INTOLERANŢE ŞI ALERGII ALIMENTARESpre deosebire de alergiile alimentare în care sistemul imunitar are o hipersensibilitate la anumite produse, intoleranţele presupun o reacţie chimică, toxică, metabolică sau psihologică la mâncare. Intoleranţele non-alergice au la bază imposibilitatea organismului de a metaboliza un anumit aliment şi pot varia de la o persoană la alta.

PRINCIPALELE TIPURI DE INTOLERANTE ALIMENTARE

ZHIMICE histaminâ: brânză, spanac, roşii, cârnaţi, hamsii, sardine, conserve, vin, bere tiramină: brânză, bere, vin, drojdie de bere, peşte marinat, avocado, căpşuni feniletUamină: ciocolată, brânzeturi fermentate, vin roşu cafeina: cafea, ceai, băuturi tip cola, pastile pentru gripă gliadinâ (componentă a

glutenului din cereale): grâu, orz, ovăz agenţi eliberatori de histaminâ: fructe de mare, ciocolată, căpşuni, alune, roşii, ananas

iMETABOUCE• lapte - lipseşte lactaza, enzima care digeră lactoza (zahărul din lapte)

• fructe şi suc de fructe - lipseşte enzima care digeră fructoza (zahărul din fructe)• alimente cu fenilalaninâ (îndulcitorii sintetici) - este o boală genetică (fenilcetonuria) cu incapacitate de

digestie a fenilalaninei

Intoleranţa la lactoză §Intoleranţa la lactoză este cea mai frecventă dintre intoleranţele alimentare şi semnifică

incapacitatea unei persoane de a digera glucidele din lapte. Este cauzată de deficitul de lactază, enzima responsabila de metabolizarea lactozei, adică a zahărului din lapte.

La adulţi, abilitatea de a digera carbohidraţii din lapte variază in limite largi, iar faptul că 70% din populaţia mondială şi-a pierdut capacitatea de a produce lactază este considerată condiţia normala, fiziologică, în timp ce toleranţa este considerată anormală.

încă din perioada preistorica, corpul uman a fost programat să nu mai secrete lactază, având in vedere că alăptatul la sân, odată terminat, nu mai existau alte surse de lactoză în alimente. Tubul digestiv al mamiferelor nu mai produce lactază după înţărcare sau, dacă o face, este în cantitate foarte mică. Cu timpul a avut loc o mutaţie în genele responsabile cu sinteza acestei enzime, astfel încât anumite popoare, mai ales nordicii şi vest-europenii, pot digera laptele. Această transformare adaptativâ s-a făcut pentru a permite organismului absorbţia unei cantităţi crescute de calciu din lapte, in condiţiile in care lumina solară insuficientă şi condiţiile de climă duceau la carenţă de vitamina D, hipocalcemie şi osteoporoză accentuată.

TOXICE• solaninâ: cartofii care au coaja Înverzită

• aditivi alimentari: semipreparate, conserve, mezeluri

• sulfiţi: semipreparate, fructe uscate, vin, bere• tartrazinâ: băuturi răcoritoare, alimente de culoare galbenă• glutamat de sodiu: prezent in majoritatea produselor alimentare industrializate• acid benzoic sau benzoat de sodiu: băuturi răcoritoare, brânzeturi, margarina

PSIHICE• dacă apare o aversiune psihologică faţă de un

anumit aliment se recomandă psihoterapia• în cazul în care produsul vizat are importanţă

nutriţională crescută, se încearcă consumul lui sub o altă formă (ex: dezgustul pentru lapte poate li evitat dacă este înlocuit cu îngheţată, iaurt cu fructe sau cremă de vanilie).

Intoleranţa Ia lactoză se regăseşte la:80% dintre africani şi asiatici70% dintre mediteraneeni50% dintre hispanici25% dintre americani şi europeni

Mecanismul intoleranţei la lactozâLactaza, enzimâ secretata în intestinul

subţire, are rolul de a desface dizaharidul numit

lactoză în cele 2 monozaharide componente -

glucoza şi galactozâ - care pot fi apoi absorbite.

In absenţa acestei enzime, lactoza rămâne

nedigeratâ în intestin unde are o acţiune osmotică:

atrage apa şi fluidele din ţesuturile înconjurătoare

şi din sânge în lumenul intestinal. Odată ajunsă în

colon, lactoza este folosită de bacteriile intestinale

drept mediu de hrănire şi de multiplicare, procese

care duc la formarea de gaze (hidrogen, metan, di-

oxid de carbon) cu acţiune iritantă.

Simptome

Incapacitatea de a digera lactoza variază de la

individ la individ; foarte rar este vorba de intole-

ranţă absolută, cea mai mare parte dintre

persoane având o uşoară stare de disconfort în

cazul în care consumă mai mult de 12 g lactoză/zi

(250 ml lapte).

De cele mai multe ori severitatea intoleranţei la lactozâ este supraestimată, frecvent dăm vina pe lapte când de fapt simptomele pot apărea din alte motive. Din păcate această greşeală ne poate „costa" sănătatea sistemului osos.

Simptomele apar după ingestia de produse care conţin lactozâ (lapte proaspăt, brânză de vaci) şi constau în: balonare, flatulenţă, crampe abdomi-nale, diaree.

Există şi o intoleranţă tranzitorie la lactozâ, apărută secundar după:• un episod diareic

• boli gastrointestinale care afectează celulele mucoasei digestive

• infecţie parazitară (giardia) mai ales la copii• intervenţie chirurgicală la nivelul intestinului subţire.

Perturbarea temporară a secreţiei de I,

dispare treptat de la sine şi intestinul îşi revine ia

normal. In alte cazuri, este necesară redteflnirea

cantităţii de lapte tolerate şi se măreşte apoi gradu-

al consumul, până Ia vindecarea completa.

Diagnostic pozitivPresupune un consum de lapte care să de-

clanşeze următoarele fenomene:

• apariţia simptomelor gastrointestinale

• creşterea anormală a nivelului de hidrogen în

aerul expirat (se măsoară printr-un test special)

• modificarea minimă a glicemiei: dacă ingestia

unei doze orale de 50 ml lapte nu se reflecta într-

o creştere corespunzătoare a nivelului glucozei în

sânge, atunci diagnosticul de intoleranţă este pozitiv

(creşterea glicemiei sub 25 mg/dl este considerată

nesemnificativă).

Managementul nutriţionalSimptomele intoleranţei la lactoză se amelio-

rează la scăderea sau evitarea consumului de lapte şi

produse lactate.

Lactoza este prezentă în:

• lapte proaspăt

• iaurt, brânză de vaci

• brânză fermentată, caşcaval

• pastă de brânză, brânză topita

• produse făinoase (pâine, biscuiţi)

• produse de cofetărie şi patiserie

• deserturi, ciocolată, îngheţată

• sernipreparate din carne sau legume

• sosuri, paste făinoase, pizza

Daca suferiţi de intoleranţa la lactoză citiţi cu atenţie etichetele şi evitaţi termeni precum: lapte, materie uscata din lapte, lapte praf, smântână, zer clin lapte proteine din lapte.

Laptele proaspăt şt brânza de vaci conţin cea mai

mare cantitate de lactoză (2-5 g/100 ml). Prin

procesul de fermentaţie culturile bacteriene

degradeazâ lactoza, astfel încât iaurtul, brânza tele-

mea, caşcavalul şi brânza topită au doar urme de

lactozâ. Acestea pot fi consumate fără probleme,

chiar şi de persoanele cu intoleranţă.

► Pentru cei care prezintă o intoleranţă gravă,

există pe piaţă şi în farmacii lapte fără lactozâ sau

picături şi comprimate cu enzime care se adaugă

peste produsele lactate înainte de a fi consumate.

► Nou-nâscuţii şi copiii mici sintetizează

multă lactaza necesară digestiei laptelui matern sau

a formulelor de lapte. Foarte rar există un deficit

genetic de lactaza, această situaţie necesitând

măsuri speciale pentru asigurarea din alte surse a

aportului optim de calciu necesar creşterii.

► Femeile care nu tolerează laptele trebuie săconsume produse lactate cu conţinut redus de lactoză (iaurt, brânza) pentru a preveni osteo-poroza.

Cei mai mulţi dintre adulţii cu intoleranţă moderată la lactoză se pot adapta la un aport mai mare de 12 g lactoză/zi, dacă este crescut progresiv consumul de lapte şi produse lactate pe o perioadă de 2-3 luni.

Câteodată sensibilitatea la lapte nu se da-torează intoleranţei la lactoză, ci reacţiei alergice la proteinele din lapte. Consumul de lapte proaspăt, iaurt, brânză declanşează un răspuns imun, iar simptomele intestinale care apar sunt similare cu cele de intoleranţă. în acest caz, este imperativă folosirea altor alimente ca sursă de calciu: suc de portocale, soia, conserve de peşte cu tot cu oase (sardine), ape minerale, broccoli.

3 moduri în care ne putem „împrieteni" cu laptele 000#

• începeţi cu cantităţi mici (o ceaşcă/zi) şi creşteţi dozele progresiv până când ajungeţi să îl toleraţi; cu cât beţi mai puţin lapte, cu atât îl veţi digera mai greu, pentru că organismul funcţionează eficient şi nu mai secretă enzimele de care nu are nevoie zilnic.• Beţi laptele la masă, amestecat cu alte alimente care încetinesc tranzitul şi favorizează digestia; nu consumaţi niciodată lapte „pe burta goală".• Consumaţi cu încredere iaurturi (mai ales cele cu fermenţi activi), brânzeturi sau caşcaval - acestea conţin foarte puţină lactoză şi nu provoacă disconfortintestinal.

PERSEVERAŢI, E NEVOIE DE 2-3 LUNI PENTRU ADAPTARE, DAR E ÎN JOC SĂNĂTATEA OASELOR VOASTRE!

Intoleranţa la glutenBoala celiacâ, numită şi intoleranţă la gluten, este o reacţie la gliadină, element prezent în glutenul din

cereale. Mecanismul prin care această proteina vegetala atacă mucoasa intestinului subţire este necunoscut dar există o componentă genetică moştenită şi una imună (organismul produce anticorpi împotrivaglutenului din alimente).

Afecţiunea apare în general la copiii mici, odată cu diversificarea alimentaţiei şi introducerea în dieta zilnică a produselor făinoase obţinute din cereale. Dacă intoleranţa la gluten apare mai târziu, la adulţi, înseamnă că în copilărie aceasta a fost prezentă într-o formă benignă, asimptomatică. Declanşarea bolii la adulţi se face în general după un episod de stres major, infecţie virală, chirurgie gastrointestinalâ, sarcină. Femeile care prezintă această afecţiune au frecvent amenoree (lipsa ciclului menstrual) şi dificultăţi în a rămâne însărcinate.

Mecanism

Boala celiacă presupune degradarea mucoa-sei intestinului subţire astfel:•microvilozităţile responsabile de absorbţia

nutri-enţilor se aplatizează şi se atrofiază• scade suprafaţa totala de absorbţie• scade secreţia de enzime necesare digestiei

glucidelor şi lipidelor (dizaharidoze, peptidoze)

• se reduce numărul moleculelor „de transport" al nutrienţilor din intestin câtre sânge şi limfa.

Simptome

în funcţie de amploarea afectării intestinale tabloul bolii poate fi asimptomatic sau, la cealaltă extrema, cu degradare profundă gastrointestinalâ care duce la malahsorţie şi malnutriţie.

► La copiii (6 luni-3 ani) care suferă de intoleranţa la gluten apar următoarele manifestări: diaree, crampe abdominale, durere de stomac, balonare, vomă, ulceraţii ale mucoasei bucale. Scaunul este modificat din toate punctele de vedere: miros, cantitate, aspect. Materiile fecale sunt deschise la culoare şi plutesc în vasul de toaletă, ceea ce semnifică

un conţinut mare de grăsime. Frecvenţa scaunului variază, dar poate să depăşească 10 episoade/zi.La aceşti copii creşterea şi dezvoltarea sunt încetinite, au frecvent anemie şi o sensibilitate extrema la infecţii (mai ales cutanate).

► La adulţi intoleranţa la gluten determină scăderea în greutate în ciuda apetitului crescut, slăbiciune şi oboseală. Malabsorţia nutrienţilor duce la anemie, demineralizare osoasă, afecţiuni endocrine şi cutanate, neuropatie, boli autoimune. Simptomele digestive sunt: diareea (nu e obligato-rie), mişcările intestinale ample, steatorea (scaun deschis la culoare, bogat în grăsime).

Diagnostic pozitiv

60% dintre adulţi sunt asimptomatici, diag-nosticul pozitiv de boală celiacă fiind pus pe baza endoscopiei cu biopsie de intestin subţire care să arate afectarea mucoasei caracteristică bolii.

Există şi o metoda neinvazivâ de diagnostic: se pot identifica în sânge anticorpi circulanţi anti-gliadină, care dispar în urma alimentaţiei fără gluten.

Managementul nutriţionalDiagnosticul pozitiv de intoleranţă la gluten

impune un REGIM ALIMENTAR STRICT, pentru toata viaţa. Alimentaţia fără gliadinâ stopează pro-cesul degenerativ, iar mucoasa intestinală se poate reface complet

Respectarea şi nerespectarea alternativă, de nenumărate ori, a alimentaţiei fără gluten poate duce în final la lipsa răspunsului la dietă. Complicaţiile acestei boli sunt grave şi constau în ulceraţii intestinale cronice sau maligne.

Tratamentul este exclusiv nutriţional, necesită luni sau chiar ani de dieto-terapie şi o echilibrare atentă a alimentaţiei, astfel încât să acopere toate nevoile organismului.

Carenţele nutriţionale frecvente asociate bolii fac necesară prezenţa suplimentelor de minerale şi vitamine (fier, calciu, vitamine liposolubile A, D, E, K, folati şi vitamina B12), dar şi aportul crescut de fluide şi electroliţi.

Câteodată, secundar intoleranţei Ia gluten poate apărea şi intoleranţa la lactoză, de aceea se impune o alimentaţie fără lactoză şi gluten până la ameliorarea simptomelor. Odată cu vindecarea mucoasei intestinale, secreţia de lactază intră în normal şi intoleranţa la lactoză dispare.

Masuri alimentareAlimentaţia fără gluten presupune o schimbare

majoră a tipului de produse din dietă pentru că exclude complet grâul, ovăzul, orzul şi secara. Grâul In particular, sub formă de făină, este prezent Într-un număr surprinzător de mare de alimente, de la pâine până la mezeluri.

Glutenul din mâncare poate proveni diningredientul principal (grâu, ovăz, orz, secară) sau din produsele derivate, adăugate in procesul de fabricaţie (lianturi pe baza de faină, amidon modificat, alte „făinuri", proteine vegetale etc).

Deoarece făina şi derivatele din cereale apar în sute de tipuri de produse alimentare, este nevoie de citirea cu atenţie a etichetelor şi de cunoaşterea exactă a procedeelor culinare de preparare a fiecărui fel de mâncare consumat. Dacă nu sunteţi siguri de conţinutul unui aliment, evitaţi-1 şi rezumaţi-vă la carne, peşte, legume, cartofi, orez - variante lipsite de riscuri dacă, bineînţeles, nu au sosuri.

Contrar credinţei populare, persoanele care au intoleranţă la gluten pot consuma pâine, paste făinoase şi produse de panificaţie, dacă acestea au fost preparate din făină fără gluten. Când apelaţi la aceste variante, asiguraţi-vâ că nu a existat nicio contaminare cu gliadinâ în timpul măcinării cerealelor. Făina de grâu, orz şi secară poate fi

substituită cu succes de produse similare obţinute din porumb, cartofi, orez, boabe de soia, quinoa.

In concluzie, verificaţi cu atenţie ingredientele dintr-un produs alimentar şi preparaţi majoritatea mâncării în casă pentru a fi siguri că aveţi o alimentaţie controlată, fără gluten.

Ovăzul a fost scos de curând de pe „lista neagră" a cerealelor cu gliadinâ, Insa studiile sunt încă in desfăşurare. Pacienţii care doresc sâ consume produse pe bază de ovăz pur au nevoie de acordul şi supravegherea medicului curant.

intoleranţa la gluten nu se vindecă niciodată, alimentaţia fără gluten duce la dispariţia simptomelor fi la refacerea mucoasei intestinale, însă acestea reapar In câteva ore daca vfiţi consuma gliadinâ sub orice forma. Respectarea dietei este obligatorie şi pe viaţâl

Făina este folosită în multe produse din industria alimentară şi apare în aproape toate tipurile de mâncare, aşa că, pentru mai multă siguranţă, eliminaţi:• produsele lactate (smântână, cremă de brânză) care au amidon ca agent de

întărire• mezelurile injectate cu amidon; cârnaţi, parizer, salam, muşchi fH6, pastrama, piept de pul şi

curcan afumat; în genera) orice „zeamă" albă care curge din preparatele din carne înseamnă amidon

• toate pastele făinoase, noodles, pizza, amestecurile de orez• conservele de legume în sos sau salatele de legume gata preparate, bulionul, supele de legume

in conservă• pâinea, cerealele de mic dejun, produsele de panificaţie, germenii de grâu, grahamul,

arpacaşul, musli

• făina de grâu, orz, ovăz, secară şi amidonul

• prăjiturile, dulciurile, produsele de cofetărie sau patiserie, cremele de orice fel (vanilie, ciocolată, fructe), cornetul de la îngheţată

• unele sosuri de carne, sosuri pentru salate sau chipsuri• muştarul, sosul de soia, maioneza• băuturile făcute pe bază de malţ (bere, gin, votcă, whisky).

ALERGIILE ALIMENTARE

Hipersensibilitatea la mâncare apare când sistemul imun reacţionează anormal la un aliment obişnuit ca şi cum acesta ar fi nociv organismului. Proteinele din mâncare, numite antigene sau alergene, sunt absorbite din tubul digestiv, interacţioneazâ cu sistemul imunitar şi produc un răspuns. în condiţii normale, tractul gastrointestinal şi aparatul imunitar acţionează ca o barieră de protecţie. Când această barieră îşi pierde eficienţa se produce sensibilizarea, iar In cazul reexpunerii la acelaşi produs apar anticorpii împotriva alimentului respectiv, deci se declanşează reacţia alergică.

Incidenţa alergiilor alimentare este de 5*8 % la copii şi se pare că scade cu vârsta, ajungând la 1,5 % In cazul adulţilor,

Simptome

Ingestia unui aliment alergen declanşează imediat apariţia simptomelor, care sunt foarte variate ca intensitate şi mod de exprimare şl Implică întreg organismul;

70% manifestări gastrointestinale24% afectare cutanată6% simptome respiratorii.

Semnele unei alergii alimentare:• gastrointestinale - durere abdominală, greaţă,

vomă, diaree, iritarea mucoasei bucale•cutanate - urttcarte, eczemă, eritem (inflamaţia

pielii), prurit (mâncarime)

• respiratorii - rinite, astm, tuse, edem laringian 1• gjftemice - hipotensiune, şoc anafllactic.

ŞOCUL ANAFILACnCAnafilaxia indusa de alimente este un răspuns imun acut, sever şi uneori fatal, care apare la un interval de timp foarte scurt după expunerea la un alergen. Anafilaxia sistemică este cea mai periculoasă reacţie alergică, constând în durere abdominală, greaţă, vomă, cianoză, scăderea tensiunii, angio-edem, durere în piept, diaree, şoc şi chiar moarte. Alunele sunt cea mai frecventă cauză de moarte prin şoc anafilactic.

Alergeniî alimentari

Cu toate că numeroase produse alimentare au

fost suspectate că ar declanşa alergii, puţine dintre

acestea sunt dovedite ştiinţific a avea rol direct de

antigen. Cel mai des, răspunsul alergic apare la

produsele care conţin cantităţi mari de proteine, dar

reacţia alergică poate fi declanşată de orice aliment

alune, nuci, fineţe de mare, peşte, lapte de vacă, ouă,

soia, grâu etc.

Există şi o reactivitate încrucişată între ali-mentele din aceeaşi familie biologică, însă de cele mai multe ori alergenii au specificitate crescută şi nu este nevoie de eUminarea tuturor produselor înrudite cu factorul declanşator.

90% din alergiile alimentare ale copiilor sunt declanşate de ouă, lapte şi alune. Alergia la ou este legată de o fracţie din proteinele albuşului Qactalbumina), dar poate apărea şi la proteinele din gălbenuş. Atenţie! Există o mulţime de alimente care conţin praf sau concentrat din ouă, de la sosurile pentru salate la biscuiţi.PRINCIPALII ALERGENI ALIMENTARINou născuţi/copii Adulţiouă j peştepeşte ■ nucilapte 1 alunealune ' fructe de mare

Factori de risc în alergii

Probabilitatea de a dezvolta o alergie alimen-

tară este influenţată de:

• ereditate - moştenirea genetică este esenţială

• permeabilitatea gastrointestinalâ

• factorii de mediu (praf, poluare, fam de

ţigară, stres) accentuează simptomele din alergia

alimentară

• cantitatea de alergen cu care ia contact

sistemul imunitar.

Dacă permeabilitatea gastrointestinalâ este

afectată de boli ale tubului digestiv, malnutriţie sau

imunitate scăzută, se permite pătrunderea

alergenu-lui în organism. în primă fază alergenul

declanşează sinteza de antigene, fără alte semne

vizibile.

Producţia anterioară de antigen alimentar

este obligatorie în mecanismul de declanşare al

unei alergii. Abia după sensibilizarea iniţială a

sistemului imunitar, repetarea contactului cu pro-

dusul respectiv duce la apariţia reacţiei alergice.

Ciocolata este un alergen rar (0,8%), iar legătura directă cu declanşarea reacţiei imunologice este încă nedoveditâ ştiinţific. La persoanele cu predispoziţie pentru alergii (astm, rinită, urticarie), ciocolata poate fi unul din factorii declanşatori in-criminaţi pentru o eventuală:• intoleranţa alimentară la histaminâ prin

conţinutul de ti ram in ă şi fenilalanină• alergie alimentară cauzată de alte ingrediente din

compoziţie (lapte, alune, nuci).

11

Diagnosticul pozitiv al alerglilorAlergia alimentara nu poate fi confirmata

printr-un simplu test sau analiza de sânge. Diagnosticul pozitiv presupune: identificarea alimentului suspectat dovedirea faptului că acesta provoacă reacţie alergică şi certitudinea existenţei răspunsului imun corespunzător.

> PRIMUL PAS este reprezentat de anamneză clinica, cu strângerea informaţiilor, adică:•descrierea simptomelor şi a evoluţiei

episodului alergic• timpul scurs de la ingestia alimentului până la

apariţia primelor semne

• lista cu alimentele bănuite şi cantitatea necesara declanşării reacţiei alergice; câteodată este nevoie de alcătuirea unui jurnal timp de 7-14 zile în care sâ fie trecute toate produsele consumate şi simptomele induse de acestea

•examene biochimice (sânge, scaun) - exclud alte cauze non-alergice de intoleranţa alimentară

• teste imunologice - nu pun diagnosticul pozitiv de alergie alimentara, dar sunt folositoare pentru screening-ul pacienţilor; se confirmă implicarea alimentului suspicionat atunci când apare răs-puns imun la respectivul produs.

o URMĂTORUL PAS constă în eliminareaanumitor produse din alimentaţie şi reintrodu-' cerea lor treptată, sub supraveghere medicală, pentru a fi observate simptomele care apar şi reacţia alergică declanşată.

Excluderea trebuie să fie personalizată, în

funcţie de istoricul alimentar, iar produsele sus-pectate vor fi eliminate pe rând, Ia o distanţă de 1-

2 săptămâni între ele. în acest mod se identifică simptomele care dispar odată cu abstinenţa.

t> REINTRODUCEREA ALIMENTELOR se face după ce toate manifestările alergice au fost rezolvate şi presupune monitorizare atentă din partea unui specialist. Pas cu pas, pe rând şi la distanţă de câteva zile este permis consumul de alimente noi, până Ia apariţia primului simptom. Produsul care a fost introdus ultimul va fi incriminat direct şi cata? logat drept factor declanşator al alergiei.

12

Regimul restrictiv pentru diagnosticarea unei alergii alimentare poate fi de mai multe feluri:

_______________QQO»• eliminarea unui singur aliment sau grupă de produse - este facilă in cazul unui element

clar (fructele de mare), dar pune probleme când este vorba de produse larg folosite (ouă, grâu, lapte), care se regăsesc într-o multitudine de preparate alimentare

* eliminarea produselor recunoscute a avea risc alergenlc crescut - lapte, făină de grâu, fructe oleaginoase (alune, nuci), peşte şl fructe de mare, aditivi alimentari

• excluderea ţintită - presupune pe lângă eliminarea tuturor produselor cu risc şl o alimentaţie formată exclusiv din alimente care nu au potenţial alergen (carne slabă, mai ales de iepure sau curcan, morcovi, conopidă, broccoli, cartofi, orez, pere, piersici, ulei de floarea-soarelul sau de măsline, apă, sare, zahăr)* excluderea totală - constă Intr-o dietă bazată pe substltuenţi alimentari până Ia dispariţia

simptomelor, după care alimentele obişnuite sunt reintroduse treptat, sub supraveghere medicală.

5bo#

13

Tipul de aliment care trebuie eliminat din dieta defineşte gradul de risc alergen• RISC SCĂZUT: produsul alergen poate fi izolat şi eliminat ţintit, farâ perturbarea aportului nutriţional general, cu o modificare minimă a dietei zilnice (ex: ciocolată, kiwi, căpşuni, ananas, ţelină etc).• RISC MEDIU: alimentele declanşatoare sunt prezente în mod obişnuit în dietă, iar eliminarea lor este posibilă fără a limita semnificativ opţiunile alimentare şi fără a pune in pericol echilibrul nutriţional (ex: peşte, fructe de mare, alune).• RISC COMPLEX: eliminarea surselor alergene presupune excluderea unor categorii de alimente care fac parte din dieta zilnică şi care nu pot fi substituite prin alte produse; din cauza prezenţei lor extinse, este nevoie de schimbări majore ale stilului de viaţa şi ale dietei, care să asigure evitarea contactului cu alimentul respectiv şi cu toate produsele care îl pot conţine ca ingredient (ex: lapte, ouă, grâu, făină, soia).

000»

Managementul nutriţionalSingurul tratament eficient în caz de alergie

alimentară este elirninarea completă a produsului declanşator din dietă.

Educaţia şi informarea nutriţională au un rol important în identificarea şi eliminarea agenţilor responsabili, pentru că multe produse pot fi ascunse sub altă formă, ca ingrediente în alimentele aparent nepericuloase. în plus, preparatele definite ca „sigure" se pot contamina cu alergeni în timpul gătitului (instrumente culinare insuficient curăţate şi spălate).

Când anumite produse sau categorii de alimente sunt excluse din dietă, este nevoie de găsirea unor surse alternative care să asigure aportul de nutrienţi. De exemplu, în cazul alergiei la proteinele din lapte vor fi folosite alte surse de calciu şi vitamina D: suc de portocale îmbogăţit cu calciu, legume cu frunze verzi, conserve de peşte cu oase.

Mâncarea este o parte importanta din viaţa socio-culturală a flecarei persoane, de aceea schim-bările alimentare impuse de alergii trebuie să fie făcute cu multă atenţie, astfel Încât impactul asupra vieţii familiale şi sociale să fie minim.

► încercaţi să substituiţi alimentele în forme similare, cu consistenţă asemănătoare (dacă sunteţi alergici la lapte şi totuşi vreţi la micul dejun lapte cu cereale atunci alegeţi lapte de soia).

► La fast-food sau restaurant asigurati-vă că produsele pe care le consumaţi nu contin alimentul la care sunteţi alergic (interesaţi-vă de modul de preparare); informaţi chelnerul asupra importanţei şi gravităţii afecţiunii de care suferiţi.

► Ţineţi întotdeauna la îndemână medicamente antihistaminice la care să apelaţi în caz de urgenţă.

► Când faceţi cumpărături citiţi cu atenţie etichetele şi lista ingredientelor, chiar dacă necesită timp.

► Informaţi-vă asupra produselor care pot înlocui „vinovatul" (făina de grâu poate fi înlocuită cu faină de orez sau de secară, laptele de vacă cu lapte de soia sau de orez etc).

Simptomele alergiei alimentare au tendinţa să se atenueze odată cu înaintarea in vârsta, deci consumaţi din când In când alimentul respectiv pentru a vedea dacă afecţiunea persistă.