Au fost momente fie de conectare, fie de revelatie si colaborare cinstita. Au fost si momente de

luminare, resemnare si multe alte stari intre acestea.

Metodele traditionale de cercetare stiintifica nu ar contine comanda prin buton a conflictelor si

momentelor de competitie, planurile de zi cu zi si perspectivele care au fost inerent in procesele de

implicare descrise anteriror. Nici modelele de cercetare conventionala n-ar asigura o ipoteza de

adresare pentru relatia cercetator-participant, pentru dezvoltarea procesului de cercetare si

pozitionarea constiinta-inaltare si schimbarea tulburatoare fara o experienta in cercetare in per

ansamblu.

Actiunea de cercetare participatorie asigura oportunitati pentru procesele de dezvoltare cu

oameni, ci nu pentru oameni. Accentul pus pe experienta de viata a oamenilor, schimbarea individuala si

sociala, acumularea cunostiitelor , si ,, notiunea de actiune ca modul indreptatit de cunoastere, astfel

ducand domeniul de cunoastere intr-o sfera de practica” (Tandon, 1996, p21) are potentialul sa creeze

spatii publice unde cercetatorii si participantii pot remodela intelegerea lor despre vietiile oamenilor din

punct de vedere politic, educational, social, economic si mediul familial.

O caracteristica despre terminologie

Oamenii implicati in proiectele PAR sunt caracterizati in diferite feluri. Definitiile folosite ca

practician si participant sunt intotdeauna in schimbare continua si deseori in controversa. Acesta este

din cauza faptului practicienii din PAR refuza dualismul care caracterizeaza cercetariile traditionale a

stiintei sociale si drept urmare fac orice efort ca sa egaleze relatiile care exista in proiectele PAR. Cum

McTaggart (2001) afirma, diferenta dintre academici si participantii proiectelor PAR nu ar trebui sa

insinueze ca “teoria sta intr-un singur loc si punerea ei in practica intr-un alt loc. Aceasta gandire este

antitetza a angajamentului a cercetarii de actiune participativa care cauta dezvoltarea practicii teoretica

pentru toate partiile implicate” (p 266).

In cazul celor doua proiecte discutate aici, invit oamenii tineri si femeiile sa decida cum am

putea sa ne identificam in orice scrieri sau prezentari care rezulta din munca noastra impreuna. Am

explicat termeni distincti care au fost folositi in literatura asociata cu cercetarea actiunii participative. De

asemenea, i-am informat ca putem produce propria terminologie care sa fie doar pentru proiectele

noastre respetive.

Amandoua grupurile au recunoscut ca, ca si Tonesha, unul dintre oamenii tineri, “ Suntem cu totii

implicati in asta.”. Ei, de asemenea, au recunoscut ca cu totii avem roluri si responsabilitari diferite ca si

cercetatori, participanti si colaboratori intr-un proces PAR. Oamenii tineri au fost de acord ca avem

nevoie sa ne lamurim unul pe celalalt si pe audienta noastra (de exemplu membrii ai facultatilor, grupuri

comunitare, elevi, parinti si ingrijitori) in legatura cu ce roluri si responsabilitati avem. Cum Monique a

constatat ,, Tu esti ca si cercetatorul, Doctorul Mac, si noi suntem cei care cerceteaza, de asemenea, dar

tu trebuie sa ne arati cum se face asta. Dar si tu poti participa, pentru ca toti trebuie sa participam.”

Provocarile strainite in ceea ce privesc actiunile in care femeiile in Belfast au fost implicate, au avut

mai mult de a face cu supravietuirea in majoritatea vietii lor intr-un context de batalie, un context care

pentru multe femei a fost marcata de diferite forme de tacere. Cateodata femeiile s-au simtit, cum a

relatat Patricia, ,,libere sa vorbeasca despre lucruri despre care n-am vorbit niciodata in adevaratul sens

al cuvantului intr-un grup ca acesta.” De alte dati, dorinta femeiilor sa vorbeasca una cu cealalta, si cu

mine, a fost pusa in umbra de o dorinta de a ramane in tacere in legatura cu un anumit numar de

evenimente care au informat si influentat metodele in care ele au aranjat lumea.

Lupta decisiva individuala sau colectiva a femeiilor despre ce sa spuna, ce sa nu spuna si cum sa

se comporte fata de informatiile care au fost generate in sesiuniile de grup , releveaza complexitatile

care acompaniaza revelatiile individuale sau colective fara procesele PAR. In plus, competitiile femeilor

cu cum sa se comporte cu cunostiintele stranse din procesul de cercetare, le aduc practicantilor din PAR

sa participe la friciile si anxietatiile paticipantilor cand decid cum sa faca vizibil ce este cateodata lasat

invizibil in cercetarea stiintelor sociale.

In capitolul doi si trei, de asemenea am descris cum participantii ambelor proiecte s-au angajat in

photovoice (Wang, 1999)- o metodologie care autorizeaza ambele grupuri sa foloseasca camere pentru

a inregistra aspecte din viata lor de zi cu zi din propriile lor perspective. In plus, photovoice ofera

oportunitati pentru oameni tineri si pentru femei sa se axeze pe aspecte din viata lor si pe comunitati de

care ei sunt mandri, la fel ca si cei care cea mai mare preocupare (vezi Ewald, 2001; Lykes, 2001;

McIntyre, 2000, 2004; si Wang, Wu, Zhan, si Carovano 1998, pentru mai multe discutii despre

photovoice).

In capitolul patru, am discutat despre ce constituie ,,cercetarea” in actiunea de cercetare

participatorie. Am discutat despre participarea oamenilor tineri si a femeiilor in proiectele lor elucidand

aspectele cercetarii: ancheta, investigatie, analiza, raspandire si cunoastere. In ambele proiecte,

grupurile s-au impreunat in ancheta bazata pe activitatiile care au generat mai multe forme de

cunoastere. Vorbiind despre fotografie, pictura, colaje si alte forme de de colectare de date, oamenii

tineri si femeile au strans informatii despre ei si despre comunitatile lor. In afara de aceasta cunoastere,

ei au descoperit teme despre vietiile lor care au adus la cunostiinta actiunile proiectelor lor.

In plus, participantii din grupuri au devenit activi in luarea deciziilor in legatura cu povestiile si

evenimentele care ar interesa publicul. Pentru oamenii tineri, ei au luat decizii multiple despre ce fel de

informatii sa includa in prezentariile oficiale guvernale, la facultati si studenti ai doua facultati, pentru

membrii ai comunitatii Blair School, si pentru media. Participantii au luat de asemenea mai multe decizii

pentru conceptia cartii poza-text si in creatia grupului ei au format asa numita ,,Primul pas”, Salveaza

Programul (vezi Primul Pas Grupul McIntyre si McKernan, 2000). Femeiile din Belfast au luat o decizie

despre ce informatii sa aduca comunitatiilor de afara in legatura cu expozitia poza-text pe care ele au

conceput-o si au aratat-o la festivalul Belfast de Vest in 2003 in Irlanda de Nord.

De asemenea, am invitat ambele grupuri de participanti - in diferite moduri, in functie de varsta lor

si lipsa lor de obisnuita cu publicarea academica – sa fie coautori la manuscriptii cu mine, la fel si sa

criticam articole, capitole din carti, prezentari profesionale in care am fost implicat. Am cerut ca ambele

grupuri sa ma informeze daca sunt de acord cu interpretariile mele despre anumite evenimete si/sau

daca au inteles metodele in care am formulat anumite conexiuni intre anumite aspecte ale proiectului.

Femeiile s-au opus sa fie coautori la o publicatie cu mine. Cum Lucy a spus ,, Va promitem ca vom

citi lucrurile, Alice. Dar nu vom scrie cu tine. Iti vom pregati cafeaua, iti vom pregati cina, dar nu vom

scrie alaturi de tine.” Tinerii, pe de alta parte, au fost doritori sa impartaseasca munca lor cu ceilalti. In

loc sa scrie un articol alaturi de mine, ei au ales sa scrie diferite prezentari pentru comunitatiile de afara,

la fel si sa schiteze si sa scrie cel de dinainte document, cartea poza-text Primul Pas.

Avand strategiile, amandoua grupurile de participanti au putut colabora in analiza si raspandirea

informatiilor pe care le-am folosit pentru munca academica, eu fiind baza acelor scrieri.

In ultimul capitol, m-am intors la chestiunea etica care apare in proiectele PAR. In plus, am discutat

despre implicatiile PAR pentru a realiza schimbarile individuale si colective. Consider ca PAR poate aduce

noi forme de gandire despre cum este viata pentru anumite grupuri de oameni- moduri de gandire care

vor ajuta acele grupuri in dezvoltarea strategiilor pentru buna starea individuala sau coletiva. De

asemenea, incurajez educatorii, activitatiile comunitare, pshihologii si cercetatorii sa actioneze conform

observatiilor adunate de la PAR si sa-si asume responsabilitatea pentru initierea metodelor efective si

transformative pentru a cerceta in continuare cu participantii comunitatilor.

Concluziile dobandite

De-a lungul experientelor mele ca si practicant al PAR in Statele Unite si in Belfast, Irlanda de Nord,

am invatat sa ma axez pe importanta contextului in explorare, explicare si actionare pe dificultatiile

comunitare. In plus, am invatat importanta crearii spatilor cu grupuri restranse unde ei pot sa-si spuna

povestiile lor de viata; unde ei ,,sunt liberi sa aleaga – autentic si in modul loc unic, individual, si in

contextul de interactiune” (Kemmis si McTaggart, 2005, p. 577) – cum sa ia actiuniile care

imbunatateasca situatiile lor actuale.

Luandu-mi angajamentul in PAR cu femeiile in Belfast si cu tinerii in Bridgeport – ambii dintre care

au fost exclusi social, economic dezavantajati si marginalizati institutional in tarile lor – a fost singura

metoda ca ambele acompanii de oameni sa lucreze pentru schimbarea nevoiilor lor in mod efectiv. Asta

nu inseamna ca PAR este un leac universal pentru mai multe controverse care sa medieze viata pentru

mai multe grupuri din toata lumea. Asa cum si la alte forme de cercetare, exista ambiguitati, complicatii

si provocari neasteptate. Acele provocari nu trebuie sa deraieze procesul PAR. De preferabil, ele pot fi

folosite in ajutarea procesului ”cum facem cercertari”. Ca un rezultat al acestei reconstiuiri, practicienii

ai PAR-ului pot oferi oportunitati pentru participanti pentru a consolida constienta despre abilitatiile lor

individuale si colective, certcetariile si abilitatiile lor de a construi comunitati de ancheta si schimbare.

Fiind date o diversitate de perspective, mai multe metode, diferite demersuri de cercetare, un

larg orizont de obiective, si principiile de baza care sublineaza PAR, apare irational de gandit ca ar fi

vreodata complet realizat proiectul PAR. Dat fiind cele spuse, acesta nu este motivul principal pentru

care practicienii si participantii si-au luat angajamantul in actiunea de cercetare participatorie. Mai mult,

cred ca este din cauza ca ei cred in potentialului PAR-ului sa explice si sa interpreteze realitatea incat sa

o schimbe.

Lincoln si Goulet (1998) au spus ca ,, Am facut treaba cea corecta, dar cateodata noi nu suntem

siguri ca facem ceea ce este bine” (p. 229). Aceasta carte analizeaza singura modalitate de a

face ,,treaba corecta”, in timp ce recunoaste ca facand “treaba corecta” este un proces neintrerupt,

omenesc pe care il invatam pe parcursul vietii.

NOTE

1. Recenta disputa in Irlanda de Nord, deseori s-a referit la ,,Agitatie publica”, ce a inceput cu

invazia britanilor ai Irlandei si cu o divizare a Irlandei in 1921 in 26 de tari libere din Sud si 6 tari

guvernate britanic in Nord. Initierea Agitatiei Publice avuta loc in 1968 cand demersul pentru

drepturile civile a ajuns in Irlanda de Nord.

2. In ambele proiecte, multe nume de oameni, locuri si lucruri s-au schimbat. Cateva dintre femei

au ales sa-si foloseasca numele de fata. Majoritatea femeilor, si toti dintre cei tineri si-au ales

pseudonime care au fost folosite in proiect.

3. Oamenii care au trait in comunitatea Parcursul Monumental au suferit enormal in timpul

bataliei. Mai mult de 50 de rezidenti ai Parcursului Monumental au fost ucisi si mai multi au fost

injurati, incarcerati sau obligati sa paraseasca locuinta.

Practicienii ai PAR-ului s-au angajat in mai multe proiecte de cercetare, in diferite contexte,

folosind un orizont larg de practici care sunt asociate intr-o masura egala cu orizontul de

ideologii politice. Sunt anumite tente fundamentale care sunt specifice bataliei PAR-ului si acest

lucru informeaza ca majoritatea proiectelor PAR: (a) un angajament colectiv de a investiga o

controversa sau o problema, (b) o dorinta de a se angaja in reflectia proprie si colectiva de a

castiga cinstit controversa sub investigatie, (c) un ansamblu de decizii de a se angaja intr-o

actiune individuala si/sau colectiva care duce spre o solutie folositoare aducand beneficii

persoanelor implicate in plan, in implementare si propagare a procesului de cercetare.

Aceste obiective sunt dobanditate printr-un proces periodic de explorare, cunostiinte

dobandite si actiuni in diferite momente in timpul procesului de cercetare. Cum participantii s-

au angajat in PAR, ei simultan au comunicat aspecte integrale din procesul de cercetate – de

exemplu, intrebarea despre cine beneficiaza dintr-un proiect PAR; cine constituie datele; cum

vor fi decizile facute implementate; si cum, si catre cine vor fi informatiile generate fara ca un

proiect PAR sa fie disiminat? Evoluand procesul PAR, acestea sau alte intrebari sunt redobandite

intr-o reflectie critica si intr-un dialog intre actorii participatori. S-au angajat intr-un dialog critic

si o reflectie colectiva in care participantii PAR recunosc ca ei au un interes in tot proiectul. Ca

atare, PAR devine un proces dialectic de supravietuire, schimband cercetatorul, participantii, si

situatiile in care ei sunt implicati (McTaggart, 1997a).

Originarii principiilor, metodologiilor, epistemologiilor si caracteristicilor care informeaza

proiectele PAR sunt raspanditi in intreaga lume si cuprind mai multe decade. La sfarsitul anilor

1970 si 1980, de exemplu, Tandon (1981) si Kanhare (1980) au initiat proiectele PAR in India

fiind adresate educatiei adultilor, respectiv dezvoltarea femeilor. In Columbia, Fals-Borda (1985,

1987) si colegii lui s-au angajat in proiectele PAR menit dezvoltarii si educatiei.

Este de asemenea o intersectie a traditilor de cercetare care caracterizeaza PAR, fiecare

avand radacini geo-istorice distinctive. Recenta estimare rurala (Miielsen 2001), actiuni de

cercetare culminante (Kemmis si McTaggart, 2005), comunitatea bazata pe cercetarea

participatorie (Minkler si Wallerstein, 2003), si comunitatea de cercetare participatorie (Jason,

Keys, Suarez-Balcazar, Taylor si Davis, 2004) sunt toate variante a PAR-ului care s-au focusat pe

investitii sistematice care duc la o reconfigurare intr-o comunitate particulara.

Cativa practicieni ai PAR-ului au urmarit traditia actiunii de cercetare – o abordare de

cercetare dezvoltata de Kurt Lewin in anii 1940 care se focuseaza pe un grup dinamic si pe

credinta ca atat timp cat oamenii isi examineaza propria lor realitate, ei se vor organiza sa-si

imbunatateasca conditia lor (McTaggart, 1991). Institutul Tavistock al Relatilor Umane in Londra

si Institutul de Cercetare in Oslo a desfasurat munca lui Lewin, explorand notiunea de munca in

echipa ca un factor esential in imbunatatirea structurii orgazitionale (Boog, 2003). In plus,

diferite actiuni de cercetare ca si investigatie cooperativa (Heron, 1988; Reason si Rowan, 1981)

si stiinta actiunii (Argyris si Schon, 1989) au contribuit la o intelegere mai buna a relatiei intre

teorie si procesele de schimbare fara organizatii si comunitati locale.

Mai multe variante a PAR-ului de asemenea exista fara o ajustare educationala. Actiunea de

cercetare (Atweh, Kemmis si Weeks, 1998; Elliott, 1991; Greenwood si Levin, 1998l

Hollingsworth, 1997; Noffke si Somekh, 2005; and Zeichner, 2001), cercetari de invatare

(Burnaford, Fischer, si Hobson, 2001; Cochran-Smith si Lytle, 1993l Mills, 2006, si Kincheloe,

2003), cercetare practica meditativa (Evans, 2002; McDonald, 1992 si Schon, 1983) si

comunitatea de servicii de invatare (Kay, 2003; Wade si Anderson, 1996; si Zeichner si Melnick,

1996) au contribuit significant la dezvoltarea a mai multor practici democrative de invatare care

sunt conectate la vietile de zi cu zi a studentilor si a profesorilor.

Intr-o treapta mai variata, practicienii a mai multor investigatii au listat mai multe

diferente fundamentale epistemologice, metodologice si ideologice. De asemenea, ei au diferite

pareri despre cercetarea sociala, metoda stintiifica si despre angajamentul politic si etic asociat

cu diferite investigatii (Greenwood, Whyte, si Harkavy, 1993). De exemplu, mai multi cercetatori

sunt pregatiti in management si in teorii organizationale.