ar fi ]n interesulpartidului lor...

Cu concursul doamnei Predeleanu veni r`ndul unor subiectemai blajine =i, spre fericirea domni=oarei Olga, ajunser[ =i lamarele eveniment al serb[rii „Obolului“. Dup[ un r[stimp b[tr`nul=i aci g[si prilej de obiec\ie:

— Nu zic de „Obolul“, care poate serve=te ]ntr-adev[r scopuribune. Dar, ]n general, se abuzeaz[ de lux =i de veselie ]n Bucure=ti.}\i face impresia unei destr[b[l[ri uria=e. Cum se potrive=te astacu temerile de agita\ii de la \ar[, nu =tiu. Pu\in[ decen\[ n-ar strica.Fire=te, tot guvernul ar trebui s[ puie fr`u. Lumea poate fiincon=tient[, guvernul nu. |[ranii care ar vedea cheful monstru

218 Liviu Rebreanu

permanent de aici ce-ar zice? Ei n-au de m[m[lig[ =i boierii nu-=i]ncap ]n piele de petreceri!

}=i lu[ seama, r`se prietenos =i =terse efectul de dojan[. P`n[la urm[ fu a=a de dr[gu\, c[ Olga, care se speriase ]nt`i degravitatea lui rece, ]ndr[zni s[-l pofteasc[ la serbare, s-o vaz[ cumdanseaz[. Miron zise sur`z[tor:

— }mi pare r[u, frumoas[ domni=oar[, c[ n-am s[ te potadmira. Pe mine m[ a=teapt[ la \ar[ alt spectacol, mai pu\in vesel,care nu sufer[ am`n[ri. Dar las pe Grigori\[ s[ te aplaude =i dinpartea mea!

Grigore n-a lipsit, fire=te, de la marea serbare, cum n-a lipsitnimeni din cei ce alc[tuiau ]nalta societate. Era sala cea maielegant[ ce a pomenit vreodat[ Teatrul Na\ional. P`n[ =i la galerie,la locurile numerotate, st[teau posesori de nume respectabile.Unele doamne din comitetul societ[\ii, alerg`nd de ici-colo,aferate, =opteau fericite prietenilor, ]n treac[t:

— Seara asta va fi ]nscris[ cu litere de aur ]n analele Rom`niei!}nainte de a se ridica cortina, Grigore, ]ntorc`nd capul ]nt`m-

pl[tor, v[zu ]n fotoliul din spatele s[u pe Titu Herdelea.— Ei, bat[-te! Ce cau\i aici ]ntre ciocoi? ]i zise cu bucurie. Ne

vedem ]n antract!Titu era oficial, pentru cronica teatral[. Se g[tise cu hainele

cele negre =i totu=i se cam ru=in[ la ]nceput cu ele ]ntre at`teafracuri. }=i rec[p[t[ ]ncrederea v[z`nd =i pe ceilal\i colegi decronic[ dramatic[ la fel, ba unii ]n sacouri de purtare, ca o demon-stra\ie c[ ei sunt aici la datorie, nu la petrecere.

Senza\ia serii a fost Nadina ]n Dansul apa=ilor, ultima noutateparizian[. Partenerul ei era Raul Brumaru. Au dansat cu at`ta brio,c[ au fost obliga\i s[ biseze dup[ insisten\ele tumultuoase aleselectei asisten\e. T`n[rul Herdelea nu s-a entuziasmat pestem[sur[. Era frumoas[ „doamna Nadina“, cum ]i zicea el acuma,=i juca gra\ios, dar i-ar fi stat parc[ mai bine un dans mai pu\in

219R[scoala. Vol. I

pr[p[stios =i mai demn de ea. A observat de curiozitate pe Grigore]n timpul c`t Nadina se ]nv`rtise pe scen[ cu Raul. Grigore privea,ca orice spectator str[in, f[r[ s[ clipeasc[... Lui Titu i-a pl[cutmai mult o domni=oar[ dr[g[la=[ ]ntr-un fel de suit[ de dansurirom`ne=ti. Nu =tia cine o fi, c[ci nu se ]ndurase s[ cumpereprogram, v`nz[toarele fiind cucoane mari, care pretindeau cine=tie ce sume ]n folosul societ[\ii lor.

}n antract se ]nt`lni cu Grigore Iuga =i se retraser[ ]ntr-un col\al vestibulului s[ fumeze o \igar[. Titu era ]nc`ntat =i c[uta s[-lconving[ pe Grigore, parc[ l-ar fi b[nuit de alt[ p[rere, c[ iat[,lumea bun[ a aranjat un spectacol foarte dr[gu\ =i ]n rom`ne=te,ceea ce dovede=te c`t[ dreptate au avut studen\ii c`nd au protestats[ nu se mai zbenguiasc[ ]n limbi str[ine. +i ca s[-=i subliniezemai mult ideea, vru s[ releveze ]n special pe domni=oara care ajucat rom`ne=te =i c[reia regret[ c[ nu-i =tie numele s-o laude laDrapelul ]n darea lui de seam[.

— Se poate s[ nu recuno=ti pe domni=oara Olga Postelnicu,onorate domn? zise Grigore cu un repro= glume\. Pe cumnata luiPredeleanu?

Victor Predeleanu se apropia de ei ]n clipa aceea. Grigore ]ldenun\[:

— Uite-l! N-a recunoscut pe Olga... Nu =tia cine e domni=oaracare i-a pl[cut mai mult din tot spectacolul =i pe care vrea s-olaude la gazet[.

— Olgu\a are s[ fie fericit[, domnule Herdelea!... Nu face nimicc[ n-ai recunoscut-o. Asta ]nseamn[ doar c[ trebuie s[ mai pofte=tipe la noi, ca s[ nu ne ui\i! f[cu Victor str`ng`ndu-le m`na.

Disecar[ pe interpre\i am[nun\it, s[rind ]ns[ cu to\ii pe Nadina=i pe Brumaru. Pe c`nd criticau =i l[udau de zor, n[v[li la d`n=iiGogu Ionescu, asudat de entuziasm, str[lucitor =i r[gu=it, ]ntre-b`nd frenetic, cum ]ntreba pe toat[ lumea:

220 Liviu Rebreanu

— Ei, ce zice\i de Nadina cu Raul?... Au fost formidabili!... Auun talent fenomenal!... Dar succesul? S-a cutremurat sala =ipolicandrul ]ncepuse s[ balanseze ]n tavan de clocotul aplauzelor...

Observ`nd ]ncurc[tura pe fe\ele celor trei, ]=i d[du brusc seamac-a f[cut o gaf[. Vru s-o dreag[ cu orice pre\. +i, dup[ o mic[pauz[, continu[ cu acela=i glas vijelios:

— Dar de sezonul [sta extraordinar ce zice\i?... Cople=itor, nu?N-am pomenit de c`nd sunt at`tea dansuri =i petreceri ca ]n iarnaasta... +i eu, care trebuie s[ merg pretutindeni, fiindc[ Nadina...

Se ]ntrerupse. Iar a pomenit de Nadina. Alt[ gaf[. Are ghinion.}=i pierdu ]nsufle\irea. Ad[ug[ =terg`ndu-=i fruntea, cu un suspin:

— Pe mine m[ obose=te, ce s[ spun... Parc-a ]nnebunit toat[lumea!

5

Ion Pravil[ nu se putea amesteca f[\i= ]ntre oamenii careumblau pentru Babaroaga. }i era fric[ de boierul Miron c[ vaprinde de veste =i nu numai c[-l scoate din prim[rie, dar cine =tiece r[u ]i mai face, de s[ nu mai aib[ trai ]n sat. Bun suflet boierul,nici vorb[, dac[ nu-i ie=i din porunci. Pravil[ a tras destule foloasefiind supus =i credincios. Totu=i, nu-l r[bda inima s[ stea molcom.I-ar prinde =i lui bine o halc[ de p[m`nt. Prilejul de acum nu se]nt`lne=te de multe ori. C`nd afl[ c[ boierul b[tr`n s-a dus laBucure=ti, desigur pentru mo=ia cucoanei, a chemat pe Luca Talab[=i s-au ]n\eles s[ plece =i oamenii s[ mai st[ruiasc[ la cucoan[,iar dac[ n-or face nici o isprav[ cu d`nsa, s[ se pl`ng[ celor maimari, c[ doar =i prin alte p[r\i au fost ]nlesni\i \[ranii s[ cumperemo=ii =i s[ le ]mpart[ ]ntre ei, ba chiar odat[, pe c`nd era Lucaprimar, a venit =i un ordin de la minister ca oamenii s[ fie pov[\ui\ia se ]ntov[r[=i pentru cump[r[ri de mo=ii, f[g[duindu-li-se totsprijinul autorit[\ilor. Bine ar fi s[ poat[ merge c`t mai mul\i, ca

221R[scoala. Vol. I

s[ vaz[ boierii c[ ]ntreg norodul cere p[m`nt, de=i cheltuiala emare =i oamenii greu o s[-=i rup[ din s[r[cie. Primarul, cu toat[zg`rcenia-i cunoscut[, se oferi s[ pl[teasc[ el cheltuiala unuia mais[rac =i anume lui Petric[ al Smarandei, care le va fi de mult ajutor]n Bucure=ti, unde a stat trei ani ]n armat[.

}ndat[ ce se ]ntoarse Miron Iuga la Amara, oamenii pornir[ laBurdea =i se suir[ ]n tren. Erau =apte. Sosir[ ]n Bucure=ti diminea\a=i nimerir[ tocmai bine spre amiazi ]n strada Argintari. O domni-=oar[ cu =or\ alb ]i ]nt`mpin[ ]n capul sc[rii =i le spuse c[ cucoanade-abia acuma se scoal[, c-a avut petrecere mare azi-noapte, =is[ a=tepte afar[, adic[ pe strad[, p`n[-i va chema. A=teptar[ petrotuar, lini=ti\i. Ce alt[ treab[ au =i de ce-au venit?... }ntr-un t`rziualt[ domni=oar[ ]i strig[ ]n[untru, supraveghindu-i s[ se =tearg[bine pe picioare. Cucoana era vesel[, le-a vorbit frumos, i-a l[sat=i pe ei s[ vorbeasc[, dar, p`n[ la urm[, i-a f[cut s[ ]n\eleag[ c[ea va vinde cui d[ mai mult =i num[r[ to\i banii. Petre, mai]ndr[zne\, ]i spuse:

— De, coni\[, noi am cheltuit =i-am venit at`ta cale, c-amsocotit c[ dumneavoastr[, inim[ bun[, o s[ v[ fie mil[ de noi =i-os[ ne vinde\i mai lesne, c[...

Nadina ]ntoarse ochii spre el cu mirare. Recunoscu pe vizitiulde odinioar[. }l privi lung, s[-l domine. Petre ]i ]nfrunt[ privirea,simplu, ca =i c`nd ar fi zis c[ el nu se sperie de o muiere, fie =iboiereasc[. Apoi Nadina r[spunse pu\in dispre\uitor:

— Crezi c[ pentru ochii vo=tri am s[-mi risipesc averea? Nu,b[iete, =i nu, oameni buni! Eu v`nd mo=ia, ca s[ iau bani ]nschimb, nu ca s[ fac poman[ altora. Poman[ poate s[ fac[ statul,dac[ vrea...

}n col\ul str[zii, \[ranii se oprir[ =i se sf[tuir[ p`n[ ce ]ip[trunse frigul la os. Pornir[ prin viforni\a ce se ]nver=una spreGura Mo=ilor, unde Petre avea un cunoscut bun, de la Coste=ti,care \inea un han =i care-i va g[zdui mai ieftin. }mbucar[ din

222 Liviu Rebreanu

merindele de acas[ =i iar se sf[tuir[ p`n[ t`rziu noaptea, ]n odaiade l`ng[ buc[t[rie ce le-o d[duse hangiul. +i a doua zi, cum selumin[, se c[r[b[nir[ la Ministerul Domeniilor. Trebuir[ s[ a=tepte]n curte. „Numai dup[ unsprezece e voie s[ intre publicul“, le-astrigat, printre gratiile u=ii, un glas cu barba neagr[. Mai venir[ =ial\i oameni, de prin alte p[r\i, tot cu necazuri, ]nfrigura\i =i ]nfrico=a\ica =i d`n=ii. C`nd s-a deschis poarta, s-au ]mbulzit ]n[untru. Portarul,scund, ur`cios =i cu barba p`n[-n br`u, i-a oprit:

— }ncet, h[i, c-aici nu e teatru!... Ce pofti\i =i pe cine c[uta\i?}ncepur[ respectuos s[-i povesteasc[ durerea lor. Satisf[cut,

portarul se ]nmuie =i nu-i ascult[ p`n[ la cap[t:— Domnul ministru ]nc[ n-a venit... Poate s[ vie mai t`rziu...

Mai sta\i pe aici s[ v[ ]nc[lzi\i ni\el...St[tur[. Peste vreun ceas portarul ]i vesti c[ domnul ministru

nu mai vine azi. M`ine. Se ]ntoarser[ la han =i se mai sf[tuir[.Ziua urm[toare avur[ noroc. Portarul ]i trimise sus: a venit

domnul ministru. R[t[cir[ pe coridoare, ajunser[ ]ntr-o cancelariecu lume mult[ =i c[ldur[ mare. Un domn t`n[r, pudrat =i z`mbitor,]i primi foarte prietenos:

— Ei, fra\ilor, ce-i cu voi? Ce v[ aduce pe aici tocmai de unde?...Din Arge=... Da...

Lupu Chiri\oiu ]ncepu povestea de departe, cu ]nflorituri.Domnul nu-=i pierdu deloc r[bdarea, dar c`nd b[nui despre ce evorba, ]l ]ntrerupse:

— A, mo=ie de v`nzare... Am ]n\eles. Sta\i ni\el.Ap[s[ pe un buton, scrise dou[ r`nduri pe un bilet =i-l d[du

unui aprod ce intrase, continu`nd:— Uite, fra\ilor! Domnul ministru are de lucru mult =i nu poate

sta de vorb[ cu voi... Dar v[ trimit la un domn care are putere dela domnul ministru s[ rezolve chestiile astea, a=a c[ dumnealui os[ v[ fac[ dreptate. A=a, fra\ilor!... Aprod, s[-i duci la domnuldirector general...

223R[scoala. Vol. I

Se \inur[ gaia dup[ aprod pe diferite coridoare, p`n[ sepomenir[ ]n fa\a unui domn b[tr`n, chel =i ursuz, care-i l[s[ s[-=ispuie toat[ povestea din fir ]n p[r. Pe urm[ ]i ]ntreb[ dojenitor:

— Vre\i s[ cump[ra\i mo=ia cucoanei, ori vre\i s-o lua\i cujapca?

— Ba noi... ]ncerc[ s[ protesteze Luca Talab[.— S[ taci acuma! se r[sti directorul. A\i vorbit destul. V-am

ascultat... Ministerul n-are dreptul =i calitatea s[ intervie ]ntranzac\iile dintre v`nz[torul unei propriet[\i agricole =i amatoriide a cump[ra, afar[ de anume cazuri prev[zute de lege, iar aicinu e cazul. V-a\i ]nv[\at s[ umbla\i cu jalbe nedrepte ]n loc s[ v[]nvoi\i cu boierii vo=tri =i s[ fi\i oameni de omenie. Ba acuma v-amai intrat ]n cap s[ cere\i =i p[m`nturile boierilor pe pre\uri debatjocur[, ori chiar de poman[. A\i ajuns s[ nu v[ mai cunoa=te\ilungul nasului... Potoli\i-v[, m[i oameni, asculta\i de boieri =imunci\i! Fi\i harnici =i nu v[ lua\i dup[ ]ndemnurile rele! Voisunte\i talpa \[rii, voi...

Luca Talab[, care din toate vorbele ce le auzea ]n\elegea numaic[ se duce Babaroaga =i c[ toate alerg[turile =i cheltuielile lor aufost zadarnice, nu se mai st[p`ni =i izbucni deodat[ d`rz:

— Apoi, domnule, de ce s[ ne ia al\ii p[m`ntul...Nu avu r[gaz s[ ispr[veasc[. Directorul general s[ri ]n picioare,

cu fa\a =i chelia parc[ i-ar fi turnat o c[limar[ cu cerneal[ ro=ie]n cre=tetul capului, r[cnind:

— Taci din gur[, obraznicule! S[ taci, c[ imediat te trimit lapoli\ie s[-\i ]nmoaie oasele, nemernicule!... Eu ]mi sfarm pieptul=i-mi pierd vremea s[-i ]nv[\ =i s[-i luminez, iar el necuviincios!...(Se reculese =i continu[ mai calm.) A\i apucat pe c[i rele, neno-roci\ilor! Nu v[ mai mul\umi\i cu ce v-a dat Dumnezeu =i v[l[comi\i la averea altora! Veni\i-v[-n fire! Duce\i-v[ acas[ =i vede\ide munca voastr[ cinstit[, care-i bog[\ia \[rii noastre iubite! +i

224 Liviu Rebreanu

dac[ ave\i poft[ s[ cump[ra\i cu adev[rat proprietatea cucoanei,ruga\i-o pe dumneaei =i pe ceilal\i boieri! Vorba dulce mult aduce,a\i ]n\eles?

|[ranii se uitau la gura lui cu din\ii de aur. Ie=ir[ urm[ri\i deglasul h`r`itor al directorului. R[t[cir[ pe coridoare p`n[ sepomenir[ iar la u=a cabinetului ministerial. Luca spusese, c`nd asc[pat din biroul chelului, s[ nu se mul\umeasc[ =i s[ mai ]ncercea p[trunde p`n[ la ministru. Nici n-apucar[ bine s[-=i g[seasc[loc =i iat[ c[ un aprod, sp[im`ntat de respect, se n[pusti la d`n=ii:

— La o parte! Da\i-v[ la o parte, c[ pleac[ dom’ ministru! U=acabinetului ministerial se deschise. Un boier ]mbl[nit =i ]n=o=onat,cu o c[ciul[ de lutru peste urechi, cu fa\a galben[, greoi =i plictisit,ap[ru ]nso\it de domnul t`n[r de adineaori. V[z`nd pe \[rani,ministrul, ca s[ arate lumii de pe coridor c[ nu e m`ndru =i seintereseaz[ de soarta plugarilor, care este ]n seama departa-mentului s[u, se opri o clip[ =i ]ntreb[ obosit:

— Ce-i cu voi, b[ie\i? Ce v`nt v[ aduce pe aici?Domnul t`n[r ]i =opti dou[ cuvinte. Ministrul continu[, trec`nd

]nainte mul\umit:— A, da... Da! Vas[zic[ a\i fost?... Bine. Atunci dumnealui v-a

spus ce trebuia. S[-l asculta\i, c[ v[ cunoa=te toate p[surile =i =ties[ vi le lecuiasc[...

Cobor] ]ncetinel pe treptele de marmor[. |[ranii r[maser[ cuc[ciulile ]n m`n[. Lumea se risipi, parc-ar fi apus soarele.

— Apoi hai s[ plec[m c[ pe aici am ispr[vit! f[cu Petre.— Hai, hai! b`igui Luca Talab[, ]nfund`ndu-=i c[ciula pe cap.Merser[ de-a dreptul la gar[. Sperau s[ nimereasc[ un tren

ori, de nu, s[ petreac[ noaptea pe acolo, c[-=i sleiser[ banii =i numai aveau dec`t pentru bilete. Avur[ noroc. C`nd porni trenul,]=i f[cur[ cruce to\i deodat[.

}n vagon era cald. C[l[tori mul\i=ori =i mai ales \[rani, care

225R[scoala. Vol. I

de prin Ialomi\a, care de prin Muscel, care din Teleorman ori maide departe. La c[ldur[ limbile se dezmor\ir[. Cei =apte de laAmara, ]ns[, str`n=i ]ntr-un col\, mocneau =i numai arar ]=iaruncau c`te-o vorb[. Doar Lupu Chiri\oiu se pl`ngea c[ aucheltuit at`\ia bani degeaba. Luca recunoscu =i ]nghi\i ]n sec.}ncetul cu ]ncetul, dezmeticindu-se parc[, ]ncepur[ s[-=i despicep[\aniile =i s[ le c`nt[reasc[, fiecare socotind c[ are c`te o l[mu-rire de ad[ugat sau cel pu\in o oftare c[, dac[ n-ar fi fost cum afost, poate c[ toate ar fi ie=it altfel. }n t`nguirile lor se amestecar[apoi =i al\i oameni, unii numai din curiozitate, al\ii pentru c[ aumai auzit asemenea lucruri ori au p[timit =i ei.

— Eu le-am spus dumnealor de la ]nceputul ]nceputului c[boierii nu poftesc a vinde mo=iile la oameni =i n-au vrut deloc s[m[ asculte, p`n[ ce m-am luat =i eu dup[ capul lor! zise ]ntr-unr`nd b[tr`nul Lupu, vr`nd s[ arate tuturor din vagon c[ nudegeaba are plete c[runte.

— D-apoi eu v-am auzit cum v[ pl`nge\i, oameni buni, =i tarem-am mirat c[ n-a\i =tiut treaba asta, c[ doar toat[ lumea o =tie!f[cu atunci un b[rbat frumos =i chipe=, ]mbr[cat curat =i cu ni=teochi alba=tri plini de bl`nde\e cuceritoare. +i pe la noi s-au totstr[duit oamenii s[ cumpere p[m`nturi de la boieri =i n-a fostchip niciodat[, c[ totdeauna au s[rit al\i boieri, ca nu cumva mo-=iile s[ ajung[ pe m`na oamenilor, s[ nu mai aib[ d`n=ii cu cine s[le munceasc[. Uite, acuma poate s[ fie un an, a=a am umblat =inoi, =i-am alergat, =i ne-am zb[tut, =i tot ca dumneavoastr[ am ie=it.

— Da matale de prin ce parte e=ti? ]ntreb[ Luca Talab[.— De pe l`ng[ Foc=ani, dac[ cumva a\i auzit dumneavoastr[,

r[spunse omul. Departe. Tocmai ]n partea cealalt[...— Am auzit! se l[ud[ Marin Stan. Eu am =i fost prin p[r\ile

celea c`nd eram ]n armat[, cu manevrele... Da oare =i pe acolotot a=a greu o duc oamenii?


226 Liviu Rebreanu

— Greu! oft[ str[inul, cl[tin`nd din cap. Parc[ =i mai greu cape aici, de-\i vine s[-\i iei lumea-n cap. Crezi c[ eu de bine batdrumurile cu traista de icoane ]n spinare? Aoleu! N-a umblat cutreburi d-astea neam de neamul nostru. Dar dac[ muncim to\i,cu nevast[ =i copii, din prim[var[ p`n[-n iarn[, =i nu ne iese nicis[ ne \inem zilele, iac[, fac =i asta p`n[ ne-o ajuta Dumnezeu s[c[p[t[m =i noi p[m`nt! C[ pe la noi oamenii trag n[dejdea c[, ]ncur`nd, vod[ are s[ ]nceap[ s[ ]mpart[ mo=iile, cum se =i audemereu de mul\i ani...

— De auzit se aude mereu, ce-i drept, observ[ dintr-un col\unul m[run\el, cu fa\a ro=ie, asudat[.

— A=a vorbesc oamenii =i pe la noi, zise Lupu Chiri\oiu,uit`ndu-se la cel din col\, dar eu nu cred s[-l lase boierii pe vod[,c[ nici boierii nu-s pro=ti, =-apoi ]n m`na lor e toat[ puterea!

— C[ tocmai asta am vrut s[ v[ spun =i eu! ad[ug[ omul cuicoanele. Nici vod[ nu poate face de capul lui, dac[ nu-l ajut[nimeni =i dac[ boierii se ]mpotrivesc. Se aude pe la noi c[ lamuscali a ]nceput ]mp[ratul lor s[ ]mpart[ p[m`nturile boiere=ti.Dar muscalii s-au sculat mai an, cu mic cu mare, =i-au pus m`nape topoare =i-au f[cut o v`lv[taie de a mers vestea ]n toat[ lumea.Au pierit ei mul\i, nici vorb[, c[ nici boierii lor nu s-au dat b[tu\i=i-au scos c[l[rimea =i tunurile s[-i potoleasc[. Iar \arului lor, c`nda v[zut at`ta s`nge =i omor, i s-a f[cut mil[ de to\i =i le-a datporunc[ mare: „Sta\i, m[i boieri =i m[i oameni, s[ fac eu dreptate=i s[ pun pace-ntre voi“. +i to\i l-au ascultat, =i s-au mulcomit, =is-au ]ntors pe la casele lor. +i atunci \arul a ]nceput s[ taie dinmo=iile boierilor =i s[ le dea oamenilor ca s[ aib[ =i ei...

Se f[cuse o t[cere grea ]n vagonul ]n c[re luminile galbene,aprinse singure, se leg[nau mereu =i aruncau umbre ciudate c`nd]ncoace, c`nd ]ncolo. Pe urm[, c`\iva \[rani oftar[. Petre Petre,care nu deschisese gura toat[ vremea, morm[i cu o flac[r[ ]n ochi:

— Apoi, p`n[ n-om pune m`na pe topoare, nici noi n-om...

227R[scoala. Vol. I

Se opri brusc, parc[ vorbele i-ar fi sc[pat din suflet f[r[ voialui. Oamenii ]l auziser[, dar nimeni nu ]ntoarse capul spre el.Numai Lupu Chiri\oiu b`lb`i cu glas moale:

— Ia taci, m[i Petric[, ia mai taci!Se f[cu iar t[cere. Ro\ile de o\el boc[neau surd ca ecoul unui

dang[t de clopot dep[rtat. }n ]ntunericul ferestrelor se r[suceaumereu f`=ii de fum cu mii de sc`ntei sclipitoare. }n aerul asudatdin vagon, printre luminile tavanului =i umbrele mi=c[toare,r[m[sese ca un ecou speriat glasul b[tr`nului:

— Ia taci, m[i Petric[, ia mai taci!

228 Liviu Rebreanu

Capitolul VI

VESTITORII

1

Platamonu r[mase ]nm[rmurit c`nd v[zu pe Chiril[ P[un,logof[tul =i omul lui de credin\[, at`t de am[r`t.

— Da ce-i, Chiril[, ce, pacoste a dat peste tine?Chiril[ P[un ]l s[get[ cu o privire ur`t[, r[spunz`nd:— Apoi las[, cucoane, c[ dumneata =tii mai bine, c[ e feciorul

dumitale =i...— Ce \i-a f[cut feciorul meu, Chiril[, vai de mine? f[cu

arenda=ul cu o b[nuial[.— Ce-a f[cut s[-i pl[teasc[ Dumnezeu dac[ nu se poate s[-i

pl[teasc[ oamenii! zise \[ranul ab[tut. R[u m-a batjocorit =i mareru=ine mi-a f[cut, =i n-a= fi crezut una ca asta pentru nimica-nlume, c[ doar v-am slujit cu credin\[!

Arenda=ul se z[p[ci. I-a fost mereu fric[, de c`nd a venit Chiril[cu fiic[-sa la curte, s[ nu se lege Aristide =i de ea. I-a =i spus =iiat[, totu=i s-a ]nt`mplat. Nici nu =tia cum s[-l ]mpace. }i veni ]ng`nd s[ ]ncerce a lua lucrurile mai pu\in dramatic =i, b[t`ndu-lpe um[r, zise prietenos:

— Las[, m[i Chiril[, =i fii om cu socoteal[, c[ aste-s ale tinere\ii, s-au mai ]nt`mplat =i n-a pierit lumea. Vom chibzui noi =i vom vedea ce...

— Ba nu, cucoane! se feri logof[tul, mai jignit. C[ dum-neavoastr[ nu v[ pas[ =i pute\i vorbi f[r[ durere, dar noi cu fatace ne facem? S-o m[rit[m cu burta la gur[ ori cu plodul ]n bra\e,de r`sul oamenilor?

CUPRINS

229R[scoala. Vol. I

— Chiril[, Chiril[, ia seama! ]ntrerupse Platamonu nehot[r`t,mai mult ca s[ spuie ceva.

— Acu nu-i nimica, cucoane! urm[ \[ranul. Dumnezeu e sus,=i vede, =i judec[... Numai s[ =tii =i s[-\i cau\i alt om, c[ eu de azi]nainte nu v[ mai slujesc. Mi-au spus oamenii c[ aici e iadul, darn-am ascultat. Dumnezeu s[ v[ r[spl[teasc[ =i de r[fuit ne-omr[fui alt[ dat[!

Pe Platamonu ]l sp[im`nt[ am[r[ciunea =i ]ndr[zneala cu carel-a ]nfruntat Chiril[ cel at`t de supus p`n[ azi.

Alerg[ la fiul s[u care, dup[ ce st[tuse o lun[ ]n Bucure=ti,f[r[ s[ se fi prezentat la vreun examen, se g[sea iar[=i acas[.

— Ce-mi f[cu=i, dragul tatii! strig[ parc[ mai impresionat ]nfa\a b[iatului vinovat dec`t fusese ]n fa\a \[ranului. Nu te ast`m-p[ra=i nici cu fata lui Chiril[ =i acum...

— Ia fugi, t[ticule, cu tragedia! zise Aristide cu superioritate.Gherghina e fat[ nostim[. Doar nu era s[ umblu dup[ slutelesatelor!

— Bine, dar... vru s[ obiecteze Platamonu cu aceea=i team[ ]nglas, totu=i mai lini=tit ]n suflet de siguran\a t`n[rului.

— +tiu, =tiu! ]l opri b[iatul. Mi-a spus Gherghina mai demult =imi-a pl`ns. Am ]nv[\at-o destul ce s[ fac[, i-am oferit =i bani, c[nu era o sum[ mare, =i n-a vrut... Cine-i de vin[ c[ acuma va aflatoat[ lumea =i va r[m`ne de ru=ine? Dac[ m[ asculta, nici mamaei n-ar fi =tiut nimica =i toate erau bine... Fire=te, cu toate astea, nuzic, va trebui s[ vezi dumneata mai t`rziu, s[ cheltuie=ti eventualceva ca s[-i ]mpaci =i pe Chiril[, =i pe fat[. G[se=ti dumneata forma,c[ e=ti de=tept =i =tii s[-i iei pe \[rani!

— Desigur! f[cu arenda=ul, venindu-=i ]n fire. Nu trebuie s[exager[m lucrurile. Dac[ n-ajungea aici, ar fi fost mai bine... }nsf`r=it!

Chiril[ P[un fierbea de durere. C`nd i-a povestit nevast[-sap[\ania fetei, le-a b[tut pe am`ndou[. Pe urm[ i-a p[rut r[u. Se

230 Liviu Rebreanu

g[sea mai vinovat pe el ]nsu=i c[, din l[comia prea mare de c`=tig,a intrat ]n slujba grecului, de=i le cuno=tea n[ravurile.

Sim\ea totu=i nevoia s[ se r[coreasc[ ]ntr-un fel, mai ales dup[ce s-a ]ntors ]n Amara. M`ine-poim`ine va afla tot satul. Cum s[ias[ ]ntre oameni cu ru=inea asta ]n obraz? Se duse la preotulNicodim, ]i povesti, se pl`nse =i-i ceru pova\[. Preotul era =i elnec[jit. Dup[ ce ]i sl[bise vederea, acuma ]ncepea s[-l cam lase =iurechile. C`nd ]n\elese despre ce e vorba, se mir[, se ]nchin[ =istrig[ pe fiic[-sa:

— I-auzi, Niculino, ce-a p[\it bietul Chiril[ cu feciorul grecului!Niculina se revolt[, blestem[ pe greci, chem[ pe so\ul ei:— N-ai auzit, Filipe, ce pozn[ i-a f[cut lui Chiril[ b[iatul

grecului, studentul?...Filip ascult[ lini=tit, cl[tin[ din cap ]n semn de indignare =i

]ntreb[, greoi, tacticos:— Ei, =-acuma ce-ai de g`nd s[ faci, Chiril[?— Apoi tocmai d-asta venii la sfin\ia-sa, s[ m[ ]nve\e, c[ eu

nici nu mai =tiu pe ce lume sunt, zise \[ranul cu ochii ]n p[m`nt.— De! f[cu Filip =i, dup[ o t[cere lung[, repet[ tot a=a de grav:

De!Chiril[ P[un plec[ f[r[ ]nv[\[tur[, dar totu=i u=urat ca =i c`nd,

]mp[r\indu-=i cu al\ii durerea =i auzind cuvinte de ocar[ ]mpotrivagrecului, i s-ar mai fi ]ndulcit sufletul. Pe sear[ merse la ]nv[\[torulDrago=. Acolo se cuno=tea p[\ania Gherghinei, cum, de altfel, secuno=tea acuma ]n tot cuprinsul satului, ajung`nd p`n[ =i la urecheab[tr`nului Miron Iuga care, foarte ur`t impresionat, a spus de fa\[cu Isb[=escu =i logof[tul Bumbu:

— Iac[, de porc[rii d-astea se \in dumnealor, =i pe urm[ nemir[m c[ \[ranii murmur[ =i se fr[m`nt[!

}n familia Drago= fuse, tocmai ]n vederea venirii probabile a luiChiril[, o discu\ie aprins[. +tirea a auzit-o Nicolae, fratele ]nv[\[-

231R[scoala. Vol. I

torului, de la Petre a Smarandei cu care s-a ]nt`lnit ]nt`mpl[tor peuli\[. Fl[c[ul s-a f[cut Dun[re de m`nie. Demult spunea c[ ori iape Gherghina, ori nu se mai ]nsoar[ niciodat[, fiindc[ alt[ fat[ caea n-are s[ mai g[seasc[.

— Vezi ce cuminte ai fost c[ nu te-ai pripit? ]i zise acumacumnat[-sa Florica.

— Ba dac[ te-ai fi gr[bit =i ai fi luat-o de c`nd ai ]ndr[git-o,biata fat[ n-ar mai fi ajuns de batjocura ca\aonului! f[cu ]nv[\[-torul comp[timitor.

Nicolae bufni, sudui =i ]n cele din urm[ rug[ pe frate-s[u s[ajute cumva pe Chiril[, c[ nu se poate s[ r[m`ie a=a asemeneaf[r[delege. Florica s[ri indignat[:

— Ionel, s[ m[ ascul\i pe mine =i s[ nu te bagi, c[ de c`te orim-ai ascultat bine ne-a mers =i c`nd nu m-ai ascultat, numainecazuri am avut. Oamenii s[-=i caute de nevoile lor fiecare, c[doar nu l-ai sf[tuit tu pe Chiril[ s[ slujeasc[ pe Platamonu, ci s-adus d`nsul de bun[voie. Singur s-a ]ncurcat, singur s[ se des-curce...

Chiril[ P[un pic[ tocmai c`nd Florica aprindea lampa, abiapu\in dup[ ce se ostoise discu\ia =i se luar[ cu vorba despre altetreburi. Dup[ ce ]l ascultar[ to\i cu mare aten\ie, Florica, mereu]nfrico=at[ pentru b[rbatul ei, zise aproape sec:

— Proast[ treab[, nea Chiril[! S[ fi fost mai cu luare-aminte,c[ =tiai ce poam[ e feciorul arenda=ului!

— Mai proast[ nici nu se poate, v[d! recunoscu \[ranul,uit`ndu-se trist ]n ochii ei. Dac[ ar =ti omul dinainte ce-l pa=te, s-arferi, dar a=a...

— Te l[comi=i s[ sluje=ti pe grecotei =-acu pl[te=te Gherghina!morm[i Nicolae cu imputare.

— Acu las[-m[ =i nu m[ mai n[p[stui =i tu, m[i b[iete, c[destul m-a b[tut Dumnezeu! f[cu Chiril[ am[r`t. C[ eu dac[ am

232 Liviu Rebreanu

=tiut c[ Gherghina e ]n dragoste cu tine, n-am mai p[zit-o preatare, c[ m[ bizuiam =i pe tine, de!

— Apoi eu tot nu m[ las p`n[ nu l-oi cotonogi pe grecotei, n-aigrij[ matale! scr`=ni fl[c[ul ie=ind brusc din cas[, parc[ n-ar maifi putut asculta.

Chiril[ P[un st[tu p`n[ ce se a=ezar[ la cin[. +i plec[ mai]mp[cat. Orice cuv`nt de m`ng`iere era acum pentru d`nsul unbalsam pe o ran[ proasp[t[.

De aci ]ncolo cu cine se ]nt`lnea ]i spunea p[\ania Gherghinei.Primarul ]l ]ndemn[ s[ fie r[bd[tor, c[ poate s-or ]ndrepta cumvalucrurile. Luca Talab[, dup[ ce ]l comp[timi pu\in, ]ncepu a-l descoasedespre arenda=: oare ce pre\ a oferit el pentru Babaroaga =i c`t cerecucoana?

Numai Trifon Guju, c`nd l-a oprit ]ntr-o zi Chiril[ =i i-a povestit,i-a r[spuns ursuz:

— De, nea Chiril[, matale barem ai hambarul doldora, dar euc[ dinainte de Boboteaz[ m[ lupt cu o cas[ de copii =i f[r[ o ocade porumb?

— A=a-i, Trifoane, adev[rat! zise Chiril[. Fiecare cu dureri...— C`nd \i-e burta plin[, parc[ =i durerea-i mai blajin[! morm[i

Guju.P`n[ =i lui Pantelimon V[duva, sc[pat pentru dou[ zile ]n

concediu de la regiment, g[si prilejul s[-i istoriseasc[ ]nt`mplarea.Pantelimon era soldat =i uniforma ]i =edea bine =i se purta ca ofat[, s[ nu fie cumva pedepsit =i s[ nu-i mai dea voie de la companie.}l muncea mereu frica s[ nu-l uite Domnica =i s[ se m[rite p`n[ispr[ve=te el armata.

Petre a Smarandei tot t[r[g[nase =i el ]nsur[toarea. Se \ineadup[ Marioara Irinii, care slujea la curtea Iuga, o iubea de mult=i, totu=i, nu ]ndr[znea s[ se hot[rasc[ din pricina s[r[ciei. Acuma,dup[ ]nt`mplarea Gherghinei, se sf[tui iar[=i mai ]ndelung cumaic[-sa, care se ar[t[ foarte bucuroas[ de g`ndurile feciorului.

233R[scoala. Vol. I

Ea l-a ]ndemnat destul =i, de-ar fi ascultat-o, azi ar fi a=ezat gata.Smaranda ]ncepu a doua zi tocmeala cu mama Marioarei =i apoicu m[tu=[-sa Profira.

Fiindc[ se afla ]n toiul tocmelii c`nd l-a ]nt`lnit Chiril[ P[un=i i-a spus lui ce-a p[timit de la arenda=, Petre i-a r[spuns scr`=-nind:

— De, nea Chiril[, eu nu l-a= fi iertat, m[car de m-ar fi =iomor`t pe urm[!

— Bine zici, Petric[, bine! ]ncuviin\[ Chiril[ umil.

2

Titu Herdelea se pomeni ]ntr-o bun[ zi cu preotul Belciug dinPripas. Era ]mbr[cat bine, cu palton nou, antereu nou, barba tuns[frumos, ]n sf`r=it curat =i g[tit ca un pe\itor, cum nu-l v[zuseniciodat[ pe acas[.

— Mi-am luat congrua pe =ase luni =i am venit, c[ tot mi-erafric[ s[ nu m[ str`ng[ Dumnezeu =i s[ nu mai apuc s[ v[d =i eu\ara noastr[! zise Belciug cu sur`sul lui sfios =i cu o mare bucurie]n toat[ ]nf[\i=area. Azi-diminea\[ am sosit =i de la hotel am venitdrept aici, ca s[ nu m[ r[t[cesc p`n[ m-oi obi=nui!

Tat[l lui Titu, ca s[-=i ]nal\e odrasla, d[duse preotului ideeas[-l caute la Drapelul, unde-l va g[si neap[rat =i mai repede caacas[. T`n[rul Herdelea prezent[ pe Belciug secretarului deredac\ie =i apoi ie=ir[ ]mpreun[ s[ dea o rait[ prin centru =i maiales s[ poat[ vorbi ]n tihn[. Preotul trebui s[-i povesteasc[ toate]nt`mpl[rile mari =i mici de prin Amaradia =i ]n special desprenunta Ghighi\ei, despre care i-a scris mam[-sa ceva, dar nu at`tde am[nun\it cum ar fi dorit el.

Apoi Titu deveni c[l[uza lui Belciug ]n Bucure=ti. }l duse ]nt`ila statuia lui Mihai Viteazul, unde preotul se ]nchin[ cu mareevlavie, lu`nd chiar, dup[ ]ndemnul t`n[rului, o frunz[ ve=ted[

234 Liviu Rebreanu

dintr-o coroan[ ag[\at[ de grilaj cine =tie de c`nd, s-o p[strezeca amintire pre\ioas[ =i s-o arate =i celor de pe acas[. Vizitar[c`teva biserici, muzeele, intrar[ ]n magazinele mari. La Camer[=i la Senat n-a avut norocul s[ asiste dec`t la =edin\e obi=nuite =iplicticoase, f[r[ vreun discurs important, dar lui i-a pl[cut =i a=a,cum ]i pl[cea tot ce vedea =i auzea, parc[ nici nu s-ar fi putut s[nu-i plac[ ceva c`nd a f[cut at`ta drum =i cheltuial[. Barem laTeatrul Na\ional, dup[ ce-a fost de dou[ ori cu Titu, se ducea mai]n fiecare sear[, at`t de drag ]i era.

Peste vreo s[pt[m`n[ nu mai avu nevoie de tov[r[=ia t`n[ruluiHerdelea =i nici nu voia s[-i r[peasc[ tot timpul. +i-a descoperitc`teva cuno=tin\e vechi, ]ntre care un func\ionar de la po=t[ =i unfarmacist, fo=ti colegi de =coal[ de la Amaradia. Fire=te, a cunoscut=i pe so\ii Gavrila= =i chiar a m`ncat la ei de vreo trei ori, ]nc`ntatde calit[\ile culinare ale rotunjoarei doamne Gavrila= =i fericindpe Titu c[ a nimerit-o a=a de bine cu masa.

Titu ]nsu=i, oric`t ]i era de simpatic s[ umble cu preotul dinsatul lui, se sim\i u=urat c`nd ]l mai putu l[sa singur. Afar[ c[ ]lcostase =i oarecare parale, fiind obligat s[ ia masa cu d`nsul ]nora= uneori =i s[-=i pl[teasc[ partea, c[ci lui Belciug nici nu-i treceaprin minte s[-l cinsteasc[ — ba ar fi primit bucuros s[ fie el cinstit— ]=i cam neglijase gazeta, ]nc`t Ro=u i-a f[cut observa\ie c[ a]nceput =i el s[ fie ca ceilal\i.

Numai c`teva zile dup[ sosirea preotului i se ivi o ]ncurc[tur[at`t de ur`t[, c[-i era fric[ s[ nu ias[ dintr-]nsa vreo boroboa\[grav[, s-o afle =i Belciug =i s[ umple Amaradia. Tan\a venea la eltot mai des =i, fire=te, c`nd nu era acas[ doamna Alexandrescu.Degeaba ]i spunea d`nsul s[ fie mai prudent[; ea r[spundea c[nu-i mai pas[ de nimeni =i de nimic, de vreme ce ]l iube=te. Tituse socotea vinovat fa\[ de ea =i nu ]ndr[znea s[ fie energic =i s[-iexplice c[ au s[ observe chiria=ii din curte ori doamna Lenu\a =ise vor face am`ndoi de ru=ine. Teama lui s-a dovedit cur`nd prea

235R[scoala. Vol. I

]ndrept[\it[. }ncepuse a b[nui ceva =i Marioara R[dulescu, elevalui, =i chiar umbla s[-l surprind[. Din fericire, ]ntr-o zi, duc`ndu-sela mas[, ca de obicei, nu mai ]nt`lni pe Marioara. Doamna Gavrila=l-a l[murit indignat[ c[ a dat-o afar[, pentru c[ a prins-o pe strad[st`nd de vorb[ =i s[rut`ndu-se cu un domn mai ]n v`rst[, „aproapeca Gavrila=“. Se pl`ngea c[ fata asta, pe care a r[sf[\at-o =i acorcolit-o ca pe copilul ei, a fost o stricat[. A observat ea c[-i joac[ochii ]n cap dup[ b[ie\i, dar a g`ndit c[ a=a-i firea lucrurilor, c[doar n-are s[ se fac[ nici ea c[lug[ri\[. Dar s[ se ]nh[iteze cuoameni b[tr`ni pe strad[, ]nseamn[ c[ are dezm[\ul ]n s`nge.

— Nu =tiu cum s-o fi purtat cu dumneata, domnule Titu, sf`r=idoamna Gavrila= melancolic. Dar s[ nu te superi c[ am alungat-o.De stricate de-astea e plin[ lumea!

Peste c`teva zile, Titu, desp[r\indu-se spre sear[ de Belciug,alerga s[ ajung[ mai repede acas[ s[ primeasc[ pe Tan\a, care-lanun\ase de ieri c[ vine, fiindc[ Jean cu doamna Alexandrescuiar merg la ei la pocker prelungit. Petrecur[ vreo dou[ orepasionate, apoi Titu aprinse o lum`nare, ca Tan\a s[ se poat[]mbr[ca, s[ nu ]nt`rzie prea mult. Tan\ei ]i era lene s[ se urneasc[din c[ldura patului. Se ]ntindea, g`ngurea, se giugiulea ca o pisic[bl`nd[ r[sf[\at[. T`n[rul Herdelea, v[z`nd-o a=a, n-ar fi l[sat-os[ plece, dar ]=i st[p`nea ardoarea numai de grija ei, s[ nu aib[nepl[ceri pe acas[. Tan\a, nep[s[toare de ce va fi la urm[, parc[tot c[uta s[-l a\`\e, =i-i zicea, =i r`dea:

— Vreau s[ =tiu c`t m[ iube=ti, Titu=or!— De ce m[ st`rne=ti =i nu m[ la=i s[ fiu cuminte? murmur[

Titu. +tii doar c[ eu numai pentru tine =i ]n interesul t[u m[ silescs[ fiu cuminte, altfel nu te-a= l[sa s[ pleci p`n[ m`ine diminea\[!

— Ei, atunci nici nu mai plec p`n[ m`ine! f[cu Tan\a, l[s`ndu-sepe spate =i tr[g`nd plapuma s[ se ]nveleasc[. Stinge lum`narea=i... Titu se repezi s-o ]mbr[\i=eze. Tan\a se ]mpotrivea: — Nu,nu! Las[-m[!... Am glumit!... Titule...

236 Liviu Rebreanu

— Acuma s-a ispr[vit! se ]nfl[c[r[ t`n[rul. Nu mai pleci p`n[...}n clipa aceea un cioc[nit discret ]n u=[ ]i amu\i pe am`ndoi

=i-i ]ncremeni pe jum[tate ]mbr[\i=a\i. Dup[ o t[cere de c`tevasecunde, ]n vreme ce Tan\a se ascundea sub plapum[ p`n[-nb[rbie cu ochii plini de spaim[, Titu Herdelea se apropie de u=[]n v`rful picioarelor, f[c`ndu-i semn cu degetul s[ nu se mi=te, =i]ntreb[ r[gu=it:

— Cine-i?— Eu, eu... Nu te deranja deloc!... Numai o secund[... }mi dai

voie? r[spunse din antreu o voce.De emo\ie, Titu nici nu o recunoscu. Tan\a ]ns[, scutur`nd

desperat[ din cap, =opti c[tre t`n[rul care o privea uluit:— Jenic[...Mai z[p[cit, c`nd ]n\elese cine era, Herdelea ]ntreb[ iar:— Dumneata e=ti, domnule Jean?... Ce este, ce s-a ]nt`mplat?— Nimic, nimic... Dar deschide un moment, dac[ nu te superi!

continu[ Jenic[ de afar[ st[ruitor.Titu Herdelea se uit[ ]ngrozit =i ]ntreb[tor la Tan\a care, cu o

hot[r`re subit[, se v`r] complet sub plapum[, mai =optind ]naintede a disp[rea:

— Ascunde-mi hainele!}i str`nse ]n grab[ hainele aruncate pe scaune, c[m[=u\a c[zut[

jos l`ng[ pat, =i le dosi l`ng[ dulap, morm[ind ]ntre timp, ca s[justifice ]nt`rzierea:

— Da, da... Imediat deschid, numai s[... pu\in... Eram ]n pat =i...Apoi ]ntoarse cheia =i Jenic[ intr[ sur`z[tor:— Scuz[-m[ c[ d[dui a=a buzna peste dumneata, dar... Erai

singur?— Desigur. Cu cine s[ fiu? f[cu t`n[rul Herdelea nehot[r`t.— Nu de alta, mi s-a p[rut c[ aud glasuri =i d-aia am b[tut, c[

venisem s[-mi iau ceva din odaia Lenu\ei =i...

237R[scoala. Vol. I

Jean vorbea =i se uita prin odaie intrigat =i neconvins. Venisef[r[ =tirea doamnei Alexandrescu, pe care o l[sase la p[rin\ii lui,antrenat[ la o partid[ interesant[ de c[r\i. Pretextase c[-l doareni\el capul =i iese numai p`n[-n strad[ s[ ia pu\in aer, ca s[ nu semai ]ndoape cu piramidoane... Fusese prezentat de vreo lun[ fiiceisubdirectorului s[u de la minister, o fat[ dr[gu\[ =i cu zestre,singur[ la p[rin\i. Domni=oara p[rea s[-l simpatizeze, iar el, la atreia ]ntrevedere, i-a f[cut aluzii c[ ar avea inten\ii serioase. Erao partid[ str[lucit[, dublat[ de o protec\ie eficace ]n cariera luifunc\ion[reasc[, subdirectorul fiind un st`lp important al minis-terului. Asigur`ndu-=i adeziunea fetei, se consult[ ]n mare tain[,ca s[ nu prind[ de veste Tan\a =i s[ scape vreun cuv`nt c[treLenu\a, cu p[rin\ii lui care fur[ ]nc`nta\i. De fric[ s[ nu aib[ vreunscandal cu doamna Alexandrescu, se hot[r`se s[-=i care acas[ pefuri= toate lucrurile ce le avea la ea, ]ncetul cu ]ncetul, iar ]ntr-oanume zi, ]n locul lui, s[ se prezinte la Lenu\a b[tr`nul Ionescu =is[-i explice cum stau lucrurile, conving`nd-o s[-l lase ]n pace...+i acuma se repezise s[-=i mai ia c`te ceva. A intrat ]n odaiacealalt[, dar n-a g[sit chibriturile =i pe ale lui le l[sase Lenu\ei s[puie cutia pe gologanii de joc, c[ ]i poart[ noroc. Plictisit, era s[plece cu m`na goal[. B`jb`ind prin antreu spre ie=ire, a auzitglasuri ]n camera chiria=ului. O clip[ a ezitat: cum s[ deranjezepe om c`nd poate s[ fie cu o dam[? Pe urm[ s-a g`ndit c[ de ces[ fi f[cut un drum degeaba numai fiindc[-i lipse=te un chibrit.+i, totu=i, Titu era singur! Vorbind mereu ]=i rotea ochii prin odaiep`n[ ce descoperi pe mas[, chiar l`ng[ lum`narea aprins[, op[l[rioara de fetru ce p[rea o pat[ de umbr[. Se ]ntrerupse =i,tr[g`nd cu ochiul spre p[l[rie, f[cu =iret:

— Craiule, craiule!Prins cu u=a, Titu Herdelea se ]nfurie:— Ei, nu, te rog... Nu \i se pare c[ exagerezi?... Am s[rit, \i-am

deschis, destul. Spune-mi ce dore=ti =i...

238 Liviu Rebreanu

Jean nu-=i mai putea st[p`ni curiozitatea: unde s[ fi disp[rutdama? R[spunse cercet`nd cu privirile toate col\urile:

— Un chibrit!Titu se a=ezase pe marginea patului. Zise ursuz, ar[t`ndu-i pe

noptier[ cutia:— Poftim! +i...— Mersi, mon=er, =i nu fi sup[rat c[... Iac[ m[ duc!Se apropie de noptier[. }ntinz`nd m`na dup[ chibrituri, i se

p[ru c[ plapuma e mai bombat[ ]ntr-un loc. Lu[ cutia zic`ndfoarte vesel:

— Vas[zic[ acolo?... Ei, bat[-v[ dragostea! +tii c[ nici nu mi-arfi trecut prin minte s[... Dar nu, nu v[ deranjez, iac[! Nu te maiuita a=a ur`t la mine, c[ sunt b[iat discret =i v[ las s[ continua\i...

}ndrept`ndu-se spre u=[ ad[ug[ cu vocea galant[:— Scuz[-m[, duduie, pentru deranj!R`se =i deschise. Din prag mai ]ntreb[ pe Titu clipind:— Numai at`ta spune-mi, craiule, e nostim[?}ncordarea nervoas[ f[cea pe t`n[rul Herdelea s[ =ov[iasc[ ]ntre

m`nie =i r[bdare. }n aceea=i secund[ ]=i zicea c[ ar trebui s[ ia deguler pe Jean =i s[-l zv`rle afar[, =i c[ r[u a f[cut de i-a deschis =il-a l[sat ]n[untru. Vr`nd s[ scape de el mai repede, ]ntoarse capulcu dispre\ =i nu-i mai r[spunse. Jean reveni spre d`nsul:

— De ce te superi a=a, mon=er, ce Dumnezeu, c[ doar nu \i-amm`ncat-o pe...

Ajuns l`ng[ pat, curiozitatea ]l birui. Cu un gest fulger[torridic[ col\ul plapumii, dezv[luind pe jum[tate pe Tan\a =i sf`r=indfraza ginga=:

— ...pe dudui\a asta frumoas[!C`nd o recunoscu pe Tan\a, sur`sul curios de pe fa\[ i se

transform[ ]ntr-o str`mb[tur[. Dup[ o clip[, venindu-=i ]n fire,continu[ dojenitor:

239R[scoala. Vol. I

— A, vas[zic[, dumneata erai dudui\a nostim[, domni=oar[?Ei, bravo, ce s[-\i spun, frumos ]\i =ade! S[-\i fie ru=ine obrazului!

Titu Herdelea s[rise ]n picioare, dar nu =tia ce s[ fac[. Se crezuobligat s[ intervie, de=i ]=i d[dea seama c[ interven\ia lui are unromantism ieftin, nepotrivit cu ]mprejur[rile:

— Domnule, te rog s[...— E sora mea =i a= avea dreptul s-o iau de urechi! f[cu Jean

cu o gravitate pe care Titu o socotea tot at`t de deplasat[.Atunci Tan\a zise foarte calm[:— Ascult[, Jenic[, =tii bine c[ eu nu-\i permit s[-mi faci mie

moral[! Nici acuma, =i niciodat[! S[ fim ]n\ele=i! A=a c[ ar fi maibine s[-\i vezi de... Lenu\a ta =i s[ ne la=i pe noi ]n pace!

Calmul =i energia ei deconcertar[ pe Jenic[. }=i pierdu cump[-tul. B`lb`i ceva, puse chibriturile pe noptier[ =i ]n sf`r=it, cu unton fals de superioritate =i porunc[:

— Las[ c[ vom mai vorbi noi ]mpreun[... Acuma ]ns[ aide,imediat s[ te ]mbraci =i s[ o =tergi acas[! Imediat! Nu m[ mi=c deaici p`n[ ce nu pleci!

Tan\a r[spunse cu dispre\:— Voi pleca atunci c`nd voi crede eu, fiindc[, =tii prea bine,

ordinele tale nu m[ impresioneaz[ deloc, absolut deloc!— A=a?... M[ =i ]nfrun\i? izbucni Jean, g[sind astfel un pretext

de a se retrage cu demnitate. Bine! R[m`i =i continu[ orgia! Ais[ dai tu socoteal[, n-ai grij[!

Titu Herdelea, aiurit, ]nchise u=a dup[ el. Tan\a observ[ cu unsur`s silit:

— A \inut deschis[ u=a idiotul. Ni s-a r[cit odaia!Totu=i se ]mbr[c[ repede. Titu ar fi vrut s[-i spuie cuvinte de

]mb[rb[tare sau m[car de dragoste, =i-i era team[ s[ nu par[ridicol. Tan\a ]ns[ era at`t de lini=tit[, parc[ nu s-ar fi ]nt`mplatnimic. Pe t`n[rul Herdelea ]l mira lini=tea =i siguran\a ei. El era

240 Liviu Rebreanu

convins c[ Jean va provoca scandal. Nu b[nuia =i nici Tan\a nu-ispusese c[ siguran\a ei are un temei: maic[-sa i-a comunicat planullui Jenic[ de a p[r[si pe Lenu\a, Jenic[ va afla c[ ]i cunoa=te secretul=i prin urmare nu va cuteza s[ vorbeasc[ despre ea de fric[ s[ nuvorbeasc[ =i ea despre el.

— M[ iube=ti, Titu=or? ]ntreb[ Tan\a, lipindu-se de el, ladesp[r\ire.

— Mult, dragostea mea cea mai frumoas[! zise Titu cu glastremurat.

Dou[ zile t`n[rul Herdelea st[tu pe spini, a=tept`nd din moment]n moment o pr[bu=ire. Pe Jean nu-l ]nt`lni, de la Tan\a nu maiavu nici o veste, iar doamna Alexandrescu ]=i continua ciripirileamoroase ca totdeauna.

Tocmai se g`ndea c[ se vor fi aranjat lucrurile c`nd, a treia zidup[-amiazi, doamna Alexandrescu ]l strig[. O g[si singur[ =im`hnit[:

— Vezi, domnu Titu, ce-mi f[cu=i?... Mi-a spus Jenic[ numaimie, c[ nu vrea s[ ]ntristeze pe p[rin\ii lui, s[racii. Se poate,domnu Titu? S[ abuzezi de un ]ngera= nevinovat?... Nu m-ama=teptat, ]\i jur, la una ca asta! Eu credeam c[ ardelenii suntoameni a=eza\i, cumin\i =i c`nd colo... Te-am introdus ]n casaoamenilor cu g`nduri frumoase, s[ nu ne batem joc de biata fat[ne=tiutoare. Acum ce vrei s[ faci? C[ de s-ar ]nt`mpla s[ afleb[tr`nul, c`t e d`nsul de sensibil la onoarea familiei lui, ar fi ]nstare s[ trag[ =i cu revolverul!

T`n[rul Herdelea ]n\elegea ce r[spuns a=teapt[ gazda lui, darnu-l putea da. Declar[ c[ el iube=te pe Tan\a, c[ iubirea lor nu eceva trec[tor =i pe urm[ se pierdu ]n bolboroseli despre nesigu-ran\a situa\iei lui, despre speran\ele viitorului, c`nd se va puteapecetlui dragostea... Observ[ totu=i c[ doamna Alexandrescu nuinsist[ cum se temuse d`nsul. Pe ea o interesa Jenic[ ]n primul

241R[scoala. Vol. I

r`nd. +i Jenic[ ]i interzisese s[ mai primeasc[ pe Tan\a c`t va aveachiria= pe Titu. De dragul lui Jenic[ doamna Alexandrescu rug[ peTitu s[-=i caute alt[ locuin\[, mai ales c[ tot era sf`r=itul lunii. Dealtfel, =i f[r[ ]nt`mplarea aceasta nu l-ar mai fi \inut, c[ci e posibils[ aib[ nevoie Mimi de camer[. Nu voia s[-i spuie, nici chiar luiJenic[ nu-i spuse c[ pe Mimi a surprins-o zilele trecute so\ul ei ie=inddin apartamentul unui admirator mai vechi al ei =i acum se afl[tocmai ]n discu\iile desp[r\irii, Vasile fiind hot[r`t s[ n-o ierte =i s-oizgoneasc[ din cas[, dac[ nu pleac[ ea de bun[voie.

}n dou[ zile Titu ]=i g[si o odaie mai bun[, cu acela=i pre\, ]nstrada Imprimeriei, aproape de redac\ie =i mai ]n centru. So\iiGavrila=, care aveau ne]n\elegeri cu ni=te chiria=i, =i erau hot[r`\ide vreo lun[ s[ se mute, t[r[g[n`nd numai din cauza t`n[ruluiHerdelea, descoperir[ ]n aceea=i strad[ o locuin\[ potrivit[. C`nd]l duse s[-i vaz[ noul domiciliu, preotul Belciug ]i zise:

— Bine c-ai sc[pat de-acolo unde ai fost, drag[ poete! C[ mienu mi-a pl[cut deloc doamna ceea b[tr`n[ =i pictat[ ca o teatra-list[, care tot c`nta =i tr[gea cu ochiul =i se r[sucea, de parc[ zbieradup[ amor... De muieri d-astea s[ te fere=ti, c[ trebuie s[ fie tarepericuloase...

3

— Ce ne facem, coane Miroane, cu oamenii, c[ nu mai vor s[primeasc[ ]nvoielile vechi, ba m[ =i amenin\[! se t`ngui CosmaBuruian[ fr`ng`ndu-=i m`inile. N-a= mai fi vrut s[ v[ sup[r cunecazuri d-astea, dar e primejdie, coane Miroane, cu oamenii. Oriau ]nnebunit, ori cine =tie ce i-a cuprins, c[ nu i-am mai pomenita=a de ]nd`rji\i niciodat[!

Miron Iuga ]l iertase ]n sf`r=it pentru boroboa\a cu porumbulde ast[-toamn[. }i era mil[ de el, dar nu se putu opri s[ nu-i zic[:

— Ia seama s[ nu \i se n[zare ca atunci cu furtul!


242 Liviu Rebreanu

Cosma se ]nchin[ umilit:— L[sa\i-m[, coane Miroane, c-am p[timit destul din pricina

aia! De la Cr[ciun nu e noapte s[ nu fi fost dijm[luit =i n-am maicutezat nici s[ v[ spun =i-am r[bdat. Dar ce-i acum e grav de tot!

Arenda=ul ]i spuse apoi c[ \[ranii ]ntre d`n=ii vorbesc c[, =i devor face ]nvoieli cu boierii, la munc[ nu vor ie=i p`n[ ce nu li seva ]mp[r\i mo=ia Babaroaga, care nu-i face trebuin\[ cucoanei =iumbl[ s-o v`nz[ la al\i boieri, c[ ei nu vor mai sta f[r[ p[m`nt,c[ ei asud[ =i s`ngereaz[ muncindu-l =i deci al lor trebuie s[ fie,c[ a=a vrea =i regele, =i chiar mul\i boieri, numai cei de la c`rm[se ]mpotrivesc =i-i \in cu sufletul la gur[. Lui i le-au povestit toateastea slujitorii mai de ]ncredere, ]nc`t trebuie s[ fie adev[rate.

— Rezultatele demagogiei uite-le, dac[ ]ntr-adev[r e cum spui!zise b[tr`nul. Dar m[ mir c[ eu n-am auzit ]nc[ despre treburileastea?

— Apoi dumneavoastr[ nu ]ndr[znesc ei s[ v[ spuie, coaneMiroane! f[cu Cosma. C[ li-e fric[ =i ru=ine!

Iuga nu se gr[bise cu ]nvoielile, pentru c[ tot proiecta s[ fac[unele modific[ri pe care le socotea favorabile =i pentru d`nsul, =ipentru \[rani. De altfel, cu parte din s[teni ]ncheiase din toamn[,]nc`t continuitatea muncilor o avea asigurat[... Chem[ pe logo-f[tul Bumbu, care m[rturisi c[ =i lui i-au cam vorbit oameniidespre schimb[ri, c[ chiar unii din cei ce s-au tocmit ast[-toamn[zic c[ nu vor ie=i la munc[ dac[ nu se ]ndreapt[ ]nvoiala. C`nd]ns[ Miron Iuga ]l privi ]ntreb[tor, logof[tul, ]nfrico=at, ad[ug[c[ \[ranii a=a vorbesc ]n to\i anii ]n preajma prim[verii =i sefr[m`nt[ =i pe urm[, neav`nd ce face, se ]nvoiesc =i ies la munc[.

— Stai, m[i Leonte, omule, c[ tu prea iei lucrurile u=urel! zisearenda=ul ]ngrijorat. Au vorbit ei, oamenii, =i alt[ dat[, dar ce-iacuma n-a mai fost niciodat[. C[ doar =i eu cunosc pe \[rani, =icu ei tr[iesc =i am tr[it...

243R[scoala. Vol. I

— Vreme mai este destul[, f[cu Bumbu mai =ov[itor, c[p[m`ntul ]nc[ nici nu s-a sp[lat bine de rugina z[pezii.

B[tr`nul Iuga nu voia s[ se arate impresionat, de=i cele auzitenu-i pl[ceau deloc. Fire=te c[ arenda=ul, fricos =i pl`ng[re\ cum i-efirea, mai umfl[ realitatea. }n orice caz prevederea nu stric[. Poruncilogof[tului s[ ]nceap[ de mìne chiar ]ncheierea ]nvoielilor =i ]ntr-os[pt[m`n[ s[ ispr[veasc[ cu to\i. Renun\[ la modific[rile medi-tate. Dac[ oamenii sunt ]nvr[jbi\i, le-ar putea socoti ]mpov[r[toarepentru d`n=ii.

A treia zi, Leonte Bumbu ]n=tiin\[ pe boier c[ nici un om n-aisc[lit ]nc[ =i c[ to\i vor s[-l roage pe dumnealui s[-i u=ureze,fiindc[ nu mai pot r[zbi cu ]nvoielile vechi.

}n aceea=i zi, dup[-amiazi, se prezent[ ]nv[\[torul Drago=. Maifusese de dou[ ori dup[ Cr[ciun, ]n chestii de =coal[. Miron l-aprimit cu toat[ bun[voin\a, ca o urmare a surprizei bune ce i-af[cut cu colindele =i imput`ndu-=i c[ l-a apreciat prea sever ]naintedin pricina unor impresii poate superficiale, c`nd, ]n fond, ]nv[\[-torul e b[rbat copt =i potolit. De=i acuma era plictisit de ce-i spuseselogof[tul =i n-avea chef de conversa\ii, venirea ]nv[\[torului, dup[o clip[ de chibzuire, i se p[ru folositoare, zic`ndu-=i c[ prin el vaputea influen\a spiritele s[tenilor ]ntru restabilirea lini=tii =i a ordiniitradi\ionale. }l pofti s[ =ad[, ]i oferi o dulcea\[, ]l ]ntreb[ despremersul =colii... Ion Drago= era pu\in palid. O emo\ie grea i se citeape fa\[ =i-i tremura ]n degete.

— Te-am luat cu vorba =i nu te-am ]ntrebat: ce v`nt te aduce?zise ]n sf`r=it Miron prietenos. Spune dumneata ]ntì, c[ pe urm[am s[-\i spun =i eu altele!

}nv[\[torul ]ng[lbeni mai tare. Mìnile, a=ezate pe genunchi,]=i jucau nervos degetele.

Dup[ primele cuvinte ce rosti, observ[ c[ Iuga se ]ntunec[. Asta,]ns[, ]n loc s[-l intimideze, ]l ]nt[r`ta =i-l ]ndemna s[ continuemai calm =i cu mai mult[ siguran\[.

244 Liviu Rebreanu

— }n definitiv dumneata ce dore=ti? ]l ]ntrerupse apoi deodat[b[tr`nul.

}ntreruperea nu-l tulbur[ deloc. Continu[ a-i expune c[ el,personal, nu dore=te nimic, c[ =i-a permis s[ vie =i s[-i t[lm[ceasc[durerile s[tenilor, numai fiindc[ sufletele sunt prea agitate dincauza foamei =i a mizeriei. |[ranii v[d ]nc[ ]n Miron Iuga pep[rintele lor, de la care n[d[jduiesc o ]ndulcire a soartei ce-i apas[.}nvoielile actuale sunt ]ns[ at`t de grele, c[ nu se mai pot suporta.Pe urma lor majoritatea oamenilor au fl[m`nzit ]ngrozitor toat[iarna. Cu un sacrificiu relativ ne]nsemnat s-ar putea ]mbun[t[\ivia\a tuturor...

— Dumneata ]n numele cui vorbe=ti? ]ntreb[ iar[=i Iuga.— }n numele s[tenilor, domnule Iuga! zise Drago= simplu.— Te-au ]ns[rcinat ei pe dumneata s[-mi comunici dolean\ele

lor?— Nu, nu m-a ]ns[rcinat nimeni, domnule Iuga, dar eu m-am

crezut obligat, fiindc[ mi s-au pl`ns =i...— Atunci pune punct, f[cu b[tr`nul sever. N-am nevoie de

mijlocirea dumitale pentru a afla ce doresc oamenii mei! Mijlocitoriide teapa dumitale sunt pacostea s[tenilor. }n loc s[ fi\i lumin[toriipoporului, ]i otr[vi\i sufletul =i ]ncuraja\i toate nemul\umirile cadin exploatarea lor s[ v[ crea\i merite =i popularitate... Degeaba,prima impresie nu m[ ]n=eal[ pe mine niciodat[. Bine te-am v[zuteu =i te-am judecat de c`nd am f[cut gre=eala de te-am adus ]n sat,ca s[-mi turburi via\a bie\ilor oameni!

— V[ rog s[ crede\i, domnule Iuga, c[ eu... zise ]nv[\[torul cuun involuntar z`mbet de supunere.

Pe Miron ]l s`c`ia eternul „domnule Iuga“ care i se p[reasfid[tor. }i retez[ vorba mai energic:

— Destul! Eu nu discut cu samsarii nepofti\i!— Con=tiin\a mi-a dictat s[-mi fac datoria =i mi-am f[cut-o!

murmur[ Drago= pu\in ab[tut. Dumneavoastr[ ve\i decide cum

245R[scoala. Vol. I

crede\i de cuviin\[... Spunea\i ]ns[ c[ vre\i s[-mi comunica\i =idumneavoastr[ ceva?

— Nu, nu! protest[ Iuga. Cu dumneata eu nu mai am ce vorbi.Al\ii ar trebui s[ vorbeasc[ cu dumneata!

}ntoarse spatele. }nv[\[torul se retrase f[r[ zgomot.C`nd venise ]ncoace avusese b[t[i de inim[ dureroase =i emo\ia

]i uscase cerul gurii =i g`tlejul. }=i aranjase ]n creieri cele ce voias[ spuie b[tr`nului boier Miron. Toate erau limpezi, str[vezii =iconving[toare. Imposibil s[ nu fie ]n\eles =i aprobat. Se ]nf[\i=a ositua\ie excep\ional[ =i primejdii excep\ionale =i iminente. El lesim\ea, =i le vedea, =i le auzea. A le p[stra pentru d`nsul =i a leascunde ar fi fost neleal fa\[ de omul care, printr-un gest, ar puteas[ ]nl[ture miasmele ce turbur[ v[zduhul, s[ restabileasc[ ]ncre-derea =i r[bdarea p`n[ la o solu\ie mai trainic[.

Pleca acuma dezam[git de sine ]nsu=i, nu de Miron Iuga. }=iblestema neputin\a de a-i fi l[murit ceea ce ]n sufletul s[u eraat`t de limpede. Transformate ]n fraze, lucrurile care-i s`ngeraului inima ap[reau reci, m[runte =i f[r[ nici o importan\[, ]nc`tnu ]ncape mirare c[ Iuga le-a primit f[r[ ]n\elegere.

Ajunse ]n uli\[ cu sur`sul supus uitat pe fa\[. C[lca cu b[garede seam[, sprijinindu-se ]n umbrel[ ca ]ntr-un b[\, ferind noroiul=i b[ltoacele, \in`nd marginea. Din ograda babei Ioana ]l strig[deodat[ glasul lui Anton nebunul:

— Domnule Nic[!... Stai, nu fugi!Anton se cuib[rise, de cum a dat iarna, la baba Ioana, care-l

oc[ra =i-l r[bda. }nv[\[torul ]=i continu[ calea. Din urm[ ]ns[Anton se apropia, descul\, ]nfl[c[rat.

— De ce fugi, domnule Nic[? C-ai fost la boierul cel b[tr`n?S[ nu-\i fie ru=ine =i nici r[u s[ nu-\i par[, c[ s-a apropiat ziuajudec[\ii =i a socotelilor, iar cine a stat cu m`inile-n s`n are s[r[spund[! C`nd vor sosi c[l[re\ii pe arm[sari albi cu vestea ceamare, atunci dumneata ai s[ te ridici s[ strigi c[...

246 Liviu Rebreanu

}n clipa aceasta, glasul babei Ioana se auzi chem[tor:— P[s[relele mamii, p[s[rele, p[s[ri...Nebunul ]ncet[ brusc =i se ]ntoarse, parc[ ar fi fost chemarea

lui, bolborosind supus:— Stai c[ viu, maic[ Ioan[!Ion Drago= ]i auzi pa=ii descul\i, leop[ind ]n tin[ =i dep[rt`ndu-se,

=i glasul babei:— P[s[relele mamii...

4

C`teva zile dup[ ce se mutase, ]ntr-o diminea\[, intr`nd ]nredac\ie, Titu Herdelea g[si pe Ro=u mai ursuz ca de obicei.

— Ei, v[zu=i dreptatea mea, puiule? zise cu o str`mb[tur[batjocoritoare. Acuma ce mai spui, ai?

T`n[rul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbe=tesecretarul, c[ci el ]n toate =i ]ntotdeauna ]=i descoperea dreptatealui. R[spunse cu un sur`s vag de aprobare. Ro=u insist[:

— Sper c[ ai citit ]n ziarele de diminea\[? Dar ce e ]n ziare efloare la ureche. Ministerul de Interne d[ drumul numai teleg-ramelor inofensive. Realitatea, ehe, b[iete, realitatea e...

}ncheie cu un gest care voia s[ exprime maximul de ]ngrijorarepatriotic[. Cum ]ns[ Herdelea continu[ s[ tac[ nedumerit, secre-tarul continu[ misterios:

— Dansul macabru a ]nceput! +i boierii no=tri ]=i pierd capul!S[-l vedem acuma pe gentilul nostru Deliceanu cum o ]ntoarce, c[eu i-am atras de mult aten\ia...

Tocmai dup[ un sfert de ceas de ocoluri, ghici =i Titu c[ Ro=uvorbe=te despre ni=te tulbur[ri \[r[ne=ti izbucnite undeva ]nMoldova. Mici noti\e =i telegrame ap[ruser[ de c`teva zile ]n toatejurnalele, f[r[ s[ li se dea importan\a ce le-o atribuia secretarul

247R[scoala. Vol. I

Drapelului. Se vorbeau mai multe prin ora=, dar cu oarecaresatisfac\ie =i nu cu temeri. T`n[rul Herdelea c[ut[ s[ lini=teasc[pe Ro=u cu motivarea ce o auzea pretutindeni, anume c[ e vorbadoar de mici corec\iuni aplicate ovreilor, care exploateaz[ preaneomenos pe bie\ii \[rani de prin satele moldovene=ti.

— Nu-i nici o pagub[ dac[ se vor pierde c`\iva perciuni! ziseTitu r`z`nd. Numai a=a o s[ mai scape satele de ei, c[ prea s-au]nmul\it! Secretarul s[ri ars:

— Bravo, puiule! Aci am vrut s[ te aduc! Asta e mentalitateacare duce \ara de r`p[, huliganismul [sta, care vede ]n ovrei cauzatuturor relelor... Eu a= admite totu=i chiar barbaria contra ovreilor,dac[ mi-ai garanta c[ prin ea se evit[ r[ul cel mare, care e pedrum! Po\i ]ns[ dumneata s[ garantezi unde se opre=te opera\iaasupra perciunilor? E=ti sigur c[ m`ine sau poim`ine \[ranii nuvor continua opera\ia prin b[rbile boierilor =i arenda=ilor cre=tini?

Titu Herdelea ]=i aduse aminte c[ Ro=u e ovreu =i-i p[ru r[uc[ a f[cut o glum[ ieftin[ ]n fa\a lui, ating`ndu-i susceptibilitateafireasc[ de ras[. Ca s[-=i repare gre=eala, se gr[bi s[ aprobe totce spunea Ro=u, subliniind cu c`te un „desigur“ sau „evident“. +isecretarul se str[duia s[-i demonstreze c[ toate revolu\iile a=a]ncep, cu c`te o tulburare neluat[ ]n seam[ sau considerat[ f[r[importan\[. E avertismentul. Dac[ se iau m[suri potrivite, imediat,dezordinea se poate localiza =i potoli f[r[ consecin\e grave.Altminteri, focul se ]ntinde p`n[ ce cuprinde o provincie, o \ar[,un continent.

— Acum ]ns[, ce se ]nt`mpl[, amice? Lumea nu vede ]n celece se petrec ]n Moldova dec`t o agita\ie contra ovreilor. +i, cumspuneai =i tu adineaori, ce pagub[ dac[ o s[ m[n`nce b[taie ni=tejidani? Las[-i s[ m[n`nce. E o supap[ de siguran\[. B[t`nd pejidani, \[ranii se vor r[cori =i vor uita pe ceilal\i boieri =i arenda=i,care nu-s jidani, dar ]i exploateaz[ la fel, dac[ nu =i mai r[u. S[

248 Liviu Rebreanu

nu-\i ]nchipui c[ astea-s vorbe de clac[, puiule! Urm[re=te toat[presa! Pretutindeni, mai ]n surdin[, mai pe fa\[, sunt justificate,aprobate, chiar blagoslovite s[lb[ticiile \[ranilor r[zvr[ti\i, cuscuza sub]n\eleas[ bine]n\eles „jos jidanii“. Se spune c[ e o cauz[sf`nt[ la mijloc =i, desigur, a=a este, c[ci cauza \[ranilor e sf`nt[=i dreapt[. Cu toate astea, ]n loc s[ i se caute solu\ii cinstite, cares[ aline c`t de c`t mizeria \[r[neasc[, to\i toarn[ untdelemn pefocul ]ncins. Opozi\ia, bine, s[ zicem, e opozi\ie =i vrea s[ profitechiar de o catastrof[, ca s[ puie m`na pe putere... Cel pu\inguvernul de-ar fi cuminte! A=! Face mai r[u dec`t opozi\ia, fiindc[nu face nimic. +i-a pierdut capul sau ]nc[ nu-=i d[ seama desitua\ie. Destul c[ p`rjolul se ]ntinde =i nimeni nu ia o m[sur[ deap[rare a ordinii. +-atunci iac[ de ce-\i spun eu c[ e grav =i c[ a]nceput rostogolirea spre pr[pastie!

Ro=u ]=i scotea mereu ochelarii de dup[ urechi, ]i =tergea atent,]i punea la loc =i continua mai pasionat, vr`nd cu orice pre\ s[conving[ pe t`n[rul Herdelea, parc[ de convingerea lui ar fiat`rnat lini=tirea tuturor primejdiilor. Titu era convins ]n sine=ic[ elocin\a secretarului s-a dezl[n\uit mai cu seam[ din pricinanedelicate\ei lui involuntare =i se credea obligat s[ asculte curesemnare, de=i ]n buzunar ]l ardea o scrisoric[ g[sit[ adineaorila portar, r[mas[ necitit[, cu slovele Tan\ei. Spre norocul lui sosiAntimiu, un reporter gras, asudat, ]ntr-o blan[ soioas[, cu c[ciulade lutru fals pe ceaf[ =i cu o gravitate pe fa\[, ca =i c`nd ar fi fostde\in[torul secretelor supreme de stat. F[r[ s[ ]nvredniceasc[ peHerdelea m[car cu o privire, se pr[v[li pe un scaun la biroulsecretarului, oft`nd:

— Nene Ro=ule, se ]ncurc[ ur`t de tot chestia cu tulbur[rile...Dup[-mas[ e convocat Consiliul de Mini=tri pentru a hot[r]chemarea rezervi=tilor!

Secretarul f[cu triumf[tor c[tre Titu:

249R[scoala. Vol. I

— Ce-\i spuneam eu, onorabile?... Ai auzit?... Rezervi=tii!Reporterul se preg[tea s[ scrie informa\ia. Ro=u ]l opri cu am[-

r[ciune:— Anun\[ numai Consiliul de Mini=tri. Restul nu poate merge

la Drapelul. Asta-i soarta noastr[ tic[loas[. C`nd ai o =tire senza-\ional[ trebuie s[-\i mu=ti unghiile =i s[ te ui\i cu jind cum opublic[ Adev[rul...

Peste c`teva minute, din cabinetul directorial ap[ru ]nsu=iDeliceanu, ras, sub\ire, delicat. F[r[ sur`sul lui obi=nuit p[rea maib[tr`n.

— Scrie tu, Ro=ule, c[ e=ti mai iute! zise directorul. Am s[-\idictez o informa\ie care e de fapt un comunicat... Gata? Vas[zic[:„Fa\[ de =tirile alarmante ce se public[ de c`teva zile ]ntr-o anu-mit[ pres[, ni se comunic[ din surs[ autorizat[ c[ ]n \ar[ dom-ne=te cea mai perfect[ lini=te =i opinia public[ n-are nici un motivserios de ]ngrijorare. Micile incidente strict locale se datoresc unoragita\ii de rea-credin\[. Guvernul, de altfel, este ferm decis a men-\ine ordinea ]mpotriva oricui, ]ntrebuin\`nd toate mijloacelelegale.“ A=a!... Ia cite=te acuma!

Ro=u citi. Directorul aprob[.— Da!... O pui ]n capul informa\iilor politice pe dou[ coloane

cu doisprezece aldine!...D[du s[ plece. Secretarul ]ntreb[:— Dar despre chemarea rezervi=tilor d[m ceva?... Mi-a adus

acuma...— Nu, nu! ]ntrerupse Deliceanu. Las[ numai comunicatul! De

altminteri, chestia cu rezervi=tii ]nc[ nu e sigur[. E de v[zut dac[]n Consiliul de Mini=tri se va decide asta sau poate altceva...

Titu Herdelea profitase =i se retr[sese la o mas[ mai dep[rtat[s[-=i citeasc[ scrisoarea. Tan\a de-abia acum aflase c[ s-a mutat.Jenic[ n-a spus nimic p[rin\ilor, dar o spioneaz[ =i a amenin\at-o

250 Liviu Rebreanu

cu scandal, dac[ se mai duce la doamna Alexandrescu. Are s[-ipovesteasc[ multe, i-e dor =i vrea s[-l ]nt`lneasc[. S[-i lase, tot laportar, ]ntr-un plic, noua adres[ =i apoi ea va veni negre=it... Tituascunse scrisoarea, ]=i ]nsemn[ adresa pe un petic de h`rtie, f[r[nume. }i era =i lui dor de ea, de glasul ei bl`nd =i de ochii ei cupriviri ]nv[luitoare. }n zadar s-a bucurat, c`nd s-a mutat de ladoamna Alexandrescu, c[ a sc[pat. Tan\a ]i r[m[sese ]n suflet,de unde n-o putea smulge, oric`t i se p[rea c[ e necesar s[ sedespart[ de ea. Lipsa ei ]l durea =i-l inspira. }n fiecare sear[ dorul=i-l pl`ngea ]n strofe fierbin\i. Nu mai cizela =i nici nu le scria cug`ndul s[ le publice, ci doar ca s[-=i m`ng`ie inima.

Ro=u, dup[ ce plec[ Deliceanu =i reporterul, ]=i relu[ expli-ca\iile, acuma ]nmuiate ]n sarcasm din cauza comunicatului caret[g[duia o realitate ]ngrozitoare. T`n[rul Herdelea se f[cea c[-lascult[, dar vorbele ]i intrau pe o ureche =i-i ie=eau pe cealalt[ cani=te sunete f[r[ sens. }l preocupa numai Tan\a. Se g`ndea s[adauge la adres[ =i o or[ prin care s[-i indice c[ o a=teapt[. Dac[ea nu va putea veni la ora aceea? }n loc de or[ ad[ug[: „Te iubesc“.

C`nd ie=i de la redac\ie, r[sufl[: ]n sf`r=it s-a ispr[vit cutulbur[rile! I se p[rea c[ tulbur[rile sunt numai o alt[ form[ aeternului subiect de discu\ii care este aici chestia \[r[neasc[. Eobiceiul \[rii s[ se vorbeasc[ mereu despre lucrurile cele maigrave, f[r[ s[ se fac[ nimic. Vorbind, oamenii au iluzia c[ =i-au]mplinit datoria. Important[ e vorba, nu fapta. Mai ales c`nd vorbapoate propov[dui toate groz[viile.

La mas[, Gavrila= ]l ]ntre\inu tot despre tulbur[ri. El a auzitpe la poli\ie lucruri ur`te: c[ un or[=el oarecare ar fi fost devastatde \[ranii r[scula\i =i c[ se vorbe=te despre mobilizarea armatei...Dup[-amiazi se ]nt`lni cu preotul Belciug foarte ]ngrijorat:

— Mi se pare c[ am nimerit r[u cu venirea ]n \ar[. Se aud]nt`mpl[ri ]ntrist[toare, nu =tiu c`t sunt de adev[rate. La hotel

251R[scoala. Vol. I

]mi spune portarul c-au sosit jidani de prin Moldova, care povestescgroz[vii mari...

— Pe-aici a=a-s oamenii, domnule p[rinte! zise Titu cu osiguran\[ ]n care ]ncepea totu=i s[ se amestece nelini=tea. Le places[ fac[ din \`n\ar arm[sar. O fi ceva, nu zic, dar nici a=a cum sevorbe=te...

— M[ g`ndesc dac[ n-ar fi cuminte s[ m[ duc eu frumu=elacas[, s[ nu m[ apuce pe aici vreo revolu\ie sau chiar un r[zboi.Doamne fere=te, s[ se ]nchid[ grani\ele =i s[ se opreasc[ trenurile!

— Ia fugi, nu mai vorbi copil[rii! f[cu t`n[rul Herdelea cu ostr`ngere de inim[. Ce crezi dumneata, c[ asta-i \ar[ de haram,domnule p[rinte? Fii lini=tit =i nu mai asculta toate pr[p[stiile!

A doua zi se pomeni la Drapelul cu Grigore Iuga. Nu se ]nt`l-niser[ de vreo dou[ s[pt[m`ni. Venea s[ se intereseze care esteadev[rul ]n v[lm[=agul de =tiri ce circulau =i se b[teau cap ]n cap.La club se colportau lucrurile colorate dup[ partide. Chiar oameniidespre care se =tia c[ sunt ]n rela\ii intime cu mini=trii sau nu=tiau nimic precis, sau ascundeau ]nadins adev[rul. Nu mai fusesela Amara de la Cr[ciun, =i din pricina divor\ului, =i din alte pricini.Dac[ ar fi vreo primejdie, s-ar socoti obligat s[ r[m`ie la \ar[,l`ng[ tat[l s[u.

— Cred c[ ziarele cunosc adev[rul, de=i scriu minciuni, ziseGrigore cu un sur`s silit. Predeleanu ]mi spune s[-mi v[d detreburi, c[ nu poate permite guvernul s[ se ]ntind[ dezordinile ]ntoat[ \ara. Al\ii ]ns[ zic c[ guvernul e neputincios =i nu mai poatest[p`ni mul\imea ]nt[r`tat[...

Titu Herdelea nu-i putea da nici o l[murire inedit[ sau m[carcu preten\ie de autenticitate, nici nu voia s[-i spuie simple basmeauzite prin ora=. }i f[cu ]ns[ cuno=tin\[ cu Ro=u care fu ]nc`ntat=i, dup[ ce l[ud[ pe Titu, zise aproape solemn:

— Adev[rul, domnul meu, e mai negru dec`t b[nuie=te lumea!Mi=carea se ]ntinde mereu, zi cu zi, ceas cu ceas, =i nu se =tie

252 Liviu Rebreanu

dac[ se mai poate lua vreo m[sur[ care s-o poat[ st[vili. Iac[, aciam ajuns! Din fericire ]nc[ nu s-a v[rsat s`nge, ]nc[ nu s-au pierdutvie\i omene=ti, dar nimeni nu =tie ce poate aduce ziua de mìne.

}i zugr[vi am[nun\it ce-a fost ]n cutare sat sau ora=, ce s-apr[dat =i ce s-a distrus, iar dup[ toate declar[ ca un orator latribuna Camerei:

— Se mi=c[ \ara, domnul meu! Toat[ \ara!Grigore Iuga, impresionat de tonul profetic al secretarului, se

hot[r] s[ plece chiar mìne la Amara, invit`nd =i pe Herdelea s[-l]nso\easc[, cu promisiunea c[ nu vor sta dec`t dou[-trei zile, iarde-ar trebui s[ r[mìe mai mult, pe el ]l va trimite ]n orice caz laBucure=ti. Titu ar fi fost ]nc`ntat s[ mearg[, mai ales ]n vremeaaceasta, =i se uit[ ]ntreb[tor la Ro=u, care spuse protector:

— Po\i s[ te duci, puiule! Sigur! Se poate s[ te refuz pe tine?Te pomene=ti c[-mi aduci un reportaj interesant =i pentru Drapelul.Ar fi senza\ional. Adic[, pardon... E vorba de Arge=... Pe acolodeocamdat[ pare s[ fie lini=te. Totu=i nu stric[ pruden\a nic[irila \ar[ ]n zilele astea tulburi. A=a c[ ia seama, puiule, s[ nu puiem`na pe tine \[ranii!

— Ei, parc[ eu sunt mo=ier! r`se Titu.— Nu r`de, amice! f[cu secretarul. Crezi c[ bie\ii ovrei care

p[timesc acuma sunt boieri?

5

— Eu ]mi fac datoria s[ te avertizez, draga mea, c[ nu eprudent s[ pleci acuma la \ar[! zise Gogu Ionescu cu o seriozitateneobi=nuit[. Fire=te, dac[ nu m[ ascul\i, eu nu te pot opri =i ]norice caz conacul de la Lespezi ]\i st[ la dispozi\ie oric`nd. Cred]ns[ c[ ai s[ mai reflectezi =i...

— Am reflectat! ]l ]ntrerupse Nadina ironic. +i n-am pututdescoperi nici un motiv care s[ m[ re\ie. Din contr[, toate m[

253R[scoala. Vol. I

]ndeamn[ s[ nu am`n lichidarea, =i lichidarea nu se poate face f[r[mine dec`t risc`nd s[ fiu ]n=elat[, ceea ce nu pot permite, tocmaifiindc[ sunt femeie, =i to\i sper[ s[ m[ ]n=ele. De altfel, nu mergsingur[. Iau pe avocatul meu.

— A=teapt[ cel pu\in s[ se mai clarifice situa\ia!— Nu plec m`ine, Gogule! glumi Nadina. }nc[ n-am fixat ziua.

A= vrea s[ se mai usuce ni\el p[m`ntul =i s[ se ]ndrepte =oseaua...+i-apoi de unde at`ta fric[ pe tine, c`nd prin p[r\ile astea e lini=tedeplin[?

— D[-o ]ncolo de mo=ie acuma! f[cu Gogu. O ai arendat[, las[pe arenda= s[ se descurce cu \[ranii.

— Tu crezi serios c[ \[ranii se r[zboiesc cu femeile? Aida de!— Bine, nu insist, fiindc[ insisten\a mea te face s[ te ]nc[p[-

\`nezi mai r[u! zise Gogu. Am vorbit =i cu tata. +i dumnealui credec[ e o nebunie ce vrei s[ faci... Nu-\i mai spun de Jenny, care =tiic`t te iube=te. Nu-i a=a, iubirea mea?

Eugenia avea ochii plini de lacrimi. Vru s[ spuie ceva. C`nddeschise gura o podidi pl`nsul. Gogu se sperie:

— Iubirea mea, sufletul meu, ce-i asta? Se poate?— Numai tu e=ti de vin[, Gogule, c[ alarmezi lumea f[r[ nici

un motiv! protest[ Nadina. S[ m[ ier\i, Jenny drag[, te rog! Dac[=tiam c[ voi face at`ta tulburare, nici nu v[ mai spuneam c[ plec...

Erau invita\ii ei la mas[. De c`nd Nadina se afla ]n divor\,m`ncau aproape permanent ]mpreun[, sau ei la ea, sau ea la ei.

— D[-mi voie s[-\i spun, drag[ Nadina, c[ e o nebunie, pur =isimplu nebunie! strig[ ]n cele din urm[ Gogu Ionescu, exasperatde ]nd[r[tnicia ei.

— Tocmai fiindc[ e nebunie m[ ispite=te! zise Nadina cu olucire mai vie ]n ochi.

}ntr-adev[r Nadina se ]nver=una mai ales pentru c[ toat[ lumeao sf[tuia s[ renun\e. Avocatul Olimp Stavrat, care-i sus\inea divor\ul,

254 Liviu Rebreanu

un b[tr`ior cochet, cu o b[rbu\[ ]ngrijit[, a fost cel dint`i. }i f[ceapu\in[ curte, uneori mai indiscret. Suspina ]n fa\a ei =i ridica ochiispre cer, ]n semn de suprem[ pasiune. C`nd a auzit ]ns[ c[ trebuies[ mearg[ cu ea la \ar[, s-a crezut obligat s[-i atrag[ aten\ia asupraprimejdiilor. O privire ironic[ a Nadinei a fost suficient[ s[-i schimbep[rerea:

— Fire=te, n-am vorbit pentru mine, ci pentru dumneavoastr[,coni\[! Din parte-mi sunt gata oric`nd s[ v[ ]nso\esc =i p`n[ lamarginea p[m`ntului. (Oft[ =i continu[.) Poate c[, ]n sf`r=it, ve\iobserva c[ =i ]n pieptul unui avocat bate o inim[...

Raul Brumaru refuz[ brutal:— Ce-\i trece prin g`nd, Nadina? Acuma? La \ar[?... Vrei s[-\i

ba\i joc de mine? Nu, nu! Eu stau bini=or la Bucure=ti!P`n[ =i =oferul Rudolf g[sise de cuviin\[ s[ obiecteze c[

excursiunea aceasta e cam periculoas[.Ap[r`ndu-i astfel ca o aventur[, plecarea la \ar[ o pasiona.

Desigur, n-avea motive serioase s[ se gr[beasc[ =i ar mai fi pututa=tepta. Divor\ul se pronun\ase, adev[rat, dar p`n[ la transcrieremai erau vreo dou[ s[pt[m`ni. Nici nu se g`ndea s[ ]ncheiedefinitiv v`nzarea p`n[ ce nu o va putea face pe numele ei. Dar]=i zicea c[ trebuie s[ hot[rasc[ cui vinde, s[ fixeze tot, ]nc`t ]nziua c`nd se va transcrie divor\ul, s[ poat[ isc[li actul =i s[sf`r=easc[ orice contact cu \ara.

— De ce vrei tu, Gogule, ca ultima mea c[l[torie la \ar[ s[ fiebanal[? zise Nadina. Am oroare de banalitate!

6

S`mb[t[ diminea\a, pe c`nd explica pentru clasa a patradomnia fanario\ilor, ]nv[\[torul Drago= se pomeni ]n =coal[ cuun jandarm care-i spuse ]ncet c[ domnul plutonier ]l pofte=te

255R[scoala. Vol. I

urgent p`n[ la post, av`nd a-i face o comunicare. }nv[\[torul,parc[ l-ar fi a=teptat, r[spunse lini=tit:

— Bine, vin imediat...+i, fiindc[ jandarmul r[mase pe loc, ad[ug[:— Sau vrei s[ mergem ]mpreun[?... +i mai bine!Se uita ]mprejur. Nu-=i amintea unde =i-a pus p[l[ria. Era pe

mas[. O v[zu ]n sf`r=it, dar ]nt`i ]=i lu[ paltonul. Iar ]ntreb[ pejandarm:

— S[ dau drumul copiilor ori...?+i cum jandarmul str`nse din umeri ne=tiutor, continu[:— Adic[, fire=te, de ce?... Bumbu +tefan, ie=i la catedr[! S[ \ii

lini=te =i s[-mi scrii pe tabl[ pe cei ce nu ascult[ =i fac g[l[gie, ai]n\eles?... S[ fi\i lini=ti\i =i cumin\i, copii, c[ m[ ]ntorc numaidec`t!

Se uit[ la jandarm, parc[ ar fi vrut s[ vad[ pe figura lui ceva.Fa\a jandarmului nu spunea nimic. Ie=ind ]n uli\[, ]i zise maihot[r`t:

— Trebuie s[ ne abatem un minut =i pe la casa mea, ca s[ nucread[ nevast[-mea cine =tie ce!

Doamna Drago= se ]ngrozi v[z`ndu-l cu jandarmul dup[ el.}ncepu s[ pl`ng[ cu hohote, apoi s[ afuriseasc[. Soacr[-sa ]i \ineahangul.

— Sta\i, nu m[ jeli\i, c[ ]nc[ n-am murit! f[cu Drago= enervatde lacrimile lor. Sta\i, c[ nici nu =tiu de ce m[ cheam[!

— Ia ]mbrac[-te, socrule, =i du-te cu d`nsul, nu =edea cabolovanul! strig[ Florica.

B[tr`nul se iu\i, parc[ glasul l-ar fi dezmeticit dintr-o toropeal[.}nv[\[torul ar fi vrut s[ spuie ceva, doar pentru asta a venit cujandarmul. D`ndu-=i seama c[ nu poate ]nt`rzia, b`igui pierdut:

— Dac[ s-ar ]nt`mpla s[ nu m[ ]ntorc, atunci... Adic[ las’ c[ i-oispune tatii, dac-o fi a=a, c[ tot vine =i dumnealui... Ei, haidem s[mergem!

256 Liviu Rebreanu

Se g`ndi c[ ar trebui s[-=i s[rute nevasta, cel pu\in pe ea, dar]=i opri dorin\a, ca nu cumva s[ trag[ a r[u sau s[ o sperie maimult. Ie=ind, f[cu mai slab:

— R[m`ne\i s[n[to=i!}n fa\a postului de jandarmi era c[ru\a cu doi c[lu\i a lui Lupu

Chiri\oiu. }nv[\[torul ]ntreb[ cu o tres[rire:— }ncotro, mo= Lupule?— Nu =tiu, dom’ Nic[! r[spunse b[tr`nul. Mi-au poruncit

dumnealor s[ viu cu c[ru\a =i cu merinde pentru cai =i a trebuits[ viu!

Plutonierul Boiangiu ]l a=tepta ]n curte =i-l primi cu o mutr[de u=urare, parc[ i-ar fi fost team[ c[ n-are s[ soseasc[. }=i d[dur[m`na ca totdeauna =i intrar[ ]n cancelarie.

— Ce s-a ]nt`mplat, domnule =ef, de m-ai luat chiar din clas[?zise Drago= cu mirarea celui ce nu b[nuie=te nimic, de=i ]n sine=iera sigur c[ trebuie s[ fie efectul sup[r[rii lui Miron Iuga de acumtrei zile.

Boiangiu f[cu un gest vag, care voia s[ arate c[ el n-are nici ovin[. Pe urm[ ]i spuse c[ a primit ordin telegrafic s[-l trimit[ foarteurgent la Pite=ti =i s[-l prezinte domnului prefect personal.

— +i pentru care motiv, domnule plutonier? zise ]nv[\[torulaproape solemn.

— Eu am un ordin, domnule Drago=, =i trebuie s[-l execut!r[spunse Boiangiu. A=a c[ ]mi pare r[u, dar...

— Vai de mine, nu-\i fac nici un repro=! protest[ Drago=.Credeam numai c[ poate cuno=ti motivele, cu toate c[ ]n fond arfi acela=i lucru... Atunci c`nd zici s[ plec[m?

— C`t mai repede! a=a-mi sun[ ordinul! spuse plutonierul.Dac[ ]ns[ vrei s[-\i aduc[ ceva de acas[, mai putem z[bovi vreoor[, dar mai mult nu, c[ci p`n[ la Pite=ti e cale lung[ =i c[lu\ii luimo= Lupu...

257R[scoala. Vol. I

— Foarte bine... ]ntrerupse ]nv[\[torul, c[ut`nd s[ p[streze o\inut[ demn[, mai cu seam[ sim\ind c[ ]ncepea s[ se clatine. Auzi=i,tat[, porunca?... Acu du-te degrab[ =i d[ ]ntì drumul copiilor acas[,c[ i-am l[sat singuri ]n =coal[, =i apoi spune-i Floric[i s[-mi aduc[ce crede d`nsa pentru drum, dar iute, s[ nu pierdem vremea =i s[-l]ncurc[m pe dumnealui!

Plutonierul oferi un scaun ]nv[\[torului. Vorbir[ despre lucruriindiferente. Un moment ap[ru =i doamna Boiangiu s[ ]ntrebe peDrago= ce mai face Florica. Pe urm[, peste vreo jum[tate de ceas,n[v[li Nicolae, fratele ]nv[\[torului, care nu fusese acas[ =i aflasede la oameni. Era speriat =i furios. Strig[ c[ are s[ se duc[ la boierulMiron, s[-i cad[ ]n genunchi... Boiangiu se sup[r[: s[ nu-i fac[ luinepl[ceri, altfel ]ntoarce foaia... Sosi Florica cu merinde =i cuschimburi.

— Atunci, domnule Drago=, suntem gata? zise plutonierul.Vas[zic[, putem pleca?...

Deschise u=a de la camera jandarmilor, ordon`nd:— Bogza!... Aide!... Gata!...Un jandarm ]narmat se ivi ]n u=[, b[t`nd din c[lcìe. }n ograd[

=i ]n uli\[ erau str`n=i vreo treizeci de \[rani. Vestea c[ ]nv[\[torula fost arestat s-a r[sp`ndit ]n sat ca focul. Boiangiu se ]ncrunt[. }iera fric[ s[ nu se ]nt`mple vreo complica\ie. }i lu[ totu=i cubl`nde\e:

— Da voi alt[ treab[ n-ave\i, m[i oameni?... Face\i loc!... Veni\is[ c[sca\i gura, parc[ ar fi panoram[!

Marin Stan se apropie confiden\ial, socotindu-se mai prietencu =eful:

— Don’ plutonier, fii bun, z[u... E p[cat de don’ Nic[, z[u a=a!Dumneata, dac[ vrei, po\i!

— Marine, vezi-\i de treab[, c[ m[ superi! m`rì Boiangiu.Fiindc[ se mai g[sir[ =i al\ii s[ st[ruie, plutonierul zori pe

Drago=, care-=i lua r[mas bun de la Florica:


258 Liviu Rebreanu

— Aidem, domnule ]nv[\[tor, aidem!... +i te rog foarte mults[ ai toat[ grija pe drum, s[ nu se ]nt`mple ceva, c[ci jandarmulare ordin s[ trag[!

— Fii lini=tit! z`mbi Drago=, ad[ug`nd c[tre \[ranii care]nconjurau c[ru\a: S[ ne vedem cu bine, oameni buni!

— Dumnezeu s[-\i ajute! r[spunse mul\imea.C[ru\a porni. Drago= nu mai ]ntoarse capul. L`ng[ el, arma

jandarmului se cl[tina ca un avertisment. Florica, cu obrajii uzi,porni pe mijlocul uli\ei, dup[ c[ru\a ce se mic=ora mereu. Boiangiur[sufl[ u=urat c-a sc[pat de-o grij[ mare. Acuma explica mai blajinoamenilor aduna\i:

— Crede\i c[ eu fac de capul meu?... Dac[ vine porunca desus, trebuie s-o ]mplinesc, c[ sunt soldat =i soldatul nu cr`cne=te!

— Apoi asta a=a-i! aprobar[ c`\iva \[rani.Mul\imea totu=i r[mase ]n =osea, vorbind, sf[tuind, ]ntreb`nd.

Deodat[ Nicolae Drago= izbucni am[r`t:— Sta\i, sta\i =i sporov[i\i ca babele, ]n loc s[ merge\i la boierul

Miron, s[ v[ ruga\i s[ nu-l n[p[stuiasc[ pe bietul Nic[... +i nu vre\is[ =ti\i c[ numai din pricina voastr[ s-a stricat cu boierul =i...

|[ranii ascultau, unii aprobau, mai mul\i t[ceau. Cineva zise:„Putem s[ ne ducem, c[ n-are s[ ne omoare“, altul morm[i gros:„Parc[ boierul are s[ se uite ]n gura voastr[“, iar unul strig[ sf[tos:„Da de ce nu te duci tu, Nicule, =i ]ndemni numai pe al\ii?“

— Zic eu c[ nu merg? se ]nfurie fl[c[ul. Crezi c[ mi-e fric[ deboier ca vou[?

Al\i \[rani soseau mai alarma\i. }ncepur[ s[ se amestece =ifemei, =i copii printre b[rba\ii care umpleau uli\a de la postul dejandarmi p`n[ la baba Ioana. Tot vorbind =i tocmindu-se, mul\i-mea ajunse pe nesim\ite ]n fa\a conacului Iuga. Pe c`nd LucaTalab[ spunea ]ntr-un grup c[ ]n alte p[r\i oamenii nu se las[ a=ac[lca\i ]n picioare, Trifon Guju r[bufni cu glasu-i p[trunz[tor:

259R[scoala. Vol. I

— Aidem, m[i oameni, c[-i mai mare ru=inea s[ ne tot cioro-v[im ca babele!

Intrar[ ]n ograda arga\ilor. Un stol de porumbei se ridic[ ]nv[zduh, iar gali\ele se risipir[ speriate. Curtea se umplu. LeonteBumbu, logof[tul, ie=i mirat dintr-o odaie ]n capul gol:

— Da ce-i, de-a\i venit tot satul?R[spunser[ mai multe glasuri deodat[. Logof[tul se sc[rpin[

]n ceaf[:— Are s[ se supere boierul c[...— Las’ s[ se mai supere =i dumnealui, c[ noi ne-am sup[rat

destul, strig[ din gr[mad[ un glas nec[jit.}nt`mplarea aduse ]n clipa aceea pe Miron Iuga. De=teptarea

prim[verii parc[-l ]ntinerise.— Ce-i, Bumbule, cu oamenii [=tia, ce poftesc?Marin Stan ]ncepu rug[mintea, al\ii o continuar[ p`n[ ce Iuga

se dumeri:— A, vas[zic[ l-au arestat?... Foarte bine au f[cut... Acuma

cred c[ o s[ v[ vie =i vou[ mintea cea bun[ a rum`nului!C`\iva strigar[ obraznic s[-l ierte. Miron se ]nfurie:— La mine nu se prind treburile astea! M[ mir c[ ]nc[ nu m[

cunoa=te\i, c[ doar ]mpreun[ tr[im! Eu v-am socotit oameni deomenie, dar m[ tem c[ am gre=it. Acuma veni\i gr[mad[, iar la]nvoieli v[ codi\i!

— Nu mai putem, cucoane, cu ]nvoielile vechi! \ip[ ToaderStr`mbu. }mi pier copila=ii de foame, m[car c[ am muncit de...

— Nu mai pute\i? f[cu Miron Iuga. Foarte bine! Sta\i acas[, =ilenevi\i, =i v[ita\i-v[!... Cine-i harnic =i cump[nit poate s[ tr[iasc[din munca cinstit[...

— D-apoi c[ nimeni nu =ade, cucoane, c[ muncim to\i destul,dar =i dumneavoastr[ trebuie s[ ne mai ajuta\i! zise Serafim Mogo=domol =i hot[r`t.

260 Liviu Rebreanu

— Eu la tocmeal[ nu stau cu nimeni =i nici nu v[ rog! spuseb[tr`nul Miron aspru. P[m`nt s[ fie, c[ bra\e de munc[ se g[sesccu miile! Dac[ voi nu vre\i s[ munci\i, vom aduce oameni dinTransilvania!

— Ba str[ini s[ nu vie, cucoane, c[ p[m`nturile astea noi le-ammuncit totdeauna, nu str[inii! strig[ Trifon Guju.

— Tu crezi c[ am s[ te ]ntreb pe tine, pr[p[ditule? se revolt[Miron Iuga. Asta v[ mai lipsea, obr[znicia!... Aide\i, am terminatcu voi! S[-mi cur[\a\i locul numaidec`t!

— Apoi a=a nu-i bine, cucoane! f[cu Luca Talab[ d`rz. Nu-i binedeloc.

Miron Iuga nu se clinti p`n[ ce se goli curtea. Apoi poruncisc`rbit:

— Bumbule, ]nchide por\ile!

7

A doua zi, duminic[, pe c`nd ie=ea lumea de la biseric[, ser[sp`ndi vestea c[ adineaori ar fi trecut prin sat doi c[l[re\i pecai albi cu porunci de la vod[. }n fa\a c`rciumii pe b[t[tura undese \inea hora, p`lcuri de oameni se oprir[ s[ afle nout[\i. Mul\in[scoceau am[nunte alandala. Ignat Cercel, ca un c`ine de pripas,trecea de la un grup la altul, cu aceea=i ]ntrebare:

— Oare n-o fi poruncit despre p[m`nturi, m[i oameni?Primarul Ion Pravil[, dup[ ce ascult[ ]n dreapta =i-n st`nga,

strig[ ]n batjocur[:— M[i, nu cumva or fi cai verzi pe pere\i c[l[re\ii vo=tri?Nu r`se nimeni. Un b[tr`n ]l probozi:— Degeaba batjocore=ti, don’ primar, c[ astea nu-s de batjocorit!

C[ nici str`mb[tatea nu poate st[p`ni mereu =i trebuie s[ vievremea drept[\ii!

261R[scoala. Vol. I

— Apoi dreptatea nu vine c[lare, mo=ule! f[cu Pravil[ cu alt glas.— Vine cum poate =i bine c[ sose=te! b`igui b[tr`nul.Leonte Orbi=or povestea c[ Anghelina lui Nistor Mucenicu s-ar

fi ]nt`lnit cu c[l[re\ii. A=a i-a spus lui cineva, nu =tie cine. LupuChiri\oiu socotea c[ trebuie s[ fie ceva adev[rat, fiindc[ =i el aauzit multe la Pite=ti ieri, c`nd l-a dus pe don’ Nic[.

Peste un r[stimp, Vasile Zidaru aduse pe Anghelina s[ m[rturi-seasc[ d`nsa ce-a fost =i cum. Femeia se codea =i se ru=ina s[vorbeasc[ ]n fa\a at`tor oameni care o ]ncurajau cu ochii lacomi:

— Aoleu, p[catele mele, mi-am l[sat copiii singuri =i...Primarul vru s[ o ia la instruc\ie. Anghelina se sperie =i se ap[r[

c[ trebuie s[-i mai fi v[zut =i al\i oameni, c[ doar c[l[re\ii nu sefereau =i nici n-aveau de ce:

— Spune, muiere, din fir ]n p[r, c[ nu te m[n`nc[ nimeni! o]ndemn[ Ignat cu bl`nde\e. Vrem s[ =tim =i noi poruncile =i s[ nugre=im!

}n sf`r=it Anghelina ]=i lu[ inima-n din\i:— Plecasem cu b[ie\elul de m`n[ p`n[ la soacr[-mea, s[-mi

mai ]mprumute ni\el porumb... c`nd treceam pe la biseric[ tocmaitr[geau clopotele de sf`nta evanghelie =i m[ ]nchinam, =i-mi eraru=ine, c[ de at`tea griji =i necazuri nici la sf`nta slujb[ nu maipot r[zbi. N-apucai bine s[ m[ ]nchin, c[ =i v[zui venind pe uli\[doi c[l[re\i pe cai albi, de m-am mirat. Veneau din sus, dinspreLespezi. M[ d[dui la marginea uli\ei, dar numai ce m[ pomeniic[ unul m[ strig[ =i zice: „Unde te duci, muiere?“ Zic: „Numaicolea, la soacr[-mea...“ +i cellalt zice: „V[d c[ e=ti nec[jit[ r[u,dar n-ai grij[, c[ noi aducem veste mare, c[ pe noi ne-a trimisvod[ s[ d[m de =tire oamenilor c[ toate mo=iile sunt ale lor de-aci]nainte, =i s[ se apuce de ]ndat[ s[ le ]mpart[ dup[ dreptate, iarpe boieri =i pe arenda=i s[-i alunge =i s[ le ard[ conacele, =i cur\ile,=i toate acareturile, ca nu cumva s[ se mai ]ntoarc[ ]napoi! Ai

262 Liviu Rebreanu

]n\eles, femeie? ...+i s[ nu ]nt`rzie deloc oamenii, c[ a=a e poruncalui vod[ =i cine nu ascult[ porunca, amarnic are s[ isp[=easc[!“Uite a=a mi-a spus c[l[re\ul =i eu zic: „Am ]n\eles, dar...“ „Apoiatunci bine! R[m`i s[n[toas[!“ „Dumnezeu s[ v-ajute =i dumnea-voastr[!“ D`n=ii au pornit devale =i eu m-am ]ntors =i m-am uitatdup[ ei o bucat[ de timp, =-apoi mi-am v[zut de drum =i i-amspus socrului ce mi-au spus c[l[re\ii, =i s-a mirat =i dumnealui...

Oamenii t[cur[, p`n[ ce Ignat Cercel zise, cl[tin`nd din cap:— Mare minune =i asta!Mai aflar[ de la Anghelina c[ cei doi c[l[re\i erau ]mbr[ca\i

]n alb =i c[ au trecut ori spre Ruginoasa, ori spre Vaideei. Pe urm[,primarul o trimise acas[ s[-=i vaz[ de copii.

}ntr-un t`rziu, veni =i Anton Nacu, care avusese ni=te treburila Ruginoasa, =i povesti c[ =i el s-a ]nt`lnit pe drum cu c[l[re\iialbi =i i-au spus tot a=a, c[ oamenii s[-=i ]mpart[ f[r[ z[bav[p[m`nturile boierilor =i cine se ]mpotrive=te s[ nu fie cru\at, cumn-au fost nici oamenii cru\a\i de d`n=ii.

Cu toate c[ se desprim[v[rase, era vreme mohor`t[, cu cerulde plumb. Oamenii se zgribuleau, dar nu se risipeau. Pe la amiazi,Matei Dulmanu sosi cu al\i c`\iva din Lespezi, aduc`nd =tirea c[=i pe la ei au trecut c[l[re\ii. Irimie Popa, p`ndarul arenda=uluiCosma, se ]ntorcea din Vaideei =i spunea c[ =i acolo se minuneaz[lumea ce s[ fie cu c[l[re\ii care au poruncit ca oamenii s[ bageplugurile ]ndat[ ]n mo=ia boierului...

— Ce s[ fie, m[i Irimie? ]l deslu=i Leonte Orbi=or. Ne-a maivenit =i nou[ r`ndul!

— Nu v-aduce\i aminte de c`nd v[ spun mereu c[ vod[ vreas[ ]mpart[ oamenilor p[m`nturile? f[cu Ignat Cercel cu m`ndrie.N-a\i vrut s[ m[ crede\i. Acu se adevere=te de-a binelea!

Primarul amu\ise; trecu la c`rcium[ s[ se ]nc[lzeasc[ cu unp[h[rel, iar peste c`teva minute o =terse acas[, nevr`nd s[ fie defa\[ c`nd oamenii vorbesc prea multe prostii. Petre Petre, ]nfl[c[rat,

263R[scoala. Vol. I

amintea lui Luca Talab[ c`t au alergat prin Bucure=ti pentru mo=iacucoanei, =i ]ncheie:

— Bine c[ nu ne-am ]ncurcat!— Ei, stai, b[iete, c[ nu s-a ispr[vit! Dac[ s-ar ]mp[r\i mo=iile

cum merge gura oamenilor, ehei, bine ar fi!Atunci glasul lui Trifon Guju, zgrun\uros =i ursuz, se ]n[l\[ peste

=ov[irile \[ranilor:— Da noi ce facem, m[i cre=tini? +ez[toare ori?...— A=a-i, a=a-i, ce facem? r[spunser[ alte glasuri des\elenite.

C[ de vorbe =i de sfaturi ne-am s[turat!

Rascoala, Vol 1 - WordPress.com · 2 Liviu Rebreanu Textul se reproduce dup[: Liviu Rebreanu, Opere...

Documents

Transcript of Rascoala, Vol 1 - WordPress.com · 2 Liviu Rebreanu Textul se reproduce dup[: Liviu Rebreanu, Opere...