INTIM - upload.wikimedia.org · aucuzebd, joI 8 Octoingte I8o2 CT7tirevatitir Etcaic+nici, 4....

TRAIAN DEMETRESCU

INTIMPOEME IN PROZA NUVELE

ileJOUR&SOI

EDITURA LIBRARIEI H. STEINBERG

01

01

01

01

/4,CELASI AUTOR

Cartea unei initnI, poeziT, (1887-1890), (epuizat) 3.-S5racii, (poemti) epuizat-Pr( file Literare 3.-Intim, (Edith epuisat . . . . 4.-

BacurescI.Tipclitografia Fooderia de liters Dor. P. Coco.

I}R

.

aucuzebd, joI 8 Octoingte I8o2CT7tirevatitir Etcaic+nici, 4.

Tuti te govnnufe gemetzeocu,

Iti multdmesc din su flet pentrugentileta ce sti avurfPda, a 'mi tri-mite volumul D-tale «rilian». L'antcitit pe nerasufl de, cu se nice,si nu poti in ltipui cu cats dra-goste to -am urmarit si cum 'ti-amadmirat la fle-care p-tgind tqlentulfericit de cep, nott iinpresiile si gan-clurde cele oral, delicate, intr'o limbdbogatd, frumoaset si precisa, cumarare on am veZut. E in acest vo-lum sin fonia unui suflet bun: anascultat-o cu o nespusei placere siam si)ntit-o.

Prineste o co'egiald streingere de-rncinet.

A. Vlahuta.

PREf Al:A DE LA ,EDITIA

Am scris aceste pagini in cea mai de-savirsita singuratate. Ele cuprind senzatiu-nile si cug eta rile,. pe care mi le-a desteptatmediut Naturei, uncle team trait de cat inmine insu-mi.

Din aceste note risipite, am intocmit ocarte.

* *

Asi fi dorit sci n'o public.In timpul nostru, cand altruismul ome-

nesc incepe sel se forn'tuleze intr'o novn evo-lutiune sociala , a preocupa lumea numai injarul mite?: Vett individual, nu se pare o va-nitate ridictcla, o imoralitate chiar.

Dar aici se iveste o chestiune : data lucra-rea ntea ar fl avut caracterul unei istorii,unei critice, unui roman sau al unei poeme,urma neyresit sii petstrez un objectivism, asadu0 cum le-a determinat stiinta esteticeimoderne.

Cartea de fata insa are un caracter cutotul intim. Ea este scri,sci departe de lume,departe de zgomot, intr'un colt de natura,linistit si frurnos, uncle omul uita, totul sicauta a se regasi pe sine.

,i data in aceste pagini, cititorul vaafla unele din pro.priile lui senzatiuni si cu-getart, aceasta init va ft singura iertaree-a le ft publicat.

Traian Demetrescu.

15 Septembre, 1892.

-3 ni vrye )1 _,.,_,...., _.

e peste putimtdsä gdsesc cuvintele adevarate, cari sd in-trupeze starea measufleteasca din clipeleacestea. Simt un fel de extaz vag, o mu-tenie de ganduri nehotdrite, o uimire con-fuza, ca intr'o contemplatiune dulce inain-

tea unei icoane vechi, pe care ai pastra-oin amintirea unei-mume religioase.

Singurul lucru ce mi se desluete clar,e ca me aflu departe de oral. Zgomotul

nu me turburd; nu mai ved ulita mur-

5 Maia. A

12 INTIM

darn, plind de praf, de copii anemici side burgheze prozaice, ulita, ce a res-'rant ceva din tristetea ei in tempera-mentul meu. Mi-am luat- reams bun dela cartile mele scumpe, am parasit afa-ceri si prieteni, am fugit departe.

Aici se traeste mai intelept si mai li-nista. i1le ispitea zilnic nu stiu ce nos-talgie adanca de singuratate, de odihria,de ultare, nostalgie pe care ini-o aducetot d'auna cerul de Maiii. Nebuniite, lup-tele si deceptiile vietei te adancesc daredorinta,dupe expresia sensibiluliii Gon-court, cede a le retrage de toil si de

toate si de a te ascunde intr'o singura-tate salbatica».

Si am plecat.Drumul a lost un farmec: campii verzi,ccraiuri de iarba.», dupe vorba plastica

a taranului, vai adancite in pace, dea-luri cu neturburate, ape, paduri,unde, intrebuintand cuvintele poetului

inaltimi

TRAIAN DEMETRESCU 13

Jean Rameau, aomul nu indraznetesa vorbeased cu voce tare, unde vorbeleornenesti stint ca niste sacrilegii, undeabia poti sa scoti cite -va oapte nearti-culate de un lirism salbatic, cum facfratii nostril cuminti : animalele».

Cioearlii vesele zburau, cantand, ipno-tizate de soare, ca nite adolescenti fer-mecati de ochi de femei. Cate-un cuemangaia, cu monosilabele lui triste, Sin-guratatile crangurilor. Aceastrt pasere

pribeagti, care 'O. paraseste grija puilor incuiburi streine, are ceva din natura sin-crura ticilor.

Catre asfintitul soarelui, am ajuns.De o cam data, am cautat sa me im-

prietenese cu cainii. Stint foarte multi:o societate de lakatori credinciosi. Pa-tria for este curtea, de o intindere vasta,unde s'au nascut unde vor si muri.Infatiprea mea le produce oare care sur-prindere. Cei mai mici me hamaie ner-

ci

14 INT IM

vos; cei mai batrani radica spre minepriviri serioase si m6.ndre. Le adreseztuturor cuvinte de simpatie si intr'unminut mi se comunica aceiasi simtireprin niiscarea coadelor. Aceasta miscaremi se pare mai sincera de cat politetelenoastre conventionale, une-ori ratat de

ridicule.

Intreb data suet si pisici.Un Oran imi respunde cu un zimbet

ironic: «Alea sent lighioane viclene».Cu toate acestea, plimbandu-me prin gra-dina, intalnesc }Ina d o rara frumu-sete. Ai crede e vr'o descendinte dinminunata rasa a pisicilor de Angora.Voiesc s'o prind, me apropii de ea bland,cu vorbe de prietenie.. Ea fuge, speriata.E o mizantropa.

Din grading, imi lungesg privirea ca-tre o vale depitrtata, odihnindu-mi-o peorizontut albastru si linistit. Si atunci,imi aduc arninte ca de un -cantec vechirt,

c)i

TRAIAN DEMETRESCU 1$

de versurile simple si idilice ale uitatu-lui Deparateanu:

Mie dati mi valea verdeUncle pierde

Omul negrele gandiri,Uncle 'ti uiti de infamia

sclavia

Auritelor zidiri

Aproape de 'noptat, o ceata numeroasade tigani nomazi poposesc in apropierede curte, pe o mirite verde, G o

originala: barbati cu plete negresau albe, cazandu-le ifIcurc,ate pe umerii pe frunte; femei zdrenturoase, mur-

dare, -unele tinere, cu ochi ispititori deinflacarati, c'u dinti ce au straluciri dezapada; cbpii goi ; cdru,te trase de mar-toage utosite §i lihnite de foame; caini,legati de carutp, rasufland greoi, cu lim-bile scoase; jai un amestec de vorbe, de

i

pri-veliste

46 INTIM

tipete, de risete, concert monstru careavea o nota de poezie barbara.

Tarziu, nu se mai auzea nimic. Se za-reau numai cele din urma licariri alefocurilor, in jurul carora isi preparasecina 'or de seam. Acum dormeau,

neturburati, unii sub corturi,altii pe pamant, cu fata spre stele.

multumiti si

/1"-

6 Mai& Ziva e noroas5, putin rece.Inteia dimineata la tara, surprinde ca ceamai placuta noutate. In locul uruiturilorde trasuri si strigatelor de la oras, n'auzi'de cat ciripirile paserilar zburand repeziPe la fereastra.

Me duc sa ved Oltul, care trece a-

proape de sat, tale de' trei minute. Vin-tul de camp are o armonie ciudata. Da-ca nu '1 bagi in seama, to supara; datait asculti cu atentiune, ti se pare un

2

t

48 INTIM

grain vechiu, care ti-a'r aduce aminte opoveste de de molt, aproape uitata. Nuintelegi ce spune, dar to mists. Vintulacesta evoaca vremuri pierdute, amintiriconfu'ze.

Me opresc in fata Oltului. El trece re-pede si mandru. Valurile lui au o viai-ciune particulars, un ritm si o curgerece 'ti sugestioneaza ideia nestatorniciei.Se duc grabite si nepasatoare.

Pe malul din potriva; ochii mi se a-funda intr'o padure deash de Weil. Audtriluri de privighietori si freamate decrengi pletoase.

De departe vine un fel de sonoritatevaga, ca o muzica a tacerei.

Dupa amiaza amicul meu hotare§tesa mergem la vinatoare. In tot d'aunaam dezaprobat aceasta cruda distractiunea omului. Mi se pare o crima, asupracareia bietele animale arunca o taceresuprema, ca o iertare generoasa.

TRAIAN DEMETRESCII 49

Pe drum, imi aduc aminte de frumoasapoveste a lui Turgheneff: Potarnichea, si-de merturisirea lui Lamartine, in care'se vcde mila si afectia poetului pentru ne-yin ova tele paseri.

Amicul ineu insa e uu bun venator simai ales, e departe de a se induiosa deasemenea poetice.

In mai putin de o ork cad moarte zeceprepelite. Unele expiry sub ochii mei.Sunt atins ca de moartea unor iluziiscumpe, ca de pierderea unor zile feri-cite Dar aceia ce me misca mai pro-fund, este un biet cintez. Se asezase peo ramurti subtire. De-o data cade la pa-rriant in griu. Cu o clipa inainte, ince-puse sa cante. Cantecul acesta fusese cao rugaciune de rnoarte.

Seara m'am dus sä vizitez patulul-po-rumbieilor, paseri cari au ciocuri tran-dafirii ca nite guri de fecioare. E unpopor intreg de porumbiei si porumbite

20 IN TIM

albe, tot d'auna sentimentali. PorumbiLtele au un aier delicat §i virginal. Eleimi amintesc pe unele domnisoare depension, pe care le iubeam in anii meide student. E atata asemtinare intre oporumbitd §i o domniparti de pensiontend e nevinovata. Capetele acestor co-pile mi-au remas in memorie, ca ni§tepastele blonde. «On est poursuivi toutesa vie des tetes de jeunes files qu'ona vues a seize ans», zice Ernest Renan,filosoful care a trait atat de molt prin-tre femei si preoti.

ed'3G-Dp.

'8 Maiic. Camera mea are o infati-vare de cochetarie modesta. Abia de Ca-te-va zile o locuiesc, si cu toate acesteam'am familiarisat cu ea ca §i cum a.0 ficunoscut-o de ani intregi. E luminoasa,larga §i curata. De la_ fereastra.' zaresc oparte din sat si campia ce se pierde innesfirOtul zarei. Privind-o, me gandescla camera mea din oral, si pare c'o vedcu paretii ei posomorati si reci.

01 anii mBi petrecuti in aceasta vechie

si saracticioasa. locuinta parinteasca0 poema dureroasa pe care am tiparit-o-in mutenia paretilor.

Aici, sunt ca un paj uitat intr'un ca-ste'. Paretii acestia nu 'mi spun nimic.Paretii unei case vechi au o limba tacu-ta, pe care o inteleg cei singuratici. Nimicnu este mai expresiv ca zidurile unei ruine.Cane nu remane uimit si pe ganduri, iufata for I

Cat m'au impresionat de dureros Jou-deele taranilor Aceste vizuini de pa-ment au o infatisee de mizerie sfasie-toare.

Ele sunt ca niste monumente de umi-linta si saracie I Ele cuprind intreagaepopeie de suferinta si degradare a pro-letarilor in opine'. Nimic nu protesteaza,cu o putere de justitie sociala mai inaltain contra palatelor exploatatorilor, ca a-ceste ingrozitoare cuiburi de mizerie

Dinaintea for am inteles /Mai adanc vi-

INTIM

I


sul acelor idealisti generosi, cari plazmuescomeniri viitoare mai fericite si mai bone!...

Pe masa care scriu am cate-va volumedin operile marilor scriitori socialisti. Sti-inta, logica, dar mai ales altruismul lor,m'au cucerit de mult. Acesti oameni auceva de profeti, de vizionari sublimi.

gendesc pios la toti acei oamenicari. au visat fie-care o lame rAput.

Mizeriile si suferintele acestei omeniri ba-trane, i-a ingrozit. Si fie-care au croit sis-teme economice, plazmuiri sociale, in carereul sit nu mai poatt. intra.

Ei imi par ca niste creatori, preocu-pati de acelasi etern ideal: Fericirea

Nelinistit de asemenea ganduri m'amdus pe camp sit recitesc cite -va paginidin Schopenhauer. Curiozitate psibologiea : voiesc sit ved ce impresie irni va faceacest filosof in singuratatea unei campiide tart, uncle me simt atat de linistit. De.cate-va zile, incep sa simt instinctul de,

Me

I

INTIM

a trai manifestandu-si vechile lui puteri, pecare un fel de diletantism rafinat de filo-sofie trista incepuse sa slabeasea.

Natura e plina de voluptate : calla sisomnoroasa. In apropiere de un copac.uncle m'am oprit sa" citesc, pate un cal.E slab, i se Yed coastole, mananca rar,cu sill', are un aier de suferinta, care toindu:b,vaza, to atrage. Pentru cei careau suferit, chiar durerea unui animal arenu Oiu ce farmec de atractiune muta.

cei ce sufar, se cunosc de mull, : sunttrali.

Calul ridica sere mine ochii, doi d-chi de o melancolie profunda.umbriti de o resignatie dulce. Me pri-ve,,,,zte O. nu da nici un sewn de spai-ma, sau de surprindere. De sigur, a inte-les ca nu sunt un ow rt.,iu. M'apropii si'1 mangai pe frunte, pe gat, pe pantec,ii vorbesc ca unui copil in leagan. Ochiilui ineep sa exprime o multumire

2.4

'1

bolnavi,

upara,

Si


acea placere dulce bine-facatoare,pe care o simte on -ce fiinta sub farme-cul unei mangaieri.

Acest cal slab, bolnav, uitat, poate ean'a primit in toata viata lui de cat lovi-turi de bite, injuraturi grosolane. Dure-,rea de-a nu fi fost nici odata iubit t;i

mangenat, e poate cea mai grozavit durere.Si printr'n ciudata iluzie, mi se pare,

ca, mangaind pe acest nenorocit animaltine -va me mangaie lie mine. Tot d'aunaam simtit ademe nevoia unei ingrijiri de-licate, unei afectiuni sincere, setea uneiatmosferi de sarutari, .de consolari, debunatate. Viata ar fi dulce data ne-am iu-hi tot d'auna. Itibirea ne, face mai buni.Go lul nepasarei, frigul lipsei de mangaiere,care una inconjura une-ori, me intuneca,me indeamna catre o mizantropie eterna.

Uncle mume, femei simple, crescute inprejuditiile fano iliilor burg hieze, socotesc a-

feetia materna', prea Inuit aratata catre

si

26 INTIM

copil, drept o rusine. «Aceasta it rizgaie».i tot d'auna, iubirea for catre copii e

incbisa, disereta, adesea-ori rece. Sarutarilefor cunt rani. Mild am vazut un copilsarutat de mama lui, cu Wald dragosteaei larga, necalculatti, am simtit in minenostalgii de sarutari materne, dureroasede adAnci.

Si cu cat ni pierd in aceste1mi reazim capul pe coama calului. Et

sta linistit i bland. In singuratatea nes-fiiv iti a campului, suntem ca doi prieteninenoroeiti care ne inbim._ _

reflexii,

---

10 Maiii. l'Acand o caltitorie de pla-cere intr'un orasel de pe marginea Du-llard-, am trecut prin comuna Islaz,locul uncle s'a proclamat revolutia de la1848. Insera. Un vent rece §i puternicclatina granele verzi, ddnd campului as-pectul unei magi infuriate. In aier se im-prastia un miros fraged de salcami infloriti.

In uruitura monotony a trdsurei, cuge-tam la nemuritorii luptatori ai Revolutiei.Numele lor imi sunau in memorie ca niste

28 INTIM

silabe dinteo rugaciune cantata. Sonori-tatea for avea ceva slant.

La o carciuma, un cimpoier canta o doi-ng de o melancolie uimitoare.

Seara m'am oprit in oraplul M., cu in-tentiunea de a me plimba a doua zi peDunare, pang la Nicopoli.

Aci intalnesc o frumoasa daneza, pe caream cunoscut'o, acum cinci ani, in casa u-nui ziarist din Bucure,,ti, ce era prieten.

Era aceiasi figura veseld, simpatica, cudeosebirea ca trecuse peste trei zeci deani, virsta dare incepe sa intristeze pefemei.

Am mancat, am bent §i am ris impre-una. Este ceva interesant in natura aces-tei femei, care .'§i tarifeaza sarutarile cunepasarea cu care un bacan isi vindeicrele. Aci, de o expansiune copilareasca-,aci, posomorata ca un eremitl Schimbatoareaproape la fie-care moment, ea atrage o-chii unui observator ca un fenomen psihic

'ini


ciudat. 0 indelunga pasiune alcolica o pre-dispune une-ori catre deliruri usoare. A-tunci plange, devine de o bland* copild-reasca, si vorbeste pios de muma ei.

Ii plat parfumurile. Masiuta ei este plinhde cele mai felurite si scumpe parfumuri.Le aspira cu un fel de nesatiu bolnavicios.Intr'ensele gaseste o voluptate bizard, careii da senzatiuni de extazuri lubrice, sailceva asemana'tor cu somnul Mutorilor dehasis.

Are o crestere lngrijita si iubeste poe-ziile triste. I-am recitat L'hiver» de RaulPonchon, o poezie atat de profunda Insimplicitatea ei, ale carei strofe par nistesuspine rimate.

De la sarutari nebune, trece brusc la undesgust amar ; alte-ori vorbeste de amorurimistice. printre mangaieri dp femeierafinata si spazme isterice, brutale, imipovestea adolescenta ei, o adolescentti,,

ingrozitor de vitioasg.

Si

30 IN TIM

Spre dimineata cazuse Inteunul din a-cele somnuri bestiale, pe care le-a descrisatat de bine poetul Charles Baudelaire inversurile sale erotice. Fara sal simta, i-amsarutat o mama care atarna pe margineapatului, .5i am In varful picioarelor,ca dintr'o biserica unde s'ar 11 citit o ru-gaciune trista.

edit

12 Main. Subt praful de raze al

soarelui, Dunarea luneca lini§tit spre Mare.Pare ca tainue§te cu Vremea, tovara§a elvechie. Are o culoare de argint straluci=for §i curge cu o imladiere lene,se. i ede o ferrnecatoare atractiune pentru ceivisatori si .singuratici.

Insotit de doi prietenir m'am pus inteoluntre, destinatA sa ne duca la Nicopoli.

Plutirea pe apa imi umple sufletul deo reverie vaga, imi dä senzatiunea unel

32 INTIM

vieti noui si dulci. E un fel de uitare, devis, 3n aceastA leganare, abia simtita.

Orasul Nicopoli vine a.sezat pe dealuri§i pe WU. Case le au un aspect de, saraciesi Witranete, ulitile sunt murdare, si pestetot domnqte o inertie, 0 tristete de ci-tnitir parAsit.

Calare pe un magar slab si care aveanu .5tiu ce aier de pesimism ridicul, amurcat dealurile ce conduceau la faimoasacetate a Nicopolului. Giamiile in ruine,ddramaturile zidurilor, faramaturile ru-ginite de ghiulele, ,§arrturile adanci, evo-

.

cau luptele sangeroase care avura loc aciin anul 1877, si parea ca schiteaza inaier pastele colorate cu sange si fum.

Nici °data nu m'a cuprins mai ad'ancgroaza resboaielor, ca in mijlocul acestelcetati in ruins. In departare ochiul pre-domnea campii intinse si paduri, carj pa-reau pictate pe fundul albastru al orizon-tului. Si u.sor, de o monotonie duioasb,


s'auzea un cor de femei turcoaice, insotitde sunetul barbar al daralei pe r_:asuraunor lovituri ritmice.

Aceia ce m'a impresionat mai mull, aufost locuitorii turd. Pentru prima oara ye-deam stransi la un loc atat de multi. Staugrupuri, grupuri, prin cafenele, prin car-ciumi, pe strade, fumand, vorbind rar,adanciti in calm" lbr oriental. Cali -va

m'a uimit prin frumusetea ochilor fornegri, de o melancolie linistita, induie-setori de tristi.

Altii, stransi -pe capul unei luntrii, as-cultau o bandy de laulari, privind tacutiluciul mladios al Dunarei. Era un tabloucare to oprea in loc. Figurile for palide,pozele for de tembeli visatori, maneauacantata prelung si plangator, pareau in-fasurate intr'o umbra de orientalism mi-sterios, neturburat de rafinamentele civi-lisatiunel. In acest calm, in aceasta leneviemolateca, senina, in aceste cantece mo-

3

34 INTIM

notone si somnoroase, eu citeam intelesulunei filosofii sceptice.

A'ti inchide portile mintei la navalagandurilor, umple imaginatiunea cuun neant de visuri nehotarate, usoare, aprivi curgerea vremei cu seninatatea sinepasarea de suflet a unui animal stupidsi resignat, pentru acesti oameni, estepoate cel mai firesc deliciu de a gustaviata, privind-o ca pe un etern nimic

M'ani reintors noaptea. Noptile de pri-ma-vara au un parfum de iubire, au adierice sunt ca niste mangaieri misterioase;ele desteapta amintiri de fericiri uitate,si in tacerea for iti place sa soptesti mimede femei.

Din pulberea schinteetoare a stelelorse eteriza o lumina tainica, o lumina devis, colorand valurile din jur cu o pali-dilate usoara, si infasura intr'o umbratrista tot ce nu putea strabate

Nu s'auzea de cat cadenta lopetilor si

a'ti

ocbiul.


un suspin imens ie.sit din adancimile.departarilor

Arborii de pe mal, pe care abia ii za-ream, lua infati.sarea unor nebuni, cariridicau bratele, in deliruri, catre cer.CitIte-o pasere singuratica frecea repedepe deasupra apei auzeam falfaitularipelor.

Taceam.Natura, in timpul noptei, are un Ca-

-meter filosofic, e ca o educatoarede con--stiinte si sensibi1itati. Singur, in miiloculei, gAsesti cel mai neturburat prilej de.a cobori in nanntrul sufletului. Esti caintr'un templu urias, uncle ai intrat sa-te confesezi catre tine Insu-ti.

si

13 Maim Ce schimbatoare e sensi-bilitatea omeneasca! Dar poate tocmaiin aceasta varietate a senzatiunilor noastreconsta farmecul existentei, Lira de careviata ar fl de o monotonie ingrozitoare.

M'am intors la tar. cu un fond deoptimism, pc care speram ptistrezmultaveme. In timpu'I zilei .am citit si am fu-mat ca. un Sultan fericit. Plutea in aiero lene de vara care aduce visuri dulci§i calde.....

, ."Ir4 -ry

sb.'1

38 INT IM

Nici odata n'am simtit mai nesatiosinstinctul de-a trai. Aveam in suflet nustiu ce inocenta si naivitate de c9pil.

Catre seara, m'am dus pe camp. Su-netul clopotului din sat s'auzea stridentsi vag Si me opri, trist, inmarmurin-du-mi privirile in apusul care se coloracu o lumina murinda.

Vibratiunea b.cestui clopot se raspan-deste, subt melancolia amurgului, ca unplans departat, strein, duios Singura-tatea se umple de o armonie sfanta, ceimi strabate sufletul ca un parfurn demoarte.

Ideia nestatorniciei vietiei me nelini-steste ca tot-d'auna. Pamintul pe care itcalc imi aminteste ca 'i apartin, si ca adata acoperit subt taranti, e uitare, n'afast nimic!...

Nimic ? Nimic I pare ca suspinaclopotul din sat ; Nimic !... Nimic !... citescin agonia razelor din apus....

TRA IA N DEMCTRESCU 39

Neiutelesul vietei imi apace durero, deironic. Minciuna existentei noastre, desar-taciunea iluziilor si luptelor pentrume ingrozesc ca un mormant deschis.

Intr'o zi, nu voiu mai fi, iar Naturava remilne aceiasi: frumoasa, linistita, ne-pasatoare !

Si pentru intaia oara, simti un fel deura aclanca contra acestei Naturi, adu-candu-mi aminte de versurile, de un pe-simism atat de mandru, ale poetului Alfredde Vigny :

Vivez, froide nature, et revivez sans cesse,Vous ne recrevrez pas un cri d'aniour de. moi !

Intru in casa si deschid volurnul luiSully Prudhomme (Stances et Poemes).Intr'o in ima omeneasca si poetul ei cel maiintim exista." o prietenie discreta, o intele-gere delicata, care to mangae adese-ori de.trivialitatile si durerile vietei. Noi nu iu-bini de cat pe acei poeti cari se apro-pie mai mull de simtirile si cugetarile

trait),

INTIM

noastre. In ei, ne gasim intru cat-va pe noi.Deschid la intamplare volumul si cites( :

Ici-bas tous les Etas meurent,Tous les chants des oiseaux sont courts;Je reve aux Res qui demeurent

Toujours.......

Ici-bas les levres effleurentSans rien laisser de Jeur velours;Je reve aux baisers qui demeurent

Toujours

Ici-bas tous les hommes pleurentLeurs amities ou leurs amours ;Je reve aux couples qui demeurent

Toujours

Prin fereastra deschisa coboard o pacemaiestoasa, si un vint usor aduce, dinLand in tend, miros de iarba.

Iar aceste versuri, recitate in gaud, memisca, me uimesc, sub pu' erea unei melan-

colii nesfirsite. Cuvintul acela, ant de ba-nal, atat de -simplu : Tot d'auna capAta un

TRA IAN DEDIETRESCU 41

inteles mai profund de cat on -ce cuvintomenesc ; pare un suspin monstru izbuc-nind din pieptul acestei umanitati treed-toare, fragile, de o clipa. ,5i creare acestui

cuvint : Tot-d'auna, nu este cel mai ab-surd, cel mai inselator ? Si cu toate a-ceste, nu'l intrebuintam mereu in mar-turisirile noastre de iubire, in juramin-tele noastre de prietenie, in planurile rioa-stre de aspiratiuni, de iluzii?

Val"! ce deriziune I Pentru ca sa traimavem atata trebuinta de-a ne amagi !..

C 1 )-ii

,..:77c...,--.1.r.,. )\-:-.,......,

15 Maio. Cerul e de un albastrucarat, ideal. E un cer care atrageii fascineaza. resfrange in suflet ceva dinseninatatea lui blanda. Departarile lui me-lancolice iti ztnulg confesiuni mute, sefac confidentele tele, le spui prin ex-tazu ri indel ringi,aproape incontAiente, mar-

turisiri pe care le-ai tinut ascunse o viataintreaga. Acest cer pare ca iti imater-alizeaza fiinta; are un farmec mistic, cevacare s'a defini printr'o muzica

vi

raga._

41 INT1M

Me duc in curie, o curte vasta, plinacu iarba, unde un cioban Liner pazestevitele «boerului». Doresc cunosc. Este-adeverat ca in cadrul sublim al Natureioamenii imi par ca ni§te icoane monstru-oase. liar un cioban are ceva din sinceri-tatea si lini§tea unui animal, cea ce ii

da o superioritate asupra oamenilor.M'apropii de el. E sarkacios imbracat,

dar perul lui salbatic, negru, cazut un-dulator pe umeri, ii idealizeaza figura. Areobrajii bronzati, ochii negrii, fara expre-sie, blajini ca ai unui vitel ; gatul vigu-ros, pieptul plin, bratele legate intr'o mus-culature pulernica. Ai crede ca in aceastafaptura calms, virila, nu e o fibre de nervi.In sufletul lui nu incoltete nici o umbrade dorinta, de vis, de senzatiune. E finis-

e senin, e bland, ca si cerul.Obicinuit de tnic copil cu Natura, el o

prive§te nepasator, si nu'i aduce un mur-mur de admiratiune sau de uimire. El o

tit,

THAIAN DEMETRESCU 45

iubeste tacut, Mr& fraze. s'ar despartide ea cu greu.

Intru in vorba: cu el. Il intreb dachstie carte, data plat fetele, dad. trtiestemultumit, si altele. Irni respunde scurt,uneori, surprinzator de cu minte.

Convorbirea cu ciobanul me farmeca. Eaimi arata cat e de dulce si de folositoarevorba cu un taran intelept si sobru si imiaminteste discutiunile ridicule, artificiale,bangle, cari turburti atmosferele oraselor,ca niste zgomote atat de deserte.

Ii ofer tigari si mi le primeste cu pla-cere ; apoi incepe cante din caval.

E un artist. Cantecile lui au o duiosiecare to leagand si 'ti desteapta amintiride voluptate. Il ascult uirnit. Cate-un bouridica capul si sti uita melancolic spre noi.

De aci pornim impreuna pe camp, luapropicre de o fantand. Fantanele, la tara,au un farmec poetic.

Spre neasteptata mea placere, intilnesc

sä

40 INTIM

o societate de copii. Scant patru : Bucur,Criu, Ion, Radu, toti pazitori de cai. Nefacem cease.

Una din marele pla'ceri ale singuratateieste si tacerea. Aci vorba e un zgomotsupara.tor, aci mintea gaseste o odihnabinefacatoare. Cu toate acestea, copii auun limbagiu care inctinta si intereseaza.Familiaritatea for me face sa zimbesc cuo naivitate sincera.

Se uita la mine cu atentie, me intreabacum me chiama : numele meu li se parebizar; unul imi ea ochelarii, ii pure pecei-l-alti rid cu hohot, asa de comunicativ...

Petrec ca la can teatru.Nimic insa nu'i surprinde mai mult ca

figarile colorate din eGil-Blas illustre pecare it aveam in buzunar. Areste portretein ochii for au n insemnalate uimitoare.Li se par minuni. De abia pot sa 'mi po-tolesc risul. Vezind doi insi care se saruta,ei esclama : «Uite cum se girigiulesc!»; In


fata unui velocipedist, adaoga «Umblacalare pe un cal de fier))....

Le dau tutun. Fumeaza cu o pasiunece ar revolta pe marele Tolstoi. E sin-gurul for vitiu ; o distractiune de singu-ratate si mizerie. In schimb, imi facservicii: imi aduc apa sere in urcior siimi culeg flori. Imi povestesc despre lupii«din zavoiul de peste Olt», si imi zic«vere» cu o intimitate nespus de dulce.

Si in clipele acelea, mi se pare ea suntCusi un copil nevinovat, bun, naiv, ca si eit

17 Maitt. Privesc, prin fereastra, fun-dul de dealuri care se iveste inteo perspec-tiva aburoasa, sub melancolia dephrtariloralbastre. E call si liniste.

lie simt adernenit de ganduri lenese.Pacea si singuratatea incep sä me neli-nisteasca. Ele imi par ca-niste arrnistitiuri,cari imi prevestesc lupte viitoare maicrude de cat cele cari le-am indurat.

In tot d'auna m'am indoit de linisteasi ferioirea cea mai sigura. 0 nenorocire,

4

50 INTIDI

o deceptie, o turburare cat de adanca, megasesc mai prevenit de cat fericirea ceamai mica. 0 iluzie noua, o speranta, un visde noroc, me turbura. Deziluziile si seep-ticismul imi sunt prieteni vechi ; cu eitraiesc mai linistit.

Sa me li nascut oare blazat, cu «o ranain suflet ?D Tata o intrebare la care n'asiputea respunde asa de lezne. Dar stiu cain lupta vietei am venit putin inarmat.De sigur, n'a fost sh fac parte dintre invin-gatori.

Si nu este oare marea cauza a nemul-tamirei, a indoelei, a tristetei noastre, toc-mai acest dezacord intre natura noastraprea fins, prea rafinata, prea buns, si na-tura mediului, adese-ori : grosolana, ego-ista si rea?

Fireste : aceasta analiza este de un do-meniu prea personal, pontru a putea figeneralizata. Gil toate acestea, tine sliedata ea nu rezuma psihologia unor ca-

TRAIAN DENETRESCU 51

zuri izolate, cari alcatuiesc acea familiea invinsilor de timpuriu.

Pentru a inlatura aceasta intima ana-liza, am trecut riul ca sh me imprietenesccu singuratatea padurilor. Intru, putinsilos, pe subt o bolts de stejari batrani,vi simt on fel de religiositate de temple.M'afund linistit pe carari a§ternute cucovoare de frunze. E o tacere care 'ti

umple sufletul de un extaz, ce le Pura.Peste tot : o salbaticie mareata ce to face-sa" visezi la vremuri primitive, biblice. Dinctind in cand, on falfait de aripi, un ti-pat de pasere, caderea,unei crengi uscate,infioreaza o clips odihna maiestoasa a,copacilor.

Nici °data n'am putut definescLine senzatiunile care le simt in singu-ratatea unei paduri. stint Area adanciprea tainice, si mi se pare peste putinta.a le analiza, a le nota in vibratluneafor acleverata. Un pictor poate ca le-ar

arai

Lie

52 INTIM

traduce prin culori; un muzicant, prinsunete; cuvintele le-ar falsifrca. E un felde parasire, ceva ca o ispitire usoara demizantropie; o groaza si un urit adAnc.de tot ce e lume zgomotoasa si banala.' ;si evocarea unor figuri de femei iubite,in amurgul palid al amintirilor. Apoi: auirnire dulce, o liniste de suflet profunda,

uitare....Ca niste note dintr'un cantec \whit'',

ca niste adieri de poezie virgilianA, pare-ca padurea imi sopteste aceste versuri.din dulcele Eminescu:

0 ! remai, remai la mine,Te inbesc atat de mult IAle tale doruri toate,Numai eu stiu s'a le-ascult ;

In al umbrei intunericTe asemen unui .print,Ce se uita-adanc in apeCu ochi negri si cuminti.. .

rS"......,v.n.....- .....s........,)1,

18 Main. Azi am sfirOt, pe malulapei, ultimele pagini din (Man on Lescaut» .Reciteam acest cap de opera al lui Pre-vost, dupe zece ani. Gaud l'am citit pen-tru inteia oard eram student, cu iluziisi idealuri

Si cum r6mAsesem pe ganduri mi sepdrea ca apa imi vorbeste : «Nu to mira,tinere Intru cat-va, on -ce om este undes Gieux, si on ce femeie o Manon

5i INTIM

Lescaut. Nu erede, in statornicia pasiuni-lor,, ele sunt ca si apele : tree.

ldealurile se viseaza, nu se gasesc. Iu-birea e cea mai serioasa afacere a vietei,dar femeile au descreditat -o putin.

Inima e ca un instrument : lasa sacante cu ea on -ce femeie. Numai bagade searna sa fie o artista ; o profana ti-ova sfarama. .

titi ca te turbura mutt faptul ea Ma-non in,sela, pi'ntru bani, pe des Grieux, celmai pasionat suflet de arrant. Dar ce vrei?Luxul treat tot voi oamenii, el s'atransmis ca un simtadanc, din generatiunein generatiune, si bietelor fernei le vinegreu sa se lipseasca de el. Fi sigur, datainimile voastre ar fi de metal, femeile v'arcere sa le prefaceti in.... bani.

Cu toata .ac.estea. nu te desgusta de iu=hire : iube§iel Gloria cea mai. _mare nupretue0,e cat o. clipa. do Mbire.

1-ati


;4i nu to indaoi un moment,: lubireileste cea mai serioasa afacere a vietei».

Asa imi vorbea apa. Ali se parea o ciu-data elocinta : ironica si rece, ca si ea.

Claud m'am intors acasa, am zarit langajgbiabul unei fantani o taranca si un fla-caa sarutandu-se. AVani ascuns dupe bu-ruieni sa privesc. Imbratisarile for eraulungi, de foc. S'au despartit, soptindu-siceva.

Acesti oameni se iubesc. Amorul lor-esimplu, ca si ei.

i sunt fericiti, poate tocmai pentru canu inteleg ce e fericirea.

IJ Maitc. Florile pe care le-am cu-les, stau vestejite pe masa mea de lucru.Era un frurnos buchet de trandafiri albi

o poema." de petale.Paliditatea for seamana et; figurile unor

copile anemice.Lumina soarelui, strabatandprintr'un transparent verde, resfrange a-supra for o umbra sfloasa si trista, carele da un inteles de de.5ertaciune, de mor-ment

Am cugetat adegea-ori ca s'ar putea scrie

INTIM

o interesanta si frumoasa carte: «Psiholo-gia florilor». Un observator genial si pa-cient ar descoperi in ele un sistem ner-ves, o sensibilitate a lor.

Am bagat de seama ea florile de seraau o tristeta disereta, laguroasa, ca nisteochi de femei can au plans. Sa provieaceasta din cauza lipsei de si are, de at-mosfera libera? Sensitivile sunt ca nisteinimi care tremura si sufer, subt atingeribrutale. Floarea soarelui trebue sa fie sus-eeptibila ipnotismului, data se intoarce me-reu dupa astral zilei. Zorelele care isi des-chid petalele numai in zori si le inchidin timpul soarelui, poate ca au o afectiunemisterioasa pentru luceafarul diminetei,earuia numai lui isi desfae sinul for_ vir-ginal. Nalba de camp, cu florile ei marlsi pembe, cu trupul ei inalt si mladios,are in timpul serei, o palictitate de o fi-nete morbida. Se impresioneze ea, asa cumtrebue sa se impresioneze o Iloare, de a-

58

.

TRAI CU 59

cea melancolie re o imprkstieamurgul ?

In general, lucrurile mi s'au parut caexprima dureri si melancolii aproape o-menegi. Ca si cum aceste corpuri inertear avea un sutlet. 0 cruca de bisericavechie, inclinata intr'o parte; un dulapcu carti acoperite de praf si de fire depaeajen ; un arbore taiat, zacand cu cren-gile intinse pe pamint ; frunzele cari sescutura, toamna ; o icoana cu zugraveala_stearsa, atarnata in odaia unei familii desaraci, o cash daramata. ; o candela demormant, neagra de fum ; etc. sunt a-

-tatea lucruri cari au aspectul for de fris-tete particulara, ca si ni§te figuri orne-ne;ti.

Heine a concretizat veasta," impresiein-tr'o senzatiune trista a odoratului : c(Lumenare parfumul unor viorele uscate».

Aceasta tristeta nesar.sita, care 'se exalts.aproape din toate lucrurile din Natura, a

-60 INTIM

dezvoltat &l am in mine simtul pietatii sial iubirei. Intre lucrurile din natura. siinima mea sunt legtituri atat de profunde,in cat nu rare-ori o frunza cazind, unbuchiet de Rani vestede, m'au facut sasufar mull.

De sigur, o mare parte din pesimismulunui om provine §i din aceasta exesivasensibilitate fata de lucrurile din natura.Din aceasta cauza, -adesea-ori, sensibilitatea

tinge un grad de dezvoltare aproapemaladiv.

Acei cari privesc totul cu o desavarsittinepasare, izbutesc fereascti constiintasi sensibilitatea de multe simtiri cari tur-bard si fac sa sufere. Acestia poate catraduc mai intelept visul vietei. A. cautasa analizezi, sh intelegi; sä iubesti preamult lucrurile din natura, sent poate cau-z °le cele mai directe ale multora din du-rerile noaste.

22 Maiu. Am deschis fereastra §i

-privesc cum pica. Dealurile, ce se zarescin departare, par invalite inteun zabraz-iiic plumburiu.

Imi place mult ploaia. Ea are o armo-nie a ei, un cantec particular, care topredispune catre ganddri. In noptile detoamna s'aseama'na cu o jale, cu un plans_omenesc.

gandesc si fumez necontenit. Tiga-AM

62 INTIM

rea e un tovara's de singuratate, si fumulei are o- retorica : Totul e fum !..,

Marele Tolstoi vorbeste re'u de tigare sinume,ste obiceiul fumatului o placere viti-°ash'. Vestitele sale articole asupra alcolu-lui si tutunului au provocat eespunsuri ad-mirabile, cum e de exempla acela al luiDumas fils.,Scriitorul rus atirma ca fuma-tul adoarme c-onstiinta. Ei, da! pentru a-ceasta iubesc tigarea.

Am simtit tot d'auna un fel de recu-notinta, de iubire, pentru lucrurile cariimi procura mangaieri.

Rousseau, in Con fesiuni, ne spune caimbra."tisea arbtwii §i plangea cand se de-parta de ei. Ii erau rnai scumpi de c &toamenii, cari 1-au facut sa sufere atat demull.

Este adeverat ca abuzul alcolului poatedeveni periculos, dar fumatul nu este unvitiu atat de grozav pentru a fi imoral,chiar in trebuintat fara masurti. Chimicii ne

TRATAN DEMETRESCU '63

dovedesc ca tutunul con tine otrava, darvisatorii afirma ca aceasta otrava, e dulce.

Am convenft ca adoarme putin corWinta.Si nu este aceasta o calitate? Dar nu suntIn viata minute cand avem nevoie de ui-tare, de adormire, de ceva care sä ne in-trerupa raportul dintre coWiinta noastraSi realitatea dureroasa, a vietei?

Noaptea, tirziu, a inceput o furtuna.Cerul se- Intuneca, Intinderile departatecu ,dealuri In fund, iau un aspect sumbru ;§i ca un gemat surd, venit din adanciminecunoscute, s'aude glasul confuz al Olfului,vuietul padurilor din apropiere.

Pare o o'rga urine psalmodiind un innde manie.

Simt tremurari de spaima, o spaimade copil, cum le aveam oglinioara, Intr'o ca-

mera intunecoasa, cand mama me. deslipeade la sinul ei. 01 am avut tot d'auna a-tata nevoie de stnul unei mume

Furtuna aceasta are Inca o putere de

64 INTIM (

evocatie, ca unele pagini din genialelescrieri ale lui Dostoevschy. Ea imi amin-teste figura simpatica .si bolnavicioasd aunei germane, pe care am cunoscut-o incasa uuui prieten. Citise mutt? vorbeaputin, era strains in tara noastra §i antsla clavir, cu o rare maestrie.

Am auzit-o o singura data cantandL'orage de Weber, armonie imitative,uncle s'aude caderea ploii, urletul vintuluisi rtigaciunea sfioasa a unui pastor. E ocascade de note, aci, de o sonoritate pu-ternica, zgomotoasa ; aci, de o deliseblanda, de o tristete mistica.

Am inteles atunci ca.' nimic nu talma-ceste mai adanc sufletul omenesc ca mu-zica. Furtuna lui Weber nu era chiarpovestea acelui suflet de femeie pribeagasi atat de n,enorocita ?

--..-.ss-

24 Alai& De dimineata am fost scu-lat de zgomotul unei trasuri trasa de pa-tru cai cu clopote. Un prieten, dinteunSat vecin, insotit de un teller necunos-cut, venise sa me vada. Am hotarat sadejunam impreung. Prietenul meu areun spirit viu si glumet. Ike cate on 11intalnesc trebue s5. rid. Eu,iubesc,...multpe acei care., nak ,fac sa rid.

Despre finerul necurioscut aflai cä abiade- o septhmand iesise dintr'un ospiciu de

5

66 INTIM

sanatate. Gratie unei serioase ingrijiri adoctorului, se tamaduise putin. I se re-comandase liniste ci distractii.

Il privi cu atentie: nebunii me intere-seaza mai mult de cat oamenii cu minti.Era tacut, palid, si avea une-ori gesturide o stangacie hrusca .si nervoasa. Cate-o data, 1si rezema fruntea de mans §i sus-pina lung. Avea ochii albastrii, mari, plinide o tristeta turburata.

Dupe dejun, am vorbit despt femei, Ela cantat cate-va romante vechi, cu o voceputernica si tremuratoare. Apoi m'a ru-gat sa recitesc versuri. I-am recitat:

01 mama, duke mama, din negura de vremi,Pe freamatul de frunze is tine to me chemi

de Eminescu; si

cot fost, a fost incep tusindPovestile batrane,A. fost, a fost, zic povestindEri dor, poveste mane.

de Theodor ,erba,nescu.

TRAIAN DEMETRESCU

mangaiat perul cu mana si s'a ui-

tat la mine dulce.Seara au plecat.Tarziu, m'am clus pe camp, urmat de

Gerber, un caine batran, care me inso-t,e,te in toate plimbarile mole singuratice.

No Nile de Maiu au o suavitate feme-uina. Ste lele tremura ca niste ochi tvo-luptosi; luna arc melaneolia unui profilde poet; iar ventul, ce vine din departa-rile campului, aduce miros de fin cosit.

Nici odata nu simt mai adane singu-ratatea sufletului ca in noptile acestea.

i une-ori farmecul lacrimilor me in-duioseaza, ca amintirea unui cantec de

Senzatie ciudata pe care poetul Ha-raueourt a exprimat-o iutr'un vers admi-rabil;

Moi qui pleure tout seal quand les nuitssont trop belles

>N1

Ali-a

',

,

Ili

teagan....

Maio. je suis la Solitude!pare ca imi t;optete, in fie-care zi, singu-ratatea, en care m'am obicinuit ca cu oinhibit de demult. acest simplu vers dinvestita «Noapte de Decembre» a lni Alusset,

amintit in aceste locuri tihnitecOstiga o tristete ce to jnclina catre unextaz, catre un plans sfi.,sietorsensibilitate in fibrele ei cele mai fine, celemai delicate

Obosit de zgomot, ranit de deceptii,

27 Ami,

i

.,isalbatice,

\tinge

70 INT I Id

sulletul nostril doreste aclese oni egzilul

iinei singunatitti eterne. Dar mai tirziahiar aceastd singurhtale devine o durere.

Un inabuseste aspi-ratiunile si sentimentalism" unui sufletsuperior si nobil, neocazioniindu'i mijloa-cele de a le manifesta. -Entre acel suflet simedial social se stabi 'este un dezacord trist.

Din potriO, intr'o singuratate linistitasi blilncla, sufletul redevine increzator, ilu-zionist, si resimte nevoie de a'si inatipavechile lui aspiratiuni. Ei bine, aceastainfluenta a singuratatei nu creazh o noelaindoialii, o Ilona ternc're, pentru pierdercaacelonasi aspiratiuni?

Tata in adever, ce incerc de colt -va

time aici.In lupta Brea a existentei incepusem sii

me obicinuesc cu lipsa iluziilor si 'mi a-dorrnisem suflettil sub paza limn scepti-cism intelept. lletras in sinc.miitate, simtplacerea de a retrai en vechile mele

plod i

TRAIAN DEMETRESGU 71

tiir bine ea' le voiu pierde din nou,i tocmai aceasta prevedere is fondul unei

dureri, de care incep sit me tern.Si a avea eta de putine iluzii nu este

una din intelepciunile vietei?

28 Maio. Adese-ori me simt uimitsub tacerea ce predomne,5te coltul acestade Natura, mai ales in orele triste, cAndcele de pe urma raze ale zilei se sting. Eo tacere atat de desavirsita, atat de adancAin cat ai putea ecoul unui suspin,cum zice asa de poetic marele Flaubert.

Aceasta, tacere imi inspira o educatiunesentimentala. Ea este ca o lectie filosoficace, me invata a'mi exila sufletul in pro-

I

s'auzi

71 INT1M

pria lui tticere, pentru a'l feri de trivia-littitile si reutatea existentei exterioare.

Aceasta tacere imi amintesce Inca, unelefrunti de cugetatori, unii ochi de femei,in care se lamureste, in mod vag, o -1i-niste senina, sub care se ascund adan-cimi de suflet necunoscute.

Clind me obicinuiesc prea mult cu ea,pare ca imprumut ceva din salbaticia siprofunditatea ei. Are nu stiu ce asema-nare cu somnul copilariei, aromit subtarmecul basmelor ; sau cu somnul mor-tei, umbrit de aripele eternitatei....

De tali -va ani, me gandesc ore Intregi,aproape in fie-care zi, la Fericire si laMoarte. Una me face sceptic, cea-l'alta trist.

Aici, In acest colt intim de singuratate,uitasem Moartea crezindu-me fericit.

Fericit, cum ? Nu cant sh mi-o ltimu-resc : pentru fericire nu sunt cuvinte ; darmi-am dat seama ca In mine_ simtul de


liniste, de cugetare, de iubire simply sisinguratica, fiind mult desvoltat, me faceinaccesibil lumei si miscarilor din orase.

a reintra din aceasta tacere iartisi inlime, e o durere mare.Si

4 lunie. Am pornit, cu fata in soar&cu parul in vint, insotit de un ciomag lung,

creanga de anin, pe malul apei,pe camp, prin grau, pretutindeni. E un e-lan, un amestec de entusiasm, de adora-tiune, de recunostinta,_ pe care a'si voi sä'1 arat Naturei, ca o marturisire de iubirenetarmurita. Si simt, ca un puternic simtal ereditatei, transmis de cine stie categeneratiuni, o adoratiune de- ceruri, depaduri, de ape, de liniste, in care am

o

78 INS TIDL

crezut tot d'odata ca s'ascunde umbra meade fericire paminteasca

Apele imi ,soptesc aiurari do duca, nos-talgii de departari; vintul imi aduce mirosde paduri, visuri de codru, de singuratatinecunoscute ; paserile se urmaresc a more-zata, c.0 ciripiri vesele; un pitpalac suspinaascuns in gran ; cerul imi zimbe§te cusurisuri albastre ; soarele imi inflacareazaobrajii....

Din vreme in vreme, me odihnesc pepamint, me intind pe el, it ating cu ca-pul, inchid ochii, visez....

Fac proecte nebune : hotarasc sa nu mairevin in lume, sa reman aici tot d'aunalanga iubita mea Natura!

Intind bratele, ca §i cum asi voi s'o im-bratipz adanc, si cu buzele ce'mi tremuraii _soptese cu un glas duios, zmuls din totsufletul meu : te iubesc te iubesc...

Obosit de umblet, m'am abatut intr'ocarciuma din sat, incapere cu patru la-


reti murdari si afumati, cu tavanul scundfacut din harne, prin ale caror unghiuripaiajeni si-au tesut panzele for viclene. Lao masa rotunda si soioasa, un ta.ran bearachiu dintr'o oala, scuipa des si silnic,

fumeaza dintr'o lulea aproape stinsa, si vor-beste din cand in cand, singur. Camaseaabia i se mai tine pe umeri, e zdrentuitasi nespalata; parul ii cade in curcat pe frunte,iar in ochi ii luceste ciutat o raza slabade constiinta, care ii lumineaza putin intu-nericul vietei. E o figura de proletar, in-dobitocitti de betie si de mizerie. 11l'asezde-o parte sa '1 privesc si sa '1 ascult.

Carciumarul imi spune la urechie : «Unstricat, Domnule Un batut de D -zeu !...Un lenes ! nu munceste isi bate ne-vasta.... si bea toata

Aid carciumarul acesta moralist me"rev olta

Betivul vorbea : «Hei asi fi fost demult la cimitir, clack n'asi bea !... Beau ca

ziva »

I

INTIM

sa ca sa imi and sufletul.... 5tiu eiica copii imi plang la usile strainilor......Dar ce sa Lea? S'o 1ndura Dumnezeu deei !... Eu m'am ticalosit... Beau ca sa uit...Alt-fel asi fi fost de mult la cimitir....)

Cuvintele acestui demostenit me atin-geau ca o poveste plAngator soptitd. Eleimi evocau poema umilitilor, ale caror vi-eti alcatuesc un lung sir de muncanevoi, de saracie. In simplitatea for deamard, ele pareau ca a dureroasd paginadin istoria neagra a poporului desmostenit

si exploatat.Wain sculat sa plec si ridicand ochii

catre betiv 11 vezui plangand. Ca si cum imiintelesese gAndurile mele de pietate muta.

ult....

.5

10 Junie. Pe malul Oitului, spre sea-ra. Se lasa o pace blanda ceva

ca lini§tea din nauntrul unei biserici vechi.Chiar apa curge mai lene, pare ca se in-Inladiaza ca un brat voluptos pe subt um-bra adormita a salciilor. Se -aude piuituracristalina a privighitorilor ; flueratultremurator, ca un solo de jale, al turtu-relelor ; basul monoton al boului de balta,§i un cuc singuratic silabisandu-tii numele.Luna plind se ridica incet, Band singura-tatei un farmec de pustiu virgin.

6

i tristii,

lung,

82 INTIM

La doue-zeci de pasi de mine-, o taranca,

manandu-si doue vaci satule de iarbb, seopreste pe mal, cercetand un drum de tre-cere prin apa.

Ii inteleg gandul : vrea sa 'si duca vi-tele in zavoiul de pe cel-l-alt mal. Si spresurprinderea ochilor mei nerusinati, pri-vesc cum isi desprinde betele, apoi fustysi ridicandu-si camasea pang la sin, in-tra dupd vaci in apa. Ori cat me silescsa ved mai bine, abia deslusesc rotun-zimea bronzata a soldurilor, pe care va-lurile i le atinge cu infiorari voluptoase.

E un tablqu: vacile pasind greoi si a-gale, urmarite de o teranca care 'si aratagoliciunea trupului, subt lung. E o idila,un pastel de o ginga'.sie clasica....

15 lunie. Me intalnisem de cate-va

ori, pe cand umblam singur prin paduri,.pu o taranca tinera si frumoasa, uitan-du-se la mine adorabil de ruins ,,,ii gra-bind u-se sa duca mancare ciobanilor.

De asta data, cum slam pe brand, laumbra unui copac, o zari de departe ,sio chemai. Simteam o nemarginita nevoiede a incerca acel farmec inflorator pe care 11

imprastie apropierea unei femei.Veni cu oare-care temere. Punta o im-

84 IN TIM

bracaminte simpla si vechie; picioareledescutte erau asprite de pamint, dar seprelungeau de la glezne in sus intr'o ro-tunzime alba ce se desvolta treptat catresolduri; printre gene stralucea nu stiu ceumezeala dulce de ochi plansisinul avea o tre'murare de valtoata figura ei rotunda, alba, avea o nuan-ta de bronz, ce 'ti amintea unele profilerustice din poemele poetilor pastorali.

Era femeia unui podar, ccom reu, careo batea si o parasea cu lunilo».

Se aseza langa mine eu increderea u-.nei prietene de demult. De isigur, trebuie

fi zis : un om care umbla singur prinpaduri, oiteste cacti, mangaie cainii si staore intregi s'asculte freamatele frunzelor,

nu poate fi un om reu.Langd aceasta femeie simpla, fara nervi

bolnaviciosi, in care singele. curgea bcr-

gat si vi i, langa acest corp curat si cald,sinaturile mele blazate de deboseriile ora-

si tristi,

sA

pile, si

'si

TRALAN -DEMETRESCIJ 85

.,sekor, tremurau subt o vibrare de volup-tate necunoscuta pane atunci.

Dupe cote -va vorbe, cand izbuti me

fac placut acestei tararice, intelesei ce ininima cea mai simple, ca si in cea mairafinata, exista o aspiratie vaga catre fe-riciri mai .pre sus de cat multumiriletraiului comun.

Culcai chul in poala ei si inchisei ochiica si cum as ,o voit sa visez. Ea ince-pu se resfire perul.

In clipele acelea, toata firea mea sen-sibila se confunda inteo reverie nehota-

unde 'Area ca se desluseste un re-gret amar de-a nu putea sa 'mi stator-nicesc toath viata in cadrul acestei na-turi, lenge o femeie simple si bunk', cao inima .de copil. Curr? pentru unli oa-meni nu este cu putinte se realizezenici -visurile for cele modeste, celemai nepretentioase?

sa.

'mi

rita,

'si

mai

86 INTIM

Ea p5ru ca 'mi intelege nelinistitelemele ganduri si imi zise zimbind :

Eu vroiu sd 'mi vorbestiIn acest cap frumos parea a se ascunde

o raza de inteligent5, care n'astepta decat mijloacele care sa-i inlezneasca o des-voltare larga. Am inteles aceasta din

multe din vorbele ei intelepte si din omaniera, aproape find, de a me privi a-danc in ochi.

Cate-odatd zimbirile ei semanau cu iri-zarea unei petale de trandafir pe careau cb,'zut boabe marl de roua.

Nimic cochet, nimic artificial, in acea-sta fire franca si simpla. Intr'un salon eaar fi parut o figura stangace, ridicula ;dar in cadrul Naturei, din care nu ie-sise nici °data, era ca o fapturd din 'bazme.

Si pentru ca aratam o fried de copil,ca sa me intorc in sat, in noaptea aceia

am dormit nu stiu bine : inteun pa-lat sau in bordeiul ei.

22 lunie. Me urcasem pe o movilasinguratica, pentru a privi, de la inaltime,departarile mistericase ale orizontului, carime impresioneaza tot asa de adati as-tazi, ca si in copilarie.

Era in apus. Soarele se inflacarase, im-prastia o agonie de lumina, ce se stingeacu incetul si se cobora treptat sa dispaadupe virful unor plopi inalti. Avea melan-colia unui suspin, unui adio....

Apusul lasa in unele suflete o tristete

88 INTIM

care le urmareste, le turbura, ca notele dela sfirsitul unui cantec funobru. i on catde banala ne-ar trece ziva, totusi, apro-pierea timida a noptei are un farmec nou.

Priveam adanc. Se rasa o pace blandapeste miristile intinse, ca o aripa uriasa.-Apa, strecurandu-se printre zavoaie, miniaparea ca ofasie imensa de matase alba.Carduri de tarani se intorceau obositi, cucoasa in spinare, de la munch. Iar pesus, convoiuri lungi de ciori, se afundaucatne paduri....

Am stat asa pans tarziu. M'am tutorsacasa, cu ochii catre cer pe care 1-a habitatilt de mult nefericitul Tasso si I.-a.de-scris adese-ori tot atilt de maiestru ca sigenialul Dante. Avea un senin care iti

fermeca ochii, Iti limpezea sufletul. Unpictor 1-ar fi zugra'vit, zimbindu'i; o femeie,ar fi cugetat la poeti si amanti.

Nu puteam sä dorm. Luna batea In fe-reastra mea si Imi umplea odaia cu o va-


paie misterioasa. Guy de Maupassant re-produce in opera sa intima; Sur l'eau,cuvintele unei femei inteligente care iispunea ca influenta lunei asupra craniuluiomenesc e mull mai periculoasa.' de catinfluenta soarelui. Acest lucru 1-am re-niareat adese ori.

Luna ne ajuta -sa iuhim, ne deschideo sete nepotolita de a fi fericiti, ne faceputin nebuni. Nimic nu se armonizeaza

mai desavirsit cu natura omeneasca decat ea : e trista cand suntem tristi ; e

vesela cand suntem veseli.Incerc se me cult, dar razele ei Imi

cad pe capateiu, pe Jrunte, in per. Pareca le simt.- Sunt ca niste atingeri de de-gete fine, ca niste adieri «care ar fi blonde»cum zice Francois Coppee.

Me scol si imi reazi-mi fruntea de gra-tia ferestrii. E o tacere uimitoare, ceva ca'rite° stepa unde n'ar exista nici o urma.'de viata. Ochii mi se adancise in imensi-

90 INTIM

tatea pierduta a campului, fara sa deslu-seasca nimic. Stele le, stinse de luminalunei, nu se Muse in nici o. parte. Abiao miscare de zefiri dulci, imi recorescsfiosi fruntea.

Si din toata aceasta singuratate, se des-prinde o tristete larga, nesfarsita, ca par-fumul unor salcii de cimitir, care imi a-minteste atatea iluzii moarte, risipite ca otarana in penumbra nehotarita a trecutu-lui. Eterna jale de cele re'mase in urma,de vremurile duse, revine si acuma peritmul unor suspine tanguitor de amare.Par'ca asi voi sa me intorc inapoi, sareincep aceleasi drumuri, sa intarziez catmai mull de sfirsitul neinteles al vieteiiar cand imi dau seama ca aceasta dorintae o nebunie vecinic nerealizabila, inmar-muresc de spaima....

Nici °data n'am simtit mai profund, maidureros de sinter, fragilitatea si nestator-nicia vietei omenesiii fata de eterna fru-

;

TRAJAN DEMETRESCU 91

musete si armonie a Naturei. Si cand, ne-linistit de aceste ganduri, ridicai din nouochii spre hind, mi se paru de asta data,ca imi suridea infiorator de ironie

5 Julie. Cerul e patat de nori sub-tiri, ce par ca niste insule albs calato-rind in spatiu.

Nimic nu'ti deteapta mai adanc do-ruri de duca, nostalgii de departari, caacesti frumosi nori de vara.

Ii pivesc, culcat pe nisipul de M ma-lul apei, ca un nebun care s'ar uita fixla vedeniile mintei lui.

Asi voi sa vorbesc, sa cant, sa plangsa rid, dar lipseste cine-va,nu stiu cine,

N TI M

care sa Ine asculte, sa me vada, sd me-thteleagd, sd me iubeascd.

Nu pot de cat sä me izolez in mineinsumi, sä cuget,si pare ca mi-e fried{le cugetarea mea.

E o durere pe care a-si numi-o : ((sin-

pratatea sufletulub.).In lume simt mai rar aceasta durere ;

in mijlocul Naturei ea imi revine tot cl'a-una.,

De sigur, aproape in on -ce sufletnest se afla un fond curat de iubire care se:pastreaza pentru un alt suflet; o iubire care-e mai sening, mai ideald de cat iubireaegoisth, iubirea de sine ; si cand nu intal--nim acel suflet pentru care pastram a-ceastd iubire, sufletul nostru remanesingur.

Aceasta singuratate este poate una dinmarele Gauze ale tristetei noastre.

Unii mor din cauza ei,Werther a do-yedit-o ; altii devin mizantropi sau sceptici

91

ome-


dupe cum o doi}edeste o mare parte dintinerimea de azi, o tinerime panda,

fara entusiasm.Dar pentru ce aceasta nevoie a sufle-

tului nostru de-a se uni cu un altul, de-aiesi dire proprja lui singuratate?

Frica de moarte,instinctiv,ne stapa-neste pe toti. Ideea distrugerei, pieirei fi-nale, e poate c.auza acestei nevoi a sufle-tului nostru de-a nu ft singur, de-a secontinua in amintirea unui alt suflet.

In vreme ce imi treceau prin minte a-ceste reflectiuni, soarele nuanta apa cu oculoare argint stralucitor, ca si cumar fi voit sa amestece in cantecile un-delor armonii de raze.

5i nu stiu pentru ce, plangeam.

oi; oah4ce..... 1892.

sen-sibird,

de

POEME IN PROZA.

COPILUL

A auzit de cate-va on pe tatal seu vor-bindu-i despre scoald, profesori si carte....Copilul ramane pe ganduri, se Intristeazaputin ; e prima lui Incercare de-a lntelege.

Intr'o zi, mama sa it scoala mai dedimineata, ca de obiceiu, aproape odatacu soarele. Tata e vesel, asteapta salEmbrace pentru a merge sal inscrie lascoalb...

100 POEME IN PROZA

E un biet muncitor sarac, care are osingura bogatie: copilul. A auzit ca oa.-menii invetati sunt fericiti, si voieste cafiul lui sa ajunga un om invetat. Va a-stepta mult. Dar saracii sunt obicinuitisa creada si sa astepte.

De sigur, la betranete el nu va maimunci. Atunci copilul va fi un om, vacistiga banii mai usor de cat el, si in-treaga for casa se va up-Tie de noroc.

Ah1 ce poeme de fericire stiu sa-siimagineze umilitii!...

**

Copilul merge zilriic la scoala. Cu toateacestea pleaca de acasa cu un fel de spaima.A bagat de seams ca intre el si alti copiifrumosi si bine imbracati, e 0 deosebire.Se face in jurul lui un gol, si simte ca'1 apasa o tiranie.

In banca, alaturi de el, sta copilul unuiaretadas bogat, care a crescut in pufuri,

TRAIAN DEMETRESCII 401

printre guvernante, mincat tot-d'aunapaine alba. Dar in acest mic rautacios eo inima neagra. El batjocoresce mereupe copilul muncitorului, care e urit si

are hainele zdrentuite. E o imbracamintefacuta din petece, prin care strabate vintul§i batjocora bogatilor

Copilul sarac indult glumele camara-zilor sei cruzi; si pe cand in scoala statuluiabia incepe abecedarul, in §coala vieteideja a invetat carte -va pagini de durere.

* *

Sunt cate-0 trei in jurul mesei : man-citorul, mama si copilul. Scolarul plange,povestind cum copilul care §ade alaturide el, in banca, 'i-a rupt haina, facandu-1de ris. 'L-a spas profesorului, dar nu rapedepsit.

lacrimile lui cad pe o bucata de paineneagra. Tatal isi pune fruntea in maini ;muma rnangaie parul copilului...

61W

si-a

*

_

Si

CARUTAUL

Aproape in toate zilele, la aceia0 or&de dimineata, caruta§ul trecea pe sub fe-reastra mea. Era ceasornicul. meu. Soa-rele se ivea cate-va minuta dupe el.

Era betran, bolnav -§i sarac. Toga a-verea lui se intocmea dintr'o carula ve-chie si un cal, camparat de la un soldatpe un pret de nimic.

Si omul si animalul intirziii silnic §idureros in viata.

C41-.4;"(Pit:4:A74.0245L 4.11

.F i 4,1kik`

t1/47411;..-

)_

10't POEME IN PROZA

Targul it cunostea sub numele de «Ca-rutasul». Nici unul nu-1 vorbea de WI :se purta cinstit si avea o bunatate dein telept.

Munca lui era sa aduca, de la gura- inoral, marfuri grele : butoaie, fier,altele. I se platea putin, atat cat sa tra-iasca §i ajute si calul.

* *-

Drum ul -era lung si obositor. Roateleca.'rutei scoteau un tipat ascutit se pareaca taie auzul. Era ca o flasneth, care canta,dureros de fats, ceva dintr'o simfonietrista.. Calul, cu gatul inainte, cu coasteleelite afara, resufland grew, tragea, se o-prea, nu voia sä mai mearga, pornea ia-rasi.... Carutasul 11 ajuta, punea si el u-merii, impingea, ii spunea o vorba. buna,cum se spun copiilore

aceasti tale se repeta de trei-patruori, In fie-care zi.

lazi si

.0

sesi

Si


De multe ori, ei dart spectacole in

strada : calul nu mai putea sä mearga,cadea la 'Ambit. Cdrutasul sP incerca sa'lscoale, chema in ajutor un drumet, u§uracaruta de o greutate, dar nimic.

trebuia sa se odihneasca, sa -si re-castige puterile. Inchidea ochii § sufereatoate loviturile biciului. Trecatorii se o-preau curiosi §i razand ; gardistul injura.Negustorii cari Weptau marfa, opreauceva din plata carutw_ilui, pentru ca n'avenit la timp.

nu rare ori am vezut pe bietul u-milit §tergandu-§i lacramile cu dostilmanei.

Dumineca bea, da calului fan mai mult,petreceau amandoi. Sftacii pot cate odatasä uite, sa se creadd fericiti..

*

'rite° zi de. iarna, me gandeam la ca.-ruta§: nu-1 mai vezusem de mult. Era

Ani-

malul

i

100 POEME IN PROZA

poate bolnav intr'un spital, sau dus aiu-rea, nu sham nimic.

Alti umiliti treceau pe sub fereastramea; pe cci feficiti nu-i luam in seama.Ei n'au nimic inferesant si atragator.

Dar pe cand me lasam in voia gandu;rilor, un cortej funebru venea incet si

trist. Era o caruth veche, cu un cosciugIntrInsa, trash de un cal slab si batran.Inairae, ,un popa ; in ttrma douh femeicernite si un ettp44.?

Ttecunoscui calul... Mergea linistit si u-sor, ducandu-si stapanul la groapa.

e,..,3D 5A,IA

PAPUEA

E urita, ba"trand §i orfana.N'a iubit-o nimeni, aceasta este de si-

gur cea mai dureroasa paging din car-tea vietelor. Ea, int AM, a unit- pe D-zeu,apoi, Moartea care intarzia ; la urma, aertat pe D-zeu .si pe Moarte.

Traia departe de lume : intr'.43 casa ye-

chie, umbrita de sardtmi.

108 POEME IN PROZA

Pentru ca soarta bung n'o primise labanchietul ei, ea isi crease o iluzie defericire. Aceasta fecioard batrana aveaun copil: o papusa de marmora.

In toate zilele isi desmierda copilul, sh-rutandu a§a cum stiu sa sarute nurnaimumele. Une-ori isi desvaluia sinul, pen-tru a simti divina senzatie a nutrirei.Noaptea it culca in patul ei, ii vorbege:«drtigutule... mititelule... ingerul meu 1...»si it inveluie sa nu ra."ceasca.....

Dimineata it intreaba : ai dormq bine?..it radica in sus §i 11 joaca pe piept. A-poi, aproape machinal, apasa pe un micresort, 5i papusea rosteste: ma - ma....ma-ma

Atunci, iluzia fericirei ei se materiali-zeaza, devine o realitate. Ochii se aprindde o bucurie nemesurata §i incepe sa picedin ei lacrimi. Ea nu se mai indoe§te s-cum ; papupa e un copil via, care i-a

'MIMI DEMETRESCU 10?

spus ca o iubelste in done silabe ; ma-ma !

In fie-care zi ea ki repeta aceasta i-luzie!

C'

LA CURTEA CU JURI

Condamnatul sta pe banca neagra,o bucata de lemn poarta doliul acestornefericiti 1 abhtut, cu pri virile aiurite....Era un lucrator dat afart din atelier.Remas fara lucrU, se-exilase in eel maiingrozitor vitiu... betja.

Intr'o noapte, salbatacit, de furia foa-mei, omori un student pentru a'i furapunga.

112 POEMA )N PROZA

Fu prins si adus inaintea justitiei.Ochii vinovatului priveau mereu spre

imagina lui IIristos, zugravita pe o trucede lemn. De sigur, cel restignit 1-ar fi

iertat; dar ochii celor doi-spre-zece ju-rati deja it condamnasera.

Advocatul cautA sa lamusreasca mobi-lul crimei : mizeria care intunecase cons-tiinta omului, inteun moment de sures-citare nervoasa, cea ce 11 facea nerespunza-toare de faptul §i ceru achitarea.

La cuventul : mizerie, cei duoi-spre-zece jurati zimbia ciudat, un zambetde nesimtire, Ca si cum acest etiventn'ar fi existat in limba omeneasca ; ii separu strain, Med inteles.

Si in adever, era cu putinta sa- in-teleaga ce este mizeria, acegi oameni,cari se bucurail tot-d'a-una de o exisfentabunA, cu prisos? Sta in firea for sa simtagrozavul delir al foamei, ei cari isi purtail

sea,

T RAIAN DEMET RESCII 113

pantecile inainte cu stupida ingamfare amultumirei de sine?

Dupa o jumetate de ord, se citi sen-tinta: munca silnica pe viata".

Condamnatul, impietrit, idiot, nu facunici o mis,;care, urma sä priveasca aiuritpe IIristos, ca 5i cum de la el ar Ii as-teptat verdictul!

8

INTR'O MENAJERIE

Un biet vultur, regele culmilor,.sta pc o drugii defier; intr'o gratie mur-idara, privind in jos, umilit §i somnoros.Un baiat de pravtilie it supra cu bas-tonul. El ramane neptistitor, ca un filosofsceptic.

Un leu harem t_zi gray, cu capul culcatFe labele de dinainte, pare ca viseaza.

Din sand in cand ridica ochii sprepri-

116 POEME 1N PROZA

vitorii cui iot4, se uita la ei cu o melan-cone rece, apoi suspina.

Un leu suspinand !...Aliituri, o pantera Gu ochi de o fru-

musete salbatic5, culcata in poza unuiSphinx, crezi ca este indoio§ata de reveriide singuratate, de clorul pustiurilor,- pecare nu le mai vedea nici odata....

0 caprioard blajina, privind sfiosnaiv, ca si cum n'ar cugeta la nimic, seuita la -copii cari intind ma,inile pentrua o

Flasneta canta un vals....Ce ironie 1.. Acestor prizonieri, acestor

exilati, acestor morti, li se cants cantecede veselie....

si

PRINTRE CLOVNI

Intro cancclarie de *copi*ti, in provincie.Odaia e strimtg, intunecoasa, ptistrand

vecinic acelap miros acre de tutun.Zilnic se aude uft concert monoton,

muzica de condee, intrerupta de notele4Yuturale ale tuselor.

Amploiatii stint baeti veseli: rii, fac

;fume, canta, fluera valsuri, romance seri-timentale...

448 PO':31E IN PROZA

Ei par a intelege, instinctiv, ca in viataltrebue sa traesti nepasator si vesel.

intre di isii, venit de cu Ind, se afta,un functional', primit, de o cam data, far&

Scrie procese-verbale pe cate un leucastiga dejunul si tigarile.

E tot-d'a-una trist...In aceasta fiinta sunt coarde, din care

Durerea scoate note amare. Simtirea luie un instrument care convine marei ar-tiste....

Si in toate zilele, tovarasii lui de can-celarie rid de tacerea si suferintele

Clovnii, ca niste Satiri cruzi, isi bat,joc de tristul actor al vietei....

leafri.

REGELE

Pe scena unui teatru de provincie sereprezenta o drama istoria. Artistul V.juca pe un rege, vestit prin generosita-tile sale. In tara lui nu existau cerptori,nu murea nimeni de tame; bunul su-veran ii ajuta pe toti.

Printre public se afla si un birtaC,creditorul artistului rege.

Subiectul dramei era trist, si lumea

120 POEM IN PROZA

privea Cu atentiune neclintita. Nu se an-zea in sOti, de cat vocile declamatoare aleactorilor.

Intr'o scena regele generos °fell o sumacolosala de bani unor amanti, a carorfericire nu putea fi hotarita de cat deaceasta suma.

«Luati, copii mei, zicea regele, luatiacest our si fiti fericiti L.

Pupa ce publicul aplauda marinimiamonarhului, birtasul rosti in mijlocul u-dei taceri solemne:.

Al dracului Rege !.. (IA bani la toti,

si la mine mananca pe datorie ...

Cortina s'a lAsat, ca o aripa rtinita, inZgomotul unui ris general....

i-g-s<s--+

MUTUL

'fatal seti it parasiso in seama unorgradinari, subt a cAror paza se afla ofrumoasti grading publica din orapl C.Era un copil. mut .f,i idiot,un monstrusimpatic.

Intr'o zi, plimbandu-me printeo gleede fagi, it intalnii ductind in mina dreaptao garnita plina cu apA. Siujba lui era A.ude florile.

122 POEME IN PROZA

Trecu pe MO mine, ca si cum num'ar fi vozut, cu ochii deschisi mari, pri-vind inainte si avand un mers greoi si ostangacie de animal lenes.

La reintoarcere it cliemai Tanga mine,pe o banca. Se apropie putin silos si fer-mecator de bland.

Craniul seu era extra-ordinar de volumi-nos, cu fruntea iesita in afara. Dar subtaceasta cupola stricata a mintei, luceau,blaj in si vag, doi °chi albastri, nespus de dulci.

Nici o_raza de constiinta nu luceau in-teinsii; pareau ca done ceruri moarte.

Cand ridea, un ris de finger, aratadoue siruri de dinsti albi, ca ai unei fe-mei. Vocea lui era o gangaveald, in carenu se auzea de cat litera a, ca la copii

de curand nascuti.Incercai sa'l multumesc cu o moneda

de argint. El se uita la ea, rise, tidieddin umeri si nu dete nici un semn deuimire. Era cu desavirsire strein de no-


tiunea banului. Incepui sal mangai, sa'iating incet obrajii cu mainele, sa'i sa'rutochii. Atunci se lipi de mine, se topipar'ca de o placere sfanta, placereamangaierii.

Acest copil, strein §i parasit, crescutca o plants salbatica, simtea, instinctivpoate, divina' nostalgie a iubirei.

Drept multumire, me lua de mane .i.se silea se me incredinteze prin gesturi_ca voieste sa'mi arate ceva frumos. Ilurmai cu incredere si curiozitate. Dupeun scurt drum, me opri in fata unuirazor larg, unde emu o multime de flori.Rupse o camelie .Fi mi-o dete.

Unul din gradinari, care se afla defate, se indrepta catre el, amenintator.Mutul cazu la patnant ca un came subtlovitura unui ciomag. Rugai pe gradinar-al ierte, §i'i lamurii ca, prin acest fapt,el voise arni multumeasce pentru prietenia ce'i aratasem.

124 POEME IN PROZA

Gaud am plecat, mutul m'a privit cuochii lui mari si tristi, in care citii orugaciune : aceia de-a mai veni sä '1

mangai....

MODELE

Ai ti crezut ca Moartea o mai ingaduein viata, de mila, sau poate facea o ironiedareroasa: cei sa'natosi, cei arasi, candunul. disparea dintre ei, i s i ziceau uimiti:((WA un schielet care o duce mai binede cat not aratau -cu degetul, pri-Nind-o Cu ciuda, pe biata" copila...

Era una din figurile pe care Mizeria

Ia Si

126 POEME IN PROZA

le ciopleste cu dalta ei hidoasa.... Un felde statuie iesita din atelierul Suferir4ei.

Traia cum traiesc toti nenorocitil: farea sti pentru ce.

N'avea nici o revolta in potriva vieteisi o primise cum primesc cersetorii mila

bogati, fdra a avea dreptul de a in-.treba pentru ce nu li s'au dat mai malt.

Ca sh traiasca, broda, pentru femeileibogate, batiste si camasi. Aceasta tata aveao imaginatie artistica: cu virful unui ac,

.-cu fire lungi file matase, ea. crea feluriteflori, isbutind une-ori sä le dea adeveratafragezime a petalelor... Dar imaginatia ei

.obosise, repeta ee facuse mai inainte.Femeile bogate incepeau a fi nemul-

tumite; painea devenea mai neindestu-latoare....

Intr'o dimineata de iarn5, sermana co-.pila se destepta in patul ei rece, ca in-4r'un co§ciug.

Noaptea fusese un ger cumplit. In oda e


era frig si o lumina care iti intrista ochii.In ziva aceia trebuia sa lucreze bati-

stele, pe care un fidantat voia sa le da-ruiasca iubitei lui. 0 I lucrul acesta i separea neinchipuit de dureros...

Ea privi spre fereastra: pe geamuri"g,erul zugravise o prima -vary de flori ier-natice... Era o broderie fantastica, o mi-nute de frunze, de ratnuri, de petale....

De atunci lucrul ei a devenit mai usor-i mai spornic: in fie-care dimineata ge-rul ii aducea cite un model nou.

C )

UN AMIC

Am cunoscut, sunt trei ani, untinar orfan si nenorocit. Din cauza uneivieti triste, traind prin case umede si in-tunecoase, mancand reu, muncind cu osill* neobosita, se inbolnavise greu.

Intr'o vacanta, se dusese la lard: eAmacolo doi prieteni: soarele si un caine»,zicea el.

Traia linistit si cum putea la mosia9

430 POEM): IN PROZA

un om egoist, prost §i nesimtitor. Eu imiinchiriasem o casa, in sat, la o carciuma.

Intr'o zi, umbland printr'o padure dinapropiere, and un latrat de caine carevenea spre mine. Me intorc *i voiesc same apar cu bastonul. Dar in clipa aceiao voce slaba imi opre0e miscarea mai-nei : a Nu mused, Domnule».

Era un tinar limit,, slab, galben, in aicarui ochi viata licarea ca o luminacandela.

Ebunul men amic, adaoga el, aratan-du-mi cainele ; un amic cu care imi uituritul. Sunt foarte singur aici.

5i zimbi trist.Cainele se lipise de picioarele lui, ca

un frate.

** *

Dupe done saptamani.Intr'o noapte, tarziu, sunt dqteptat din

somn de urletul prelung al unui caine.

TRAIAN DEMETRESCU. 131

Deschid fereastra. Stele le pluteau In ne-marginire cu farmecul for de lumi sin-ovratice....0

Urletul devenea mai ingrozitor, mai sel-batec. Era ca un tipat care ar fi voit säurnple imensitatea cu jalea lui.

A doua zi aflu ca tinarul murise Innoaptea aceia. Caine le se urcase in patullui, 11 miscase cu labele, §i vezandu-1 canu'i respunde ca de obiceiu, simtise poatemoartea, na cum o simt §i oamenii.

De atunci, in fie-care noapte, repetaurletul seu de durere.

Taranii l'au Impu§cat.

IF

LEBADA

Sub jeratecul lunei lacul doarme. 0tebada alba pluteste molatec si maiestos.,Apa se infioreaza in urma ei...

Singuratica pasere trece ap de linigita,ga de neturburath, ca me gandesc : de cesufletele noastre nu phstreaza aceiqi seni-natate in trecerea for grin viata?

>-s<ss..

161117491ZIANUMEitgaiNCERANOTOMAZAW msasaleasuesam4'4 X. Sr: 4:4 -X' 34 Sri jX-

INSEISMINUNIMUNGSPARNII

RIS BSI LACRIM1

Era foarte urit, se credea cel maiurit om din lum&. De sigur, el arata Inaceasta raritate un sentiment de orgoliu.

Dar uriciunea lui nu era respingatoare ;din potriva, ea treze4 cea mai placut5.sensatie : risul.

Figura acestui om avea o Intocmire asade bizard, c6. ea Impr4tia pretutindenio ilaritate comica, Intocmai ca o mast.

'T/D_Ip,AtGmlb,aVS -X- WI, VS VS 44.

1 ma

Q:J

136 POEMS 1N PROZA

Intr'o searaintrand intr'un teatru unde,se juca o tragedie, spectatorii cum '1-auzarit, din atenti si emotionati cum erau,au incekut sa rida.

Pe strada, copii ii aratau cu degetul5i izbucneau in hohote zgomotoase.

Oamenii cei mai tri5ti, cand it intal-neau, trebuiau sa rida, sau cel putin sazimbeasca.

Printre femei, infati5area lui, provocalesinuri de ris ;' la cafenea era spectaco-

chelnerilor, cari abia isi puteau tinelipetele de haz.

El nu arata nici o manie i5i purtauriciunea cu seninatatea unui idiol mons-truos. 5i ve'zind ea produce in toate par-tile numai ris, el insu-5i devenise de oveselie nestapanita. Adese on i5i amestecarisul cu risul celor-l'alti.

Toga lumea risese de el. El cugetacate-odata: de sigur natura m'a batjoco-rit pentru scopul de a inveseli. Natura

lur

:


are si ea clovnii ei, si clovnul se obi-cinuise cu lumea, ca cu o arena de circ....

*Intr'o zi, i§i inmorminta copilul : o fru-

m usete Adese-ori mon.strii prod ucFatal urit spera ca aceasta odrasla sä-1razbune de tot risul lumei, de. care poate,in tacerea sufletului seu, suferise... Cemare, ce nemarginith mangaiere pierdea !..

Gaud ajunse laugh' mormint, toga ini-ma lui se inmuid, si cazu pe cosciug,plangend, cum nu plansese nici-odata....

Gropnii rideau...

1 Ingeri.

DU RERE

Treceam, in fie-care zi, pe MO ate-lierul unui cioplitor de cosciuguri. Ca.ritatot d'auna Si era vesel.

Veselia lui mi se Area hidoasa ; me-seria lui trebuia sh-1 invete a cugeta, afilosofa.

Si imi ziceam : iata un negustor care10 ride de mu.gerii sei : mortii.

Me ferii de-a mai trece pe acolo.

* * *

vio ..POEME IN PROZA

Tarziu, Mg., din intimplare, iarasi tre-cui prin strada aceia. Privii prin gea-rnurile ateherului : me§tesugarul batea cuiein scindurile unui cosciug mic, si

plangea.

Un vecin imi spuse ca i-a murit co-pilul.

De atunci, adese-ori 1-am zarit abatut,cu lacrimile In ochi.

,),51 Au jades .c.A. Jauxnai_ Jorovianoastra durere putem simki durerea al-tora

C....4C

.J1

)

Mill

PAINILE

De dimineatti, brutarul deschide cup-torul, avend in ochi umezeala calda asomnului.

Pe stradtt ploud; salcimii se scuturi,trunzele cad, vintul plinge.... E inceputde toamna.

Brutarul scoate paini coapte, unele albe,al tele negre.

Dintr'insele ies aburi ce impr4tie unmiros dulce, un miros sfint.

442 POEME IN PROZA

Orapl se deteapta. Trecatorii grabitisi friguro§i, isi urmaresc drumul ne-voilor.

Bogatii arund, spre paini priviri lini-§tite §i mindre; saracii le privesc cucomie.., si ochii for par'ca le fura, le de-voreaza, cu un fel de salbaticie,..

16-

SINGUR..

In sufletul, omenesc se ascunde un ,stra-fund, o singurItate Virginakunde ne e-xam ,noi de not

Viata obichnnta nu ne Ingidue nisi oizolare; numai nebunii si mortii traiescdeparte de viata. A fis singur, singur,in sensul cel mai ideal al cuvintutui,este o nostalgic care m'a ademenit a-dese-ori, ca o adiere de voluptate necu-noscuta.

1i4 POEME IN PROZA

Singur, ca o stea, ca o Mare, ca unvis

Singur, in asa chip, in cat sa n'audnici miscarea uriei cugetari, si s'ascultieternitatea tacerei, sonoritatea nimi-cului

4.**

Am cautat aceasta tacere cum se cauttio fericire.... Am cautat-o pretutindeni : inpaduri, pe malul apelor, in ochii femeilor...

.5i dam gasit de cat zgomot: padurilesuspina, apele canto, ochii piing...,

Tarziti abia, pe cand o zi de toamndmurea dureros ca o muzich', am simtitaceasta tacere in mine insu-mi.

Marea Oxeye, eterna singuratatero-mini nos tr_u suflet,.

0 LUME

Picaturile de ploaie cad ca ni§te notedin coarde obosite....

Pe vremea asta fara soare, me gandescla o lume; o lume frumoasti, cum e inminuni, cum e in basme...

In ce parte e, nu §tiu.... N'au desco-perit-o nici poetii.

Dar am auzit ca spre acea lume totine trimitem visurile ca s'o gaseasca,iar visurile nu se mai intorc inapoi ....Mor, neafland'o....

rS>S,..---,A,.fr..--s,.., 10

PE LAC

Aproape de scapatatul soarelui, cobordealul, indreptandu-me calve lac. In toatezilele, la aceasta ora", merg sa privescapusul, din luntre, pe apa. Kimic numangle de durerile cu care te-a ranittrivialitatile si monotonia vietei de oral,ca exilarea sufletului in seninele depar-tali ale contemplatiunei. Cand existentadevine o realitate brutalti si meschina,

geg

118 POEME IN PROZA

not restrangem viata in marginele unuiis singuratic, in care ne izolam pentru

tot-d'a-una.Luntra,sii m asteptau, trintiti pe nisi-

pul uscat de pe malul lacului. Sunt doiunul Hat', cel-l'alt betrin. Tiara], abiade opt-spre-zece ani, are brate musculoasesi puternice pentru a despica valurile culopetile; betrinul e un om vestit carmacide luntrii; iar dintre toti trei, el pareeel mai tines, can risul seu e frUmossi naiv ca al unui copil.

Apa e linistita si de o melancolie blanda.Pare o apa cugetatoare, o paging imensapeste care soarele at3terne o poezie trista.

Ne asezam in luntre. Urnita cu putinagreutate de la mal, ea incepe sa luneceapoi ca o pasere uria§e, cletinandu-se peluciul valurilorf fermecator de molatec.Imi descopar capul, lasandu-mi pa-rul invoia unei adieri ware, asa cum ni'l la-sam sub mangaerea unor maini de femee.


Soarele apune. Ultimele lui reflexe sesting intr'un irnn de culori stralucitoare.Cerul e senin si gray, ca altarul until

templu. Iar de departe, se Last' peste Ikeaobositti, melancolia tacerej....

Atunci me gandesc la surisul unei fe-mei Monde, pe care am iubit-o in eter-.nitatile citor -va nopti. Surisul ei, turbu-rtilor de avea -ceva din farmeculmisterios al apelor imense.

Soarele disparind, surisul ei ii luase

loc, se materializase in spatiu, pri-veam cu ochi nebuni.

Stelele incep sä se iveascti rar.Cate-odata, and un freamat vag de aripi

si inteleg ca.' sunt cirduri de gaste selba-tice cari tree dincolo de lac, spre de-partari.

Tipetele acestor paseri me infioreazaintr'un chip ciudat. Dupe ce au disparut,remtine in urma for un -farmec trig.ca din niste amintiri de moarte.

dela-,

.pi'l

150 POEME IN PROZA

Abia inteleasa, dar mai mull ghicita,o leganare vaga de unde adormite imialinta auzul. E ca o muzica de vis...

Razlete ci melancolic_e, amintiri deiubire picura din vremuri apuse.

Cartea vietei se redeschide inapoi. Sidintre paginile ei prafuite, se ridica unparfum vechin, un parfum de uitare..

Ne uitam pe noi !... Gine sta.' sa-si maiaduca aminte de sine-insui, de eel -doaltadata?... Abia to mai recunoV,i, itiecti strein...

stau piina taxziu noaptea, spre a'miaduce aminte de mine, ca de un mortuitat....

i

NUVELE.

0 CASA VECHIE

La marginea araplui, uhata §i para-'sita, se vedea pang mai deunazi o casavechie, despre a carei virsta nu se mai,Linea socoteala. Cu coperi§ul de sindrila.sub a carei str*na se statornicise unbland §i vesel popor de rindunele; enfere§tri mici, incadrate cu fa§ii de Maioalbastra, cu un fo4or facut pentru odihna§i privire, aceasta locuinta de oameni avea

15$

infalisarea unui batrin din alte vremuricare ar s1i sa ne incemte cu 0 comoardde minunate povesti. Lucrurile ca si fiin-tele, ce par ca tin din trecut, au acelfarmec al basmelor, aducandu-ne amintede ceva uitat...

Salcarni mari, cu frunzis des, aspirandmereu titre inaltimi, cresteau in jurulrasei. Umbrele miscatoare ale ramurilorse resfrangeau pe paretii albi, ca nistearipi usoare. Une-ori tremurau ca o pinzatransparenta de matase, pe niste umerigoi de femeie. Era un jot fantastic delumina, care ar fi amuzat tre intregiochii unui lenes.

La spatele casei, se indindea o gradintiMITA, ca un imperiu al singuratatei. Pre-tutindeni : arbori, flori, iarba si liniste.Se intalneau intr'o fratie blanda, verdelebusuiocului cu albul crinklor ; galbenulmicsunelelor cu albastrul zambilelor ; ro-siul trandafirilor cu albul florilor de vi-

Nuvv.iR

TRAIAN DEMETRESCNI 155

pembeul, nalbelor cu vioriul lilia-

cului... Jar din toate aceste petale seinaltau simfonii de parfumuri, o exalarevolnptoasa de miresme ametitoare...

Paserile cele mai familiar& ale acesteigradini, erau, la inceputul prima-verei,cucul; si in noptile de van)", cate-o pri-vighietoare singuratica; iar orhestra ei

statornich o intocmeau greerii.Luna ii da un farmec particular. Sub

lumina ei palidii, ti se parea ca e unpare unde ti-ar fi fost drag sh to ascunzipentru a iubi. Aceasta lume deasa dearbori, de flori si de ierburi, n'ar fi in-gaduit un loc de cat pentru doue inimi.

Dincolo de grading se intindea campul,marginind o sosea prafaita si lunga careducea in sate.

Inauntrul casei domnea curatenie sipace. Un pat de lemn, cu doue perinilate rezemate de ph'rete, acoperit cu o

tiiui;

4.

15S NUVELE

velinta tesuta in cash, pe care erau desenate felurimi de flori. La capatul pa-tului, aproape de, grindh, atarna icoanaMaicei Domnului cu Isus in brate. Ala-turi o candela, aprinsb.' numai la zile magi.Intr'un colt, o soha de pamint, deasupraciireia, iarna, dormea pisica, iar varase phstrau borcane cu dulceata §i sti-ele otet de trandafiri. Laugh ferea-stra, o mash de brad acoperith cupanza alba lucrata in iglite. Deasupra,doue sfesnice de alama cu lumanari despermanteta, ce nu erau intrehuintate niciodath. Erau ca ni§te obiecte de lux. Laarnbele extremitati ale mesei, doue glastrede flori, §i mai sus de masa o oglinda,in care to recunoteai cu oare-care greu-tate. Perdelele ferestrei erau facute dinstambh verde; iar mai jos de fereastrase afla o lada de brasovenie, in care sephstrau chilimuri vechi, bogatia casei.Cand deschideai lada, se impra."§tia un

cu

o

.

TRAIAN DEDIETRE:-CU 457

miros placut de gutui coapte. 0 matui asta dupe Lse, ca o sluga tot-d'auna umi-litn. In dreptul mesei, trei scaune de palecomplectau intreaga mobila a casei. Erapeste tot o simplitate monotona trista.

In aceasta cas5, o betrand religioasaki sfirsise zilele.

Traise dintr'un rest de avere, pe careo mostenise de la barbatul -seu. Cu ceicliq urma bani s'a cumparat cosciugul sis'a platit o bucata de pamant, pentruodihna, vecinica.

Aceasta betrana statuse tot-d'auna de-parte de lume. Tot ce trecea dincolo delocuinLa ei, era un haos, un gol, un ne-cunoscut. Sulletul ei singuratic, instinctivpoate, ghicise ca printre oameni suntpatimi, e ura, e zgomot, sunt rautati. Semultumise cu seninul neturburat al unei

si

158 NUVELE

credinte oarbe. .i traise ast-fel, nefolosi-tor si indiferent, cum trae§te o planta.

Cate-va luni, -dupe moartea acestei fe-mei, casa se darimase. In Iocul ei, unburghez bogat pusese sa se zideasca ocladire mareala; iar gradina era menilasd se prefaca intr'un pare- elegant, lipsitde poezia salbaticiei....

Trecutul se t;tersese. Ramasese nurnaio nota vaga din tristetea nestatorniciei..

C

EVREUL

-(A mintir e)

Acum doue-zeci de ani.'rite° strada marginaF, lard arbori, in

dosul unei biserici vechi, trala evreul Sa-muel, singurul geamgiii al orasului. Erabatrin, epileptic si surd. Nevasta NI Jnu-rise de cati-va ani; 4i impartea singu-ratatea si uritul cu Leea, fata sea.

Locuinta evreului se intocmea dintr'o

160 NUVELE

camera de culcare, cu tavanul scund, lu-minata de o fereastra mica, pe unde lu-mina patrunclea ca o privire sfioasa si

bolnava ; rnobilata cu doue paturi, o ma-sa de brad si cate-va scaune de paie. A-laturi era cuhnia, o vatra afumata si in-tunecoasa. Pe dinsa, aproape necurmat,fumegait, sub cenu.5e, crimpee de lemneverzi. In elute, prejmuita cu un gardde nuele, nici o pasere, nici un dalin,nici chiar un came. Ierburile salbaticese agatau de stalpii gardului cu melan-colia, unor brate desnadajduite.

Soarele arunca peste acoper4ul de in-drila al casei note vesele de lumina; pa-matt surisuri tinere pe un chip batranesc.Ploaia insa, dupa ce inoroia curtea, lastin jurul strninilor un frig umed si trist.

Iarna., sub nameti, casa avea infatipreauuei vizuini din iimpuri primitive, pe langacare ti-ar fi fost teama sh treci.


In fie-care zi, evreul colinda prin uli-tele tirgului cu tolba de geamuri in spi-nare. Leea se inchidea in casa, zavoraut;a, lucra, facea rugaciuni si pregatea

Pe masa, aproape zdrentait de ve-cilia, se afla Talmudul, o carte pe carefl citea adese-ori batrinul. Ea nu cuno-tea'slovele, dar le privea ca pe piste ima-

gini tainice. .5i mai ales, cum Talmudalera scris in limba ebraica, paginile aveaito tizionomie mistica.

Rare ori, singuratica fata incepea sacante fragmente din imnuri religioase,auzite de la preotul.Sinagogei. Glasul sea,tinguitor si simplu, era naiv ca o poveste.Imnurile acelea aveau pentru sufletul ei.bine-facerea unei mangaieri, unei prie-

Ea intelegea intr'un mod vag, ca din.-colo de casa for e lume, e zgomot,dar se sfia sa inteleaga mai mull.

In toata firea ei salbatica crescuse floa-4 1

eina.

tenil....

-462 NUVELE

rea singuratalei; traia ca o sensitive in-tr'o sears. Si aproape instinctiv, ghiceaca in lume ar fi Post strains. Tatal su,povestindu-i, intr'o noapte, izgonirea e-vreilor din Erusalem, o facea sa inteleagaca D-zeu n'a voit sa le mai dea o tail,.c.,4i de atunci an Minas pribegi pe parnent.

In ochii ei marl §i alba§trii, dome

stele triste sub cerul palid al fruntei,lucea afund melancolia ereditard a nea-mului, melancolia celor fare Patrie.

** *

Mai tot-d'a-una, evreul se intorcea dintirg, obosit §i abatut. Ca5tigase putin :cre§tinii ii spuneau ca lucreaza stump,Ca e un sarlatan §i nu '1 chemau de cattar tanule I

Pe drum, copii il batjocoreau, imitaubehehaitul caprelor, pentru a'§i ride debarba lui albs, se repezeau A. '1 apucede perciuni, asvirleau cu pietre inteensul.


Trecatorii faceau haz : era spectacolulzilnic al tirgului.

..

Evreul tremura, isi grabea pasii, se

oprea cate-odata sa 'I ameninte cu cio-magul, cauta sä se strecoare prin ulitepustii.

Leea stiea toate acestea: i le povesteabatrenul, pl'angend. Copila, la rindul ei,spunea ca baetii popei de-alaturi s'auuitat prin geamul ferestrei, i-au spus vorberusinoase, si-i aratau mereu cu degetelesemnul crucei.

Dupe cina, se eulcau amindoi tacutisi infricosati.

** tPreotul istorisea vecinilor cum, in di-

mineata trecut6, 8firOnd vecernia, ieseaafara din bisericii, si da cu ochii de e-vreu, cazut la pament, zvircolindu-se sifacand spume la gura. Cei cari il ascul-tau, erau inmdrmuriti.

Evreul,. voind sa treaca prin curtea

161 NUVELE

bisericei, pentru a iesi la drum, in fataunei carciumi, fusese apucat de o crizaepileptica.

Preotul incredinta pe oarneni ca acestevreu trebuia alungat de langa biserica,.era o profanare locuinta unui jidan ala-turea de uu locas dint. Altii adaogaraca boala lui ar putea sti le sperie femeile

copii.

Dar trebuiail sa mai astepte evreufplatise chiria casei pang la toamna.

O Tara intreaga ereau nevoiti 41 maiingadue.

Seara, copii auzeau ,de la parintii forvorbe rele despre evreu.

* * *

E in noaptea Pastelui.Calre zi, crestinii ieg "de la biserica.

Ivirea diminet6i are o seninatate solemna,e ca decorul unui epilog maret.

preotului, in intelegere cu alti

i

:

Bald

TRATAN DEMETRESCU 165

camarazi, s'au vorbit sa, pue foc la casaevreului. Vor face mull haz....

Furisandu-se, Cu luminarile aprinse,unul dintre ei s'apropie de fereastra careda in strada. Perdeaua e lasatd: intune-ric si liniste. Cei din nauntru dorm a-idanc.

La un semn, toti sar gardul §i intr.&

iii curte. Au in brate maldare de pae §icarpe muiate in gaz. Cdti-va se ridicape spinarea celor-l-alti, ajung cu manastrasinele uscate si vechi, vird inauntru

carpele si dau foc. Apoi se im-prat;tie. Dupa savir§.irea crimei, toti seinfricoscaza de-o data si simt nevoia dea se ascunde.

Trece putina vreme: Un fum negrusi gros incepe sä isbucneasca printre des-picaturile stra§inilor, si fasii imense deflacari se ridica in aer....

piste,

rS"-).-

0 CONFESIUNE

Eram cinci in§i la masa unei cafenele.Vorbeam despre femei ; fie-care spusese

o gluma, o cugetare, un paradox, o im-presie asupra lor. In mijlocul acestei ri-sipe de vorbe §i idei,.amicul nostru BarbuR. tacuse. Linistit, zimbind cu o ironic;

find, duprt ce oferi la toti cate o tigare,rosti putin sfios:

Am sä ye- fac o confesiune.

108 NUVELE

Toti ne nitariim in oclin lni, rug-andu'lsa inceapa.

Sid) luulin t lampilor, care ne aruncanpc figura tin reflex. palid, aveain almanor conspirinori timizi. TPrieLennl nsli tiEarbu, care no snpara aclesea orl Cu ta-ceren Ini, care isi ascundea tainele cum

paAreitza hand un avar, par-ea ca

voeste SO scope do apasarea nnei rrnir-turisiri.

Amicii mei. incepu el, titi ca mieinn pine toate femeile: blonde, 'name,slabe, grase, spirituide, cochete, proaste,cinstite, necinstite. trite. vesele, afarade cele nude. Fie-care ferneie are far-mecul sea; fie-care e o opera de arta cunota ei de original itate. Cci ce au iirbiL ofemoie, nn cunosc forneia: ei sunt caaceia, cari aU call nrimai o carte, au as-cultat numai un cantec, an vezut numaitin Lauri.

Ce ati rice de un ore scare n'ar area

'FRAIAN DEINIETRECI:

iu bililioteca decat- on volom-, care n'arcanta la clavir dealt o simfonie si n'aratarna in perete de cat on portret? EiDine, aceiasi impresie Lizard imi face unoin care n'a inbit de cit odata in vi4al..

toate ferneile gusti farmecul de-plin al inbirei; o singura femeie no e

amoral, on poet nu C poezia, un savantnn e stiinta. N'ar fi ridicol term av6ndnamai o stea? N'arj manoton oceanulen un singur oral ? N'ar f1. nesuferita o

harpd cuuo singurd coarda?Tara ce Snnl,Caill, iatd ce gandeam, liana

acorn trci luni.intr'o zi,-- ce dureros ne desminte iii

tcmplarea si cc neconsecinta este inimaen ea insii-i!intelesei ca in Aiatii se

poate iubi Si o numai una!»

Vorbitorul se intrerupse,: atentiuneanoastra era incordata ca franginile unnicatarg. Asistam la disecarea unui suflet.

Iubind

.4(*8

170 NUVELE

El urma :Cdtre sfar§itul primaverei trecute,

me dusesem sd petrec cate-va zile la mo§ia

amicului meu P., care se insurase decurind cu o fata, pe care n o cunoatem,dar despre care el imi vorbise adese-ori.

In luna lui Maiu sufletele noastre cuntca niste paseri cari ar voi sal se ducal a-iurea, atrase de farmecul departarilor.

Intr'o Duminica plecai la Ord §i ajunseinoaptea, tarziu. Amicul meu me astepta.Vorbirdm putin si ma grabii sal me cult,caci eram foarte obosit.

Dormii lini§tit, ca un copil.A doua zi, deschizend fereastra care

da lute° grading larga, unde ciripeaumulte paseri, zarii o femee, simplu im-bracata, curatind spinii unor trandafiriblonzi. Era nevasta amicului meu. Fuseiimpresionat, ca si cum in dimineata a-ceia s'ar fi ivit, in locul soarelui, un

astru noti.


La masa ne cunoscuram.In sufletul men se petrecu ceva neo-

bicinuit: un fel de uimire, o resvra-tire in toga natura mea sensibila. I-maginatlunea mea adormita in mijloculvietei proznice de oras, se trezise ca subputerea unui vis, unei exaltari ce-miparea a fi un acces brutal de nebunie.

Aceasta femeie avea o frumusete ne-inchipuital. Vorbe pentru a o descrie?..Nu am, nu exista.

Se poate defini frumusetea, cum s'ardefini o figura geornetrica? Ce adjectivne poate plasticiza farmecul unei priviri,armonia unui glas, umezeala dulce a u-nei sarutari ?... Ca un par e castania, cadoi ochi sunt albastri, ca doua buze sunttrandafirii, ne intereseaza tot atat de pu-tin, ca si cum am spune ca cerul e no-ros sail senin. Nu, ve asigur, amicii mei,definitia unei frumuseti nu ne-ar putea-o

472 NUVELE

da deck o simfonie. o muzica de geniuCuvinteIe o

* *0 drama Maria,un nume banal, dar

care convenea acestei femei, ca o podoabe.simpla.

Cate-va zile, dupa venirea mea, deve-niram intimi, vorbeam impreun6 ore in-tregi, ne plirnbam prin gradina, pe mar-ginea unui rau care trecea prin mijloculsatului, sail citPam maximele lui Pascalautorul ei favorit. Dar intimitatea noastra.'-era... cum s'o numesc?... Cate-va corn-paratiuni vor fi mai larnuritoare : eraintimitatea care poate exista intr 'mi. poetsi o stea; intre un visator §i Natura.

Am cunoscut atettea femei in viatamea;m'am oprit langa.' fie-care, lini.5tit si nes-tatornic ; doritor de-a le cunoate pe toatesi de a nu ma opri langa nici una. Deasta data insa, eu nu puteam sa me ho-


tarasc la nimic ; me simteam stapanit si in-vins.

Aceasta femeie- era o perfectiune, unideal,era un monstru ! Da, un monstrucare avea tot ce se poate inchipui.

Cele mai marl. uriciuni, ca si cele maimaxi frumuseti, nu sunt niste monstrii?5i unii si altii ne fac sa suferim; uneledureros de oribil ; cele-l'alte dureros dedulce!

Era prea frumoasa, prea frunioasaAi fi iubit'o etern, cum se iubeste viata!Ai fi ramas langa ea tot-d'a-una, precumai voii sa ramai in lumina visurilor, pecare le ai une-ori, in diminetele de vara.Ea te-ar fi facut sa simti, sä intelegi toata.

nestatornicul, .nebotaratul, usuratecul, eri care hu iubisem o femeie decat in graba clipelor, asi fi voit sa ineopresc langa aceasta femee, cum se opreste

I

iuhirea..i ea,

471 NUVELE

sufletul nostru langa cea din urma spe-ranta.

** *

Incercaii% sai scriu, sa-i vorbesc, sa-ispun totul... Nu indrazneam !... Invinga-torul atator inimi de femei, devenise

un timid.Durerea me facuse ridicol: InOlbeneam,

tremuram, eram stingaciii. Nu puteamsa-i dau o floare, sa-i scriu un viers pealbum, sa-i strang maim

Ea me intelesese, dar ramanea netur-burata, ca un astru departat, 5i rece,

In noptile acele, reciti §i pricepui vie-tile lui des Grieux §i a lui 1Verther, de

care alts data rlsesem.Si sd nu credeti ca era un capritiu, o

dorinta trecatoare, aceia ce me nelinitea ;nu, era iubirea, iubirea adevarata, iubi-rea oarba. neinteleasa ; iubirea care te u-cide, te face nebun san criminal.

Intr'o seal% aflandu-ne amandoi sin-

TRAIAN DEMETRESCH 175

guri, pe o banca, in grading, vruseicad in gepunchi. Dram ascun.,i sub ramu-rile unui lilic alb. Dar nu putui ; amu-tisem, ramasesem cu ochii pironiti in gol,cu capul intunecat de o negura imensa.

De unde imi venea aceasta timidi-tate? Sa fie caracteristica tuturor debo-ptilor, a chror sensibilitate si imagina-tiune n'a fost deprinsa decit cu iubireafemeilor eftine- si pierdute ?

Cruda pedeapsal

Peste cite -va zile am plecat.Dacb." nu am plecat Inca si din viata este

o zhdhrnicie pe care n'o inteleg. De alt-fel, eu nu mai pot sh inteleg nimic...

V'am Rent aceasta confesiune pentrua trage voi dintr.insa un sens,dach inviata asta poate sh aiba ceva un intelesD.

** *

IN§ELATOARE

Catre inceputul prima - verei. Soarele adu-cea o nota de speranta pentru toate acelesuflete obosite de uritul iernei.

Paserile ciripeau mai vesel, zburau instoluri zgomotoase printre ramurile Incaneinfrunzite. Din seninul departat al ce-rului cobora o pace binefacatoare, o lu-mina dulce.

Alexandru Renea a§eza intr'un colt12

178 NUVELE

discret al cufdrului cate-va din volumelelui favorite: Renan, Sully Brudhomme,Dostoiewski si Maupassant. Pleca la tam.

SP opri, se aseaza pe un scaun, respirdde cite-va on adanc si greu, apoi se

aprapia de fereastra deschisa, departan-du-si privirea in nemArginirile orizon-

tului.De trei-zeci de ani, inalt si slab, ca

un arhore tiner, de care ti-ar fi fost

teama sa nu se fringa la cea mai usoarabatere de vint; un cap trist, pe a careifrunte se vedea melancolia vaga a visit-rilor ; galben, cu ochii negrii, mari, putinsticlosi, in a cdror clipire stinsa se citeaun fel de sila de-a intirzia in viata. Vorhearar si incet, se misca a lene si exprimao nesfirsita dorinta de-a fugi, de zgomot.

Done luni din iarna nu iesise afaradin casa. 0 board gravy 11 inchisese intreperetii tristi ai camerei, ca pe un vinovata carui crima fusese un adanc nesatiu de


a trai dezordonat si liber. Doctorii ii spu-sesera s'astepte soarele.

Petrecuse aceste luni singuratic, citindmai ales cIrti de-acelea cari ii arataupal tea de nestatornicie, de tristete, deneinteles a vietei, si gindea la tot cevremea prefacuse in nimic.

Cu studiile de curind terminate, can-tase a se agata de o cariera. Dar putercalui de sensibilitatP si o bolnavicioasa dis-positie de a visa, it faceau neputinciospentru energia eeruta de o munch' re-gulata si monotonii. C6uta asiguralinistea morala, pentru a se devota cudesavirsire la studiul dreptului, care IIatragea mai mult. Credea ca numai iubireai-ar putea asigura aceasta liniste.

lubi o femeie, cu exaltarea de imap..,i-natie cu care se iub.esc idealurile. Erao vaduva tindra, pe care o vezuse demai multe on la teatru. Fu inselat. Cat -va

a-si

180 NUVELE

timp ramase aiurit, ca si cum si-ar fipierdut ochii.

Sunt dureri, pe care, in general, le so-cotim hanale, dar a caror lovitura hota-rase in unele suflete o stare de dezechi-libru moral, ca si un acces de nebunie.Intimp]area ca Alexandru Renea fuseseinselat de o ferneie, putea fi judecata dealtii ca o mica drama ridicula ce se pe-trece aproape in toate zitele ; pentru elinsa insemna distrugerea unei ilozii, decare adese-ori depinde intreaga Yiata aunui om.

Cauta sa uite, pierdu acel simt al na-turilor delicate: respectul de femeie, ledetesta pe toate, si incepu a le socoti cape niste bestii de placere.

Traii cati-va ani dezordonat, cu prie-teni cinici, cu femei pierdute. Se Imhof-navi greu si scapa de la moarte, ca prinminune.

Cu inceputul primaverei se pregatea

TRA1AN DEMETRESCU 181

sa se duca la tara. I1 atragea un doradinc de singuratate, de liniste.

In mijlocut Naturei credea sa gaseascaacea ce nu putea sa -i dea lumea : far-inecut de-a uita. Natura este eterna Yin-decatoare a tuturor iluziilor noastre a-magite. Ea e ca o muma generoasa sibung pentru toti ranitii vietei. Seninata-tea ei deprinde simtirea 'noastra intr'unsens intelept si resignat.

Cu ast-fel de cugetari, Alexandru Reneapleca la tam.

Mosia Nalbestii, pe care o ingrijea ununchiu at seu, avea o pozicie uimitor defrumoasa. Iesind afara din sat, soseauamarginita de amindoue partite cu sirurilungi de anini, conducea intr'o paduredeasa, ale carei bolti de frunze aveau se-ninatatea gravy a unor temple. Soareleabia strabatea intr'insa cu raze sfioase sirari.

4. 4-

182 NUVELF

Aci venea in fie-care zi Alexandru Renea.

Cu toate acestea ii era peste putinta saciteasca sau sa stea linistit si singur. Sibaga de seama ca tocmai aci isi aminteamai clan si dureros, de ea.

Figura ei se reintregea in memorialui ca o icoana, dinaintea careia ar firostit rugaciuni, ca in virsta credintei.

Si reincepea .sa analizeze faptele ca peniste crude enigme. Aceasta femeie, acestideal visat, pentru care odinioara isi creasecele mai senine iluzii, de la care astep-tase linistea unei vieti bune si intelepte,it inselase in chipul ordinar cum 1-ar liinselat un jucator de carti, Si tot ea, cufrumusetea ei divina si cu o iubire ne-tarmurita, facea fericit pe un altul, caren'o vezuse nici-odata in visurile lui, caruiaii lipsea tot ce poate multumi naturasensibila a unei femei. Se maritase cu unburghez egoist, reu si nesimtitor.

Ce atrasese aceste flinte, intre ale caror

TRAIAN DEMETRESUU 183

suflete erau departari ca intre o stea sio lampa de strada. Nu este iubirea oarmonizare a done simtiri can se cauta,se aseamend, se desavirsesc impreuna ?Sau este un capritiu, o nebunie, un ne-inteles?

Acel burgliez vedea in femeia lui o

tovarase utile, care sa-i dea numat in-grijirea, ce tine de menirea ori-careifemei. Frumusetea si tot ce poate con-tine ca farmec sufletul unei femei, careiubeste, erau pentru el fara pret.

Si ea it iubea, ii era credincioasa, itfa cea fericit 1...

Ast-fel este intocmita logice Mirnei ?*

Intr'o seara, dandu-si bine seama catocmai in mijlocul Naturei, acesta ana-liza chinuitoare it turbura mai mult, seduse pe camp, ratacind ping, tirziu, noaptea.

Stelele luceau cu lumina for blanda.Nu s'auzea de cit sonoritatea vaga a ne-

*

.

-184 NUVELE

marginirei. domnea peste tot ceva du-reros de dulce...

Alexandru Reniea se uita pretutindeni,ca si cum ar fi volt sa cuprinda infinitulsc'o privire.

Aceasta Natura frumoasa si nesimti--toare, it revolta.

In tacerea desavarOta a noMei, rostirar §i trist: « i tu tu ne facisa" suferim

,5i

minti I_ Sil....»

TIGAN1IDUPE NATURA

Departe de sat, tale de o jumatate deord, aria mosiei Vulturenii, proprietateaunui grec bogat, era plind de lame,de care si de snopi 'de griu asezati insiruri inalte de clai. Trei masirie isi irn-preunau, in acelasi limp, vuetul for mu-noton, care semana en zgomotul unei MariEmit din depdrtare. Nori grosi de fun!

186 NUVELE

patau cerul; si in mijlocul prafului, ri-dicat din paiele scuturate de spice, se

rostogoleau valuri turburi de glasuri, desperiind paserile din imprejurime.

In tot acest amestec de multime, in-hamata la munca boerului, nota predom-nitoare a zgomotului o produceau tiganii,Femeile, betrine si tinere, duceau in spi-nare saci plini cu griu, pentru a'i varsain magazii ; oamenii, suiti deasupra ma-Onei, aruncau cu furcile in gura nesa-tioasa a batozei, znopi grei si plini; copii,in cart4e hodorogite, trase de martoagenernancate §i obosite, transportau gramezide saci umpluti cu griu dat prin ciur.Printre ci, doi vatafi, unul tiner, cel-l'alt albit, supravegbiau munca tuturora,imparteau ordine, plezneau din bite, §ivecinic aveau pe buze injuraturi, pe carele aruncau odata cu scuipatul inegrit descrumul lulelelor.

Se observau vecinice aruncaturi de pri-

tipete,

TRA1AN DEMETRESCU 187

viri dusmanesti, sau de cuvinte amenin-tatoare intre unul si altul. Taranii, cariluau parte la munca, descarcand carelecu rindul, atitau cu ironia for crmoscutape acesti zgornotosi voevozi, cari au fosttot-d'auna batjocura poporului romanesc.

Tar peste toate aceste frunti ale bietilortruditi soarele cadea greu si arzator. Muiatiin sudori, aiuriti de zgomot si de praf,pe fetele for se citea melancolie aceleasirobii, in care se nascusera. Toate acestebrate musculoase, neobosite si puternice,se inmuiau sub lanturile supunerei, farasa stie pentru ce, dintr'o vechie si nein-teleasa deprindere.

Spre seara, un suierat lung, ca sicum ar fi fost tipatul suprem al obo-

selei, vesti intreruperea muncei.Taranii pornira catre sat.0 pace nesfarsita, venita din afundul

amurgului, aducea par'ca o mangaierepentru cei obositi. Masinile acoperite cu

-

188 NUVELE

panze maxi negre, aveau infatisarea unormonstrii adormiti.

Tiganii se inclreptarti spre pimnitile deunde li se imptirtea tainul for de rachiu.Mergeau in grupe deosebite, urmand ase certa cu o furie care crestea din cein ce.

In fruntea lor, cei doi vatafi isi arataupumnii unul altuia. Ura ivita intre ei demull timp, crestea.

Cu manecile chmtisilor isi stergeau ple-tele albite de praf; femeile ar fi voitse sfasie, sau sa-si asvarle una intr'altacopii, cari sugeau goi sinurile laptoase.Barbatii isi vorbeau mai pe soptite, aveauintelegeri tainice.

Sus, cu tacerea ei eterni, luna se iviprintre stelele rani, intunecate de lu-

mina ei.*

In apropiere de arie, doue salase detigani isi asezasera corturile. Venite de aiu-

,

sa

TRAIAN DEMETRESCIJ 189

rea, ele poposeau o vara intreaga pe camp,iar °data cu sfirsitul treeratului porneauiarasi pe drumuri pribege.

Litre vatafii acestor doue cete se sta-bilise o vechie ura.

La acesti oameni nevoia de-a se certaIntro dinsii, este una din semnele celemai caracteristice ale naturei for primi-tive. Dintr'un nirnic, ei se sfisie, se lupta,se ucid. N'au de cat instincte, carora lise supun ca unor tirani neinvinsi.

In noaptea aceia, vataful eel betranvorbise oamenilor sei sa dea foc cortu-rilor din tabara vrajmaso. Numeral for

.era mai mare, si in felul acesta credeausa isbutease,a a'i inspaimanta si a'i silisä piece.

Femeile aprinsera focurile dinaintea cor-.

turilor, pregatind cina ; mai de-o parte,oamenii vorbeau grupuri-grupuri. Copiide tip.' plangeau in leagane, sau aruncatigoi pe parnant; caii, impiedicati, pasteau

19O NUVELE

intr'o livada din apropiere. Cate un cameslab latra de foame ; iar in ritmuri pre -lungi, si monotone s'auzea de departe ti-raitul insectelor de camp.

De obiceiti, la ora asta incepeau vio-rile. De asta data insa, nu se auzi nici

tin cantec.Dupe o Gina scurta, focurile se stinsera;

oamenii intrara sub corturi.Se facu pace. Luna Lisa peste nerna.'r-

ginirea campielor farmecul ei dumnezeescde uimitor. Ai 11 crezut ca incearca saimblanzeasca cu razele ei pe necajitiinribegi, nelinistiti de ganduri rele pe as-ternuturile for de paie.

Tirziu, cati-va tigani, aproape despuiati,se strecurara pe branci spre corturileuncle dormneau supusii vatafului tinar.Aprinsera carpe muiate in pacura si de-ter6 foe la cite -va corturi, cu o repezi-ciune de -Mari indemanatici.

Dupe cite -va clipe, aripi usoare de fum


Incepura a se inalta, in aier, apoi se za-rird fincari.

intran moment dat, taberelo, vrajinaetura in picioare, inarmate cu furci de fier,cu lopeti, cu securi Gi cu pare. Urmarazgom. to de tipete salbatice, de racnete fu-rioasP, de gemete si de glasuri, cari az-virleau neintrerupt un amestec de cuvintebarbarP. Parea o lupta de animale ine-bunite de foame.

Flachrile se intinserti de la un tortla altul. Era ca ran lagar de soldati aprins.

Cate-o data gemetele se auzeau atat dedureroase, in cat ai fi crezut crt ace§.ti

oameni se sfiie cu unghiile si cu dintii.SIngile de la arie, deteptate din somn,

alergara sa vada ce se petrece. Apropiin-du-se de corturi, simtira, un miros greude plete si de carnursi arse.

Un Oran, inmarmurit de groaza, strigacat putu :

Ve and copii !...

192 NUVELF.

Lupta urma cu aceiasi furie.La lumina flacarilor se .zarean sttaluciri

de ochii shlbatici si frunti patate.Singml luna, din inaltirnea ei sunina,

raspandea, peste cei buni ca i peste ceieternal ei farmec de o melancolie

nesfirsita.rei,

CE NU SE IARTA...

Ii placea sh taie. De mic copil se obi-cinuise cu aceasta deprindere. Vezindu-1,ai fi putut ghici ca intr'ensul se desvoltao sensibilitate precoce' de criminal si oimaginatiune carp Incepea sh fie ademe-nith de no$talgii de singe.

In scoala, cil un biiceag ascutit si mic,thia banca, colturile cartilor, sau nuele]ungi de trestie.

Acash prindea mustile si le thia aripile13

191 NUVELE

cu foarfecile, sau alearga dupa -fluturi siii Iritepa cu ace.

Mai tirziii vecinii ii chemau sa le taiepuii de gainal; el privea, cu ochii umezide placere, spazmele bietelor pasari, ra-mase fara cap.

In ajunul unui Cr5ciun taia un pore.Multi vreme povesti prietenilor sei agoniaanimalului, iar narile i se dilatau ca sicum vecinic far fi urmarit mirosul caldal gatului, care se despicase sub virfulcutitului.

***

Tatal seu, murind, el urrna.' acelasi ne-got: macelaria. In bald, unde se vindeacarne, isi petrecea zilele, cu aceiasi pla-cere nemasurata, Ca a unui savant prin-tre cartile sale.

fie-care dimineatb." cite un bou.Simtea un delir de senzatii, fail de careviata 'i-ar fi fost ceTnita.

Intr'o Sambata, dupd amiazi, lega o

Tdia VI


franghie de coarnele unui junc frumos sibland, atragindu'l spre locul de taiere.Juncul intinse gatul, pornind greoi si ne-vinovat.

Soarel e ard ea.Ajun§i aproape, juncul facu o miscare

inapoi .si paru ca vru sä scape de tiraniastreangului. Mirosea a sange .... animalulghicise moartea.

Macelarul incerca sa-1 traga inainte,dar el opuse o rezistenta indoita. Se in-cinse o lupta de forte... Vita paru biruita,.si aplecind grumazul cazu in genunchi. 0-chii ei se rugau...

Aceasta, ceqetorie de viata, pornita dinprivirile naive ale unui animal, induiqainima macelarului, ii stinse nesatiul desinge, §i o ierta.

** *Anii trecura.Mac elarul taia inainte. Uitase Intam-

plarea cu juncul, §i vechea placere cerea

496 NUVELE

a fi multumita cu aceiasi furie sal-batica:

Era ca o ereditate, yenita, de departe...Vinzarea carnei,fie vie, fie moarta,

aduce bani: macelarul se imbogati.Intr'o noapte II chinui uritul de a dormi

singur, si Era a mai pregeta, se Insura._Lub, o femeie frumoasa.0 iubea; dar adese on in loc de sd-

rutari, ivea pentru obrajii ei, pumni.Patima- lui brutala era dorinta de a

stapani, de a infricosa.Tirania este o placere ca si bunatatea.

Cei cari torturti, cei cari ucid, simt poateaceleasi voluptati, ca si cei care mangaie,ca si cei cari iubesc.

Macelarul purta langa inima, cutitul.* *

Aflase inseala. Dar se fdcu a nulntelege, pandea in tacere si urma sa-sitaie vitele cu mai multa placere.

TRAIAN DEMETRESCU .197

In noaptea acestui suflet barbar se des-fasurau meditatiuni indelungi §i liniVite,ca in mintea senina a unui judicator In-tel ept.

Erau insa umbre de indoeli ce inlatu-rau hotararea.

Nu. arata nici o turburare; din potriva,incepuse a-si chema femeia pe nume, maiblajin ; §i intr'o zi ii atinse ptirul cu odelicateta de copil sfios.

Ea se credea scapata de on -ce temere.Se da amantului se'u aproape in fie-carenoapte, dupa ce barbatul adormea. Ma-celarul incepuse a juca rolul unui som-noros intr'o drama, unde numai sufletullui veghia.

In casa for domnea linistea inselatoarea Oceanurilor.

Mugetul vitelor taiate impresiona au-zul macelarului intr'un mod neobicinuit.Il irita, it facea rau, §i par'ca ar fi voitsa asurzeasca., sä nu mai auda nimic.

198 NUVELE

lntelesese cafe -va soapte ironice ale ve-cinilor, intr'o dimineata, pe cand mergeapre hala.

Soarele it supara, mai bine ar fi Postsd ochi, O.' nu vada, crici insfarsit nu se mai indoia acum : femeea11

Planul fu simplu, incheiat intr'o clipazva taia-o.

* *

Noaptea, tarziu.Un caine, legat in lant, urla trist. U-

lita e plina de intuneric...Macelarul sta ascuns dup. staulul vi-

telor, intr'o groapa uncle s'aruncaNevasta it credea dus in targul de

septdmand sa cumpere boi. E in cash,' cuamantul.

Incet, abia calcand in virful picioare-lor, respirand rr si apasat, macelarul

porneste spre usa. In maim dreapta tinecutitul cu care taie vitele.

insela.

4

gu-


S'aproprie de prag; ascultd. S'aud soaptecalde.

I se intunecd mintea, dar saki se 'nfu-.

rie. Impinge usa si intra cu o ,eeninatate,ingrozitoare.

Femeea, In camase, se ridica din pat,aiuritd. 0 clip. sangele ii dd navala spreinimd, ca o revarsare uriase. Dar vezin-du'l Inca neclintit, aproape instinctiv cadepe scanduri, in genunchi. Ochii ei se

rugau...0 amintire uitata fulgerd in mintea

mdcelarului : juncul.Dar de astd-datd, lasitatea iertarei nu -1

mai induiosa.' : se repezi asupra femeei,salhaticit de aceasta amintire, si dupa oclipd simti un val de singe cald udan-du'i mainile.

edD*

CUGETARI.

CUGETARI

Cugetarea e singuratatea sufletului.

Cartea vietei se eitete langa lainpa a-mintirilor.

Sunetui banitor este p{yntrit ureclii;sunetul stiintei e pentru minte. Cei. midmulti oameni 'fall de e'Llt urechi.

90 CUGETARI

Uncle inteligente sint ca felinarele deulita : impr4tie lumina numai in .cerculfor ingust.

Natura ne da _aceea ce nu joate_ dalumea : farmecul de a visa.

Basmele si femeilesunt mai frumoase,r, o.a-preA

Iubirea e duke in limba cea mai barbara.

Exist a. un popor universal : nenorociti.

Aclese -nI ea aliai ..a-ctefeXala

-forma a iubirei.*

Avarii stint amantii platonici ai ba-nului.

11441., zste,

TRA TAN DEM ETRE:4CU 205

Durerea este cel mai delicat arcu§ pen-tru coardele simtirei. Fericirea nu ne ri-died nici o data mai presus de emotiu-nile comune. Durerea, adese-ori. ne face:poeti, filosofi sau nebuni.

In copilarie mergeam la biserica. Intr'ozi, fusei de filth' la o §centi. sfi§ietoare : oprostituata 1.0 ma-rturisea dureroasele eipacate unni preot betrin.

Dupe confesiune, .preotul deveni cruntsi paru ca blesterma pe nefericita Mag-dalena.

. Mai tarziu, cand . am cunoscut lumea,am, vezut ca ea seamantti cu acest preot.

Haina onestitatei este croita anume dupeun. model estetic. De acea constiintelediforme n'o pot imfiraca.

Adese-ori o minciuna slujeste adeverului

2C6 CU GETARI

Sunt rele sociale care trebuiesc corn-batute cu incetul. Lovite dintr'o data,on cat de puternic, ajuti sa le maiintare0.

Mediocritatile sunt nefolositoare in arta,ca lumanarile intr'o camera unde strabatesoarele.

*

Sunt tari unde societatea pedepse5te pecriminali cu inoartea. Dar pe societatetine o pedepseV,e ca omoard?

*

Natura creand omul, n'a stiut-creiaza cel mai neimpacat au man.

*

Cand ved prostia locuind cele maistralucite palate, inteleg de ce Diogenetraia intr'un butoi.

*

Viata are imensa monotonie a Ocea-nurilor. Singurele ei variatiuni sint fur-tunile.

ca'..i

in

SVhs

fi2 ''IC

4616 a-

t% /

1112i

va r..4ec4

eqpi

%et,

cilic.

tie

"0,7

'9:1 ,sy

11 04,

_a.

tie

/epic.

IN .1.1.

. 54 ,1.oiti

12 'e.6felepk

"ei .3e//'

-207

p0t

-1.1.1)44,.

caul

pqi-1)?

'64

lczt,

' P h%)4-

;sp

cle-0%

.ppo

.19117/

qPciplikw

4

Pet?

_Pe

Ise,.11804?

ceaii

--elvOqt,

0,1.

sate

*

IliI

412

POqte

.... 7"4"5-:)

491.1)1).61012 feh,Prtare Clt

TAMA DE MATERII

6"-'\Scrisoarea D-lui A. VI

`."--0\

),.95

Prel'ata de la Klitia11

7

Intim . \sc ;

POEME IN PROZACopilul 90Carutatall 103Prtpusea. 107

'La curtea cu juri 111

Trite° menajerie. 115

Printre clovni. 117

Regele. 110Mutul 121

Modele 125

Un amic. ........ . 129Lebada .......... 133Ris si lacrimi 135Uurere . 130Pitinilc 141Singur 113

0 Iwne 115

Pe lac . ...... 1117

Pag.

I- 4 . :

. .

'41, C.

. . . .

. . . . . .

.

. . . . . . . . .......

. . . .

. . . . . .

. . . . .... .

. . . .

. . . . .

NLIVELEPag.

0 cash vechie. ......... . 153Evreul .... 1590 confesiuno 167Inselhtoare 177

Tiganii 185

Ge nu se iarth 103Gugethri 203.

Pay

88 15

18 4

33 10

13 11

55 I

80 9

88 2

91 4

103 4

.101 5

112 11

122 9

13(1 15

462 2

170 5

171

172 14

287 10

ER ATA

Janda sec se citeascci: in Foe de :5 I-a determfiit le-a determinat

de-a le fi publicat I-a publicatacesta evoca. aceqsta evoacdCati-va nt'ait iiimit . . . cftti -va m'a uimitceva care s'ar defier . ceva care c'a dellnitii nu te indoi FAi nu te inddoide muncil, nevoi . de munch nevoifunebru funobruironic ironicminute ininutade la yard iu oras . . . gurd in oresnerespunzator nerespunzatoarecum putea la mosia unchiului sgu, . . cum

[putea la mosie,cu senindtatea iinui idol. . . e senindtatea

[unui idiolca o sensitiva intr'o sera . . ca o sensitivd

[intr'o seardpe care n'o cunosteam . . pe care n'o cu-

[noastemin mijlocul vietei prozaice . . . in mijlocul

[vietei proznicemire un poet si o stea. intr'un poet si o sleaSc citea melancatict. . se ancolie

citea

.

de. .

0

.....

met^S>4"

INTIM - upload.wikimedia.org · aucuzebd, joI 8 Octoingte I8o2 CT7tirevatitir Etcaic+nici, 4....

Documents

Transcript of INTIM - upload.wikimedia.org · aucuzebd, joI 8 Octoingte I8o2 CT7tirevatitir Etcaic+nici, 4....