Introducere:Hepatita Breprezinta infectia ficatului cu virusul hepatitic B (VHB). Virusul hepatitic B este unul dintre cele 5 tipuri de virusuri identificate pana in prezent responsabile de hepatitele virale, celelalte fiind A, C, D si E fiecare tip avand caracteristicile sale in ceea ce priveste transmiterea, severitatea, abordarea terapeutica. Infectia cu virusul B poate fi acuta cu durata mai mica de 6 luni sau cronica peste 6 luni. In cazul formei acute, la cele mai multe persoane (95%), sistemul imun este, de regula, capabil sa elimine virusul din organism, cu vindecare completa in interval de cateva luni. Atunci cand sistemul imun nu poate lupta contra virusului, infectia cu HVB poate persista toata viata (devine cronica), cu risc de a dezvolta insuficienta hepatica (ficatul nu mai functioneaza corespunzator), ciroza (inlocuirea tesutului hepatic normal cu tesut fibros, nefunctional) sau cancer hepatic. Copiii au risc mult mai mare sa dezvolte o infectie cronica

Epidemiologie:Virusul este prezent n snge i esuturi, se elimin prin saliv, lacrimi, secreii genitale, sperm, snge menstrual, care sunt i principalele elementele de transmitere a bolii; se poate transmite de la mam la copilul nou nscut n timpul sarcinii; din 100 de bolnavi aduli cu hepatit acut B, 95 se vindec , 5 fac hepatit cronic, i 2 mor prin complicaii ale hepatitei cronice (ciroz sau cancer de ficat); dac hepatita acut B a fost fcut n copilrie, sub varsta de 5 ani, riscul de a deveni purttor este de cca 90%, iar cel de cronicizare este de 25-80%. Dac hepatita acut a fost contractat n perioada de adult, riscul de cronicizare este mult mai mic 3-10%.Cele mai importante ci prin care se poate lua virusul B sunt: Sexul cu o persoan infectat Sexul cu mai mult de un partener Sexul ntmpltor neprotejat Convieuirea cu persoane care au virusul B Profesie care permite contactul cu snge, secreii sau esuturi umane (lucrtori n mediul sanitar) Folosirea de droguri injectabile Piercingul Tatuajele Manichiura, pedichiura, brbieritul la frizer sau cu aparat folosit de altcineva care are virusul Primirea de transfuzii de snge (risc foarte mic datorit testrii) Instrumentar chirurgical i stomatologicRiscul de transmitere prin saliv (srut) este foarte mic, iar cel prin fecale, secreii nazale, sputa, urina sau voma este inexistent dac acestea nu conin i snge.Prezena virusului B se cerceteaz de obicei prin determinarea AgHBs dar i prin alte metode de depistare.Simptomatologie:In faza acuta, hepatita B genereaza simptome de o severitate ce variaza de la una minima, asimptomatica pana la manifestari fatale. Statisticile sugereaza ca peste o treime din persoanele infectate nu prezinta simptome, la acestia infectia considerandu-se tacuta.O alta treime a persoanelor infectate cu virusul hepatic B prezinta simptome similare cu cele generate de o gripa: slabiciune fizica, dureri, cefalee, febra, lipsa poftei de mancare, diaree, icter, greata si varsaturi.O a treia parte a persoanelor infectate vor prezenta simptome mai severe, care se vor manifesta perioade mai lungi de timp. Pe langa simptomele asemanatoare celor provocate de gripa, mai pot aparea dureri abdominale puternice si icter accentuat. Icterul apare ca si consecinta a faptului ca ficatul se afla in incapacitate de a elimina bilirubina (un pigment care, in parametri mai ridicati decat cei normali, cauzeaza ingalbenirea pielii si a albului ochilor) din sangeTratamentDaca ati fost expus(a) la virusul hepatitic B, de exemplu prin intepare accidental cu un ac contaminat cu singe, anuntati imediat medicul. Veti primi o injectie cu imunoglobuline daca va prezentati in primele 24 de ore de la expunere care este posibil sa impiedice imbolnavirea de hepatita B. Tot atunci veti beneficia de prima dintre cele trei doze de vaccin anti hepatita B.Odata ce infectia este deja la stadiul cronic, medicul va stabili conduita terapeutica. In unele cazuri, la pacienti asimptomatici si fara modificari ale testelor hepatice, medicul va poate recomanda numai monitorizare (urmarire la anumite intervale de timp) a bolii. In alte cazuri, va poate recomanda initierea unui tratament antiviral (cu medicamente precum interferon sau cu analogi nucleotidici/nucleozidici). Daca ficatul este sever afectat, ultima optiune terapeutica este transplantul hepatic.In cazul in care se prezinta la medic imediat dupa expunerea la infectie, persoanei in cauza i se va facevaccinul antihepatitic B, intr-o doza care sa stimuleze sistemul imun sa lupte impotriva infectiei.In cazul pacientilor cu hepatita acuta B, se recomanda repausul la pat pentru a grabi vindecarea. Unii medici recomanda o dieta speciala si sugereaza pacientilor sa manance cat mai mult in ciuda senzatiei de greata.Sunt interzise consumul debauturi alcoolicesau administrarea deacetaminofen(paracetamol), deoarece pot afecta in sens negativ ficatul. Inainte de a lua orice alt medicament, remedii naturiste sau suplimente vitaminice, trebuie consultat medicul specialist, deoarece unele dintre acestea pot agrava afectarea hepatica.In cazul in care hepatita acuta B nu se vindeca si persista mai mult de 6 luni, fiind inca activa (ceea ce se numeste hepatita cronica activa B), medicul poate recomanda un tratament mult mai agresiv. In cazul in care este hepatica cronica inactiva, se recomanda urmarirea atenta a acesteia fara un tratament adjuvant.Optiuni de medicamentePacientii cu hepatita cronica B sunt tratati cu o combinatie a urmatoarelor medicamente:- pegInterferonul alfa: este un medicament stimulator al sistemului imun care se administreaza injectabil, timp de un an;interferonulare numeroase efecte adverse incluzand indispozitia,depresia, inapetenta si leucopenia (scaderea numarului de celule albe sauleucocitein sange)-lamivudina: acest medicament, adesea folosit in combinatie cu interferonul, se administreaza oral intr-o singura doza pe zi; in general, este bine tolerat, dar in rare cazuri, a fost inregistrata agravarea afectarii hepatice; si acest medicament are efecte adverse printre care, cel mai sever, esteanemia- adefovir dipivoxil: acesta este un medicament mai nou, folosit in tratamentul hepatitei cronice B; este eficient la pacientii la care lamivudina a fost ineficienta. In doze mari, poate determina afectare renala.

Prevenia primar (un fel de profilaxie) Prghia principal este utilizarea vaccinurilor sigure i eficiente disponibile azi pe scarlarg mpotriva HVA i HVB; un vaccin anti-HVE a fost recent autorizat n China. Transmiterea VHB i VHC poate fi frnat de msuri privind sigurana sngelui, incluzndprovizii de snge pe baz de donaii voluntare neremunerate, educaia public eficientprivind donarea de snge, selecia atent a donatorilor, calitatea garantat a sngelui provenitdin donaii precum i a tuturor produselor din snge folosite n transfuzii. Generalizarea i supravegherea strict a injectrilor folosind kit-uri de unic folosin nspitale. Educaia tineretului pentru ncurajarea practicilor sexuale mai sigure poate diminuasubstanial contaminarea cu VHB i, eventual, transmiterea VHC. Msuri stricte de securitatea muncii adresnd personalul medical. Protejarea consumatorilor de droguri injectabile prin asigurarea accesului gratuit la kit-uri deunic folosin. Alimente i ap de calitate controlat.In ingrijirea bolnavilor cu HBV rolul asistentei este: -de a supraveghea si monitoriza permanent functiile vitale ale pacientului observand comportamentul, faciesul, durerea sau orice alta manifestare pentru manifestarea precoce a complicatiilor; de a administra in mod corect tratamentul igieno-dietetic si medicamentos prescris de medic si de a asigura odihna pagientului prin repaus la pat pe perioada bolii si in convalescenta. Toate aceste interventii vizeaza: -protejarea ficatului, sprijinrea regenerarii celulei hepatice, corectarea reactiilor inflamatorii si a altor desechilibre functionale. De asemenea protejarea pacientului de alte infectii precum si limitarea transmiterii bolii. Rolul asistentei medicale in evitarea transmiterii bolii si prevenirea imbolnavirii personalului medical si a familiei pacientului este de a izola pacentul de obiei in spital cel putin 2 saptamani de la debutul bolii si de a respecta circuitele si masurile de igiena intraspitalicesti. De-a lungul practicii sale asistenta aplica diverse metode pentru a mentine si stimula sanatatea; scopul ei fiind acela de a-i apropia pe indivizi, famile sau diverse grupuri; activitatile ei orientandu-se atat spre pacientii individuali cat si spre mediul social afectiv si fizc al acestora, realizand o munca mobila plina de satisfactii profesionale si deosebit de necesara societatii.