INSUFICIENŢA CARDIACĂ Insuficienţa cardiacă - este caracterizată printr-o disfuncţie sistolică datorită supraîncărcării de presiune sau volum, sau datorită afectării negative directe a fibrei miocardice prin diferiţi factori. Este incapacitatea inimii de a asigura o irigaţie sanguină tisulară adecvată. În insuficienţa cardiacă sunt modificaţi patru factori ai performanţei cardiace: - Presarcina este crescută

Presarcina este reprezentată de presiunea şi volumul telediastolic, date de gradul de întindere a fibrei cardice la sfârşitul diastolei, dependentă de întoarcerea venoasă. - Postsarcina este crescută

Postsarcina este reprezentată de rezistenţa vasului de în faţa sângelui pompat de inimă. Depinde de distensibilitatea şi rezistenţa vasului . - Contractibilitatea este scăzută - Frecvenţa este crescută - compensator-

Insuficienţa cardiacă este caracterizată prin: - Deficit de pompă cardiacă - Disfuncţie sistolică - Incapacitatea inimii de a asigura cantităţile de sânge necesare ţesuturilor şi organelor.

Consecinţele disfuncţiei sistolice sunt: Modificările hemodinamice cu: 1. Stază venoasă cu cianoză, edeme (maleolar, gambier); 2. Dispnee (datorită stazei din mica circulaţie şi oxigenării deficitare a creierului); 3. Oboseală la efort 4. Declanşarea unor mecanisme compensatorii:

Mecanismele compensatorii sunt: 18

Hipertrofia compensatorie a ventricolului stâng (remodelare ventriculară) Mecanisme neuroendocrine:

- a ) Sistemul simpatic catecolaminergic: - Tahicardie - Creşterea tonusului vascular - Creşterea presiunii de umplere ventriculară

- b) Sistemul renină-angiotensină-aldosteron şi vasopresină: - Vasoconstricţie - Retenţie hidrosalină - Creşterea volemiei - Edeme

-c) Eliberarea altor substanţe endogene cardiovascular active: - dopamină, - factor atrial natriuretic, - prostaglandine.

• Intervenţia mecanismelor compensatoare este benefică –la început – prin

-ameliorarea fluxului sanguin în organele vitale, • -în timp –este dăunătoare- favorizează agravarea bolii (factor atrial natriuretic, prostaglandinele PGE2,PGF1alfa)

- Formele clinice ale insuficienţei cardiace -

- Insuficienţă cardiacă stîngă:

- Cauzele pot fi: -leziuni ale ventriculului stîng, valvulopatii,HTA,

- manifestare -prin tulburări în mica circulaţie ,stază pulmonară,congestie,dispnee,astm cardiac, edem pulmonar acut, (EPA) ,cianoză. - Insuficienţă cardiacă dreaptă:

- Cauzele pot fi:- valvolopatii,boli pulmonare cronice

- manifestare prin tulburări în marea circulaţie (staze circulatorii de întoarcere ,rinichi de stază cu albuminurie,stomac de stază, hepatomegalie, edeme exudate în cavităţile seroase). - Insuficienţă cardiacă globală:

- Prezintă simptome de insuficienţă stîngă şi insuficienţă dreaptă.

Insuficienţa cardiacă se poate manifesta :acut sau cronic. CLASIFICAREA INSUFICIENŢEI CARDIACE DUPĂ NEW YORK HEALTH ASSOCIATION (NYHA) • NYHA I: asimptomatică, semnele apar numai la eforturi fizice foarte mari • NYHA II: simptomatică, semnele apar la eforturi fizice medii (munca), dispar la repaus • NYHA III: simptomatică, semnele apar la eforturi fizice medii, dar nu dispar complet în repaus, duc la limitarea activităţii fizice obişnuite • NYHA IV: simptomatică, semne clinice şi în repaus, limitarea activităţii de fiecare zi.

Cauzele insuficienţei cardiace: • IC acută: post IMA, infecţii virale, bacteriene, 19

• IC cronică: afecţiuni coronariene, miocardiopatii, valvulopatii mitrale şi aortice, tulburări de ritm, hipertensiune arterială şi pulmonară • Cauze toxice şi medicamentoase

- fumatul, alcoolul - AINS, blocanţii canalelor de calciu, unele antiaritmice, citostatice. PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN INSUFICIENŢA CARDIACĂ • Schimbarea modului de viaţă • Tratament farmacologic: - Medicaţie inotrop pozitivă: Tonicardiace (digitalice), simpatomimetice, inhibitori de fosfodiesterază - Vasodilatatoare - Diuretice - Beta-blocanţi (unii compuşi cu proprietăţi deosebite) - Inhibitorii enzimei de conversie a Ag.II

TONICARDIACE Medicamentele insuficienţei cardiace- congestive capabile sa înlăture dereglările apărute. Efectele tonicardiacelor Efecte intracardiace Efect inotrop pozitiv - Creşte forţa de contracţie a miocardului (acţiunea se exercită direct aspra fibrei miocardice) , scurtează diastola, creşte amplitudinea contracţiei, contracţia devine mai rapidă, se realizează golirea completă a ventricolului, umplerea diastolică se realizează corespunzător, prin urmare cordul lucrează mai economicos.

Consecinţe: - Diminuarea stazei pulmonare cu scăderea dispneei; - Creşte capacitatea vitală; - Scade presiunea venoasă; - Se reabsorb edemele.

Efect cronotrop negativ • Scade automatismul, respectiv frecvenţa cardiacă. • Tahicardia este înlăturată datorită unui mecanism vagal.

Creşterea tonusului vagal