INTERVIU CU DEVO MINAS

Avem plăcerea să vă prezentăm un interviu cu Devo Minas, un sannyasin Osho din Grecia care a vizitat Romania de câteva ori, la invitația Centrului Osho Joy. Au avut loc, cu această ocazie, anumite evenimente de meditație de inspirație Osho. Puteți vedea câteva fotografii de la primul astfel de eveniment, ”Întâlnirea sufi”, care a avut loc în decembrie 2011, la București, aici.

Pe scurt, despre Devo…Devo Minas Simeonoglou – este un absolvent al Facultății de Drept din Atena și a urmat cursuri postuniversitare în Anglia. În 1979, schimbând direcția vieții sale, el a ales să devina discipol al lui Osho, trăind aproape de acesta. A trăit în comunități Osho în India și America unde a urmat training-uri pentru diferite tehnici de terapie, meditație și relaxare în scopul creșterii sale spirituale. Acum Devo trăiește în Grecia și oferă grupe și sesiuni individuale legate de “spațiul inimii”, “centrarea pe Hara”, “copilul interior”,  “Osho Neo-Reiki”, Sufi.

*********************

Să mai spunem că este unul din puținele interviuri cu un sannyasin Osho, oferit oamenilor din România, deși până în prezent au fost destui sannyasini care au vizitat țara și au ținut workshopuri aici.

Interviul a fost luat în limba engleză, și a avut loc în data de 22 ianuarie 2013, în București. Prezentăm aici versiunea transcrisă și tradusă în limba română. Pentru versiunea video, aici.Pentru Osho Joy, a consemnat Marius Lazăr.

***********************

Și acum, interviul propriu-zis:

Osho Joy: Cum eşti acum?Devo: Sunt puţin emoţionat, dar sunt bine.OJ: Şi eu, pentru că pentru mine acesta este primul interviu de acest gen, şi sunt curios şi entuziasmat. Aş vrea, pentru început, să spui câteva cuvinte despre tine, pentru oamenii care nu ştiu cine eşti, pentru oamenii care nu te-au întâlnit în persoană, spune ceva despre, să spunem ”profilul tău spiritual”, dar şi despre ”profilul tău de zi cu zi”.Devo: Profil spiritual…e o expresie destul de tare. ”Profilul” meu spiritual este a încerca să fac ceea ce iubesc să fac şi a împărtăşi acest lucru cu alţi oameni, şi în esenţă, meditaţia este ceva care contează practic. În viaţa de zi cu zi, nu am un program sau plan anume. Funcţionez mai degrabă după impuls, după ce apare în moment. Şi  toată aşa-zisa mea viaţă spirituală a

fost aşa. Am participat la un proces sau altul doar dacă a existat un declic interior. Nu a fost un plan dinainte, să-l fac pe ăsta pentru ca apoi să-l fac pe celălalt. Pentru că, dacă inima îmi era frântă, făceam o grupă despre relaţii, dacă vroiam să merg mai adânc în meditaţie, făceam o grupă despre observare sau ceva de genul.OJ: Poţi să ne spui dacă asta s-a schimbat sau cum s-a schimbat după ce l-ai întâlnit pe Osho, faţă de cum erai înainte?Devo: Cum eram înainte? Eram un grec!OJ: Şi  încă sunt, dar cu o mare parte negreacă, şi nu ştiu ce este cealaltă parte. Când m-am dus la Osho, eram blocat în viaţa mea.  Nu vedeam nici o perspectivă sau viitor sau ceva care să mă atragă, aşa că am decis să cer ajutor de la cineva.  Am întâlnit şi alţi oameni înainte, dar apoi,  când Osho a venit în viaţa mea, prin cărţile sale, am decis să merg să cer ajutor de la acest om.OJ: Deci, mai întâi ai citit câteva cărţi şi apoi te-ai hotărât să-l întâlneşti? Cum s-a întâmplat?Devo: Da. Am citit o carte în martie şi apoi am ajuns, în noiembrie acelaşi an, în India. Dar procesul nu a fost, pur şi simplu, citesc cartea şi mă duc, nu. Nu m-am predat imediat, am luptat mult, şi am sfârşit cu spatele la zid, şi atunci am spus: ”Bine, mă duc.” Şi nu ştiam nimic la acea vreme, ce e spiritualitatea, ce e meditaţia, ce e iluminarea, toate lucrurile astea, nimic.OJ: Ce vârstă aveai când ai mers în India?Devo: Treizeci.OJ: Şi ai luat sannyasul după…Devo: Am făcut o grupă, care se numea la acea vreme  “Enlightenment intensive” (Iluminare intensiv),acum îi spun ”Who is in” (Cine e în interior?), deci am făcut grupa şi după aceea am decis să iau sannyas. Şi  din nou, nu a fost vreun fenomen energetic, nu am văzut ceva sau simţit ceva, sau vreo experienţă de culme, a fost mai mult…ceva  în inima mea mi-a spus că asta e ceea ce trebuie să fac. Şi  de atunci, a fost o luptă, mereu, între mintea şi inima mea, să fiu cu Osho.OJ: Ai vrut să-l părăseşti, la un moment dat, sau cum?Devo: Nu, nu am vrut să-l părăsesc, dar bineînţeles că inima nu se predă cu uşurinţă în lucrurile de fiecare zi, dar inima era acolo, aşa că de fiecare dată era ceva de genul: a merge în inimă şi a lăsa mintea în urmă. Îmi amintesc o conversaţie pe care am avut-o cu şeful meu, pentru că obişnuiam să lucrez într-un magazin pentru mala (medalioane- n.tr), faceam mala, ştii…OJ: În Grecia sau în India?Devo: În India. Era o maşină, făceam mărgelele pentru mala, la un strung din lemn. Îmi amintesc de o conversaţie cu el, pentru că şeful meu direct era o femeie şi aveam mari dispute cu ea, m-am dus la şeful mai mare, şi i-am spus, ”Vreau să mă predau cu inima mea. Vreau să mă predau cu mintea şi cu inima mea.” Şi el mi-a spus: ”Eu nu îţi cer să te predai cu mintea şi cu inima ta, vreau să îţi predai mintea ta.” Nu cu inima, sau…ci să treci pur şi simplu dincolo de minte.

OJ: Ştii, mă gândeam, legat de sannyas şi ce înseamnă  asta, simţi că era mai greu atunci să fii un sannyasin Osho, decât acum? Simţi vreo schimbare?Devo: Da, sunt multe schimbări…OJ: Nu doar pentru tine, desigur…Devo: Ei bine, pe vremea lui Osho, sannyasul era o cale a disciplinei, să fii discipol, şi în esenţă, miezul era o poveste de dragoste. Prin iubire, fiind îndrăgostit de Maestru, îţi abandonezi egoul Mestrului, şi aceasta este funcţia Maestrului: să ai încredere în el.Iar după aceea, nu ştiu, e dificil să mă uit la ce este astăzi, cum are loc sannyasul, fără a trece prin experienţa mea. Astazi oamenii iau un nume, e bine să iei un nume, dar de ce iei un nume, care este funcţia, semnificaţia sa, care este simbolismul faptului de a lua un nume, ce înseamnă asta? Aceasta este diferenţa pentru mine. Şi în acea perioadă erau, bineînţeles, oameni care nu erau îndrăgostiţi de Osho…

OJ: Da, mă gândeam deasemenea şi la cum priveşte societatea, să spunem, ”Oamenii lui Osho”.Devo: Societatea era nebună în acea vreme. Trebuia să purtăm [robe] roşii, vişiinii… imaginează-ţi, deasemenea, să mergi în Afroz cu mala la gât. Îmi puneau tot felul de întrebări stupide. Însemna în esenţă să fii expus. Şi în esenţă, îţi expui egoul, să se râdă de el, pentru că arătai destul de caraghios, în Occident.Dar era Osho acolo, cât timp a fost în viaţă era o inimă acolo, o sursă de inspiraţie. Este şi astăzi, desigur, sursa de inspiraţie. În acea vreme, era mereu neaşteptatul, pentru că astazi tot ce a spus el se află în cărţi, nu mai apare nici o carte nouă sau ceva, dar la acel moment, putea să spună ceva sau să facă ceva şi să schimbe totul.

OJ: Am vrut să te întreb şi despre abordarea lui Osho vizavi de meditaţie, de calea spirituală. Care ai spune că este unicitatea sa, diferenţa faţă de alte abordări? Dacă ai încercat deasemenea şi alte tehnici sau ceva…Devo: Unicitatea sa este iubirea. A iubi meditaţia, a iubi latura umană, a iubi corpul, şi în esenţă Osho este un Maestru al iubirii. Aceasta este tehnica sa.OJ: Este prima oară când aud asta.Devo: Este un Maestru Tantric, Osho. Să te accepţi pe tine, să te iubeşti pe tine şi apoi să mergi mai adânc. Şi  iubind corpul, aşa se explică toate poveştile astea în care este numit ”guru al sexului”. El iubeşte corpul şi spune: ”Ai corpul, trebuie să-l trăieşti.” Iar sexul este prima energie, şi apoi mergi mai departe de ea, dar nu o poţi neglija, nu o poţi pune deoparte sau amâna sau suprima. Şi  o altă calitate importantă a lui Osho, dacă pot să mai spun încă două, este a fi mereu, a pune accentul pe aici şi acum. Este magic, e atât de simplu, dar aici şi acum este un întreg mister. Şi al treilea lucru, dacă pot să spun, este a fi total. Şi atunci nu mai ai nevoie de nimic altceva.

OJ: Dar ştii, mi se pare că aceste calităţi, cumva, le ai sau nu le ai…Devo: Da, Osho a spus mereu că poţi să începi de la iubire şi să mergi spre observare, sau poţi începe de la observare şi să mergi spre iubire. Acestea două, ai nevoie de ambele. Poţi începe de la ambele capete. Dar să fii aici şi acum este ceva ce trebuie cultivat, să fii aici şi acum înseamnă a scoate pe cineva complet din minte, aşa că este o practică. Este cea mai importantă practică în meditaţie, să fii aici şi acum. Pentru că indirect observi, indirect te contectezi la corp, indirect te conectezi la respiraţie sau faci lucrurile aici şi acum. Deci este o unealtă foarte importantă, şi un dar. Şi este uşor pentru că corpurile noastre sunt mereu aici şi acum. Nu ştiu, pentru mine asta e important. Iar observarea, nu am avut niciodată o conexiune bună cu observarea. Observarea se întâmplă ca o consecinţă.OJ: Hai să vorbim puţin acum despre România. Câte vizite ai făcut în România, până acum?Devo: Asta e a patra oară când vin în România.OJ: Şi cum te simţi acum, şi cum te-ai simţit după prima călătorie în România, care a fost impresia?Devo: A fost foarte frumos, a fost o primire foarte caldă. Am întâlnit oameni care erau foarte entuziaşti. Îmi amintesc că prima oară am făcut un workshop sufi, a fost minunat. M-am simţit deasemenea, într-un anumit fel, acasă. Toată această zonă a Balcanilor este o casă, pot să relaţionez cu ea din punct de vedere cultural, prin tradiţii, prin creştinism, pot să relaţionez cu ea foarte mult. Şi oamenii i-am simţit că foarte entuziaşti, m-au primit cu multă căldură.OJ: Să spunem, la modul general, nu doar oamenii care meditează, presupun că a fost un workshop, un grup sau ceva, dar şi oamenii pe care îi întâlneşti pe stradă…Devo: Da, pot să mă conectez cu ei, sunt oameni care se exprimă, sunt în esenţă latini. Oamenii vin să vorbească cu mine în română, eu nu înţeleg, le răspund în greacă, şi apoi râdem şi plecăm. Nu e nici o problemă.OJ: Poţi să indici, să spunem, cea mai vizibilă calitate şi un viciu al oamenilor din România?Devo: Viciu?OJ: Viciu, ceva gen imperfecţiune, ceva ce poate fi îmbunătăţit.Devo: Legat de asta, nu ştiu. Pot să spun doar că am simţit că sunt…mergând prin tramvaie, în metrou, întâlnind oamenii, văd viaţa de zi cu zi a oamenilor, muncind, soţii, cumpărături, lucruri care vin şi pleacă, e ceva cu care pot relaţiona foarte mult, ceva care este mai real decât dacă mă duc într-un loc unde toată lumea e îmbrăcată în haine scumpe sau conduce maşini. Pot vedea că oamenii muncesc şi încearcă să îşi trăiască viaţa. Despre calitate, trebuie să mă gândesc. Viciu, viciu este un cuvânt foarte puternic.OJ: Îmi pare rău, nu am găsit altul. Dacă vorbeşti despre o persoană, spui că are o calitate cea mai bună şi cea mai rea…cum spunea Gurdjieff, fiecare om are, una şi una….Devo: Când încep să mă gândesc la calitate intru în lumea judecăţii, pentru că nu vine din prima, dacă vine mai târziu, îţi spun.OJ: Ok. Aş vrea să vorbim şi despre relaţia ta cu lumea sufită. Şi pentru mine, şi aici poate că ai observat, în România, există o puternică afinitate, ca un sentiment de apropiere de această lume sufită. Poate îmi poţi spune cum ai intrat în această lume şi ce înseamnă asta pentru tine? Ce înseamnă practic şi spiritual?Devo: Totul a început întâmplător, ca de obicei. Totul a început în mod accidental, ceea ce în final se doveşte că nimic nu e accidental. Am făcut o grupă în Puna, am participat la ceremonie şi apoi am venit în Grecia, şi o voce din interiorul meu îmi spune: ”Fă un eveniment de seară!” Am spus: ”Nu, nu, în nici un caz!”, iar vocea a spus: ”Nu, poţi s-o faci!” Şi ştiam că pot s-o fac. Şi am făcut-o. Şi apoi vocea a spus: ”Fă acum un eveniment de o zi!” Am spus: ”Nu, nu, nu!”, iar vocea a spus: ”Da, poţi s-o faci!” Aşa a început.Nu am practic nici o instruire, cele mai multe lucruri au venit din interior şi este o parte din mine la care mă pot conecta foarte mult. Şi are deasemenea legătură şi cu rădăcinile mele. Pentru că m-am născut ca grec în Turcia, toată copilăria mea am învăţat că aceasta este lumea

celorlalţi, pe care o displăceam, o uram, făcea parte din lumea turcă şi era foarte, foarte ciudat pentru mine să mă conectez la această lume. Şi de fapt această lume (sufită- n.tr.) m-a ajutat să-mi vindec duşmănia, înverşunarea faţă de turci, pentru că condiţionarea mea este să fiu creştin.

OJ: Creştin ortodox grec.Devo: Da, creştin ortodox grec. Şi chestia ciudată e că în ţări ca România sau Grecia, care sunt creştine, sau în altele, oamenii au această atracţie faţă de sufism, în timp ce în Turcia, pentru că tradiţia a fost o religie reprimată, se simt alienaţi şi le este teamă, şi până de curând era chiar interzis să practici aşa ceva. Aşa că, mergând în Turcia, am simţit, oh, eu? Un creştin ortodox grec, să predau sufismul acolo? Dar ei sunt mai deschişi. Şi cumva, tradiţia sufi este mai curată şi mai pură în noi, pentru că este proaspătă, în timp ce acolo este încărcată mult de situaţia politică. Şi nu are nimic de-a face cu nici o religie în particular sau cu vreo ţară, este o relaţie directă cu existenţa, cu întregul, fără nici un intermediar, fără nici un preot sau episcop sau altcineva, deci are o abordare imediată.OJ: Deci nu ai fost în legătură cu nici un maestru sufit, sau ceva, doar prin Osho?Devo: Da, în [Lumea] Osho l-am întâlnit pe Videha, care face procese sufi, e un sufi italian, am făcut cu el un workshop, asta a fost tot, şi tot ce s-a întâmplat a evoluat de la sine.- sfârșitul primei părți -Partea, a doua, aici.Copyright: Osho Joy Meditation Center

Traducere: Marius Lazăr

ARTICOL PRELUAT DE PE http://oshojoy.ro/interviu-cu-devo-minas-discipol-osho-in-vizita-in-romania-i/