83

Capitolul 5

VENITUL şi INVESTIŢIILE în TURISM

Venitul naţional19, cunoaşte mai multe forme, constituite prin mecanismele

distribuirii şi redistribuirii adică ale repartiţiei primare şi ale repartiţiei secundare.

Mărimea veniturilor care se creează la nivelul unei economii naţionale, sau

produsul intern net, în preturile factorilor – PIN pf – se obţine scăzând din suma

produsului intern brut, în preţurile pieţei – PIB pp – şi a subvenţiilor Sv,

amortizarea A şi impozitele indirecte I IN

PINpf= (PIBpp+ Sv) – (A +I IN)

Acest lucru se realizează, în opinia autorilor „Eficienţa şi evaluarea

investiţiilor”20, cu ajutorul contului de creare a veniturilor, care evidenţiază

pentru fiecare sector şi pentru întreaga economie formarea veniturilor din

activitatea economica şi din patrimoniu, sub forma valorii adăugate nete – VAN

pf – sau produsului intern net – PIN pf – în preturile factorilor.

PINpf= S VAN pf, S=suma

Relaţia de mai sus desemnează metoda de producţie sau metoda valorii

adăugate. Produsul intern net evidenţiază valoarea adăugata neta, în preturile

factorilor (când nu cuprinde impozitele indirecte nete) şi în preţurile pieţii (când

cuprinde şi impozitele indirecte nete)

19 D Ciucur,I Gavrila,C Popescu-Economie ed. Economica -2001-pag 513-547 20 „Eficienţa şi evaluarea investiţiilor” de Vasilescu, I, Gheorghe Al., Cicea, Cl., Dobrea, C.– Editura EFICON Press, Bucureşti, 2004.

84

PIN pp= S VANpf + I IN

Orice ţară are legături cu străinătatea, dacă la suma veniturilor factorilor de

producte din interiorul ţării PIN pf-adăugam veniturile factorilor de producţie

naţionali, încasate din străinătate pentru activitatea desfăşurata VFIS- şi scădem

veniturile factorilor de producţie plătite străinătăţii, ca urmare a activităţii depuse

în interiorul ţării de agenţii economic ce aparţin altor tari, obţinem venitul

naţional VN sau produsul naţional net, exprimat în preturile factorilor PNN pf.

Prin contul naţional de repartiţie a veniturilor se evidenţiază repartiţia

primara a acestora, făcându-se trecerea de la calculul după concepţia ‘intern’ la

calculul după concepţia ‘naţional’.

VN (PNNpf)= PIN pf + (VFIS-VFPS)

VFIS - VFPS = soldul veniturilor factorilor de producţie în raport cu

străinătatea

Metoda de calcul al venitului naţional prin însumarea veniturilor realizate

de posesorii factorilor de producţie participanţi la activitatea de producţie se

numeşte metoda repartiţiei sau a însumării veniturilor.

In acest caz venitul naţional va cuprinde salarii, rente, dobânda neta şi

profiturile. Toate aceste venituri obţinute de participanţii naţionali la crearea

producţiei sunt supuse impozitelor directe.

Venitul naţional disponibil VND este obţinut din venitul naţional la care se

adaugă soldul transferurilor curente în raport cu străinătatea :

VND =VN +STCS sau VND = VN – STCS

Daca din venitul naţional disponibil scădem elementele din venitul

naţional care nu revin populaţiei (contribuţia pentru asigurări sociale, profitul

85

nedistribuit, impozitul pe profit) şi adăugam veniturile populaţiei care provin din

transferuri (pensii ajutoare, alocaţii) obţinem indicatorul venitului personal al

populaţiei (al menajelor) VPM.

Prin eliminarea din veniturile personale ale populaţiei, a impozitelor şi

taxelor plătite de populaţie, se obţine venitul disponibil al menajelor VDM,

indicator ce exprima posibilităţile populaţiei pentru consum şi economii.

Venitul naţional disponibil este un venit net, dacă la acesta se adaugă

amortizarea se obţine venitul brut disponibil VBD.

Acest calcul se obţine cu ajutorul contului naţional de redistribuire a

veniturilor, al cărui sold este tocmai venitul naţional disponibil.

După înfăptuirea proceselor de repartiţie primara şi redistribuirea

veniturilor urmează utilizarea veniturilor nete disponibile în interiorul ţării de

către membrii societăţii pentru consumul privat şi de către instituţii pentru

consumul public.

Venitul naţional exprima veniturile factorilor de producţie adică veniturile

provenite din munca angajaţilor, cele provenite din activitatea întreprinzătorilor

şi cele din patrimoniu, ceea ce reprezintă suma valorii adăugate nete create de

factorii de producţie naţionali din interiorul ţării şi din alte tari.

5.1. Consumul şi economiile

Venitul disponibil VD, obţinut efectiv de posesorii factorilor de producţie

se foloseşte pentru consum C iar partea care nu este consumata o reprezintă

economiile E astfel ca :

VD= C + E

Ansamblul economiilor realizate se transforma, la nivelul economiei

naţionale, în investiţii care sunt utilizate pentru sporirea producţiei.

Acest lucru se realizează prin transformarea economiilor în bunuri de

86

capital. dacă economiile nu sunt destinate consumului prezent, se pot transforma

în acumulare de capital, ceea ce reprezintă un sacrificiu din partea populaţiei

pentru a se bucura de un consum viitor mai bun.

Daca din venitul disponibil vom scădea cheltuielile vom obţine economiile

(E).

E= VD – C

Parametrii economici care realizează corelaţia dintre variabilele statice şi

dinamice sunt :

a) Rata medie a consumului sau inclinaţia medie spre consum

VDCc =

Acest parametru se exprima în procente, ca număr zecimal sau sub forma

de fracţie. dacă venitul disponibil real creste sau scade, consumul se extinde sau

se contracta, dar într-o proporţie mai mica, atunci în condiţiile sporirii venitului

disponibil înclinaţia medie spre consum are tendinţa de reducere.

Odată cu creşterea veniturilor disponibile asistam la scăderea ratei medii a

consumului.

b) Rata marginala a consumului sau înclinaţia marginala spre consum

Cu cât sporeşte consumul (ΔC) la creşterea cu o unitate a venitului

disponibil (ΔVD) sau partea din venitul disponibil suplimentar care se adaugă la

consum, într-o anumita perioada şi într-un spaţiu socio economic dat.

c’ =VDC

ΔΔ

Înclinaţia marginala spre consum, de regula este o mărime pozitiva şi

subunitara.

87

c) Rata medie a economiilor sau înclinaţia medie spre economii (e)

exprima partea economiilor din totalul veniturilor disponibil, la un moment dat şi

într-un anumit spaţiu socio-economic

e = VDE

Acest parametru se exprimă în procente (30%) ca număr zecimal (0,3) ori

sub formă de fracţie (3/10), fiind de regulă o mărime pozitivă dar subunitară. Din

relaţia înclinaţiei medii spre economii rezultă funcţia economisirii:

E=e x VD

Ţinând seama că economiile plus consum formează venitul disponibil,

suma dintre înclinaţia medie spre economii şi înclinaţia medie spre consum este

egală cu 1 sau 100.

d) Rata marginală a economiilor sau înclinaţia marginală spre economii

(e’).

Cu cât sporesc economiile ΔE la creşterea cu o unitate a venitului

disponibil ΔVD sau partea din venitul disponibil suplimentar cu care cresc

economiile, într-o perioadă şi într-un anumit spaţiu socio-economic

e’ = VDE

ΔΔ

Înclinaţia marginală spre economie, de regulă, este o mărime pozitivă şi

subunitară, mai mică decât înclinaţia marginală spre consum. Pentru un venit egal

cu consumul VD=C economisirea nu poate avea loc. Acest nivel al venitului egal

cu consumul, pentru care economiile sunt zero, se numeşte prag de ruptură.

88

VDr =Co/ 1-c’

În opinia mea, dincolo de nivelul de ruptură al venitului, economisirea

devine pozitivă, dispărând fenomenul de dezeconomisire.

Pentru orice nivel al venitului inferior pragului de ruptură, consumul este

superior venitului, apare fenomenul dezeconomisirii, cu economii negative.

Colectivitatea foloseşte fondurile acumulate anterior sau face datorii

pentru consum.

Pentru orice nivel al venitului superior pragului de ruptură, consumul este

inferior venitului, dintre fenomenul dezeconomisirii şi apar economiile pozitive.

Înclinaţia medie spre consum se reduce pe măsura ce creşte venitul

disponibil, astfel încât ea tinde să se apropie de înclinaţia marginală spre consum,

care rămâne relativ constantă. Ca urmare a creşterii consumului pe măsura

creşterii venitului disponibil, înclinaţia marginală spre consum, pe termen lung

este mai mare decât cea spre termen scurt.

Consider că economiile devin posibile numai după ce se atinge un anumit

nivel al venitului disponibil. Dincolo de acest prag consumul devine inferior

venitului, permiţând economisirea.

Factorii obiectivi sunt rezultatul condiţiilor pe care le generează viaţa

economică şi în principal se referă la :

− Nivelul şi dinamica salariului, ale veniturilor, în general. Consumul

personal depinde de mărimea veniturilor nominale şi în mod deosebit de mărimea

venitului net personal;

− Modificarea aşteptărilor, în ceea ce priveşte raportul dintre cheltuielile de

consum prezent şi viitor, determinate de schimbările în puterea de cumpărare a

banilor sau apariţia unor riscuri.

− Modificarea politicii fiscale care, este utilizată ca instrument pentru o

repartiţie mai echilibrată a veniturilor, accentuează înclinaţia spre consum, iar

89

când este folosita pentru achitarea datoriei publice, prin sporirea impozitelor,

diminuează înclinaţia spre consum;

− Modificările neprevăzute ale preturilor diferitelor elemente de capital fix

sau circulant pe termen scurt, pot să influenţeze reducerea înclinaţiei spre

consum, când preţurile sunt mai mari decât cele anticipate;

− Creditul de consum influenţează cheltuielile pentru consum prin

intermediul ratei dobânzii. Intre consum şi rata dobânzii pentru creditul destinat

cumpărării de bunuri de consum, exista o relaţie negativa .Pe de alta parte, o rata

scăzuta a dobânzii pentru creditul pentru consum va determina un nivel ridicat al

creditelor prezente de consum, cu consecinţe asupra reducerii consumului viitor;

− Anticipările consumatorilor cu privire la evoluţia raporturilor dintre

veniturile prezente şi cele viitoare, dintre preturile curente şi cele viitoare, dintre

oferta actuala de bunuri de consum şi cea viitoare. Astfel, dacă se anticipează ca

în viitor veniturile vor creste, consumul prezent va creste, iar dacă se anticipează

ca veniturile se vor reduce, consumul prezent se va micşora, crescând înclinaţia

spre economii. Daca se anticipează ca în viitor preturile de consum vor creste,

consumul prezent va spori, iar dacă se anticipează ca preturile se vor reduce,

consumul prezent se va manifesta normal. La fel se întâmpla cu anticipările

privind cantitatea de bunuri de consum de pe o piaţa; daca aceasta se anticipează

ca o să scadă, creste consumul prezent şi invers.

Factorii subiectivi sunt rezultatul înclinaţiei psihologice obiceiurilor şi

tradiţiilor oamenilor şi se refera la:

a) Dorinţa oamenilor de a-şi creea o rezerva de bani pentru neprevăzut, ceea

ce determina scăderea cheltuielilor prezente de consum, în favoarea unui consum

viitor;

b) Constituirea de rezerve băneşti pentru asigurarea bătrâneţii sau protejarea

unor anumite persoane;

c) Dorinţa de a obţine dobânzi sau alte avantaje prin participarea la unele

acţiuni pe baza cărora urmează să se realizeze în viitor proiecte de afaceri.

90

d) Instinctul oamenilor de ridicare a standardului de viaţă, prin majorarea

treptata a cheltuielilor de consum, pe baza unor rezerve băneşti formate în timp.

e) Senzaţia de independenta şi de libertate de mişcare a indivizilor pe seama

existentei unei sume băneşti mari economisite;

f) Dorinţa de a lăsa avere moştenitorilor;

g) Manifestarea, la unele persoane, a zgârceniei, concretizata în diminuarea

cheltuielilor pentru consum.

Sintetic, aceste mobiluri care acţionează în sensul micşorării cheltuielilor

de consum privesc prudenta, prevederea, setea de depăşire, independenta,

calculul, spiritual de afaceri, mândria şi avariţia.

Mobilurile subiective care incita indivizii şi puterea publica centrala şi

locală sa nu consume o parte din venit, generează economiile pozitive. Totodată

apar şi energiile negative, sub forma economiilor pentru asigurarea bătrâneţii,

ajutoarelor de şomaj finanţate prin împrumuturi etc.

Pe termen scurt, un venit în creştere este însoţit de creşterea consumului,

dar într-o proporţie mai mica şi de sporirea mai accentuate a economiilor .

In acelaşi timp, un venit în descreştere este însoţit de economii micşorate,

la început, în proporţie mai mare. Cu cât venitul este mai ridicat, cu atât decalajul

dintre venituri şi consum este mai mare, din momentul în care indivizii ating un

anumit nivel de bunăstare.

Potrivit legii distribuirii cheltuielilor de consum, descoperita de şcoala

psihologica austriaca, atingerea maximului de satisfacţie se poate realiza numai

în condiţiile în care utilităţile finale ale ultimelor bunuri consumate din fiecare

categorie sunt egale. în conformitate cu cerinţele acestei legi formulate de

economistul-statistician E. Engel, în sec.IX, partea cheltuielilor destinate

alimentaţiei este cu atât mai mare cu cât venitul este mai mic şi inverse;

cheltuielile cu îmbrăcămintea rămân relative constante, indiferent de mărimea

veniturilor; cheltuielile cu locuinţa au o pondere relativ constanta oricare ar fi

nivelul veniturilor; ponderea cheltuielilor pentru confort şi recreere creste mai

91

rapid decât sporirea veniturilor, ea tinzând către zero la persoanele cu venituri

foarte mici şi fiind ridicate la persoanele cu venituri mari.

Prin economiile pe care le realizează de-a lungul anilor de munca

individual urmăreşte să-şi creeze bogăţia de care are nevoie pentru a-şi finanţa

consumul după perioada activă, la pensie.

Aceasta bogăţie se formează continuu în timpul anilor de muncă şi atinge

nivel maxim la sfârşitul perioadei active de viaţă.

Explicaţia comportamentului în consum şi în economisire al individului,

dată de teoria ciclului de viaţă, se poate rezuma la următoarele constatări :

− înclinaţiile marginale spre consum depind de poziţia individului în ciclul

de viaţă; dacă persoana este mai în vârsta, inclinaţie marginala spre consum din

avere este mai mare. Inclinaţie marginala spre consum din venitul din munca

depinde atât de numărul de ani de viata activa ramaşi cât şi de numărul de ani de

viata pasiva.

− creşterea veniturilor din munca şi din avere va determina o creştere a

cheltuielilor pentru consum.

− cu cât viata activa este mai lunga în raport cu cea pasiva, cu atât va creste şi

consumul ca urmare a sporirii venitului total şi a reducerii perioadei în care se fac

economii negative;

− în fiecare an al vieţii T o fracţie egala cu 1/ NL-T din avere va fi

consumata, unde NL-T reprezintă speranţa de viata a individului în momentul T.

− cheltuielile curente de consum depind de averea curenta şi de venitul total.

Teoria venitului permanent a lui Milton Friedman21 de la Universitatea din

Chicago, apreciază ca oamenii îşi adaptează comportamentul de consum nu în

funcţie de venitul curent ci de oportunităţile de consum pe termen lung. Oamenii

îşi planifica consumul nu doar pe baza veniturilor din perioada respective ci şi pe

baza veniturilor obţinute în perioade mai lungi. Din aceasta rezulta ca,

21 Milton Friedman (n. 31 iulie 1912, Brooklyn, New York) a fost profesor al universităţii din Chicago. În 1976 a primit premiul Nobel pentru economie. El este considerat reprezentantul principal al şcolii din Chicago şi a fost elevul lui Frank Knight.

92

cheltuielile pentru consum depind de venitul mediu pe termen lung. Consumul

permanent este direct proporţional cu venitul permanent. Veniturile tranzitorii nu

au influenta asupra consumului, deci venitul permanent depinde de veniturile

curente şi cele trecute.

Inclinaţie marginală spre consum pe termen lung este mai scăzută decât

înclinaţia medie spre consum, deoarece indivizii nu sunt siguri dacă o variaţie a

venitului lor se va menţine pe termen lung sau nu. Pe termen scurt, o creştere a

venitului determină o scădere a înclinaţiei medii spre consum, deoarece indivizii

nu pot anticipa dacă această creştere este definitivă, ei îşi vor adapta consumul la

noul nivel al venitului.

In concluzie teoria venitului permanent precizează că un individ cu

venituri variabile va avea un nivel mai scăzut, în timp ce unul cu venituri mai

stabile va avea un nivel mai ridicat al venitului.

Înclinaţia marginală spre consum a indivizilor cu venituri oscilante va fi

foarte mică.

Teoria ciclului de viaţă şi teoria venitului permanent sunt complementare.

5.2. Investiţiile în economie

În opinia d-lui profesor I.Vasilescu, prin investiţii se înţelege totalitatea

cheltuielilor care se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital, în vederea

sporirii avuţiei naţionale. Cumpărarea unor bunuri de consum de folosinţă

îndelungată, de acţiuni şi obligaţiuni, unor suprafeţe de pământ nu reprezintă

investiţii în sens economic deoarece folosirea lor nu contribuie la creşterea

capitalului tehnic şi a avuţiei naţionale, ci doar schimbă proprietarul lor.

In raport de modul de folosire a bunurilor de capital achiziţionate,

investiţiile se împart în :

93

a) Investiţii de înlocuire, destinate înlocuirii bunurilor de capital fix scoase

din funcţie, ca urmare a deprecierii lor. Sursa acestor cheltuieli o constituie

amortizarea.

b) Investiţiile pentru dezvoltare sau nete, destinate sporirii volumului

capitalului tehnic real, adică formarii nete a capitalului, a căror sursă o formează

venitul economisit.

Suma investiţiilor de înlocuire şi a investiţiilor nete, de dezvoltare,

formează investiţiile brute de capital, ce contribuie la formarea bruta a capitalului

tehnic. investiţia bruta se compune din investiţii în bunuri de capital (durabile),

cu excepţia cheltuielilor pentru bunurile gospodăriilor populaţiei, care se includ

în consumul privat şi al bunurilor durabile, care se includ în producţia

intermediara a statului şi investiţii în stocuri, în modificarea stocurilor de materii

prime semifabricate şi produse finite din producţia proprie, destinate vânzării.

Atunci când în economie suma investiţiilor brute este mai mica decât volumul

investiţiilor de înlocuire are loc o reducere a capitalului tehnic real, adică un

fenomen de dezinvestiţie.

Din punct de vedere al proprietarului, avem :

a) Investiţii private efectuate de sectorul privat;

b) Investiţii publice care se efectuează în interiorul graniţelor naţionale ale

unui stat;

c) Investiţiile externe care se efectuează în alte sau către alte tari.

După domeniul în care se realizează avem :

a) Investiţii industriale

b) Investiţii agricole

c) Investiţii în turism şi agrement

d) Investiţii în transporturi etc.

Venitul unei perioade corespunde, pe de o parte, unei cereri de bunuri de

consum C şi de bunuri de capital de investiţii K, adică venitul disponibil cheltuit

egal cu :

94

VND = C + R,

iar pe de alta parte, unei valori egale de venit destinate consumului şi

economiilor, dacă venitul disponibil obţinut este egal cu

VND = C + E

In aceasta situaţie, economiile şi investiţiile, la nivelul unei economii

naţionale, considerate ca sistem închis, nu pot fi decât egale, ele reprezentând un

excedent de venit peste cheltuielile de consum .

I = E

Egalitatea celor doua mărimi decurge din faptul ca ele reprezintă, pentru

economia colectivităţii, doua faţete ale aceluiaşi proces .

In timp ce economiile exprima comportamentul colectiv al consumatorului

individual, investiţia reflecta comportamentul colectiv al întreprinzătorului

individual.

Când E > 1, economiile reprezintă o pierdere de venit, înregistrându-se un

declin economic. în acelaşi timp, creşterea economiilor face ca, în timp rata de

creştere a consumului să se reducă, influenţând negativ evoluţia profitului.

Acţionând prin pârghii economice de stimulare a investiţiilor se creează

egalitatea între E şi I, insa la un venit disponibil mai mare, ca urmare a efectului

multiplicator ce se produce în economie.

Decizia de a investi se bazează pe analiza comparata a o serie de indicatori

economici, cum sunt :

a) Raportul dintre valoarea prezenta a venitului, ce urmează să fie obţinut din

investiţie şi costul investiţiei.

b) Raportul dintre rata venitului net actualizat şi rata reala a dobânzii (sau

95

costul de oportunitate al investiţiei).

Potrivit punctului a, decizia de a investi este favorabila dacă valoarea

prezenta a venitului este mai mare sau cel mult egala cu mărimea costului

investiţiei. în situaţia în care costul investiţiei este mai mare decât valoarea

prezenta, investiţia nu trebuie realizata.

Întrucât venitul realizat de o investiţie este un venit viitor, el trebuie

actualizat, adus în prezent ca mărime .

Relaţia de calcul pentru valoarea prezenta Vp a unui venit ce se va obţine

peste n ani Vn este :

Vp =Vn / ( 1 + d ) la n,

unde d = rata nominala a dobânzii.

Aceasta valoare actualizata constituie o coincidenta cu mărimea unui

depozit monetar creat în prezent, care asigura peste n ani un venit ce cuprinde şi

dobânda cumulata la venitul iniţial. Pentru determinarea costului investiţiei se

tine seama şi de perioada de dare în funcţiune a investiţiei;daca perioada este de

câţiva ani, atunci costurile se actualizează după aceleaşi reguli ca şi veniturile.

Al doilea criteriu, rata venitului net, se determina raportând profitul net

actualizat la costul investiţiei, iar rata reala a dobânzii este egala cu diferenţa

dintre rata nominala (de piaţa) şi rata inflaţiei.

Atunci când rata venitului net R vn este mai mare sau egala cu rata reala a

dobânzii, investiţia se poate realiza.

Cei mai importanţi factori în domeniul investiţiilor sunt :

− cererea de investiţii;

− randamentul viitor al bunurilor de capital;

− fluctuaţiile profitului la investiţiile existente;

− politica statului în domeniul investiţiilor;

− starea generala a economiei naţionale;

− conjunctura economiei mondiale ;

96

− perioada de rambursare a investiţiei ;

− cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea bunurilor de capital realizate;

− tipul de progres tehnic dominant şi gradul de accelerare a inovaţiilor şi

invenţiilor;

− dimensiunea stocurilor bunurilor de capital în raport cu evoluţia producţiei

cerute pe piaţa;

− anticipările investitorilor în legătura cu evoluţia vânzărilor şi profiturilor în

domeniul unde se investeşte;

− gradul de fiscalitate în raport cu profitul.

5.3. Incitaţia la investiţii şi condiţiile stabilităţii economiei

Pentru ca inclinaţie spre economii să devina un factor de progres este

necesar ca economiile să se transforme în investiţii. Imboldul de a investi este

rezultatul acţiunii conjugate a unui ansamblu de factori. În esenţa când individual

se hotărăşte să investească, el dobândeşte dreptul la un sir de venituri viitoare pe

care contează să le obţină de pe urma vânzării rezultatelor obţinute, după

scăderea cheltuielilor curente ocazionate de obţinerea producţiei respective.

Consider că unul din factorii care determină imboldul la investiţii îl

reprezintă cererea de investiţii. Cererea de investiţii este în funcţie de eficienta

marginala a capitalului şi de rata dobânzii. Mărimea efectiva a investiţiilor

curente creste până la acel punct când nu mai exista nici o categorie de bunuri de

capital a căror eficienta marginala depăşeşte rata curenta a dobânzii. Când rata

venitului net fata de cost depăşeşte rata dobânzii apare imboldul de a investi.

Imboldul de a investi depinde de modul în care sunt asumate în riscurile ce

le implica activitatea investiţionala. dacă investitorul ia banii cu împrumut riscul

pentru activitatea de investiţii viitoare este destul de ridicat. Exista şi cealaltă

variata când se dau bani cu împrumut, nesiguranţa de ordin moral se simte ca un

adaos net la costul investiţiilor care nu ar exista dacă debitorul şi creditorul ar fi

97

aceiaşi persoana. Cu cât o afacere este mai riscanta, cu atât este nevoie de o

diferenţa mai mare între randamentul scontat de cel ce ia bani cu împrumut şi rata

dobânzii la care considera ca merita să ia bani cu împrumut. Astfel, este nevoie de

o diferenţa mai mare între dobânda perceputa de creditor şi rata pura a dobânzii,

pentru a-l determina să acorde bani cu împrumut.

Exista şi o a treia categorie de riscuri determinate de o posibila modificare

nefavorabila a valorii etalonului monetar, al cărui efect este creşterea

nesiguranţei împrumutului bănesc, care poate depăşi pe cea a unui bun imobiliar.

Un alt factor care determina imboldul la investiţii îl constituie randamentul

în perspective al unui bun capital. Starea de anticipare pe termen lung a

randamentului viitor al bunului economic este o stare psihologica depinzând nu

numai de calitatea prognozei care se face, ci şi de autoîncrederea cu care aceasta

se face. Totodată o deosebita importanta trebuie să se acorde calculului cât mai

precis al profitului. în momentul în care nu avem o piaţa a hârtiilor de valoare este

non sens să reevaluam investiţiile.

Folosind termenul de speculaţie pentru acţiunea de prognosticare a

psihologiei pieţii şi pe cel de spirit de întreprindere pentru acţiunea de

prognosticare a randamentului viitor al bunurilor capital pentru întreaga perioada

de funcţionare, nu se poate spune cu certitudine ca speculaţia predomina

întotdeauna asupra spiritului de întreprindere.

Este deosebit de important de ştiut pentru ce investesc oamenii bani; pentru

un venit suplimentar sau pentru speranţa ca valoarea investita va creste în viitor ?

Consider că fluctuaţiile cotidiene ale profiturilor la investiţii existente

constituie un alt factor care influenţează imboldul investiţiilor. Spre exemplu,

acţiunile societăţilor care produc gheata au un curs mult mai ridicat vara, în

timpul sărbătorilor, fata de alte perioade ale anului când valoarea lor pe piaţa este

mult mai scăzuta.

Răspunderea statului pentru organizarea directa a investiţiilor în sectorul

public reprezintă un alt factor.

98

Alături de cele enumerate mai sus imboldul la investiţii depinde şi de starea

generala a economiei naţionale.

Aceasta se poate concretiza în stabilitatea şi instabilitatea factorilor

economici şi social-politici. O economie aflata în declin economic are nevoie,

mai întâi, să oprească aceasta tendinţa negative, pentru ca apoi să înceapă

acţiunea factorilor care stimulează imboldul la investiţii. în conexiune cu

noţiunile de mai sus imboldul la investiţii depinde şi de conjunctura economiei

mondiale, concretizata în variaţia fazelor de expansiune sau de criza, ascendente

şi descendente ale ciclurilor economice. Variaţia fazelor ciclului economic

acţionează favorabil sau nefavorabil direct sau indirect, asupra celorlalţi factori

interni, influenţează imboldul la investiţii, cu consecinţe pozitive sau negative.

În opinia mea a investi înseamnă a cumpăra un bun pentru venitul viitor

care se apreciază ca se va obţine. investiţia reala este una dintre cele patru

componente ale cheltuielilor totale PNB, alături de cheltuielile pentru consumul

personal, achiziţiile guvernamentale pentru noi bunuri materiale şi servicii şi

exporturile nete.

Cheltuielile pentru investiţii sunt mult mai puţin stabile decât cheltuielile

pentru consum. Atunci când se produce un declin în cheltuielile de investiţii,

apare o cerere mai redusa pentru împrumuturi, care la rândul sau, implica o

descreştere a costului a costului împrumutului. Aceasta scădere a costului

investiţiilor devine insa un nou stimulent pentru investiţii, astfel ca unele proiecte

care au fost amânate se reiau, ceea ce va avea ca efect înviorarea investiţiei totale.

Daca investiţia care trebuia să se facă nu se mai face, continuarea procesului de

economisire va împiedica cheltuielile de consum să înlăture inactivitatea.

Rezultatul ar fi bunuri nevândute, reducerea producţiei şi a veniturilor până când

cei ce economisesc vor reduce rata la un nivel impus de investitori care doresc să

cheltuiască. Iată de ce rata ridicata a economiilor nu este necesara pentru a

permite o rata ridicata a investiţiilor.

Economisirea depinde în principal de venit. Oamenii tind să

99

economisească mai mult pe măsura ce venitul lor creste. Creşterea economica

sporeşte veniturile deci va spori şi sumele economisite în raport cu venitul.

Dorinţa de a economisi treptat ajunge depăşeşte dorinţa de a investi. Atât

reprezentanţii teoriei bazate pe oferta cât şi ai teoriei bazate pe cerere sunt de

acord ca veniturile reale mai mari depind de rate adecvate de investiţii.

Monetariştii susţin ca modificările în cantitatea de bani, prin efectul lor

asupra cererii agregate, este cauza principala a instabilităţii producţiei şi a

preturilor. Stabilitatea cererii de bani este concept cheie.

Cererea de bani este o cerere de a deţine bani, nu de-ai consuma. Banii

asigura un serviciu atunci când se cheltuiesc. Deţinerea de bani aduce cu sine un

serviciu valoros, numit flexibilitate. Autorităţile monetare au sarcina de menţine

un sistem constant şi previzibil pentru rezervele bancare şi masa monetara. Când

cererea de bani este supusa unor creşteri bruşte şi de mari proporţii, economia în

mod inevitabil va deveni instabila.

Keynesistii22 susţin ca economia nu este în mod inerent stabile în absenta

modificărilor perturbatoare în masa monetara. Tulburările provin din

instabilitatea interna a deciziilor sectorului privat privind cheltuielile, îndeosebi

cele care îmbracă forma investiţiilor. Aceste tulburări sunt amplificate de

funcţionarea pieţelor.

Principiul multiplicatorului exprima interacţiunea care se formează între

creşterea venitului şi creşterea investiţiilor, sub forma unui coeficient de

amplificare (K) ce ne arata cu cât sporeşte venitul la creşterea cu o unitate a

investiţiilor.

Principiul acceleratorului exprima efectul creşterii veniturilor asupra

investiţiilor. O creştere a venitului antrenează sporirea cereri de bunuri de

consum ce se adresează producătorilor care, la rândul lor, urmăresc sa-si adapteze 22 John Maynard Keynes (1883 –1946) s-a nascut, a studiat si a predat in Cambridge. Principalele sale scrieri sunt: “The Economics Consequences of the Peace” - Consecintele economice ale pacii (1919), “A Treatise on Money” - Tratat despre bani (1930), dar este cunoscut mai ales pentru cartea sa “The General Theory of Employment, Interest and Money” - Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si banilor (1936), care a revolutionat stiinta economica sustinand finantarea prin deficit bugetar ca pe o cale de a pune capat Marii Crize. El ofera solutii sub forma cresterii cheltuielilor publice

100

oferta la modificarea cererii, ceea ce impune o investiţie suplimentara pentru a se

realiza capacitatea de producţie egala cu produsul dintre necesarul de capital

tehnic pe unitatea de produs şi creşterea producţiei. Acţiunea principiului

acceleratorului este valabila numai în situaţia în care capitalul tehnic necesar

pentru a obţine venitul naţional din momentul ‘t’ este mai mare decât capitalul

tehnic disponibil (existent) în perioada “t- 1”.

Agroturismul face mai dulce viata la tara

Consider că pentru a porni o afacere în mediul rural, este nevoie de teren, o

casa şi investiţii serioase. O pensiune rurală poate fi o afacere foarte profitabilă.

Motivul? Fondurile externe destinate acordării de credite pentru dezvoltare şi

investiţii în turism sunt din ce în ce mai mari. De câtva timp, Uniunea Europeana

pompează bani grei pentru finanţarea proiectelor din turism. Cert este insa faptul

ca zonele în care pensiunile rurale au apărut precum ciupercile după ploaie s-au

dezvoltat puternic. În prezent, în România funcţionează aproximativ 2600 de

pensiuni. Combinaţia de servicii hoteliere proaste şi tarife exagerat de mari a dus

la o explozie de pensiuni.

Apreciez că ideal pentru întreprinzătorul care vrea să pornească o astfel de

afacere este să aibă în proprietate cel puţin un teren de 500 – 1000 metri pătraţi şi

o casa de trei-patru camere într-o zona cu potenţial turistic. Cu cat terenul este

mai mare, cu atât el va avea posibilitatea de a amenaja diverse zone de recreare:

teren de tenis, teren de baschet, loc de joaca pentru copii, piscina, o mica pârtie de

schi etc. De asemenea, este important ca drumul până la pensiune să fie accesibil

şi autoturismelor obişnuite, nu numai celor de teren, în cazul în care pensiunea se

afla într-o zona montana. Camerele cu intrare separata şi baie, apa calda,

televizorul, parcarea şi sala de masa sunt cerinţele minime pe care trebuie să le

îndeplinească o pensiune. Esenţiala pentru reuşita unei astfel de afaceri este

ospitalitatea patronului. Un client mulţumit va veni şi a doua oara sau îşi va

trimite rudele şi prietenii.

101

Consider că în unele zone montane, cum este de exemplu Bran-Moeciu,

concurenta a început sa-si spună cuvântul, iar turiştii au pretenţii din ce în ce mai

mari. Aşa au apărut pensiunile cu apa calda nonstop, geamuri termopan, telefoane

mobile, conectare la Internet, conduse de întreprinzători care vorbesc cel puţin o

limba străina. Tariful unei camere duble variază între 200.000 şi 350.000 lei pe

noapte, iar masa se ridica la 100.000-150.000 lei/zi/persoana. Sezonul cel mai

bun este vara, dar nici în lunile de iarna pensiunile nu sunt goale. De revelion, o

camera ajunge şi la 600.000 - 700.000 lei/noapte. În aceste condiţii, un

întreprinzător care are zece camere ocupate timp de 30 de nopţi şi primeşte

200.000 lei/camera/ noapte obţine venituri de 60.000.000 lei pe luna. dacă turiştii

români prefera camerele confortabile, ca la hotel, cu toate dotările necesare şi

mâncarea servita în vase de porţelan, străinii se dau în vânt după pensiuni rustice

şi vesela de lut. Cel mai important lucru într-o afacere de acest gen este

publicitatea – fie cea tradiţionala, fie cea numita „de la om la om“. O vila costa

peste un miliard de lei.

Daca intenţionaţi să porniţi de la zero sau aveţi numai terenul, este foarte

greu să obţineţi un credit. De ce? Nu puteţi garanta în nici un fel ca după

terminarea casei o veţi utiliza ca pensiune în turismul rural şi nu drept propria

dvs. casa de vacanta. „In Franţa, de exemplu, cei care beneficiază de astfel de

credite sunt obligaţi să intre, timp de zece ani, în asociaţia naţionala de profil“,

spune Marilena Stoian, preşedinta Asociaţiei Naţionale a Turismului Rural şi

Ecologic (ANTREC). dacă totuşi va încumetaţi la aşa ceva, primul lucru de care

aveţi nevoie este avizul Oficiului de Autorizare şi Control în Turism. Al doilea

este o suma cuprinsa între 1 şi 1, 5 miliarde lei pentru construcţia vilei, plus circa

de 200 milioane lei pentru teren, ţinând cont ca, în zonele montane, preţul

terenului variază între 5 şi 25 USD/mp.

„Anul trecut, fondul pentru credite date prin Autoritatea Naţionala pentru

Turism şi derulate de BancPost a fost foarte mic. Mai mult, anul acesta nu s-a

acordat încă nici un credit, derularea lor va începe abia în luna august, din cate

102

ştiu eu, ceea ce înseamnă ca sezonul acesta este pierdut“, afirma Marilena Stoian.

Pe deasupra, de la 1 ianuarie a.c. s-a abrogat actul normativ care îi scutea pe

întreprinzătorii din turismul rural de plata impozitului pe profit. „Cei omologaţi

anul trecut de ANT beneficiază de scutire pe zece ani. Din păcate, aceasta

abrogare încurajează turismul la negru“, precizează Marilena Stoian.

Creditele sunt multe, dar se obţin greu. Dificultăţile întâmpinate în obţinerea unui

credit ne sunt confirmate de unul dintre întreprinzători. Ciprian Benga a terminat

Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerţ, secţia de Turism şi după

ce a lucrat zece ani la o companie româno-franceza, a decis să se mute cu întreaga

familie la Bran, pentru a se ocupa în exclusivitate de turismul rural. El a intrat în

reţeaua ANTREC în 1992. Atunci avea o singura pensiune, de fapt, casa

părinţilor săi. În 1997 a reuşit să construiască încă una, iar anul acesta a dat în

folosinţa cea de-a treia pensiune. În total, 18 camere duble cu baie şi şezlonguri în

balcoane. Masa de biliard, terenurile de tenis şi baschet, terasele unde poţi lua

masa şi hamacurile din livada completează peisajul. „Nu aveam suficienţi bani

pentru a construi ultima vila, aşa ca am luat un credit de la Banc Post. după multe

dificultăţi, am reuşit să obţin banii pe data de 27 a lunii. Imaginaţi-va ca pe data

de 1 a următoarei luni – deci după patru zile – m-au sunat să mă anunţe ca trebuie

să achit prima rata“, relatează dl Benga. Datorita investiţiilor mari în publicitate,

dar şi promovării prin ANTREC, pensiunile sale sunt pline ochi toata vara. Mai

mult, turiştii fideli au început deja să facă rezervări pentru Revelion. Deşi aduce

clienţi, publicitatea este costisitoare şi da bătăi de cap. „Ca să figurez în Pagini

Aurii, ar fi trebuit să plătesc 20 de milioane de lei anual. Am preferat să pun

câteva bannere pe autostrada, dar pentru fiecare din ele achit trei taxe: la

Primărie, la Administraţia Drumurilor şi la CONEL (pentru ca sunt legate de

stâlpi de lumina). De asemenea, am investit în fluturaşi plastifiaţi şi portofele, pe

care le primeşte orice client“, ne-a declarat dl. Benga. Tot profitul este reinvestit,

căci numai aşa se poate tine piept concurentei.

Consider că obiectivul principal al oricărui patron de pensiune este acum

103

atragerea de turişti în extrasezon, prin organizarea de seminare şi diverse alte

manifestări.

5.4. Rolul investiţiilor directe străine în dezvoltarea şi modernizarea

turismului

Obiectiv major al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism

(INCDT) Bucureşti:

a) Caracteristicile evoluţiei fluxurilor de ISD în Turism, în România.

b) Tipuri de efecte ale ISD în economia României; transferul de resurse

productive, capital, tehnologie, competente organizaţionale şi manageriale şi

efectele benefice ale acestuia asupra pieţii interne de turism:

− Efectele de restructurare la nivel microeconomic şi macroeconomic;

− Politici care favorizează sporirea efectelor benefice ale ISD în

restructurarea economiei româneşti şi în special în Turism.

− Poziţia UE privind rolul ISD în procesul de integrare a României.

− UE promovează prin programele sale în toate tarile în Europa Centrala şi

de Est investiţiile directe, caracteristic fiind mijloacele utilizate :

− asigurarea de asistenta tehnica şi financiara (prevăzute prin Acorduri de

Asociere) asigurare de împrumuturi (Banca economica de investiţii) asistenta

pentru dezvoltarea infrastructurii şi stimularea cooperării între firme (dezvoltarea

sectorului particular în sectoare strategice în turism, pentru crearea unui climat

local de afaceri atractiv.

− eliminarea barierelor din calea turismului, implementarea acordurilor de

turism şi investiţii, îndepărtarea barierelor birocratice din calea integrării

economice.

− oportunităţi pentru investitorii vest- europeni care doresc să delocalizeze o

parte din capacităţile turistice din Est.

104

5.5. Dezvoltarea umana durabilă noua viziune asupra dezvoltării

viitoare

Apreciez că punctul de vedere larg acceptat este de dezvoltare durabila sau

viabila, sustenabila în cadrul căreia se urmăreşte interacţiunea compatibilităţii a

patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic, astfel incit să se asigure

satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite capacitatea generaţiilor

viitoare de a-si satisface propriile nevoi. Pentru realizarea condiţiei de

compatibilitate a celor patru sisteme care se interacţionează, strategia dezvoltării

durabile include, ca un element esenţial, indispensabil, simultaneitatea

progresului în toate cele patru dimensiuni.

Factorii care se interinfluenteaza în procesul dezvoltării sunt :

− populaţia

− resursele naturale

− mediul natural

− producţia agricola

− producţia industriala

− poluarea.

Strategia dezvoltării durabile îşi propune să găsească criteriile cele mai

adecvate de optimizare a raportului nevoi-resurse, obiective de atins-mijloace

necesare, pe baza compatibilităţii lor reciproce, în timp şi spaţiu.

Conceptul de dezvoltare durabila şi strategia sa de realizare pun problema

omului şi în general, a colectivităţii umane din perspective timpului şi spaţiului

de aceea apreciem ca este mai potrivit să i se spună dezvoltare umana durabila.

In viziunea dezvoltării umane durabile se delimitează următoarele exigente

majore :

− un comportament fundamental, revizuit esenţial (ca modalitate directa de

lupta cu restricţiile obiective şi subiective şi colaborare cu mediul natural )

− îmbunătăţirea substanţiala, în termini absolute şi relative, a dezvoltării din

105

tarile în curs de dezvoltare, în raport cu statele dezvoltate ale lumii.

− o planificare strategica, cu elemente specifice şi comune, aflate în

compatibilitate directa, atât în plan naţional cât şi internaţional;

− atingerea unei stări relaţionale şi durabile de echilibru prin schimbarea

fundamentala a valorilor şi obiectivelor, la nivelul individual, naţional şi

mondial;

− trecerea la realizarea unei dezvoltări durabile, în condiţiile tradiţiilor

educaţiei şi activităţii curente ale intereselor imediate, ceea ce face transformarea

(tranziţia) disputata şi lenta, succesul fiind asigurat de reala înţelegere a condiţiei

umane, în acest context de schimbări radicale ;

− necesitatea creări unui prezent pentru un viitor din în ce mai sigur;

− ştiinţa să poată ajuta pe om în procesul cercetării de sine;

− existenta unor exigente compatibile cu starea de fapt.

Dezvoltarea umana durabila este un tip de strategie umana care răspunde

necesitaţilor prezentului, fără a compromite posibilităţile de satisfacere a

trebuinţelor generaţiilor viitoare.

Elementele dezvoltării umane durabile :

1) Compatibilitatea permanenta şi sigura a mediului creat de om cu mediul

natural.

2) Egalitatea şanselor generaţiilor care coexista şi se succed în timp şi spaţiu.

3) Interpretarea prezentului prin prisma viitorului, sub forma introducerii, ca

scop al dezvoltării durabile, a securităţii ecologice în locul maximizării profitului.

4) Mutarea centrului de greutate în asigurarea bunăstării generale ca urmare a

interdependentei tot mai puternice, în plan geoeconomic şi ecologic.

5) Capitalul ecologic (natural) se afla în interdependenta şi se integrează

organic cu capitalul uman, cultural, în cadrul unei strategii globale ce îşi

redefineşte obiectivele economice şi sociale şi îşi extinde orizontul de cuprindere

în timp şi spaţiu.

Consider că în aceste condiţii, noua strategie îşi propune să surprindă:

106

schimbarea tipului de creştere economica; controlul poluării; recrearea unui

cadru instituţional şi legislative adecvat lor şi eficace; sistemul educaţional în

măsura să anticipeze şi să aprofundeze cunoaşterea instrumentelor economice

care să prevină, să protejeze şi să asigure resursele rare; sistemul de indicatori

specifici după care se apreciază calitatea dezvoltării şi vieţii oamenilor.

Dezvoltarea durabila necesita strategii pe orizonturi scurte şi medii,

glisante ins ape termen lung, în perspective a 20-25 ani. în acest sens sunt

necesare politici la nivel regional, internaţional şi planetar, la nivel de stat şi la

nivel de firma cu obiective comparabile în timp şi spaţiu, pe baza unor criterii ce

decurg din îmbunătăţirea condiţiilor de viata normala a oamenilor. în paralel cu

aceste politici este necesar ca la fiecare nivel să funcţioneze o suma de mijloace

de reglementare, cu caracter economic, juridic şi informaţional, care să asigure

înfăptuirea obiectivelor propuse.

In vederea evaluării mijloacelor de acţiune sunt necesare criterii de

eficienţa economică şi socială, echitate, fezabilitate, acceptabilitate şi

compatibilitate instituţional.

Problema strategica a dezvoltării umane se pune la orice nivel al societăţii,

cu obiective clare de neatins, cu criterii de apreciere şi indicatori de măsura, cu

mecanisme de susţinere-juridice, economice şi spiritual-culturale cu

managementul ecologic al proceselor, e fiecare ciclu de viata ca şi cu auditul

ecologic necesar, cu dezvoltarea unor tehnologii curate care să atingă zero

defecte.

Trecerea la dezvoltarea umana durabila marchează intrarea omenirii în era

mediului înconjurător, în care riscurile dezvoltării trebuie diminuate tot mai

puternic sau chiar înlăturate.

Depăşirea unui prag perceptual are ca premise indispensabila informarea,

astfel încât comunităţile umane sa-si dea seama de ameninţările care planează

asupra lor, înainte ca astfel de catastrofe să se producă.

Dezvoltarea durabila umana trebuie să stea la baza construirii unei societăţi

107

viabile, care sa-si satisfacă nevoile fără a pune în pericol perspectivele

generaţiilor viitoare, aşezarea la baza dezvoltării durabile a unui concept profund

moral – echitatea intergeneratiilor.

Măsurarea progresului economic şi social, în viziunea dezvoltării umane-

durabile, presupune un alt sistem de criterii şi indicatori care să tina seama de

faptul ca PNB/locuitor nu va mai putea exprima singur bunăstarea umana,

deoarece piaţa apreciază eficienta.

Pentru a urmări modul în care se realizează exigentele dezvoltării durabile

în fiecare ţara şi în ce raport se afla acestea fata de cele mai bune realizări din

lume este necesar să se calculeze Indicatorul Dezvoltării Economiei Umane

(IDEU).

La baza indicatorilor trebuie să se afle informaţii reale cu privire la efectele

economico-sociale, care să permită aprecierea corecta şi adecvata domeniului.

Indicatorul global poate fi construit în baza a treisprezece sau mai mulţi

indicatori, fiecare dintre ei să ateste o realitate la un moment dat şi împreuna să

reflecte situaţia economica globala.

Cei treisprezece indicatori sunt:

1) Ponderea PNB pe locuitor al ţării respective în PNB pe locuitor cel mai

ridicat din lume;

PNB/ Li/ PNB/ L max x 100= 40 %= 0, 4

2) Durata medie de viata din ţara respective raportata la cea mai buna

realizare din lume.

DMVi/ DMV max x 100 =70 %= 0, 7

3) Rata şomajului cea mai scăzuta din lume raportata la rata şomajului din

ţara respective;

108

RSmin/ RSI x100 = 80 % = 0, 8

4) Raportul dintre gradul de poluare admis, pe forme de poluare pe plan

mondial ca nivel optim şi gradul de poluare înregistrat în ţara respective;

GP min/GPI x 100 = 20 %= 0, 2

5) Raportul dintre numărul de locuitori ce revin la un medic din ţara

respective sic el mai bun nivel înregistrat indicator din lume.

NLM min/ NLM x 100 = 0, 8 = 80 %

6) Raportul dintre ponderea suprafeţelor agricole afectate de diverşi factori

limitatori ai capacitaţii productive în totalul suprafeţei agricole în ţara cu cea mai

buna realizare şi aceeaşi pondere în ţara respective.

YSAA /YSAA x 100= 0, 2 = 20 %

7) Raportul dintre ponderea suprafeţelor pădurilor afectate de diverşi poluanţi

în totalul suprafeţei pădurilor în ţara cu cele mai bune rezultate şi aceeaşi pondere

în ţara respective.

YSPA min/ YSPA 1 x 100 = 0, 6= 60 %

8) Raportul dintre cheltuielile totale cu protecţia mediului pe locuitor în ţara

respective şi nivelul cel mai mare al aceluiaşi indicator în lume.

CPM/ Li/ CPM/ Lmax x 100= 0, 1= 10 %

109

9) Raportul dintre numărul de copii născuţi vii la 1000 de femei de vârsta

fertile, în ţara respective şi acelaşi indicator cu cel mai bun nivel din lume.

CNV/ 1000 Fi/ CNV/1000 Fmax x 100= 0, 3 = 30 %

10) Raportul dintre numărul celor decedaţi sub un an la 1000 de născuţi vii în

ţara cu cele mai bune realizări şi nivelul aceluiaşi indicator în ţara respective.

D≤lan/1000 NV min/ D≤lan/ 1000 NVI x 100 = 0, 7= 70 %

11) Raportul dintre consumul alimentar exprimat în calorii şi factorii nutritive,

în medie zilnic pe locuitor în ţara respective şi nivelul aceluiaşi indicator în ţara

cu cele mai bune realizări din lume .

CA /Li / CA / Lmax x 100 = 0, 5= 50 %

12) Raportul dintre gradul de înzestrare a populaţiei cu bunuri de folosinţa

îndelungata la 1000 de locuitori în ţara respective şi acelaşi indicator în ţara cu

cele mai bune realizări din lume .

GIBFI /1000 loc / GIBFI / 1000 loc x 100 = 0, 6= 60 %

13) Raportul dintre numărul de studenţi la 100 000 de locuitori în ţară

respective şi acelaşi indicator cu cel mai dezvoltat învăţământ superior .

S/ 100 000 loc i/ S / 100 000 loc max x 100 = 0, 3 = 30 %

Pe baza indicatorilor de mai sus se poate aprecia indicatorul global al

110

dezvoltării economiei umane pentru ţara respective astfel :

0, 4+0, 7+0, 8+0, 2+0, 6+0, 3+0, 7+0, 5+0, 6+0, 3 6, 2

IGDEU =-----------------------------------------------------------------------= 0, 4 76 13 In raport de mărimea acestui indicator se realizează o ierarhizare a tarilor

lumii pe baza căreia se pot delimita zone ale dezvoltării economiei umane.

5.6. Reforma în economia României

Dezvoltarea durabila, ca proces strategic al evoluţiei societăţii româneşti,

răspunde interesului naţional pe termen lung. Pluralist şi structural, interesul

naţional se disociază în obiectiv-scop şi obiectiv mijloc.

Obiectivele – scop reprezentativ a societăţii româneşti până în anii 2015

–2020 ar fi :

− dezvoltarea susţinuta a economiei prin creşterea produsului intern brut pe

locuitor, ca urmare a valorificării resurselor în interes naţional;

− formarea instructiv educativ a întregii generaţii tinere şi apropierea de

ocuparea eficienţa, deplină a populaţiei apte de munca ;

− traversarea fără şocuri a normalizării raportului dintre populaţia urbana şi

cea rurala, dominat încă de ponderea prea ridicata a populaţiei rurale;

− integrarea în procesul dezvoltării a protecţiei mediului înconjurător;

− cimentarea valorilor societăţii libere şi democratice ;

− promovarea integrării în structurile europene şi mondiale s.a.

Dublata de reforma, tranziţia are menirea să asigure dezvoltarea durabila a

României, viabilitatea sistemelor de care depinde economia naţionala (tehnic,

ecologic, uman, politic spiritual).

Reforma operaţionalizează politici adecvate pentru demarajul economic,

în condiţiile gestionarii corecte a resurselor şi ale integrării mediului în toate

activităţile umane. Pentru România, ţara în curs de dezvoltare, singura şansa de a

111

reduce decalajele şi sărăcia o constituie creşterea economica reala, pe o perioada

îndelungata deoarece istoria celor mai bogate ţări ale lumii reflecta o lege de fier

a dezvoltării economice, potrivit căreia fără un secol de performanta economica

buna şi fără o creştere foarte lenta a populaţiei, nici o ţara nu poate deveni bogata.

Necesitatea creşterii economice a devenit o problema acută deoarece

România riscă sa-si mărească rămânerea în urmă nu numai faţă de ţările

dezvoltate, ci şi faţă de unele ţări ale Europei Centrale sau Asia de Sud- Est.

Creşterea economica reala, de lunga durată reprezintă pentru România un

obiectiv major, dar şi o sfidare, întrucât atingerea acestui obiectiv implică găsirea

unor mijloace şi căi adecvate.

In opinia mea , condiţia principală şi motorul principal al creşterii rapide a

economiei este proprietatea privată, ponderea sectorului privat în economie.

Transformarea sistematică a societăţii are ca rezultat concurenta într-un sistem de

piaţa bazat pe libertatea de acţiune a tuturor agenţilor economici.

Astfel trebuie remarcat următoarele componente majore :

a) componenta sistemică, existenta pieţii, concurentei în dinamica

întreprinzătorilor particulari ca forţa motrice a mişcării;

b) componenta strategica şi vizionara. Creşterea dezvoltarea, şi restructurarea

sunt procese de durată şi trebuie să se întemeieze pe abordarea vizionara şi

creativa a viitorului.

c) componenta adaptativă, performanta economica este rezultatul unui mix de

reguli formale şi informale, de adaptare, de şocuri şi modificări, un proces de

durata în care sistemele politice şi economice dezvolta structuri instituţionale

flexibile, deci eficienta adaptativa este mai importanta decât cea alocativa.

d) componenta responsabilităţii proprii şi a necesitaţii cooperării la nivel

naţional. Relansarea economiei României pentru competiţia internaţionala;

e) componente internaţionale, în sensul integrării şi compatibilizării

obiectivelor de atins cu realizările economiei tarilor dezvoltate.

Structurile existente în România sunt cele implicate de industrializarea

112

clasica; ele sunt structuri cantitative, al căror specific a constat în creşterea

industriilor în ritmuri înalte.

În România trebuie să se asigure un adevărat salt în evoluţia industriala. Va

trebui să se treacă de la structurile cantitative ale economiei la cele calitative,

exprimate prin preponderenta serviciilor fata de industrie şi agricultura la

structuri care se adaptează rapid la schimbările tehnice şi ale cererii, atât la nivel

naţional, cât şi mondial.

Vectorii reformei care asigura maturizarea economiei cu piaţa

concurenţiala sunt :

a) crearea relaţiilor de proprietate private şi a noilor structuri de exploatare

(reforma întreprinderii) în industrie, agricultura, turism şi celelalte ramuri

economice către sectorul particular;

b) crearea şi extinderea mecanismelor pieţei concurenţiale libere, a

instituţiilor specifice pieţelor moderne de mărfuri, monetara, a muncii, a

capitalului a serviciilor;

c) restructurarea sistemului producţiei naţionale, prin trecerea, de la

structurile implicate de industrializarea clasica la cele post moderne, în care

predomina serviciile, ramurile cu tehnica de vârf, automatizate, cu consumurile

energetice reduse şi grad ridicat de prelucrare şi adaptare la schimbările tehnice

ale cererii; trecerea la o economie superioara în toate cele trei sectoare-industrie,

agricultura şi servicii-caracterizata prin ponderea ridicata a exportului şi

competitivitatea internaţionala a produselor. Se va reduce starea inferioara a

economiei caracterizata de producţia destinata numai pieţii interne, pe baze

tehnice scăzute şi o slaba calificare a lucrătorilor.

d) consolidarea relaţiei dintre dezvoltarea economica durabila, democraţia

stabile şi asigurarea condiţiilor pentru trecerea la economia de piaţa concurenţiala

postmoderna;transformarea instituţiilor esenţiale ale statului şi societăţile civile,

promovarea dialogului social şi îmbunătăţirea administraţiei de stat;

113

e) integrarea economiei româneşti în economia mondiala în special în

structurile economice europene, aderarea la Uniunea Europeana.

În opinia mea reforma economică se derulează concomitent cu reforma

tuturor domeniilor vieţii sociale şi în corelaţie cu acestea. Corespunzător,

strategia de dezvoltare nu poate să fie pur economică, ci cuprinde în structurile

sale cel puţin trei elemente complementare: sfera socialului, cea tehnologica şi

cea ecologică.

Efectele sociale ale reformei se manifesta în nivelul de trai, ocuparea forţei

de munca, sănătatea şi educaţia populaţiei. Obiectivul strategic al reformei, în

acest domeniu, consideram ca trebuie să îl constituie apropierea puterii de

cumpărare a populaţiei din ţara noastră de puterea de cumpărare a tarilor cu care

urmărim să realizam integrarea economica, ceea ce implica, înainte de toate,

apropierea nivelurilor productivităţii muncii, a parametrilor de competitivitate

economica.

Pornind de la structurile tehnologice existente strategia de reforma trebuie

să ridice nivelurile tehnice la care trebuie să ajungem, pentru a pregăti societatea

informatizata şi a intra în competiţie benefica cu tarile dezvoltate.

Reforma economica este sinonima cu transformarea sistemica a economiei

româneşti, iar factorii care o determina sunt : condiţiile iniţiale, recomandările

organismelor internaţionale, cadrul (tarile) de referinţa şi modelul economiei cu

piaţa concurenţiala.

Posibilitatea înfăptuirii reformei în România rezida în forţele sociale care

doresc schimbarea, ca şi în existenta condiţiilor obiective necesare, care să

favorizeze procesul din punctul de vedere al factorilor de producţie interni ce pot

fi atraşi în activitatea economica.

In cadrul posibilităţilor de înfăptuire a reformei economice se pot include:

potenţialul uman de care dispune economia naţionala, potenţialul

tehnico-ştiinţific şi de cercetare, potenţialul productiv, credinţa şi dorinţa

oamenilor de mai bine, experienţa manageriala româneasca la nivel de

114

microstructura economica, macrostructuri economice, grija managementului

geopolitic European şi internaţional de a nu se destabiliza aceasta zona a Europei.

Factorii de frânare sunt atât de ordin obiectiv cât şi subiectiv. Se poate

aprecia ca întotdeauna marile transformări care urmează să se producă în viata

economico-sociala a unei colectivităţi umane sunt sub influenta conjugate a unor

factori de mare complexitate, cu acţiune pozitiva şi negativa, interni şi externi din

balansarea cărora, rezulta tendinţa dominanta.

Reforma economiei României în perioada de tranziţie spre o dezvoltare

economico-sociala durabila trebuie să fie consistenta, coerenta, continua şi cu

costuri suportabile de către majoritatea turiştilor.

Cele mai ieftine vacante se găsesc pe Internet. Turiştii care apelează la

rezervările on-line primesc o reducere serioasa. Turismul pe Internet ia amploare

şi în România. Numărul agenţiilor de turism care au investit în crearea unui site

este în creştere, iar acest fapt nu înseamnă decât încadrarea într-o tendinţa

internaţionala. Potrivit Institutului internaţional IPK, în 1999, peste 27 milioane

de europeni au folosit internetul pentru a-si stabili destinaţiile viitoarelor vacante,

iar aproape 6 milioane au rezervat bilete on-line. Se estimează ca, până la sfârşitul

anului 2001, veniturile obţinute la nivel mondial de pe urma turismului electronic

se vor ridica la circa 30 miliarde USD. Aşa ca site-urile străine de turism oferă

servicii din ce în ce mai diversificate: nu numai ca puteţi rezerva on-line un sejur,

dar veţi primi toate informaţiile pe e-mail şi veţi plăti tot on-line, cu ajutorul cărţii

de credit. Mai mult, veţi putea efectua un tur virtual, ca să aflaţi totul despre ţara

în care mergeţi sau, dacă nu sunteţi hotărât, aveţi posibilitatea să va plimbaţi prin

mai multe locuri şi apoi să va decideţi. Trebuie să mai ştiţi ca o rezervare on-line

presupune şi o reducere serioasa, astfel încât numărul străinilor care apelează la

agenţiile de turism virtuale este în creştere continua. De asemenea, în curând se

vor putea face rezervări on-line din avion, în timpul unui zbor sau direct de pe

telefonul mobil. Recent, patru companii aeriene din SUA: United, Delta,

Northwest şi Continental, au anunţat ca îşi vor uni forţele pentru a lansa un site

115

comun. Cele patru companii, care deţin 55% din piaţa americana, intenţionează

să creeze o agenţie de turism on-line, păstrându-si totodată propriile site-uri de

internet, agenţie care să ofere servicii complete, nu numai bilete de avion.

Conform cercetătorilor americani, suma totala provenita de pe urma călătoriilor

de plăcere sau de afaceri rezervate pe Internet de turişti din întreaga lume va urca

anul acesta la 13 miliarde de dolari. Iar în 2004, cifra va fi de aproximativ 65

miliarde de dolari.

Concluzia unui seminar desfăşurat în Rusia în luna aprilie a.c. sub

patronajul Organizaţiei Mondiale a Turismului este ca nici o alta tehnologie, cu

excepţia televiziunii, nu a avut un impact atât de mare asupra calatorilor ca

Internetul. Acesta este un suport pentru cea mai rapida revoluţie în promovarea

turismului. În aceste condiţii, operatorii din turismul românesc au început să

înţeleagă acest lucru, sa-si adapteze produsele pentru distribuţia pe Internet şi să

investească în site-uri proprii (vezi anexa 5).

Consider că liniile aeriene aruncă în aer agenţiile de turism. 2,5 milioane de

dolari se mută din buzunarele agenţiilor de turism în bugetele companiilor

aeriene. Costurile din ce în ce mai ridicate, în condiţiile unui trafic mondial uşor

descendent, au determinat companiile aeriene să micşoreze şi în România – de la

9% la 7% - comisionul către agenţiile de turism acreditate IATA23."In timp ce

tarifele biletelor emise în România au scăzut încontinuu în ultimii trei ani,

cheltuielile companiilor aeriene s-au majorat. S-au mărit taxele de survol, taxele

de aeroport, cheltuielile legate de catering şi de securitate, precum şi primele de

asigurare. Numărul mondial de pasageri nu a crescut insa în acelaşi ritm“, spune

Alexandru Dobrescu, managerul pentru România al companiei KLM.

Vestea ca Tarom si, în scurt timp, toate companiile aeriene prezente în România

vor reduce comisioanele cu 2%, începând cu 1 decembrie a.c., a stârnit valuri de

indignare în rândul agenţiilor de turism. Măsura nu este insa decât o consecinţa a

23 Asociaţia Internaţionala de Transport Aerian, o organizaţie internaţională de tip non-profit, dar având 270 de linii aeriene din întreaga lume ca membrii cotizanţi şi acoperind aproximativ 94% din traficul aerian civil al lumii

116

unui proces început în Statele Unite în 1995, când Delta a anunţat ca va impune un

plafon de vânzări pentru comisionul standard (10%), care a dispărut în cele din

urma definitiv, fiind înlocuit în SUA cu o taxa fixă. În prezent, marea majoritate a

companiilor aeriene din Europa practică în toate ţările un comision standard de

7%, inclusiv CSA (Cehia), LOT (Polonia) şi Malev (Ungaria). Tendinţa de

scădere va continua în viitor, următorul prag fiind de 5%, pe care şase companii

l-au adoptat deja pentru Marea Britanie. "Scăderea costurilor de distribuţie -

categorie în care se încadrează şi comisioanele – a fost impulsionată de

problemele economice grave cu care se confruntă companiile aeriene din toată

lumea. Situaţia financiara a Tarom nu mai permite amânarea acestei masuri, iar

Tarom era singura companie din regiune care nu operase aceasta reducere“,

conform informaţiilor oferite de Biroul de cercetări de piaţa al Tarom.

In 2004, traficul a crescut cu 40%. Pentru transportatorul naţional,

reducerea înseamnă o economie de aproximativ 3,4 milioane de dolari, în

condiţiile în care “Tarom a avut anul trecut în jur de un milion de pasageri, iar

încasarea medie pe pasager este de 170 USD“, precizează Rodica Miculescu,

director general adjunct al Tarom. Măsura este menita să diminueze pierderile

companiei, aproape 45 milioane de dolari în 2001, în contextul în care traficul a

înregistrat o creştere anul acesta.

De la 280.000 de bilete emise anul trecut în România de către agenţiile

acreditate IATA, în valoare de 95 milioane de dolari, în 2002 numărul biletelor se

va ridica la 390.000, în valoare de 125 milioane de dolari, conform informaţiilor

furnizate de IATA România. “Traficul pe 2002 a crescut din mai multe motive: a

crescut reţeaua de agenţi, agenţii au vândut mai mult decât companiile, iar lipsa

vizelor a dus la majorarea numărului de turişti“, explica Denisa Maria Sanda, de

la IATA România. În plus, s-a mărit numărul românilor plecaţi la rude sau la

munca în străinătate.

“Veniturile agenţiilor se vor reduce cu 22-25%. Scăderea veniturilor va

afecta mai ales agenţiile de turism mici, care vor fi nevoite sa-si restructureze

117

activitatea. Noi am solicitat Tarom ca măsura să fie aplicata din aprilie 2003,

pentru ca ofertele de Revelion au fost deja lansate”, susţine Cornel Gaina,

preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism, din care fac parte 140

de agenţii acreditate IATA. El a mai precizat ca, în mod evident, agenţiile vor

încerca să compenseze micşorarea veniturilor printr-o majorare a tarifelor

pachetelor turistice.

Biletele de avion nu se vor scumpi, dar nici nu se vor ieftini, aceasta pentru

ca “politica tarifara este foarte clar delimitata de comisionul practicat către agenţii

vânzători”, după cum precizează Cristina Dumitrescu, director de vânzări la

Lufthansa.

Surse din piaţa afirma insa ca acel comision standard de 9% nu se

materializa niciodată şi ca pentru anumite agenţii el ajungea până la 12%. Mai

mult, pentru a vinde biletele, unele agenţii făceau reduceri clienţilor-corporaţii

chiar din comisioanele pe care le obţineau de la liniile aeriene. Mai exact, la

vânzarea unui bilet care costa în medie 340 USD, agenţiei îi revenea un comision

de 30, 6 USD. Pentru a atrage clientul, biletul era uneori vândut cu 330 USD sau

mai puţin. Practic, comisionul reţinut era oricum mai mic de 9%. Acum, la

vânzarea aceluiaşi bilet, agenţiei îi rămân doar 23, 8 USD, ceea ce face aproape

imposibila o reducere în plus pentru client. Pe o piaţa extrem de concurenţiala,

numai agenţiile care vor vinde mai mult vor putea supravieţui.

5.7. Funcţiile şi organizarea managementului turistic

Consider că conducerea eficientă a sectorului turistic de către autorităţile

locale, într-o zonă urbană, este esenţiala pentru o dezvoltare durabila a

turismului. Managementul turistic la nivel local are mai multe funcţii :

− Să stabilească politica de dezvoltarea turismului, să realizeze planificarea

turistica, să coordoneze implementarea obiectivelor din plan.

− Managementul turistic este responsabil de revizuirea planurilor şi de

118

imbunatatirea şi extinderea producţiei turistice în vederea menţinerii durabilităţii

sectorului.

− Sa coopereze în activitatea desfăşurata cu organismele de planificare

existente la nivel local sau central şi cu asociaţiile de protecţie a mediului. Sa ia în

considerare propunerile de dezvoltare turistica, să se asigure ca acestea sunt în

concordanta cu obiectivele din plan şi cu standardele existente.

− Sa ia în considerare propunerile de dezvoltare turistica, şi să se asigure ca

acestea sunt în concordanta cu obiectivele din plan şi cu standardele existente.

Daca nu exista nici o agenţie de planificare sau protecţie a mediului, atunci biroul

local de turism are responsabilitatea de revizuire şi acţiune a planurilor.

− Să coopereze cu alte agenţii guvernamentale, inclusiv cu acele agenţii

răspunzătoare de zonele protejate (parcuri şi rezervaţii) şi de conservarea

obiectivelor istorice şi arheologice. Este importanta şi cooperarea cu instituţiile

de sănătate publica şi de siguranţa, o cooperare între sectorul public, privat şi cu

organizaţii nonguvernamentale locale, mai ales în proiecte ecoturistice, sau cele

destinate comunităţii.

− Să stabilească şi să urmărească respectarea standardelor pentru facilităţile

asigurate turiştilor şi serviciile prestate acestora, inclusiv licenţierea şi verificarea

sistemului de clasificare a hotelurilor, precum şi standardele de siguranţa în

transportul turistic.

− Să realizeze activităţi de marketing turistic, inclusiv cercetări, atunci când

sunt necesare, şi să asigure servicii de informare. La nivel local, aceasta va

presupune cooperarea în ceea ce priveşte marketingul cu instituţiile regionale şi

naţionale de turism.

− Să stabilească standarde şi programe de educare şi instruire pentru

persoanele care vor lucra în turism, să suplimenteze programele de acest gen

existente la nivel local şi naţional, de exemplu, deschiderea unui hotel, a unei

unităţi de catering sau a unui centru de informare pentru instruire practica. Un

aspect important al funcţiei de educare şi instruire este formularea şi aplicarea

119

programelor de educaţie turistica, precum şi informarea turiştilor referitor la

obiceiurile locale.

− Să monitorizeze dezvoltarea turismului şi să asigure ca turismul îşi

menţine poziţia în ceea ce priveşte dezvoltarea locala şi marketingul, inclusiv

satisfacerea pieţii. Monitorizarea şi alte activităţi de cercetare necesita existenta

unei baze de date, sub forma unui sistem informaţional de management în turism.

− Să răspundă la situaţii de criza, atunci când acestea apar. Pot apărea

numeroase situaţii neaşteptate de criza, ce pot leza activitatea turistica, cum ar fi

dezastre naturale sau epidemii ce pot leza turiştii, accidente sau probleme privind

criminalitatea, declinul brusc al unei pieţe turistice importante sau instabilitate

politica temporara.

Consider că în funcţie de situaţia existentă pe plan local, pot apărea şi alte

funcţii ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea unui management eficient în

turism. Atât în întreprinderile din sectorul privat, cât şi în cele guvernamentale

este necesar un management eficient. Guvernul iniţiază şi conduce activităţile de

amenajare a noilor zone turistice, pentru ca ulterior dezvoltarea facilitaţilor

comerciale şi a serviciilor turistice să fie realizata mai ales în sectorul privat.

Instituţiile guvernamentale cu atribuţii în domeniul turismului, indiferent

ca funcţionează la nivel local, regional sau naţional, sunt organizate în funcţie de

activităţile funcţionale :

− Servicii de planificare şi dezvoltare. Activităţile se refera la politica de

dezvoltare şi planificare, la coordonarea implementării planurilor de dezvoltare,

la stabilirea şi administrarea facilitaţilor şi la urmărirea respectării standardelor

serviciilor.

− Servicii de marketing. Activităţile se refera la planificarea de marketing şi

promovare, la colaborarea cu instituţiile de turism existente la nivel naţional sau

regional, la gestionarea oficiilor locale de informare a turiştilor.

− Servicii de statistica şi cercetare. Activităţile se refera la bazele de date

statistice, rezumate şi rapoarte, la operarea sistemului informaţional de

120

management în turism, la realizarea de anchete speciale şi studii de cercetare.

− Servicii de educare şi instruire. Activităţile se refera la planificarea şi

programarea forţei de munca, la stabilirea şi administrarea standardelor de

instruire, la gestionarea programelor de instruire şi a instituţiilor de la nivel local

şi la realizarea unui program de educare a turiştilor.

Atunci când planul turistic este de mare anvergura, de cele mai multe ori,

se înfiinţează o unitate separata de implementare a planului. Aceasta se poate afla

fie în subordinea departamentului de plan şi dezvoltare, fie în răspunderea directa

a directorului de turism. Poate fi, de asemenea organizata o unitate separata

semiautonoma, pentru serviciile de marketing şi pentru alte funcţii ale

managementului legate de implementarea dezvoltării turismului.

Turismul este o activitate multisectoriala şi necesita o cooperare

permanenta între instituţiile guvernamentale cu atribuţii în sectorul turistic şi alte

instituţii guvernamentale şi între sectorul public şi cel privat. Aceasta poate fi

obţinuta cel mai bine prin înfiinţarea unui comitet turistic, cu reprezentanţi ai

agenţiilor guvernamentale, ai sectorului privat şi ai altor organizaţii relevante.

Întreprinderile private din domeniul turismului se organizează de obicei în

asociaţii şi trebuie încurajate să procedeze astfel. Aceste asociaţii se pot constitui

separat pentru fiecare tip de întreprinderi: hoteluri, restaurante, agenţii de turism

şi servicii de transport (închirierea de maşini)In zonele turistice mai mici se pot

combina grupuri, cum ar fi hoteluri şi restaurante, sau se pot realiza asocieri

pentru toate întreprinderile cu activitate turistică sau parţial turistica. dacă

întreprinderile locale de turism dintr-o zona noua nu au luat iniţiativa de a se

organiza atunci instituţiile guvernamentale de turism trebuie să le încurajeze şi să

le ajute în organizarea lor.

Funcţiile importante ale asociaţilor private din domeniul turismului :

− Sa organizeze forumuri pentru discutarea şi rezolvarea problemelor

comune ale întreprinderilor de turism.

121

− Sa propună instituţiilor de turism guvernamentale realizarea de

imbunatatiri în sectorul turistic.

− Sa asigure reprezentanţi în consilii şi comitete constituite pe probleme

turistice.

− Sa efectueze cercetări de marketing şi să asigure instruirea personalului

întreprinderilor turistice.

− Sa stabilească şi să menţină facilităţi adecvate şi servicii standard pentru

membrii lor, să acţioneze împotriva membrilor care nu îndeplinesc standardele

sau încalcă regulile de conduita.

− Sa sponsorizeze evenimente speciale, cu fonduri proprii sau în cooperare

cu instituţiile guvernamentale.

CONCLUZII

Proiectul de finanţare rurala-microcreditare, leasing şi servicii bancare în

zone rurale a fost iniţiat de specialişti din cadrul Ministerului Finanţelor Publice,

care a încheiat un Acord de împrumut cu Banca Mondială.

Proiectul are următoarele obiective :

1. accelerarea transformării economiei rurale prin creşterea fluxului de

investiţii de capital în acest sector;

2. întărirea rolului sectorului privat în economia rurala;

3. întărirea capacitaţii statului român de a absorbi fondurile SAPARD;

4. reducerea sărăciei rurale prin finanţarea investiţiilor agricole şi

nonagricole, pentru dezvoltarea agroturismului rural.

Principala componenta a proiectului o reprezintă facilitatea de creditare,

microcreditare şi leasing. Proiectele ligibile în cadrul acestei componente au în

vedere toate investiţiile din subsectoarele economiei rurale (agricultura

servicii-turism şi industrie). Accesarea fondurilor se face prin intermediul

Instituţiilor Financiare Participante (IFP) în baza acordurilor de împrumut

Subsidiar, Acordurilor Agent şi Micro- finanţare, Solicitanţii eligibili pot fi

122

societăţi comerciale legal constituite (cu capital majoritar privat) care sunt

domiciliate în zone rurale sau urbane menţionate în programul de dezvoltare şi

creditare.

Perioada subimprumutului/leasingului va fi de maxim opt ani, din care

perioada de gratie este de până la 12 luni în timp ce scadenţa maximă a unui

microimprumut va fi de trei ani. Subimprumuturile, leasingurile financiare şi

microimprumuturile pot fi pentru subproiecte care sunt fezabile tehnic şi

economic şi viabile din punct de vedere financiar şi comercial, respecta

standardele corespunzătoare de sănătate, siguranţa şi de mediu prevăzute în

legislaţie şi reglementările în vigoare.

A doua componenta a proiectului îşi propune sprijinirea dezvoltării unei

reţele de servicii bancare în zonele rurale.

A treia componenta a proiectului este destinată managementului

proiectului şi asistentei tehnice pentru finanţarea rurala. Principalele obiective ale

acestei componente sunt :

− dezvoltarea unui sistem de certificate de depozit. În acest scop au fost

elaboraţi termenii de referinţa şi a fost lansată şi procedura de achiziţie a

serviciilor de consultanta pentru asigurarea asistentei tehnice în vederea

înfiinţării şi dezvoltării Fondului de Garantare a certificatelor de depozit,

campanie de informare publica asupra noilor opţiuni financiare oferite;

− furnizarea de informaţii către beneficiarii eligibili asupra modului de

accesare a resurselor financiare destinate finanţării în zonele rurale.

Studiile unor institute europene arata ca aproximativ 27 % din bani îşi ating

destinaţia. În fiecare program PHARE, cea mai acerba lupta pentru fonduri s-a

dat componentelor care se adresau IMM-urilor. Noul program Phare-2002 nu mai

prevede nici o schemă de granturi pentru întreprinderi mici iar PHARE 2003

prevede o sumă relativ mică. întreprinzătorii spun ca finanţările le sunt extreme

de necesare, foarte mulţi punându-şi pe picioare o afacere serioasa cu câteva zeci

de mii de euro. Deşi întârzierile în efectuarea plăţilor le-au afectat multora

123

activitatea, totuşi oricât de târziu ar fi venit, 50 000 de euro nu sunt de lepădat. O

parte buna a programului PHARE este ca am primit prima tranşă de 80 % din

fonduri fără a fi nevoie să depunem propria cofinanţare adică să dovedim fizic

existenta ei. Paradoxal este ca deşi foarte necesare, fondurile europene pentru

sectorul IMM-urilor au rămas în mare parte necheltuite, aşa arătând un raport

efectuat la cererea Comisiei Europene. Programul PHARE a furnizat asistenţă

financiară ROMÂNIEI încă de la începutul anilor ’90. Finanţările au îmbrăcat

diferite forme, ca de exemplu granturi şi scheme de credit şi în acelaşi timp

instruire pentru instituţii publice şi agenţii. În total 77 de milioane euro au fost

alocate pentru programe având ca beneficiari direcţi IMM-uri. Numai 21 de

milioane au fost efectiv cheltuite, se arata în raportul “Assessment of the

European PHARE Programe” realizat de doua institute de evaluare independente

şi preluat de către Directoratul pentru extindere al Comisiei Europene.

“Ţara noastră se confruntă cu o iniţiativă anteprenorială redusă, cu o

productivitate medie mult scăzută faţă de alte ţări” declară premierul Adrian

Nastase în mai 2003. după calculele celor de la Bruxelles, altele ar fi cauzele

problemelor din activitatea IMM-urilor, ca de exemplu capacitate administrativă

scăzută şi slaba dezvoltare a reţelei de Agenţii Regionale.

Reprezentanţii CNPIMMR consideră că există mai multe soluţii pentru a

îmbunătăţi procesul de alocare şi absorbţie a fondurilor pe viitor, prin colaborarea

directa a FDSC cu IMM-urile.

Succesul aderării depinde, pentru noile ţări membre de calitatea politicilor

economice care ar trebui să ducă la sporirea investiţiilor străine directe.

124

BU

LGA

RIA

CEH

IA

ESTO

NIA

UN

GA

RIA

LETO

NIA

LITU

AN

IA

POLO

NIA

RO

MÂ

NIA

01000

2000

30004000

5000

60007000

8000

9000

PRODUSUL INTERN BRUT PE CAP DE LOCUITOR IN 2003

Sursa: CAPITAL, Statistica Investiţiilor 2003

Fig.nr.5.1

Produsul intern brut pe cap de locuitor în 2003

De extinderea UE vor profita îndeosebi statele membre aflate în apropiere

geografică de tarile candidate: Germania, Austria şi ţările din Peninsula

Scandinavă. Ele vor beneficia de o creştere de 2-3 procente. Pentru a obţine

aceste efecte pozitive se impune flexibilizarea pieţelor forţei de munca. după anul

2006, ţări precum Spania, Irlanda şi Portugalia nu numai că nu vor putea

beneficia de pe urma extinderii dar vor avea de suferit din cauza redirecţionării

fondurilor comunitare. dacă salariul din ţările candidate se raportează la salariul

din Elveţia (luat ca baza de raportare de 100) majoritatea ţărilor candidate se afla

mult sub acest nivel. Un român câştigă, de exemplu, de zece ori mai puţin decât

un locuitor din Zurich. Un ungur ajunge la 15 procente din salariul unui elveţian

iar bulgarii sunt pe ultimul loc, cu numai sase procente (Fig.nr.5.1).

Dezvoltarea ţărilor cu un deficit bugetar ridicat-nevoite să respecte

125

criteriile Tratatului de la Maastrich24 va fi pusă sub semnul întrebării în viitorul

apropiat. Cu toate acestea studiul UBS prevede şi consecinţe pozitive decurgând

din efectele pe termen lung a Uniunii Economice şi Monetare Europene. Prin

eliminarea monedelor locale se vor intensifica transferurile de capital, comerţul şi

turismul (Fig.nr.5.3).

BULG

ARIA

CEHI

A

ES

TONI

A

UNG

ARIA

LETO

NIA

LITU

ANIA

POLO

NIA

ROM

ÂNIA

S1

0.8

5

0.5 0.5 0.4 0.8 21.3

INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE ÎN 2003

Sursa: CAPITAL, Statistica Investiţiilor 2003

Fig.nr.5.2

Investiţiile străine directe în 2003

Dintre ţările candidate la integrarea în UE, doar Bulgaria are un PIB pe

locuitor mai mic decât România (Fig.nr.5.2).

Din punctul de vedere al investiţiilor străine totale, România se situează pe

ultimele locuri, deşi în acest an se estimează rezultate mai bune.

24 Tratatul de la Maastricht este rezultatul evoluţiei ideilor de unitate europeană pe două planuri: a) realizarea Uniunii Economice şi Monetare; b) realizarea Uniunii Politice.

126

EVOLUŢIA CURSULUI LEU/DOLAR, LEU/EURO

3737

0

3702

1

3741

2

3767

6

3808

4

3770

0

3717

0

3677

0

3724

0

3720

4

3730

8

3736

0

3796

7

3812

7

3826

0

3832

0

3886

4

3881

8

3885

7

3320

6

3218

4

3270

0

3195

6

3215

8

3304

1

3278

7

3211

0

3285

3

3212

2

3330

7

3315

8

3313

5

3416

5

3378

7

3335

2

3283

0

3281

4

3343

9

3299

3

3761

525000

27000

29000

31000

33000

35000

37000

39000

41000

05.0

5.20

03

12.0

5.20

03

15.0

5.20

03

23.0

5.20

03

30.0

5.20

03

27.0

6.20

03

04.0

7.20

03

07.0

7.20

03

11.0

7.20

03

16.0

7.20

03

01.0

8.20

03

11.0

8.20

03

20.0

8.20

03

12.0

9.20

03

19.0

9.20

03

26.0

9.20

03

05.1

0.20

03

10.1

0.20

03

17.1

0.20

03

24.1

0.20

03

LEI/EURO LEI/DOLAR

Sursa: CAPITAL, Statistica Investiţiilor 2003

Fig.nr.5.3

Evoluţia cursului leu-dolar, leu-euro

European Future Group va intra cu 150 mil €, Meinl European Land

(retail) va intra cu 100 de mil €, Watani Central European Fund (imobile, birouri,

retail, logistica) va intra cu 15 mil €, Cefin Real Estate (rezidenţial) vor participa

cu suma de 30 mil de €, Immofinanz (industrial, Iride Park) va intra în investiţii

cu 33 mil €, Europolis va intra cu 300 mil € pentru regiune, centre de afaceri,

retail, logistica, Heitman va participa la acest program cu 175 mil € pentru

regiune, birouri, rezidenţial, retail.

Fondurile de mai sus vor intra în piaţa imobiliara românească odată cu

intrarea în anul 2005, ele creând o noua platforma pentru investiţiile din sectorul

servicii, în special în turism.

Compania Americana Heitman Europe Property Partners III îşi va

concentra fondurile în investiţiile de birouri, ansambluri rezidenţiale, în sectorul

127

turistic şi sectorul comercial.

Conform statisticilor European Future Group România va primi în

următorii cinci ani în jur de 150 de milioane de euro, începând cu mai 2005.

European Future Fund nu vizează o anumita investiţie imobiliara, ci este gata să

se implice în orice tip de afacere din domeniu, care îi poate aduce un randament

ridicat. Fondul si-a propus să ofere finanţatorilor săi un randament minim de 25

% pe an. în vizorul sau se afla opt posibile achiziţii importante dintre care doua

sunt în sectorul turistic litoral.

Europolis este un fond susţinut de Banca austriaca Iveskredit şi de BERD

care a precizat ca si-a suplimentat cu 300 de milioane euro capitalul destinat

proiectelor imobiliare din tarile recent admise în UE precum şi celor din România

şi Croaţia în special în sectorul Turistic. Astfel Europolis Invest în 2003 a preluat

pentru 31 de milioane de dolari un imobil în Bucureşti, care acum poarta

denumirea de Europe House.

Investiţia de 73 de milioane de euro a Eurpolis în Cefin Logistic Park

Bucureşti ca şi achiziţionarea IRIDE Business Park de către Imofinanz, în 2004,

pentru 70 de milioane de euro ca şi achiziţionarea de către CA Immo în 2003 a

clădirii Opera Center I şi îi pentru 29 de milioane de dolari indica faptul ca şi

România a beneficiat şi va beneficia de fonduri externe de investiţii atât în

domeniul biroticii industriale cât şi în domeniile bancare, turistice etc.

Efectele de domino în obţinerea de finanţări se datorează în special

programelor Cadru 6 al UE – on line pe site-ul www.european-ist.net au primit

finanţări circa 20 000 de IMM-uri din toate tarile eligibile, suma totala fiind de

1,4 miliarde de euro, dintre acestea 1 000 sunt în sectorul high-tech şi 10 000 di

sectorul low-tech.

Pentru programul Cadru 6 se estimează ca aproximativ 15 % din cele 11,2

miliarde de euro, cât este bugetul total, vor ajunge la IMM. Suma ce poate fi

primita de un proiect este cel puţin de un milion de euro, pe anumite componente

ajungând chiar la 5 milioane de euro.