Interviu cu pictorul Marian Chițac

Spuneti-ne cateva cuvinte despre locul unde v-ati nascut si despre copilaria dumneavoastra

Locu unde m-am nascut si am copilarit m-a marcat profund, pentru tot restul vietii, si acum ma visez, aproape in fiecare noapte pe acele meleaguri: pe Holm, la Batca, in Ponoara, in Hartop, la Prut, in bordeiul-crama de la via tatalui meu de pe Dealul Crucii, in Fanete, la Treuci, la Fantana lui Pavel, la Movila, in Nagat. Viata traita la tara cu toate neajurnsurile si greutatile ei este mai firesca si mai autentica decat cea de la oras, desi la oras ai tot felul de facilitate si ai un confort sporit, este un mediu artificial la fel cum este sera pentru legumele aratoase, dar fara aroma si gust. Copilaria petrecuta la tara- unde locul de joaca nu se rezuma numai la ograda sau gradina proprie, ci la tot ceea ce vezi cu ochii si la cat te tin picioarele,aceasta copilarie nu poate fi comparata cu cea consumata in spatele blocului, printer tomberoanele de gunoi.Tin minte ca iarna umblam cu sania si cu schiurile pe toate dealurile in panta din sat, alunecam cu patinele din lemn, facute de tata. Cat era vara de lunga, alergam descult prin praf , prin iarba inalta sau prin miristile pline de tepi. Am avut o copilarie frumoasa sic red ca nu mi-ar ajunge un secol sa povestesc toate intamplarile si toate pataniile din acea perioada.

Cum v-ați descoperit talentul la picture?

Aici e o poveste mai lungă, ca să zic așa, din fragedă pruncie de când eram încă în primele clase din școala primară sau elementară cum se numea pe atunci, mi-am descoperit talentul la desen. Desenam așa mai mult după capul meu, la început copiam ilustrații din alte cărți, desenam și după natură și bineînțes că am fost remarcat de colegi de învățatoare de profesori mai tarziu. Acum în ceea ce privește talentul nu știu în ce măsură datorez factorilor genetici sau moștenerii de la părinți, ținând cont că părinții mei sunt simplii țărani. Tata din câte am înțeles tot așa când era mic, în perioada când era elev la școală îi plăcea să deseneze dar la atât s-a limtat adică nu și-a dezvoltat mai departe aptitudinile pentru că nu i-a permis viața. Și aici aș vrea să accentuez partea care generic este pusă pe seama destinului, prin desen înțelegându-se pe o parte factori care sunt exteriori sieși și te determină să ajungi într-un anumit loc și pe un anumit drum, dar tot de destin ține după părerea mea ceea ce faci tu cu mâna ta, destinul ți-l faci singur, că dacă ar fi să te lași așa pradă unui destin sau unor ursitoare sau unui înger păzitor care au grijă de tine nu cred că ajungi prea departe. Uneori chiar trebuie să forțezi destinul. Asa voiam să spun, într-o măsură oarecare pot să spun că datorez talentul unor combinații genetice pe care le-am primit din naștere ca parte de moștenire poate că datorez ceva tatălui meu poate să fie și niște combinații care apar in mod aleatoriu în cazul ăsta adică nu e neapărată nevoie să fie un talent moștenit de la părinți, că nu toți au avut părinți care au exclt în același domeniu, mai apar și

accidente genetice sa zic așa. După aceea contează foarte mult mediul adică mulți se nasc cu anumite talente dar dacă nu au și posibilitatea să și-d dezvolte talentul moare sau nu apucă să iasă la iveală. Aici aș vrea să vă dau ca exemplu pe George Enescu care e născut tot în zona de unde sunt și eu, eu sunt născut la Botoșani dar nu vreau să imi atribui geniul sau calitățile lui e o mică coincidență. El dacă nu se năștea într-o familie de oameni înstăriți deci s-a născut și el la țară, părinții în loc să îi pună vioara în brațe la vârsta de 5 ani i-ar fi pus sapa sau o altă sculă agricolă, atunci nu ar mai fi ajuns Enescu, nu ar mai fi excelat în domeniul acesta al muzicii, ar fi rămas un simplu țăran pasionat de muzică mai mult în calitatea de consumator decât cea de ceator de muzică. De aceea vă spun că multe talente sau oameni născuți cu anumite talente sau calități într-un anumit domeniu și nu au și posibilitatea să și-l dezvolte mai departe, mor încă din fașă aceste talente. Eu nu pot să spun că m-am născut într-o familie înstărită cum a fost cazul lui Enescu, dar totuși în acele vremuri exista posibilitatea să îți urmezi studiile dacă voiai. Adica făceai școala aceea de 8 clase acolo unde te nășteai, după care am facut Liceul de Muzică și Arte Plastice la Iași pentru că erau împreună muzica și artele plastice și după aceea facultatea numai că lucrurile nu au decurs atat de simplu în sensul că am trecut dintr-o bancă în alta sau de la școala generală sau elementară cum era numită, la liceu, de la liceu la facultate adică fiecare trecere s-a făcut cu mari eforturi, chiar admiterea la liceul de arte plastice era foarte dură în sensul că erau locuri foarte puține și foarte mulți candidați. Era o concurență foarte mare și la facultate la fel. Pe undeva pot să consider că am avut noroc, dar pe de altă parte am și muncit mult pentru a ajunge unde am ajuns.

În ce consta admiterea la facultate?

În așa numitele probe de specialitate adică dacă la liceu în afară de probele de specialitate: pictură, compoziție se mai dadea pe vremea aia ca la orice liceu la română și la matematică din câte îmi amintesc iar la facultate se dădeau numai probe de specialitate dar erau patru probe. Era o primă etapă cu probe eliminatory crochiuri și compoziție. Crochiu însemnând o schiță rapidă, erau 10 crochiuri, 10 minute fiecare. În zece minute trebuia să surprinzi într-o schiță sumară caracterul personajului, proporțiile, atitudinile de mișcare, de obicei poza nud, modele angajate de școala, în diferite poziții în picioare, stand pe scaun, aplecat sau simulând o anumită muncă.Deci asta a fost prima probă eliminatorie, a doua a fost compoziție unde se dădea o anumită temă care însemna o scenă de muncă, putea să fie și o scenă pasivă cum ar fi lectură la bibliotecă sau joacă de copii cu mai multe personaje după care cei care treceau de aceste două probe eliminatorii, dupa o pauză de vreo trei zile începea etapa a doua unde urmau probele de desen și culoare. Proba de desen era tot studiu după model viu de obicei portret în cărbune și la pictură era tot portet dar în culoare și la alte secții era natură static sau depinde de profilul secției. Însă cum spuneam era concurențaă foarte mare, la facultate am fost cam 25 pe loc, erau foarte puține locuri, de exemplu la secția de picură erau numai 7 locuri și vă dați seama că veneau candidați din toată țara. Erau deja mai multe licee de arte plastic în țară, erau mai multe

promoții, vă spun așa ca o medie dintr-o promoție de la un liceu de arte plastic 1 sau 2 cel mult reaușeau la facultate de prima dată, ceilalți mai încercau. Am colegi care au dat de 10ori până au intrat.Deci probele erau puțin mai dificile decat sunt acum, nu era formula cu facultăți particulare cu taxă adică atunci erau doar aceste locuri puține de altfel și erau doar doua facultăși de artă îm țară la București și la Cluj.

Cum ați debutat sau care a fost prima expozitie?

Prima expozitie cred ca am facut-o la cel mult un an de la terminarea facultatii, era pe atunci Casa Studentilor nu stiu daca mai este si acum, era numita Casa Studentilor Grigore Preoteasa pe Calea Plevnei, e posibil sa mai fie si acum acolo chiar daca nu se mai numeste asa, pentru ca purta numele unui personaj comunist. Eu am facut undeva pe langa Cismigiu era redactia a doua reviste studnetesti din perioada aceea Amfiteatrul sau Viata Studenteasca parca se chemau, acolo am facut prima expozitie personala. Dupa care au urmat, cam o data la 2 ani faceam expozitii la Galeriile de arta ale municipiului am avut, la Galeria Orizobnt, Galeria din Centrul Militar.

Cum era viata unui artist inainte de revolutie?

Sa stiti ca poate vi se pare usor ciudat sau paradoxal dar era mai buna pentru artisti asta nu inseamna ca as fi eu nostalgic sau ca as avea regrete pentru perioada aia, a fosdt o perioada foarte dura foarte grea pentru majoritatea oamenior, dar pentru artisti de ce era mai buna, pentru ca artistii prin uniune de creatie erau folositi oarecum ca instrument de propaganda adica se faceau expozitii oficiale cu anumite teme din astea politice pentru perioada aia, aduica in anumite compozitii trebuiau sa apara scenedin astea de munca cu realziarile epocii cum erau numite pe vremea aia si astea se si cumparau cu bani destul de grei. Cu banii pe care ii luai pe un tablou puteai sa traiesti un an de zile ca artist.Erau anumite institutii de stat care cumparau, era Consiliul Culturii, Uniunea Sindicatelor si Reprezentanta UTC-ului e tara. Si le cumparau nu pentru ca ar fi avut nevoie de ele dar era un mod de a le inchide gura artistilor pentru ca artistii erau mai slobozi la gura si asta era valabila pentru toate uniunilor de creatie nu doar pentru uniunea artistilor plastici, pentru ca in afara de asta existau si exista si acum uniunea muzicienilor arhitectilor si a creatorilor din domeniul tatru, cinematografie si erau un mod de a ii tine sub control defapt pe artisti si aveau un statut privilegiat. Artistii traiau mult mai bine decat ceilalti, cum spuneam pe o lucrare pe un tablou p care ti-o cumparau prin aceste institutii de stat puteai sa traiesti un an de zile boiereste si echivala cam asa in medie cu salariul unui muncitor pe un an de zile plus alte privilegii. Asta pe de- o parte, pe de alta parte iar este o chestie care pare pentru mine de neinteles, acum hai sa sunem ca ar ava substrat politic dar ma refer la piata libera, deci mai degraba se cumparau lucrari de picture atunci cand toti oamenii traiau doar din salarii si pensii fiind mici diferente intre minim si maxim si la salarii si la pensii decat acum cand au aparut multi oameni foarte bogati si s-au construit si se construiesc foarte

multe case si vile si era de asteptat ca in perioada asta sa se cumpere mai multe tablouri decat atunci si la preturi mult mai bune, in realitate lucrurile stau invers desi nu inteleg.Adica, de inteles inteleg intr-un fel dar nu mi se pare normal din pacate majoritata celor care au foarte multi bani, au minusuri in alta parte adica nu au cultura necesara si gustul pentru asa ceva.

Cum va simtit cand pictati? Din ce va inspirati?

Acum avantajul pentru orice artit in general din orice domeniu si in cazul meu e vb despre picture, deci marele avantej este ca atunci cand creezi sau pictezi o faci in primul rand pentru o nevoie interna adica nu o faci nearat gandindu-te la un viitor sau potential comparator sua admirator al operei tale, este un impuls intern pe care il ai si devine obijnuinta la un moment dat si o faci sa spunem pentru placerea si nevoile tale cand pictezi.Mai departe daca exista oameni carora sa le placa ceea ce faci indifferent daca iti si cumpara sau daor admira sit e lauda e ceva in plus adica iti creeaza un motiv in plus sa creezi, un stimulant dar apropos de simtiri sau de ce simte artistul e un fenoment foarte complex din punct de vedere psiholog si greu de descris la fel cum simte de fapt si spectatorul cand participa la un spectacol de muzica de teatru, vizioneaza un film sau vizitaza o expozitie, adica aceleasi emotii le transmit si celor care mai tarziu iti vad sau intra in contact cu opera ta, cel putin asa sper sau asa cred eu. Si referindu-ma la perioada dinainte de 89 pentru mine picture a fost un mod de a supravietuii nu in sensul ca mi-a adus satisfactii banesti sua material ci a fost un ode de a ma refugia sau de a avada din acea lume care era insuportabila te facea sa iti pui streangul de gat, din fericire nu ati apucat perioada aceea si nu stiti dar porbabil ati auzit povesti , era o atmosfera foarte apasatoare adica pe urma chiar daca ai fi avut mancare din belsiug pe masa, pana la urma nu totul se reduce la nevoile fiziologice dar lipsa de libertate si minciuna in care erai nevoit sa traiesti astea te aduceau la exasperare adica era acea propaganda de partid in care faceau din negru alb si vorbeau de lucruri mare si realizari desi lumea traia la un nivel sub care credeai ca nu se mai poate cobor. Bine, multi invoca doar chestia asta, e in functie de nivelul fiecaruia si de modul de a percepe realitate, pentru ca unii ar spune ca Ceausescu dadea destula mancare, era foarte bine, putea sa fie si acum dar daca viata umana se reduce doar la aspectul biologic inseamna nu ai depasit statutul dde animal, daca numai mancarea iti da satisfactie.Asta am vrut sa spun si vreau sa inchie, ca pictura mi-a dat in general satisfactii deosebite si feluri diferite ca sa spun asa dar cea mai mare este acest sentiment de libertate.Faptul ca faci ceea ce vrei si ce iti place. Acest lucru este valabil si in alte profesii nu doar in asta dar e un mod de a te exprima pe tine,picture, fiindca veni vorba in lume exista atatea feluri de a picta cati pictori sunt adica farmecul onsta in faptul ca picture este ca o amprenta sau o radiografie personala a fiecaruia desi exista multe lucruri comune, adica sa nu credeti ca in pictura atunci cand spun ca fiecare picteaza ce simte nu inseamna ca e un haos total exista si aici nice reguli niste principii ca nu

degeaba se studiaza in scoala picture atat la nivel de liceu cat si de facultate, exista o asa numita gramatica a picturii, noi in facultate am studiat in afara de studiul asta de atelier de care va vb mai devreme, studiul de desen de culoare la picture, ceilalti faceau sculptura modelaj la alte sectii faceau altceva, dar in afara de asta erau discipline colaterale care ne ajutau la intelgerea fenomenelor cum ar fi istoria artelor, legate de domeniul nostru, apoi faceam stii de desen geometric de perspective cum se face si la arhitectura pentru a putea repretezenta corect in spatiu obiecte sau chiar si fiigura umana. Legat de figura umana am studiat anatomia artistica mai ales pentru studiul nudului cum o sa vedeti si in album, nu numai nudul ddar s portretul deci am facut studii incepand de la partea de schelet pana la musculatura dupa aceea problem legate de miscare, de proportii, de atitudine, expresie. Ar mai fi cromatologia sau studiul culorii unde iar sunt niste reguli despre felul cum se amesteca culorile, despre calitatile culorii, pentru ca in pictura nu iei culoarea direct preparata chiar daca ea se gaseste in tuburi in nuante foarte diferite, dar nu inseamna ca iei culoar gata facuta pentru piele sip e urma le pui , rolul pictorului este sa le combine si nici nu e nevoie sa le folosesti pe toate adica toata paleta pe care o ai, de obicei pictura se face cu culori foarte putine sunt suficiente 2 3 culori pe care amestecandu-le in diferite proportii obti nuante foarte diferite dar apropiate si aceasta inrudire a lor garanteaza armonia tabloului.Ele trebuie sa se diferentieze intre ele dar pana la un anumit puct adica sa existe un contrast, dar un contrast armonic pentru ca ceea ce depasteste o anumita limita devine separator sau dezarmonic, cum e si in muzica cu sunetele, ca si in muzica exista o intreaga teorie,stiu asta de la colegii de la liceu pentru ca eram impreuna cei de la arte cu cei de la muzica mai discutam noi studiam in felul nostru ii vedeam pe ei cum exersau si mai faceam un fel de schim de experienta cu ei, acestia aveau teoria contrapunctului, adica asacum muzica se face cu 8 note musicale in cazul picturii putem vorbi de 3 culori daca ne referim la culorile primare: rosu, galben si albastru , 6 culori daca le punem la socoteala pe cele care rezulta din amestecul celor 3 de exemplu intre rosu si albastru iese violetul, intre rosu si galben iese oranjul iar intre galben si albastru rezulta verdele, ele se pot multiplica dar la baza ele sunt 3, amestecul celor 3 rezulta toate celelalte. Cu toate astea, nu exista sentiment sau teama ca exista riscul ca asta sa ne ingradeasca libertatea de creatie adica nu inseamna ca toti pictorii vor ajunge sa picteze la fel sau toti muzicienii sa compuna aceeasi melodie, adica in ciuda mijloacelor apparent foarte sarace sau limitate de exprimare, referindu-ma la culori in cazul picturii in cadrul picturii si al notelor musicale in cazul muzicii, vedeti ce diveristate nelimitata infinita exista si intr-un domeniu si in celalat, dar toate astea trecute prin prisma sau prin sufletul fiecarui creator, revin la idea ca orice pictura pana la urma in cazul domeniului in care lucrezi indifferent ca este vorba despre nud portret peisaj natura statica poate fi considerat ca un fel de auto portret spiritual nu fizic, deci fiecare tablou, orice pictura il exprima pe artist in ceea ce priveste modul lui de a percepe lumea sau sensibilitatea lui sau felul cum reactioneaza in fata ce este vizibil sau ce este imaginat.Este modul lui de a s expirma pe el pana la urma, asta ar fi sensul.

Am vazut ca ati scris si 3 carti. IMi puteti spune cate ceva despre ele?

Da, am scris 3 carti, sunt scurte povestiri majoritatea avand un character autobiographic, mi- a venit asa nevoia asta de a scrie acum 3 ani in urma, fiecare a aparut in alt an, e ca o activitate complementara la cea de pictor. Se intampla de multe ori ca oameni din diferite domenii de creatie artistica sa se mai exprime si in alt domniu adica nu este obligatoriu sa fie numai pictor sau numai scriitor si de exmeplu Luchian canta foarte bine la flaut, mai sunt si cazuri de scriitori, Port Vallerie la fel era un foarte bun picto si desenator, nmai vb de perioada renasterii unde toti artistii erau priceputi la toate cum a fost Lonardo DaVinci un adevarat geniu in toate domeniilor din acea perioada.

De ce ati ramas in tara dupa Revolutie tinand cont ca majoritatea artistilor au ales sa plece in strainatate?

Sa stiti ca pana atunci daca as fi putut pleca as fi plecat oriunde chiar si in Congo sau Botsuana pentru ca v-am spus atmosfera era sufocanta insuportabila, as fi plecat oriunde numai cu traista pe bat cum se spune, fara nimic,numai ca sa scap din lagar.Culmea chiar ei vorbeau de lagarul communist si chiar era un lagar, erai prizonier in propria ta tara.Acum cand a venit momentul in 89 l-am simtit ca pe o eliberere si am zis ca in sfarsit s-a intamplat ceea ce nu ma asteptam si nu mai aveam unde sa plec pt ca am crezut atunci intr o schimbare care partial s-a produs dar nu in totalitate dupa care mi-am zis ca a fost perioada aia a lui Iliescu cu mineriadele cand iarasi simteam nevoia sa plec, am zic ca se pare ca aici nu s-au schimbat si nu se vor schimba prea mult lucruri, ca tot aia care au fost sunt la putere acum dar cu alte fete si alte nume numai ca deja era oarecum cam tarziu pentru mine, eu i-am indemnat pe copiii mei sa plece dar nu au vrut, am un baiat si o fata care sunt deja mari au facut amandoi Liceul Tonita, fata a facut si ea Academia de Arta, baiatul a facut alta facultate dar lucreaza tot in domenii artistice oarecum colaterale, baiatul face grafica publicitara a facut si mobilier, fata in primii 2 ani a fauct grafica in facultayte apoi a facut sticla si lucreaza in domeniul acesta al artei decorative avand ca materie de baza sticla, vitralii si diferite obiecte, a mai facut si amenajari interioare deci tin tot de domeniul artistic.Eu i-am indemnat pe ei sa plece dar nu ai vrut sa paraseasca tara, nu am insistat.

In present lucrati la o expozitie?

Anul trecut am avut o expozitie retrospective pentru ca am implinit 60 de ani si am zis ca fiind o cifra rotunda sa o marchet intr-un fe, atunci am scos si albumul. De pictat pictez oricum apropae zilnic numai ca nu ma grabesc sa deschid o alta expozitie pentru ca spuneam mai devreme, interesul publicului pentru picture a scazut foarte mult si scade de la o zi la alta,adica nu ma deranjeaza atat faptul ca nu prea se inghesuie lumea sa cumpere dar nici macar nu intra sa se uite desi nu ii costa nimic,ca sa intri intr-o galerie de arta nu trebuie sa platesti nimic plus

ca efortul de a intra la unele galerii cum este la Orizont de exemplu doar vezi pe fereastra ce este inauntru si nu trebuie sa faci decat un pas ca sa fi de pe trotuar in galerie si cu toate astea de cele mai multe ori galeriile sunt tot timpul goale, oamenii nu intra nici macar sa se uite chiar daca nu ii costa nimic si chestia asta ma intristeaza si nici nu ma motiveaza sa deschid prea curand o expozitie mai ales ca asta implica niste costuri, materialele pe care le folosesti, care intra intr-un tasblou incepand cu panza, sasiu, rama, culori costa foarte mult, acum se plateste si o chirie la galerie pe perioada expozitiei daca mai scoti un catalog pentru publicitate mai costa si ala plus partea cu vernisajul si cu protocolul costa si cu ce te alegi, nici macar cu satisfactia ca au intrat niste oameni si s-au uitat. Ca sa nu mai zic ca unii intra din greseala se uita si ies de parca nu ar vedea nimic, lumea e ciudata, si chiar am povestit in una din carti o experienta pe care am avut-o la o expozitie numai cu nuduri si desi afara era pus afisul si scria despre ce este vorba inauntru pe de alta parte dupa cum o sa remarcati eu cand pictez nud nu pun accent pe organelle sau pe partile sexuale in nici-un caz nudul din picture nu poate sa fie confundat cu poza sexy sau porno din reviste desi obiectul de studiu pot spune ca este acelasi nudul, femeia dezbracata dar depinde cum o privesti si cum o etalezi sau ce vrei sa spui cu acea imagine ori nud se face de cand e omenirea, din cele mai vechi timpuri si la expozitia despre care va vorbeam a intrat o doamna cu un copil de vreo 4-5 ani sic and a intrat si a vazut despre ce e vorba a facut ochii mari si i-a pus mana la ochi pustiului si l-a scos imediat din galerie ca nu cumva sa vada asa ceva.Va dati seama cam cum percep oamenii sau cat de educati sunt in domeniul asta daca ei reactioneaza asa cand vad un nud pictat.

Am vazut ca in 2004 ati primit titlul de Cavaler al ORdinului Meritul Cultural in grad de ofiter, ce presupune asta?

Nu stiu, cineva de la Ministerul Culturii a facut propunerile pentru titlul asta si m-am trezit invitat la Palatul Cotroceni, pe atunci Iliescu era presedinte, si el impreuna cu Ministrul Culturii de atunci, Razvan Teodorescu, a facut decernarea acesei medalii este o chestier pur onorifica pentru ca nu am nimic de castigat din asta, nu primesc bani si nu am nici-un fel de avantaj, e un titlu onirific ca o recunoaste morala ca altceva nu este.

Cu ce locuri de munca a-ti cochetat pana acum?

Dupa ce am terminat facultatea prin repartitie cum se facea atunci am luat un post din asta de professor la Casa Puionierilor si Soimilor PAtriei din Dorohoi unde erau cercuri din astea de creatie stiti cum este si acum la Casa Copiilor si acum au centru de balet, pian, modelism, acolo unde pentru ca era o fabrica de sticla acum nu mai este, ei de fapt aveau nevoie de un professor sa ii invete pe copii sa faca pictura in sticla, pahare, vaze care dup ace se face forma

propriu-zisa se graveaza ornamente pe ea se picteaza si se ard din nou si raman pe obiect Nu mi-am dorit eu prea mult postul asta dar n-am prea avut de ales, iar norocul meu a fost ca a fost o greseala de comuniare deci aici s-a inteles ca era nevoie de professor de picture de sevalet, asta pe care o face u iar acolo eu aveau nevoie de professor pentru picture gravura in sticla care era o alta meserie deci aici ar fi fost mai bun un coleg de-al meu care a facut la sectiunea sticla, am profitat de chestia asta si am plecat de acolo cu negatie ca altfel nu se putea. Dupa care m-am angajat la un institute de proiectari Increst se numea, unde se proiectau avioane militare, erau niste avioana special facut in colaborare cu sarbii dupa revolutie a cazut poriectul, nu s-a mai facut, eu lucram la colectivul de design unde trebuia sa facem desene dupa proiecte cu toate pisele avionului pentru cartea tehnica cum e de exemplu la masini si la alte aparate, e vorba de piesele de schimb , dupa niste proiecte care erau facute intr-un anumit fel pentru executia lor in materialele definitive si la masura care trebuia eu dupa asta urma sa le fac intr-o vedere tridimensionala, sa le fac forma pentru partea ilustrata din cartile tehnice, nu am stat prea mult nici acolo, doar cateva luni pentru ca totusi era altceva decat profesia mea dar din pacate nu prea existau alt variante adica nu puteai sa fi angajat undeva unde sa fi pictor si sa si pictezi. Dupa asta, m-am angajat la Muzeu de Istorie si Arta al Municipiului Bucuresti ca muzeograf la sectia arta, unde am lucrat 7 ani, era mai apropiat de domeniul meu faceam fise pentru tablouri, mai faceam expozitii cu tablourile de la muzeu dar nici acolo nu pictam nici pentru mine nici pentru ei, abia in 86 m-am angajat la acest studio de arte plastic unde din fericire acesta este singurul loc unde poti fi angajat ca pictor si poti sa pictezi in timpul serviciului si unde am ramas pana in ziua de azi si de unde o sa ma pensionez peste cativa ani. In ciuda aparentelor desi e in cadrul armatei ma bucur de o libertate deplina mai ales ca sunt angajat civil nu militar sis pre norocul meu imi fac meseria adica pictez pentru ei si vor mai multe peisaje ceea ce imi place si mie foarte mult sa pictez si in afara de tablourile pe care le fac pentru ei mai fac si pentru mie pentru ca numa opreste nimeni, este un loc unde ma simt foarte bine si cum spuneam nu incearca sa imi impuna anumite lucruri si ma simt mai liber decat m as simtii intr-o alta institutie civila. Programul mi-l face eu, dar nici ei nu sunt atat d absurzi sa aiba pretentia sa stam 8 ore acolo, ca sa pictezi peisaje trebuie sa te duci sa le cauti in afara Bucurestiului, pentru ca nu pictezi orice, nu deschizi fereastra si pictezi copacul sau ce vezi pe fereastra.Cam asta a fost trecerea mea de la a ABsolvire pana acuma cu privire la locurile de munca.

Am citit acum cateva zile ca ati facut si picture bisericieasca. Cum ati ajuns sa faceti acest lucru?

In perioada Cand eram student, mai ales in vacantele de vara pentru ca ma plictiseam acasa, nu aveam ce sa fac, pe de alta part doream sa mai vad locuri noi si in acelasi timp sa si invat lucruri noi pentru ca ceea ce faceam eu acolo la picture bisericeasca tine de picture monumental,

aveam in facultate si sectia asta. Pictura monumentala inseamna pictura facuta pe perete sau picture murala mai este numita de la le mur din franceza dar era alta specialitate, se studia la alta sectie nu la pictura de sevalet unde eram eu si in felul asta am invatat o alta tehnica care tine de domeniul picturii, mai castigam si niste bani si invatam lucruri noi. Lucram ca ucenic pentru ca acolo era un pictor care era deja calificat in domeniul asta, dunstitutul Teologic, la facultatea unde invata cei care vor sa devina preoti, trebuia sa cunosti anumite dogme care tin de partea de religie si mai ales picture bizantina care se practica la ortodoxi. A fost o activitate pe care am facut-o cu placere si din cand in cand o mai practic, am mai avut eu niste cumenzi dupa , pentru mai multe biserici sa fac reastaurare dar si aia o fac cu mare placer si acolo sunt niste reguli foarte stricte in ceea ce priveste reprezentare, sunt acele canoane dar pe de alta parte pictura asta Bizantina care se face la bisericile ortodoxe are o frumusete si un rafinament deosebit mai ales ca se practica de sute de ani si s-a ajuns deja la niste reprezentari foarte sintetice, eu o aseman pe undeva ca mod de abordare cu stampele japoneze daca ati vazut, sunt niste desene la fel foarte simple cum sunt crochiurile de care va vorbeam in facultate, cu mijloace foarte putine sau foarte sarace poti sa exprimi foarte mult. La stampele japoneze e o linie mai mult de contur si cu cateva sugestii de la parte de portret la vesminte si bineinteles ca dupa aia intervine si partea de culoare care la fel e foarte restransa 2 3 culori dar personajele sau figurile din aceste stampe japoneze au foarte muta gratie de la acest caligrafism al desenului ele capata o anumita noblete si o frumusete deosebita la fel ca in picture bizantina ca si aici sunt si proportii mai alungite fata de cele reale fata de cele normale si tot priin atitudine, prin gesture si mod de reprezentare ele deja se departeaza oarecum de realitate sau de pcitura asa numita realista unde nu sunt respectate toate normele astea sau aparentele anatomice dar, capata mai mult un character simbolistic si o incarcatura religioasa in ceea ce priveste picture bizantina iar la japonezi cum spuneam desi sunt stiluri diferite au in comun aceast caligrafism al desenului si al siluetelor si gratia miscarilor. Revin la ideea ceea ce defapt trebuie sa fie un ideal pentru orice artist si in orice domeniu de activitate artistica chiar si in scris, sa ajungi la aceasta performanta de a exprima cat mai mult cu mijloace cat mai putine, cred ca si la dumneavoastra aste la fel, sa reusesti sa renunti la tot ce este in plus pentru ca, ca process de lucru in domeniul asta al nostru al picturii putem distingge 3 etape sa incepem cu prima faza care are un caracter foarte sintetic adica pornesti de la formele mari, daca e sa pictezi un portret sau un nud nu incepi cu gene sprancene si cu detalii incepi cu formele mari, incerci sa faci o incadrarea a formei, a siluatei, figurii intr o forma geometrica, delimitezi extrema de sus de jos stanga dreapta si dupa din aproape in aproape se merge spre detalii, ca in sculptura de altfel. Daca ar fi sa sculptezi intr-o bucata de piatra sau de marmura o figura nu ai cum sa incepicu gura si cu ochi trebuie sa cioplesti, sa dai la o parte ce e in plus mergand de la formele mari si apropiindu-te de detalii si de amanunte asta e valabil si in pictura, asta e prima etapa care sa spunem ca este o tratare sintetica in sensul ca incerci sa vezi sau sa observe formele generale, formele mari dupa aia se trece la faza a doua de analiza cand incepi sa detaliezi dar

aici exista riscul de a te pierde in detaliu sau de a face prea multe detalii care de cele mai multe ori sunt inutile sua de prisor sau ajung sa se concureze intre ele sa se sufoce, e ca si cum intr-o orchestra toate instrumentele ar canta la intensitate maxima si ar fi o harmalaie, ca ati vazut ca la orchestrele simfonice de multe ori instrumentele intra pe rand si altele acompaniaza mai in surdina, asa e si aici si atunci in etapa asta a doua sa spunem ca acumulezi foarte multe detalii in tablou si il incarci cu multe detalii dupa care trebuie sa ai puterea de a te debarasa de unele, de a renunta la unele si practit incepi sa acoperi ce ai facut sis a ajungi iar la o tratare sintetica adica sa ramana doar ceea ce consideri ca este suficent pentru a exprima ceea ce vrei sip e de alta parte primul sic el mai exigent critic al pictorului este el insusi. Sa stiti ca pictorul atunci cand lucreaza isi vaneaza mai mult greselile decat calitatile deci nu incearca sa se imbete cu apa rece si nu spune ca vai ce geniu sunt si ce frumos mi-a iesit, din contra el isi cauta greselile sau ma rog neajunsurile neimplinirile tabloului si de aia iti spun ca are un ochi mai exigent ca al unei soacre de ginere sau de nora, el tot timpul e cu ochiul pe greseli, sa si le vada el inante ca ele sa fie vazut de altcineva si de a le indeparta.

Vi s-a intamplat sa pictati si a doua zi sa refaceti tot pentru ca nu v-a mai placut?

Da, cum sa nu dar problema este ca mi se intampla desi le tin sub ochi in atelier si dupa ce sunt gata pna sa fac o expozitie sa spunem si, dupa ce fac expozitia abia atunci observ anumite defecte sau anumite lucruri care le as schimba pentru ca ce se intampla, intr-un fel vezi in atelier cand il vezi pe fiecare in parte si altfel intr-o sala de expozitie unde tablourile deja creeaza un ansamblu deci fiecare tablou devine o parte a expozitiei nu mai e solist sau vedeta, ci ele cumva se completeaza reciproc si formeaza un ansamblu si fiind si intr-o atitudine de concurenta uneori si intr-un alt context bineinteles abia atunci observe unele lucruricu care nu mai esti multumit dar uneori este prea tarziu ca sa mai modifici ceva iar cel putin la pictura in ulei mai ai posibilitatea pentru ca este doar in rama dar la grafica unde se pune si geam e imposibil. Si ca un facut dup ace le pun geam descopar ca ii lipseste ceva sau ca ar fi trebuit sa mai modific ceva dar din pacate nu mai am cum sa umblu la ele decat sa sparg geamul. LEgat de asta ceea ce nu e valabil doar pentru picture ci si pentru cel care priveste un tablou sa stiti ca acelasi tablou de fiecare data il vezi altfel sau cu alti ochi daca e sa ai un tablouin casa si aici ma refer la cei care nu sunt pictori sunt colectionari sau la cei care pur si simplu si-au cumparat un tablou, in asta consta avantajul unui tablou tot timpul are ceva de spus nu poti ssa spui ca ai vazut un tablou si gata e sufficient nu trebuie sa il mai vezi niciodata, cum e si cu muzeele de fapt pe care le vizitezi periodic. Aici explicatia poate fi pusa pe seama mai multor factori in rpimul rand , conteaza starea sufleteasca pe care o ai de fiecare data cand privesti un tablou si de aia il vezi cu alti ochi, mai depinde si lumina si in concluzie mereu ii descoperi alte calitati sau vezi lucruri care pana atunci nu le-ai vazut.Referitor la asta chiar Grigorescu povesteste o

anectodata, Nicolae Grigorescu, pictorul nostru cunoscut din perioada interbelica, el a pictat foarte mult prin zona Campinei, el are chiar si o casa acolocare acum este muzeu si obisnuia sa mearga in anumite zone, locuri din tara in special ca sa picteze si spunea ca intr-o zi s-a dus undeva si s-a instalat la hotel si si-a lasat acolo toate materialele si toate sculele si a vrut sa faca o introspective prin zona sa vada cam cum est natura,ce peisaje sunt, pe care le-ar putea picta mai tarziu, sa isi aleaga locuri. Odata ajuns la o margine de padure un crang a ramas impresionat si atunci a regretat ca nu si-a luat cu el si sevaletul, pana culorile ca sa picteze acel peisaj dar a zis ca lasa poate pana maine nu se schimba vremea, s-a uitat si la ceas sa vada ce ora este si si-a propus ca a doua zi sa vina in acelasi loc la aceeasi ora avand aceeasi lumina si conditii atmosferice ca sa nu ii schimbe lui peisajul si isi va luat materialele ca sa se poata apuca de lucru.A doua zi a ajuns in acelasi loc, conditiile erau aceleasi dar parca nu I s mai parut la fel de deosit acel peisaj, nu mai era la fel de incantat cum fusese cu o zi inainte si atunci el singur si-a pus intrebare si si-a dat singur raspunsul si a zis…Ce s-a intamplat? Ora e aceeasi, locul acelasi, lumina si vremea sunt neschimbate, totusi de ce nu mi se pare la fel cum era ieri. Raspunsul a fost ca starea sufleteasca nu mai era aceeasi, il vedea cu alti ochi. Deci, asta e valabil si la tablouri in general probabil si la celalate literature muzica.

Ce preferati sa pictati un nud sau un peisaj?

Eu in general am pictat cam de toate, subiectele astea clasice incepand de la natura statica moarta cum e numita, peisaj, portret, nud, compozitie, prin compozitie se intelegea scene cu personaje cum spuneam anumiti oameni facand anumite lucruri dar cum spunam compozitie reprezinta orice tablou si natura static este o compozitie si nudul si peisajul pentru ca a picta inseamna a compune deci nu pictezi intamplator orice si oricum, incepand cu incadrarea sau punerea in pagina , felul cum folosesti acea suprafata, acea panza care poate avea diferite forme diferite sau dimensiuni diferite poate sa fie un patrat, un dreptunghi mai accentuat si atunci trebuie sa te adaptezi la acea suprafata , sa adaptezi motivul adica subiectul la suprafata sau pornesti invers, daca ai de pictat ceva care s-ar incadra intr-o anumita forma figura geometrica atunci iti comanzi sau iti alegi o panza care sa se potriveasa cu ceea ce vrei sa faci.ACeasta punere in pagina asa cum se numeste inseamna deja prima etapa, prima faza a compozitie.A compune, a pune in pagina si vreau sa spun ca nu e nimic intamplator atunci cand pictezi, chiar si portretul nu il faci ca la pozele de bulletin, pe scaun si perfect frontal, trebuie sa ai o anumita atitudine, modelul trebuie sa adopte o anumita atitudine, pozitia, mai ales daca ii faci si mainile, pozitia mainilor est foarte importanta se spune ca mana este al doilea portret al omului , exista o corespondenta intre portret, figura si mana, anatomic vorbind exista o corespondenta intre detaliu si ansamblu sau intre detalii ca daca faci un colaj sa pui mana de la un om si capul de la altul se vede de la o posta ce e un hybrid si cum spuneam mainile sunt

foarte expressive, dupa fata mana este cea mai expresiva parte a corpului si atunci conteza mult cum I le asezi,sa fie si firesti dar sa fie si expressive , deci asta inseamna a compune.Natura statica se face cu obiecte din astea domestic uzuale de prin casa de la bucatarie, diferite vase cu flori sau fara flori, forme diferite, dimensiuni diferite culori diferite, material diferite ori ele asa luate cum sunt in starea lor naturala si in contextual lor banal par banale unele nu au nici-o importanta, dar deja inainte de a picta tu iti faci o compozitie cu ele le organizezi intr-un anumit fel pui si o draperie colorata, cu niste cute, compozitia e deja facuta acolo in natura plus modificarile pe car le mai faci tu atunci cand pictezi, conteaza mult lumina cum cade pe portret sau pe acea natura statica trebuie sa ai un anumit contrast de lumina si umbra care iarasi nu st indiferentesi in timpul lucrului cum spuneam partea care tine de compozitie e data si de contrastul de lumina si umbra sa de culori adica faptul ca pui un accent de lumina intr-o anumita zona a fetei sau a corpului e numit accent de culoare care iti atrage atentia sau privirea, ala se numeste centru de interes compositional, vreau sa spun ca nu e nimic la intamplare chiar daca pictezi peisaj dupa natura, nu inseamna ca pictorul incearca sa reprezinte asa mechanic ceea ce vede asa cum face un aparat de fotografiat,exista o diferenta intre fotografie si pictura pentru ca pictezi si nu pictezi ceea ce vezi , de multe ori ceea ce vezi mai rau te incurca decat sa tea jute, tu chiar trebuie sa faci abstractive de unele lucruri pe care le vezi sip e care tu le faci altfel in picture deci nu este o transpunere mecanica mot a mo a ceea ce vezi, oricat de realista sau obiectiva ar fi pictura pe care o faci.

Cum va vedeti evolutia dumneavoastra ca artist pana acum?

Cum sa va zic, nu a fost foarte spectaculoasa in sensul ca sa apara schimbari bruste peste noapte a fost o evolutie poate mai lenta, dar fireasca o sa vedeti si in album sunt tablouri mai de la inceputul carierei mele unele din perioada de acum, se pot vedea niste schimbari dare u intotdeauna mi-am dorit ca in picture pe care am facut-o pana acumsa ajung la aceasta performanta de care vorbeam mai devreme adica cu mijloace cat mai putine sa exprim cat mai mult si din cauza asta am incercat sa simplific foarte mult I desenul si culoarea si partea de detaliu in general deci tendinta a fost spre ceea ce numeam la inceput crochiu, din cateva linii din cateva pete de culoare sa surprind esentialul fiindca mergand pe aceasta linie se poate ajunge in asa fel incat sa faci o pictura abstracta ca defapt asa s-a facut evolutia de la figurativ la abstract si aici sunt si cateva limite impuse , pentru ca atunci cand ajungi la un abstract din acesta 100% nu mai poti sa ai pretentia sa recunosti ceva figurative sau relaist acolo deja e totul imaginar si care nu are legatura cu realitatea dar vreau sa spun ca se poate merge foarte departe pe dryumul asta de a simplifica sau de a sintetiza mijloacele de expresie sau de exprimare deci asta a fost idealul meu de pana acum sper sa ramana in continuare acum in ce

masura am reusit sau cat de departe am dus acest lucru ramane de discutat si incam ai e loc adica se poate merge si mai departe.

Un sfapt pentru tinerii artisti

Imi e greu sa dau un sfat in contextul actual, in primul rand ce pot sa spun e ca este foarte greu sa aproape imposibil in ziua de azi sa traiesti numai din arta sau din picture, acuma exista si intrebarea ca daca ar fi sa o iei de la capat ai opta pentru aceeasi profesie sau ai allege alta?

Mie imi e greu sa dau un raspuns categoric la intrebarea asta adica as opta si nu as opta pentru profesia asta daca ar fi sa fiu acum la varsta tinerilor student sau celor care nu si-au ales inca o profesie , nu prea i-as sfatui sa aleaga domeniul asta dar pe de alta parte vedeti, apropos de satisfactia personala pe care o ai in domeniul asta atunci cand creezi, mi se pare iarasi trist si regretabil sa ai niste calitati native, adica sa ai o anumita inzestrare intr-un anumit domeniu si sa nu il fructifici, e ca si cum ar fi o samanta buna care nu ar incolti niciodata si nu ar avea nici-o sansa sa vada ce poate.Imi este greu sa dau sfaturi in domeniul asta dar discutand la partea concreta a vietii si a situatiei noastre de acum repet este foarte greu sa traiesti din asta si multi ar avea o mare deziluzie adica ar pleca cu entuziasm si si-ar dori sa ajunga cineva in sensul sa se faca remarcat, vrei nu vrei trebuie sa si traiesti din asta, sa fi recunoscut, iar pe langa satisfactia morala trebuie sa ai si o satisfactie materiala deci pana la urma fiecare isi hotaraste singur soarta dar e bines a o faca in cunostinta de cauza , e bine nici sa nu te imbeti cu apa rece si sa iti creezi o falsa idée despre realitate, nu totdeauna viata este asa cum ti-o doresti sau finalul va fi asacum te astepti sa fie dar merita sa incerci, in domeniul artistic e o competie care dureaza toata viata e ca in sport, asa cum vedeti si in sport nu toti ajung campioni sau iau medalii de aur, dar e bines a incerci ca unde sunt multi acolo sunt si campionii asa daca ar renunta toti ar disparea domeniul respective de activitate.