Investitiile si cresterea economica

INTRODUCERE

Literatura ecomomica a anilor '90 a conferit tarilor in tranzitie un model consacrat al

transformarii economice catre economia de piata, continand masuri menite sa liberalizeze

fostele economii centralizate. Acest model contine urmatoarele masuri:

stabilizare macroecomica;

liberalizarea preturilor si a comertului;

privatizare si restructurare;

disciplina financiara;

reforme institutionale.

Chiar daca in Romania aceste masuri au fost cu intarziere sau intr-o proportie prea

redusa, o privire retrospectiva asupra economiei romanesti de dupa 1989 nu face decat sa

certifice modelul de tranzitie enuntat, privind mai ales din punctul de vedere a "ceea ce

trebuia facut".

In aceasta lucrare voi incerca in prima parte sa prezint situatia economiei romanesti,

pentru a justifica adeziunea la modelul de tranzitie enuntat, pentru ca in a doua parte a lucrarii

sa incerc sa determin care sunt factorii care ar putea determina cresterea economica in

Romania si modul in care acestea ar putea fi influentati.

I. TRASATURILE ECONOMIILOR DE TRANZITIE SI MODELE DE TRANSFORMARE

In conditiile economiei centralizate, datorita distorsiunilor sistemului de preturi

(practic inexistent din punctul de vedere al transmiterii de semnale agentilor economici) si a

sistemului de piete, o mare parte a investitiilor care au avut loc ar fi fost neeficiente intr-un

sistem de economie de piata. Datorita dimensiunii, aceasta este marea problema a economiilor

de tranzitie, reflectandu-se prin urmatoarele aspecte:

- consum sporit de energie;

- localizarea gresita a multor intreprinderi (vezi de exemplu industria aluminiului la

noi);

- dimensiunea exagerata a majoritatii intreprinderilor comparativ cu pietele de

desfacere;

- necompetivitatea produselor industriale datorita protectionismului;

- inexistenta oricarei forme de integrare verticala.

Dezvoltarea (constructia) economiilor in fostele tari socialiste s-a facut conform

planului, conceput pornind de la teoria cresterii economice a lui Marx. Astfel, s-a considerat

necesar dezvoltarea in primul rand a industriei grele, fapt nejustificat de dimensiunea pietei, a

productiei de mijloace de productie, rezultatul fiind neglijarea serviciilor si a micii industrii.

Din acest motiv am asistat si asistam in continuare la o "incordare structurala" (termen

introdus de D. Daianu) in economia romaneasca, deoarece profilul agentilor economici nu

permite ofertei sa se adapteze cererii de pe piata, de unde si cresterea semnificativa a

importurilor.

Sunt cateva motive care explica de ce dimensiunea schimbarii structurii in economia

Romaniei este mai mare decat ar fi fost intr-o economie de piata, care s-ar adapta astfel la

schimbarile ce intervin. In procesul adaptarii, unele sectoare vor cunoaste scaderi

semnificative ale activitatii lor, in timp ce altele isi vor extinde productia. Astfel de modificari

vor avea loc si in continuare, aratand asftel incompatibilitatea vechilor structuri cu conditiile

pietei, alaturi de cresterea tendintei de a adopta tehnici de management si tehnologii

occidentale.

Nu numai sectoarele economice trebuie sa cunoasca modificari, ci chiar si in interiorul

acestora un intensiv program de restructurare trebuie sa aiba loc. Multe companii sunt nevoite

sa identifice si sa penetreze noi piete si sa-si modernizeze produsele astfel incat sa fie

competitive. Totodata s-a dovedit ca intreprinderile nou create (particulare) sunt chiar mai

receptive in aceasta privinta. Exista o discutie in ceea ce priveste restructurarea si privatizarea

intreprinderilor de stat si anume care dintre cele doua ar fi mai potrivita? Consider ca

guvernul sau orice alta agentie de restructurare nu are nici informatia necesara (vezi

sistemul de preturi ca o “information network” – F.A. Hayek in raport de care se face alocarea

resurselor) si nici resursele financiare necesare unui astfel de proces. Cu unele exceptii si

anume anumite regii autonome, consider ca privatizarea trebuie sa primeze deoarece numai

si numai investitorul privat este in masura sa administreze in cel mai bun mod o activitate

economica, restructurarea fiind din acest motiv numai o prelungire a situatiei existente. Un

studiu BERD arata ca o mare parte din firmele existente in economiile in tranzitie au luat

anumite masuri in ceea ce priveste restructurarea, precum: reduceri de personal, economie de

energie, eliminarea unor linii de productie etc. Astfel de masuri sunt numite de "supravietuire"

si de aceea intreprinderile respective depind intr-o asa de mare masura de subventii, de

intarzierea platii sau neplatii taxelor si a furnizorilor etc. Se arata ca prea putine firme au luat

masuri serioase pentru o "restructurare strategica", cum ar fi : introducerea de noi produse, noi

tehnici de management si investitii penntru modernizarea productiei si imbunatatirea calitatii

produselor. Acest proces nu a avut loc datorita faptului ca statul este principalul proprietar in

industria grea, a neclaritatii formelor de proprietate din economia romaneasca si prin urmare a

lipsei motivatiei managerilor care au cedat presiunii sindicatelor.

O alta problema importanta a economiei romanesti a fost si este lipsa de proprietate

privata in sistemul bancar. Privatizarea BRD poate fi inceputul schimbarii acestei situatii.

Prezenta masiva a proprietatii de stat in sectorul bancar a determinat slaba alocare a creditului

in economie. Bancile de stat au fost instrumentul prin care guvernul subventiona indirect

intreprinderile de stat insolvabile prin intermediul creditelor neperformante. Acest proces

corelat cu neplata taxelor si a impozitelor, atat de daunator economiei (vezi Hayek si teoriile

economistilor neoclasici asupra alocarii eficiente a resurselor in economie) nu ar fi fost posibil

in conditiile existentei unui sistem bancar privat si a unei discipline financiare conditii

esentiale ale unei economii de piata.

Consider ca aceasta prezentare a situatiei din economia Romaniei justifica modelul de

tranzitie amintit. Si anume: stabilizarea macroeconomica - sunt bine cunoscute efectele

profund negative ale inflatiei (influenta negativa asupra economiilor si investitiilor,

distorsionarea preturilor, imposibilitatea efectuarii calculului economic etc.); liberalizarea

preturilor si a comertului, disciplina financiara - alocarea resurselor trebuie sa se faca

potrivit semnalelor transmise de sistemul de preturi, economia romaneasca trebuoie sa intre in

concurenta cu exteriorul si totodata sa coopereze cu acesta, disciplina finaciara pre si post

privatizare - din nou aspect legat de alocarea eficienta a resurselor, reforma institutionala -

alinierea la standardele occidentale.

II. CRESTEREA ECONOMICA INTR-O ECONOMIE DE TRANZITIE

Cresterea economica se defineste ca sporirea cantitativa a PNB (in termeni reali,

luandu-se in considerare deflatorul PNB). Trebuie facuta distinctia intre cresterea si

dezvoltare economica, aici avandu-se in vedere si aspectul calitativ. Ce determina rata de

crestere a productiei pe termen lung? Cu o rata de crestere a PNB/loc de 2% pe an, e nevoie

de 35 de ani pemtru ca acest indicator sa se dubleze, sau, cu alte cuvinte in acesti 35 de ani

nivelul de trai al tarii respective se dubleaza.

Fara indoiala, cresterea economica atat sub astect teoretic cat si practic, reprezinta

principala problemaa stiintei economice si a contextului economic actual.

Principalii factori ai cresterii economice sunt: progresul tehnic, cercetarea

stiintifica, inovatiile, investitiile, comertul exterior, cresterea populatiei etc. Consider ca

in cazul Romaniei de astazi, cel mai important factor care poate determina cresterea

economica sunt investitiile deoarece ceilalti factori pot fi influentati de acesta (prin import,

cazul clasic deja in ceea ce priveste inovatiile).

Pentru a studia nivelul posibil al investitiilor in Romania pornim de la factorii care

determina nivelul acestora:

I = S + (T - G) + (M - X);

unde:

I reprezinta investitiile,

S - economiile,

T - taxele,

G – cheltuielile guvernamentale,

M - importurile,

X - exporturile.

Asadar, intr-o economie deschisa investitiile sunt egale cu economiile S, plus

eventualul excedent bugetar (T - G), plus influxul de capital din exterior (M - X).

1.CRESTEREA ECONOMICA SI INVESTITIILE

Nu exista exemple de economii care au cunoscut o crestere economica rapida fara ca

la baza acesteia sa fie un proces de economisire si de investitii sustinut. Relatia dintre

cresterea economica si investitii poate fi scrisa sub forma:

ΔY/Y = (ΔY/ΔK)x(ΔK/Y),

unde Y este PIB iar K este stocul de capital.

Partea dreapta a ecuatiei reprezinta rata cresterii economice, iar partea stanga este

exprimata ca un produs dintre sporul raportului dintre productie si capital si raportul dintre

investitiile nete si PIB, de exemplu relatia de mai sus arata ca o rata a cresterii de 4% pe an

poate fi obtinuta cu un spor al raportului capital productie de 5 si un raport al investitiilor nete

la PIB de 20%. Rate mai mari de crestere pot fi obtinute prin investitii mai eficiente ori prin

cresterea proportiei investitiilor in PIB. Prima dintre aceasta ar fi posibila in economiile de

tranzitie, ca de exemplu economisiri de energie, depozitarea si utilizarea in conditii mai bune

a materiilor prime etc.

Cresterea economica mai poate fi exprimata si prin relatia (derivata din functia de

productie Cobb-Douglass):

ΔY/Y = (1 – a) ΔN/N + aΔK/K + ΔA/A

Y reprezinta PNB,

N forta de munca,

K capitalul,

A progresul tehnic,

a – ponderea capitalului la realizarea productiei.

Si din aceasta ecuatie se poate deduce ca in Romania cresterea economica poate in

primul rand fi obtinuta printr-un proces investitional sustinut deoarece cresterea nivelului

de ocupare este putin posibila (se preconizeaza in prima jumatate a anului 1999 cresterea

somajului cu 70.000 de persoane doar in urma inchiderii imediate a unor intreprinderi

nerentabile si a unor mine) iar progresul tehnic se poate considera ca parte integranta a

cresterii capitalului deoarece este putin probabil ca firmele romanesti sa obtina rezultate din

cercetarea proprie sau cel putin sa-si dezvolte un departament de cercetare si de aceea singura

solutie pentru introducerea noilor tehnologii in sistemul de productie este ca acestea sa fie

cumparate (importate).

Investitiile nete pot fi exprimate si sub forma:

ΔK/Y = S + (T - G) + (M - X) - αK/Y,

unde:

S reprezinta economiile,

T – transferurile,

G – cheltuielile guvernamentale,

M – importurile,

X – exporturile.

Un volum ridicat al investitiilor este poate fi obtinut intr-un climat macroeconomic

caracterizat printr-un nivel redus al inflatiei, politici fiscale si monetare stabile (vezi

M.Frieman) si deficite scazute ale bugetului de stat si ale balantei de plati externe, astfel incat

sa fie posibila efectuarea calculului economic. In multe tari in tranzitie nu este usoara

realizarea acestor conditii, dar aceasta este ceea ce trebuie facut pentru incurajarea

investitiilor. Totodata investitiile sunt influentate de stabilitatea politicilor economice si de

masura in care acestea sunt concepute pentru a incuraja economiile si investitiile.

O firma decide sa efectueze anumite investitii numai in situatia in care considera ca

din acel proiect de investitii un profit poate fi obtinut. Astfel o unitate aditionala de capital

nu va fi cumparata decat daca productivitatea margiala a acesteia este cel putin egala cu

costul de inchiriere al capitalului -k: k>=u. Costul de inchiriere al capitalului pentru o

firma exprima costul folosirii acelui capital pentru o perioada de timp, exprimat ca o fractiune

a pretului capitalului(utilajului). Valoarea acestui indicator este determinata in primul rand de

rata dobanzii, deoarece se presupune ca firma finantiaza achizitionarea de capital

imprumutandu-se la un cost r al dobanzii si de rata de depreciere α a capitalului achizitionat.

Pentru a obtine serviciile unei unitati suplimentare de capital firma trebuie sa plateasca costul

r al dobanzii pentru fiecare perioada a duratei imprumutului. De exemplu costul de inchiriere

ar putea fi de 50% pe an, corespunzator unei dobanzi de 40% si a unei rate de depreciere de

10%. Este evident ca reducerea costului de inchiriere al capitalului ar determina cresterea

investitiilor efectuate. Sa vedem cum poate influenta guvernul acest indicator utilizand politici

monetare si fiscale. Reducerea sau anularea impozitului pe profitul reinvestit ar determina

scaderea costului de inchiriere al capitalului. Aceasta ar spori investitiile facute de catre firme.

O alta varianta ar fi ca cheltuiala determinata de deprecierea capitalului sa fie deductibila. De

asemenea pot fi concepute si alte metode mai convenabile de amortizare a investitiilor.

Politica monetara poate influenta costul de creare a capitalului in mod indirect, si anume prin

reducerea inflatiei si implicit a ratei dobanzii.

De asemenea sunt si aspecte regionale in ceea ce priveste investitiile, in special in

zonele in care prezenta industriei grea a fost dominanta. Inchiderea acestor intreprinderi poate

cauza probleme din punctul de vedere al resurselor locale pentru omvestitii fara a mai

mentiona problemele sociale, rata ridicata a somajului care apar in astfel de situatii. Guvernul

poate sa aplice una din urmatoarele strategii sau un mix al lor:

sa ramana pasiv, considerand ca fortele pietei vor rectifica acest dezechilibru

interregional(ceea ce ar lua foarte mult timp);

sa incurajeze migratia lucratorilor spre alte zone;

sa atraga prin masuri fiscale investitorii inspre aceste zone.

Un mix al variantelor 2 si 3 cu o preponderenta mai mare a celei din urma, il consider

ca ar fi cea mai potrivita politica.

Cresterea investitiilor poate fi determinata si de masuri luate de guvern in ceea ce

priveste educatia, imbunatatirea raportului dintre populatia activa si inactiva, schimbari

institutionale care sa reduca posibilitatile de manifestare a coruptiei etc.

Asadar, am ajuns la cocluzia ca in Romania cresterea aconomica ar putea fi

determinata in primul rand de cresterea investitiilor. I n partea urmatoare voi analiza care

sunt sursele de finantare a procesului de investitii.

III FINANTAREA INVESTITIILOR

1. ECONOMIILE

Nu exista exemple de crestere economica sustinuta fara o rata inalta a economisirii.

Nivelul economisirii este o functie de mai multe variabile, legate in principal de posibilitatea

si dorinta de a economisi. Cei mai importanti factori sunt considerati a fi PNB/loc, rata

cresterii venitului si distributia venitului. Dorinta de a conomisi depinde de existenta unei

piete monetar-financiare dezvoltate si a unor institutii financiare solide si de incredere, de rata

dobanzii de pe piata si de eventualele preferinte sociale pentru consum si acumularea averii.

Teoria economica considera ca ecomiile depind in primul rand de nivelul PNB/loc si

de aceea consideraeconomiile ca functie libeara de acest indicator:

S = -A + bY

unde b reprezinta inclinatia spre economisire si Y venitul.

Sa vedem ce se poate face pentru a determina cresterea economiilorastfel incat acestea

sa fie utilizate pentru investitii?

Pentru o economie cu piata libera teoria economica nu ofera prea multe solutii in

aceasta directie. Singurul aspect ce poate fi mentionat este acela c a la un venit real dat

nivelul economiilor poate fi influentat de disponibilitatea instrumentelor de economisire si

de credibilitatea sistemului bancar, precum si de dobanda de pe piata, iar in tarile in

tranzitie depind si de gradul de stabilitate macroeconomica, stiut fiind influenta negativa a

inflatiei asupra procesuluide economisire. Daca dobanda reala devine negativa, se intampla

unele din urmatoarele lucruri: familiile vor reduce drastic volumul economiilor sau le vor

transfera in strainatate, ori le vor transforma in bunuri de folosinta indelungata. Oricare ar fi

situatia, mediul financiar in care se realizeaza economiile reprezinta un factor important in

mobilizarea resurselor pentru formarea capitalului si pentru canalizarea lor catre agentii

economici investitori.

Reducerea inflatiei si implicit, potrivit teoriei "paritatii puterii de cumparare"

("purchasing power parity") stabilizarea cursului de schimb, corelat cu privatizarea marilor

banci de stat ceea ce ar determina diminuarea segmentarii pietei romanesti de capital datorita

faptului ca potentialii investitori sunt marile banci internationale si implicit stabilizarea ratei

reale a dobanzii datorita operatiunilor de arbitraj care ar avea loc cu o mai mare intensitate

(vezi teoria "paritatii ratelor dobanzii" - "interest rate parity") consider ca ar constitui factori

care ar determina cresterea ratei de economisire.

2. SURPLUSUL BUGETAR

In economiile centralizate, economisirea fortata este o cale importanta de a limita

consumul si de a creste economiile. Economiile realizate fortat iau forma reducerii veniturilor

platite la muncitori si indreptarea acestor resurse inspre procesul de acumulare de capital. Intr-

o economie de piata, o politica echivalenta poate fi realizata prin intermediul bugetului: daca

guvernul aduna mai mult din impozite decat cheltuie pe bunurile si serviciile actuale,

resursele ramase pot fi investite de catre guvern in infrastructura sau in intreprinderile de stat,

ori in firmele private via sistemul bancar. Aceasta resursa de finantare este reprezentata de cel

de al doilea element al partii din dreapta a ecuatiei: T - G.

Din punct de vedere teoretic aceasta metoda de finantare a investitiilor pare plauzibila

dar numai in cazul in care resursele respective ar fi indreptate catre economie prin intermediul

sistemului bancar si in conditiile in care ar exista resurse neutilizate in economie, dearece in

caz contrar, deplasarea curbei LM spre stanga, necorelata cu deplasarea curbei IS spre

dreapta ar putea duce la scaderea ratei dobanzii, cu influente negative in ceea ce priveste

economisirea ( vezi modelul IS - LM, unde curba IS reprezinta combinatiile dintre rata

dobanzii si nivelul venitului pentru care piata bunurilor se echilibreaza si curba LM -

combinatiile intre dobanda si venit pentru care piata banilor este in echilibru).

Datorita faptului ca din 1991 Bugetul de Stat al Romaniei se incheie cu deficit,

resursele disponibile fiind cu mult insuficiente, iar cheltuielile cu exceptia celor destinate

subventionarii unor sectoare din economie sunt imposibil de a fi reduse, iar, totodata cresterea

impozitelor in orice formula sau o colectare mai buna ataxelor cu siguranta nu ar aduce

venituri semnificativ mai mari la buget pentru a putea fi vorba de un excedent bugetar, aceasta

metoda de finantare a investitiilor nu-si gaseste aplicare in Romania.

3. CHELTUIELILE BUGETARE SI CRESTEREA ECONOMICA

Unii autori considera ca o sporire a cheltuielilor guvernamentale ar putea avea

influente benefice in ceea ce priveste cresterea economica. Sa analizam ce se intampla in acest

caz.

Din ecuatia enuntata: I= S+(T-G)+(M-X), putm deduce ca investitiile sunt cu atat mai

mari cu cat deficitul bugetar(T-G) este mai redus, deoarece in conditiile existentei deficitului

bugetar acestan trebuie finantat iar aceasta se face (in Romania) prin metoda imprumuturilor

de stat (celelate doua metode folosite fiind, in general, tiparirea de bani si imprumuturile

externe), ceea ce nu face decat sa reduca resursele pentru investitii, la care se adauga si

fenomenul de “crowding–out” (reducerea investitiilor private datorita cresterii ratei dobanzii),

care apare ulterior. Cresterea cheltuielior guvernanentale determina cresterea cererii totale pe

piata. Analiza acestui aspect in modelul IS - LM arata ca aceasta duce fie la cresterea ratei

dobanzii datorita cresterii cererii de bani fie atat la cresterea ratei dobanzii cat si a inflatiei in

conditii de ocupare deplina. Apare asfel fenomenul de "crowding-out", adica reducerea

investitiilor private datorita cresterii ratei dobanzii, care anuleaza cresterea initiala a venitului

(principiul acceleratorului), influentand negativ cresterea economica. La aceasta se adauga

inflatia cu efectele ei profunde negative: distorsionarea alocarii resurselor, inegalitatea

distribuirii veniturilor, imposibilitatea calculului economic, scaderea increderii in monedaetc.

In modelul sau despre inflatie si crestere economica, Mundell ajunge la rezultatul ca pentru a

realiza 1 procent crestere economica prin aceasta metoda crestereapreturilor ar fi de 57%.

Adaugand faptul ca o activitate economica trebuie sa realizeze profit in coditii de concurenta

libera pe piata si nu datorita comenzilor guvernului, care oricum nu pot dura la nesfarsit, un

astfel de model nu poate fi potrivit in conditiile actuale din economia Romaniei.

4. RELAXAREA FISCALA

In ultima vreme in Romania s-a vorbit mult despre stimulentele fiscale ca sursa a

cresterii economice. In cele ce urmeaza voi cauta sa cercetez daca o asemenea politica poate fi

aplicata cu succes.

Pe termen scurt scaderea impozitelor determina cresterea deficitului bugetar deoarece

masa impozabila nu creste imediat. Dar ce se intampla atunci cand are loc o scadere

concomitenta a cheltuielilor bugetare?

Cererea globala poate fi exprimata prin relatia:

D = A + c(1 -t)Y

unde:

D - cererea,

A - cheltuiala autonoma,

c - inclinatia marginala spre consum,

t - nivelul de impozitare,

Y - venitul.

O reducere a cotei de impozit la t' va face ca la dispozitia consumatorului sa ramana o

parte mai mare din venitul castigat, ceea ce-i va permite saconsume mai mult. Datorita

cresterii pantei ( 1-t' > 1-t) cererea globala se deplaseaza in sus ceea ce detemina cresterea

venitului de echilibru.

Pentru a calcula variatia venitului de echilbru, vom pune in echilbru variatia venitului

si variatia cererii totale care are doua componente. Primul este cresterea cheltuielior datorita

scaderii impozitului, la nivelul initial al venitului care este egala cu cY0Δt. Cel de-al doilea

element il constituie cheltuielile determinate de cresterea venitului care sunt egale cu c(1-

t')ΔY.

Deci: D1=A+c(1-t')Y1

D0=A+c(1-t)Y0

de unde ΔD= c(tY0-t'Y1)

ΔD= cY0Δt + c(1-t')ΔY

si deci c(tY0-t'Y1) = cY0Δt + c(1-t')ΔY.

Dupa efectuarea calculelor se ajunge la ΔY= 2Y0(t-t').

Sa luam un exemplu numeric:

t=0,3

t'=0.2

Y0=100 de aici rezulta ΔY=20 si deci Y1=120 iar noul impozit platit bugetului este de

20%*120=24. De aici se observa ca in timp ce impozitul a scazut cu 33% impozitul platit

bugetului a scazut numai cu 20%.

Datorita cresterii veniturilor cu ΔY ar avea loc si cresterea economiilor populatiei cu

bΔY ceea ce ar spori investitiile (b - inclinatia marginala pre economii), la care se adauga

economiile corporatiste care se transforma imediat in investitii. De subliniat ca acest tip de

politica fiscala trebuie corelat cu o politica monetara adecvata (mix de politica),

deoarece cresterea venitului determina cresterea cererii de bani si prin urmare oferta de

bani trebuie sa creasca pentru ca rata dobanzii sa ramana constanta – evitarea efectului

de “crowding –out”( restabilirea echilibrului pe piata monetara sa se faca prin cantitati

si nu prin cesterea ratei dobanzii, asemanator “regulei de aur”din teoria monetara a lui

Friedman).

Eliminarea cheltuielilor neproductive din buget: subventiile ( in totalul de 88443,7 mii

miliarde cheltuieli bugetare pe 1998, 10810 mii miliarde – 12,23% din total cheltuieli

bugetare, au fost subventiile acordate pe ansamblul economiei – deci acestea cu siguranta ca

trebuie mult reduse la care s-ar adauga si scaderea ponderii serviciului datoriei publice in

buget – 20177,7 mii de miliarde lei in 1998 deoarece guvernul nu s-ar mai imprumuta pentru

sustinerea economiei neeficiente, cu influente de asemenea pozitive in ceea ce priveste

reducerea deficitelui bugetar), proiectele politizate, eficientizarea unor cheltuieli etc. ar putea

face posibila o astfel de politica de reducere a impozitelor in Romania. De subliniat ca

reducerea impozitului pe profit si a impozitului pe salarii ar putea atrage in baza de impozitare

si o parte a economiei subterane deoarece evaziunea fiscala ar deveni prea riscanta pentru un

castig mai mic datorita micsorarii cotelor de impozitare.

5. RESURSELE EXTERNE SI CRESTEREA ECONOMICA

Finantarea externa este egala cu M - X, deoarece singurul mod prin care o tara poate

importa mai mult decat exporta este sa obtina finantare externa, corespunzand unei

economisiri facute de straini. Formele pe care le poate lua acest capital sunt :

Investitii straine directe si indirecte;

Credite de la banci straine;

Asistenta financiara din partea unor guverne straine;

Imprumuturi pe termen lung de la banca mondiala;

Imprumuturi pe termen scurt si mediu de la FMI .

Se observa ca primele doua forme de finantare externa sunt efectuate de catre firmele

private, ceea ce ne asigura ca aceste resurse vor fi directionate catre investitii.

Sunt cunoscute efectele benefice pentru tarile gazda ale investitiilor straine directe –

transfer de tehnologie, cresterea calitatii produselor oferite consumatorilor, noi surse de

venituri pentru buget, cresterea capacitatii de export a economiei, ”aglomerarile” care

se produc datorita FDI (noi afaceri care iau nastere), etc. Singura problema care se pune

pentru tara gazda este cea a repatrierii profitului, dar studii recente arata cain in aceasta

situatie venitul national creste intr-o masura mai ridicata decat repatrierea profiturilor.

Este larg acceptata ideea ca investitiile straine directe joaca un rol benefic in ceea ce priveste

succesul procesului se tranzitie. Aceleasi efecte le au si investitiile straine indirecte care

injecteaza capital in mediile de afaceri din Romania.

In ceea ce priveste cea de a doua categorie de finantare “credite de la banci straine”

este evident ca aceste resurse in masura in care sunt contractate de agenti economici acestea

se vor indrepta in mod sigur catre investitii. Evident ca o parte din resursele din categoria a II-

a si majoritatea din categoriile III-V sunt contractate de catre Guvern. Sa vedem ce ar trebui

sa faca Guvernul pentru ca aceste resurse sa contribuie la cresterea economica.

Aceste resurse determina cresterea consumului si a investitiilor. Luand in considerare

curba posibilitatilor de productie – bunuri de consum sau bunuri de capital, aceasta se va

deplasa corespunzator spre dreapta.

Curba de indiferenta I1 indica preferintele de consum si de a investi ale societatii. Daca

guvernul nu va indrepta resursele respective catre investitii fie prin intermediul sistemului

bancar fie in investitii proprii, o parte din respectivele resurse straine atrase acestea se vor

indrepta catre consum cu efecte negative pentru procesul de crestere economica datorita

dobanzilor care se platesc pentru respectivele resurse ceea ce ar determina si cresterea in

viitor a datoriei publice. Asadar guvernul trebuie sa indrepte aceste resurse spre investitii ce

ce in graficul de mai sus ar insemna modificarea curbei preferintelor - I 3, astfel incat si E’E1

sa fie indreptat spre investitii (sau o mare parte a acestora). In felul acesta, resursele straine

pot mari rata cresterii economice prin cresterea economiilor si implicit a investitiilor sau prin

facilitarea importurilor de tehnologie datorita faptului ca resursele respective sunt exprimate

in valuta (finantarea diferentei M – X).

CONCLUZII

In lucrarea de fata am incercat sa analizez posibilitatea cresterii economice in

Romania. Desi acest proces este determinat de mai multi factori: progresul tehnic, capitalul

uman, investitiile, inovatiile, populatia etc., am ajuns la concluzia ca in Romania cresterea

economica poate fi determinata in primul rand de cresterea investitiilor deoarece cu exceptia

populatiei (care in Romania este aproximativ constanta) ceilalti factori sunt influentati intr-un

fel sau altul de investitii. De asemenea, am incercat sa analizez factorii care determina

marimea investitiilor si finantarea acestui proces si modul cum acestia pot fi majorati pentru

ca la randul lor sa determine cresterea investitiilor si prin urmare rata cresterii economice.