Instalatia de ancorare este un ansamblu de piese, mecanisme si dispozitivecare servesc la executarea manevrei de ancorare a navei si cu ajutorul carora seasigura mentinerea navei ce stationeaza intr-un loc voit, impotriva actiunii vantului,curentilor sau valurilor. Instalatia de ancorare are rolul de a asigura legatura dintre nava si fundulapei, in locuri neamenajate. Nava poate stationa in ancora in bazinele si radeleportuare, in marea deschisa sau in zonele cu gheturi. Ea se fixeaza de fund cuajutorul ancorei, prin intermediul lantului de ancora, care poate fi ridicat la bord demecanismul de ancorare. Pentru a permite fixarea sigura a navei ancorate sidesprinderea ancorei la virare, ancora este construita astfel incat forta de fixareeste maxima atunci cand asupra ei actioneaza o forta orizontala si minima atuncicand este solicitata de o forta verticala.Instalatia trebuie sa indeplineasca anumite conditii, cum ar fi:- asigurarea navei in locul dorit- permiterea unei manevre rapide de fundarisire si virare a ancorelor- fixarea in siguranta a ancorelor la postOrice nava trebuie echipata în mod obligatoriu cu o instalatie de ancoraredispusa de regula la prova, pe teuga, formata din urmatoarele parti componente:- ancore- lanturi- nari- dispozitive pentru fixarea ancorelor- masina instalatiei- putul lanturilor- capatanile de ancora- piese si dispozitive specifice navelor ce intrebuinteaza ancore de tip amiralitate sau cu 4 ghearesunt elemente de fixare a navei fata de fundul apei, prinintermediul lanturilor de ancora. Ancorele tebuie sa indeplineasca urmatoareleconditii: - constructie simpla- rezistenta mecanica mare- comoditate la manevrare si intretinere- forta maxima de frecare- sa se fixeze rapid de fund- sa se poata prinde din nou de fund- sa permita actionarea numai prin lant.La navele comerciale de tonaj mijlociu, greutatea ancorelor in kilograme esteaproximativ egala cu tonajul navei in tone (ex: 4500T –> 4500Kg)Tipurile de ancore folosite în prezent la bordul navelor pot fi împartite în douacategorii:- ancore cu brate fixe, de tip Amiralitate- ancore cu brate articulate, de tip patentFiecare din aceste tipuri de ancore poate fi împartit dupa criteriul existentei traversei în:- ancore cu traversa- ancore fara traversaNumarul ancorelor cu care este dotata o nava variaza in functie de

deplasament si scopul pentru care a fost construita nava. Din punct de vedere alrolului pe care îl au la bord, ancorele se pot împarti în:- ancore principale sau serviciu curent (dispuse întotdeauna la prova)- ancore secundare sau de rezerva (dispuse la pupa); daca nava are instalatie de ancorare la pupa, o ancora de curent (ancorot)In general o ancora se compune din urmatoarele parti:- bratele, fixe sau articulate, avand la extremitati varfuri ce se infig in sol si palme(partile plate ale bratelor) care maresc rezistenta impotriva deraparii;- fusul, care are un inel la extremitatea superioara si o ramificatie in doua sau patru brate;- diamantul, care este locul de impreunare a bratelor cu fusul;- inelul sau veriga de care se leaga unul din capetele lantului de ancora cu ajutorul unei chei;- traversa, bara de metal incovoiata la un capat, cu un opritor asezat aproximativ la centru si uncui spintecat legat cu un lant. Opritorul si cuiul servesc la fixarea traversei pe fus, in planperpendicular pe planul bratelor.Tipuri de ancore:- Ancore de tip Amiralitate – ancore cu traversa si brate fixe- Ancore de tip patent (Hall) – fara traversa si cu brate articulate- Ancora de corp mort – cu un singur brat fix si traversa din lemn – utilizate pentru asigurarea geamandurilor- Ancora de beton – pentru balize- Ancore de tip ciuperca – utilizate in special pentru asigurarea navelor far- Ancore de tip tirbuson – pentru constructii hidrotehnice- Ancore cu 4 gheare (brate) – utilizate in special la navele fluviale. Se mai utilizeaza si ancore mai mici pentru ancorarea barcilor si ambarcatiunilornavei, denimite ancoroate- Ancore cu gheara de pisica – ancorot cu 4 brate utilizat pentrurecuperarea obiectelor cazute peste bordSe compune din:- Fus – poate fi cilindric sau prismatic, la capatul superior avand un inel numit inelul ancorei, de care se leaga o cheie cu vartej (cheia ancorei). Infus este prevazut un orificiu prin care trece traversa. La mijlocul fusului segaseste o bratara (inel) numit traversiera, cu ajutorul caruia se asiguratraversa cand este pliata.- Bratele – se desfac la extremitatea inferioara a fusului, de o parte si dealta a acestuia, facand cu acesta un unghi de aproximativ 35-40 de grade.- Diamantul – locul de imbinare dintre brate si fus, si in care eforturile suntmaxime.- Palmele – extremitatile laterale ale bratelor.- Unghiile – fetele orientate spre fus ale palmelor- Ghearele – extremitatile ascutite ale palmelor- Traversa – bara incovoiata la un capat, avand la cele doua extremitati cate o sfera, iar la mijloc un opritor si un orificiu prevazut cu o pana cu lantisor.Lungimea traversei este egala cu cea a fusului. Greutatea traversei estede 25% din greutatea ancorei fara traversa. Distanta dintre ghearele

ancorei este de 70% din lungimea fusului sau a traversei. al acestui tip de ancora este urmatorul : la fundarisire ancoraatinge fundul cu unul din brate din cauza greutatii mai mari a partii inferioare. Prinfilarea lantului, ancora se reazema cu capatul indoit al traversei pe fundul apei, celedoua brate fiind orizontale si in contact cu fundul. Cand s-a terminat filarea lantuluisi acesta incepe sa se intinda, inelul ancorei este tras in jos, ceea ce provoaca orastumare a ei, traversa devenind orizontala, iar bratele se orienteaza intr-un planperpendicular pe fundul apei, dupa care, unul din brate se sprijina pe fund si seinfige in el.La virarea ancorei inelul este tras in sus si cu un efort relativ mic, bratul se smulgedin sol. :Avantajul acestui tip de ancora consta in faptul ca patrunde usor in solul depe fundul apei asigurand fixarea navei. Dezavantajul consta in faptul ca lantul sepoate infasura in jurul traversei (ancora subtraversata) sau in jurul bratului (ancorasubbratata) cand nava vireaza, fapt care micsoreaza simtitor buna fixare precum sifaptul ca o intindere mai brusca a lantului o poate smulge. In plus, la adancimi mici,bratul neinfipt poate avaria carena cand nava trece pe deasupra ancorei.Un alt dezavantaj al ancorelor cu traversa il constituie manevra greoaie de punerela post.La navele cu vele, in mod obligatoriu una dintre ancore trebuie sa fie o ancora de tip amiralitate.1 -inel, 2 -fus, 3 -brat, 4 -diamant, 5 –palme, 6- brate, 7- traversa -folosita la fluviu si ape interioare- se deosebeste de ancora amiralitate prin faptul ca nu are traversa, ci doar patru brate fixe.- se intrebuinteaza la unele nave (slepuri, ceamuri) si mici ambarcatiuni. Ancora cu patru gheare este manevrata cu ajutorul a doualanturi: unul mai gros legat de inel si unul mai subtire, numit lantul calauza legat deo clama montata pe diamantul ancorei. La fundarisirea acestei ancore, indiferent depozitia in care cade, doua dintre ghiare se gasesc - in permanenta - in pozitieconvenabila pentru fixare pe solul albiei. ancorei cu patru gheare sunt in principal aceleasi ca sila ancora amiralitate.Este cel mai raspandit tip de ancora, fara traversa si cu brate articulate si secompune din:- Fus – este prevazut cu inelul de ancora in partea superioara, iar in parteainferioara cu un alt inel de care se leaga bratul de diamant prinintermediul unui bulon.- Bratele – fixate de o parte si de alta a fusului, avand posibilitatea de aoscila fata de fus cu un unghi de pana la 45 de grade.- Contrabratele – fiecare brat este prevazut cu un contrabrat care are rolulde a ajuta la muscare si de a micsora viteza de cadere a ancorei.

Ancora se aseaza in cadere orizontal pe fundulapei din cauza formei sale. Cand lantul se intinde, fusul se ridica iar bratele setarasc pe fundul apei pana intalnesc un obstacol sau o denivelare in care se infig.Pentru o buna ancorare este necesar ca ancora sa aiba o suprafata si o greutatecat mai mari.. Acest tip de ancora are o marerezistenta si poate fi pusa la post printr-o manevra simpla. Constructia ancoreiexclude orice fel de incolacire a lantului. Ea are un singur inconvenient: la ancoraretrebuie sa fie tarata pe fundul apei pana intalneste un obstacol in care sa se poatainfige, ori albia apelor curgatoare este in mare parte neteda sau stancoasa si inacest sol ancora Hall nu se poate infige destul de adanc, incat se intampla ca uneorinava sa nu tina bine in ancora. Alte tipuri de ancora cu fus articulat sunt: Gruson,Speak,Byers,Union,Taylor.Factorul de smulgere creste odata cu suprafata activa a bratelor.

Pentru navele rapide sunt folosite ancore cu fus articulat, cu factor de smulgere ks= 6...11, tip Danforth sau Matrosov, prevazute cu traversa in planul bratelor pentrua asigura asezarea corecta pe fundul apei. sunt ancore destinate pentru fixarea navelor farsau a altor instalatii plutitoare. Aceste ancore se folosesc pentru a fixa solid si petimp îndelungat diferite mijloace plutitoare.Cel mai frecvent sunt folosite trei tipuri de ancora de corp mort si anume:- ancora de corp mort tip „Amiralitate” cu un singur brat si cu traversa fixa- ancora ciuperca- ancora surub1 – Amiralitate2 – Primitiva delemn cu bolovani3 – Romana4 – Vikinga5 – Comuna6 – Baldt7 – Hall8 – Dunn9 – MarrelTipuri de ancore10 – Inglefield11-Gruson-Hein12 – Amiralitatefara traversa13 – Amiralitatefara traversa14 – Matrosov15 – Amiralitatede submarin

16 – Tyszack17 – Powell18 – Rynvaart19 – Trotman20 – Northill21 – Westney22 – Danforth23 – Cu patrubrate24 – Calota25 – Cu un brattip vechi26 – Surub27 – Bloc (beton)28 – Cioc (fonta)29 – Bloc(ferociment)30 – Ciuperca31 – Ciupercaondulata32– Tombostone33 – Plug34 – Grapa35 – Cu un brat(moderna)36 - MartinLa receptionarea ancorelor cu brate articulate trebuie intotdeauna probat dacapartile mobile se rotesc usor.Ingrijirea ancorelor trebuie facuta cu atentie. Dupa fiecare virare a ancorei, eatrebuie spalata cu apa, pentru ca malul si pietricelele mici care au patruns intre fussi brate sa fie indepartate. Orificiile pentru ungerea partilor in frecare trebuiecuratate cu o sarma, umplute cu unsoare si din nou inchise bine, cu dopuri pasuite.Unsoarea cea mai buna este cea formata din doua parti petrol si o parte uleimineral.La piturare, pitura nu trebuie sa patrunda in spatiul dintre partile de frecare aleancorei. Daca partile in frecare sunt ruginite, ancora trebuie demontata, locurileatinse de rugina curatate, apoi unse si se trece la montare.Se numeste lant un sir lung de inele elipsoidale fabricate din metal, numitezale, si unite intre ele. Lanturile de ancora sunt destinate pentru asigurarea legaturiidintre ancora si nava. Ele sunt confectionate din inele metalice de forma unei elipsenumite „zale”. Zalele de lant pot fi cu pod (cu punte) sau fara. Podul maresterezistenta zalelor la intindere cu 20% impiedicand si incurcarea lantului.Pentru adancimi mari de ancorare in loc de lanturi se folosesc paramemetalice, iar pentru navele rapide, parame nemetalice. La navele de pescuit maiscurte de 30 de metri si la celelalte nave din otel cu Na < 205, lanturile de ancorapot fi inlocuite cu parame metalice, cu conditia ca lungimea acestora din urma safie majorata cu 50% fata de cea a lanturilor. Prinderea de ancora a paramelor se face cu o bucata de lant de minimum 12,5 m. La navele din otel cu Na < 130,

lanturile sau paramele metalice pot fi inlocuite cu parame din fibre sintetice.In pozitia de ancorare lungimea lantului sau a paramei de ancora trebuie saasigure orizontalitatea fortei de solicitare a ancorei. In functie de adancimea deancorare, lungimile minime de lant da ancora sunt recomandate in diagrame. b d1

d1

d l1

Za marita cu punte b d d1

lZa comuna cu punte r1

b d1

l1

r1

= 1,7 dZa marita fara punte r b d lr = 1,7 dZa comuna fara punteLanturile sunt caracterizate prin calibru, care reprezinta diametrul zalei,masurat in dreptul podului la zalele cu pod sau la mijlocul ei la cele fara pod.Lanturile de calibru mic sunt fabricate din otel, prin sudura, iar cele de calibru maresunt fabricate din otel turnat si forjat. Lanturile sunt fabricate din bucati indivizibilecu lungimea de 25 sau 27.5 metri, numite chei de lant, ce se leaga intre ele cu ocheie de impreunare demontabila numita cheie KENTER. Prima cheie este fixata deancora cu o cheie cu vârtej.Lantul de ancora este caracterizat prin calibrul sau d, care este diametrulsarmei de otel din care este confectionata zaua. Celelalte dimensiuni suntexprimate in functie de calibrul d.In functie de tehnologia de executie se deosebesc: zale sudate electric (farapunte, pentru d = 5...37 mm; cu punte pentru d = 13...62 mm) si zale sudate prin

forjare (fara punte pentru d = 7...37 mm si cu punte, pentru d = 13...100 mm). Pentru formarea lungimii necesare, intretinerea curenta si tractionarea deprobare periodica, lantul de ancora este format din mai multe tronsoane, numitechei de lant. Fac exceptie lanturile cu un calibru d < 15 mm, care pot fi executatefara a fi impartite in chei de lant. Dupa pozitia pe care o ocupa in lant, cheile de lantpot fi: chei de lant de ancora, care se prind de ancora; chei de lant intermediare;chei de lant de capat, care se fixeaza de corpul navei. Lungimea cheilor de lantintermediare trebuie sa fie cuprinsa intre 25 si 27,5 m, numarul de zale fiindintotdeauna impar. Elementele constitutive ale unui lant de ancora sunt: zale terminale 2, cucalibrul d1 = 1,2 d, montate la cheia dreapta 1 a ancorei si la capatul navei, zalevartej 3, montate cate una la fiecare cheie de lant si una langa anora, zale obisnuite4, zale intarite 5 plasate pe ambele parti ale zalei vartej si zale de cuplare a cheilorde lant. Prinderea de ancora a lantului se face cu ajutorul cheii terminale 6. se face prin mai multe metode:1. Prin inelarea. prima cheie de lant nu are nici un semnb. cheia numarul 2 are pe prima za dupa cheia de impreunare un inel de sarmac. cheia numarul 3 are pe a doua za dupa cheia de impreunare doua inele de sarma...2. Prin piturare cu pitura albaa. Cheia numarul 1 nu are nici un semnb. Cheia numarul 2 are prima za dupa cheia kenter piturata in albc. A treia cheie are primele 2 zale dupa cheia kenter piturate in alt...3. Prin piturarea cheilor kenter cu pitura colorata:a. Prima cheie de impreunare cu rosub. A doua cheie cu albc. A treia cheie cu albastrud. A patra cheie cu rosue. A cincea cheie cu albf. A sasea cu albastru…In general, o nava are intre 8 chei de lant la babord, echivalentul a 200 metrisi 9 chei de lant la tribord, echivalentul a 225 metri..Nu este indicat ca lantul sa fie supus la tensiuni mai mari decat acelea pentru care a fost calculat. De aceea nu se recomanda ancorarea cand nava are viteza ,decat in caz de forta majora.Deoarece capatul liber al lantului este supus la o tensiune mai mare decat capatulfix, dupa o perioada de mai multi ani este bine ca lantul sa fie intors, anume,capatul fix sa fie legat la ancora.In timpul exploatarii, lantul ancorei trebuie verificat sistematic pentru a existasiguranta ca zalele nu sunt crapate si podurile nu sunt slabite. Lantul de ancora nutrebuie folosit daca se constata zale crapate sau vreun pod slabit. Întotdeauna cândnava este urcata pe doc, lanturile se scot din puturi, se întind pe puntea docului, securata de rugina si de vopseaua veche, dupa care se pitureaza cu miniu de plumb siapoi se vopseste. Este necesar ca la fiecare virare lantul sa fie bine spalat cu

instalatii speciale de spalare dispuse in nara ancorei.Echipamentul pentru ancoraj constituie partea componenta a instalatiei de ancorarecare este destinata pentru fixarea, depozitarea si manevrarea ancorelor si lantuluila bordul navei.Echipamentul pentru ancoraj este alcatuit din:- nari- stope- boturi- postamentul ancorei- putul lantuluiSunt deschideri in punte si bordaj ce traverseaza corpul navei, prin care trece lantul, si in care stau la post ancorele fara traversa. Sunt de formaelipsoidala sau circulara, suficient de largi astfel incat sa permita trecereasimultana prin ele a trei lanturi. O instalatie de ancorare are urmatoarelenari:Nara ancorei:- nara de bordaj- tunel cu dispozitiv de spalare- nara de punteNara putului:- nara de punte- tunel de ghidare al lantului- nara de put propriu zisaFac parte din categoria dispozitivelor pentru fixarea ancorei sau lantului(mecanisme de siguranta dispuse pe punte intre nara ancorei si masina instalatiei).Pentru fiecare lant sau cablu de ancora sunt prevazute la bordul navei cate o stopade punte care asigura la post sau fixeaza si opreste miscarea lantului pe timpulmanevrei de ancorare sau pe timpul lucrarilor la lant.Stopele de punte sunt dispuse pe traiectoria lantului de ancora, intre vinci si ancora(nara). Ele sunt fixate solid in punte si reprezinta un mijloc suplimentar deasigurare a lantului in afara vinciului.Dupa felul constructiei exista doua tipuri principale de stope:- stope cu calcai, actionate cu o pârghie- stope cu surub, actionate cu ajutorul unui ax filetatSe mai pot intalni si stope cu falcele, cu zavor, cu maneta etc.Pentru marirea sigurantei ancorajului si evitarea ca întreg efortul cu care tragelantul ancorei sa se aplice in stopa, se boteaza lanturile ancorelor cu ajutorul unorboturi confectionate din lant sau din parâma.De regula, botul este format dintr-o bucata de lant cu 5-6 zale, fixata cu un capat laun ochet sau o placa metalica in punte iar in celalalt capat se termina cu un cioc depapagal sau o gheara de drac, care se fixeaza de lantul ancorei si îl blocheaza.Boturile sunt montate de regula intre stopa si vinci..1 – ochi in punte; 2 – sarma; 3 – lant; 4 – palancStopa cu calcai

In timpul marsului ancorele sunt fixate la post, pe postament sau suspendate.Postamentul ancorelor de tip Hall se afla dispus in bordaj, la capatul din prova al navei.Postamentul ancorelor tip Amiralitate este dispus pe punte si constituie o întaritura a puntii pe care ancora se fixeaza la post in pozitie orizontala si seamareaza. Ancorotul este o placa din metal masiv, dispusa pe puntea teuga, inapropierea bordajului, usor inclinata spre exterior, pe care se aseaza ancora de tipamiralitate cand aceasta este pusa la post. Punerea la post a ancorelor tipAmiralitate se face cu ajutorul unui grui rotativ, numit grui de capon, destinatridicarii ancorei iesite la suprafata, peste balustrada si instalarea la post pe punte.Carligul acestuia se prinde de inelul ancorei, realizandu-se practic lansarea saupunerea la post a ancorei.Pentru ancorele cu 4 gheare se utilizeaza capul de sarpe care este unscondru metalic montat la prova navei la nivelul puntii teuga in axul longitudinal sispre inainte. Acesta are la extremitatea din afara navei un rai deschis prin caretrece lantul ancorei. Lantul calauza este intotdeauna fara pod sau poate fi o paramametalica care se prinde cu un capat la un inel ce se gaseste prins de diamantulancorei, iar celalalt este pus pe vinci sau cabestan. Ancora cu 4 gheare fixata lapost sta de-a lungul capului de sarpe. se intrebuinteaza atunci cand nava ancoreaza intr-orada deschisa, cand exista riscuri de pierdere a acesteia, sau cand se impune aparasi ancorajul foarte rapid si suntem nevoiti sa abandonam ancora si lantul.Folosirea capatanilor de ancora ajuta la gasirea rapida a ancorei si lantului.Capatanile sunt constituite dintr-o geamandura de mici dimensiuni, de regula deculoare oranj, pe care se inscrie numele navei si portul de inmatriculare. De inelulgeamandurii se prinde o parama metalica numita gripie ce se leaga cu celalaltcapat de inelul de pe diamantul ancorei sau de o za de lant.Este un compartiment dispus in imediata vecinatate a vinciului de ancora in spatele acestuia sub puntea teuga. Este suficient de larg sa permita acomodareaintregii cantitati de lant existente.Putul lantului, in interior, este capitonat cu scanduri sau dulapi de lemn pentruatenuarea zgomotului. Podeaua este cimentuita cu panta de scurgere si orificii descurgere a apei. La circa 20-30 cm deasupra podelei se gaseste un gratar metalicpe care se aseaza practic lantul de ancora. In partea superioara, pe unul din pereti,sau pe plafon, in imediata vecinatate a capacului de vizita, se gaseste un inel decare se prinde ultima za a lantului de ancora cu ajutorul unei chei cioc de papagal.Langa acest inel se gaseste un ciocan care sa asigure eliberarea lantului din put, catmai rapid, in situatia in care nava este pusa in situatia de a parasi sau de a renunta la lant si ancora din diferite motive. Volumul putului de lant este de regula mai marecu o treime decat volumul pe care il ocupa lantul de ancora in mod normal.Accesul in putul lantului se realizeaza prin forepeak.Cand pentru ancorare se foloseste un lant, aceste mecanisme au ca organede lucru una sau doua roti cu canal profilat (barbotine), care angreneaza lantul deancora tensionat. Pe acelasi arbore principal, pentru legare exista tamburi de capat,pentru manevrarea paramei cu capat liber. Cand si pentru ancorare se folosesteparama metalica sau nemetalica, aceasta se infasoara pe un tambur cilindricmontat in locul barbotinei. Masinile cu ax orizontal sunt denumite vinciuri, iar celecu ax vertical, cabestane. In prova navelor vinciurile sunt de obicei duble,

dispunand de doua barbotine, pentru cele doua ancore prova si de doi tamburi decapat pentru manevra. Spre deosebire de vinci, un cabestan are doar un capat liber al axuluiprincipal, pe care se pot monta barbotina si tamburul de manevra. Cabestanele auintotdeauna tamburi de capat pentru manevra, pot avea barbotina si nu pot aveatamburi cilindrici. Capatul inferior al arborelui principal al unui cabestan poatetraversa puntea, permitand amplasarea sub punte a reductorului si aelectromotorului de actionare, ceea ce prezinta avantaje in privinta economiei despatiu la orice nava si a protejarii masinii, la navele militare.Puterea dispozitivului de actionare a mecanismului de ancorare trebuie saasigure virarea oricaruia din lanturile de ancora cu o forta de tractiune la barbotinaegala cu cea determinata prin calcul cu formula:

[N]unde este calibrul lantului.Dispozitivul de actionare al mecanismului de ancorare trebuie sa asigure virarea concomitenta a doua ancore (dupa ce au fost smulse pe rand) si sa creezein acest caz urmatoarea forta de tractiune :

2

Un mecanism de ancorare:- tragerea navei pe lant sau parama pana la verticala ancorei fundarisite,- smulgerea ancorei de pe fundul apei si ridicarea ei cu viteza de minimum 8 m/min,- ridicarea ambelor ancore de la jumatatea adancimii de ancorare, cu viteza de minimum 8 m/min,- ridicarea unei ancore de la lungimea maxima de lant fundarisit,- manevrarea paramelor de legare pe tamburii de capat pentru manevre,- fundarisirea ancorelor cu ajutorul franei sau a mecanismului.Instalatia manuala de actionare a ancorei trebuie sa asigure o viteza deridicare de minimum 2,5 m/min. Pentru fiecare om care lucreaza la manivele,efortul nu trebuie sa depaseasca 150 N.Vinciurile de manevra cu tambur cilindric trebuie sa asigure:- infasurarea sau desfasurarea paramei sub sarcina, cu tambur decuplabil,- functionarea in suprasarcina, la acostarea navei, avand insa limitatori de moment maxim,- mentinerea cablului tensionat, cu ajutorul franei si atunci cand mecanismul nu este actionat.Cabestanul – este un mecanism de forta, care pe lânga virarea lantuluiancorei este destinat si la întinderea parâmelor de manevra.

El este format dintr-un tambur care se roteste in jurul unui ax vertical. Lapartea superioara a tamburului sunt prevazute 5-6 locasuri prismatice in care seintroduc niste bare de lemn denumite „manele”, cu ajutorul carora se pune inmiscare cabestanul atunci când se lucreaza manual. La baza tamburului exista unasau doua piese mobile cu rol de opritor, care se numesc castaniete. Acestea permitrotirea tamburului fie intr-un sens, fie in ambele sensuri, in functie de pozitia in caresunt asezate.CabestanulToate cabestanele care sunt destinate pentru virarea ancorelor au in plus opiesa speciala, o coroana cu santuri de forma zalelor de lant, care se numeste. Lantul ancorei se angreneaza perfect in locasurile barbotinei, astfel ca, infinal lantul se misca in sensul in care se invarteste barbotina. Orice cabestan estedotat cu frâna sau stea de cuplare, cu ajutorul careia se angreneaza sau seelibereaza barbotina. Cabestanele actionate mecanic sau hidraulic sunt întotdeaunadublate de posibilitatea actionarii manuale.

Vinciul – este un mecanism de forta cu aceiasi destinatie ca si cabestanul, cu singura deosebire ca din constructie este prevazut cu tamburi si barbotine care se rotesc in jurul unui axorizontal.Pe navele mari, instalatia de ancorare se afla in grija sefului de echipaj. Înainte deancorare sau virare seful de echipaj este obligat:- sa puna in functiune cabestanul (vinciul)- sa verifice functionarea acestuia fara sarcina- sa verifice daca functioneaza ungerea- sa verifice functionarea cuplarii si decuplarii barbotineiDesfasurarea operatiunii de ancorare se desfasoara dupa urmatorii pasi:- nava este stopata- la comanda „FUNDA” se slabeste frâna vinciului iar ancora pleaca datorita greutatii- cu ajutorul motorului nava se deplaseaza putin înapoi, ancora se taraste pe fundul apei pana se fixeaza- se da drumul la lant cat este nevoie (de trei ori adâncimea apei), lantul se întinde pe fund- se strânge frâna, se fixeaza lantul cu stopa, se pune botul sau gheara de drac, dar in general se lasa fara pentru o eventuala manevra a lantului.La alegerea locului de ancoraj trebuie avut întotdeauna in vedere asigurareaspatiului de siguranta – reprezentând lungimea navei + lungimea lantului din apa +

factor de siguranta de cel putin 2 cabluri (2 x 185,2 m) când este posibil.Comunicarea prova – comanda la fundarisirea ancoreiOfiterul de la prova comunica:Tribord / Babord Gata de fundaFunga Tribord / Babord – se da drumul la lantOfiterul de la prova comunica in permanenta numarul cheilor si pozitia lantului:O / Doua / Trei / etc chei la apa / nara / pe vincicu statia de manevra sau clopotul (o bataie de clopot pentru fiecare cheie din apa).Lantul la picLantul intinde inainteLantul intinde inapoiLantul intinde la traversLantul forteazaAncora grapeazaLantul cade in bandaÎnainte de virarea ancorei se fac de asemenea o serie de pregatiri care constau in:- punerea in functiune si verificarea vinciului sau cabestanului- asezarea lantului pe barbotina (garnisirea lantului)- punerea in functiune a instalatiei de apa sub presiune pentru spalarea lantului si ancorei de namolComunicarea prova – comanda la virarea ancoreiCând operatiunea de virare este pregatita ofiterul comunica:Tribord / Babord gata de viraPe timpul virarii se comunica numarul cheilor:5 chei pe vinci / 4 chei pe vinci / etcAncora s-a smulsAncora la suprafataAncora la post de mareIn afara ancorelor principale care se manevreaza, marea majoritate a navelordispun de ancore secundare sau ancore de curent, care se numesc ancoroate sicare sunt dispuse la pupa navei.In functie de marimea navei ca ancora de la pupa poate fi folosita o ancora tip„Hall”, iar navele mai mici o ancora tip „Amiralitate”.Unele nave au prevazute din dotare o instalatie de ancorare pentru ancora de lapupa. In acest caz instalatia de ancorare de la pupa se actioneaza in mod similar cucea de la prova.Se vor controla si gresa inainte si dupa virare toate componentele instalatieide ancorare ce necesita acest lucru. Se verifica franele, se verifica nivelul uleiuluidin reductor. La virare, lantul si ancora se vor spala cu jet de apa. La fiecare 6 luni,lantul trebuie scos din put, curatat si piturat. Cand lantul se scoate din put se curatasi acesta si se verifica orificiile de scurgere din putul lantului. Dupa fiecare virare,lantul se va ciocani, el trebuind sa dea un sunet clar, operatiunea executandu-se inzonele in care lantrul a lucrat mai intens. Periodic se vor schimba intre ele cheile delant, astfel incat sa se realizeze o uzura fizica si morala uniforma pe toata lungimealantului. Cand vinciul si cabestanul nu lucreaza ele vor fi acoperite cu capoate detenda.

Montarea si probarea instalatiilor de ancorare se executa in conformitate cudocumentatia elaborata de proiectant si ele trebuie sa respecte conditiile tehniceimpuse de proiect. In timpul fabricatiei in uzinele subfurnizoare, toate mecanismeletrebuie sa fie verificate si probate de catre inspectorii societatii de clasificare careurmeaza sa acorde navei certificatul de clasa. La montare se urmareste in special ca fixarea mecanismelor sa se executedupa o prealabila verificare a corectitudinii de amplasare a postamentilor,babalelor, stopelor, ghidajelor cablurilor, etc. La probarea instalatiei de ancorare se verifica capacitatea vinciului de ancorade a ridica si smulge, de la adancimea de 100 m (pentru navele cu zona nelimitatade navigatie), fiecare din ancorele cu care este dotata nava, cu viteza de virare decirca 8 m/min.De asemenea, se mai verifica corecta asezare si ghidare a lantului pebarbotina, in tubul de ancora si in nara, precum si asezarea la post a ancorei. Intimpul lansarii ancorei se verifica capacitatea de franare a vinciului de ancora,executand cate doua franari la fiecare lant. Pentru vinciurile de acostare si manevra se verifica capacitatea vinciului de arealiza forta periferica proiectata, iar in cazul vinciurilor automate se verifica valoriletensiunilor care comanda filarea sau virarea paramei de legare, masurandu-le cuajutorul unor dinamometre montate pe cablu.