Seminar –drept civil

Institu ţii de drept civil cu relevan ţa în activitatea entit ăţilor economice şi entit ăţilor economice şi

bugetare

JUDECĂTOR CONSTANTIN MANOLIU PREŞEDINTELE TRIBUNALULUI BIHOR

Institutii de drept civil cu relevanta in activitat ea entitatilor economice si bugetare

• Tema:• Expertiza contabila ca mijloc de probatiune judiciara in

procesul civil:– admisibilitatea expertizei;– administrarea expertizei;– forta probanta.

• Prescriptia extinctiva:

2

• Prescriptia extinctiva:– notiune si efectele prescriptiei extinctive;– domeniu si termenele prescriptiei exctinctive;– inceputul, suspendarea, intreruperea si repunerea in termen.

• Garantarea obligatiilor:– cautiunea;– gajul;– ipoteca;– privilegiile.

• Intrebari si raspunsuri.

Expertiza contabila ca mijloc de probaţiune judiciara in procesul civil.

• Expertiza este definită ca fiind activitatea de cercetare a unor împrejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului, ce necesită cunoştinţe de specialitate, activitate desfăşurată de un specialist, numit expert, care este desemnat de instanţa de judecată. Expertul prezintă constatările şi concluziile sale prin raportul de expertiză.

3

şi concluziile sale prin raportul de expertiză. • Codul de procedură civilă reglementează

expertiza ca mijloc de probaţiune judiciară la articolele 201-214.

• De asemenea, expertiza este reglementată şi de Ordonanţa Nr. 2 din 21 ianuarie 2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, cu modificările ulterioare.

Admisibilitatea expertizei• Codul de procedură civilă la art. 201 prevede că atunci ,, Când

pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe…”.

• Din conţinutul textului de lege menţionat maia sus rezultă că dispunerea efectuării unei expertize este lăsată la aprecierea instanţei de judecată când socoteşte de cuviinţă.

• Instanţa poate să admită cererea de administrare a acestui mijloc de probă sau dimpotrivă poate să respingă solicitarea făcută de partea

4

de probă sau dimpotrivă poate să respingă solicitarea făcută de partea interesată.

• Deci, expertiza ca mijloc de probă în procesul civil poate fi dispusă de instanţă la cererea uneia din părţi, la cererea ambelor părţi sau din oficiu.

• Admiterea expertizei în principiu este facultativă, instanţa urmând să admită expertiza numai dacă situaţia o cere.

• Dacă instanţa apreciază că poate lămuri ea însăşi cauza, recurgerea la cunoştinţele unui expert nu mai este necesară cu toate că părţile cer a se admite şi administrarea acestui mijloc de probă.

Administrarea expertizei.• Numirea expertului.• Când instanţa de judecată consideră necesar a avea părerea unor

experţi. Încuviinţează acest mijloc de dovadă printr-o încheiere, numind expertul sau experţii respectivi.

• Conform art. 15 din Ordonanţa Nr. 2 din 21 ianuarie 2000 ,, Efectuarea expertizei tehnice judiciare, dispusă de organele prevăzute la art. 2, este obligatorie, ea neputând fi refuzată decât pentru motive temeinice”.

• Art 201 C.pr.civ preve că, după numirea expertului sau experţilor

5

• Art 201 C.pr.civ preve că, după numirea expertului sau experţilor instanţa ,, va putea convoca o audiere în camera de consiliu , în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunţe cu privire la costul estimativ al lucr ării ce urmeaz ă a fi efectuat ă, cât şi cu privire la durata de timp necesar ă efectu ării expertizei . Poziţia părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului, a părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba, instan ţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiz ă şi condi ţiile de plat ă a cheltuielilor necesare efectu ării expertize”.

• De asemenea la cap. 3 din Ordonanţa Nr. 2 din 21 ianuarie 2000 respectiv la art 17 se prevede că ,,(1) Organul îndreptăţit să dispună efectuarea expertizei judiciare numeşte expertul sau, după caz, specialistul, indică în scris, prin încheiere sau prin ordonanţă, obiectul expertizei şi întrebările la care trebuie să răspundă acesta, stabileşte data depunerii raportului de expertiză, fixează onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul, şi comunică biroului local pentru expertize tehnice judiciare numele persoanei desemnate să efectueze expertiza.

• (2) La termenul la care a avut loc numirea expertului, organul cu atribuţii jurisdicţionale care a dispus efectuarea expertizei înştiinţează partea despre suma ce trebuie avansată pentru expertiza dispusă în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare şi îi pune în vedere s ă

6

biroului local pentru expertize tehnice judiciare şi îi pune în vedere s ă plăteasc ă aceast ă sumă în termen de 5 zile de la în ştiin ţare.

• (3) Adresa privind numirea expertului se comunic ă biroului local pentru expertize tehnice judiciare şi expertului tehnic judiciar, după efectuarea plăţii în condiţiile alin. (2….

• (4) Plata sumei provizorii către expertul tehnic judiciar numit se va efectua prin intermediul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, după depunerea raportului de expertiz ă la organul cu atribuţii jurisdicţionale care a dispus efectuarea expertizei”.

• Actul procedural prin care se concretizează hotărârea instanţei de judecată cu privire la încuviinţarea expertizei este încheierea .

• În încheierea de numire a expertului se va arăta obiectul expertizei, întrebările la care expertul sau experţii trebuie să răspundă, cât şi onorariul pe care acesta trebuie să-l primească în funcţie de natura şi de dificultatea problemelor ce formează obiectul expertizei.

• În situa ţia în care p ărţile nu cad de acord cu

7

• În situa ţia în care p ărţile nu cad de acord cu privire la numirea exper ţilor desemnarea acestora se va face de instan ţă prin tragere la sor ţi în şedin ţă public ă de pe lista întocmit ă de biroul local de expertiz ă. Această prevedere este de natură a stăvili unele practici de numire aproape permanentă a unora şi aceloraşi experţi, garantând obiectivitatea expertizelor, ca mijloc de probă în procesul civil.

Efectuarea expertizei.• După dispunerea expertizei şi numirea expertului, instanţa de

judecată va putea fixa un termen la care va fi citat expertul şi părţile în condiţiile art 201 C.pr.civ. Citarea şi prezentarea în instanţă a experţilor sunt reglementate de art. 205 C.proc.civ.; în pricinile urgente se poate dispune aducerea expertului cu mandat de aducere chiar la primul termen de judecată.

• La convocarea prevăzută de art. 201 C.pr.civ sunt citate si părţile, iar poziţia lor se consemnează în încheiere, fiind aplicabile si dispozi ţiile art. 213 alin. 2, C.pr.civ., care permit instan ţei ca la cererea expertului, prin încheiere executorie, s ă măreasc ă onorariul

8

expertului, prin încheiere executorie, s ă măreasc ă onorariul acestuia.

•În practica curenta, aceste noi reglementari au născut deja unele

opinii contradictorii. Pe de o parte ele pot fi benefice deoarece citarea expertului în Camera de consiliu, imediat după numirea sa, poate ajuta instan ţa să elucideze în timp util un aspect important al procedurii si a nume existen ţa sau nu a specializ ării expertului în domeniul specific al expertizei î n spe ţă. Pe de altă parte, exista situaţii în care, abia după efectuarea expertizei, se pune în discuţie existenta acestei specializări, iar expertiza trebuie eventual refăcută.

• Deşi legea nu o prevede expres, consider c ă la termenul fixat pentru înf ăţişarea expertului şi a părţilor, instan ţa de judecat ă poate pune în discu ţie aspecte legate de claritatea obiectivelor expertizei, putând chiar a le reformula sau completa.

• Instanţele judecătoreşti care dispun efectuarea expertizei sunt obligate să precizeze în cuprinsul încheierii de şedinţă, dacă cercetarea este de esen ţa unei singure specialit ăţi sau dacă reclam ă interven ţia unor exper ţi din diferite domenii . În acest din urmă caz se va stabili dacă

9

diferite domenii . În acest din urmă caz se va stabili dacă experţii chemaţi să se pronunţe asupra problemelor în legătură cu specialitatea lor vor lucra separat sau dimpotrivă vor depune concluzii în comun, ajungându-se la o lucrare de sinteză.

• Dacă partea care a cerut expertiza nu depune onorariul fixat de instanţa aceasta este dec ăzută din prob ă.

• Condiţie deosebit de importantă şi complexă este aceea a întreb ărilor puse expertului şi felul în care acestea sunt formulate . Întrebările trebuie să fie clare, precise şi se recomandă ca expertul să fie consultat cu privire la aceste întrebări, care în final totuşi sunt decise de instanţa de judecată. Expertul trebuie să rezolve numai aspectele tehnice ale problemelor, chiar dacă întrebările sunt greşit formulate sau confuze.

• Experţii, potrivit art.204 alin. 1 C. proc. civ. " se pot recuza pentru acelaşi motive ca şi judecătorii."

• Sarcina de expert este o activitate de mare r ăspundere, iar expertiza are un rol important în solu ţionarea unei cauze

10

iar expertiza are un rol important în solu ţionarea unei cauze prin calitatea sa de prob ă de specialitate, de aceea alegerea expertului se face ţinându-se cont de priceperea şi pozi ţia sa faţa de părţile din proces, p ărţile putând cere în anumite cazuri recuzarea expertului.

• În cuprinsul aceleaşi încheieri de şedinţă prin care s-a dispus efectuarea expertizei, instanţa de judecată va fixa termenul la care trebuie depus raportul de expertiză. Astfel potrivit art. 209 C. proc. civ. : "Expertul este dator s ă-şi depun ă lucrarea cu cel pu ţin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecat ă”.

• Noul Cod de procedură civilă pune un accent deosebit pe termenul în care judecătorul va soluţiona cauza.

• Astfel, conform art 233 prevede că ,, La primul termen de judecat ă la care p ărţile sunt legal citate judec ătorul, dup ă ascultarea p ărţilor , va estima durata necesar ă pentru cercetarea procesului…. Astfel încât procesul s ă fie solu ţionat într-un termen optim şi previzibil. Durata astfel estimat ă va fi consemnat ă în încheiere”.

• Primul termen de judecată este stabilit conform art 196

11

• Primul termen de judecată este stabilit conform art 196 din acelaşi act normativ, este de cel mult 20 de zile de la data rezoluţiei judecătorului pusă după îndeplinirea condiţiilor prevăzute în acest text de lege, respectiv după depunerea întâmpinării sau răspunsului la întâmpinare.

• Nedepunerea lucr ării în termen va fi sanc ţionat ă conform art 108 ind 1 C.pr.civ.

Raportul de expertiz ă• Raportul de expertiză, fiind un act de procedură va avea structura

prevăzută de art 21 din OG 2/2000 respectiv va cuprinde: • partea introductiv ă, în care se menţionează organul care a

dispus efectuarea expertizei, data la care s-a dispus depunerea acesteia, numele şi prenumele expertului sau ale experţilor, specialitatea acestuia/acestora, data întocmirii şi finalizării raportului de expertiză, obiectul acesteia şi întrebările la care expertul sau experţii urmează să răspundă, bibliografia pe baza căreia expertiza a fost efectuată şi dacă părţile care au participat

12

căreia expertiza a fost efectuată şi dacă părţile care au participat la aceasta au dat explicaţii în cursul lucrărilor la care au fost convocate;

•• descrierea opera ţiunilor de efectuare a expertizei, obiecţiile

sau explicaţiile părţilor, precum şi analiza acestor obiecţii ori explicaţii pe baza celor constatate de expert sau de specialist;

• concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului sau a specialistului asupra obiectului expertizei.

• Dacă pentru efectuarea expertizei au fost numiţi mai mulţi experţi aceştia vor întocmi un singur raport conform art.210 C. proc.civ. Dacă au păreri diferite, legea cere să se arate în raport părerea fiecăruia şi motivele pe care se întemeiază, iar dacă s-a format majoritate, să se arate opinia majorităţii şi opinia expertului rămas în minoritate, ambele motivate pentru ca astfel să se poată aprecia prin comparaţie valoarea părerilor exprimate de experţi.

• În cazul expertizelor contabile , expertul trebuie să depună raportul, pentru examinare, la biroul local iar şeful acestui birou, dacă consideră că raportul îndeplineşte condiţiile cerute îl va depune la instanţă cu avizul sau, cu cinci zile înaintea termenului de judecată

13

de judecată• Dacă raportul de expertiză contabilă este nesatisfăcător, şeful

biroului poate dispune refacerea sau completarea lui. Această formalitate constând în depunerea expertizei la biroul local, reprezintă o garanţie în privinţa calităţii şi obiectivităţii expertizei contabile judiciare.

• Fiind un act de procedură, raportul de expertiz ă va putea fi anulat în condi ţiile prev. de art.105 al.2 Cod procedur ă civil ă numai în m ăsura în care se dovedea v ătămarea pricinuit ă părţii şi care nu ar fi putut fi înl ăturat ă decât în acest mod.

• Sunt situaţii când expertiza a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art 208 C.pr.civ. respectiv prin necitarea părţilor la locul unde a fost f ăcută lucrarea . Această încălcare a normelor de drept atrage sancţiunea nulităţii raportului fără a se face dovada existenţei vreunei vătămări. Prin necitarea părţilor se încalcă dreptul la apărare al părţilor la întocmirea actului.

• Anularea sau constatarea nulităţii acestuia se face de instanţa în faţa căreia a fost administrată această probă.

• În conformitate cu art.212 C.proc.civ.,,Dacă instan ţa nu este lămurit ă prin expertiz ă poate dispune întregirea expertizei.Expertiza contrarie va putea fi cerut ă la primul termen dup ă depunerea lucr ării”.

14

depunerea lucr ării”.• În situaţia în care instanţa de judecată constată, la cerere sau

din oficiu, că expertiză nu este completă şi raportul de expertiză nu răspunde la toate întrebările formulate, conţine neclarităţii sau chiar lacune ale efectuării investigaţiilor de specialitate ori au apărut materiale noi care reclamă cu necesitate a fi examinate de un specialist - o asemenea expertiză - neputând să-şi îndeplinească rolul în cadrul probaţiunii judiciare, va dispune efectuarea unui supliment de expertiz ă.

Onorariul expertului.• Conform art 22 din OG 2/2000 ,, (1) Raportul de expertiză sau

suplimentul la raportul de expertiză, înso ţit de nota de evaluare a onorariului şi, dacă este cazul, de decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurnă sau al altor cheltuieli ocazionate de efectuarea expertizei şi în strânsă legătură cu aceasta, se depune la organul cu atribuţii jurisdicţionale care a încuviinţat expertiza.

• (2) La termenul la care se pronun ţă asupra raportului de expertiz ă sau, după caz, asupra suplimentului la raport, depus de expertul tehnic judiciar numit, organul cu atribu ţii jurisdic ţionale

15

expertiz ă sau, după caz, asupra suplimentului la raport, depus de expertul tehnic judiciar numit, organul cu atribu ţii jurisdic ţionalecare a dispus efectuarea expertizei se pronun ţă şi asupra sumei definitive solicitate de c ătre expert , înştiin ţând biroul local pentru expertize tehnice judiciare despre suma defi nitiv ă aprobat ă la plat ă expertului.

• (3) La termenul prevăzut la alin. (2), organul cu atribuţii jurisdicţionale înştiinţează partea despre suma rămasă de plată şi pune în vedere acesteia să efectueze plata în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare în termen de 5 zile de la înştiinţare”.

• Art. 23 din acelaşi act normative prevede că• Onorariul definitiv pentru expertiza tehnic ă judiciar ă se

stabile şte de organul care a dispus efectuarea expertizei, în func ţie de complexitatea lucr ării, de volumul de lucru depus şi de gradul profesional ori ştiin ţific al expertului sau al specialistului”.

• Pentru a i se asigura expertului mijloacele necesare efectuării expertizei, partea care a propus această probă este obligată ca în termen de 5 zile de la încuviinţarea sau de la ordonarea expertizei să depună, sub sancţiunea decăderii, suma fixată de instanţă pentru cheltuieli de cercetare, deplasare şi plata expertului în aceleaşi condiţii în care parte este obligată să avanseze aceste cheltuieli pentru martor.

16

pentru martor. • În cuprinsul încheierii de admitere a efectuării expertizei, instanţa

va trebui să se pronunţe şi asupra onorariului pe care expertul ar trebui să-l primească -art. 202 alin.2.

• Conf. art. 213 alin.2 C. proc. civ. , dacă suma stabilită anticipat prin încheierea de admitere se dovedeşte a fi neîndestulătoare în funcţie de natura şi dificultatea problemelor ce formează obiectul expertizei la cererea expertului, instanţa, motivat, prin încheiere va putea să-i majoreze plata.

• În cazul în care expertiza a fost dispusă din oficiu, această obligaţie revine părţii în favoarea căreia a fost dispusă-art. 170 C. proc. civ.

For ţa probant ă.• În conformitate cu principiul aprecierii probelor potrivit

intimei convingeri a judecătorului bazată pe conştiinţa sa juridică, puterea doveditoare a raportului de expertiză este lăsată la libera apreciere a instanţei de judecată.

• Unele menţiuni ale raportului de expertiză fac însă dovada până la înscrierea în fals, având în vedere calitatea de delegat al instanţei judecătoreşti în care lucrează expertul.

17

expertul. • Această înscriere în fals este referitoare la împrejurări

percepute personal de către expert, cum ar fi: men ţiunea datei întocmirii raportului , relatarea cercet ărilor ce a făcut şi ceea ce el a v ăzut cu aceast ă ocazie cu privire la obiectul expertizei, şi arătarea celor sus ţinute de p ărţi în prezen ţa sa.

• Instanţa de judecată este deci liberă să aprecieze răspunsurile date de expert la întrebările ce i s-au pus şi la concluziile raportului său, potrivit intimei convingeri a judecătorilor ce au format completul de judecată.

• Pentru ca hotărârea instanţei să aibă însă putere de convingere şi faţă de alţii şi mai ales pentru ca ea să poată fi verificată de către instanţele superioare de control judiciar, este necesar ca aprecierea instanţei să fie motivată, mai ales atunci când instanţa, ajungând la alte concluzii pe baza celorlalte probe, înlătură raportul de expertiză ca fiind neconvingător sau când şi-l însuşeşte, deşi una dintre părţi sau ambele părţi au cerut înlăturarea raportului.

• Ori de câte ori raportul de expertiză este corect

18

• Ori de câte ori raportul de expertiză este corect efectuat, în sensul că elaborarea sa răspunde unei metodologii specifice, actul va face o convingere indubitabilă, iar în cazul în care raportul este incomplet redactat, provoacă îndoieli şi asupra conţinutului, iar în practică s-a dovedit că majoritatea rezervelor privind concludenţa rapoartelor de expertiză pleacă de la asemenea inadvertenţe.

Prescrip ţia extinctiv ă:-no ţiune si efectele prescrip ţiei extinctive;-domeniu si termenele prescrip ţiei extinctive;-începutul, suspendarea, întreruperea si repunerea in termen.

• Noţiune si efectele prescrip ţiei extinctive:• Prezenta secţiune îşi propune să prezinte într-o analiza

succintă a celor mai importante modificări si elemente de noutate aduse de reglementarea Noului Cod civil (în continuare NCC) în materia prescripţiei extinctive, având în vedere prevederile Legii nr. 287 din 2009 privind noul Codul civil cu modificările aduse prin Legea 71/2011 pentru punerea în

19

modificările aduse prin Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a acestuia (în continuare LPA).

• Instituţia prescripţiei extinctive a suferit modificări substanţiale o dată cu intrarea în vigoare a NCC si abrogarea expresă începând cu 01.10.2011 a Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

• Transformarea substanţială adusă prescripţiei extinctive constă în faptul că dintr-o instituţie menită să apere interesele generale, obşteşti, devine o instituţie destinată apărării mai ales a intereselor private, devenind o instituţie flexibilă.

• Ne amintim cu toţii că Decretul nr. 167/1958 menţiona expres în art. 1 faptul că orice clauza care se abate de la reglementarea legal ă este nul ă.

• Aceasta dispoziţie extrem de limitativă a fost răsturnată prin noua reglementare a art. 2515 alin. (3) si (4) NCC, care permite acum p ărţilor sa modifice, prin conven ţie, durata termenelor de prescrip ţie sau chiar cursul prescrip ţiei , prin fixarea începutului acesteia sau prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a acesteia.

• Exista, bineînţeles, si limite în ceea ce priveşte posibilitatea introducerii unor clauze exprese în materie de

20

posibilitatea introducerii unor clauze exprese în materie de prescripţie extinctivă. Astfel, durata termenelor de prescripţie stabilite convenţional nu poate fi mai mica de 1 (un) an si nici mai mare de 10 ani, cu excepţia termenelor de prescripţie de 10 ani sau mai lungi care pot fi prelungite pana la maxim 20 de ani.

• Întrucât NCC reglementează materia prescripţiei extinctive intr-un mod sistematizat, voi încerca sa prezint principalele modificări aduse acestei instituţii urmând structura propusa chiar de către Noul Cod.

Noţiunea de prescrip ţie extinctiv ă.• NCC la art. 2500 defineşte obiectul prescrip ţiei

extinctive ar ătând c ă,• ,, (1) Dreptul material la ac ţiune, denumit în continuare

drept la acţiune, se stinge prin prescrip ţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

• (2) În sensul prezentului titlu, prin drept la ac ţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoan ă, cu ajutorul for ţei publice, s ă execute o anumit ă presta ţie, să

21

for ţei publice, s ă execute o anumit ă presta ţie, să respecte o anumit ă situa ţie juridic ă sau să suporte orice altă sanc ţiune civil ă, după caz”.

• Cu alte cuvinte orice persoană, titulară a unui drept, are posibilitatea de a obţine recunoaşterea si valorificarea acelui drept prin executarea silită a obligaţiei corelative de către debitorul care i l-a contestat sau încălcat. Insă, titularul dreptului încălcat poate beneficia de această posibilitate numai într-un anumit interval de timp , ce este cunoscut sub numele de prescrip ţie extinctiv ă.

Efectele prescrip ţiei împlinite• - prescripţia nu operează de plin drept, ci trebuie

invocată;- după împlinirea termenului de prescripţie, cel obligat poate sa refuze executarea prestaţiei;- cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul sa ceara restituirea prestaţiei, chiar daca la data executării nu ştia ca termenul prescripţiei era

22

executării nu ştia ca termenul prescripţiei era împlinit;- recunoaşterea dreptului, făcuta printr-un act scris, precum si constituirea de garanţii în folosul titularului dreptului a cărui acţiune este prescriptibilă sunt valabile, chiar daca cel care le-a făcut nu ştia ca termenul de prescripţie era împlinit, în aceste cazuri fiind aplicabile regulile de la renunţarea la prescripţie.

Domeniul şi Termenele prescrip ţiei extinctive• Regula consacrată de NCC este prescriptibilitatea

dreptului la ac ţiune iar excep ţia fiind imprescriptibilitatea dreptului la ac ţiune.

• Prescriptibilitatea dreptului la ac ţiune

NCC la art 2501 arată că sunt supuse

23

NCC la art 2501 arată că sunt supuse prescripţiei extinctive:

1)- drepturile la acţiune având un obiect patrimonial, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel;

2)- alte drepturi la acţiune, indiferent de obiectul lor, în cazurile anume prevăzute de lege.

NCC reglementeaz ă patru categorii de termene de prescrip ţie şi domeniul de aplicare:

• • Termenul de 1 an , ce se aplica în general pentru plata sumelor aferente serviciilor prestate de cate hotelieri, profesionişti din alimentaţia publica, meşteşugari si artizani, avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, arhitecţi etc. (ART. 2520)

• • Termenul de 2 ani , ce vizează dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare, precum si dreptul la acţiune privitor la plata remuneraţiei cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate în baza contractului de intermediere (contract reglementat prin prevederile NCC) ART. 2519;

• • Termenul de 3 ani este considerat si în lumina noii reglementari, ca

24

• • Termenul de 3 ani este considerat si în lumina noii reglementari, ca fiind termenul general de prescripţie de drept comun. Insa, prevederile NCC extind sfera de aplicare a termenului general si asupra unor acţiuni care în reglementarea de până acum beneficiau de un termen de prescripţie mai scurt. De exemplu, a fost eliminat termenul de 6 luni aplicabil acţiunii în răspundere pentru viciile ascunse, NCC extinzând termenul general de prescripţie si la aceasta acţiune (ART. 2517.

• • Termenul de 10 ani se aplica drepturilor reale, daca nu sunt supuse unui alt termen, reparării prejudiciului adus mediului înconjurător, reparării prejudiciului moral sau material cauzat prin tortura, violenta ori agresiuni sexuale. Conform NCC drepturile reale supuse termenului de 10 ani sunt uzufructul, uzul, abitaţia si servitutea (ART. 2518) .

Începutul, suspendarea, întreruperea si repunerea i n termen.• Noul Cod Civil nu aduce multe modificări substanţiale în privinţa

momentului începerii prescrip ţiei extinctive , ci se încearcă, în general, reformularea prevederilor Decretului nr. 167/1958 intr-o maniera mai clară, care să permită o mai buna interpretare si aplicare a normelor referitoare la prescripţie.

• Le voi menţiona pe cele mai importante.• Astfel, ca regula general ă , art. 2523 NCC stabileşte că,• ,,Prescrip ţia începe s ă curg ă de la data când titularul dreptului la

acţiune a cunoscut sau, dup ă împrejur ări, trebuia s ă cunoasc ă naşterea lui”.

25

naşterea lui”.• • Prescrip ţia dreptului la ac ţiune în restituirea prestaţiilor făcute în

temeiul unui act anulabil ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă cauza de ineficacitate începe sa curg ă de la data r ămânerii definitiv ă a hotărârii prin care s-a desfiin ţat actul.

• • O modificare substanţială o constituie reglementarea posibilităţii instituirii de garanţii si pentru viciile aparente, nu numai pentru cele ascunse. Astfel, legiuitorul prevăzând doua momente distincte de la care începe sa curg ă termenul de prescrip ţie extinctiv ă respectiv, de la data pred ării sau recep ţiei finale a bunului ori a lucr ării sau, dup ă caz de la data la care debitorul trebuia sa înlăture viciile constate.

Suspendarea si întreruperea termenului de prescrip ţie extinctiva• Principala deosebire faţă de reglementarea anterioară NCC

este dată de caracterul mult mai cuprinzător al cauzelor în baza cărora poate fi invocată suspendarea ori întreruperea prescripţiei.

• Daca în vechea reglementare legiuitorul a recurs la o enumerare limitativa a cauzelor de suspendare, respectiv de întrerupere, lista cauzelor prevăzute în NCC nu este una limitativa, după cum reiese din formularea folosita de legiuitor „în alte cazuri prevăzute de lege”.

• Cazurile prevăzute în vechea reglementare se regăsesc în totalitate si în NCC cu unele modificări nesemnificative, acestea

26

totalitate si în NCC cu unele modificări nesemnificative, acestea fiind completate cu unele prevederi nou-introduse.

• Astfel, prescripţia se suspenda si in următoarele situaţii:• Intre soţi, cat timp durează casatorii si nu sunt separa ţi în

fapt;• Cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului

existenta datoriei sau exigibilitatea acesteia;• Pe întreagă durata a negocierilor purtate în scopul rezolvării

pe cale amiabila a neînţelegerilor dintre parţi, insa numai daca acestea au fost ţinute in ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului prescripţiei.

• Aşadar, procedura medierii si cea privind concilierea prealabila obligatorie in cazul cererilor în materie comerciala evaluabile in bani, constituie în viziunea NCC cazuri de suspendare a prescripţiei extinctive.

• Si în privinţa cazurilor de întrerupere , NCC aduce câteva noutăţi, prescripţia fiind întreruptă:

• Prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmata de chemarea lui în judecata în termen de 6 luni de la data punerii in întârziere.

• De asemenea, prescripţia este considerata întreruptă si prin cererea de chemare în judecata, care a fost ini ţial respins ă, anulat ă sau perimat ă, daca reclamantul, în termen de 6 luni de

27

cererea de chemare în judecata, care a fost ini ţial respins ă, anulat ă sau perimat ă, daca reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau anulare a rămas definitiva, introduce o noua cerere, sub condiţia ca aceasta din urma sa fie admisă. In aceasta situaţie, prescripţia se va considera a fi întreruptă încă de la momentul introducerii primei cereri de chemare in judecata, chiar daca aceasta fusese respinsa sau anulată.

• Un aspect important mai trebuie remarcat că NCC la art6 alin 4 prevede că ,,Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime suspuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”.

Garantarea obliga ţiilor:-cauţiunea;-gajul;-ipoteca; -privilegiile

• Cauţiunea sau fideiusiunea.• Garantarea obliga ţiei prin fideiusiune•

dispoziţiile ce reglementează fideiusiunea (art. 2.279-2.320 NCC),

28

NCC),•• Noţiune• Fideiusiunea sau cauţiunea este contractul prin care o parte,

fideiusorul, se obligă faţă de cealaltă parte, care are într-un alt raport obligaţional calitatea de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remuneraţii, obligaţia debitorului dacă acesta din urmă nu o execută.

• Fideiusiunea nu se prezum ă, ea trebuie asumată în mod expres printr-un înscris, autentic sau sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute.

• Obliga ţia pentru care se instituie garan ţia trebuie sa fie valid ă.

• Se poate garanta atât obliga ţia debitorului principal, cat si a fideiusorului.

• Cu privire la întinderea garan ţiei, trebuie s ă precizam faptul c ă aceasta nu poate fi mai oneroasa decât datoria debitorului. Sunt admise prevederile contractuale prin care se garanteaz ă numai o parte a datoriei sau se garanteaz ă în condi ţii mai pu ţin oneroase.

29

oneroase. • Fideiusorul trebuie sa îndeplineasc ă urm ătoarele

condi ţii:- sa fie o persoana capabilă de a contracta;- persoana sa fie solvabilă;- sa aibă şi să menţină în România bunuri suficiente pentru a satisface creanţa şi care domiciliază în România. Dacă vreuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită, debitorul trebuie să prezinte un alt fideiusor.

• (2) Aceste reguli nu se aplică atunci când creditorul a cerut ca fideiusor o anumită persoană.

• Limitele fideiusiunii• (1) Fideiusiunea nu poate fi extinsă peste limitele în care

a fost contractată.• (2) Fideiusiunea care depăşeşte ceea ce este datorat de

debitorul principal sau care este contractată în condiţii mai oneroase nu este valabilă decât în limita obligaţiei principale.

•• Important de reţinut sunt aspectele legate de întinderea

fideiusiunii prev. de art. 2290 NCC astfel,

30

fideiusiunii prev. de art. 2290 NCC astfel,• (1) În lipsa unei stipula ţii contrare, fideiusiunea unei

obliga ţii principale se întinde la toate accesoriile acesteia, chiar şi la cheltuielile ulterioare notific ării făcute fideiusorului şi la cheltuielile aferente cererii de chemare în judecat ă a acestuia.

• (2) Fideiusorul datoreaz ă cheltuielile de judecat ă şi de executare silit ă avansate de creditor în cadrul procedurilor îndreptate împotriva debitorului princ ipal numai în cazul în care creditorul l-a în ştiin ţat din timp.

• Efectele contractului de fideiusiune:• 1. Intre creditor si fidejusor.• - In caz de neexecutare a obligaţiei de către debitor,

creditorul poate sa îl urmărească direct pe fidejusor. Fideiusorul are insa dreptul sa invoce:

- beneficiul de discu ţiune , în baza căruia creditorul poate fi obligat sa urmărească, mai întâi, bunurile debitorului si numai daca nu va fi îndestulat, îl va putea urmări pe fidejusor;- beneficiul de diviziune , in baza caruia (in ipoteza in care

31

- beneficiul de diviziune , in baza caruia (in ipoteza in care executarea obligatiei principale este garantata si de alti fidejusori) creditorul nu-l poate urmari pe fidejusor decat pentru partea corespunzătoare garantata din datorie.

Fideiusorul nu va putea opune creditorului beneficiile amintite, in cazul in care prin contract s-a stipulat contrariul.

• 2. Intre fidejusor si debitorul principal.

Fideiusorul care a plătit pentru debitor are acţiune în regres, chiar si in situaţia in care a garantat fara ştiinţa acestuia. In situaţia in care fideiusorul a plătit datoria mai multor debitori obligaţi solidar la una si aceeaşi datorie, acţiunea în regres se poate face pentru tot, împotriva oricăruia dintre ei.

• Important de reţinut sunt aspectele legate de întinderea dreptului de regres

32

dreptului de regres• NCC prevede c ă ,,Fideiusorul care s-a obligat cu

acordul debitorului poate cere acestuia ceea ce a p lătit, şi anume capitalul, dobânzile şi cheltuielile, precum şi daunele-interese pentru repararea oric ărui prejudiciu pe care acesta l-a suferit din cauza fideiusiunii. El p oate, de asemenea, s ă ceară dobânzi pentru orice sum ă pe care a trebuit s ă o pl ătească creditorului, chiar dac ă datoria principal ă nu producea dobânzi”.

• 3. Intre fideiusori.

Când mai multe persoane au garantat pentru unul si acelaşi debitor si pentru una si aceeaşi datorie, garantul ce a plătit datoria are regres contra celorlalţi garanţi, pentru porţiunea ce priveşte pe fiecare.

• În materia obligaţiilor, prevederile Noului Cod civil conturează modificări numeroase şi substanţiale. În acest context ne-am propus a stabili în ce măsură regulile derogatorii în această materie, aşa cum erau reglementate

33

derogatorii în această materie, aşa cum erau reglementate în Codul comercial (art. 40-45, art. 59), au fost preluate în noua reglementare. Avem în vedere acele reguli ce determină caracterul derogator al obligaţiilor comerciale faţă de obligaţiile civile, respectiv: solidaritatea codebitorilor; curgerea de drept a dobânzilor, interdicţia de a se acorda termenul de graţie, neadmiterea de către instanţă a retractului litigios; locul executării obligaţiilor comerciale; determinarea preţului.

• Solidaritatea codebitorilor • Art. 1.446 din Noul Cod civil men ţine prezum ţia de solidaritate

pentru obliga ţiile contractate în cursul activit ăţii unei întreprinderi, dac ă prin lege nu se prevede altfel.

• Comparând textul art. 1.446 N.C.civ. cu art. 42 C.com. observăm o diferenţă în sensul că în acest din urmă caz prezumţia este una relativă părţile putând stabili contrariul („în obliga ţiunile comerciale codebitorii sunt ţinu ţi solidarice şte, afară de stipula ţiune contrar ă”). Or, în Noul Cod civil prezumţia se aplică în toate aceste raporturi, mai puţin în cazurile în care legea prevede contrariul.

• Concluzia este că prezumţia de solidaritate a codebitorilor nu mai

34

• Concluzia este că prezumţia de solidaritate a codebitorilor nu mai este una relativă, ci una absolută. Părţile nu mai pot răsturna această prezumţie.

• În primul rând, prezumţia de solidaritate se aplica conform art. 42 alin. 2 şi fideiusorului chiar necomerciant care garantează o obligaţie comercială. Aceast ă dispozi ţie nu se mai reg ăseşte în Noul Cod civil astfel că, observând dispoziţiile ce reglementează fideiusiunea (art. 2.279-2.320), răspunderea fideiusorului nu mai este diferen ţiată în func ţie de calitatea fideiusorului (profesionist sau neprofesionist) şi nici de natura obliga ţiei asumate (adic ă specific ă activit ăţii de întreprindere).

• Fideiusiunea solidară este reglementată expres de art. 2.300 N.C.civ. şi există „atunci când se oblig ă împreun ă cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solida r sau de codebitor solidar”, caz în care acesta nu va mai putea invoca beneficiul de discuţiune sau de diviziune.

• În al doilea rând, dacă art. 42 alin. 3 C.com. prevedea expres că prezumţia de solidaritate nu se aplică la necomercianţi pentru operaţiuni care în ceea ce îi priveşte nu sunt fapte de comerţ, observăm că în Noul Cod civil nu mai exist ă o astfel de men ţiune.

35

mai exist ă o astfel de men ţiune.• Cu privire la regula statornicită de art. 43 C.com. privind

curgerea de drept a dobânzilor , observăm în Noul Cod civil menţinerea acestei reguli art. 1.535 alin. 1 potrivit căruia în cazul în care o sum ă de bani nu este pl ătit ă la scaden ţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scaden ţă până la momentul pl ăţii, în cuantumul convenit de p ărţi sau, în lips ă, în cel prev ăzut de lege, fără a trebui s ă dovedeasc ă vreun prejudiciu.

• Stingerea fideiusiunii:• - indirect, prin plata datoriei de către debitorul principal;

- direct, prin renunţarea creditorului la garanţie, confuziunea intre patrimoniul fideiusorului si cel al creditorului etc.

• Fideiusiunea încetează prin decesul fideiusorului, chiar dacă există stipulaţie contrară.

•• NCC la ART. 2320 prevede şi un caz special de încetare a

36

• NCC la ART. 2320 prevede şi un caz special de încetare a fideiusiunii.

•• (1) Fideiusiunea constituită în considerarea unei anumite

funcţii deţinute de debitorul principal se stinge la încetarea acestei funcţii.

• (2) Cu toate acestea, fideiusorul rămâne ţinut pentru toate datoriile existente la încetarea fideiusiunii, chiar dacă acestea sunt supuse unei condiţii sau unui termen.

Gajul in Noul Cod Civil

• Gajul are o sfera restrânsa de aplicare in reglementarea noului Cod Civil, fapt determinat, in principal, de modul sau de constituire, respectiv remiterea bunului către creditor sau prin păstrarea acestuia de catre creditor cu consimtamantul debitorului.

• Astfel, gajul poate avea ca obiect bunuri mobile corporale sau titluri negociabile în forma materializata.

• Deţinerea trebuie sa fie publica si neechivoca, fapt

37

• Deţinerea trebuie sa fie publica si neechivoca, fapt ce asigura publicitatea gajului , fara a fi necesara înregistrarea acestuia in Arhiva Electronica (inregistrarea este totusi recomandabila pentru a asigura rangul de prioritate in fata unor ipoteci mobiliare asupra aceluiati bun). In ceea ce priveste publicitatea, executarea si stingerea gajului, noul Cod Civil face trimitere la regulile aplicabile ipotecilor mobiliare.

• Dreptul de retentie primeste o reglementare expresa in noul Cod Civil, fiind definit ca dreptul celui obligat a remite sau restitui un bun, de a retine acel bun cat timp creditorul sau nu ii restituie cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun sau prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.

Important de reţinut - Noul Cod Civil cuprinde o serie de reguli privitoare la ordinea de prioritate pentru diverse situaţii in care privilegiile, ipotecile imobiliare,

38

diverse situaţii in care privilegiile, ipotecile imobiliare, ipotecile mobiliare si ipotecile legale vin in concurs. Regula generala pentru stabilirea ordinii de prioritate a ipotecilor si privilegiilor este bazata pe momentul inscrierii ipotecilor si privilegiilor, in sensul in care ipotecile sau privilegiile inscrise anterior sunt preferate celor inscrise ulterior (si desigur, sunt preferate celor neinscrise).

Ipoteca .• Noţiune• Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate

executării unei obligaţii.• Noul Cod Civil reglementează următoarele tipuri de garantii

reale si privilegii : privilegiile speciale, ipoteca imobiliara, ipoteca mobiliara (inclusiv asupra conturilor si asupra creantelor), gajul (sub forma unei garantii reale cu deposedare), precum si dreptul de retentie (sub forma unei garantii reale imperfecte).

Remarcam, în primul rand, o modificare de ordin terminologic, garantia reala instituita asupra bunurilor mobile fiind acum denumita „ipoteca mobiliara” , in timp ce notiunea de „gaj” este folosita de noul Cod Civil pentru a defini doar

39

timp ce notiunea de „gaj” este folosita de noul Cod Civil pentru a defini doar garan ţiile mobiliare cu deposedare (garantie reala care presupune remiterea materiala catre creditor a bunului mobil ce face obiectul garanţiei sau a titlului de valoare).

Sub aspect general, Noul Cod Civil instituie noi principii cu aplicabilitate generala, precum principiul urmăririi cu prioritate a bunurilor ce fac parte dintr-o diviziune a patrimoniului creditorului atunci când crean ţa s-a născut în leg ătură cu acea diviziune a patrimoniului sau limitarea lega la a răspunderii profesionistului in sensul in care patrimoniul afec tat unei profesii autorizate va putea fi urm ărit numai de creditorii ale c ăror crean ţe s-au n ăscut în legătură cu profesia respectiva, ace şti creditori neputând urm ări bunuri ale debitorului din afara respectivei diviziuni a patrim oniului.

• In ceea ce priveşte ipotecile, noul Cod Civil instituie o serie de prevederi comune pentru ipoteca imobiliar ă si ipoteca mobiliar ă, completate însa cu dispoziţii speciale pentru fiecare tip de ipoteca.

Noul Cod Civil dispune posibilitatea constituirii ipotecii asupra unei universalit ăţi de bunur i, inclusiv asupra unei universalitati de bunuri imobile (Art. 2350 alin. (1), Art. 2357). In cazul ipotecii conventionale însa, ipoteca asupra universalitatii de bunuri mobile sau imobile, prezente sau viitoare, este permisa insa numai cu privire la bunurile afectate activitatii unei intreprinderi (Art. 2368 NCC). Totusi, ipoteca constituita asupra universalitatii de bunuri nu greveaza bunurile imobile decat din momentul inscrierii ipotecii in cartea funciara cu privire la fiecare dintre imobile.Dispozitiile noului Cod Civil permit cesiunea ipotecii sau a rangului

40

Dispozitiile noului Cod Civil permit cesiunea ipotecii sau a rangului acesteia separat de creanta garantata. Pentru a fi posibila o astfel de operatiune, suma pentru care este constituita ipoteca sa fie determinata in actul prin care s-a constituit ipoteca.

Clauzele care interzic actele de dispozi ţie a bunului ipotecat isi pierd eficacitatea, potrivit noii reglementari, fiind prevazut ca astfel de acte de dispozitie sunt valabile chiar daca dobanditorul bunului ipotecat cunoaste interdictia contractuala cu privire la instrainarea bunului ipotecat. De asemenea, clauzele care impun plata anticipata si imediata din cauza constituirii unei alte garantii asupra aceluiasi bun deja ipotecat, se considera nescrise.

• Perfectarea ipotecii

O noutate în materia ipotecilor mobiliare, este notiunea de „perfectare a ipotecii” cu efecte in materia ordinii de prioritate a ipotecilor mobiliare. In vederea perfectarii ipotecilor mobiliare este necesara îndeplinirea cumulativa a urm ătoarelor conditii : (i) ipoteca produce efecte in sensul indicat de art. 2387 din noul Cod Civil, respectiv obligatia garantata a luat nastere si constituitorul a dobandit drepturi asupra bunurilor ipotecate; (ii) contractul de ipoteca s-a incheiat; si (iii) formalitatile de publicitate s-au indeplinit.

41

s-a incheiat; si (iii) formalitatile de publicitate s-au indeplinit.

In cazul contractului de ipoteca mobiliara, descrierea bunului trebuie sa fie suficient de precisa, nefiind obligatorie individualizarea bunului, daca acesta poate fi identificat in mod rezonabil. In cazul unei universalitati de bunuri, trebuie descrisa natura si continutul acesteia. Formula “toate bunurile mobile prezente si viitoare” nu este considerata de noul Cod Civil ca fiind o descriere suficienta. De asemenea, conturile bancare trebuie individualizate in mod distinct.

• In privinta ipotecilor constituite asupra conturilo r bancare , noul Cod Civil introduce o forma alternativa de publicitate si anume „controlul asupra contului”. Creditorul ipotecar dobânde şte control asupra contului bancar ipotecat in oricare dintre urmatoarele situatii: (i) cand creditorul este chiar banca de cont, (ii) cand, in baza conventiei dintre constituitor, banca de cont si creditorul ipotecar, acesta din urma poate dispune de sumele aflate in cont; sau (iii) cand creditorul ipotecar devine titularul contului. De mentionat este si faptul ca ipoteca creditorului care are control asupra contului este intotdeauna preferata ipotecii unui creditor care nu are control asupra respectivului cont bancar.

Semnalam ca element de noutate caracterul constitutiv al înscri erii ipotecii imobiliare in cartea funciara (aceasta dispoziţie nefiind insa de imediata aplicare). Ca o precizare, in cazul ipotecii asupra

42

de imediata aplicare). Ca o precizare, in cazul ipotecii asupra universalitatii de bunuri, ipoteca trebuie inscrisa in cartea funciara a fiecarui imobil.

Noul Cod Civil instituie unele ipoteci imobiliare legale , prin care se reiau privilegiile asupra imobilelor instituite de Codul Civil 1864. Astfel de ipoteci legale sunt constituite in beneficiul anumitor persoane precum: (i)vanzatorul unui imobil, pentru restul de pret; (ii) promitentul achizitor, pentru avansul de pret, daca promisiunea de a vinde nu este executata; (iii) creditorul care a asigurat finantarea achizitionarii unui imobil; (iv)vanzatorul unui imobil pentru renta de intretinere etc..

• Ce exceptii exista?

Noul Cod Civil instituie un numar de exceptii de la regula mai sus mentionata, cum sunt spre exemplu urmatoarele:1. ipotecile mobiliare perfectate sunt preferate celor care nu au fost perfectate;2. ipoteca creditorului care are controlul unui cont este preferata altor ipoteci asupra acelui cont (conform Legii de punere in aplicare a noului Cod Civil aceasta prevedere nu este aplicabila in cazul garantiilor constituite anterior intrarii in vigoare a noului Cod Civil);3. ipoteca imobiliara este preferata atunci cand intra in concurs cu o ipoteca mobiliara inscrisa in aceeasi zi; si

43

3. ipoteca imobiliara este preferata atunci cand intra in concurs cu o ipoteca mobiliara inscrisa in aceeasi zi; si4. ipoteci mobiliare privilegiate sunt preferate unor ipoteci inscrise anterior (noul Cod Civil califica urmatoarele ipoteci mobiliare ca fiind privilegiate: ipoteca in favoarea creditorului care finanteaza cumpararea unui bun; ipoteca in favoarea vanzatorului unui bun (pentru plata restului de pret); ipoteca (asupra recoltei) in favoarea finantatorului producerii recoltei; ipoteca (asupra animalelor) in favoarea finantatorului hranei, medicamentelor sau hormonilor pentru respectivele animale).

• Executarea ipotecilor

Noul Cod Civil contine anumite dispozi ţii comune cu privire la executarea ipotecilor in general, reglementând apoi in detaliu executarea ipotecii mobiliare. In ce priveste executarea ipotecilor

44

ce priveste executarea ipotecilor imobiliare, se face trimitere la prevederile Codului de Procedura Civila.

Privilegiile, no ţiune• NCC la art . 2333 prevede că,, (1) Privilegiul este preferinţa

acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale.• (2) Privilegiul este indivizibil”.•• Privilegiile sunt opozabile terţilor fără să fie necesară

înscrierea lor în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede altfel.

•

45

•• Creditorul privilegiat este preferat celorlalţi creditori, chiar

dacă drepturile acestora s-au născut ori au fost înscrise mai înainte.

•• (1) Rangul privilegiilor se stabileşte prin lege.• (2) Privilegiile reglementate în prezentul capitol sunt

preferate privilegiilor create, fără indicarea rangului, prin legi speciale.

• Stingerea privilegiilor• Dacă prin lege nu se prevede altfel, privilegiile se sting odată cu

obligaţia garantată.•• Privilegiile generale• Privilegiile asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale

debitorului se stabilesc şi se exercită în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

• Privilegiile speciale• (1) Creanţele privilegiate asupra anumitor bunuri mobile sunt

următoarele:

46

următoarele:• a) creanţa vânzătorului neplătit pentru preţul bunului mobil

vândut unei persoane fizice este privilegiată cu privire la bunul vândut, cu excepţia cazului în care cumpărătorul dobândeşte bunul pentru serviciul sau exploatarea unei întreprinderi;

• b) creanţa celui care exercită un drept de retenţie este privilegiată cu privire la bunul asupra căruia se exercită dreptul de retenţie, atât timp cât acest drept subzistă.

• (2) În caz de concurs, privilegiile se exercită în ordinea prevăzută la alin. (1). Orice stipulaţie contrară se consideră nescrisă.

• Stingerea privilegiului special• Dacă prin lege nu se prevede altfel, privilegiul

special se stinge prin înstrăinarea, transformarea sau pieirea bunului. Dispoziţiile art. 2.337 rămân aplicabile.

• Strămutarea privilegiului vânz ătorului• Atunci când cumpărătorul vinde la rândul său

bunul, privilegiul menţionat la art. 2.339 alin. (1) lit. a) se exercită asupra bunului revândut, chiar

47

lit. a) se exercită asupra bunului revândut, chiar dacă preţul celei de-a doua vânzări este încă neplătit de cel de-al doilea cumpărător, cu preferinţă faţă de privilegiul de care s-ar bucura primul cumpărător.

• Un aspect important reglementat de NCC la ART. 2342 se referă la Concursul privilegiilor între ele şi concursul dintre privilegii şi ipoteci

• Concursul cauzelor de preferin ţă• (1) În caz de concurs între privilegii sau între

acestea şi ipoteci, creanţele se satisfac în ordinea următoare:

• 1. creanţele privilegiate asupra unor bunuri mobile, prevăzute la art. 2.339;

• 2. creanţele garantate cu ipotecă sau gaj.• (2) Creditorul care beneficiază de un privilegiu

48

• (2) Creditorul care beneficiază de un privilegiu special este preferat titularului unei ipoteci mobiliare perfecte dacă îşi înscrie privilegiul la arhivă înainte ca ipoteca să fi devenit perfectă. Tot astfel, creditorul privilegiat este preferat titularului unei ipoteci imobiliare dacă îşi înscrie privilegiul în cartea funciară mai înainte ca ipoteca să fi fost înscrisă.

Intrebari si raspunsuri.

49