Ion Creanga, Povestea lui Harap-Alb

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult, publicat in Convorbiri literare, in anul 1877.

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul si supusa unor stereotipii, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictele dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii, ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente clisee compozitionale, numerele si obiectele magice. In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea.

Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii.

Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea. Naratiunea este dramatizata prin dialog, are ritm rapid, relizat prin reducerea descrierilor, iar individualizarea actiunilor si a personajelor se realizeaza prin amanunte. Dialogul are o dubla functie, ca in teatru: sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor.

Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului, pedeapsa, casatoria.

Actiunea se desfasoara linear. Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea conventiei. Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii (in plan simbolic, de la imaturitate la maturitate). El paraseste lumea aceasta, cunoscuta, si trece dincolo, in lumea necunoscuta.

In basm, sunt prezente clisee compozitionale. Formula initiala Amu cica era odata si formula finala sunt conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos. Insa naratorul inoveaza formua initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva: cica, adica se spune, fara a nega ca in basmul popular formula finala include o reflectie asupra realitatii sociale, alta decat in lumea basmului. Formulele mediane realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul cititorului.

Parcurgerea drumului maturizarii eroului presupune un lant de actiuni conventionale: o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), o parte pregatitoare, un eveniment care deregleaza echilibrul initial (intriga), aparitia donatorilor si a ajutoarelor, actiunea reparatorie/trecerea probelor, refacerea echilibru;ui si rasplata eroului (deznodamantul).

Autorul porneste de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulatie universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni, intr-un text narativ mai complex decat al basmelor populare. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului (cand eroul este naivul), parcurgerea drumului initiatic (novicele, cel supus initierii), rasplata (imparatul, initiatul). Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale si modificarea statutului social al protagonistului.

Se utilizeaza triplicarea, dar Creanga supraliciteaza procedeul, a treia proba contine alte incercari impuse de Imparatul Ros si chiar de fata. Eroul nu are de trecut doar trei probe, ca in basmul popular, ci mai multe serii de probe. Raul nu este intruchipar de fapturi himerice, ci de o inteligenta vicleana, in doua ipostaze: Spanul si Imparatul Ros. Nici protagonistul nu este un Fat-Frumos curajos, voinic, luptator priceput, iar calitatile dobandite in situatii-limita apartin planului psiho-moral.

Cartea primita de la Imparatul Verde, care neavand decat fete, are nevoie de un mostenitor la tron (motivul imparatului fara urmasi) este factorul perturbator al situatiei initiale si determina parcurgerea drumului initiatic de catre cel mai bun dintre fiii craiului (motivul superioritatii mezinului).

Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat in ursul de la pod. Aceasta este o proba a curajului, conditie initiala, obligatorie pentru cel care aspira la tronul imparatesc. Podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii. Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului nazdravan.

Trecerea podului urmeaza unei etape de pregatiri. Drept rasplata pentru milostenia aratata Sfintei Duminici, deghizata in cersetoare, mezinul primeste sfaturi de la aceasta: sa ia calul, armele si hainele cu care tatal sau a fost mire pentru a izbandi. Se sugereaza astfel ca tanarul va repeta initierea tatalui, in aceleasi conditii. Calul, descoperit cu tava de jaratec dupa trei incercari, va deveni tovarasul si sfatuitorul tanarului, dar are si puteri supranaturale: vorbeste si poate zbura. Intamplarile cu cersetoarea si calul pun in evidenta naibitatea, nepriceperea tanarului in a distinge realitatea de aparenta. Lipsa de maturitate este sanctionata prin pierderea insemnelor originii si dreptului de a deveni imparat: spanul pune mana pe cartea, banii si armele fiului de crai.

Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea-labirint, simbol ambivalent, loc al mortii si regenerarii. Coborarea in fantana are, in plan simbolic, semnificatia grotei, spatiu al nasterii si regenerarii. Schimbarea numelui si a identitatii reprezinta inceputul initierii spirituale, unde va fi condus de Span. Personajul intra in fantana naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spanului (initiatorul). Ajunsi la curtea Imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe. Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.

La curtea Imparatului Ros, Harap-Alb este supus la doua serii de probe, fiind ajutat de personaje himerice si animaliere cu puteri supranaturale. Alte trei probe se leaga doar de fata. Ajunsi la curtea Imparatului Verde. Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap=Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul. In felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului a luat sfarsit. Calul este acela care distruge intruchiparea raului.

Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii, avand semnificatia coborarii in Infern. Invierea este realizata de farmazoana, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa: pe fata Imparatului Ros si imparatia. Nunta si schimbarea statutului social confirma maturizarea eroului. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.

In basm, sunt prezente numerele magice 3, 12, 24, semne ale totalitatii.

Personajele, oameni dar si fiinte himerice cu un comportament omenesc, sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie cu victoria fortelor binelui.

Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale necesare unui imparat: mila, bunatate, generozitate, prietenie, respectarea juramantului, curajul. Numele personajului reflecta conditia duala: rog, sluga (Harap) de origine nobila (Alb), iar sugestia cromatica alb-negru, traversarea unei stari intermediare (initierea), intre starea de inocenta negru si invierea spirituala a celui ce va deveni imparat alb.

Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are rolul initiatorului. De aceea calul nazdravan nu il ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat.

Eroul este sprijinit si de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale, Sfanta Duminica, animale fabuloase, calul nazdravan, craiasa furnicilor si a albinelor, fapturi himerice, cei cinci tovarasi, sau obiecte miraculoase si se confrunta cu raufacatorul, antagonisttul (Spanul) care are si functie de trimitator. Personajul cautat este fata de imparat.

Specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele. Cu exceptia eroului care evalueaza pe parcurs, celelalte personaje reprezinta tipologii umane reductibile la o trasatura dominanta. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului, se ironizeaza defecte umane, dar aspectul lor grotesc ascunde calitati sufletesti precum bunatatea si prietenia. De asemenea, personajele se individualizeaza prin limbaj.

Modalitatile nararii sunt povestirea si reprezentarea. Povestirea faptelor este uneori insotita de reflectiile naratorului si este dublata de un plan al semnificatiilor simbolice.

Registrele stilistice popular, oral, regional confera originalitate limbajului, care difera de al naratorului popular prin specificul integrarii termenilor, al modului de exprimare. Limbajul cuprinde termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale, ziceri tipice.

Placerea zicerii, verva, jovialitatea se reflecta in mijloacele lingvistice de realizarea a umorului, precum: exprimarea mucalita, ironia, porecle si apelative caricaturale, diminutive cu valoare augumentativa, caracterizari pitoresti, scen comice, expresii populare.

Oralitatea stitului se realizeaza prin diferite mijloace, precum expresii naratuve tipice, exprimarea afectiva (implicarea subiectiva a naratorului) in propozitii interogative si exclamative, dativul etic, inserarea de fraze ritmate sau versuri populare.

Povestea lui Harap-Alb este un basm cult avand ca particularitati reflectarea conceptiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului. Insa, asemenea basmului popular, pune in evidenta idealul de dreptate, de adevar si de cinste.