� INTERVIU Ana Blandiana

� MEMENTO Gheorghe Cr„ciun

� ANCHETÃEu, cititorul

anul I, nr. 1, mai 2007

Revist„ ap„rut„ sub patronajul Facult„˛ii de Litere,Universitatea Transilvania Bra∫ov

ZOOM ZREDACTOR ªEF:Elena Paºca

REDACTOR ªEFADJUNCT:Maria Ghiurþu

SECRETAR DE REDACÞIE:Maria Bungãu

COLECTIVUL DEREDACÞIE:Simona CamVlad DrãgoiElena LucaDelia MihaiIoana Pop

TEHNOREDACTOR:Bogdan Marius Scalco

CORECTURÃ:Ioana PopAnamaria Runceanu

COLABORATORI:Adriana BãrbatCoralia Adriana BenescuValentin BiruAlice ButnaruClaudia CreþuRaluca GarceaCozmina Ilie-PreoþescuMihaela MurariuRoxana OpreanMircea VoicuElise Wilk

MULÞUMIRI SPECIALE:Rodica Ilie – coordonatorCarmen AndreiLiliana JighiraAna-Maria Vãtãmanu

CUPRINSÎN LOC DE PREFAÞÃOnorurile 1

ZUM ZETPrivire de ansamblu 2

TÊTE - À - TÊTEAna Blandiana – Nevoia de poezie 3

PRIORITATE IMAGINAÞIEI!Dintr-o lume fãrã simboluri, cãtre Tatã – Delia Mihai 5Oops – Roxana Oprean 6

CUVÂNTUL SUB LUPÃÎntre tabu ºi provocare – Maria Bungãu 8Iubirea-urã sau neînþelegerea amarã a solitudinilor – Raluca Garcea 9

ZOOM Non-simþ – Elena Paºca 11Ziduri ºi oglinzi – Maria Ghiurþu 12

MEMENTOªi totuºi... – Elena Luca 13Amintitri – Adriana Bãrbat, Elise Wilk, Claudia Creþu,

Mihaela Murariu 14Însemnãri ale unei conºtiinþe monstruoase –

Gheorghe Crãciun ºi obsesia scrisului 16Dicþionarul lucrurilor mici – Cozmina Ilie-Preoþescu,

Elise Wilk 17

ZOOM Teorii. Ecuaþii. Concluzii. – Valentin Biru 18Vecinii – Mircea Voicu 19

LUMEA PE VERTICALÃ Mircea Voicu, Aneta Cãþean, Camelia Budeanu,

Vlad Drãgoi, Coralia Adriana Benescu 20

DIN ARHIVEGrigore Cugler – Drumul dragostei 22

ILARIADADin scoici 23

DE-AMORUL ARTEICârtiþe ºi mafioþi – Vlad Drãgoi 24În balans – Elena Paºca 25

ANCHETÃEu, cititorul 26

Tipar realizat la S.C. TIPOTEX S.A. - Braºov

Tel. 0268/410856.

Ne-am putea face foarte binecã plouã, sãrind peste introduce-re, fiindcã am fi preferat uneditorial ca toate editorialele,aleatoriu ca direcþie de reflecþie,compus din comentarii extrase re-lativ lejer dintr-un set deconstatãri de impact, demne de afi duse la moarã.

Dar tradiþia ne determinã sã în-cepem cum ni s-a imprimat nouãîn tãrtãcuþã cã se începe: cu cevaprecizãri, ca sã înregistreze le-genda cum am apãrut din ceaþã ºisã priceapã unii ºi alþii de ce vremsã comitem astfel de acte de scri-jelire, cât ºi ce fel de propuneriavem.

Ar cam trebui, în consecinþã,sã ne cântãrim ºi sã ne aproxi-mãm calificativele, cuvintele cutentã descriptivã. În cazul în carear fi luatã prefaþa drept manifest,vai ºi amar de noi dacã ne fentea-zã marja de eroare a înþelegerii;ne-om trezi cu vreun afiº de-unstânjenitor derapaj, lipit pevitrinã.

Sinceritate? Hmm... da, since-ritate: nu vrem nici sã ne dãm înspectacol, nici sã dãm pe spate deserioºi. Dacã alternãm, s-ar puteasã fim rezonabili.

N-am putea fixa un motiv pre-cis pentru care am purces la scri-ere destinatã uzului public. Nudin plictisealã (mã sãturasem sãcaut pantofi prin Braºov, ca sãajung la concluzia cã vara asta osã umblu tot în adidaºi), nu din in-teres imatur (o sã fiu simpatizat

de profi, osã-mi meargã bu-hul ºi o sã-mi asigurniþicã favorizare), nu din purãpasiune (inspiraþia îmi pulseazãprin pori în fiecare secundã, numai pot respira dacã nu concepceva artistic), nu din prea multãmândrie (mormane de talentnearat, pãcat sã creascã buruienilepe el), nu din conºtiinciozitatedifuzã (puþinã dezintoxicare denet, dar în seara asta intru sã mailãmuresc ceva pentru revistã), nudin alte pretenþii de soi...

Se înþelege însã cã ne face odeosebitã plãcere sã contribuim lamanifestãrile locale, pivotând înjurul dorinþei de a scrie. Iniþiatoriîn curs de iniþiere, sperãm sã nufacem mult zumzet pentru nimic,ci sã focalizãm niºte puncte deinteres preferabile, pe ici pe colonevralgice.

Colaborarea, pe filiala cãreiaputem recruta textele voastre, neva ajuta sã ne menþinem zgubili-tici în peisaj. Propunerile noastrepentru teme de dezbateri aºteaptãtrepidând idei din partea voastrã,

pentrua se plia

finisate între coli. Nu încercãm sã vã insinuãm

câºtigurile investiþiilor temporale,cerebrale sau de alt gen, ataºaterevistei noastre, pentru cã aveþi oconºtiinþã trecutã deja prin câtevaape ºi prin foc. Cât despre noi, nemândrim inofensiv, renunþînd înacelaºi timp la profituri odatã cujind visate, împachetate acum ºietichetate – „a se pãstra pe o insu-lã pustie”. Ne mulþumim cu dozade recompensã interioarã, care neregenereazã, sã ne fie de folos!

Aºadar, ca urmaºi ai unor ge-neraþii aproape noi, propovãdui-tori fãrã acte ai celor ce-au fostînainte ca noi sã fim ceea ce sun-tem, ne-am ridicat de sub cenuºã,trãgând de coada unei pãsãriPhoenix anonime, smulgându-iniºte pene cu care sperãm sã pla-nãm pânã pe meleaguri ceva maisigure.

Semnat, noi, cei din linia întâi

ZoomZ 1

Onorurile

ÎN LOC DE PREFAÞÃ

În zilele de 29 ºi 30 ale luniimartie s-a desfãºurat la Braºov adoua ediþie a Colocviului Naþio-nal Universitar de LiteraturãRomânã Contemporanã, eveni-ment realizat de Facultatea deLitere din cadrul UniversitãþiiTransilvania, cu sprijinul acordatde Consiliul Judeþean Braºov ºiConsiliul Local Braºov. Dacãprima ediþie i-a avut în centru peEmil Brumaru ºi pe Mircea HoriaSimionescu, de aceastã datã temas-a concentrat în jurul opereipoetice a Anei Blandiana ºi aoperei în prozã a GabrieleiAdameºteanu, cele douã scriitoa-re fiind ºi invitatele de onoare aleColocviului.

Într-un „mediu în care te ºisimþi intelectual”, dupã cum recu-noºtea Ana Blandiana, respectivAula Universitãþii „Transilvania”,

programul nici nu putea fi decâtunul foarte riguros ºi concentrat.În ziua deschiderii Colocviului,dupã cuvântul decanului Facul-tãþii braºovene, conf. univ. dr.Andrei Bodiu, au urmat confesiu-nile de autor ale celor douãscriitoare. Aceastã zi a continuatcu sesiunea studenþilor ºi maste-ranzilor, iar ziua de vineri a în-ceput cu sesiunea profesorilor.Au avut loc ºi douã dezbateri cutematici diferite, Lectura poeziei,azi ºi Experiment ºi/sau povesteîn proza românã actualã, dezba-teri la care au participat nu doarcele douã invitate speciale, dar ºiMircea Martin, Ion Pop, CornelUngureanu, Nicolae Oprea, SandaCordoº, Andrei Bodiu, AlexandruMuºina, Caius Dobrescu, VirgilPodoabã ºi mulþi alþii. Înainte de apune însã punct acestei ediþii, nuputeau lipsi întâlnirile speciale cuGabriela Adameºteanu ºi AnaBlandiana, unde publicul a primitrãspunsuri pentru curiozitãþile decititor.

Dupã deschiderea propriu-zisãa Colocviului, Andrei Bodiu aprezentat poezia Anei Blandiana,iar Virgil Podoabã proza GabrieleiAdameºteanu, întârzierea acesteiadin urmã conferindu-i celei dintâiprilejul unei mai lungi confesiuni.

Ana Blandiana s-a arãtat entu-ziasmatã de toate activitãþileColocviului, la care a participat înmod activ, fiind ºi o susþinãtoare

ferventã a studenþilor ce-ºi pre-zentau lucrãrile, declarând dupãîncheierea sesiunii studenþilor cãnu s-a simþit deloc intimidatã,contrar temerilor pe care le avea.

Confesiunile de autor ale AneiBlandiana au constat în exprima-rea concepþiei sale despre poezie.În acest sens, mãrturisind cã estemai inteligentã în scris, a cititeseul Absenþa formei, apãrut învolumul Calitatea de martor(2003): Mult înainte de a cu-noaºte sumara formulã cãlines-cianã referitoare la poezie – sen-timent sterilizat de tehnicã – amsimþit ca o fatalitate contradicþiadintre sufletul ºi înfãþiºarea uneipoezii, am simþit, mai precis, ne-voia ca înfãþiºarea unei poezii sãfie cât mai puþin epatantã, cât mainesclipitoare ºi mai lipsitã de po-doabe, pentru a nu distrage aten-þia de la ceea ce îmbracã numai,de la ceea ce – în mod fatal ºi atâtde adesea dezastruos – nu poateexista în afara materiei care senumeºte cuvânt. [...] În felulacesta, aproape sinucigaº, îmipermit sã nutresc enorma iluziede a mã sustrage definiþiei cãli-nesciene. Am visat întotdeauna opoezie simplã, elipticã, aproapeschematicã, având farmeculdesenelor fãcute de copii în faþacãrora nu eºti niciodatã sigurdacã nu cumva schema estechiar esenþa.

O altã parte a confesiunilor deautor, cât ºi întâlnirea de la sfârºit,rezervatã Anei Blandiana, a fostcentratã pe modul în care con-textul socio-politic de dinainte de1989 a influenþat opera autoarei.În ceea ce priveºte poezia sa, AnaBlandiana a declarat cã dupãvolumul de debut care a fostmutilat de cãtre cenzurã, faptcãruia nu i s-a putut opune, nu amai acceptat sã-i fie publicate

Privire de ansamblu

ZoomZ 2

ZUM ZET

decât acele poezii de care cenzuranu se atingea. Proza AneiBlandiana, prea puþin cunoscutãde cãtre publicul larg, a reprezen-tat „un vehicul mai rezistent decâtpoezia”, dupã cum a declaratautoarea, reuºind sã conturezemult mai nuanþat anumite aspecteale societãþii române din perioadacomunistã.

Oportune au fost intervenþiileAnei Blandiana în a corectaanumite interpretãri date poezieisale. Astfel, am aflat cã dumneaeinu a scris niciodatã poezii pentrucopii, ci acele poezii ludice le-ascris pentru ea, negândindu-se lacititor, cum de fapt a scris ºi toatecelelalte cãrþi ale sale.

În prezentarea prozei GabrieleiAdameºteanu, Virgil Podoabã asusþinut, cu argumente specificecriticii fenomenologice pe care opracticã, supremaþia romanuluiDimineaþã pierdutã între toatecelelalte scrieri ale autoarei.Mãrturisirile scriitoarei se pare cãdezmint însã aceastã supremaþie.

Printre altele, Gabriela Adameºtea-nu a povestit publicului despre fap-tul cã rescrie romanul Întâlnireapublicat în 2003, încercând sãschimbe structura poematicã aacestuia într-o structurã liniarã,cursivã. În plus, romanul Drumulegal al fiecãrei zile a fost acceptatde editura Gallimard ºi acesta vafi publicat în Franþa în traducerealui Alain Paruit.

Asemãnãtor Anei Blandiana,entuziasmul Gabrielei Adamneº-teanu a devenit molipsitor ºi pen-tru studenþii ºi masteranzii parti-cipanþi ai sesiunii, deºi a precizatcã s-a simþit poate prea omagiatã,din simplul motiv cã nu este obiº-nuitã cu manifestãrile de acest tip.

În schimb, spre deosebire depoetã, scriitoarea a recunoscut cãscrie mereu cu gândul la cititor ºila impactul cãrþii asupra acestuia.Gabriela Adameºteanu a fãcut ºicâteva dezvãluiri ce aparþin labo-ratorului de creaþie, povestinddespre existenþa realã a casei ºi afotografiei din romanul Diminea-

þã pierdutã, realitate ce a fost însãfiltratã de propria-i imaginaþie

Dincolo de manifestarea oricã-rui spirit creator, dincolo de o co-municare extraordinarã înfãptuitãîntre scriitor ºi cititorul devenitmai mult sau mai puþin critic, înurma acestui Colocviu ideea exis-tenþei unui autor palpabil a fostputernic conturatã. Potenþialita-tea cititorului de a primi rãs-punsuri directe pentru neliniº-tile propriei lecturi ºi potenþiali-tatea scriitorului de a veni încontact nemijlocit cu publiculsãu sunt criterii care contribuie lasingularizarea acestui Colocviu încadrul reuniunilor de gen. Dinaceste motive, putem spera întransformarea într-o tradiþie aColocviului de Literaturã RomânãContemporanã de la Braºov, aºacum s-a promis încã de la primaediþie.

Ioana PopSimona Cam

R: Unde se întâlneºte omul Ana Blandiana cuartistul Ana Blandiana?

AB: În oglindã.

�

R: Cum simþiþi ºi cum vã raportaþi dvs. lapeisajul literar românesc contemporan ?

AB: Nu ºtiu, în afara faptului cã scriu în conti-nuare, aºa cum fãceam ºi în urmã cu douãzeci deani, ce trebuie sã fac pentru a mã raporta la peisa-jul actual. Problema raporturilor aparþine criticii.Dificultatea stabilirii raporturilor între generaþiivine însã, în acest context, din faptul cã fiecaregeneraþie îºi are propriii critici care neagãaproape din principiu literatura celorlaltegeneraþii, dacã nu cumva refuzã pur ºi simplu s-ociteascã. În ceea ce mã priveºte continui sã fiu nu

numai scriitor, ci ºi cititor (întotdeauna amrecunoscut cã cel mai mare adversar alscriitorului din mine este cititorul din mine),inclusiv cititor al celor mai recenþi autori. Mãbucur cã sunt mulþi (într-o lume în care ofertelesunt numeroase) ºi mulþi dintre ei buni, interesanþiºi evident capabili sã iasã din þarcul generaþiei înlargul istoriei literare.

�

Nevoia de poezie

ZoomZ 3

TÊTE-À-TÊTE

�

R: Au existat autori, cãrþi sau întâmplãricare v-au marcat decisiv destinul literar?

AB: Da, evident, ca în cazul oricãrui scriitor, ºiîn ceea ce priveºte întâmplãrile poate chiar maimult, graþie istoriei pe care am strãbãtut-o.Rãspunsul detaliat la aceastã întrebare este ocarte, sau chiar mai multe, pe care, de altfel, înbunã mãsurã le-am ºi scris.

�

R: Existã ceva care vã poate împiedica sãscrieþi?

AB: Nu.

�

R: În viziunea dvs. ce este mai importantpentru un scriitor – inspiraþia sau tehnica?

AB: Tehnica nu a avut niciodatã pentru minevreo semnificaþie. Nu cred cã pot numi tehnicãefortul continuu de a spune tot mai puþin pentru asugera tot mai mult. În ceea ce priveºte inspiraþia,este vorba de un termen demodat, având adeseaconotaþii ridicole, a adevãrului potrivit cãruia înpoezie liberul arbitru nu existã.

�

R: Sunteþi un scriitor plurivalent - de ceprozã ºi poezie? Care este mai aproape de dvs.?

AB: Amândouã. Amândouã ascund acelaºisâmbure de luminã pe care îl simt ºi încerc sã-l facvizibil. Deosebirea dintre a fi autor de poezie ºi a fiautor de prozã în cazul meu constã doar în faptulcã poezie nu eu hotãrãsc când scriu (niciodatãcând termin un poem nu ºtiu dacã voi mai scrievreodatã altul) în timp ce scrierea prozei este oactivitate intelectualã voluntarã ºi raþionalã,pentru care mã aºez la masã în faþa hârtiei albe ºinu mã ridic ore întregi. Ca prozator, mã simtautorul plenar al paginilor mele, ca poet suntdoar drumul pe care ele vin în lume.

�

R: Cum vedeþi lectura poeziei azi?

AB: Nu cred cã suportul material pe care seciteºte (sau se ascultã) are importanþã. Aºa cums-a citit pe papirusuri ºi a fost ascultatã în teatreleºi pe stadioanele olimpiadelor antice, va fi cititã ºipe ecranele computerelor ºi ascultatã la radio, peCD-uri ºi pe câte alte forme se vor mai inventa.Nevoia de poezie – în cantitãþi proporþionale cuspiritualitatea sau cu non-spiritualitatea epocii –va fi, nu mã îndoiesc, mereu vie ºi cu cât ne vomsimþi mai singuri, cu atât vom avea în mai maremãsurã dorinþa de a avea poezia alãturi.

�

R: Ce sfaturi aveþi pentru tinerii scriitori?AB: Sã nu primeascã sfaturi despre cum sã

scrie, ci despre cum sã citeascã.

�

R: Câteva cuvinte despre Colocviul NaþionalUniversitar de Literaturã Românã Contem-poranã?

AB: Colocviul organizat de Facultatea deLitere din Braºov este o iniþiativã extraordinarã,realizatã cu rigoare ºi seriozitate ºi având, nu mãîndoiesc, consecinþe ieºite din comun. În primulrând, spre deosebire de ceea ce ai putea sã crezicitind revistele literare, Colocviul a demonstrat cãcirculaþia ideilor ºi preferinþelor estetice întregeneraþii nu este o utopie, cã nu existãm încompartimente etanºe, ci într-un dialog pe caretimpul care desparte reuºeºte sã-i apropie ºi sã-iîmbogãþeascã pe toþi participanþii. Sunt convinsãcã, graþie excepþionalilor scriitori, poeþi ºi critici,pe care îi are printre profesori, Facultatea deLitere din Braºov este una dintre cele mai bune dinþarã. Ceea ce a demonstrat cu strãlucire ºi acestColocviu.

�

Interviu acordat în data de 30.03.2007, cuocazia Colocviului Naþional Universitar deLiteraturã Românã Contemporanã al Facultãþii deLitere din Braºov.

Reporter: Elena Luca

TÊTE-À-TÊTE

ZoomZ 4

– Bunã dimineaþa... seara bu-nã! Unde sunteþi? Unde sunt toþi?Unde m-ai dus?... Te joci, lupþipentru satisfacþia vanitãþii tale, nuai nici o convingere, nu-l luaþi înserios!... De ce mã pui sã intu-iesc? De ce îmi laºi numai cuvin-te, nu ºi fraze? De ce nu ºtergi ra-þiunea de pe fruntea mea? De cemi-ai golit creierul de ea ºi mi-aipus în loc o sferã vidatã? Crezi cãaºa, scãpat de semne de circulaþieºi de dâre pe nisip, voi puteaajunge la tine? Crezi cã, nelãsân-du-mã sã vãd în zborul cocorilorun V ºi în oameni viaþã, voi puteafi vreodatã egalul tãu? ªi miemi-e lehamite de galaxii ºi iubire,dar þie de ce îþi este? De ce þi-arfi? De ce speri cã o sã creadãcineva în mine sau cã voi pãreamãcar interesant? Nu o sãînþeleagã nimeni nimic. De ce,pãrãsindu-mã aici, m-ai lãsat sãfiu ciudat? Iepuraºul meu, soarelevieþii mele, de când ai plecat,viaþa mea e un coºmar! Cu cât eraechivalent parfumul particuleiprimare? Cu o masã de flori saucu vibraþia dureroasã a cuanteirãtãcite dincolo? Negru! Negru!Vrei sã mã întorci la început? Terog, te rog, da, da!! acolo...Vreau... Era bine. Nu trebuia sãpipãi, nu mã sprijineam pe þãrânãºi nici pe repere, eram atât de

aproape... Eram? Sau nici nueram mãcar? Mai vreau, te rog...Du-mã la început... Dar nu mã veiputea privi... Va fi totul un punct,iar în rest doar o gurã cãscatã... Înrest nu va mai fi nici Unde, niciCând. Ar trebui sã te cocoºeziniþel, nu, puþin mai mult, sã teîncovoi, ar trebui sã te închisteziprea mult în tine însuþi ca sã avemamândoi loc în punct... ªi te-ardurea ºi nu vreau asta, pentru cãþipãtul tãu ar face sã disparãpunctul, l-ai înghiþi atunci când aideschide gura ca sã urli... ªiatunci nu ar mai exista punctulcare sã explodeze, nu ar maiputea exista în viitor nici ovirgulã de care sã mã obligi sã mãîmpiedic. Nu aº mai putea sã îmilas peste milenii capul pe spate ºisã privesc întrebãtor cãtresecunda zero. N-ar mai fi nici unînceput pe care sã îmi rãstignesccredinþa... ªi atunci ce ar fi, ce nuar fi? Ce ar exista, ce ar non-exista, ce s-ar anihila, ce? ce? ce?ce? ce? ce? ce? De ce m-ai fãcutcerc, rãpindu-mi miezul ºi centrulînþepat de compas? De ce, lângãabis, nu mã pot juca decât cudouã pãpuºi, una blondã ºi altabrunetã? Ce-ar fi ca pãpuºileastea antipodice sã nascã un copilhibrid ºi gri cãruia sã-i fiu doicã?De ce nu mã laºi sã uit de tine, dece nu mori? Ce-ar fi sã te mãnân-ce ºi pe tine viermii? Ce-i cu rei-ficarea asta? Te rog, îi faci sã râdãiar eu vreau liniºte. Nu mã vezi cãmã zbat în cuvinte, cã fac cu mâ-na tuturor, cã desenez într-o vese-lie cruci întoarse pe cer ºi tot de-geaba? Nu mã vezi cã mã hrãnesccu gesturi ºi cu clipiri de ochi, nuvezi cã încerc sã-mi strâng inimacu un cleºte ca sã nu mai zvâc-

neascã, sã nu se mai miºte deloc,cãci o face în zadar? Nu vreau s-o mai vadã nimeni, nu vreau ad-miraþia privirilor hãmesite ºi ghi-duºe, nu vreau poftã de a vorbi,ce-i aia deschidere spre viaþã? Fã-mã sã nu pot exprima nimic, fã-mã imobil, incolor, inodor,inert, inapt, idiot, islamist, iobag,imoral, intrinsec, intrauterin, in-suportabil, ilogic, cum vrei tu,numai sã înceapã cu i... Lasã-mãnumai în viaþã, sã simt apãsareaacestei lumi ºi atâta tot. Cu „i” dela iubire. De ce nu m-ai fãcut sãfiu un poet romantic? Ce frumosaº fi vorbit, cine ºtie, poate cãevaziunea mea (sau evadarea, saueliberarea, sau nirvana, cum sezice?) cine ºtie cât de departem-ar fi dus... Poate cã aº fi aflatadevãrul absolut. ªtiu, ºtiu! Totule iluzie! Am ochii verzi? Ce-ar fi

Dintr-o lume fără simboluri, către Tată

ZoomZ 5

PRIORITATE IMAGINAÞIEI

sã-mi pui o vorbã bunã pe lângãMoº Crãciun, poate îmi aduce îndar un dicþionar... De ce m-ai fã-cut exact personaj de teatruabsurd?... tot aia era ºi dacã eramaltcineva. Uitã-te ºi tu în ce halvorbesc! Da’ promiþi cã o sãaducã daruri multe la fetiþe ºi bã-ieþi? Unde-i comunicarea aia,unde-i esenþa fiinþei mele? Dacãeram puþin mai sus, adicã dacã nueram atât de jos, poate mai înþele-geam ce înseamnã depersonaliza-re, dezumanizare, degradare... Atranscende, a transcende... Acestatrebuie sã fie substantivul meu...Aici e scãparea, aici ºi acum...Sunt invulnerabil, cãci nu ºtiu

ce-i aia rãsãrit sau apus... A trans-cende aici ºi acum... Acesta-i pro-numele meu. Dar numele meucare e? Zor-de-zeamã sau Aban-donarea Oricãrei Speranþe? Sauºi... ºi...? Iar porecla mea... Darde ce m-ai dezlipit de umbramea? Unde e ea? Om trãi ºi omvedea... ªi dacã murim ºi nu maivedem? Ce-i cu balansul ãstacontinuu? Pendul elastic sauresort Foucault? Nu mai vreau sãmã privesc în interior din interior.Scoate-mã! Fã-mã sã tresar!Fã-mã regizor, nu mai vreau sãasist la viaþa mea! Ce o sã facdupã ce o sã epuizez domeniulposibilului? O sã pariez pentru

noapte? O sã nasc lucid? Dar cesã fac cu ireductibilitatea dinmine? O divid, o mulg, o mã-nânc? Aº vrea sã spânzur totlirismul de o creangã putredã ºisã-l vãd atunci ce se face, o sãmai nascã forme ºi culori când osã se bãlãngãne, atârnat deasuprasurplusului de vid? O sã strângscara pliantã a valorilor ºi o sã facdin ea un nod gordian. Pot fi fãrãapel de la tine? Mã aºtepþi sã tecaut? Fugi! Fugi! Stai! Îmi dai unsens? Îmi dai un scop? Îmi dai oîntrebare? De ce m-ai rupt de ei?De ce ai tremurat un fir roºu desânge ºi maci între mine ºi lume?ªtiai cã macii sunt simboluluitãrii? ªi ce-are-a face? Supri-mare prin sinucidere: mi-am datazi acordul scris ºi voi privirevolta pe negativul filmuluifotografic tot azi... Dar dacã aº fifost condamnat la moarte, m-aº fiînãlþat ca Lucifer atunci. Aoleu!S-a sunat, s-a sunat... Tre’ sã mãmut acum, e cam târziu. Doamne-lor ºi domnilor, vã mulþumescpentru atenþie, adio. Adio, adio,adio, adio.

Delia Mihai

În ultima zi de februarie, pe la nouã fãrã douã-zeci, mã gãsesc în autobuzul 6, în drum spre casã,la capãtul unei zile lungi. Ocup locul de lângãgeam al primei banchete din mijloc, pe stânga. Lateatru se urcã o bãtrânicã de pe care nu ne mai pu-tem dezlipi privirile niciunul, cãci autobuzul e gân-dit ca un amfiteatru, iar ce face femeia e clar showde show. Se chinuie cu trei paporniþe mari, lãsân-du-se aruncatã dintr-o parte într-alta, mai ceva caun boxer groggy în corzi. Sprijinã o plasã,bestecãie într-o poºetuþã retro dupã bilet, mutã oaltã plasã, se mai cautã un pic, na cã s-a vãrsat ºiasta, ridicã, iar sprijinã, e aruncatã mai încolo, iarse cautã de bilet.

– Eu zic cã tanti nu ºtie sã schieze, zice un tânãrcare puncteazã, dând din cap pe ritmul uneimelodii de la cascã.

„ªi totuºi nu cade”, îi vorbesc eu în gând. „Dacãse pune lângã mine am sã ies pe sub barã, merge, eun fel de polcã mai joasã”, îmi fac eu planurile.

Tipa se aºazã într-adevãr lângã mine, dar nutrebuie sã fac figura de polcã pentru cã se ridicã lasemaforul dinaintea staþiei mele. Iar se face movilãîn tot locul, târându-ºi plasele din aproape înaproape, ca la „Nu te supãra, frate!” cu toþi pioniiîn cursã spre casã.

– Sã vã ajut, zic.– Mulþumesc, nu trebuie, zice.Nasol, e una din alea care cred cã au valori ºi eu

plec cu ele.

Oops!

ZoomZ 6

PRIORITATE IMAGINAÞIEI

Mai avem câþiva metri ºi suntem în staþie, iarplasele tot nu sunt grupate lângã ieºire. Risc ºi punmâna pe una zicând:

– Daþi-le încoace ºi pe celelalte douã, ºi dum-neavoastrã fiþi atentã la coborâre!

– Da’ dumneavoastrã coborâþi aici? îºi ridicã eafaþa spre mine.

„Nu, în Noua!” îmi vine sã-i trântesc, dar îiobserv ochii albaºtri de cer de ploaie: au cãutãturaapoasã ºi fãrã þintã a nevãzãtorilor.

– Da, doamnã, eu pe-aici stau.Coborâm cu bine în staþie, dar pãlãriuþa croºe-

tatã a lui Cer-de-ploaie începe sã se învârtã ca ogiruetã.

– Unde mergeþi? o întreb.– Apãi, zice ea cu o voce tinereascã, nu e aici...

eu trebuia sã cobor la Gemenii!„Apãi oops!”, îmi zic ºi sar înapoi în autobuz,

strigându-i femeii pe când mã proptesc cu indexulîn butonul pentru deschidere:

– Haideþi sus cã mai avem o staþie!– Da’ dumneavoastrã nu trebuia sã vã daþi jos

aici?– Eh, o staþie-n sus, în jos, tot aia! zic, bucuroasã

cã s-a întors cu bine în autobuz. Ia uitaþi-vã, aicitrebuie sã ajungeþi la Gemenii? Saray, poºta,Profi... aici?

– Da, aici, aprobã Cer-de-ploaie, scuturândenergic din pãlãriuþa croºetatã. Daþi-mi-le mieacum, vã mulþumesc mult, zice, ºi cautã baiereleplaselor. Cobor cã mã duc pe Vlahuþã.

– Lasã cã le car eu pânã ne dãm jos, îi zic.– Da’ dumneavoastrã coborâþi tot aici?N-am timp s-o þin de vorbã cã am treabã sã mã

dau jos. M-am cam lãmurit ce-i plumbul din paporniþe:

legume, fructe ºi flori.– Haideþi cã vã traversez la 8, îi zic lui Cer-de-

ploaie odatã ajunse pe trotuar, sunt grele astea, n-ar

trebui sã cãraþi aºa de greu.– Vã dau ºi dumneavoastrã niºte flori, zice ea...

Sunt grele, cã au vrut sã-mi dea din toate.Traversãm aiurea, mi-e fricã sã n-o calce careva,

dar îi ajunge un „Repede!” de-al meu ºi sprinteazãca un cosaº pânã pe partea cealaltã.

– Sã vã dau niºte flori, haideþi sã le punem pebancã, zice. Eu „Nu!”, ea „Ba da!”, eu „N-aveþipentru ce!”, ea „Cum sã nu, vã rog!”; începe sãcotrobãie prin plasã, desface o fundã, un celofan, ofundã iar, îmi scoate câteva fire, tot atâtea cad pejos, închide, repetã toate operaþiunile pentru cãvrea sã-mi mai dea încã; „Ajung astea”, zic eu, „Vãrog mult”, zice ea.

Vine 8-ul, apucãm amândouã de plase, eu i lesmulg, „Urcaþi-vã”, îi spun, „cã vi le dau eu”;de-abia apuc sã-i aburc ultima paporniþã cã aproapecã mi se închide uºa peste mânã.

– Dar dumneavoastrã vã întoarceþi, da? o maiaud.

Mã uit dupã ea ca dupã un copil trimis în tabãrã;de-abia îi desluºesc silueta prin stratul de noroiuscat de pe uºa troleibuzului, dar îi fac cu mâna ºivãd cã-mi face ºi ea.

Mã întreb unde vroia sã mã întorc ºi când mãîndrept spre bancã dupã flori, îmi dau seama cã deele îºi fãcea griji.

Fac un buchet cu tijele verzi de pe scândurilebãncii, apoi încep sã culeg câte una de pe jos. Suntmulte, îmi zic, sunt frezii, poate galbene, ºi mi lepun în picioare în geantã. Mâine e întâi martie, îmitrece prin minte, ºi iau vioi calea-ntoarsã, ignorândcã am abonament pe toate liniile interne.

Roxana Oprean

PRIORITATE IMAGINAÞIEI

ZoomZ 7

Existã cãrþi care te fascineazã,care te revoltã, care te fac sã ro-ºeºti ºi sã te întrebi cum poate ci-neva sã scrie aºa ceva, cãrþi carete provoacã ºi care te fac sã tegândeºti de douã ori înainte de ajudeca pe cineva. O astfel decarte este Pederast de WilliamSeward Burroughs, unul dintrereprezentanþii de seamã ai gene-raþiei Beat, alãturi de AllenGinsberg ºi Jack Kerouac.

Burroughs este mai mult decâtun simplu scriitor, este un artistcomplex, remarcându-se în spe-cial prin acurateþea observaþieipsihologice. Tema dependenþeide droguri este prezentã în majo-ritatea scrierilor sale, sub diferiteforme, iar Pederast nu faceexcepþie.

Pederast este un romanîndrãzneþ, oarecum brutal calimbaj ºi neindicat persoanelor cuidei preconcepute, având învedere faptul cã prezintã evoluþiasentimentelor unui homosexual.Poate cã acþiunea în sine nu estegenul de acþiune care sã te þinã însuspans, care sã te facã sã vrei sãtermini cât mai repede cartea, darintensitatea trãirilor te poate facesã empatizezi cu personajul prin-cipal, dând în lãturi orice pre-concepþii. Deºi iniþial Pederasttrebuia sã facã parte din romanulJunky, Burroughs a renunþat latext, existând riscul de a ficonsiderat obscen din cauzaconþinutului ºi temei legate dehomosexualitate.

Textul introductiv al romanu-

lui este o mãrturie a autorului princare acesta explicã motivul pen-tru care a început sã scrie: împuº-carea accidentalã a soþiei sale,dovedind astfel cã romanele salenu sunt doar texte cu teme provo-catoare, ci ºi un mijloc de purifi-care, un mod inedit ºi „insolent”de catharsis.

Acþiunea romanului este pla-satã în America de Sud, mai exactîn Mexico City, unde WilliamLee, personajul principal ºi alterego-ul scriitorului, îl cunoaºte peEugene Allerton de care începe sãse simtã atras. Lee îi propuneacestuia sã meargã într-o cãlãto-rie în Ecuador în cãutarea uneiplante halucinogenerenumite – yage – ºi, deºiEugene acceptã sã-i fiepartener ca urmare a unuipact realizat între cei doi,acesta din urmã nu îiîmpãrtãºeºte sentimen-tele. Mai mult, Eugene segândeºte cã poate relaþialor nu este ceea ce el îºidoreºte, pãrãsindu-l încele din urmã pe Lee.Acþiunea romanului esteprezentatã alert, oarecumfilmic, însã nu lipsescepisoade care ne duc cugândul la tehnica numitãcut-up, ulterior folositãde Burroughs în roma-nele sale, episoade în care

imaginaþia protagonistului creea-zã o atmosferã suprarealistã, do-vedind încã o datã talentulautorului.

În ciuda aparenþelor, romanulnu prezintã doar relaþia celor doiºi cãlãtoria lor în Ecuador. Pro-tagonistul romanului nu mai estesub influenþa drogurilor, aºa cumapare în romanul Junky, astfel cãel este conºtient de tot ceea cesimte, de evoluþia trãirilor sale,dar, în acelaºi timp ºi de eºecurilesale sentimentale. În spatele unuilimbaj obscen ºi al unui umor plinde sarcasm, se ascunde un perso-naj vulnerabil, capabil sã trãiascãsentimente intense fãrã a aveanevoie de surogate precum dro-gurile.

În loc de încheiere, vreau doarsã menþionez cã, pentru cei caresunt interesaþi sã citeascã roma-nul, lãsând la o parte orice preju-decatã, Pederast se gãseºte la edi-tura Polirom ºi este una dintrecãrþile la preþul de 1 euro.

Maria Bungãu

Între tabu şiprovocare

William S.Burroughs

CUVÂNTUL SUB LUPÃ

ZoomZ 8

Mãrturisesc cã am început sãcitesc Luni de fiere, de PascalBruckner, din purã curiozitate.Vroiam sã ºtiu de ce ºi-au luat ceide la Luna Amarã numele dupãea. Dar scopul principal nu maiconteazã acum. Cartea m-a absor-bit, întâi ºocându-mã, fãcân-du-mã sã cred cã o astfel de lumese gãseºte numai în tenebre, ne-vrând sã admit cã poate existaatâta cruzime izvorâtã din dra-goste. Deºi cunoºteam zicala con-form cãreia linia care desparte iu-birea de urã e foarte sensibilã ºise poate rupe în orice moment,nu-mi puteam imagina o turnurãatât de violentã. Am cules câtevacitate care concentreazã filozofiapersonajelor.

Cartea porneºte de la citatullui Scott Fitzgerald: Vegheazã sãnu dispari în personalitatea alt-cuiva, bãrbat sau femeie.

� Sentimentul este ceva ce sepoate pierde ca un ceas, epuizaîncet ca un cont în banca ºiregãsi ca o pãlãrie.� Dragostea înseamnã evi-

dent douã solitudini care se împe-recheazã ca sã creeze o neînþele-gere. Existã însã neînþelegere maiseducãtoare?� Amanþii ar trebui sã se

despartã în cel mai puternic mo-ment al pasiunii lor, sã se pãrã-seascã din exces de armonie pre-cum alþii se sinucid din exces defericire.� A nu trãi în cuplu înseamnã

sã renunþi la propria legendã,înseamnã sã pierzi unitatea uneiistorii pentru a dobândi neîngri-jirea unui zvon.� Universul câºtigã prin rãz-

bunare o abominabilã bogãþie.� Nu decãderea îl ameninþã pe

libertinul modern, ci plictiseala.

Pornind de la ultimul citat nise relevã principala etapã a des-trãmãrii unui cuplu: apariþiaplictiselii. Închiºi în spatele uºilornegre, încercând sã ºocheze prinactele cele mai crude ºi perverse,cei ce formeazã cuplul plãnuiescsã fugã de lume ºi de obiºnuinþã.Dar plictiseala nu atacã numaiactele comune, evenimentele ºicomportamentele obiºnui-te, ci absolut orice se repe-tã riscã sã intre sub lupa ei.Neprevãzutul, cel carelumina totul ºi dãdea viaþã,este mutilat de ruginaplictiselii. Ajungi sã urãºticeva nu pentru cã e frumossau urât, ci pentru cã emereu acelaºi. Când aiexplorat un teritoriu ºi îiºtii fiecare porþiune, fie-care secret, nu mai ai niciun interes. Umanul devineun obiect de care trebuie sãte descotoroseºti. Oricât delibertin ai fi, nu poþi înmod continuu sã te minþi

cu o noutate ce devine obiºnuinþã.ªi armonia este plictisitoare. Fãrãbariere, fãrã obstacole, totul esteprea simplu. A reduce un om la ocomunitate este iar o greºealã. Aface un idol din el nu întârziesfârºitul. Dar poþi ajunge sã urãºtiºi sã distrugi cu un zâmbetzeflemitor obiectul odatã adorat?Se pare cã da, ºi foarte uºor.Rãzbunarea dã viaþã, dã speranþã,dã o satisfacþie imensã. Cruzimeanu mai sperie. Oamenii devinanimale ce aruncã cu noroi.Decad râzând ºi acceptã rolul deþap ispãºitor. Sentimentul nu e capiatra, ca scoica, e perisabil. Teînvârte ºi te aruncã ºi-ºi bate jocde tine, cel care a crezut cã-lpoate conduce. Superioritateaunuia din cuplu este un dezechi-libru care este reparat cu cea maimare cruzime, pânã la sluþire.Viaþa e ceva nesemnificativ, pânãdevine un chin. Maestrul ºi slugaîºi schimbã rolurile. Cãlãul secrede Dumnezeu, judecãtorsuprem.

Iubirea-ură sau neînţelegerea amară a solitudinilor

CUVÂNTUL SUB LUPÃ

ZoomZ 9

Povestea trebuie spusã, iarmartorii sunt sacrificaþi ºi ei pealtarul egoismului celor implicaþi.Fiinþele nenorocite atrag nenoro-cirea. Rãul e pedepsit, dar nicio-datã îndeajuns. Ura e mascã a iu-birii ºi iubirea a urii. Iubeºti cru-zimea, iubeºti ura, iubeºti supe-rioritatea, urãºti iubirea, adorarea,idolatria, închinãciunea, uitareacompletã, altruistã. Încercând sãfugi de monotonia cuplului con-jugal, ajungi la o dramã ºi o reali-zare a imposibilitãþii evitãrii so-cietãþii ºi impulsului. Sub altãmascã zac aceleaºi ritualuri, ace-leaºi decãderi, aceleaºi gesturi ceduc în acelaºi loc. Urcare ºi cã-dere. Adorare ºi urã. Senzualitateºi impotenþã. Viaþã ºi moarte.Inocenþã ºi culpabilitate. Întrepersonaje se instaleazã perma-nent o relaþie de tip cãlãu-vic-timã. Rebecca este la un momentdat victima lui Franz care ochinuie, o face sã-ºi risipeascãfrumuseþea, sã-ºi strice sãnãtatea,sã-ºi piardã însãºi demnitatea,

respectul de sine, sã devinãsclava lui. El o supune unortorturi extraordinare ºi denesuportat, o jigneºte, îºi râde decondiþia ei socialã, de lipsa ei deinteligenþã ºi culturã. ªi cu toateacestea ea, iubindu-l, suportã tot.

Vrea sã stea cu el chiar dacãºtie cã el are aventuri ºi ºi-apierdut respectul ºi interesul faþãde ea. Ea se vinde. Se teme cãdacã va fugi nu se va mai regãsi.Nu va putea recãpãta dimensiu-nea nouã datã de el ºi de aceea seîntoarce cu coada între picioareca un câine plouat de fiecare datãcând e alungatã. Versurile „Lu-mea se-ntâmpla / Dar nu ºtiai cãera a ta” (din piesa Luni de fiere aaceleiaºi formaþii Luna Amarã)trimit la izolarea celor doi într-unglob, într-un balon ce avea sã sespargã. Rebecca îºi vinde sufletuldiavolului. Chiar ºi când serãzbunã, suferã. Numai rãpireaintegritãþii fizice a lui Franz e orãzbunare pe mãsurã. Astfel,devine cãlãul lui. Acum el este cu

ochii în pãmânt, un corp mutilat.El se rãzbunã pe un altul ca elcare nu apucã sã-i trãiascã viaþa,dar care era iremediabil împinsspre aceleaºi erori: Didier, careajunge prizonier în „Orientul” lui.Nimeni nu este nevinovat, toþidecad pentru cã lumea corupe.

Lunile amare nu se mai termi-nã, timpul nostru e o permanentãlunã amarã. Reproºuri, minciuni,agasãri, violuri, ne distrug ºi netransformã pe toþi în niºtemonºtri. Frumuseþea n-are nici oºansã de a supravieþui. Lumea ecoruptã ºi o înghite fãrã milã caun ºarpe veninos. Fuga poate sãaducã o altã identitate de care netemem, nu vrem sã ne schimbãmºi primim compromisurile ºi oexistenþã de plastic, de consum,în care noi ne consumãm pe noi.Fanteziile noastre trebuie sã fieireale pentru cã în momentul încare obþinem ce dorim, orice ar fiacel „ceva”, el nu ne mai estefolositor, nu-l mai dorim, ba chiarajungem sã îl urâm. Dorinþa tre-buie sã aibã lucrurile care o deter-minã mereu absente ºi asta naºtefantezii nebune. Bruckner, înaceastã capodoperã plinã de oviolenþã uneori sado-masochistã,aratã extremele întunecate aleiubirii, iubirea-amarã ce nu ducela moarte ci, mai rãu, la un chinconstant, care îºi roade victimeleºi ºterge orice urmã de umanitate.În ecranizarea cãrþii (în regia luiRoman Polanski) finalul seschimbã. Rebecca si Franz mor,relaþia lor dându-ºi ultimul sufluîntârziat, ca o moarte ce ºi-aaºteptat ani de zile damnaþii. Maidramatic este însã finalul dincarte unde, deºi viaþa rãmâne, eaeste de mii de ori mai tragicãdecât orice moarte.

Raluca Garcea

CUVÂNTUL SUB LUPÃ

ZoomZ 10

Atitudinea. Spune multe. Uniise afirmã cu orice preþ. N-au ceascunde parcã. Dacã te intrigã agi-taþia violentã, constant agasantã,sau din contrã, manifestarea stra-niu de impasibilã a unei persoane,poþi trage concluzia cã estefrustratã sau cã are o hibã maispecialã. Nu se poartã tocmai cumte-ai aºtepta, simþi cã îþi creeazã ostare spontanã de iritare combinatãcu silã, ce te face sã te simþinenatural. Te încrunþi, ceva îilipseºte: respectul. Ca sã nu zici cãe nesimþit.

Nu mi se pare normal cã res-pectul se învaþã ºi cã învãþarea luimai e condiþionatã ºi de vârstã.Dacã un specimen mai creºte unpic peste limita palpitândã a rume-gãrii educaþionale, adio modelare!I se urcã tupeul la nivelurilecerebrale haotice ºi i se dã drumulîn societate ca sã poatã sã o trans-forme la o adicã în junglã. E de-adreptul delirant, pentru cã high-life-ul respectivului îþi roade þiemeticulos filtrul de protecþie. Dindoi paºi ºi trei miºcãri eºti gataregalat cu o crizã de tensiune îngrad avansat. Cine ºtie, poate cãprimeºti bonus ºi niºte consecinþede anvergurã, cã de banalele scurt-circuite de pe parcursul zilei te-aiplictisit. Stresul fãrã aventuri estepractic mai stresant (zic ei, da’ noiºtim cã vor sã ne inducã în eroare).Culmea e cã, dupã prima spi-talizare, eºti ceva mai în siguranþã.Dupã atâta timp în care ai practicatcorecþiile verbale cele fãr’ d-efectscontat (nici pe ocolite mãcar, citaman pe dos), ai început sã teperfecþionezi în arta flit-ului, ce

pare, surprinzãtor, sã punã maidegrabã persoana vizatã în încur-cãturã. Nu þi se mai râde în naschiar aºa de dezinvolt, poatevizionezi ºi-un rictus, plus cã numai explodezi. Asta în cazul încare individul nu este cumva turbatºi posedã instincte de concentraþieorgolioasã crescutã, caz în carefinalul confruntãrii e tabu prindoza lui de imprevizibilitate.

Când ai de-a face cu lipsa derespect crasã (cã n-am rãbdare sã

despic firu-n ºepte,zece sau câte feþe o avea nesimþi-rea, de la þârâitul ei slab pânã lazãngãnitul acut) stai ºi te întrebifilozofal de partea cui e normalita-tea ºi cine e anormal, presupunândcã tu tot pedalezi în gol ºi în tabãraadversã nu se încreþeste nici moþde rezultat. Cã doar, deh,„nesimþitul e un om ca toþi oame-nii / numai cã nu pricepe nimic, / elare lumea lui de basm ºi de griji /ºi pare a înþelege ce-i spui” –Þapinarii.

De ce nu om avea toþi din naº-tere aceastã calitate a respectului,aºa... sã se manifeste pregnant înconduitã, habar n-am! Cum ar fi,sã avem respectul în stare e-l-e-m-e-n-t-a-r-ã, vizibilã, ca un acce-soriu fizic, de exemplu. Ar trebuisã figureze ca o dublurã a filtruluide protecþie, sau chiar sã-l înlocu-

iascã, e mai rentabil parcã. Nu temai izbeºti în alþii în virtuteamalformaþiilor psihice comune dincare se divid mãºtile animateexemplar, alias indiferenþã,aroganþã (o fi DEX-ul generos, dartot în comerþ se remarcã mai ampluºi mai intens aceste feþe).

Poate cã existã un fel de sadismce are rolul sã conserve astfel despecimene (vorba lui Blaga, „nu detot om”-ul), care se comportãdeplorabil ºi nici nu dau semne destânjenealã sau de schimbare cândli se trimit semnale vizuale ºi maiales auditive: infect (!!). Asistãm lamaxima lãfãialã a satisfacþiei im-perturbabile de sine ºi a conºtiinþeitâmpe, curãþate de orice urme deremuºcãri. Persoana în cauzã con-siderã cã trebuie sã i se dea mereudreptate. Invariabil. „Convingelumea sã se plieze pe setul tãu denon-valori. Nu accepta compromi-suri”, zice inspirat decalogul luiRadu Paraschivescu. Evident, de-vine simptomatic. Chiar este. Iatãcum îºi gãseºte rostul ºi motivaþiacuvântul „zadarnic”: dupã ce indig-narea noastrã a atins coteparoxistice, pãrãsim docili euforiaadrenalinei (nu-i aºa?), ne tragemsufletul, oftãm din rãrunchi, îlrostim ºi... ceva mai calmi, ne re-semnãm sã o luãm de bunã ºi sã neînarmãm cu o minimã strategieºmechereascã, dacã þin piept astfelde planuri firii noastre ofuscate.

Printr-o oarecare antitezã, dacãar fi sã facem un profil al omuluirespectuos, el nu ar arãta în nici uncaz excesiv de umil, supus total ºibâlbâit, nici exasperant de bine-voitor ºi voluntar, ci pur ºi simpluatent faþã de ceilalþi. În vedereaunei dezirabile înþelegeri ºi a uneiconvieþuiri civilizate pe Pãmânt ºioriunde altundeva în Spaþiu.

Elena Paºca

Non-simţ

ZoomZ 11

ZOOM

Nenumãratele lupte pentru in-dependenþã, cãrora li s-a atribuitulterior un profund caracter dra-matic prin urmarea aceleiaºi ten-dinþe de glorificare a istorieiatunci când domeniul actualului eprea puþin colorat, au limitatconºtiinþa publicã, aproape inva-riabil, la o percepþie unicã asupratermenului, definit în opoziþie cudependenþa de factori externiprecum dominaþia, regimuri tota-litare sau intoleranþa legislaþieifaþã de pornirile ce contravintradiþiei.

Acum suntem independenþi.Avem libertatea cuvântului, apresei, a educaþiei etc. Pãrem aavea posibilitatea câºtigãrii inde-pendenþei de orice tip, iar astadevine cea mai importantã dintreindependenþe.

Sustrãgându-ne tendinþelor,sãrbãtorind pe cei care au favo-rizat „eliberarea”, sfidând tot cenu ne defineºte, omitem însã aaboli chiar cea mai puternicã din-tre constrângeri. Departe de influ-enþa mizeriei din lume sau a rãu-tãþii ce pare a o caracteriza, ceeace ne împiedicã adesea sã fimliberi este autolimitarea, carederivã din iluzia cã existenþa neeste determinatã de factoriexterni, asupra cãrora putereanoastrã este nulã.

Conform unei credinþe popula-re, nu putem scãpa de ceea cesuntem. Adânc înrãdãcinatã înconºtiinþa umanitãþii prin tradiþie,aceastã aparentã necesitate a re-semnãrii în faþa unei voinþe supe-rioare obiective a generat ocufundare într-un „eu sunt”absolut. Dar suntem într-adevãrslabi sau puternici, timizi sauvulgari, suntem rãi sau buni, sun-tem caracterizaþi de obiceiurilenoastre, de atitudinea noastrã, desentimentele noastre, sau doarprodusul a tot ceea ce credemdespre noi înºine?

Unul dintre factoriideterminanþi ai percepþieiasupra propriei persoane ecategoric reprezentat deopinia celorlalþi. Existã înfiecare dintre oamenii pecare i-am întâlnit cel puþino datã în viaþã un loc, maimic sau mai mare,rezervat nouã, unde se„depoziteazã” ceea cecred cã ºtiu despre noi.Abordarea unei atitudinisimilare la fiecare contactoferã profunzime acestorpãreri, ceea ce ar puteaavea drept consecinþãadâncirea într-un tiparcomportamental. Cesuntem în ei este tot o

formã de existenþã ºi identitate ºifiecare cuvânt auzit de la ei ne valega de o iluzie despre „noi”.

În comunitãþile arhaice, timpulera considerat ciclic ºi reiterabil.Ca simbol al evoluþiei, oameniimoderni au recurs la aparentaconºtientizare a liniaritãþii lui, cedã naºtere aºa numitei crize occi-dentale, cauzate de confruntareacu ireversibilitatea. Însã trãsãturacomunã a acestor douã teorii etocmai ceea ce ne limiteazã -interdependenþa zilelor. Optândpentru reprezentarea zilelor prinpuncte izolate, în detrimentulunirii lor în scopul formãrii unorcercuri/linii, suntem goliþi tocmaide aceastã falsã identitate emoþio-nalã determinatã de faptul cã ceeace suntem ºi simþim azi este strictcondiþionat de ceea ce eram ºisimþeam ieri. Astfel, ceea ceiubim sau urâm nu este decât oconsecinþã a incapacitãþii umanede adaptare rapidã la noua reali-tate, echivalentul unei detaºãri to-tale de trecut. De la acel senti-ment numit, în mod lucid, ataºa-ment ºi pânã la iluzia imposibili-tãþii continuãrii vieþii fãrã un anu-mit element de care ne pare adepinde, tot ce se întâmplã emo-þional în noi ar putea fi suma a totceea ce am simþit vreodatã, o acu-mulare aparent fireascã de gân-duri, sentimente ºi atitudini, adicãtot ce ne „caracterizeazã”.

Nu existã o manierã „corectã”de a trãi, aºa cum nu existãinstanþe supreme în a defini co-rectitudinea, însã a ne sustragetendinþei de mutilare a potenþiale-lor reprezintã un mod minimal,din punctul de vedere al efortuluispiritual, de a aboli caracterul deiluzie confortabilã al vieþiinoastre.

Maria Ghiurþu

Ziduri şioglinzi

ZOOM

ZoomZ 12

Întotdeauna vei avea o mai marelibertate în explorarea zonei umanuluidacã ajungi în imaginar pornind de latrup, spunea Gheorghe Crãciun într-un interviuacordat lui Ovidiu Simonca (Marele pericol pentruliteratura românã a momentului este mondenitatea- interviu cu Gheorghe Crãciun, publicat deObservator cultural la 6 octombrie 2005).

Trupul celui care a fost pentru o clipã în lumeaefemerã ºi minunatã a oamenilor, GheorgheCrãciun, a fost redat naturii; nu ne mai rãmânedecât imaginarul. ªi aici, în acest spaþiu privilegiatºi atemporal, Gheorghe Crãciun este mai prezent caniciodatã.

Personal, nu l-am cunoscut de aproape – câtevaîntâlniri la maratoanele de poezie ºi de prozã alefacultãþii, la lansãrile de carte ºi poate pe coridoare,în pauze, însã domnia sa era mereu acolo.Gheorghe Crãciun nu avea nevoie de o apariþie

fizicã pentru a fi prezent. Pro-fesorii vorbeau despre George,colegii mai mari ne povesteaudespre profesorul GheorgheCrãciun, cursul de Teoria Litera-turii din anul I a avut ca reperscrierile sale teoretice, în biblio-grafii aveam cãrþile sale, dar maimult decât atât, exista o prezenþãindefinibilã care purta un numede Om: Gheorghe Crãciun.

Omul a murit, lãsând în urmã un gol pentru prie-teni, colegi, studenþi ºi chiar pentru aceia care nu l-au cunoscut personal, ci doar prin intermediul cãr-þilor ºi al apariþiilor sale publice, însã acea prezenþãa lui Gheorghe Crãciun a rãmas; mai mult, a devenitparcã mai realã, mai vie ºi cumva... mai umanã.

Faptului cã Gheorghe Crãciun este apreciat ºiadmirat îi stau mãrturie zecile de articole in memo-riam, apãrute în presã, nu numai în cea culturalã.

În paginile ce urmeazã veþi citi ºi cuvintele stu-dentelor sale, unde, alãturi de amintire si de regre-tul pierderii unui profesor care a ºtiut sã fie un ade-vãrat mentor, îl veþi recunoaºte pe GheorgheCrãciun. Da, pe Gheorghe Crãciun aºa cum este elde acum încolo pentru toþi aceia care iubescliteratura.

Nu voi vorbi aici de realizãrilesale profesionale (a publicatnumeroase cãrþi, romane, articole,eseuri ºi volume de teorie literarã ºia obþinut mai multe premii literare)ºi nici de faptul cã, luptând cuboala, a continuat sã lucreze ºi sãcãlãtoreascã (în decembrie a fostprezent la Chiºinãu fiind invitat lao conferinþã a revistei Cuvântul) –toate acestea sunt cunoscute.

O certificare a preþuirii de carese bucurã Gheorghe Crãciun laBraºov este ºi organizarea de cãtreFacultatea de Litere în toamnã aunui colocviu care îi va purtanumele, prima ediþie fiindu-idedicatã.

Gheorghe Crãciun nu mai este.ªi totuºi...

Elena Luca

Şi totuşi...

MEMENTO

ZoomZ 13

„CRÃCIUN, s.m. I. 1. Persoanã cu prenumeleGheorghe declaratã decedatã; scriitor, teoreti-cian, profesor, redactor, fondator – pentru detaliivezi orice carte semnatã Gheorghe Crãciun; II.1. Cruce de lemn rezematã în unghi de 30 de gradede tencuiala zgrunþuroasã stilul Tohanu’ în nuanþede gri-cenuºiu-înnorat a casei pãrinteºti; chipîmpietrit între pereþii de scândurã proaspãtã de bradalpin (din familia lui, Arboritiosis thanatos), polizatde curentul de aer polar creat pe cale artificialã deDumnezeu; III. 1. Mânã mare cu unghii late, bom-bate, cu degete noduroase care se îndoaie trosnindspre a susþine printr-un gest stângaci obrazul dreptîntr-un moment viu; ochi albastru care împiedicã/obstrucþioneazã observarea corectã a oricãrei altepãrþi a feþei în afara lui; ochi albastru care determinãpe orice individ al speciei umane sã se vadã pe sinegol; ochi albastru umbrit de o pleoapã grea, încre-þitã, ironicã; mânã mare în care mâna unei fetiþe de30 de ani se face din ce în ce mai micã, pânã setopeºte ºi se scurge printre acele degete noduroaseasemenea apei dintr-un izvor de munte din masivulTâmpa; 2. Geantã mare, neagrã, cu multe fermoare,marcã neînregistratã, cu baretã din pânzã deasã defeminitate, atârnând pe un umãr mai mare decât înmod obiºnuit; geantã plinã de cãrþi, jurnale, revisteliterare, proiecte, gânduri, senzaþii, stãri, amintiri,virgule, enumeraþii, multe, multe cuvinte; 3. Cuvântce poate þine locul a mii de cuvinte din DEX; cuvântmai mult decât plurisemantic, cu sensuri ce sedeschid sensual unul dintr-altul asemenea floriipline de boboci, filmatã non-stop ºi difuzatã pemicile ecrane cu vitezã mãritã; cuvânt viu ale cãruisensuri ar trebui scrise de acei indivizi umani care

l-au rostit cel puþin o datã în decursul vieþii lorpamânteºti; � (Înv.) Moº Crãciun, persoanã ceaducea daruri copiilor într-o anumitã searã din an,conform spuselor adulþilor; � Foaia Crãciunului =(expresie care a înlocuit firesc expresia AjunulCrãciunului) – foaie albã pe care un scriitor se luptãsã o umple; � din Crãciun în Crãciun = glumãproastã; � Loc. adv. de non-timp – de Crãciun =despre Crãciun; � Vb. Intranz. a (se) încrãciuna =a fi fost atins de crãciunism; � crãciunism (Crãciun+ suf.-ism) = fenomen de acordare a primului ajutortinerilor unºi cu pensula înmuiatã în culoarea vre-murilor sau vârstei, însã în cãutarea albului dedincolo de culoare. – Din românescul Crãciun/Et.nec.”

Adriana Bãrbat

�

„Pãmântul care nu se usucã niciodatãAugust 2006. Mã urcasem la Moeciu într-un

autobuz prãfuit care urma sã mã ducã la Braºov. Eracald ºi mirosea a ploaie. La un moment dat, autobu-zul a cotit la stânga, în loc sã o ia înainte. Eramderutatã, nu ºtiam ce se întâmplã, pânã când m-alãmurit cineva: mã urcasem din greºealã în cursa deZãrneºti. Dupã un timp, am vãzut prin geamulmurdar o tãbliþã pe care scria „Tohanul Vechi”. Esatul lui Gheorghe Crãciun, mi-a trecut atunci prinminte. ªi mi-am amintit de un fragment din Trupulºtie mai mult, unde scriitorul povestea cum, copilfiind, a vãrsat o cãlimarã cu cernealã undeva lângãun gard, cum s-a jucat cu mâinile în cernealã ºi s-amurdãrit ºi avea impresia cã acel pãmânt îmbibat cucernealã nu se usucã niciodatã. Stãteam cu ochiilipiþi de geam ºi cãutam cu privirea locul unde sevãrsase cerneala ºi unde pãmântul e mereu ud.

Ultima datã când m-am întâlnit cu GheorgheCrãciun a fost în noiembrie, la maratonul de poezie.Seara am mers la o bere în oraº. Am povestit despreproiecte de roman, despre scriitori ºi mai alesdespre viitor. Pe la 10 jumãtate seara a plecat,trebuia sã prindã ultimul autobuz de Tohan. Mãchinui de mult timp sã-mi amintesc ultimele cuvintepe care mi le-a spus, dar nu reuºesc. Însã þin minte,de parcã ar fi fost ieri, cãldura cu care mi-a strânsmâna la plecare. Pe atunci nu aveam cum sã ºtiu cãera pentru ultima datã.

Peste mai puþin de trei luni aveam sã urc împre-unã cu fostele colege de la masteratul de scriere

MEMENTO

ZoomZ 14

creatoare în acelaºi autobuz prãfuit cu geamuri mur-dare din august. Aveam sã cobor la Tohanul Vechi ºisã-l conduc pe ultimul drum, împreunã cu sute deoameni, pe profesorul Gheorghe Crãciun. În drumspre cimitir mã uitam în jos, de-a lungul gardurilor,ºi cãutam cu privirea acel petec de pãmânt îmbibatcu cernealã, care nu se usucã niciodatã. Am avutimpresia, pentru o fracþiune de secundã, cã vãd acelpãmânt.”

Elise Wilk�

„Ochii luminoºi ne întâmpinau cu bunãtate ºiprivirea atentã, caldã, liniºtitã, curioasã, ne învãluiaca într-o îmbrãþiºare. Aºa simþeam. Avea o aºteptarecalmã a participãrii noastre mai activela cursuri. Era un profesor care ºtia sãcreeze în studenþi sentimentul valorii,atât a celei proprii, cât ºi a modelului.Îmi plãcea felul în care îmbina, lacursurile de scriere creatoare, dorinþade a ºti cu aceea de a-i ajuta pe alþii sãcreascã. Era ca ºi când ne-ar fi datocazia sã învãþãm împreunã. Dar noinu eram totuºi destul de cuminþi ºinici suficient de îndrãzneþi.

Îmi amintesc de o dupã-amiazã decurs în care ne-a întrebat cum vedemnoi jocul actorilor, cât credem noi cãeste identificare cu personajul, trans-punere ºi creaþie ºi cât pur ºi simplutransfer din fiinþa omului care interpreteazã rolul.

La maratonul de prozã din acel an, scriitorulGheorghe Crãciun a citit fragmente dintr-o prozã lacare lucra, din care mi-a atras atenþia o descriere afelului cum chipul femeii poartã amprenta caracte-rului, dar mai ales m-a surprins folosirea unui numesonor din lumea realã – Nicole Kidman; acela a fostun moment în care m-am gândit la preocuparea pro-fesorului meu pentru înþelegerea sufletului ome-nesc. Dupã ce am aflat cã a trecut la o altã stare dea fi, m-am gândit la un moment dat la textul acela,m-am întrebat dacã l-a terminat sau dacã acea prozãfãcea parte dintr-un proiect mai mare ºi mi-am doritsã fi fost mai atentã ºi mai prezentã atunci, în clipelecând l-am ascultat prima datã, citit cu vocea careºtia sã capteze prin ton, schimbãri ale ritmului ºimuzicalitate. Întotdeauna când era ascultat, la curssau nu, citea aºa, folosind intonaþia corectã.Aceasta, m-am mai gândit, este o dovadã de respect

pentru public sau pentru clasa de studenþi.”Claudia Creþu

�

„Gândindu-mã la Gheorghe Crãciun, pot sã evoco searã de marþi, de toamnã ploioasã, ºi o întâm-plare... Ne-a supus la un test de scris... Ne-a scos petoþi în ploaie si ne-a spus: scrieþi.

Am plecat confuzã, neºtiind exact ce ºi cum voiscrie. Ploua mãrunt ºi repede, era frig, nu vedeamdecât bãltoace ºi pantofi... Am început sã-i studiez,în special tocurile si vârfurile... Era fascinant, câtepicioare, atâtea modele ºi tot atâtea umbrele!

Am intrat într-o cofetãrie ºi am început sã scriu...Senzaþii, tocuri, apã, noroi, geamulcofetãriei aburind, copii ce mâncauprãjituri... Scriam..., confuzã, înfri-guratã, intrigatã de acest exerciþiu deieºire din sine.

Târziu, mult mai târziu, am înþe-les cã de atunci am început sã fiufoarte atentã la „picioarele” din jurulmeu, la bãrbaþi ºi femei, la mirosuriºi senzaþii. Testul de scrierecreatoare a lui Gheorghe Crãciun acontribuit la ceea ce se cheamã osensibilã conºtiinþã. A fost o banalãsearã de octombrie... o întâmplareprin ploaia din Braºov, iniþiatã descriitorul ºi profesorul Gheorge

Crãciun. O altã amintire ce-mi reþine atenþia se leagã de o

întrebare pe care i-am pus-o la începutul anului IIde master – când vom ºti cu adevãrat sã scriem,pentru cã trebuie sã devenim scriitori... Dumnealuia râs maliþios ºi a proiectat un test de scrierecreatoare, Creative Writing... Ni l-a aplicat tuturorcelor prezenþi, iar apoi ne-a interpretat potenþialulcreator. A fost un test puternic, care ºi acum mãpune pe gânduri, dupã atâta timp. Acel test m-afãcut sã caut în minte depãºirea inhibiþiilor... M-adeterminat sã fac distincþia clarã dintre corpo-ralitatea masculinã ºi cea femininã, sã mã lascãutatã de tema pentru scris...

Puternicã era atitudinea domnului Crãciun faþãde scris! Ne spunea mereu sã scriem cu totul, sãajungem la structura de adâncime a lucrurilor ºi amentalitãþii.”

Mihaela Murariu

MEMENTO

ZoomZ 15

„Pofta de scris þine de viaþã ºide moarte deopotrivã. Prin ea vor-beºte o energie pe care trebuie s-oconsum, e voinþa de a pleca dinacest loc, e un rãzboi cu ceea ce mãînconjoarã. Sã umplu timpul, spa-þiul, creierul, memoria cu propriamea prezenþã. Eu ca unicã existen-þã. Scriu pentru a împiedica lumeasã mã înghitã în pântecul ei întune-cat. Dar scriu ºi pentru a mã pierde.Pântecul luminos al colii de hârtie.

Scrisul este thanatic în sensul încare el construieºte acel dincolo caspaþiu al mântuirii. Existã salvareprin scris? Scrisul poate sã fie In-fernul sau Purgatoriul. Oricum, ele ceva de dupã viaþã, este încerca-rea altei vieþi, decorporalizate. Celcare nu poate fi salvat de scris ecorpul. El e exclus. El rãmâne înurmã, el îngheaþã, încremeneºte. Înpaginã el devine un surogat, ofantasmã [...]. Ar fi o eroare sã credîn continuare cã scrisul apãrã, pri-vilegiazã, glorificã trupul, îl þineviu. Scrisul e în esenþa lui ucigaº.El nu cautã nimic, transformã totulîn aer, în cuvinte.

Foamea de scris e foamea defiinþa mea desomatizatã. E o foamemortuarã, auto-antropofagã. Scriuca ºi când mi-aº mânca propriulcadavru, mã hrãnesc, de fapt, cusimulacrele tuturor formelor melede existenþã. Scriu pentru a-mi de-monstra cã n-am murit ºi nu ºtiuatunci, în momentul în care scriu,cã scrisul nu face altceva decât sãmã omoare. El construieºte un altom, o umbrã care are ºansa de aînvinge timpul. Scriu pentru a fi euºi tocmai scrisul mã face sã nu maifiu. Scrisul te învie în prezentul luipentru a te omorî în viitorul persis-tenþei lui.”

„Senzaþia mea, când scriam[Frumoasa fãrã corp], a fost cã mãaflu în cel mai sigur real al meu.

Irealul e un rezultat al insisten-þei pe real, iatã lecþia - ºi ea e cum-plitã. Spun asta în sensul în careefortul meu atunci când scriu nueste nici o clipã unul pur literar, re-toric sau cum sã-i zic? Eu nuconstruiesc o matematicã a narati-vitãþii, nu sunt un tehnician. Cândscriu, nu-mi propun sã ajungneapãrat undeva. Repet, eu nu amteme, am doar, când o am, pofta dea scrie, pofta de a mai încerca încão datã. Chiar dacã nu conteazã un-de voi ajunge. Apoi, de la un mo-ment dat încolo, textul mi seimpune la modul drastic. El devinegeometrie. Simt cã n-am ce face,cã trebuie sã mã conformez capri-ciilor lui. Îl construiesc, într-ade-vãr, dar din fragmente de oase ºicarne. Îmi iau trupul, îl despic înbucãþi ºi apoi îl reasamblez înordinea pe care mi-o dicteazãconstrucþia al cãrei prizonier sunt.Asta e tot, iar explicaþia mea eteribil de nesatisfãcãtoare. E, fãrãdoar ºi poate, prea literarã.”

„Sã te educi pentru a ieºi dinmimetism (pânã la 21 de ani) sã teeduci pentru a ieºi din crispare (pâ-nã la 28 de ani). Apoi sã înveþi sãiubeºti ceea ce ai dispreþuit (litera-tura) cu o cãldurã rece, de chirurgcare nu þi-a pierdut încã sufletul.”

„Tot ce am scris pânã la 35 deani s-a nãscut din dorinþa mea de a-mi încetini viaþa. Insistenþa meamaniacalã pe situaþii, imagini,obiecte venea dintr-o profundãneplãcere de a trãi repede. Toateaprehensiunile mele erau generate

de incapacitatea de a-mi acceptaprezenþa instantanee în lume. Sen-zaþia cã totul se consumã prea in-controlabil ºi prea superficial întrãirile mele efective mã fãcea sãrecurg la scris ca la o formã deposibilã revenire la ceea ce seîntâmplase deja. Scrisul a fostpentru mine o continuã, mereu im-posibilã, formã de recuperare. Deaceea cãrþile mele luate împreunãsuferã de o anume monotonie.Este, cred, monotonia obsesiei,deºi mi-e greu sã spun cât de ve-ritabile erau pe atunci fantasmelemele. Astãzi încã mi se întâmplã sãfiu câte o zecime de secundã cu-rentat de þocul propriei mele pre-zenþe în faþa conºtiinþei. Nimic maireal. Nimic mai dificil de ex-plicat!”

„Poate cã tocmai conºtiinþa pro-priului eu e aceea care pãstreazãcorpul viu ºi nu-l lasã sã se dezin-tegreze. Corpul e sinucigaº, auto-distructiv prin definiþie. Eul e oficþiune necesarã a cãrnii noastre.”

„Viaþa e ceva la care se rezistã.Nu se pune problema de a învinge.Hemingway avea dreptate. Totul esã demonstrezi asta, cã eºti o fiinþãcare poate fi învinsã, nu însã ºidistrusã. A, cã în cele din urmã tedistruge moartea, asta nu intrã aiciîn discuþie. Moartea mea nu poatefi o experienþã a vieþii mele, cumspunea, pare-mi-se, GheorgheIova.”

(Selecþie din Trupul ºtie maimult - Fals jurnal la Pupa russa,Editura Paralela 45, 2006)

Însemnări ale unei conştiinţe monstruoase– Gheorghe Crăciun şi obsesia scrisului –

MEMENTO

ZoomZ 16

ANTIDOT – substantiv ceneutralizeazã prin elementul decompunere anti – plasat chiar laînceputul cuvântului – oriceacþiune nocivã ce ar putea ficauzatã de un dot (< engl. dot =punct) de otravã. Recomandat depsihiatri persoanelor ce au anu-mite doturi sau puncte sensibilepe creier ºi care, netratate, se potmultiplica la nesfârºit ºi trans-forma într-o tumoare cerebralã.

Expresii:> a da antidot cãsniciei = a

oferi un remediu pentru stãrile demigrenã ºi greþuri ce apar întimpul proaspetelor sau nu,cãsnicii fericite;

> a bãga antidot în vene =expresie folositã mai ales în adenumi combaterea acelei stãride rãu, ce poate apãrea dimineaþaînainte de a pleca la muncã;

> a te antidota = a nu te lãsadotat cu idei pre-concepute ºicrescute la sânul unor oameni cese cred mai mari.

Cozmina Ilie-Preoþescu

BALAMUC – termenul estedat de un renumit baron francez,pe nume Muc, ce obiºnuia sã þinã

numeroase petreceri la curtea sa.Celebrele sale baluri au dus laapariþia sintagmei bal à muc (=bal la Muc). Cu timpul, datoritã„regulii minimului efort”, îndrã-gitã ºi adoptatã de francezi, sin-tagma s-a sudat, formând unsingur cuvânt: balamuc.

Baronul Muc era cunoscut ºiprin pasiunea sa de a invitaoameni cât se poate de speciali lamesele sale. Astãzi, termenul de-numeºte serate orgiastice la careia parte un numãr restrâns de per-soane cu calitãþi psihice deose-bite.

Expresii:> balamucul mare te scapã de

grija micã (proverb românesc) =petrecerile cu mese copioase tescapã de grija de a-þi mai cãutaceva de mâncare;

> balamuc de primãvarã =sindrofie în aer liber cu halate decasã purtate pe umeri.

Cozmina Ilie-Preoþescu

CARACATIÞÃ – substantivfeminin, scriitoare de cãrþi debucate. Cuvântul dateazã din vre-mea primei miºcãri feministe dinsecolul X. Atunci, mii de femeiau ieºit în stradã sã protestezeîmpotriva discriminãrii la careerau supuse. Conducãtoarea gru-pului a þinut un discurs în care aspus cã ºi-ar dori sã devinãscriitoare, numai cã nu are desprece sã scrie, pentru cã e nevoitã sãstea toatã ziua la bucãtãrie.Privind-o cu un aer plin dedispreþ, soþul ei i-a strigat: „Tu sã

te cari la cratiþã!”. Bãrbaþii auprins curaj ºi au început sã strigecu toþii „Cari la Cratiþã”. Deatunci, toatã lumea a început s-ostrige carilacratiþã. Dar femeia nus-a lãsat. S-a gândit cã dacã nucunoaºte altceva decât pereþiibucãtãriei, ar putea sã scrie ocarte despre mâncare. Aºa a luatfiinþã prima carte de bucate. Iarcuvântul carilacratiþã a devenit,peste ani, caracatiþã.

Expresii:> a face ochii cât caracatiþele

= a-þi fi poftã de un anumit fel demâncare;

> a da caracatiþa cu cineva =a desconsidera idealurile cuiva;

> a prinde pe cineva cu cara-catiþa vopsitã = a descoperi cãcineva nu e mulþumit de condiþialui ºi cã vrea sã ºi-o schimbe.

Elise Wilk

Dicþionarul lucrurilor mici reprezintã un proiect gândit de Gheorghe Crãciun ºi testat de studenþi îndiferite combinaþii. Am reþinut trei exemple de cuvinte care atestã valabilitatea acestei iniþiative, iar peviitor vã propunem ºi vouã sã alcãtuiþi definiþii fanteziste ale cuvintelor cu origini maleabile, trimiþându-levoioºi pe adresa redacþiei.

MEMENTO

ZoomZ 17

Este chiar interesant cum viaþate joacã pe degete fãrã sã ºtii. Vãmai amintiþi de ea, Viaþa. ªi dacãnu, uitaþi aici: http://blog.360.yahoo.com/blog-tG1Ar2UzRLChztne in .z .zc-?cq=1&p=14#comments.

Probabil cã, presupun eu prinjuxtapunerea unor idei mai vechi ºia unor experienþe recente, omul eca gelatina sau ca untul dezgheþatîn mâinile Ei. ªi chiar dacã acesta(vorbesc de om) vrea sã se opunã,nu ºtie cum. Nici nu are de unde sãºtie.

Iubirea/dragostea/amorul. Suntdoar cuvinte. Dar ascund cevavital, critic pentru viaþa unuiindivid. Sau cel putin la mine aºa e.La maneliºti îngâmfaþi, cu mãdu-larul mereu în gurã, nu ºtiu cum stãtreaba. Orice om, fie el bãrbat saufemeie, cautã „drãgãstia”, senti-mentul, starea aia de bucurie ºiextaz, jale ºi soare peste lunã.Probabil, mai puþin categoria maisus menþionatã + „pleiãrii”. ªicând unul din aceste trei cuvinte ceau sub ele acelaºi concept loveºteindividul, acesta cade secerat.Ciudat e cã-i ºi place. Un fel deFait Clab. Iei bãtaie pentru cã vrei,ºi primeºti pânã ºi satisfacþie. Separe cã toþi suntem MASO-CHIªTI. Vã dau un sfat atunci:aveþi grijã data viitoare cândstrâmbaþi din nas la vederea unuifetiº. (La ãla cu mirositul încãl-þãrilor strâmbaþi-vã cât vreþi, cã epur ºi simplu ieºit prea mult dintiparele comunului, sau a unitãþiimentale a omului. Ardeþi-i pe rug!- Glumesc, desigur - Însã aþi putea

s-o faceþi...) Suntem ºi sadici deasemenea, cãci ne facem jumãtateasã sufere, câteodatã, de ce sã nurecunoaºtem, voit. Sau dacã nuvoit, îi lãsãm sã sufere încontinuare, deºi le putem oprisuferinþa cu un simplu gest saucuvânt (sau succesiuni de cuvinte,numite propoziþii). Deci suntemSADICI. Prin simplã aritmeticã:Sadic + Masochist = S&M addict.Cu toþii suntem. Toþi cei care ne-am îndrãgostit, care am fostîndrãgostiþi, care suntem îndrãgos-tiþi, care iubim cu toate resursele ºicare ne vom îndrãgosti pe viitor.Sã-þi faci jumãtatea sã sufere ºijumãtatea ta sã te facã sã suferi.Are logicã teoria mea, nu?

Altã idee. Dragostea ce leagãdouã persoane, am ajuns sã-mi dauseama, nu-i face pe aceºtiasiamezi, ci mai mult un soi ciudatde „cunoºtinþe intime”. Expresiamatematicã a unei relaþii amoroasee (cam) aºa: iubit (sau iubitã) =[(un fel de rudã * relaþie intimã +prieten apropiat/exigenþã) * iubire+ comunicare - (neîncredere +îndoieli din relaþiile precedente +melancolia relaþiei + compro-misuri)]/lipsa de comunicare;adaug: schimbãrile de stare ºi depersonalitate bruºte, sau line, pot fiadãugate în ecuaþie fie cu plus fiecu minus, cu un anumit procent, înprima parantezã rotundã, pentru cãdepinde de individ ºi diferã foartemult de la caz la caz. Desigur, voimai lucra la ea, fiindcã are destulelipsuri. Dar într-un final, sper cã ovoi perfecþiona.

ªi încã o idee, legatã tot derelaþii. Ca douã persoane sã seiubeascã ºi sã reuºeascã sã ducãrelaþia pânã la capãt (aici numindmoartea), trebuie ca fiecare mas-cã/personalitate de stare a primuluiparticipant sã placã/îndrãgeascãfiecare dintre mãºtile/personali-tãþile de stare ale celui de-al doilea

participant la relaþia de tip amoros.De exemplu, subiectul A are, sãzicem, 3 stãri ale personalitãþii sale(deºi în realitate sunt mult maimulte!), iar B, doar 2. Exemplulurmeazã dupã cele 2 puncte:

A1 trebuie sã-l placã pe B1A1 de asemenea trebuie sã-l

placã ºi pe B2A2 trebuie sã-l placã ºi pe B1 ºi

pe B2A3 la fel (B1, B2)apoi plecând de la subiectul B

spre A:B1 trebuie sã îl îndrãgeascã/

placã pe A1B1 trebuie sã îl placã pe A2B1 > A3B2 > A1B2 > A2B2 > A3ªi dacã vã gândiþi cã perso-

nalitãþile de stare ºi mãºtile suntnenumãrate, aceste combinaþii deplãcut/îndrãgit devin aproapeimposibile.

Concluzie 1. Fãrã iubire nuputem trãi. E în natura noastrã, cãdoar nu suntem gândaci de bucã-tãrie.

Concluzie 2. Viaþa nu e o târfã,aºa cum susþin mulþi. De fapt, echiar simpaticã ºi are un simþ alumorului grozav.

Concluzie finalã. Eu am iubit.Eu iubesc. Eu voi iubi. Eu voi trãiiubind ºi voi muri la fel.

Sper cã dupã ce aþi citit acesttext, vã simþiþi cu doi milimetri maideºtepþi. Sau mãcar cu 3-4milimetri mai edificaþi. Sau cã aþirãmas cu ceva. Sau cã aþi avutcâteva momente de bucurie acunoaºterii. Sau a cunoaºteriiumorului. Sau cã v-a plãcut mãcar.Sau mãcar un comment de genul:„Merge...”. Sau o vorbã bunã la unprieten. Sau cã l-aþi citit, vãmulþumesc!

Valentin Biru

Teorii.Ecuaţii.Concluzii.

ZOOM

ZoomZ 18

Voi începe aceastã disertaþie de la afirmaþia cãserviciile de informaþii s-au nãscut atunci când omulde peºterã a început sã se intereseze ce face vecinulsãu. Dacã i-a mai mâncat lupul vreun membru, dacãºi-a redecorat peºtera sau dacã nu vrea sã îi fureceva, de obicei nevasta. Atunci s-a produs ilumina-rea: ar fi mai bine sã ºtie cât mai multe, sã fie cât maiinformat, pentru cã informaþia este cea mai puternicãarmã (principiu care este mult mai vechi, se pare,decât apariþia lui Homo Sapiens Sapiens).

Odatã cu trecerea anilor ºi cu adãugarea straturi-lor cenuºii pe creier, situaþia s-a schimbat dramatic.Trebuie sã ºtii cât mai multe despre Celãlalt, doar casã ai ce sã bârfeºti cu amicul tãu.

Searã de varã. Mã întorceam dintr-o plimbare.Am amânat intrarea în vastele-mi apartamente, pen-tru a vedea un apus extraordinar. Stare de contem-plaþie. Dar mã trezesc luat prin învãluire de ovecinã... Nici nu am sesizat de unde a apãrut. Pearipile vântului. S-a aºezat pe bancã lângã mine.Discuþia a fost realmente utilã. Am aflat toatã istoriablocului ºi a vecinilor de la Adam încoace: un domncare a locuit la parter, pe vremea rãposatului, îºibãtea nevasta; o doamnã (probabil vrãjitoare) estesuspectatã de tot felul de afaceri, pentru cã are foartemulþi bani. Plus multe, multe altele. La plecarea ei,mai priveºte apusul dacã poþi! M-a cuprins o stare deneliniºte ºi de fricã demnã de un film al lui Hitchock.Aveam impresia cã peste tot sunt ochi care mãurmãresc.

Ca sã îmi demonstrez cã nu sunt paranoic amînceput sã observ vecinii. Am întrebat ºi cunoºtinþe-le mele ºi, într-un final, am ajuns chiar la o clasifi-care: vecinul ascet, vecinul bazã de date, vecinul ºefde echipã ºi vecinul conspiraþionist.

Prima categorie, cea a ascetului, nu impune nici oproblemã. El cautã doar neimplicarea în viaþa urbeisau a colocatarilor, tocmai pentru ruperea lanþuluikarmic. Nimeni nu îl vede, nimeni nu ºtie mai nimicdespre el, iar pe seama lui se nasc adevãrate legende.

De la urmãtorul tip se face trecerea spreAbsolut... orice. Ca profil, acest om trebuie sã ºtietotul, este o bazã de date ambulantã. Nimic nu îiscapã ochiului sãu vigilent, ascuns dupã ochelari.

Este aºa de bine informat, cã atunci când îþi rãtãceºticheile, poþi merge foarte uºor sã îl întrebi unde sunt,cãci vei scuti niºte timp. Participã la tot felul deîntâlniri mondene cu alþi compatrioþi. Cu altecuvinte, face schimb de informaþii cu alþi agenþi cucare întreþine relaþii diplomatice, demne de miniºtride politicã externã. Acest model este însã subordo-nat omului din umbrã, un ºef de echipã, inde-pendent, care, de multe ori, conduce orice ostilitãþiîntre colocatari. Din pãcate, nu existã prea multeinformaþii, pentru cã se fereºte sã acþioneze direct.

Ultimul este cauza directã a unei variaþiuni peteme de conspiraþie. Caracter persecutat de toþi,vecinul conspiraþionist este eternul nemulþumit.Nimeni nu ºtie ce vrea de la viaþã. Nici el mãcar. Înplus, suferã de o fricã endemicã. Astfel, ajunge sãînchidã uºile de la intrarea în bloc înainte de apusulsoarelui. Intrarea fiind, presupun, ceva sfânt, pe caretrebuie sã îl protejeze de cei din exterior. Supra-vegheazã, ascuns de dupã perdele, orice fir de prafcare trece. Peste tot se miºcã nevãzut, neauzit, mereuîn umbrã. Nu ºtii de unde sã îl aºtepþi. De cele maimulte ori te sperie aºa de tare, încât nu mai ºtii peunde sã scapi. Din senin, apare cu indicaþii stresante,dar foarte importante, apoi se ascunde printreperdele.

Toþi sunt de fapt o Axã a rãului, elemente pertur-batoare ale ordinii interioare a subiectului agresat.Dacã ne uitãm mai atent, recunoaºtem o organizaresocialã primitivã. Organizarea socialã astfel consti-tuitã este, de fapt, baza statului actual. Dovadã ºibinecunoscuta emisiune de tv. în care se intervievea-zã vecinii vedetelor pentru a se scoate în evidenþãgenotipul individului. ªi ce dacã e vedetã, om politicsau ins obiºnuit – trebuie sã existe secrete care sãintereseze servicii secrete sau doar setea de bârfã ainºilor obiºnuiþi?! Trebuie ºi vom afla. Sloganul uneisocietãþi libere, care, nu-i aºa, are dreptul sã seinformeze! Nu mai avem nevoie de informatori cunume de cod ºi cu dosare la Securitate! Sistemul estebine pus la punct ºi toþi s-au specializat în ghicitul îngunoaie menajere – pungile sunt golite sistematic ºianalizate cu atenþie. E drept, nu au la dispoziþielaboratoare sofisticate, precum criminaliºtii de prinfilme, dar sunt specializaþi în supoziþii. ªi asta estecel mai important.

În rest, bine aþi venit la noi, la bloc. Vã place? Vãinvitãm în minunata noastrã comunitate!

Mircea Voicu

VeciniiÎntre terorismul de bloc

şi nesimţirea la scară

ZOOM

ZoomZ 19

SiroccoÞevi ruginite, kilometriceCu pericol de incendiu...Un cadru nenatural pentruActivitatea hamsterilor...Eu oricum plec în deºertSã-mi caut restul de gânduri.Se ascund printre Operaþii aritmetice.Gãsesc numai filme RöentgenPe care le agãþ cu nodul cravatei.Mã închid în cutia de conserveªi rescriu eticheta.

Mircea Voicu

unu...din doi în doi,ca dintr-o clipã de tãcere-n sunetne numãrau zeii toamnei verziºi tot din doi în doine aºezau sub avalanºãdoar, doar ne-om îngheþa iubirea!Din sute-n sute, din noi în voi, Cu gânduri rãsþesuteNe ocolim privirea...De ce ?De doi, în doi.

Aneta Cãþean

Uite! Vezi?

Un nod. nodul piciorului.Se articuleazã încet, sub vene.Un oftat ce trãdeazãsuita de senzaþiice par sã mã trãiascã.O privire, complice:Lasã-mã suspendatãdeasupra acestei clipe fotografice.

Apoi norii îºi pornesc iarãºi navigarea...Mai nestatornice ca vântul,libelulele freamãtã mãrunt din aripi.

Camelia Budeanu

2 cugetări

Gãsit, un câine intrã în cuºcã,Numai dacã e câine,Ci nu om.

Fiind un om, un om nu intrã în cuºcã, Fiindcã e om,Ci nu câine.

Ieri însã, un om a ieºit dintr-o cuºcã,Plângând cu lacrimi de câine,Ca un om.

1. Astfel un câine e om.2. Astfel un om e câine.

Vlad Drãgoi

Jocul lemnului

ªi norii mai se uitã în josSã vadã cum lemnele se bat,Aidoma unor pietre de metal,Ruginite pe la colþurile pãmântii,Înnegrite de veacuri prea scurte,Mult prea scurte pentru a fi veacuriªi mult prea veacuri pentru a fi scurte…Secunde negândite, irosite pe degeaba parcã,Cu miros ars de aer ars în cuptoare tragic de reci,În van, totul. Van - un cuvânt aproape interesant…

Vlad Drãgoi

LUMEA PE VERTICALÃ

ZoomZ 20

Chemarea unui zeu oarecare

Vino sã bem un pahar,De sticlã, de alcool aproape pur,O, zeu al… am uitat al cui.

Vlad Drãgoi

Balanţele de după colţ

Prietenul meu,Omul,Arunca fãrã sã ºtie,ªtiind cã aruncã,MonedeÎntr-o pãlãrie,Neagrã,De pe trotuarul Gri,A unui cerºetor Verde.

Ridica ochii,Îl usturau de la soare,ªi soarele tãcea usturând.

Dupã o mie de aniªi-o zi,Plecã ochii cãtre un cerºetorLa fel de verde,De pe un trotuar la fel de gri,Fãrã nici o pãlãrie neagrã însã.

Vlad Drãgoi

ECOU

Cui sã împart ce mi-a rãmas, mãruntaie de rãni,Un paloº lipit de obraz, o adiere de cântecO arºiþã de otravã pe buze, în ochi, putrezi mãslini,Ultima floare de cearã rãstignitã pe crucea din pântec,

Greieri sãraci în nopþi cu vers înspicateCea mai curatã talpã, sã-mi semeni la mersÎþi dãruiesc coralii ce mi-au zidit palateªi arborele zodiei din care m-am cules,

Coloana infinitã, coasta din cerul guriiVisul neîmplinit din calendarul nouªi palma grea de aur ce-mi poleise nuriiToate sunt pentru alþii, eu am rãmas ecou.

Coralia Adriana Benescu

JURĂMÂNT

Soldatul a depus jurãmântul alfabetizãrii întârziate a craniului sufletescGulerul verde atrage atenþia pãrinþilor emoþionaþi pe patul de puºcãUnul cu epoleþii veterani de rãzboi vorbeºte în faþã o prefaþã cu drept de autorPânã când ºi omizile din copacii comerciali criticã lipsa desenului tehnic de pe bocancii severiPipernicitului, ãla bronzat în palmã, îi zvâcneºte un glonte în nervul din þeavãªi toatã transpiraþia spiritului capãtã conotaþii, trans... pânã la urmã ...parentã...Specialiºtii în detonãri de ruºine lipsesc de la sânul genetic pentru intonarea imnului naþional Unuia îi sunã mobilul în pântec, apoi clarificã cum cã primeºte ordin superiorSã fie politicos în politicã ºi votat în devotamentCu câteva kilograme în plus sã digere erotismul decapitatCã nimeni nu-ºi dã interesul sã latre leit ca un câine când i se pune lanþul la gâtDesigur, ºi o botniþã capitalistã între picioare.

Coralia Adriana Benescu

LUMEA PE VERTICALÃ

ZoomZ 21

D i r i j a b i l u ldescreºtea depãrtându-se. Distanþa de la depozitulde demaraj devenea deosebit de demonstrativã.Damian domina. De când dorea dânsul deplasãridiabolice! Dogoreala dumnezeiascã daurea deºertuldedesubtul dirijabilului, de asemenea deasupradânsului. De-abia deosebeai dumbrãvi, dealuri, do-micilii, departamente depãrtându-se domol. Dornicde distracþii deosebite Damian desfãcu duºumeaua,destupã damigeana, dãruind duºuri delicioasedomnilor de dedesubt.

De-a dreapta dânsului douã domniºoaredormitau dulce deasupra divanului demodat. Da-mian demonstrativ depãna din degete.

Deodatã Domniºoara din dreapta dârdâi decis dindinþi. Damian dete dolmanul Domniºoarei.

– Domnule, declarã dânsa, dârdâi de durere.Dorinþele divine depãºesc demnitatea.

– Domniºoarã, Dumnezeu dãdu dobitoacelordouã dorinþi: dorinþa dragostei...

– Destul, destul, declarã duduia. Devin damnatã,divaghez. Dumneata domini duhul, devii deosebitde dulce. Decide-te, devino domnul, domnitorul!

– Duduie, debitã Damian, declaraþia dumitalederivã din diferenþa de densitate, din dezagregareadessou-urilor dermice, din dificultatea dedigestiune, din dezorientarea diferitelor descernã-minte. Dacã descinºi din dirijabil dorinþele dumitaledãinuiesc, dau douã dineuri de duble dimensiuni.

– Dispreþuiesc demersurile dãunãtoare dragostei,domnule.

– De asemenea, duduie. Dã-mi dar denumireadumitale.

– Dorinel, dar dumneata?

– Damian.– Damienicã dragã!– Dorinel divin!Damian, damblagiu, dospeºte douã dubii. Do-

rinel doreºte a deveni de-a binelea doamna Da-mian? Dar dacã doar drumul dã domniºoarei dorinþide depravare? Dozarea deciziunei devine de dorit.

Douã decenii decurserã domol. Damiandispreþuieºte duplicitatea. Diplomat, decent, demn,direcþia drept domniºoara Dorinel.

– Duduie, doresc declaraþia definitivã. Dezmin-þiþi depoziþia dumneavoastrã din deceniul dispãrut?

– Dar deloc, domnule.– Dezavuaþi deciziunea de a deveni doamna

Damian?– Dimpotrivã, domnule.Damian demonstrã drepturile de dominator

despot, detalie decent dovada dominaþiunei dum-nealui, dete drumul doleanþelor, dezvãlui detri-mentele decizând:

– Duduie, dacã dumneata doreºti dragoste, dã-midovada durabilitãþii declaraþiunilor dumitale.

– Dovedesc dezinteresat.– Departe de dirijabil, dedesubt, dormiteazã

Durazzo, depozit de dulãi delicioºi. Dându-nedrumul descindem dupã dorinþã direct de-a dreaptaDomului. Duminicã desãvârºim dispoziþiuniledestinului. Dacã decizi dimpotrivã, durerediluvianã!, descind desfãcut de duplicatul divin,dau drumul deosebit de dolent, durerosdezmoºtenit, dorind dematerializarea.

Duduia dudui dulce: „Descind dupã dumneata,da, desigur, derviºule, delfinule dorit!”

Dirijabilul descãrcat de douã dificultãþi,dodelineazã. Damian, Dorinel, descind duelânddivinitãþile deºertului de dedesubt, ducând drept dardorinþa donatã de destin: deasupra dulceaþã, dede-subt drojdie. Distanþa de 2000 de duzini dedecimetri descreºte, descreºte, dispare. Deodatãdouã detunãturi: dum!! dum!! Depuºi discret dupãdorinþã, diagonal deasupra domiciliului dumne-zeesc.

Damian despicat delireazã. Dorinel dãrãpãnatãdesface degetele degerate. Dragostea, dragondivinizat, demenþã dilatorie, dominã.

Grigore CuglerDrumul Dragostei

DIN ARHIVE

ZoomZ 22

DIN SCOICI

Discipolul întârzie...: Am pierdut douã trolee...Prof.: Aºa mari sã le pierzi... Înþeleg sã pierzi unac!

�Prof.: Pentru a-ºi perfecþiona tehnica pianisticã,Schumann...Discipol: κi taie unghiile!

�Prof.: Când se asociazã radiaþia solarã cu valurilece iese?Discipol: Nãmol!

�Prof.: Daþi exemple de monumente ale naturii; deexemplu, arbori legaþi de evenimente sau depersonalitãþi...Discipol: Cireºul lui Creangã!

�Discipoli: Scriem?Prof.: Nu, croºetaþi!

�Prof.: ... Pãi ce scrie la sfârºitul romanului?Discipol: Codul de bare...

�Prof.: Alecsandri a compus pastelurile... când?Discipol: Iarna!

�Prof.: ... în jur, în jurul...Discipol: Nu mai înjuraþi!

�Prof.: Cartagina e înfrântã în bãtãlia de la Zama...vedeþi sã nu scrieþi Ciorba...

�Prof.: Itu, mãgarule, tu n-ai dat lucrare! Ba da.Scuzaþi „n-ai dat”, în rest totul e valabil!

�Prof.: ... Mi-ar pãrea rãu de tine, cã altfel paribãiat frumos... ºi cãlare ºi pe jos!

�Prof.: Gata, þaþelor! Aþi mâncat urzici azi?!

�Prof.: ... douã categorii sociale fundamentale...aveþi grijã cum prescurtaþi!

�Prof.: Pe d-voastrã paradoxurile vã amuzã? vãgâdilã aºa un pic? Pe cortex vreau sã zic...

�Prof.: Cârpa asta cum e? Prietenoasã ?

Prof.: O zeiþã s-a uitat în direcþia unui muritor într-o zi când îi stãtea pãrul mai bine...

�Prof.: Echivalentul feminin al satirilor eraunimfele, dupã care alergau toatã ziua. ªtiþi de ce,nu? Ca sã le prindã, jucau v-aþi-ascunselea.

�Prof.: Oedip nu a înfruntat destinul... Dacãdestinul i-ar fi spus „Oedip, tu nu poþi sã joci decâtîn divizia B”, ºi el s-ar fi încãpãþânat sã joace îndivizia A, atunci ar fi înfruntat destinul.

�Prof.: Mãºtile actorilor din tragedii erau cammari... útia aveau capul mare, îmi pare rãu sãv-o spun...

�Discipol: Ahile îl trânteºte pe Hector prin noroi...Prof.: Da’ ce, plouase?

�Prof.: Dacã mai aveþi agrafe de prins în pãrullucrãrii...

☺ Era un melc înspital, bandajatpânã la refuz înghips. Alt melc îlîntreabã: – Dar ce-ai pãþit,frãþioare, de arãþi înhalul ãsta?– Pãi sã vezi...Goneam eu într-o ziprin pãdure, printrecopaci, goneam,goneam... ºi deodatã mi-a crescut o ciupercã-nfaþã!

☺ Trei schelete mergeau pe stradã. Primul îi spunecelui de-al doilea:–Ooo, dar vãd cã te þii bine!–Am murit în ’76, calciu, magneziu, oase tari...Dar ºi tu arãþi foarte bine!–Eu am murit în ’86, calciu, magneziu, viaþã bunã,oase tari.La un moment dat cei doi se adreseazã celui de-altreilea schelet:–Dar nici tu nu arãþi rãu..., tu când ai murit?–Eu nu am murit, sunt student, mã duc la cursuri...

ILARIADA

ZoomZ 23

Cine-ºi mai aduce aminte defilmele cu mafioþi de prin anii’70-’80 ºi început de ’90, pe carediverse teorii de specialitate, cri-terii aferente, ºi un public lipsit deviziuni alterate le-au împins (pebunã dreptate, ºi pe un meritaidoma) cãtre culmi de la 8 steleîn sus? De la clasicul ºi incisivulNaº al lui Coppola, ºi de la maipuþin subtilul, dar sângerosulScarface al lui DePalma, pânã laBãieþii buni ºi Casino-ul lui Scor-sese, toate sunt pietre de hotar acãror greutate apasã parcã din ceîn ce mai calitativ umerii cinefili-lor de oriunde. Mai nou – cu ex-cepþii de cãutat numai în carul cufân însã – se pare cã ºi tinerii rãsã-riþi de dupã (ºi puþin înainte de)’89 încep sã prindã gustul genu-lui... un lucru încurajator, având învedere tendinþa recentã spre di-versele involuþii ale noului apa-rent (abundenþa de soap-operas,un fast-food nation comercial –culinar ºi nu numai, culte nespã-late etc.).

Aºadar... în speranþa cã prime-le cuvinte din articol au fost reto-rice cu bun folos, sã trecem la cene doare, sau ce nu ne doare ºi arcam trebui sã ne doarã... în sensulbun însã. The Departed – ultimulfilm cu gãselniþe interlope al luiMartin Scorsese, un iniþiat al ge-nului (Taxi Driver, Raging Bull,Casino), proaspãt ieºit în toamnaanului trecut, a avut de-a face cuale succesului cam încã dinainteapremierelor oficiale... Pentru cãatunci când spui Scorsese, spui untrecut regizoral (ºi nu numai) cel

puþin prolific la modul cel maiselectiv, ºi cel mult… ei bine, astaîncã rãmâne la latitudinea timpu-lui. Zarurile încã n-au cãzut pepartea necâºtigãtoare pentru bã-trânul ãsta. The Departed... sauCârtiþa, cum obiºnuiesc românii aalinta titlurile puþin ambigue,poate fi pus lesne printre hituriledeceniului, figurând la categoria„Strãzi ºi ºmenuri”.

Exact... portretizare (aproape)perfectã a vieþii de stradã ºi a con-diþiei de mahala, îmbibatã exem-plar cu ceva tehnicã poliþieneascãjustã ºi mai puþin justã... plus ma-nevrele sublime aferente (îmbârli-gãciuni birocratice, infiltrãri reci-proce, chestii de genu’…). Ca sãfim ºi mai la obiect, plotul îngeneral iese din tiparele tipizateale genului, asta graþie unuiscenariu de primã mânã plus otehnicã regizoralã asemenea…Plotul? Doi inºi (Leo DiCaprio ºiMatt Damon) de pe baricadeopuse ale legii se infiltreazã,„undercover”, fiecare pe dome-niul celuilalt, dar odatã ce primele

zvonuri deconspirative încep acircula, aºa începe ºi sângele sãcurgã, mai ceva ca într-un abatorsovietic. În fine, ulterior, celedouã cârtiþe, sau „moles”, pelimba natalã, sunt trimise „unadupã alta”, dacã e s-o þinem pelinia genurilor… Finalul (ºi cevadetalii vitale) nu vi-l spun, cã încãn-am acte de „spoiler”, darrecomand filmul oricui are cevaafinitãþi pentru manevre majore ºisubtile într-ale rãsturnãrilor de

situaþie, ºi îngeneral îl recomand oricui vrea sãaibã parte de niºte senzaþii cinefilede mâna întâi… ca sã nu zic denota 10 (încã se mai dau note, ºi,pânã se limpezesc apele definitiv,trebuie sã pãstrez o dozã benignãde imparþialitate… dar aºa întrenoi, i-aº da un 9.2… uite cã ºirimeazã). Aº mai adãuga, aºa…pentru plãcerea fanilor declaraþi,cã leader-ul mafiot e jucat ma-gistral de Jack Nicholson, veteranîn meseria de dupã camerã.

La urma urmei, tot ce ne-arãmas de fãcut, nouã, studenþilorloviþi financiar, este sã punemmâna pe orice copie pirat afilmului, sã-i lãsãm pe cei cu darede mânã sã umple sãlile cinema-tografelor, ºi sã aplaudãm reuºitade 4 Oscaruri câºtigate (inclusivpremiul pentru cel mai bun re-gizor). Concluzia... filmul meritãvãzut. De ce? Pentru cã pur ºisimplu meritã... vorba reclamei.

Vlad Drãgoi

Cârtiţeşi mafioţi

DE-AMORUL ARTEI

ZoomZ 24

Doi pe un balansoar este o piesã ce a figurat înmod constant ºi generos pe afiºele teatrelor naþionale,fapt datorat probabil temei abordate, ce îi preocupã ºiîi macinã involuntar pe colocatarii acestei planete.Nimeni alta decât dragostea este dezbãtutã prinreplici ºi scene, însã, în final, cuvântul „a dãrui” îºiva impune demnitatea.

Piesa, în regia Elenei Manoliu, este adaptatã dupãtextul lui William Gibson, nominalizat la PremiulTony, montat mai întîi pe Broadway, în premierãabsolutã cu Henry Fonda ºi Anne Bancroft ºi jucat pescena Teatrului Sicã Alexandrescu din Braºov, într-oprimã versiune, în 1966.

În vizor avem un cuplu, în cadrul cãruia parteneriiîºi mãsoarã resursele individuale pentru a rezistasingurãtãþii, prin afiliere. Dar relaþia este unanesigurã, atâta timp cât trecutul scârþâie ºi sejeluieºte, iar viitorul mai poate schimba oricând cevaîn mersul lucrurilor, din cauza metehnelorpsihologice ale celor implicaþi ºi a deciziilor aferente.

Ceea ce îi aduce pe protagoniºti, Jerry (RaduNegoescu) ºi Gittel (Elena Manoliu) împreunã, este,în mod evident, singurãtatea. Jerry îºi doreºte mãcaro singurã zi pe an sã nu fie singur, de ziua lui, ºi osunã pe Gittel, înaintând pretextul „pârlitului derãcitor” deþinut de ea, pe care ar dori sã-l vadã. Astabineînþeles doar în primã fazã, cãci adevãrul estedestul de prompt servit cu ironie: Gittel apare caalternativã pentru vocea robotului telefonic. Peparcurs, lucrurile se înfãþiºeazã cât mai sincer ºinatural: „Tu eºti singurã, eu sunt singur. Suntem douã

pustiuri. Ce-ar fi sã fimdouã pustiuri împreu-nã?”. În cele din urmã, eidau curs chemãrii,intrând împreunã într-unjoc al pomenilor ºi aldãruirilor.

Aici intervin tra-ume-le ºi neajunsurile per-sonale ale fiecãruia,dorinþa de a se ajuta unulpe altul, de a se restabili,îngriji ºi încuraja reci-proc, dar totodatã aparreproºurile, fuga de

propriile probleme. Gittel,„micuþa mahalagioaicã”, sedesconsiderã, renunþã la oviaþã pe care doar practica-rea dansului i-o poateîmplini, minþind cã nu arenevoie de nimeni, cã sedescurcã ºi singurã. Tot-odatã, ea suferã de ulcerduodenal, iar Jerry joacãrolul „surorii de caritate”,rugând-o sã accepte cã arenevoie de mâna lui întinsã,nu fãrã a beneficia ºi el prinaceasta de un „rost” pelume, întrucât marea lui meteahnã este lipsaîncrederii în sine, dublatã de o formã de laºitate carenu-i permite sã se retragã din epuizantul sãu maratoninterior.

Deºi piesa aduce în scenã doar doi actori, douãpersonaje în carne ºi oase, între aceste douã figuri seinterpune mereu prezenþa stãruitoare a soþiei lui Jerry,Tess (divorþul lor fiind în curs) ºi a tatãlui ei, care leerodeazã relaþia ºi în final demascã sentimentele luiincomplete, neputinþa dãruirii totale. În raiulprotagoniºtilor, „telefonul-ºarpe” îi smulge lui Jerryniºte cuvinte care îl dau de gol: „ªtii ceva? Ia maiia-þi tu mâna de pe inima mea!”. Iatã cã, deºi Jerry aplecat din Omaha-Nebraska ºi susþine cã „trecutul emort, e îngropat, închis cu ºapte lacãte”, el se simteþintuit încã prin jurãmântul pe care a apucat sã-l facã.

În urma momentelor tensionate, în care cei doi îºiaruncã violent reproºuri, realizeazã cu durere cã suntniºte persoane trunchiate. Gittel nu poate sã cadã dedouã ori pe an bolnavã pentru a-l câºtiga total peJerry, dar nici de cealaltã parte nu lipsesc primejdiile,întrucât acesta, înºelat o datã, se simte ameninþat ºi o„atacã” pe „biata ingenuã cãzutã din lunã”, ironic cu„pãcatele tinereþii ºi ale prezentului” ei.

În final, Jerry admite cã „o jumãtate de om e oescrocherie”, iar Gittel se confruntã cu o schimbareºi cu un impuls.

Pentru a putea savura toate apelativele, replicileconsistente, fie ele dureroase sau teribil de amuzante(din plin), gesturile, atmosfera apropiatã (mijlocitã deSala Micã ºi de muzicã), toate concurând la stângãciaapropierii ºi la þesãtura de imagini amãgitoare aleiubirii ºi ale apartenenþei, fiþi pe fazã când se maianunþã spectacolul.

6 2 9 0 8 - o sã vedeþi cã de aici porneºte povestea.

Elena Paºca

În balans

DE-AMORUL ARTEI

ZoomZ 25

„La mine, pasiunea pentru lec-turã a apãrut destul de târziu... Amfost o zvãpãiatã, nu am avut «timp»(de fapt, starea de spirit) pentrucitit. În liceu, din lista mãriºoarã debibliografie pe care profesorul deromânã a insistat sã o citim, mi-amales bineînþeles doar ce suna intere-sant... (ce urât acest criteriu, citituldupã ureche!). Dar important, cred,este faptul cã am avut iniþiativa sãmerg în biblioteci, sã-mi aleg cãrþiºi sã citesc.

Fãrã îndoialã, cel mai greu deînghiþit volum, care mã bântuie ºiazi, a fost Amintirile unei fete cu-minþi de Simone de Beauvoir. Mi-aluat sigur mai mult de o lunã sã îlparcurg ºi eram atât de indignatã delipsa de acþiune care îl fãcea atât deplictisitor! Iar Agonie ºi extaz aavut cel mai marcant efect, mi-alãsat o anumitã senzaþie de conºti-entizare a timpului care fuge pelângã mine fãrã ca eu sã pot faceceva constructiv. M-a fãcut sãvreau mai mult de la viaþã, de lamine. ªi sã citesc mai mult...

Nu pot sã citesc în ritmul în caremi se recomandã cãrþile, aceastãsursã pare sã nu se mai termine. Mise întâmplã sã mã blochez înbibliotecã, în faþa rafturilor, fãrã sãam vreo idee despre ce aº puteaciti. Sunt un cititor foarte dezor-ganizat; sunt conºtientã cã am sãritpeste multe, cã am multe lacune.Mi-ar plãcea sã facã cineva ordineîn pofta mea de citit. Mã consolezcã mai am mult timp înainte pentrulecturã...” (Alexandra Sandu)

„Lectura conºtientã ca pasiu-ne a început cu o trezire la irea-litate. Cartea a devenit o imensãmetaforã; începând cu acest mo-ment, am întors fiecare paginã ºiam parcurs fiecare rând pierzân-du-mã intenþionat în ameþitoruldans alegoric al cuvintelor.

Magicianul de John Fowles aînrãdãcinat în aºteptãrile mele aceadorinþã de irealitate despre carevorbeam mai sus; o lume sugeratã,nesigurã, infinit de necunoscutã, lacare sã pot accede prin simboluri ºiintuiþii, iar ca scop ultim aceafrumuseþe subiectivã.

Îmi place proza deoarece curgeºi datoritã filozofiei potenþiale aunui roman (...).

Îmi permit o comparaþie în do-meniul muzical, doar datoritãplasticitãþii ºi relevanþei ei: PinkFloyd, unde instrumentalul creeazãacea atmosferã privilegiatã, aceacunoaºtere - alternativã ºi opþiune airealitãþii (celestã, ascendentã, darritmic ancoratã în þãrânã) pe care ocaut într-o carte.” (Delia Mihai)

„În lecturã mã refugiez întot-deauna când nu vreau sã fiudezamãgitã. Ceea ce citesc contro-lez, iar ceea ce controlez nu-mipoate face rãu. Sunt cãrþi care pemoment mi s-au pãrut extraordina-re, dar cãrora le lipseºte un «acelceva» care sã te facã sã le citeºti ºisã le reciteºti, simþind de fiecaredatã altã emoþie. Am acest senti-ment probabil din cauza faptului cãnu citesc unele cãrþi pânã la sfârºit.Mã opresc exact când trebuie, cucâteva capitole înainte de final,numai bine cât sã nu deduc dezno-dãmântul. De ce? Nu pentru cã aº fileneºã sau pentru cã nu mi-arplãcea cartea, ci dimpotrivã, pentrucã îmi place prea mult! Nu vreau sãmã despart de ea niciodatã. Nuvreau sã am sentimentul neputinþeiîn faþa ei, vreau sã continue lainfinit. Dacã nu o finalizez, ea nuse sfârºeºte niciodatã.

Încã mai caut acea carte«Perfectã» (prea mult spus), care sãprovoace un «cutremur» în sufletulºi în raþiunea mea. Oare existã?

Eu, cititorulNe-am întrebat cu voce tare, doar-doar ne-or rãspunde ºi alþii, ce înseamnã lectura

ºi cum se prezintã ea în relaþie cu diverse individualitãþi. Altfel spus, cum percepefiecare experienþa lecturii, ce semnificaþii ºi ce consecinþe se nasc din contactul cuobiectul altãdatã sacru, cartea. Am notat câteva pãreri emise în jurul întrebãrilor„ce”, „cum” ºi „de ce” citim. Fiecare are aºteptãrile sale, dar fiecare resimte nevoiade a se întoarce ºi de a da pagina.

ANCHETÃ

ZoomZ 26

Nimeni nu mi-o poate recomanda,pentru cã fiecare citeºte ºi vedelucrurile dintr-o altã perspectivã.

Soluþia este sã o caut eu,sau poate cã, la momentul potrivit,mã va gãsi ea pe mine...”

(Raluca Ioana Davidescu)

„Într-un rând am decis cãtrebuie sã îmi fac o listã cu toatecãrþile citite, de la titluri rezonantepânã la titluri ce par accidentale,din simplul motiv cã mi seîntâmplã sã uit, ºi-ar fi pãcat sãomit totuºi ceva. Pe deasupra, sper

cã prea puþin din snobism, îmicreºte inima direct proporþional culungimea listei.

Dacã ar trebui sã-mi despic îndouã categorii generale cãrþilecitite, aº face-o dupã douã tipuri deimportanþã: într-o oalã ar intra «capd-opere» ale autorilor cu prestigiu(alias Stendhal, Dostoievski, Tolstoi,Hugo, Fitzgerald, Hemingway,Lawrence etc.), iar în cealaltã cãrþilepopulare (mediatizate prin ecra-nizãri sau cele de care te izbeºti tottimpul în aluziile unora ºi altora) –menþionez aici titlurile, care suntmai cunoscute: Zbor deasupra unuicuib de cuci, Pe aripile vântului,Frankenstein, Dama cu camelii sauMemoriile unei gheiºe; citite dincuriozitatea inerentã renumelui lor.

În general, cred cã mã încântãmai mult un «reality show» nuanþatpe hârtie, cu reflecþii ºi întâmplãrice se preteazã empatiei mele, decâto carte de literaturã fantasticã,înþesatã de diversiuni care cer un

efort minimal de adaptare,lãsându-mi constant senzaþia cãceva îmi scapã din vedere.

În mod normal, nu obiºnuiesc sãrecitesc. În acelaºi timp, nu þinminte sã fi lãsat baltã cu brutalitateo carte începutã (poate mint).

Cred cã persistenþa cititului seexplicã prin delectare. Caut, pelângã meditaþii profunde, fraze caresã mã facã sã jubilez sau sã plâng,un stil surprinzãtor care sã mãantreneze în emoþii ºi impresiimarcante. Fie cã este vorba de cãrþihipnotizante sau cu plictis, rãmâncu o senzaþie de înnoire cel puþindifuzã, cu acumularea reconfor-tantã a unei idei în plus.

Ca fapt divers, îmi plac multcomparaþiile reuºite. ªi sã nu maispun cã ador subtilitãþile, construc-þiile în care transpare de unde nu teaºtepþi o reluare conspirativã.”

(Camelia Budeanu)

„De la Poveºtile nemuritoare,pânã la Moromeþii din ce în ce maidescendenþi, mi-aº da cu pãrereadespre Martin Eden, al eternuluiJack. Asta a fost printr-a 11-a…acum multe sute de ani, pe cândpeºtii aveau biciclete, ºi Cel maiiubit dintre pãmânteni era (fanaticpoate) lecturã obligatorie în liceelecu toalete sexiste. În esenþã mi-aplãcut... pot chiar sã spun cã, la unmoment dat, nu mai lãsam cartea

din mânã, oricât de roºii îmi erauochii deja înroºiþi rãu de somn. Bachiar m-am cutremurat puþin lascena primã a sãrutului… Pe urmãam asistat neputincios la diverseledestrãmãri mai mult sau mai puþinsubtile, ce se perindau ca douãdame de companie în sepia.

Cam în acelaºi timp, M-amhotãrât sã devin prost al lui MartinPage a dat lovitura, neºtiind cãeram încã într-o fazã naiv deexperimentalã, sincronizatã totuºila fix. Martin Page a avut tupeul sãpãstreze ingredientul magic abiapentru sfârºitul slab previzibil, darcam moale pentru unul ca mine,care-ºi imagineazã scenarii lynchi-ene, inspirate din materiale degenu’. Când zic moale, rog a se citi«original la modul perfectibil»,pentru cã nici alte cãrþi nu m-aufãcut sã tresar cu mâna la gurã,uitând totodatã de oul care fierbeade vreo douã ore în ibric. Ce sã maispun de Procesul lui Kafka, pecare, recunosc, l-am citit forþat, ºichiar dacã nu l-aº fi citit forþat, deînþeles tot forþat l-am înþeles. Pãcatde amenda primitã de la bibliotecã.

Altãdatã o sã mã rezum lanostalgica lecturã pe closet, cuvolumele ante-decembriste dindotare ale lu’ tata, ºi poate din cândîn când, câte un vers de Creþan.”

(Faun Dumitru)

„Ca cititoare, sunt lacomã.Foarte rar reuºesc sã mã despart deo carte bunã fãrã s-o fi citit dinscoarþã-n scoarþã, pe nerãsuflate.Pentru asta renunþ la somn cu ceamai mare plãcere. Uitându-mã înurmã, sunt sigurã cã nu aº fi cinesunt azi fãrã cãrþile pe care le-amcitit. Toate trãsãturile personajelorau contribuit la asamblareasistemului meu de valori ca pieseleunui puzzle. Niciodatã nu amînchis o carte fãrã sã învãþ ceva din

ANCHETÃ

ZoomZ 27

ea. Fiecare carte are mesajul ei ºipentru mine este o plãcere sã-ldescifrez ºi sã-l trec prin filtrulraþiunii, sã descopãr perla, sãmânþade înþelepciune.

Cu fiecare carte pe care ocitesc, privirea îmi devine maicuprinzãtoare. E ca ºi când aº fitrãit sute de vieþi fãrã sã mor nicimãcar o datã. Cãrþile, ºi nu altceva,m-au ajutat sã-mi trãiesc viaþa câtmai lucid ºi mai puternic cuputinþã. Cãrþile vorbesc despreviaþã, iar eu am decis sã le ascult.”

(Laura Mitrea)

„Mai aproape de nivelul meu deînþelegere sunt acele cãrþi în careautorul asistã parcã la transfor-marea persoanei care citeºte, ofe-rind sugestii, învãþãturi, ce vizeazãevoluþia cititorului. De asemenea,prefer cãrþile care mã mobi-lizeazã ºi mã motiveazã, aju-tându-mã sã «am» cunoaºtere ºisã ºtiu ce sã fac cu ea.

Îmi place sã citesc scrieri cucaracter confesiv, cãrþi în care au-torul foloseºte persoana I, transmi-þând parcã sinceritate ºi apropierede dincolo de pagini.

Dacã suntem ceea ce gândim,atunci contactele pe care le avem,cãrþile pe care le citim ºi care devindupã un timp parte din noi, au o în-semnãtate extraordinarã.”

(Delia Bucoiu)

„Dacã m-ar fi întrebat cinevaprin clasa I de ce citesc, aº firãspuns «pentru cã primesc orecompensã de la mama». Abia înclasa a IX-a am descoperit plãcereacititului, când am citit «altceva».Nu auzisem niciodatã deCãrtãrescu. Îl credeam decedat.Am citit Mendebilul cu o uimirenemaipomenitã. La început amcrezut cã e o ciudãþenie ºi cãscriitorul e nebun. Mare greºealã.Pe parcurs am înþeles ºi am rãmas

plãcut impresionatã.” (Ioana Mihalcea)

„Cititul este pentru intelect, credcu tãrie acest lucru, ceea ce gim-nastica reprezintã pentru corp.

Dacã pentru Borges bibliotecaera Paradisul, atunci noi, cititorii,încercãm sã coborâm Edenul pepãmânt.

Relaþia mea cu cartea, cu actullecturii, este permanentã ºi specia-lã. Fiecare rând trebuie citit ast-fel încât mâine sã nu am ce-mireproºa.

Cuvântul clãdeºte ºi reclãdeºte,cuvântul declanºeazã marea poves-te a lumii. Iar lectura devine unact de finisare a fiinþei umane.”

(Anca Pop)

�

În mod normal, motivarea prac-ticãrii actului lecturii se încadrea-zã în tiparele celor mai încetãþenitecliºee. Fãrã sã ne dãm seama, saudin comoditate ºi din lipsã de expe-rienþã, preluãm veºnicele formulãricu privire la beneficiile lecturii.Vezi în acest sens exasperantele«cãrþi citite de plãcere, care te aju-tã sã te relaxezi – sã uiþi de grijilecotidiene – sã evadezi – sã visezi –sã înveþi – sã te hrãneºti – sãrespiri – sã acumulezi cunoºtinþe –sã-þi dezvolþi personalitatea ºinivelul de culturã – sã îþiîmbogãþeºti vocabularul – sãcunoºti alte lumi», sau ºi mai rãu,

«cititul din obligaþie». Nu cã n-aravea oamenii dreptate expri-mându-se în aceste sensuri, dar sepot încerca ºi niºte variante uºorparticularizate, individualizate;cum ar fi: «necesitate – regãsire –identificare – pierdere de sine –concordanþã – împlinire – experi-enþã – dezvoltare psihicã ºi educa-þionalã – descoperire – dezvãluireaunui mister – schimbarea percep-þiilor – reevaluarea alegerilor – an-tren – depãºire – expansiune – pro-gres – oprirea timpului în loc – cu-riozitatea continuã – libertate – în-vãþare nerigidã – pasiune – joc –univers compensatoriu – desfãtare– haz-de-necaz – irealitate – con-vertire – vizualizare...» Ei bine,poate cã pe ici, pe colo, au maiscãpat cuvinte vinovate de uzurã ºile-am luat de gingaºe, dar impor-tant este sã ne cãutãm tot timpulresursele de energie ca sã fim in-genioºi, sã anticipãm cu o lungimede undã bagajul ideatic-concepualdolofãnel pe care-l vom acumulape parcurs.

Ca sã citãm în final tot oreflecþie, ne rezumãm la a acceptaun adevãr pe care sunteþi liberisã-l demonstraþi: „calitatea decititor e ca o binecuvântare gra-tuitã pe care fiecare om miºcat deinteresul pentru cunoaºtere ºi-ooferã.”

(Daniela Spânu)

(E.P.)

ZoomZ 28

ANCHETÃ

Ancheta din numãrul urmãtor va fi bazatã pe tema genericã a prejudecãþilor. Ca sã nefamiliarizãm cu atitudinea voastrã faþã de gândirea închistatã în tipare nerumegate ºi îngurgitate,aºteptãm rãspunsuri edificatoare pe adresa redacþiei. Confirmaþi percepþia pe care o aveþi asupraprejudecãþilor umane – cât le practicaþi ºi cât vã înfurie? De asemenea, încercaþi sã reperaþi oprejudecatã flagrantã, pe care o consideraþi fruntaºã în frecvenþã ºi nonsens (eventual sã-isurprindeþi manifestãrile).

P.S.: Orice alte intervenþii (parametrii de colaborare, întrebãri) pot fi expediate pe aceeaºi adresã.

În atenţia colaboratorilor!

Sponsori: Partener:

STR. REPUBLICII NR. 2 STR. MIHAI VITEAZU NR. 166 STR. DR. GHEORGHE BAIULESCU NR. 9

CASA MEMORIALÃCASA MEMORIALêTEFAN BACIUªTEFAN BACIU