INTRODUCERE

INVESTITIEÎntr-un volum şi o structură corespunzătoare, invest i ţ i i le asigură înlocuirea şi

modernizarea t e h n i c i i   ş i   t e h n o l o g i i l o r ,   s p o r i r e a   p r o d u c ţ i e i   ş i   o f e r t e i  d e b u n u r i ,   î m b u n ă t ă ţ i r e a   c a l i t ă ţ i i   ş i competitivităţii acestora, crearea de noi locuri de

muncă şi nu în cele din urmă, creşterea calităţii vieţii.Pornind de la aceste considerente, fiecare agent economic şi fiecare economie naţională construieşteîntr-un mod explicit şi implicit o strategie a dezvoltării economice în cadrul căreia investiţiile au un rol precumpănitor.

În plan teoretic, investiţia constituie un plasament pe termen lung pentru care se prezumă efectefavorabile;  o alocare  de resurse,  de capitaluri  economisi te ,   în  act ivi tăţ i  profi tabi le ,   în  speranţarecuperării lor pe seama veniturilor viitoare, superioare; o modificare a patrimoniului generată derealizarea unor imobilizări corporale, necorporale şi chiar financiare; un proces economic complex,generator al altor procese (de exploatare, de producţie, prestaţii etc).În plan practic, tot ceea ce întreprinde omul, ent i tatea sau comunitatea, pentru a-şi depăşi„condiţia” statică, deci într-un context temporal dinamic înseamnă, în fapt, investiţie, fiind vorba despreorice efort de creştere şi instruire a tinerei generaţii, de formare a forţei de muncă constituie o investiţiecontinuă. Construcţiile de case, de fabrici, de întreprinderi, de şcoli şi spitale, achiziţiile de bunuri pentru folosinţă îndelungată, achiziţiile de titluri şi active financiare etc. constituie forme concrete,reale şi diversificate ale investiţiilor .1.În general, în literatura de specialitate dedicată aspectelor financiare ale funcţionării economiei,noţiunea de investiţii sau cheltuieli de investiţii a fost şi este interpretată diferit şi utilizată cu mai multesensuri. Acest concept este tratat fie destul de îngust şi contradictoriu, fie atribuindu-i-se semnificaţiidestul de ample şi expansive. Astfel, în sens restrîns, investiţiile pot fi definite ca “totalitatea cheltuielilor efectuate cu scopulcreării, achziţionării de noi fonduri fixe, perfecţionării sau reconstruirii fondurilor fixe existente, pentruo perioadă lungă de timp”2, ea “reprezintă un adaos la capital sau la patrimoniul personal existent,rezultat din folosirea unei părţi a economiilor obţinute din activitatea perioadei respective, indiferentdacă se referă la elementele de capital fix sau circulant, la capitalul lichid sau la bunurile aflate în proprietatea menajelor”; investiţiile deci “reprezintă utilizarea economiilor pentru crearea de bunuri decapital şi/sau stocuri de capital”3. Printre unii economişti acţiunea de investire s-a impus ca achiziţie de bunuri de echipament în scopul măririi capacităţii de producţie numită formare de capital fix şi sporireastocurilor de capital.O asemenea definire este dată de economiştii ce abordează în special latura macroeconomică ainvestiţiilor, fiind atribuită de fapt investiilor de capital, ce constituie suportul material al creşteriieconomice şi al dezvoltării social-culturale a naţiunii.S e n s u l   m a i   a m p l u ,   î n t î l n i t   î n   m o n o g r a f i i l e   e c o n o m i ş t i l o r   c e  t r a t e a z ă   m a i   m u l t latura microeconomică  afirmă că investiţiile implică efort prealabil (financiar, material, de muncă) dar, ca oconsecinţă, se scontează obţinerea unor efecte multiplicatoare (tehnico-materiale, financiare şi sociale).Astfel, „investiţia” reprezintă sacrificiul unei părţi din consumul prezent pentru un (posibil şi incert)consum viitor”4.  Latura  defini torie  a  acestui  concept ,   în  această  abordare,  este  sacrif iciul  făcut întotdeauna în speranţa că acel consum viitor va fi mai mare decît cel sacrificat în prezent. Se observăexistenţa unor două atr ibute în joc: timpul şi riscul 

1

. Sacrif iciul are loc în prezent ş i este s igur. Recompensa pentru el vine mai tîrziu şi mărimea ei este incertă.P. Samuelson face chiar o distincţie între investiţiile ca noţiune

percepute de economişti şi de populaţie, menţionînd că „pentru economişti, investiţiile reprezintă întotdeauna cheltuieli fizice, realede capital, spre deosebire de majoritatea

populaţiei, pentru care investiţiile sunt simple schimbări înconturile sale, cumpărări de acţiuni sau deschideri de conturi de economii”

5.De fapt ,  pe parcursul  dezvoltări i  gîndir i i  economice,   interpretarea  acestui  concept  de cătreeconomiştii de vază a depins în mare parte de nivelul cercetării şi abordării vieţii economice. Astfel,doctrinele economice ce au abordat mai mult latura macroeconomică, au atribuit investiţiilor conceptulmai restrîns al acestora, adică cel ce ţine de investirea în stocuri de capital, iar economiştii ce au acordato mai mare atenţie microeconomiei au privit investiţiile mai larg, ca fiind renunţarea la sursele băneştilichide actuale, în speranţa obţinerii unor avantaje viitoare.Printre economiştii care tratează problemele macroeconomice, acţiunea de investire s-a impus ca achiziţie de bunuri de echipament în scopul măririi capacităţii de producţie, n u m i t ă î n p r e s e n t formare brută de capital. Ei nu includ în această categorie achizi ţ ionarea de act ive f inanciare,deoarece

prin aceste chel tuiel i se schimbă doar dreptul de proprietate ş i nu contr ibuie cu nimic lacreşterea capitalului şi a avuţiei societăţii

6. Formarea brută de capital constituie de fapt investiţiile brute, care sunt parte componentă a produsului intern brut, calculat după metoda utilizării finale:PIB = Cpv + Cpb +FBC+ Expn

unde:Cpv – consumul privat, Cpb – consumul public.

CORPORATIILE TRANSNATIONALE

  Expansiunea corporatiilor transnationale este motivata de ceea ce ele percep a fi in interesul membrilor organizatiei pe care ea o reprezinta. Membrii organizatiei sunt:Salariatii corporatiei transnationale Managerii corporatiei transnationale

Actionarii corporatiei transnationale Statul, prin aceea ca primeste impozite ca urmare a profiturilor obtinute de corporatia transnationale Literatura de specialitate evidentiaza faptul ca orice venit rezidual obtinut de o firma peste costul de oportunitate al resurselor puse la dispozitia sa de membrii organizatiei va fi regasit sub forma de profituri la proprietarii firmei, iar forta fundamentala a intreprinderii capitaliste moderne este data de maximizarea acestor profituri comparativ cu capitalul investit. In functie de motivatiile care stau la baza expansiunii corporatiilor transnationale, investitiile straine directe (ISD) pot fi grupate in cinci mari categori : A. ISD aflate in cautare de resurse

B. ISD aflate in cautare de piete

C. ISD aflate in cautare de eficienta

D. ISD aflate in cautare de active strategice

E. Alte tipuri de ISD (care au la baza alte motive decat cele anterioare)

In acest context trebuie facute cateva observatii: 1. In anii '90, marile corporatii transnationale urmaresc obiective multiple si marea lor majoritate se angajeaza in ISD care reprezinta combinatii ale tipurilor enumerate mai sus; 2. Fiecare tip de ISD poate avea caracter de agresivitate sau de defensivitate: - agresivitatea este data de atitudinea pro-activa a firmei, in urmarirea scopurilor sale strategice - defensivitatea consta in acel comportament al unei firme care reprezinta o reactie la actiunile intreprinse (sau percepute a fi intreprinse) de concurenti sau de guvernele straine, cu scopul de a-si proteja pozitia pe piata. 3.Motivatiile de expansiune ale

2

corporatiilor transnationale pot suferi pe masura ce are loc maturizarea firmei ca investitor in strainatate: Initial, marea majoritate a firmelor investesc in afara tarii de origine pentru a obtine resurse naturale sau acces la piete; Pe masura ce gradul de multinationalizare creste, transnationalele pot utiliza activitatile din strainatate ca instrumente prin care isi pot intari pozitia pe plan global prin cresterea eficientei sau prin dobandirea de noi surse de avantaj competitiv.

A. ISD AFLATE IN CAUTARE DE RESURSE Corporatiile transnationale angajate in acest gen de ISD investesc in strainatate pentru a obtine anumite resurse la un cost real mai scazut decat in tara de origine sau pentru a avea acces la resurse care nu sunt disponibile in tara de origine. Motivatia investirii consta in cresterea profitabilitatii pe pietele deservite de transnationala sau pe care intentioneaza sa le deservesca in viitor. In cea mai mare parte a cazurilor, rezultatul activitatii filialelor este destinat exportului catre tarile dezvoltate. Pot fi identificate trei tipuri de transnationale cautatoare de resurse : - Cautatorii de resurse naturale - Cautatorii de forta de munca - Cautatorii de capacitati tehnologice, manageriale, organizationale si de experienta

B. ISD AFLATE IN CAUTARE DE PIETE Acestea suntreprezentate de firme care investesc intr-o anumita tara sau regiune pentru a furniza bunuri si servicii pe pietele respective sau pe cele vecine. In cele mai multe cazuri, aceste piete fusesera deservite prin exporturi anterioare ale firmei investitoare care, fie din cauza impunerii de bariere in calea comertului, fie din reconsiderarea dimensiunii pietei care justifica realizarea de productie pe plan global, nu mai sunt modalitatea cea mai potrivita de acces pe piata. ISD de cautare a pietelor pot fi intreprinse in scopul sustinerii sau protejarii pietelor existente sau in scopul explorarii si al promovarii de noi piete. In afara de dimensiunea pietei si de perspectivele ei de crestere, exista patru mari ratiuni care determina firmele sa se angajeze in acest tip de ISD :

Urmarea furnizorilor si a clientilor Adaptarea produsului la preferintele si necesitatile locale Urmarea concurentilor Costuri de productie si de tranzactie mai reduse

INVESTITIILE STRAINE DIRECTE SI CTN

Corporaţiile transnaţionale şi investiţiile străine directe După cum am arătat în prima parte a acestui capitol, evoluţia economiei mondiale de la afaceri internaţionale la afaceri globale a fost posibilă datorită fluxurilor de investiţii internaţionale, precum şi creşterii rolului corporaţiilor transnaţionale (CTN).

Rolul pregnant al corporaţiilor transnaţionale şi al investiţiilor străine directe, în special, au condus la acceptarea ideii conform căreia aceste două entităţi reprezintă piloni ai globalizării. Se apreciază că toate corporaţiile transnaţionale au facilitat internaţionalizarea producţiei şi a serviciilor, considerând că în momentul eliberării de limitele impuse de economiile naţionale, acestea au devenit cu adevărat corporaţii globale care reprezintă forţa motrice a dezvoltării economice a societăţii. Trebuie să subliniem faptul că nici dezbaterile cu privire la CTN nu sunt unanim acceptate, existând atât susţinători, cât şi critici la adresa acestora: unii autori consideră că CTN-urile reprezintă victoria economiei asupra politicii, reprezentând o evoluţie semnificativă pentru managementul naţional al economiei globale; corporaţiile împreună cu finanţele internaţionale reprezintă simbolul capitalismului global cu tot ce are acesta mai rău, iar CTN exploatează întreaga lume pentru a-şi spori profitul corporatist;CTN nu este o corporaţie globală, ci este doar o firmă de o anumită naţionalitate care şi-a organizat producţia, distribuţia şi alte activităţi astfel încât să depăşească graniţele naţionale;comportamentul CTN este determinat de politicile economice, de structurile economice şi de interesele politice din ţara de origine; CTN nu sunt nici bune, nici rele, dar este nevoie de anumite norme internaţionale care să

3

guverneze relaţiile dintre CTN şi guvernele naţionale. Indiferent de poziţia faţă de corporaţiile transnaţionale, este cert faptul că aceste entităţi au accelerat în mod hotărâtor integrarea economie globale. Perioada cuprinsă între anii 1950-1960 se caracterizează prin dezvoltarea comerţului internaţional, ducând la relansarea creşterii economice şi la reducerea barierelor din calea comerţului. În perioada precizată, competitivitatea internaţională se măsura prin nivelul importurilor ţării respective, dar şi prin cota de piaţă a ţării respective pe piaţa internaţională. Pe parcursul anilor 1970, investiţiile internaţionale ale corporaţiilor transnaţionale au cunoscut o creştere fără precedent. Internaţionalizarea reală a afacerilor este plasată la jumătatea anilor 1980, când se remarcă trecerea de la era investiţiilor străine directe americane, la un sistem pluralist mult mai complex a activităţii corporaţiilor transnaţionale. Numeroase ţări şi-au sporit investiţiile străine directe, iar SUA a devenit prima economie gazdă pe plan mondial, dar rămâne, în acelaşi timp, şi sursa principală a ISD. Menţionăm faptul că, imediat după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, corporaţiile americane au practicat o strategie orizontală de investiţii, stabilindu-şi numeroase filiale peste hotare, cu precădere în Europa Centrală. Odată cu trecerea timpului, această strategie a fost regândită, iar CTN au trecut la strategii pe verticală de investiţii, care generau outsourcing global extensiv, iar procesele de producţie erau integrate şi raţionalizate la nivel mondial. După anul 1990, odată cu relansarea celui de-al doilea val al globalizării, revoluţia tehnologică a dus la modificarea rolului CTN-urilor la nivelul economiei globale. Progresele înregistrate în comunicaţii şi transporturi şi, în special, avântul fără precedent al Internetului, au făcut posibil din punct de vedere tehnic ca marile corporaţii să organizeze şi să conducă sisteme industriale gigant, precum şi distribuţia globală. Este necesar să precizăm că inovaţiile tehnologice au redus considerabil costurile globalizării, în special în domeniul serviciilor. Datorită avansului tehnologiilor, corporaţiile au ajuns să interacţioneze tot mai mult la nivel global prin intermediul alianţelor intercorporatiste, ca de exemplu: formarea de societăţi mixte, joint-venture, subcontractare, acorduri interfimă, licenţiere etc. În acest mod, corporaţiile transnaţionale au depăşit faza exportului şi a acordării de facilităţi pentru ISD, ajungând să pună bazele alianţelor internaţionale complexe, sub format reţelelor de cercetare-dezvoltare, producţie şi marketing. Alianţele corporatiste joacă un rol însemnat în sectoarele de înaltă tehnologie, caracterizate prin activităţi care necesită costuri foarte ridicate de cercetare-dezvoltare. Rapiditatea avansului tehnologic, costurile destul de mari ale inovaţiei tehnologice, precum şi protecţionismul regional au dus la formarea de parteneriate între marile corporaţii, reuşind astfel să pătrundă pe acele pieţe protejate.

CONCLUZIE

Orice tara are nevoie in primul rind de investitiile straine directe, care să-i asigure dezvoltarea economică şi

creşterea competitivităţii prin crearea de noi locuri de muncă, sporirea veniturilor populaţiei, promovarea

exporturilor şi realizarea unui transfer de cunoştinţe şi tehnologii performante, integrarea în sistemul

economic european şi mondial. Pentru aceasta este necesar să se creeze un climat investiţional, pentru

investitorii străini fiind importante: dimensiunea pieţei interne, existenţa unor importante resurse naturale,

forţa de muncă ieftină, posibilitatea accesului la pieţele externe de desfacere, liberalizarea politicilor

economice interne, nivelul progresului tehnic şi calitatea resurselor umane, eliminarea corupţiei şi

birocraţiei etc.

Ca o contribuţie proprie şi cu titlu de noutate, am realizat un studiu empiric privind

contribuţia CTN-urilor prezente în România, în exporturile României, din care rezultă că

4

societăţile transnaţionale sunt extrem de importante pentru economia României, având

o pondere de peste 50% în exporturile României.

Un lucru este cert, investiţiile străine directe sunt avantajoase pentru orice economie şi

implicit şi pentru cea românească, deoarece în ţările în care au găsit un mediu favorabil

şi s-au implicat puternic, ritmul rapid al creşterii economice şi bunăstarea au devenit

caracteristică esenţială în raport cu efectele negative.

În concluzie, apreciem că efectele liberalizării comerţului internaţional asupra

companiilor transnaţionale au fost extrem de benefice pentru acestea din urmă, iar

corporaţiile - care sunt cu certitudine cei mai importanţi agenţi economici de pe glob, au

influenţat, la rândul lor în vederea atingerii obiectivelor proprii, într-o manieră foarte

importantă liberalizarea comerţului internaţional.

Chiar dacă mijloacele prin care CTN-urile au acţionat, nu au fost dintre cele mai

“ortodoxe”, va trebui să încercăm să le acceptăm cu avantajele şi carenţele lor,

deoarece influenţa pe care o exercită la nivel mondial, bulversează ordinea existentă şi

modifică regulile jocului.

Fără îndoială aceasta nu va constitui un capăt de drum şi lasă deschisă cercetarea pe

viitor a acestui fenomen complex – care sunt companiile transnaţionale, în strânsă

relaţie cu liberalizarea comerţului internaţional, precum şi a modului în care se

influenţează reciproc.

5

CUPRINS:

INTRODUCERE

INVESTITIILE STRAINE DIRECTE SI CTN CONCLUZIE

6