Ioan Sasu - Locuinte Boieresti Din Iasi

8/16/2019 Ioan Sasu - Locuinte Boieresti Din Iasi

1/9

LOCUINŢE BOIEREŞTI NEOCLASICEDIN IAŞI

IOAN SASU

CASA AL. GHICA-BRIGADI (Spitalul de Urgenţe)Casa a aparţinut familiei Al. Ghica Brigadir - fost ministru

plenipotenţiar al României în capitala Bulgariei – Sofia. În ultimul sfert alveacului al XIX–lea casa intră în proprietatea Elenei Rosetti - Cuza careînfiinţează Spitalul „Caritatea” împreună cu doctorul Russ - senior.

Probabil clădirea a fost construită între anii 1840-1860, după funcţiuneşi stil fiind un fost palat boieresc. În anul 1880 clădirea trece în proprietateaEpitropiei Spitalului „Caritatea” funcţionând din 19 iunie 1886 până în anul1931 ca Spital de copii. Din anul 1931 devine „Spitalul de chirurgie generală”trecând în folosinţa Ministerului Sănătăţii. În anul 1948 prin Procesul verbaldin 27 septembrie, imobilele „Spitalului de Chirurgie generală” trec din proprietatea Epitropiei în patrimoniul Ministerului Sănătăţii, situaţie juridicăexistentă şi în prezent.

Clădirea este amplasată în cartierul Copou, zonă rezidenţială închegatăla sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, fiind conceputăşi realizată în stilul neoclasic, stil răspândit în toată Europa primei jumătăţi asecolului XIX-lea, stil ce este bine reprezentat în arhitectura oraşului Iaşi.

La fel ca şi alte „case boiereşti” ale oraşului Iaşi, şi aceasta eraînconjurata de un parc.

Construcţia este compactă, înscriindu-se într-un dreptunghi cu laturilede 27.86 m şi 23.14 m exceptând extensia clădii de pe faţada lateral stânga-

posterioară, executată probabil în anii `30.Compoziţia planimetrică se înscrie în tradiţia palatelor şi caselor

boiereşti, dezvoltându-se aproximativ simetric faţă de axul longitudinal. La parter, din holul central se accede la saloane şi încăperi mai mici. Amplul holde la parter cuprinde şi scara de acces la etaj. La etaj se reia compoziţia de la parter, totul gravitând în jurul încăperii principale - salonul - dispus pe axalongitudinală (N - S) a clădirii şi perpendicular pe faţada principală. Legăturadintre cele două niveluri se realizează prin două scări, una principală şi unasecundară (de serviciu), aceasta din urmă rezolvată cu trepte balansate. Scarasecundară asigură prin prelungirea la planşeul peste etajul 1 şi accesul la podulclădirii. Funcţiunea iniţială a fost de locuinţă reprezentativă, funcţiune ce s-a păstrat până în anul 1886, când a devenit Spitalul de copii.


2/9

2

Stilul neoclasic se reflectă atât în compoziţia planimetrică cât şi înelementele de plastică arhitecturală interioară şi exterioară. Intrarea principalăeste marcată prin trei ferestre cu arcuri în plin cintru cu ancadramente clasice, parterul fiind marcat prin bosaje realizate în tencuială. Clădirea prezintă douăieşinduri, unul în faţada principală 10.0 x3.40 m şi un ieşind realizat în anii `30cu dimensiunile de 4.10 x 7.35 m (pe laturile V şi NV).

Pe verticală clădirea este dezvoltată pe două nivele:- parterul având înălţimea de 4.02 m;- etajul are înălţimea de 4.245 m.Peste salonul etajului care are suprafaţa de 80,70 mp, înălţimea este de

5.27 m liber.Acoperişul este tip şarpantă din lemn cu astereală şi învelitoare din

tablă zincată. Holul central ce cuprinde şi scara principală de acces la etaj areun luminator din profile metalice şi sticlă armată ce străpunge podul şiînvelitoarea. Accesul în pod, care este utilizabil, se face prin scara secundarăexistentă.

La exterior s-au păstrat câteva din detaliile de arhitectură iniţiale:

- scara de acces de la intrarea principală şi terasă, brâu cu profilaturăla nivelul planşeelor peste parter şi etaj 1, ancadramente la ferestre, bosajerealizate în tencuială la parter şi avancorpul central la etaj 1, cornişă cu profilatură în tencuială.

Prin supraînălţarea avancorpului central şi tratarea diferită a golurilor şi decorării se realizează marcarea acestuia faţă de restul volumului clădirii.Marcarea avancorpului central se realizează şi prin prezenţa unui frontondreptunghiular plasat în faţada principală. Ferestrele plasate în faţada principală sunt la partea superioară rezolvate în arc în plin cintru (atât la parter cât şi la etaj). În rest ferestrele sunt dreptunghiulare, multe din cele plasate pecelelalte laturi suferind modificări mari atât la parter cât şi la etaj (conform planşe releveu şi album foto).

Accesul în clădire se face prin patru intrări: intrarea principalăamplasată în latura sud, fiind temporar blocată, una prin holul central, latura(V); două intrări secundare V şi N – realizate probabil din nevoi funcţionale pentru spitalul existent.

În ultimii 120 ani clădirea a avut funcţiunea de Spital, ea nefiind iniţialconcepută pentru aceasta. Din acest motiv a suferit numeroase modificări,îmbunătăţiri, intervenţii, modernizări care au afectat puternic structura derezistenţă cum ar fi: renunţarea la anumite ziduri portane de la parter şi etaj; practicarea de goluri noi pentru uşi, fără plombarea celor vechi; înlocuirea

unor porţiuni de planşeele din lemn peste parter şi etaj cu planşee din profile


3/9

3

metalice şi bolţişoare de cărămidă sau introducerea unor planşee din beton înzona salonului de la etajul 1 şi holul central cu rampă de scară din beton armat,care nu respectă normele privitor la gabaritele minime de evacuare; scarăsecundară cu trepte balansate şi rampă de scară din beton armat (executată probabil în perioada interbelică); introducerea instalaţiilor de apă - canal fără protejarea corespunzătoare a scurgerilor; numeroase incendii locale au afectat

şarpanta şi astereala; lemnul aflat în construcţie are zone degradate datorităacţiunii insectelor, umidităţii, ciupercilor.Ultima intervenţie s-a făcut în regim de urgenţă deoarece o zonă a

planşeului peste parter era putreda şi avea tavanul prăbuşit. Analizând faţadelese poate observa – în faţada laterală dreaptă amplasarea ferestrelor de la parter şi etaj nu respectă plasarea iniţială – rezultând deviaţii mari pe verticală,supralărgirea unor ferestre de la parter sau etaj conform unor nevoi funcţionale.

Şarpanta existentă reazemă numai pe zidurile structurale fără sprijiniriintermediare, ceea ce a permis realizarea unor modificări funcţionale fărăafectarea structurii acoperişului.

Caracteristicile principale ale casei boiereşti sunt: acces in axul

longitudinal, salonul mare de la etaj are latura mica spre faţada principală,dispunere simetrica a camerelor faţă de holul principal şi axa longitudinală(exceptând modificările aduse prin construirea corpului anexa alipit casei),fronton dreptunghiular în faţada principală, salonul principal exprimat înfaţadă prin cornişa înălţată.

CASA GRIGORE STURDZA (Sediul TVR Iaşi)

Casa Grigore Sturdza aflata într-o zonă rezidenţială a oraşului Iaşi,închegată la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor, a fostconstruită în jurul anului 1850, după planurile arhitectului REINIKE.

Proprietarul iniţial a fost beizadeaua Grigore M. Sturdza. Clădirea a adăpostitapoi mai multe instituţii printre care şi Liceul Ortodox de fete, Şcoala de Partidşi după anul 1990 Sediul TVR Iaşi.

Casa a fost concepută şi realizată în stil neoclasic, la modă în toatăEuropa la data construirii. La fel ca toate curţile boiereşti din Iaşi această casăera înconjurată de un frumos parc. Construcţia concepută compact se înscrieîntr-un pătrat cu latura de aproximativ 26.0 m. Distribuţia planimetrică este întradiţia vechilor case boiereşti, dezvoltându-se aproximativ simetric faţă deaxul holului central de acces şi a salonului de la etaj.

Clădirea a suferit multe modificări funcţie de destinaţiile avute şi proprietari.

Se poate observa, comparând fotografiile prezentate, modificările


4/9

4

făcute la faţada principală (goluri noi practicate) până în anul 1990.La exterior finisajele sunt contemporane având puţine elemente

autentice păstrate. Scara de acces la etaj este dispusă într-o încăpere adiacentăholului central.

Distribuţia camerelor se repetă la etaj având şi compartimentărinestructurale pentru încăperi mai mici. Saloanele de etaj sunt dispuse pe axul

nord-sud transversal casei, prelungite la exterior cu balcoane, decorate în fier forjat, marcând volumetric avancorpul central dispus pe axul nord-sud.Construcţia este prevăzută cu pivniţă la subsol având plombat accesul

la nivelul II al pivniţei. Influenţa neoclasică se observă în distribuţia planimetrică, în tratarea faţadei cu bosaje din tencuieli, în plasarea şi marcareaintrărilor prin trei arcade cu ancadramente clasice, etajul având înălţimea maimare ca perterul, fiind tratat în faţadă cu pilaştri cu caneluri şi capiteluricompozite, ancadramente la ferestrele etajului, parapetele ferestrelor decoratecu baluştri, marcarea separării parterului de etaj printr-un brâu cu profilaturi.

Pivniţa este în bună stare având o înălţime între 2.60÷3.25 m, realizatădin bolţi din zidărie de piatră şi cărămidă cu arce dublouri.

Comparând fotografia de la începutul secolului al XX-lea ce reprezintăfaţada principală (sud) cu faţada existenta se poate observa suprapunerea peverticala a golurilor din zona lateral dreaptă, faţă de situaţia actuala unde la parter există două goluri.

În concluzie principalele caracteristici ale casei boiereşti sunt:- acces in axul longitudinal al casei, marcat prin doua rezalituri (în

faţada principala şi cea posterioară);- marcarea intrării prin fronton dreptunghiular;- saloanele mari de la etaj dispuse în axul longitudinal (având

posibilitatea unor legături funcţionale).- camerele dispuse lateral intrării principale şi saloanelor.


5/9

5

Casa Al. Ghica - Brigadir Iaşi

Vedere începutul secolului XX

Vedere actuală


6/9

6

Faţada lateral dreapta

Perete exterior - zidărie degradată

Şarpanta cu rezemare pe zidurile structurale


7/9

7


8/9

Casa Grigore Sturdza - Iaşi

8

Vedere începutul secolului XX

Vedere actuală


9/9

9

Ioan Sasu - Locuinte Boieresti Din Iasi

Documents

Transcript of Ioan Sasu - Locuinte Boieresti Din Iasi