Insulele Galapagos

5/13/2018 Insulele Galapagos - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/insulele-galapagos-55a74bdb45977 1/12

Insulele Galapagos

Date generale

Insulele Galápagos sunt situate la aproximativ 1.000 km depărtare de teritoriul continental al

statului sud-american Ecuador. Oficial poarta denumirea de "Colon Arhipelago" (arhipelagul lui

Columb), însā cunoscute sunt ca Insulele Galápagos sau insulele ţestoaselor.

Arhipelagul este de natură vulcanică. Se mai pot vedea cratere vulcanice pe unele dintre insule,

cum ar fi pe Insula Isabela. Datorită izolării, s-a putut dezvolta o lume vegetală şi animală aparte.

Observaţiile asupra faunei insulelor Galápagos l-au condus pe naturalistul englez Charles

Darwin la cunoscuta teorie evoluţionistă.

Insulele Galápagos din Oceanul Pacific sunt unele dintre cele mai izolate insule de pe glob.Izolarea lor a dus la dezvoltarea unei game largi de animale şi plante neobişnuite şi uneori unice

care au avut un impact enorm în desluşirea evoluţiei biologice.

În Oceanul Pacific, la 1000 km vest de ţărmul Americii de Sud, există un arhipelag unic de insule.

Numite iniţial Insulele Vrăjite, arhipelagul adăposteşte o floră şi o faună unică pe Pământ, acest

ansamblu fiind numit cel mai mare laborator natural al evoluţiei speciilor . Această biodiversitate

unică l-a inspirat pe naturalistul Charles Darwin să scrie Originea speciilor , o lucrare ce a

transformat modul în care omenirea privea istoria şi evoluţia vieţii pe Pământ.[1] Arhipelagul este

cunoscut azi sub denumirea de Insulele Galápagos.

Insulele Galápagos sunt situate la Ecuator şi sunt dispersate pe o suprafaţă de aproape 60.000

km² din Oceanul Pacific. Arhipelagul este construit din 19 insule, dintre care 13, mai mari, variază

ca suprafaţă de la 4.588 km², la 14 km². Cele 6 insule mai mici au o suprafaţă cuprinsă între 1-5

km². Pe lângă insulele principale există numeroase insuliţe şi stânci. Cea mai mare insulă din

arhipelag este Insula Isabela care, cu o lungime de aproximativ 132 km, acoperă mai mult de

jumătate din aria de uscat a Arhipelagului Galápagos. Muntele Azul de pe Insula Isabela este cel

mai înalt punct al arhipelagului, cu o înălţime de 1.689 m. Astăzi 5 dintre insule sunt locuite, cu o

populaţie de aproximativ 25.000 de locuitori, majoritatea cărora lucrează în industria turismului.

Clima şi vegetaţia

Clima Insulelor Galápagos are două anotimpuri – sezonul ploios din ianuarie până în iulie, şi cel

secetos din iulie până în decembrie. Cea mai rece perioadă este cuprinsă între lunile mai şi iulie,

când temperaturile coboară la 18-20 °C. Fenomenul meteorologic El Nino care afectează

http://ro.wikipedia.org/wiki/Insula_Isabela

http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Darwin


http://ro.wikipedia.org/wiki/Oceanul_Pacific




http://ro.wikipedia.org/wiki/Originea_speciilor


http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83m%C3%A2nt


http://ro.wikipedia.org/wiki/Insulele_Gal%C3%A1pagos#cite_note-0


http://ro.wikipedia.org/wiki/Insula_Isabela










regiunile din preajma Pacificului face ca precipitaţiile anuale să fie imprevizibile şi pot cauza

secete sau ploi torenţiale.

Insulele Galápagos au cea mai cunoscută anomalie climatică.[2] Darwin începea descrierea

Galápagosului cu urmatoarea remarcă: „Având în vedere că aceste insule sunt plasate exact sub

Ecuator, clima este departe de a fi una excesiv de caldă”. În acelaşi paragraf, Darwin identifica

principalul motiv pentru clima uscată şi moderată a Galápagosului: „aceasta pare cauzată de

temperatura joasă a apei înconjurătoare, adusă aici de Marele Curent Polar Sudic”, astăzi fiind

cunoscut sub numele de Curentul Humboldt. Aducând un volum enorm de apă rece în nordul

regiunii Antarctice, păstrează coasta vestică a Americii de Sud temperată şi uscată. Pe măsură

ce trece la nord de Peru, curentul Humboldt tinde să se unească cu curentul Ecuatorial care

curge spre vest de-a lungul Pacificului, „îmbăind” Galápagosul în apă rece.

Mai este o cauză pentru climatul specific al Arhipelagului Galápagos, de care Darwin nu ştia, şi

asta este ridicarea apei din adânc la suprafaţă, acest fenomen fiind produs de curenţii oceanici şi

de vânturi. Deşi cauza actuală este complexă, o explicaţie mai simplă ar fi următoarea: pe

măsură ce apa curentului Humbolt se îndreaptă către vest, se împrăştie sau diverge. Cum apa

este împrăştiată pe o suprafaţă mai mare, altă apă trebuie să vină de dedesubt, pentru a

completa diferenţa.

Insulele au şase zone diferite de vegetaţie pe care cresc aproximativ 700 de specii de plante,

dintre care 40% sunt endemice sau specifice doar acelei regiuni. Pe zona litorală, sau regiunea

joasă de coastă, cresc plante ca mangrovele, care pot tolera conţinutul ridicat de sare al apei

marine. Deasupra zonei litorale se află o zonă aridă dominată de cactuşi. Umiditatea creşte cu

altitudinea şi deasupra pădurilor de cactuşi giganţi în formă de pară este zona de tranziţie unde

plantele aride se răresc şi domină pădurile de plante perene. Pe insulele mai înalte, cum ar fi

Isabela, pădurile fac loc vegetaţiei de mare altitudine, în care domină arborele de

muşchi Scalesia, endemic, şi înfloresc abundent orhideele. La o altitudine şi mai mare se află o

zonă fără arbuşti; doar insulele Santa Cruz şi San Cristobal au o altitudine suficient de mare

pentru această vegetaţie.

Fauna din Galápagos

Imaginea de jos prezintă temperatura de la suprafaţa apei, apele reci de adâncime sunt colorate în mov. Populaţii

înfloritoare de fitoplancton sunt indicate prin concentraţii mari de clorofilă (imaginea de sus), de culoare verde şi

galben. Imagini dobândite la 2 martie 2009.

a)Reptilele În Arhipelagul Galápagos, principalele specii de reptile sunt :



http://ro.wikipedia.org/wiki/Curentul_Humboldt


http://ro.wikipedia.org/wiki/America_de_Sud


http://ro.wikipedia.org/wiki/Peru


http://ro.wikipedia.org/wiki/Santa_Cruz



http://ro.wikipedia.org/wiki/San_Cristobal



http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Sea_surface_temperature_%26_chlorophyll_concentrations_off_the_Galapagos_archipelago.jpg









-ţestoasele uriaşe: Probabil cel mai faimos dintre toţi locuitorii insulelor şi cel de al cărui nume

este legată denumirea arhipelagului, este ţestoasa uriasă. Deşi există o singură specie de

ţestoase uriaşe, 14 subspecii, caracterizate prin forme diferite ale carapacei, au existat de-a

lungul vremii pe aceste tărâmuri. Din păcate însă, trei din aceste subspecii au dispărut, în timp ce

o alta mai are o singură ţestoasă rămasă – „Singuraticul George”, de care se leagă speranţele

salvării speciei.

-ţesoasa marină verde de Pacific : Ţestoasa marină verde de Pacific locuieşte aici o parte din

viaţa sa. Din noiembrie până în ianuarie, ţestoase marine care se împerechează sunt adeseori

observate înotând pe langă ţărm. Din decembrie până în iunie, femelele depun ouă pe plaje,

lăsându-şi puii ce vor ecloza pe cont propriu. Puţinii pui ce vor reuşi să ajungă la apă pot înota

pâna la câteva mii de mile, însă se vor întoarce să-şi facă cuibul pe aceleaşi plaje unde s-au

născut. Întoarcerea ţestoaselor marine şi ritualul depunerii ouălor reprezintă şi ele o atracţie

deosebită pentru turiştii curioşi.

-iguanele: Există trei specii de iguană pe insule. Una din ele, iguana marină, este singura iguană

din lume care îşi petrece o parte din viaţă în apă, găsindu-se pe ţărmurile stâncoase de pe

majoritatea insulelor. Pielea lor este de culoare neagră, însă în timpul împerecherilor, pielea

masculilor capătă culori deschise. Ruda iguanei marine, iguana terestră , îşi petrece întreaga

viaţă pe insule. Există două specii: iguana terestră de Galápagos şi iguana terestră de Santa Fe.

Iguanele terestre sunt în general mai mari decât iguanele marine şi asemănătoare de la o specie

la alta în ceea ce priveşte culoarea. Se hrănesc cu cactuşi şi locuiesc în zonele centrale ale

insulelor, departe de ţărmurile stâncoase unde îşi duc viaţa rudele lor.

b)Mamiferele O categorie importantă de vieţuitoare endemice din Galápagos o constituie

mamiferele, în a cărei componenţă intră:

-foci şi lei de mare: Acestea reprezintă cele mai de luat în seamă dintre puţinele mamifere ce se

găsesc pe aceste insule. Leul de mare de Galápagos este o subspecie a leului de mare de

California şi se distinge de focile obişnuite prin urechile ieşite în afară şi prin faptul că îşi foloseşte

înotătoarele frontale pentru a înota. Numărul acestora se estimează la aproximativ 50000 de

indivizi. Deşi pare tentant să te apropii pentru a face o poză reuşită cu aceste creaturi adorabile,

încălcarea teritoriului unui mascul dominant s-ar putea solda cu un comportament agresiv din

partea acestuia, în ultima vreme raportandu-se o creştere în agresivitatea acestor animale

datorită invaziei teritoriale a omului. Foca cu blană de Galápagos este endemică Arhipelagului şi

este mai activă noaptea. Îi este caracteristic o blană subţire, strălucitoare, care a constituit un bun

de valoare în timpul vânătorii pentru blănuri din anii 1800. Deşi foca cu blană a fost cândva în

pragul dispariţiei, populaţiile de astfel de foci sunt acum complet refăcute.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Singuraticul_George





-balene şi delfini : În jurul insulelor există şi câteva specii de balene. Printre ele sunt balena cu

cocoaşă, caşalotul si orca. Destul de comun este delfinul cu bot alungit. Aceştia nu sunt greu de

găsit - trebuie doar să te uiţi în jurul vasului cu care călătoreşti. Adoră să înoate în jurul

ambarcaţiunilor rapide.

c)Peşti Câteva sute de specii de peşti circulă de jur împrejurul insulelor. Printre cele mai

importante sunt peştele înger, peştele papagal sau peştele ţepos.

-rechini : Probabil cel mai cunoscut dintre rechinii din acestă zona este rechinul ciocan, a cărui

siluetă o poţi observa oricând ondulându-se pe sub tine în timp ce înoţi. Rechinul de Galápagos,

specie endemică, şi rechinul de recif sunt alte specii destul de întâlnite aici.

d)Păsări Păsările reprezintă o mare comoară a arhipelagului, mai ales prin prisma faptului că una

dintre speciile existente aici „a ajutat” la apariţia Teoriei Evoluţioniste. Printre speciile de păsări

existente aici se numără:-cinteze: Cintezele lui Darwin sunt unele din cele mai cunoscute specii din Arhipelagul

Galápagos. Deşi nu sunt foarte frumos colorate sau încântătoare la privire, semnificaţia istorică şi

ştiinţifică a cintezei este fascinantă. Darwin a observat mai multe specii în timpul vizitei sale pe

insule. Deşi le-a identificat din greşeală cu alte păsări, el a notat câteva diferenţe între populaţii.

Aceste variaţii fizice şi de comportament l-au ajutat pe Darwin să formuleze teoria modernă a

evoluţiei.

-şoimul de Galápagos: Singura pasăre de pradă endemică din Arhipelag este Şoimul de

Galápagos. De culoare maro închis, aceştia pot fi observaţi planând deasupra a câteva dintreinsule. În urmă cu mai mulţi ani, şoimul de Galápagos a fost vânat şi numărul lor a fost redus

masiv. Astăzi, populaţia lor este în creştere.

- pescăruşi : Există trei specii de pescaruşi care îşi fac cuibul pe insule: pescăruşul cu picioare

albastre, pescăruşul cu picioare roşii şi pescăruşul mascat. Cel mai des întâlnit este pescaruşul

cu picioare albastre, ale cărui picioare, faţă şi cioc de culoare albastră au un rol foarte important

în timpul dansurilor pentru împerechere. Pescăruşul cu picioare roşii cuibăreşte doar pe câteva

din insulele mai depărtate şi mai mici, şi este, din acestă cauză, mai puţin cunoscut de vizitatori.

Cel mai mare dar şi cel mai puţin colorat din cele trei specii este pescăruşul mascat, a cărui faţădar şi vârfurile penelor sunt acoperite de pete de culoare neagră, contrastând cu albul imaculat

de pe restul corpului.

-fregatele: Piraţii din Galápagos sunt aceste păsări enorme, din care există două specii: fregata

uriaşă şi fregata magnifică. Văzute în aer, aceste creaturi de forma unui pterodactil seamănă cu o

creatură venită din vremea dinozaurilor. În timpul ritualurilor de împerechere masculii îşi umflă



porţinunile de piele de culoare roşie din jurul gâturilor până ce acestea ajung ca nişte baloane

gigantice. Acest spectacol este extraordinar pentru fotografii veniţi din toate colţurile lumii.¬

- pinguini : Pinguinii de Galápagos sunt o specie endemică a acestor insule şi sunt cea mai nordică

specie de pinguin din lume şi singura specie de penguin de la tropice. Sub apă, sunt la fel de

graţioşi ca orice peşte dar pe uscat sunt extrem de rigizi şi neîndemânatici.

]Ştiaţi că?

În arhipelag există 13 specii de cinteze care sunt endemice

Iguanele marine sunt singurele iguane de acest fel din lume

Pinguinul de Galápagos este singurul pinguin tropical din lume

Specia de cormoran care nu zboară este cea mai mare specie din cele 29 existente pe

glob şi singura care şi-a pierdut abilitatea de a zbura

17% dintre speciile de peşti din Galápagos sunt endemice

Există în arhipelag 800 de specii de moluşte, dintre care 18% nu se mai găsec în altă

parte a globului

În 1990, Galápagos a primit titlul de Sanctuar al Rechinilor şi Balenelor

Cetăţenii altor ţări pot sta în insule maximum 90 de zile fără să aibă nevoie de viză

Doar patru dintre insule sunt locuite, acestea fiind: Isabela, Santa Cruz, Florena şi San

Cristobal

Au avut loc mai mult de 60 de erupţii vulcanice în ultimii 200 de ani

Cea mai recentă erupţie a avut loc în aprilie 2009

Insulele se deplasează spre est, datorită mişcării plăcii Nazca pe care se află

Insulele au fost descoperite accidental, în anul 1535, de către Părintele Tomas de

Berlanga

Calin Dana-ElenaRadu Teodora

Clasa a XI-a G

http://ro.wikipedia.org/wiki/Florena

http://ro.wikipedia.org/wiki/Florena



-iguana terestră de Galápagos



Lei de mare



Rechinul de Galápagos- rechinul ciocan



Pasarea flamingo



-fregatele: Piraţii din Galápagos



-pescăruşul cu picioare albastre,

Insulele Galapagos

Documents

Transcript of Insulele Galapagos