Introducere în etică

Concepte şi teorii etice fundamentale. Meta-etică şi etică normativă. Ce înseamnă un argument etic?

“singura autoritate pe care conştiinţa individuală nu şi-o pune niciodată sau aproape niciodată la îndoială e autoritatea morală. Capacitatea de a distinge între bine şi rău, între viciu şi virtute, dreptate şi nedreptate e la îndemîna tuturor”

Andrei Pleşu “Secolul XXI va fi etic sau nu va fi deloc” G. Lipovetsky [Etica nu trebuie să fie] “tratată drept ceva îndepărtat de viaţa reală, o disciplină

al cărei studiu le este încredinţat unor savanţi închişi în turnurile de fildeş ale universităţilor. Etica vorbeşte despre valori, despre bine şi rău. Nu putem evita implicare în etică, întrucît ceea ce facem – şi ceea ce nu facem – poate fi oricînd subiectul unor evaluări de natură etică. Orice persoană care se gîndeşte la ceea ce trebuie sau ceea ce nu trebuie să facă este, în mod conştient sau nu, implicată în etică”

Peter SingerTerminologie

Etică – ethos (Lat.), ethike (Gr.) – obicei, caracter, mod habitual de viaţă Morală – mos, mores (Lat.) – moravuri “Etica – termen generic pentru a desemna modurile variate de înţelegere şi

examinare a vieţii morale” (Beauchamp, 1994) “Etica are conotaţia unei rubrici academice şi, ca atare, poate face obiectul unei

profesionalizări savante. Morala e aspectul circumstanţial al eticii, etică particulară, prelucrare subiectivă a moralităţii generice de care se ocupă etica” (Pleşu, 1994)

Etica – disciplină paradoxală? Jankelevitch, Paradoxul moralei “Filosofia morală ne apare ca o culme a ambiguităţii şi a insesizabilului; ea

reprezintă insesizabilul insesizabilităţii” “Problematica morală este în acelaşi timp prevenitoare şi înglobantă; în mod

spontan ea devansează reflecţia critică, care se preface că ar contesta-o... În mod paradoxal, fiecare dintre cele două este una mai rapidă decît cealaltă”

“Fiinţa morală este ea morală în sens ontologic – morală din cap pînă în picioare şi parte cu parte? Morală tot timpul şi în toate clipele acelui timp? Morală chiar şi atunci cînd îşi mănîncă supa şi joacă domino?”

O ipoteză neliniştitoare? A. MacIntyre

“Cea mai izbitoare trăsătură a discursului moral contemporan este că, în mare parte, e folosit pentru a exprima dezacorduri; iar cea mai izbitoare trăsătură a disputelor prin care se exprimă aceste dezacorduri este caracterul lor interminabil”

“în lumea reală în care trăim limbajul moralei se află în aceeaşi stare de dezordine gravă ca şi limbajul ştiinţelor naturii în lumea imaginară pe care am descris-o... Deţinem simulacre de morală, continuăm să folosim o mulţime de expresii-cheie. Dar am pierdut – în mare parte, dacă nu chiar în întregime – înţelegerea practică şi teoretică a moralei

“Există o competenţă etică reală?” (Pleşu)

“nu devii o autoritate morală întrucît i-ai citit pe Aristotel, pe Spinoza sau pe Kant. Erudiţia etică – nedublată de vocaţie etică – e una din cele mai ridicole forme de erudiţie: căci în nici un domeniu simpla ştiinţă de carte nu e mai inoperantă, mai inconsistentă, mai vinovată”.

Competenţă etică sau morală?

Perimetrul competenţei morale

a) competenţa morală a omului ireproşabil, irelevantă etic; b) competenţa morală a simţului comun, care legiferează mecanic, neputînd

avansa decît pe drumuri dinainte marcate; c) competenţa morală propriu-zisă, definită prin conştiinţa dezorientării şi, în

acelaşi timp, prin incapacitatea de a consimţi unor marcaje prestabilite; d) incompetenţa morală propriu-zisă, echivalentă cu dezorientarea inconştientă de

sine, nereflectată (Pleşu, 1994)

Perimetrul competenţei etice

Peter Singer: condiţii pentru a fi „expert în etică”: capacitatea de a raţiona logic, de a evita sofismele şi de a le recunoaşte în

discursurile altora. o anumită înţelegere a naturii etice şi a semnificaţiilor conceptelor morale; familiarizare cu teoriile etice majore. o cunoaştere a problemelor factuale relevante pentru situaţiile în chestiune; timp pentru a se putea gîndi la aceste probleme etice

Roluri ale eticianului (G. Lantz) “agent de circulaţie” în materie de morală (veghind la respectarea regulilor

existente) „expert în eficacitate” (calculînd raporturile cost/eficacitate în diverse situaţii

problematice). „profet” (cel ce participă la dezbaterea publică şi spune lucruri adesea incomode), „filosof al vieţii” (avînd un rol în reconstituirea moralităţii prezente şi în

investigarea surselor sale) „mentor” (restrîns la relaţiile personale, unde însumează sarcinile de prieten, de

profesor şi de îndrumător)

Etica – contingenţă şi universalitate

“Fapta morală nu poate fi obiectul unei cunoaşteri exacte, întrucît ea nu e necesară, nu are loc mereu în acelaşi fel. Pe de altă parte, fapta morală nu e nici accidentală, în aşa măsură încît să nu dea nici o şansă raţiunii investigatoare. Ea face parte din categoria faptelor generale, adică a faptelor care au loc de cele mai multe ori în acelaşi fel. De cele mai multe ori, dar nu întotdeauna.” (Pleşu, 1994)

Metaetică, etică normativă, etică descriptivă, etică aplicată METAETICA – priveşte înţelesul judecăţilor etice, proprietăţile acestora,

valoarea lor de adevăr ETICA NORMATIVĂ – partea eticii ce se ocupă cu studiul normelor

(standardele morale care ne spun ce e bine şi ce e rău) ETICA DESCRIPTIVĂ – modul în care se comportă în realitate oamenii în

chestiuni morale ETICA APLICATĂ – folosirea teoriei şi metodelor etice pentru a examina

probleme şi practici morale contemporane

Richard Lindley (1993)

Natura filosofiei morale este controversată într-un mod în care natura altor domenii ale filosofiei nu este

Ex. Filosofia ştiinţei – teoriile substanţiale ale ştiinţei – “teorii de ordinul I”, teoriile filosofice despre natura ştiinţei – “teorii de ordinul II”

În privinţa filosofiei morale, nu există teorii de ordinul I, deoarece nu există o ştiinţă stabilită a moralei cu propria sa comunitate de specialişti. Nu există o metodologie general acceptată pentru rezolvarea problemelor morale

FILOSOFIA MORALĂ

METAETICA Pune întrebări de tipul: există adevăruri obiective ale moralităţii? Ce anume

deosebeşte motivele morale ale acţiunii de alte justificări? A evoluat de la încercarea de clarificare a termenilor morali la căutarea naturii

adevărului moral, a investigării relaţiei dintre credinţă şi motivaţie, etc. ETICA NORMATIVĂ Preocupată de modul în care oamenii ar trebui să-şi conducă viaţa Există diverse niveluri ale eticii normative, de la rezolvarea unor întrebări practice

despre ce să faci într-o dilemă morală concretă, pînă la încercări de a justifica teorii morale

Rolul “experimentelor gîndirii”