INGRIJIREA PACIENTULUI CU

FRACTURI ALE MEMBRELOR

INFERIOARE

1

2

Motto :

Aparatul locomotor servete micarea, iar

micarea este forma primordial de manifestare a

vieii.

3

CAPITOLUL I

ISTORICUL BOLII

Aparatul specializat care efectueaz micrile corpului uman este

denumit aparat locomotor, iar funcia complex a acestui aparat se

numete de locomoie.

Organismul n micare trebuie privit ca un tot unitar, ca un ntreg, nu

ca o manifestare izolat a unor mecanisme ale unor aparate i sisteme care

ar aciona complet independent .

La baza micrilor stau factori morfofuncionali rezultai din

micarea nsi i care nu sunt altceva decat organele aparatului locomotor

(oase, articulaii, muchi) i organele sistemului nervos (receptori, nervi

senzitivi, mduva spinrii, encefal, nervi motori, plci motorii, sisteme

gama).

Organismul n micare trebuie privit ca un tot unitar, ca un ntreg,

micarea fiind rezultatul intrrii n aciune a tuturor factorilor

morfofuncionali amintii. Intrarea n aciune a acestor factori i

mecanismul lor sunt stereotipe i pot fi considerate ca nite principii .

Din istoricul anatomiei se desprind cteva nume celebre, cum ar fi

grecul Galien (131-201) sau Andre Vesal (1524-1564), cel mai mare

anatomist al secolului XVI-lea, care a trit la Bruxelles, fiind unul dintre

primii care s-au ocupat de sistematizarea tehnicii diseciei corpului

omenesc.

Anatomia omului, ca i celelalte ramuri ale tiinelor naturii, a cunoscut n

secolele urmtoare dup nfrngerea prejudecilor religioase, un

4

remarcabil progres i a ajuns s stea la baza studiului a numeroase activiti

tiinifice i artistice.

coala romneasc de anatomie a adus o important contribuie la

dezvoltarea acestei ramuri a biologiei. Numele lui Fr.Rainer, Gr. T.Popa,

V. Papilian, Z. Iagnov, E. Repciuc, D. Riga, T. Rusu i al multor altora vor

rmne strns legate de evoluia anatomiei, n general, i a anatomiei

funcionale, n special.

Definiia lui Fr. Rainer - Anatomia este tiina formei vii-

concretizeaz concepia colii romneti de anatomie.

5

CUPRINS

1. Partea teoretic

1.1. Noiuni de anatomie

1.2. Fractura, generaliti. Definiie. Clasificare.

Simptomatologie

1.3. Fracturile diafizare ale femurului. Definiie.

Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic.

Evoluie. Complicaii.

1.3.1. Tratament ortopedic.

1.3.2. Tratament chirurgical

1.3.3. Tratament de recuperare

1.3.4. Tratament medicamentos

2. Procesul de ngrijire Noiuni teoretice.

3. Tehnici de nursing

3.1. Primul ajutor

3.3. Pregtire preoperatorie

3.4. ngrijirea postoperatorie

4. Supravegherea a unui numar de trei bolnavi cu diagnostic de

fractura diafizara de femur

5. Bibliografie

6

1.Partea teoretic

1.1. Noiuni de anatomie

SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR

Membrul inferior are trei segmente:

- coapsa, al carui schelet este format din femur;

- gamba, al carui schelet este format din tibie si fibula;

- piciorul, in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele

FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. El are un corp si doua

extremitati. Extremitatea superioara este formata din cap, gat si tromantere.

- capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial, se

articuleaza cu cavitatea cotiloida;

- gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de

pas in pas;

- trahantrele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului

cu corpul.

La marginea superioare a gatului exista o proeminent mare cu contur

patrulater care prezinta trahanterul mare; pe parte dorsala a limitei dintre

gat si corp se gaseste o proeminenta mai mica care prezinta trahanterul mic.

De la trahanterul mare porneste spre trahanterul mic, creasta

intreahanterica. Trahanterele si creasta intrahanterica servesc pentru insertii

musculare.

Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o

curbura cu concavitatea indreptata posterior. Cele trei fete sunt convexe si

netede. Dintre muchii numai cea posterioara prezinta caractere particulare

si poarta denumirea de linie aspra. In partea mijlocie, linia aspra se prezinta

7

ca o creasta groasa; extremitatea superioara este trifurcata, iar extremitatea

inferioara este bifuracta. Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei.

Extremitatea inferioara este alcatuita din doua mase voluminoase

ovoide, numite codili, un codil intern si unul extern. Pe fata anterioara,

codilii se unesc si formeaza o suprafata articulara forma de scripete, trahela

femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata posterioara, ei sunt

despartiti printr-o mare scobitura, incizura intercondiliana. Suprafata

condililor serveste pentru articularea cu oasele gambei.

OASELE GAMBEI:

Scheletul gambei este format din doua oase asezate paralel: tibia si fibula.

TIBIA - os lung situat in partea interna a gambei; este mai

voluminoasa decat fibula.

Prezinta un corp si doua extremitati.

Extremitatea superiaora este mai columnioasa decat cea inferioara, este

formata din doua tuberozitati, care sunt niste condili: condilul lateral si

condilul mediu.

Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare, cavitatile

glenoide ale tibiei care se articuleaza cu condili femurali. Pe partea

anterioara a acestei extremitati exista o proeminenta, tuberozitatea

anterioara, pe care fixeaza tendonul radelei. Corpul tibiei are forma de

prisma triungiulara. Pe fata posterioara prezinta o creasta care porneste din

dreptul candilului lateral si merge in jos si medial; ea se numeste linia

oblica a tibieisi serveste pentru insertia muschiului sobar si tibial posterior.

Pe fata inferioara are o creasta foarte ascutita in partea ei mijlocie, creasta

anterioara.

8

Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea

superioara. Ea prezinta o fata articulara pentru trahelea astrogalului. La

partea interna, extremitatea inferioara se prelungeste sub forma unei

apofize numita maleala mediala, caresearticuleaza tot cu astrogalul. Pe fata

laterala a acestei extremitati se gaseste o fateta articulara, fibula.

FIBULA este cunoscuta si sub denumirea veche de paraneu. Este

un os lung, mai subtire decat tibia, asezat pe partea laterala a gambei.

Prezinta un corp si doua extremitati prin carese articuleaza cu tibia.

Extremitaea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibiei.

Pe fata superioara are o articulara pentru condilul lateral al tibiei, iar lateral

de acesta este apofiza piramidala, apofiza stibiala. Corpul fibulei este

subtire si are forma de prisma triunghiulara cu suprafete neregulate, pentru

insertia muschilor.

Extremitatea inferioara formeaza maleala laterala si se prezinta ca o

ingrosare ovala, turtita lateral, care coboara sub nivelul extremitatii

ionferioare a tibiei. Pe fata mediala are suprafete articulare pentru tibie si

pentru astrogal.

ROTULA os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in partea

anterioara a genunchiului. Are forma aproximativ triunghiulara, prezentand

o baza si un varf. Pe suprafetele articulare de pe fata posterioara se

articuleaza cu condilii femurului iar pe ia se insera muschi si ligamente.

Este

Anatomia coapsei.

Scheletul coapsei este format din femur. Femurul este format din

epifiza proximal, ce reprezint capul femurului, colul i dou tuberoziti

(marele i micul trohanter). Capul are forma a 2/3 de sfera i se articuleaz

9

cu cavitatea acetabulara a coxalului mare i micul trohanter, sunt unii

anterior prin linia intertrohanteric iar posterior prin creasta

intertrohanteric.

Diafiza este prismatic prezentnd o fa anterioar, una medial i

alta lateral. La unirea feelor medial i lateral, se observ linia aspr care

n sus se trifurc iar n jos se bifurc.

Epifiza distal prezint dou suprafee articulare numite condilii

femurale. Anterior ntre cei doi condili, se afl suprafaa paletat, iar

posterior fosa intercodiliar. Deasupra condilului medial se afl epicondilul

medial, iar deasupra condilului lateral se afl epicondiliul lateral.

Structural, la nivelul corpului (diafiza), se remarc n centru,

canalul medular ce conine mduva osoas. n jurul canalului medular, se

afl o zon de esut osos compact care are n structura sa sisteme

hawersiene (osteoane) uniti morfostructurale ale tesutului osos. n

centrul osteonului se afl canalul Hawers, esut conjuctiv i vase de snge.

n jurul canalului Hawers sunt dispuse 10 12 lamele osoase concentrice,

n care se afl caviti numite osteoplaste, n interiorul crora sunt

adpostite osteocitele. n afara esutului osos compact, se dispune periostul,

o membran conjuctiv vascular, cu rol n creterea osului n grosime i n

refacerea esutului osos la nivelul fracturilor. Periostul este alctuit din

fibre conjuctive i este bogat vascularizat i inervat. La exterior, prezint o

ptur fibroas iar la interior o ptur osteogenetic cu rol n formarea

esutului osos. La locul de unire a diafizelor cu epifizele osoase apare

cartilagiul de cretere, responsabil de creterea n lungime a oaselor.

Epifizele sunt n structura lor, esut spongios, n interior i esut

compact la periferie. esutul spongios din interiorul epifizelor, privit la

10

microscop, este format din lamele osoase care se ntretaie i delimiteaz

spaii numite areole, pline cu mduv roie. Areolele sunt echivalentul

canalului medular din diafiza oaselor lungi.

Musculatura coapsei se mparte n trei grupe funcionale: extensori,

flexori i aductori.

Muchii extensori:

a) muchiul croitor este flexor i slab aductor al articulaiei coxofemurale

n locomoie, flexor al gambei pe coaps i rotator intern al

genunchiului (cnd gamba este parial flexat).

b) muchiul cvadriceps femural, este extensor al articulaiei genunchiului.

Muchii flexori

a) muchiul semitendinos situat pe partea medial a feei posterioar a

coapsei, este flexor al genunchiului, efectueaz o rotaie interioar

dac genunchiul se afl n flexie.

b) muchiul semimembranos situat sub muchiul precedent i are aceai

aciune ca i muchiul semitendios.

c) muchiul bicept femural acioneaz ca flexor al genunchiului,

efectueaz i o rotaie lateral, dac genunchiul se afl n flexie.

Muchii aductori sunt situai n partea medial a coapsei:

a) muchiul pectineu are o slab aciune de aducie, este mai mult un

flexor i un rotor exterior al coapsei.

b) muchiul aductor lung are aciune de aducie, flexie i rotaie a

coapsei.

c) muchiul aductor scurt, similar cu muchiul aductor lung.

11

d) muchiul gracilis, situat pe partea median a coapsei. Ca aciune are

o component de aducie i de rotaie intern a gambei, dac

genunchiul se afl n flexie.

e) muchiul aductor mare, muchi profund, situat n partea medial a

coapsei, este cel mai puternic aductor al coapsei, avnd nsa o aciune

de rotaie interna. Un mic fascicol cu origine pe puleib, face flexia

coapsei.

I.2. SCHELETUL GAMBEI

Este format din doua oase asezate in paralel :

TIBIA ;

FIBULA sau PERONEUL.

I.2.1. Tibia

Tibia este un os lung, situat in partea mediana sau interna a

scheletului gambei, fiind principalul os de sprijin;

- prezinta un corp si doua extremitati.

a) - extremitatea superioara

Este mai voluminoasa decat cea inferioara, este formata din doua

tuberozitati care se numesc condili :

- condilul interior ;

- condilul exterior.

Pe fata lor superioara, condilii au suprafete articulare, cavitati glenoide ale

tibiei, care se articuleaza cu condilii femurali.

Condilul extern are o fateta periniera pentru articularea cu capul fibulei.

12

Pe fata anterioara se afla o proeminenta numita tuberozitatea interioara, pe

care este fixat tendonul rotulei.

Corpul tibiei are forma unei prisme triunghiulare ;

- pe fata posterioara se afla o creasta care porneste

din dreptul condilului extern pana in jos si median,

numindu-se linia oblica a tibiei serveste pentru insertia

muschilor solear si tibial posterior.

b) - extremitatea inferioara

Este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Prezinta o fata articulara

pentru trohleea astragalului.

La partea interna, extremitatea se prelungeste sub forma unei apofize,

numita maleola interna (se articuleaza tot cu astragalul).

Pe fata externa a acestei extremitati se afla o fateta articulara pentru fibula.

I.2.2. Fibula sau peroneul

Fibula este un os lung, mai subtire decat fibula, asezat in partea externa a

gambei.

Prezinta un corp si doua extremitati care se articuleaza cu tibia.

a) extremitatea superioara

Extremitatea superioara se prezinta cu o ingrosare, numita capul tibiei.

Pe fata superioara se afla o suprafata articulara pentru condilul extern al

tibiei, iar lateral are o apofiza piramidala numita apofiza stiloida.

13

Capul tibiei este subtire, avand forma unei prisme triunghiulare

cu suprafete neregulate (pentru intersectia muschilor).

b) extremitatea inferioara

Formeaza maleola externa si se prezinta cu o ingrosare ovala, turtita

lateral.

I.2.3. Elemente de microstructura ale gambei

Oasele sunt alcatuite din tesut conjunctiv adaptat in cel mai inalt

grad functiei de rezistenta si sustinere.

Aceasta se datoreste impregnarii substantei fundamentale cu o mare

cantitate de saruri de calciu si fosfor si aranjamentului fibrelor conjunctive

a caror orientare este determinata de fortele mecanice ce se exercita asupra

osului.

Celulele osoase sunt adapostite in mici cavitati sapate in substanta

fundamentala, care este structurata sub forma de lame osoase.

Cavitatile, denumite osteoclaste comunica intre ele prin canaliculele

osoase fine care anastomozeaza cu canaliculele cavitatilor vecine.

Prin canalicule circula lichid interstitial care asigura hranirea osului.

Diafizele tibiale si fibulare prezinta la periferie o membrana

conjunctiva vasculara numita periost cu rol in cresterea osului in grosime si

in refacerea tesutului osos la nivelul unei fracturi.

Dedesubt se gaseste osul compact, strabatut de canalele Hawers ce

contin vase de sange si tesut conjunctiv lax.

In structura epifizelor tibiale si fibularese gaseste tesut osos

spongios, dispus sub forma de lame osoase (trabecule) ce delimiteaza niste

cavitati (areole) ce dau osului aspectul unui burete.

14

Areolele si trabeculele comunica intre ele si contin in interior

maduva osoasa.

Dispozitia trabeculelor osului spongios prezinta o arhitectonica

speciala corespunzatoare factorilor functionali mecanici si biologici ce

actioneaza asupra osului.

Cercetarile au aratat ca vindecarea unei fracturi este un proces

continu in care periostul joaca un rol vital.

Vindecarea fracturii s-ar produce, dupa unii autori, in doua stadii :

STADIUL I sau faza colusului primar se caracterizeaza

prin formarea de os nou sub periostul adiacent focarului de fractura, in

primele zile sau saptamani ;

STADIUL al-II-lea - sau faza colusului secundar se

caractreizeaza prin formarea colusului extern ce protejeaza spatiul fracturat.

I.2.4. Muschii gambei

Gamba prezinta un numar de 12 perechi de muschi dispusi in trei

loje :

- anterioara muschii extensori ;

- externa (laterala) muschii peronieri ;

- posterioara muschii flexori.

a) muschii anteriori ai gambei

Se gasesc in fata membranei interosoase si a celor doua oase si sunt :

15

- muschiul tibial anterior ;

- muschiul extensor lung al halucelui ( II-V );

- muschiul extensor scurt ai halucelui ( I ).

b) muschii posteriori ai gambei

Muschii posteriori ai gambei se gasesc inapoia membranei interseroase si a

celor doua oase ale gambei si se impart in :

- muschi superficiali ;

- muschi profunzi.

Acestia sunt :

- muschiul lung peronier ;

- muschiul scurt peronier ;

- muschiul peronier al III-lea.

c) muschii laterali ai gambei

sunt :

- muschiul lung peronier ;

- muschiul scurt peronier ;

- muschiul peronier al III-lea

Muschii extensori ai gambei si peronieri in zona tranzitorie a gambei :

- piciorul este strans ancorat de planul osos prin ingrosari ale fasciei

gambei, numite retinocule ( separate pentru extensori si separate pentru

peronieri)

I.2.5. Articulatiile supra- si subiacente

Articulatia genunchiului

16

Articulatia genunchiului cuprinde :

- condilii femurali ;

- rotula ;

- condilii tibiali.

Capsula articulara este foarte stransa si este intarita de ligamente.

In interiorul articulatiei se gasesc meniscurile (formatiuni alcatuite

din tesut conjunctiv abundent, fara vase de sange si nervi).

In miscarile de rotatie externa a gambei, sau in miscarile bruste ale

genunchiului, meniscul poate fi fisurat sau rupt, producand blocaj articular,

dureri si hidroartroza.

La nivelul genunchiului se descriu numeroase burse seroase, multe

dintre ele comunicand cu cavitatea articulara.

Axul principal de miscare al articulatiei genunchiului este axul

transversal care trece prin condilii femurali :

- in flexia gambei pe coapsa, inceputul miscarii se face prin rostogolirea

condililor femurali pe platoul tibial, care ajunge la 20 grade ;

- extensia este efectuata pana la 180 grade de muschiul cvadriceps femural

si prin rotatia femurala a tibiei, ij afara, cand femurul este fix.

o Articulatia gleznei

Este formata din :

1) articulatia tibiofibulara distala, intre maleola fibulara si extremitatea

distala a tibiei intarite de doua ligamente ; articulatia permite doar miscari

de alunecare ;

17

2) articulatia talocrurala se realizeaza intre suprafetele articulare

inferioare de la nivelul epifizelor distale ale tibiei si fibulei, pe de o parte si

trohleea de pe fata superioara a talusului, pe de alta parte ; articulatia

permite miscari de flexie si extensie in jurul unei axe transversale, trece

prin cele doua maleole.

1.2. Fractura generalitati. Definitie. Clasificare. Simptomatologie

Definiie

Clasic, fractura se definete ca o discontinuitate a osului, produs n

urma unui traumatism de mic importan, care acioneaz asupra unui os

fragilizat printr-o suferin anterioar (osteoporoz, tumoare osoas,

osteotit, etc.). De aceea aste foarte important s se studieze terenul pe care

se produce fractura, n aparen banal, introducnd astfel numeroase erori

n pronosticul i tratarea leziunii.

Fractura este deci o boal generalizat (dereglri post-traumatice

generale) declanate mai ales prin intermediul S.N.

Clasificare:

1. Fractura direct se produce la nivelul la care acioneaz fora

reprezentat prin zdrobire, compresiune sau soc violent. Acestea sunt

fracturi aprute la marile accidente, care se asociaz cu leziuni mai mult

sau mai puin grave a prilor moi.

2. Fractura indirect se produce n alt loc dect acolo unde a acionat

agentul traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai numeroase i dup

modul de aplicare a traumatismului, se pot produce diferite tipuri

anatomo-patologice de fracturi.

18

n fracturile indirecte traumatismele pot aciona prin unul din

urmtoarele 4 mecanisme:

flexiune, cnd fora se exercit asupra unei curburi osoase care depsind

elasticitatea normal rupe osul la maximum de curbur;

traciunea, n urma traciilor musculare violente care duc la smulgerea

unor fragmente osoase, ce prezint zone de inserie tendinoase sau

fracturi parcelare ale epifizelor prin traciune ligamentoas;

compresiune, n lungul axului osului, ducnd la fractura epifizei, ca n

fracturile de astragal sau pilon tibial n urma cderii de la nlime;

torsiunea, cnd fora vulnerant produce o rsucire a membrului

determinnd totdeauna o fractur spinoid sau helicoidal.

3. Fracturi incomplete se observ mai ales la copii i se prezint sub

urmtoarele forme:

deformarea osului n grosime, care are loc printr-un mecanism de

presiune n lungul osului. n aceste condiii se produce mai mult o

dislocare trabecular n regiunea metadiafizar, care se traduce

radiografic printr-o uoar ngroare fusiforma sau n inel;

ruperea incomplet sau n flexiune, care se observ la copii cnd

datorit elasticitii i grosimii periostului se produce un traiect de

fractur care, intereseaz numai corticala dinspre conconvexitatea

osului. Este clasica fractura en bois vert (n lemn verde);

nfundarea , se observ mai ales la oasele late ale craniului;

fisurile, se ntlnesc mai ales la aduli i mai rar la copii, integritatea

formal a osului este pstrat i numai radiografii din incidene diferite,

pot s arate traectul de fractur.

19

4. Fracturi complete cu situaiile:

a) traiectul de fractur poate s aib sediul variabil, n caz de fractur

direct i dimpotriv, s se situeze la nivelul punctelor slabe ale osului

dac fractura este indirect. Traiectul poate fi transversal, oblic, spiroid,

longitudinal, n vrf de clarinet i n farin de fluture.

b) fragmentele sunt n general n numr de dou, uneori un traiect de

fractur accesoriu separ un al treilea fragment. Cnd exist mai multe

traiecte fractur este cominutiv, fragmentele osoase purtnd numele de

eschile;

c) deplasarea fragmentelor este variabil uneori minor, alteori este

complex. Aceast deplasare se poate face:

prin translaie cnd unul din fragmente este deplasat nainte, napoi,

intern sau extern, fa de celelalte fragmente, producnd nclecarea lor;

prin rotaie, cnd un fragment se rotete n jurul axului sau longitudinal,

n vreme ce cellalt rmne imobil sau ambele fragmente se rotesc unele

fa de cellalt, n aceste cazuri exist decalajul fragmentelor;

prin unghiularea unui fragment fa de cellalt. De obicei, fragmentele

sufer deplasri complexe, cnd se asociaz unghiularea cu nclecarea

sau deplasarea lateral cu decalaj.

5. Leziunile prilor moi.

n timpul sau dup fracturarea unor oase, se produc leziuni ale

prilor moi, fie prin agentul cauzal, fie prin fragmentele ascuite ale

oaselor fracturate. Pot fi lezai muschii tendoanelor, vasele, nervii, pielea.

Lezarea muchilor i a tendoanelor duce la tulburri de micare. Lezarea

oaselor poate determina tulburri extrem de rare, ntruct dac sunt lezate

20

oase mari, se pot produce hematoame locale, uneori pot lua natere chiar

necroze i cangrene, prin neirigarea tendonului asigurat de vasul respectiv.

Leziunile nervoase pot provoca apariia unor paralizii sau tulburri

senzoriale n zona respectiv. Lezarea pielii creaz a fractur deschis.

6. Fracturi nchise cand segmentele osoase sunt acoperite cel puin

de piele.

7. Fracturi deschise n care pielea a fost lezat i osul ajunge n

contact cu exteriorul. n acest caz se poate infecta, poate apare un proces

septic de osteit sau chiar osteomielit care ntrzie vindecarea sau poate da

natere unor complicaii, distrugeri osoase, calus vicios, pseudoartroze.

Dintre cele mai frecvente tipuri de fracturi i luxaii amintim:

4.2 Fracturile rotulei se produc cel mai adesea consecutiv unui oc

direct sau unui oc indirect creat de contracia brusc a muchiului

cvadriceps care turtete rotula pe trohleea femural, fracturnd-o prin

flectarea ei.

Tratamentul urmrete evacuarea hemartrozei, reducerea fracturii i

refacerea inseriei muchiului cvadriceps (chirurgical).

4.3 Fractura de menisc este o leziune traumatic a aparatului

meniscal al genunchiului care afecteaz n special meniscul intern. Este

accidentul tip al fotbalitilor.

4.4 Fracturile oaselor gambei reprezint aproximativ un sfert din

totalul fracturilor i se produc ca urmare a unor mecanisme variate: oc

direct flexei, compresiune sau torsiune.

21

Fractura poate interesa unul sau ambele oase ale gambei i poate

avea aspecte variate:

-transversal

-oblic

-spiroid

Tratamentul fracturilor oaselor gambei se ncepe chiar de la locul

accidentului, prin efectuarea mobilizrii provizorii. Orice manevr de

imobilizare a membrului fracturat trebuie fcut cu cea mai mare blndee

pentru a evita eventuala deschidere a fracturii, deosebit de frecvent n

fractura de tibie.

Imobilizarea se face ntr-o gutier gipsat. Dup 30 de zile de

imobilizare, aparatul gipsat poate fi nlocuit cu un aparat de mers.

Luxaia umrului este caracterizat prin pierderea permanent a

contactului dintre capul humerusului i cavitatea cotiloid a osului omoplat.

Este cea mai frecvent dintre luxaii i survine n special la adult.

Tratamentul const n reducerea luxaiei care trebuie efectuat prin

anestezie general. Dup obinerea reducerii, braul este imobilizat ntr-o

earf timp de 8 10 zile.

4.6 Fracturile bazinului

Oasele bazinului, alctuiesc o centur osoas solid care rezist la o

presiune de circa 250kg.

Leziunea osos care se produce n urma unui astfel de traumatism

poate interesa numai unul din oasele componente ale bazinului, unul sau

mai multe zone ale lui sau poate interesa mai multe oase deodat. Fractura

22

oaselor bazinului se produce n urma accidentelor constnd n apropierea

sub drmturi, strivirea ntre dou fore contrare; leziunea afecteaz

zonele de slab rezisten ale fiecrui os component al centurii pelviene.

Semne

Datorit gravitii accidentelor n care se poate produce fractura

bazinului semnele acestei leziuni sunt ntotdeauna marcate de cele ale strii

de oc n care se gsesc accidentaii respectivi. La examinare se va observa

atent centura pelvian la toi aceti accidentai.

La examinare se poate constata o atitudine vicioas a uneia sau a

ambelor membre inferioare (rotaie extern, scurtate aparent), echimoz sau

eroziune la locul unde s-a aplicat agentul vulnerant i n special o

impoten funcional total, asemntoare cu o paraplegie.

Prin palpare se pot evidenia puncte dureroase caracteristice

corespunznd nivelului fracturii.

n fracturile multi fragmentare pubiene se poate produce ruptura

peretelui vezical.

Tratament

n tratamentul fracturilor bazinului pe primul plan se situeaz

rezolvarea leziunilor urinare asociate, atunci cnd acestea exist.

Nerezolvarea lor pot duce la complicaii infecioase din cele mai grave.

Tratamentul leziunilor osoase propri-zise este diferit dup cum

fractura prezint sau nu deplasare. n fractura fr deplasare bolnavul va sta

23

imobilizat la pat circa 30 zile. Dup acest interval se permite poziia eznd

i dup 60 de zile mersul.

n fracturile cu deplasare, se folosete pentru reducere traciunea

continua.

4.7 Luxaia congenital de old

Definiie

Prin displozie luxant a oldului nelegem totalitatea dismorfiilor

osteo-chondro-capsulo-ligamentare coxofemurale care determin s-i pot

determina dizlocarea capului femural din acetabul cu toate consecinele

sale tardive sau immediate.

Cauze

Cauze favorizante ale luxaiei congenitale de old:

1. n cursul dezvoltrii ftului, femurul i cavitatea cotiloid sufer o serie

de transformri care pentru anumite etape predispune oldul la luxaii.

2. prezena pelvin

3. nfarea copiilor nou-nscui cu membrele inferioare paralele i cu un

scutec ghemuit ntre coaste.

Semnele clinice

Semnele clinice apar n primele luni de via, iar radiografia este

edificatoare.

Forme anatomice a malformatiilor congenitale ale oldului:

- insficiena acetabular cu orientarea normal a colului femural

24

- insuficiena acetabular cu coxa valg

- subluxaie congenital cu acetabulul malformat i cap femural excentrat

- luxaia congenital cu acetabulul nalt; arcul cervicoobturator rupt.

Evoluie i complicaii

La o abducie excesiv cu rotaie extern, capsula oldului este

puternic tracionat i supleea vascular a capului poate fi compromis.

O alt complicaie este necroza aseptic a capului femural care a fost

raportat la 20-30% din bolnavii tratai cu atele rigide, n abducie marcat

i rotaie extern.

Muli bolnavi care au fost tratai prin metode manipulative, relativ

trziu n copilrie, au dezvoltat coxa-plan, coxa magn i modificri

artritice n viaa adult mijlocie.

La cei tratai precoce, n perioada neonatal se constat absena

complicaiilor sau sechelelor.

De aceea, examinarea oldului nou-nscuilor pentru luxaie ar trebui

s fie tot att de obinuit ca numrarea degetelor de la mini i picioare, la

natere.

Diagnostic diferenial

Diagnosticul diferenial se face cu:

- coxa congenital la care dimensiunea unghiului cervico-difizar al

femurului este sub 115 normal 120

- luxaia traumatic de old,aici apare durerea, hematom, poziie vicioas

a membrului

25

- luxaii patologice de old (tuberculoza osoas, osteomielita,

poliomielita)

- fractura de col femural

- epifiziologia capului femural.

Tratament

Tratamentul chirurgical la copilul mare (peste 8 ani)

Principalele operaii care se recomand:

- osteotomia de varizare n coxavalg cu cotil normal

- osteotomia pelvisului n insuficiena sprncenei acetabulare

- acetabuloplastia, n cazurile de cotil format, dar cu sprnceana

acetabular slab dezvoltat.

n luxaia congenital coxofemural bilateral nalt dureroas se

recomand o osteotomie la nivelul unui old urmat de osteotomie

supracondilian de femur de aceeai parte i scurtarea femurului de partea

opus (a membrului mai lung).

Simptomatologie

Fractura, mpreun cu leziunile ce se produc n prile moi, inclusiv

hematomul local sau difuz - la distan - constituie focarul de fractur.

Acest focar de fractur este centrul de unde pleac toate tulburrile care

dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim n acest tablou semne generale i

locale:

26

a) Semne generale. Bolnavul traumatizat cu fractur, are stare general

mult mai puin alterat, de obicei indispoziie general, frisoane i

temperatur ce poate ajunge chiar la valori ridicate (39C). Uneori

poate fi subfebril de tip aseptic. Aceste fenomene dispar n scurt timp

fr s fie necesar un tratament special. Tulburarea strii generale este

urmarea resorbiei din focarul de fractur;

b) Semne locale. Pot fi de probabilitate i de certitudine. Cele de

probabilitate sunt importante i trebuie cercetate atent.

Durerea este un semn constant i valoros. Ea poate s apar i dup un

traumatism care nu a produs fractura, se datoreaz excitrii

proprietilor existeni n focarul de fractur. La examinarea bolnavului

durerea poate localiza destul de exact sediul fracturii. Durerea pate fi un

element ocogen important care s declaneze prin ea nsi ocul

traumatic.

Echimoza, apare la scurt timp dup ce s-a produs fractura n cazul

fracturii oaselor superficiale i mai trziu atunci cnd fractura se gsete

ntr-un segment de os acoperit de mase musculare puternice (difuzarea

sngelui spre suprafa se face mai greu).

Hematomul, este redus dac nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate

fi ns extrem de voluminos declannd un oc hemoragic.

Astfel:

deformarea regiunii este un semn extrem de important care arat lipsa

de continuitate normal a celor dou fragmente. Deformrile iau uneori

aspecte tipice pe baza crora se pune cu uurin diagnostic de fractur.

Prezena unei fracturi determinat de traumatism sau de luxaie

articular, poate provoca de asemenea o deformare local astfel nct

27

este indicat s se efectueze un examen atent pentru a face distincie ntre

aceste afeciuni i fractur.

scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabil. Pentru unele

oase lungi unice, cum ar fi femurul, dac se produce o fractur oblic,

scurtarea poate fi evident. Trebuie s tim c exist scurtare i n cazul

unei luxaii, ceea ce impune un examen atent pentru evidenierea sigura

a acestui simptom.

Impotena funcional se datoreaz lipsei de continuitate a prghiei

osoase. Uneori impotena funcionala este determinat numai de durere,

dup cum n cazul fracturilor cu fragmente bine angrenate, este mai

puin evident. Trebuie cunoscut bine aspectul, pentru c un accidentat

cu fractur angrenat, (fractura care are ansele s se evidenieze repede

i corect), s nu mai fie lsat s fac micri care pot dezangrena

fragmentele osoase, n cansecin s nrutaeasc starea fracturii

punnd sub semnul ntrebrii ansele de nsntoire.

Semnele de certitudine (siguran) au valoare mai mare pentru

diagnostic nsa ele trebuie cutate cu grij pentru a nu agrava leziunea.

Mobilitatea anormal se manifest atunci cnd executnd manevre

asupra oaselor pe care le bnuim fracturate, constatm mobilitatea

anormal a acestora i avem certitudinea de fractur a acestora.

Manevrele pentru depistarea fracturilor pe aceast cale trebuie s fie

extrem de blnde deoarece mobilizarea segmentelor fracturate este

extrem de dureroas. Semnul acestora este uneori greu de pus n

eviden (n cazul fragmentelor angrenate sau al oaselor nvelite de

mase mari musculare), i de cele mai multe ori neindicat.

28

Crepitaia osoas se percepe o dat cu abilitatea normal. Ea nu trebuie

confundat cu crepitaia fin a cheagurilor hematomului.

ntreruperea continuitii osoase apreciat prin palpare, constituie un

semn pretios.

Netransmiterea micrii de-a lungul unui os este un semn de fractur

complex. Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur pentru a

pune n eviden o fractur, cu condiia unei bune execuii tehnice. El

trebuie fcut sistematic, mai nainte de orice tentativ de reducere, i

pentru a putea fi complet n aprecierea impotenei deplasrilor, el

trebuie s fie efectuat de cel puin doua incidente.

Alte semne:

Flictemele provin prin decalarea epidermei de ctre plasm sau snge

care provine din focarul de fractur. Constituie un semn aproape

constant dar tardiv.

Temperatura ridicat local. Tegumentele din jurul focarului de fractur

local au temperatura mai ridicat semn al responsabilitii crescute.

Edemul local se explic tot printr-o vasodilataie local ca i prin

tulburri locale care apar fie reflex, fie determinat de modificri

patologice locale, compresiune pe vasele de ntoarcere.

1.3. Fracturile difizare ale femurului.

Definiie. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic. Evoluie.

Complicaii.

Definiie

Fracturile diafizare ale femurului cuprinse ntr-o linie superioar

care trece la 3 centimetri sub micul trohanter i alta infenioar la 10 12

29

cm deasupra marginii superioare a condiilor (Vidal), cunosc n ultima

vreme o frecven din ce n ce mai mare datorit accidentelor rutiere ct i

datorit accidentelor de munc. Ele survin dup traumatisme importante i

sunt adesea nsoite de o stare de oc grav, mai ales cnd se produc n

cadrul unui politraumatism sau a unei polifracturi.

Etiopatogenie

Fracturile diafizare ale femurului se ntlnesc cu predilecie la

adulii tineri, dar i la copii, iar btrnii nu sunt nici ei exclui. Se tie c

diafaza femural, constituie a localizare frecvent a fracturilor spontane pe

os patologic (metastazele osoase ale tumorilor viscerale), ct i sediul unor

fracturi obstetricale mai ales n prezentrile pelviene.

Mecanismul de producere poate s fie direct, trecerea unei roi peste

coaps, dar mai frecvent este indirect, prin flexie, cu accentuarea curburii

femurale, ca n cderile de la nlime sau accidentele de bord, iar alteori

prin torsiune ca n acidentele de schi.

Anatomia patologic

Traiectul de fractur poate fi: simplu, transversal, oblic, spinoid sau

complex cu traiecte secundare care confera fracturii un aspect cominutiv.

Fragmentele osoase, de regul, se deplaseaz sub aciunea factorului

traumatic i a musculaturii puternice a coapsei. Astfel fragmentul proximal

sub aciunea muchilor pelvi-trohanterieni, se deplaseaz n abducie i

rotaie extern, iar prin aciunea psoas-iliacului, n flexie.

Fragmentul distal acionat de muchii aductori i ischiogambieri

este deplasat proximal i n abducie, nct formeaz cu fragmentul

30

proximal un unghi cu vrful orientat anteroextern. Sub aciunea greutii

membrului, fragmentul distal este i rotat extern. n fractura diafizara

nalt, delasarea fragmentelor osoase realizeaz imaginea de mner de

pistol, n vreme ce n fractura joas, fragmentul distal, sub aciunea

muchilor gemeni (a gastrocremianului) este deplasat i basculat exterior.

Deplasarea fragmentelor fracturate duce la zdrobirea cu dilacerare a

musculaturii coapsei i produce un hematom important care provoac stare

de soc.

Simptomatologie

Durerea nu constituie semnul subiectiv constant i pregnant, i se

accentueaza la mobilizarea fragmentelor. Impotena funcianal este total,

accidentatul neputnd ridica piciorul de pe planul patului.

Obiectiv se constat la inspecie o tumefiere a coapsei i deformare

n cros cu convexitate avansat anteroextern. Membrul respectiv este inut

n rotaie extern i este mai scurt dect cel sntos, distana de la spina

iliac anteroposterioar la vrful rotulei fiind cu 3-8 cm mai mic.

La palpare se constat a durere local vie, care corespunde focarului

de fractur. Mobilitatea anormal i crepitaiile osoase se pun n eviden

introducnd o mn sub focarul de fractur i cu cealat plasat sub

regiunea poplitee, se ridic usor genunchiul. Uneori, prin palpare, mai ales

n fracturile nalte, se poate simi vrful ascuit al fragmentului superior.

Deoarece deformarea coapsei, tumefacia i celelalte semne sunt suficiente

pentru diagnosticul clinic, cercetarea mabilitii anormale i a crepitaiei

osoase este mai bine s nu se fac cu insisten.

31

n fracturile diafizare joase, se poate ntlni i o hidrartroz a

genunchiului, care poate s aib lec, fie ca urmane a aciunii

traumatismului i asupra genunchiului, fie coexistena unei entorse, fie

datorit unei tulburri circulatorii reflexe legate de vasodilataie din focarul

de fractur.

Examenul clinic va consemna starea vascularo-nervoas a membrului

respectiv, sub aspectul tegumentar, a cldurii, a cercetrii

pulsului la tibia posterioar i la pedicoas, a sensibilitii i mobilitii

degetelor i piciorului.

DIAGNOSTICUL POZITIV DE FRACTURA

Se face pe baza semnelor clinice si mai ales radiografice.

El trebuie sa fie complet si sa cuprinda obligatoriu :

- denumirea osului fracturat;

- locul fracturii;

- daca este fractura inchisa/deschisa;

- daca intereseaza articulatia;

- capetele osoase

Exemplu : fractura inchisa 1/3 medie femur drept, transversala, fara

deplasare .

Bilantul clinic si radiologic are ca principale obiective ;

- stabilirea diagnosticului de fractura ;

- aprecierea starii tegumentelor ;

- contuzii susceptibile de evolutie spre necroza;

- deschiderea focarului de fractura ;

32

- cercetarea complicatiilor ;

- obligatoriu se vor examina : pulsul distal, temperatura si coloratia

tegumentului, motricitatea si sensibilitatea sub focarul de fractura.

In politraumatisme, examenul clinic rapid si complet va stabili prioritatile

terapeutice.

In toate cazurile care au si fracturi se va face o imobilizare provizorie

pentru a evita emboliile gazoase si agravarea leziunilor partilor moi in timpul

imobilizarii pacientului.

Evoluie

Fracturile diafizare ale femurului avnd fragmentele bine

vascularizate i fiind nconjurate de un manson muscular important, au de

obicei a evoluie favorabil, ele consolidndu-se la aduli n 3-4 luni, dac

sunt bine reduse i imabilizate corect i sunt urmate de un tratament

recuperator instituit precoce.

Vindecarea unei fracturi se obine prin formarea calusului, proces

ce se desfoar n dou etape; la nceput calusul moale, fibros i apoi

calusul osos.

Constituirea calusului osos i consolidarea definitiv depinde de:

vrsta bolnavului, cu ct este mai tnr procesul de vindecare este mai

rapid;

dimensiunea osului, durata de consolidare a oaselor late fiind mai lung

dect cea a oaselor lungi;

modul de aezare a fragmentelor osoase, contactul intim al fragmentelor

osoase favoriznd calusul osos;

numrul total al fracturilor concomitente;

33

starea biologic general, accidentaii cu o stare general bun, n

perfecte condiii biologice, se vindec mai usor dect cel cu boli

cronice, n covalescen, diabetici i cei care au tulburari hormonale;

calitatea tratamentului care se efectueaz.

Dinamica consolidrii focarului de fractur se poate aprecia i pe

baza aspectelor clinice prin:

perceperea calusului la palpare;

dispariia durerii n focar;

dispariia impotenei funcionale.

Complicaii

Complicaii generale imediate

Ele sunt consecine ale traumatismului i sunt dependente de

violena acestuia i de teren.

* ocul traumatic, care se ntlnete n toate cazurile i sunt

dependente de violena acestuia i de teren.

* Congestia pulmonar, se instaleaz la btrni repede dup

traumatism ducnd la bronhopneumonii grave.

* Tulburri urinare, la btrni cu adenom de prostat care pn la

accident urinau mulumitor.

* Diabetul care era lent nainte de traumatism poate s ia un aspect

clinic sever, ducnd la acidoz.

* Embolia grazoas.

34

Complicaii locale imediate

* Deschiderea focarului de fractur, se ntlnete mai rar dect la

gamb, datorit manonului muscular protector. Cel mai des, plaga are un

aspect punctiform sau liniar, fiind produs prin nteparea tegumentelor

dinuntru spre afar, de un fragment osos. Alteori, plaga este mare,

anfractuoas, prin aciunea din afar a agentului traumatic, cum se ntmpl

n accidentele de circulaie sau n timp de rzboi. Din cauza distrugerilor

ntense, aceste plgi comport riscul infeciei, cu germeni generali i aerobi

care, la aceti accidentai ocai, pot s aib evoluie foarte grav.

Complicaii embolice, sunt frecvente la balnavii imobilizai mult

vreme la pat, mai ales cu tratamente ortopedice. Administrarea

anticoagulantelor reduce simitor riscul trombo-embolic.

Leziuni vascularo-nervoase, sunt mai rar ntlnite, interesnd artera

sau vena femural i nervul sciatic.

Complicaii tardive

Mai frecvent ntlnit, este redoarea de genunchi, mai ales dup

tratamentul ortopedic al fracturii. Imobilizarea ndelungat n aparat gipsat,

duce la instalarea aderenelor ntre cvadriceps i focarul de fractur, dac

nu s-a instituit de ndat tratamentul funcional.

* Calus vicios, se ntlnete mai ales, dup tratament ortopedic

incorect, fie o redresare insuficient, fie o imobilizare defectuas, care

favorizeaz deplasarea secundar a fragmentelor. Dup tratament

chirurgical, calusul vicios este mult mai rar (calus vicios cu rotaie extern

dup osteosintez intromedular).

35

* Pseudoartroza, poate s fie ntlnit ca urmare a unui tratament

ortopedic incorect, fie o recuperare incomplet cu interpoziie de pri moi

(musculane), fie o imobilizare insuficient care permite miscri ale

fragmentelor fracturate. Producerea unei diastaze interfragmentare, printr-o

traciune excesiv, ca i manevrele repetate de reducere reluate la anumite

intervale, sunt duntoare, mpiedicnd formarea calusului osos,

fragmentele osoase clasificndu-se independent.

Deseori, pseudoartroza se instaleaz dup tratamentele chirurgicale

neadecvate. Deperiastrile ntinse, metode de osteosintez nepotrivite cu

tipul de fractur ca i infecia postoperatorie, sunt principalele cauze care

due la neconsolidarea fracturii.

Tratament

Evoluia ulterioar a traumatizatului, depinde n mare msur de

acordarea primului ajutor. Imobilizarea provizorie i transportul, prezint o

importan deasebit, pentru c mobilizarea fragmentelor mrete durerile

i accentueaz distrugerile tisulare, agravnd starea de soc.

Imobilizarea provizorie se poate asigura cel mai bine cu atel

Thomas, care realizeaz extensia membrului fracturat.

Alte mijloce folosite pentru imobilizarea provizorie sunt:

atele lungi ce pot fi mulate pe membrul rnit;

aparat gipsat circular, atel gipsat;

atele Cramer, fcute din srm, care au avantajul c sunt atele din

material plastic, simplu sau gonflabil;

36

mijloace improvizate, care pot falosi orice obiect rigid (scnduri de

lemn, rigle, placaj, bee, bastonae, umbrele, coad de mtur, schiuri,

scoar de copac).

Fixarea segmentului care urmeaz s fie imobilizat cu atel, se face

cu fei sau alte mijloace improvizate (fei de pnz, curele, cordoane etc.).

Manevrele ce trebuie executate nainte de imabilizarea provizorie

sunt:

resuscitarea candiorespiratorie, daca este nevoie, aplicarea garoului;

ndeprtarea mbrcminii, este necesar numai cnd exist suspiciunea

prezenei unei rni care trebuie curate i pansate, sau cnd transportul

accidentatului va dura a perioad de cteva ore. Se v dezbrca mai nti

membrul sntos i se mbrac mai nti membrul bolnav. Cnd

dezbrcarea este dificil, se prefer sacrificarea mbrcminii prin

descoasere sau tiere.

axarea membrului, se menine genunchiul victimei ntins i se trage n

ax. O persoan apuc de picior cu minile sprijinite de glezn i de

clci. A doua trage n sens contrar radcinii coapsei, cu minile

mpreunate n ching sau cu un cerceaf introdus ntre coapse. Axul

membrului inferior este dreapta ce unete spina iliac anteroposterior

mijlocului rotulii i marginea intern a piciorului (primul metatarsian).

Scopul imobilizrii este:

de a mpedica micrile active i pasive, pentru a pune n repaos

organele i esuturile traumatizate;

37

de a menine axarea corect a membrului, atunci cnd fragmentele nu

sunt deplasate sau cnd au putut fi reduse corect cu ocazia acordrii

primului ajutor;

de a diminua durerile, care n cazul fracturilor sunt deosebit de

chinuitoare;

de a evita complicaiile pe care le poate provoca micarea n focar a

unui fragment osos rupt i devenit tios;

reacionri ale unor vase i nervi;

sfierea musculaturii din jurul osului;

perforarea tegumentului i transformarea fracturii nchise ntr-una

deschis;

suprimarea sau atenuarea reflexelor optice i ameliorarea unor tulburri

funcionale.

Principiul unei imobilizri corecte:

asigurarea funciilor vitale, are prioritate fa de alte manevre;

se va cuta obinerea unei axri relative a segmentului de imobilizat,

prin traciune traumatic i prograsiv n ax, n momentul aplicrii

imobilizrii;

pentru a avea siguran c fractura nu se deplaseaz nici lateral nici n

jurul axului logitudinal, imobilizarea trebuie s prind, n mod

obligatoriu, articulaiile situate deasupra i dedesuptul focarului de

fractur.

s fie adaptat reliefului anatomic al regiunii accidentate;

s fie simpl, pentru a putea fi utilizate i de persoane mai puin

instruite;

38

aparatul gipsat sau atela de imobilizare, nu trebuie s fie compresiv,

pentru a nu ngreuna circulaia, sangvin ntr-un segment n care exist

deja tulburri circulatorii secundare traumatismului.

Imobilizarea provizorie:

a) Cu o singur atel

se pregtete o atel lung, care s ajung din axil pn n picior;

se aplic atele pe faa lateral (extern) a membrului inferior, dup ce s-

a introdus vat cu talc (protejarea prilor moi), n axil (la captul

atelei);

atela se fixeaz prin legturi circulare la torace, bazin, coaps, genunchi

i gamb;

suplimentar este bine s se completeze fixarea atelei cu circulare de fa

lat petrecute n jurul membrului inferior i n jurul trunchiului;

pentru a evita rotirea anormal a membrului inferior n afar, se leag

ambele picioare unul de altul cu cteva legturi de fa.

n lipsa atelei corespunztoare ca lungime, se poate prelungi o atel

(prin suprapunerea capetelor pe o lungime de 30 cm). Cele 2 atele se

fixeaz una de alta, prin ture circulare de fa (atelele se cptuesc cu vat).

Cnd nu se afl la ndemna un obiect convenabil pentru imobilizarea

fracturii, va fi folosit ca atel membrul sntos de care se leag membrul

bolnav.

b) cu dou atele

o atel lung, extern i una scurt ce se aplic pe partea intern a

membrului inferior bolnav care se ntinde de la regiunea inghinal pn

la clci;

39

peste ambele atele se aplic legturi dispuse n jurul toracelui, n jurul

bazinului, n jurul coapsei, genunchiului i coapsei de aceeai parte;

se reface bandajarea circular cu fa a membrului inferior i a

toracelui, precum i fixarea picioarelor.

Tratamentul definitiv este ortopedic i mai ales chirurgical.

TRATAMENTUL IGIENODIETETIC :

- Efortul fizic Instituirea antrenamentului fizic se face sub stricta

supraveghere medicala. Miscarile vor fi de intensitate mica si medie.

- Profesia In majoritatea cazurilor se poate continua o activitate

profesionala normala, fara a supraestima totusi interventia .

-munca fizica intensa este contraindicata , iar la nevoie se

recomanda schimbarea locului de munca.

- Regimul alimentar restrictiile alimentare sunt necesare mai ales la

supraponderali .

- o alimentatie bogata in proteine , lactate , legume

si fructe , evitarea consumului in exces a alcoolului si a tutunului.

Recuperarea sechelelor precoce trebuie completata cu o serie de

prescriptii pe care pacientul le va urma acasa luni si ani de zile, uneori

toata viata. Aceste prescriptii fac parte din ceea ce s-a numit igiena

soldului:

- scaderea in greutate, chiar sub greutatea ideala;

- evita mersul pe teren accidentat si scari;

- evita schiopatarea prin controlul mental al mersului;

- evita ortostatismul si mersul prelungit;

40

- de cel putin doua ori pe zi se va pastra un repaus la pat, cu

membrele inferioare intinse;

- sprijin in baston pe distante mai lungi;

- mers zilnic pe bicicleta sau rulare la bicicleta fixa;

- de doua ori pe zi va efectua gimnastica prescrisa pentru

mobilitate si tonifiere muscuulara;

- corectarea scurtimii membrului inferior (daca depaseste doi

centimetri);

- incaltaminte cu tocuri moi;

1. Tratamentul ortopedic

n fracturile cu deplasarea fragmentelor, cnd tratamentul

chirurgical este contra indicat, se recurge la tratamentul conservator.

n acest scop, pentru reducerea deplasrilor, se instaleaz o

traciune continu (extensie continu).

Extensia se aplic, fie cu benzi de leucoplast, fie cu o bro

Kirschier (andrea subire metalic), trans-osos supracondilian i este prins

apoi ntr-o potcoav. De aceasta potcoav se leag o srm moale, care se

trece peste un scripete i de care se aga greuti n funcie de fora

muscular care trebuie nvins, nu mai mult de 1/6 din greutatea corpului.

Membrul inferior este aezat de cele mai multe ori pe o atel Braun-

Brohler. Contra extensia este realizat de greutatea corpului.

n momentul cnd cu ajutarul controlului radiologic s-a constatat

reducerea i asezarea n axul normal al fracturii, ceea ce are loc ntre 10-15

i 30 zile, se aplic un aparat gipsat pelvipedios, pn la consolidarea

focarului.

41

n fracturile diafizare nalte, extensia se face cu membrul n aducie

accentuat i uoar flexie, punnd astfel fragmentul distal n continuarea

celui proximal. Genunchiul se va ine n rotaie extern de 25 - 30. Dup 3-

4 sptmni, cnd extensia se suprim, se imobilizeaz n aparat gipsat

pelvi-pedios, cu membrul n aducie.

Tratamentul ortopedic prezinta unele neajunsuri:

necesit o imobilizare prelungit, greu de acceptat, mai ales pentru

persoanele n vrst, care duce la atrofiere muscular i la redoarea

genunchiului;

mpiedic aplicarea unui tratament funcional precoce i progresiv;

favorizeaz complicaiile tromboembolice;

impune spitalizare prelungit i ngrijiri speciale ale bolnavului, mai

ales n primele sptmni, cnd sunt necesare controale radiagrafice

repetate i manevre de corecie a unghiurilor;

interpoziia muscular mpiedic consalidarea, ducnd la pseudoartroz.

Date fiind aceste inconveniente ale tratamentului ortopedic,

tratamentul de elecie al acestei fracturi este chirurgical.

2. Tratamentul chirurgical

Folasete reducerea deplasrilor prin manipulare direct a

fragmentelor i fixarea lor cu un mijloc metalic (plac nsurubat, tij

centromedular).

Dintre metalele chirurgicale de asteosintez se fobosete n special

osteasinteza cu plac nsurubat.

Osteosinteza cu tij Kuntscher i gseste indicaia absolut n

fracturile diafizare simple cu traumatism transversal sau oblic scurt, situat

42

n treimea (1/3) medie a diafizei sau n fracturile cu dublu focar. Tija

Kuntscher clasic poate s fie folosit i n fracturile diafizare nalte. La cel

puin 5 cm sub micul trohanter, ca i n fracturile joase pn la 15 cm

deasupra interliniei genunchiului. Falosirea tijei Kuntscher necesit a

adaptare exact a acesteia la dimensiunile canalului medular. n scopul

adaptrii se folosete calibrarea canalului pe o distan ct mai mare, cu

ajutorul alezoarelor, care trebuiesc s depeasc diametrul tijei cu 0,5 cm.

Lungimea tijei Kuntscher se calculeaz de la 1,5-2 cm deasupra marelui

trahanter pn la marginea superioar a condililului extern.

Introducerea tijei Kuntscher se face fie prin deschiderea focarului

de fractura, cu focar deschis, sau mai bine cnd se dispune de instalaie

Roentgen TV cu amplificator de imagine (cu focar nchis).

Introducerea cu focar nchis este mai fizialogic, ntrucat, nu

lezeaz vascularizaia periostal i prin pstrarea hematomului fractutrat,

permite o consalidare mai rapid i de mai bun calitate.

Metoda n focar nchis, mbin avantajele tratamentului ortopedic

(consolidarea rapid cu calus periostal) cu precizia i rigurozitatea

tratamentului chirurgical.

Dac montajul este solid, imobilizarea gipsat devine postoperator

inutil, iar tratamentul recuperator poate s nceap a doua zi, cu contracii

musculare izometrice i cu mobilizare activ a articulaiilor supra i

subiacente focarului de fractur. Reluarea mersului cu sprijin parial pe

picior, poate s nceap dup 10-12 zile i apoi cu sprijin total la 3-4

sptmni.

Fa de avantajele osteosintezei anteromedulare cu tij Kuntscher,

autori ca Kempf, Grass, Leffanque (1978), au cutat extinderea falosirii i

43

n fracturile diafizare nalte ca i n cele joase, precum i n fracturile

diafizare cominutive. n acest scop se folosesc tije anteromedulare blocate,

fie inferior, fie superior, sau la ambele capete.

n aceleai cazuri enumerate mai sus, se poate folosi la bolnavii

politraumatizai sau polifracturai sau la btrni cu eventual succes.

asteosintez mai puin rigid, cu tije elastice Ender, trecute supracondilian

extern i intern n turn Eiffel. Firete c n cazul utilizrii tijelor elastice

Ender tratamentul funcional va fi condus cu mai mult menajament, iar

reluarea sprijinului pe picior ceva mai trziu la cansolidarea structurii.

Osteasinteza cu plac i gsete indicaiile n fracturile diafizare

joase sau nalte, cnd osteasinteza anteromedular nu poate fi folasit, n

unele fracturi cominutive sau n fracturi oblice lungi. n fracturile diafizare

superioare se poate folosi osteosinteza cu plac monobloc, cu compresiune

interfragmentar A.O.

Se realizeaz astfel fixarea facarului dup principiul haleonului,

transformnd forele de tensiune din focar, n fore de presiune, care

imobilizeaz mai rigid focarul de fractur, favoriznd astfel consalidarea.

De asemenea, n fracturile diafizare joase, unde canalul medular se

lrgete i utilizarea tijei Kuntscher este restrns, placa modelat sau

cuiul-plac A.O., sau Blaunt i gsete indicaia de elecie. n

osteosintezele ferme cu plac compresiv, cnd montajul este robust, se

poate renuna la imobilizarea n aparat gipsat. Comparnd cele dou

metode, osteosinteza anteromedular i placa cu presiune, exceptnd

indicaiile speciale ale plcii, se remarc superioritatea osteosintezei

anteromedulare fa de placa campresiv. Remodelarea ulterioar a

calusului fracturar, nu este cu nimic stnjenit de prezena tijei

44

centromedulare. n vreme ce placa compresiv, n timp, se poate substitui

corticalei-subdiacente, care nemaifiind solicitate mecanic, (solicitrile fiind

preluate de placa metalic) se subiaz i i pierde rezistena mecanic, se

spongiaz.

3. Tratamentul de recuperare

Tot att de important, ca i reducerea i imobilizarea fracturii este

tratamentul chinezitologic n scopul recuperrii funciei prin aciunea

asupra muchilor i articulaiilor. Rezultatul acestui tratament va fi cu att

mai bun; cu ct va fi instituit mai curnd i urmat fr ntrerupere. n

aproape toate cazurile, exerciiile de contracie muscular pot s fie

ncepute la cteva zile de la reducerea fracturii i ele se vor adresa n

special grupelor musculare esentiale la nivelul segmentului fracturat, ele nu

vor fi niciodata prea violente ca s frneze procesul de cansolidare. De

asemenea, bolnavul va fi ncurajat s-i contracte musculatura membrelor

libere printr-un program de gimnastic condus de medic sau cadre

specializate ale serviciului de recuperare, mobilizndu-i i articulaiile care

nu au fost cuprinse n aparatul gipsat.

Dup scoaterea aparatului gipsat, exerciiile musculare i

articulaiile vor fi intensificate, fcute fr ntrerupere pe toat durata zilei.

La chineziterapie se asociaz n acelai scop recuperri funcianale, masajul

fizioterapeutic i balneoterapia.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS :

Tratamentul medicamentos are un rol important in tratare, vindeacare,

calmare.

45

- analgezice: acidul acetilsalcilic in doze de la 1-3g/24h in functie de

toleranta; sub forma simpla sau tamponata; algocalmin 2 comprimate la

24h; diclofenac 2 comprimate la 24h, uneori se administreaza Mialgin,

Piafen.

- Medicamentatie antiinflamatoare: Fenilbautazona si derivatele sale.

Indicatia lor este rezervata perioadelor de tuse inflamatorii sau dureroase.

46

2. PROCESUL DE NGRLJIRE. NOIUNI TEORETICE

Componentele planului de ingrijire

1. Culegerea datelor, se face prin discuii directe cu bolnavul sau cu

aparintorii acestuia. Se urmrete identificarea i stabilirea antecedentelor

personale i a antecedentelor hetero-calaterale, motivele internrii i

istoricul bolii.

2. Planificarea ngrijirilor funcie de necesiti, de o real

importan este cunoaterea celor 14 necesiti ale omului, stabilite de

Virginia Henderson, cadrul mediu sanitar fiind independent n a satisface

nevoile bolnavului.

3. Stabilirea obiectivelor n funcie de prioriti, aceast etap este

dirijat n dou subetape: examinarea datelor culese cu interpretarea lor

(innd cont i de datele tiinifice) i stabilirea problemelor reale ce

afecteaz sntatea pacientului i a sursei de dificultate.

4. Realizarea ngrijirilor, o dat abiectivele formulate se poate trece

la realizarea ngrijirilor, care reprezint baza procesului de ngrijire. De

felul cum se va aciona acum, de calitatea interveniei cadrului mediu

sanitar, depinde mersul evolutiv, al bolii, spre vindecare sau cronicizare.

5. Evaluarea analizarea i evaluarea obiectivelor propuse, permite

evaluarea procesului de ngrijire i aducerea de modificri pe ntreaga

evoluie a strii de sntate a pacientului. Dup indeprtarea placii (nu

trebuie scoasa dect dup 18 luni) fracturile internative sunt posibile.

47

3. TEHNICI DE NURSING

PRIMUL AIJUTOR

Fracturi nchise

Primul ajutor are ca prim obiectiv salvarea vieii accidentatului,

atunci cnd aceasta este ameninat. Vorbind despre traumatismele

membrelor, pericolul vital n traumatismele extremitilor sunt hemoragia

masiv i infeciile grave. Primele gesturi de prim ajutor vor trebui deci s

urmresc executarea imediat a hemoragiei i pansarea plgilor.

Imobilizarea pravizorie a fracturilor are scopul diminurii durerilor

(importana pentru prevenirea instalrii ocului) i evitarea complicaiilor

leziunilor iniiale.

48

Pregtirea bolnavului pentru transport

Fracturi deschise

O fractur deschis este o urgen care trebuie rezolvat integral n

primele 6 ore de la accident prin:

ndeprtarea complicaiilor generale i locale care amenin viaa

traumatizatului (stop cardiorespirator, embolii, hemoragii externe) dac

este cazul;

mbrcmintea sau nclmintea din segmentul rnit vor fi tiate cu un

cuit, lam sau foarfec pentru a nu provoca suferine inutile bolnavului,

plaga va fi inspectata (aspectul plagii) pentru a constata dac exist

impuriti (pmnt, lemn, testuri etc.);

exploatarea instrumental a plgii cutanate (la locul accidentului), n

scopul prezicerii acesteia cu focarul de fractur este interzis;

toaleta fizic i chimic a tegumentului din jurul plgii (cu ap i spun,

degresarea cu eter sau benzin i dezinfectarea cu alcool, tinctur de

iod);

toaleta fizic i chimic a plgii, se ndeprteaz impuritile libere cu

instrumente sterile, se cur plaga prin tergere cu soluie de eter iodat

sau neofalin 0,5%. Aceste soluii nu altereaz vitalitatea esuturilor

sntoase. n caz de impregnri cu impuriti, plaga poate fi curat i

cu ser fiziologic, cloramin 0,2%, permanganat de K 1/1400 de culoare

roz pal. Nu trebuie pudrate plgile cu antibiotice;

se mai sterilizeaz a dat tegumentul din jurul plgii (alcool, tinctur de

iod);

49

se aplic comprese sterile (pansament). n caz de hemoragii, care

intereseaz vasele mici, hemostaza se face cu un pansament compresiv.

nfarea se aplica n mod diferit, n funcie de regiunea anatomic n

care exist rana;

imobilizare provizorie;

se face profilaxia antitetanic (este o msura de urgen dar ea poate fi

fcut i la ealonul urmtor, dispensar spital);

cnd funciile vitale nu sunt afectate i cnd nu exist i un traunatism

abdominal, vor fi administrate antalgice (agocalmin, mialgin n injecii

I.M.);

transportul la spital n cele mai bune condiii ntr-un serviciu de

traumatologie.

Toate manevrele se vor face cu maximum de menajare a

traumatizatului, cu mult blndee i atenie spre a nu genera complicaii

(ruptura unor oase sau nervi din vecintate). De asemenea, toate aceste

manevre nu trebuiesc executate n camplexitatea lor, nici la locul

accidentului, nici n camera de gard, dect n cazul n care se tie c, dintr-

un motiv sau altul, leal, nu va putea fi operat n primele 4-5 ore de la

accident. n mod normal aceti bolnavi trebuie operai imediat, toaleta

riguroas a plgii fiind fcut de chirurg n sala de operaii ca un timp

operator esenial premergtor fixrii osului fracturat.

n aceste situaii, care sunt curente, primul ajutor la bocul

accidentului i n camera de gard, trebuie s se limiteze la splarea rapid,

prin jet, a plgii cu soluii antiseptice i acaperirea ei cu un pansament

compresiv cu dublu rol, hemostatic i de izolare a plgii de mediu exterior

contaminat.

50

II. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA

PACIENTULUI IN FRACTURA DIAFIZARA DE FEMUR

2.1. Conditii de spitalizare

Pacientii sunt internati in saloane cu 4-6 paturi. Saloanele au faianta

pe jumatate din perete, gresie pe jos care trebuie spalata si dezinfectata

de cate ori este necesar; paturile sunt rulante si prevazute cu dispozitive

de ridicare si coborare; stative pentru perfuzii.

2.2. Rolul asistentei medicale la diagnosticarea afectiunii

Recolteaza prin punctie venoasa analizele uzuale:

a) Hemoleucograma: Hemoglobina (12-18g%); Hematocrit (36-

52%);

Tromocite (150.000-400.000/mm3); Fibrinogen (200-400 mg %);

Leucocite (4.500- 11.000/mm3)

b) Coagulograma: Timp Quick si Timp Haxull (1-2mm)

c) Biochimia: Calciu (8,5-10,5 mg/dl); Colesterolul (120-220

mg/dl);

Creatinina (0,5- 1,2 mg/dl); Glicemia (70-120mg/dl); Acid uric

(3,5- 7,2mg/dl)

d) Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): la barbati este

3-8mm/l/ora, iar la femei este 6-11 mm/l/ora

e) Urocultura

f) Sumar de urina

51

Punctia venoasa reprezinta inteparea unei vene cu ajutorul unui ac

atasat la seringa.

Bolnavul este prgatit fizic si psihic anuntandu-l si explicandu-i

necesitatea tehnicii. Bolnavul este asezat fie pe un scaun cu membrul

superior sprijinit in extensie sau culcat pe pat, in decubit dorsal cu

membrul superior sprijinit in extensie.

Se dezbraca bratul ales, se aseaza sub brat o perna si apoi

musamaua solicitandu-I bolnavului sa mentina bratul in pozitia necesara.

Asistenta medicala se spala pe maini cu apa curata si sapun dupa

care se dezinfecteaza cu alcool sanitar.

Se aplica garoul la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a

bratului, cu indexul mainii stangi, se palpeaza locul pentru punctie si se

dezinfecteaza cu un tampon cu alcool. Se cere bolnavului sa deschida si sa

inchida pumnul de cateva ori ramanad cu el inchis. Se introduce acul in

mijlocul venei in directia axului longitudinal al venei, se impinge acul de-

a lungul venei la o adancime de 1-1.5 cm. Cu mana stanga se trage incet

pistonul asprinand pana se extrage cantitatea necesara de sange. Se

deaface garoul si bolnavul deschide pumnul, apoi se aplica un tampon de

vata cu alcool peste locul unde este acul si se retage acul.

Sangele recoltat se scurge in eprubetele pregatite.Se spala pe maini

cu apa curata si sapun.

Urocultura caracterizeaza prezenta bacteriilor in urina. Recoltarea

urinei pentru urocultura se poate executa direct din mijlocul jetului urinar,

10-20 ml urina, intr-o eprubeta sterile cu dop de vata sau prin sondaj

52

vezical; dupa ce se (introduce 10-2) arunca primele picaturi de urina , se

introduce 10-20 ml de urina in eprubeta sterila prin sonda.

Participarea asistentei medicale la examenul radiologic

Rolul asistentei medicale: investigarea bolnavilor prin examenul

radiologic al sistemului osteoarticular nu necisita o pregatire prealabila

deosebita. Pansamentele vor fi ridicate de pe portiunile examinate, iar

unguentele sau alte forme medicamentoase vor fi indepartate prin spalare

cu alcool caci prin substantele rasioopace pe care eventual le contine, ele

pot produce opcitate de imagine. Pentru executarea radiografulor, bolnavul

va fi culcat pe masa de radiografie. Medicul radiolog va stabili pozitia

adecvata bolnavului pentru examinare, iar asistenta va trebui sa ajute

bolnavul pentru ocuparea si mentinerea acestei pozitii. Daca miscarile il

provoaca dureri, atunci inainte de examinare, bolnavul va primi un

medicament analgesic.

2.3. Supravegherea pacientului

In ingrijirea bolnavului asistenta medicala este obligate sa-l

supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generala si

evolutia bolii acestuia comunicand medicului tot ce a observat la bolnav, in

cursul zilei sau noptii.

Va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari comportamentul

bolnavului (faciesul starea psihica, reactivitatea generala, somnul);

53

functiile bolnavului, vitale si vegetative ale organismului; aparitia unor

manifestari patologice.

Datele culese de asistenta medicala din supravegherea bolnavului

vor fi notate graphic in foaia de observatie.

Observarea faciesului, a starii psihice, a somnului bolnavului si

reactivitatii generale este importanta pentru stabilirea diagnosticului si

aprecierea evolutiei bolii.

In supravegherea functiilor vitale si vegetative ale organismului

vom urmari:

temperatura

respiratia

pulsul

tensiunea arteriala

diureza

2.4. Rolul asistentei medicale in administrarea medicamentelor

indicate de medic

Asistenta medicala va administra medicatia bolnavului sub

indrumarea medicului respectand anumite reguli. Nu va inlocui niciodata

medicamentul prescris cu un alt medicament cu efect asemanator. Va

verifica eticheta medicamentului inainte de administrare ca acesta san u fie

alterat, degradat sa nu aiba culoarea schimbata. Respectarea caii de

administrare este obigatorie, deoarece nerespectarea poate duce la

accidente grave; a orarului de administrare si a ritmului prescris de medic

54

deoarece unele substante se descompun sau se elimina din organe intr-un

anumit timp.

Orarul de administrare a medicamentelor este in functie si de

alimentatia bolnavului.

Asistenta medicala va respecta doza prescrisa, somnul fiziologic al

bolnavului. Va evita incompatibilitatea dintre medicamente.

De exemplu, cand administreaza oxacilina si gentamicina in acelasi

timp se va administra prin injectii separate deoarece cele doua combinate

precipita.

Daca intervin greseli in administrarea medicamentelor va anunta

imediat medicul.Va avea grija sa administreze imediat medicamentele

deschise deoarece se altreaza repede si va preveni infectiile intraspitalicesti

prin respectarea masurilor de asepsie si igiena pentru fiecare cale de

administrare.

Pregatirea preoperatorie

1. Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se

decide operatia. Deoarece multi dintre pacienti au teama de spitalizare, de

diagnostic, de perioada de inconstienta din timpul anesteziei si dupa

anestezie, durere, despartire de familie, de moarte, asistenta medicala are

rolul sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime gandurile, grijile si teama, ii da

incredere in echipa operatorie, ii asigura de o prezenta care-l va sustine, ii

explica ce se va intampla cu el in sala de operatie, in timpul transportuluii

in sala de preanestezie si unde va fi dupa operatie si cat va dura.

2. Pregatirea generala

55

a) Bilantul clinic cuprinde:

- antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne intereseaza

boli ca: tuberculoza, hipertensiunea arteriala, diabet, neoplasme,

cardiopatii)

- starea generala:

varsta

greutatea

slabire asociata cu deshidratare

- aparatul respirator

se cauta afectiuni pleuropulmonare prin

inspectie

se caracterizeaza semnele functionale:

frecventa, amplitudinea, ritmul respiratiei ce se trece

pe foaia de temperature de catre asistenta medicala

obligatoriu se completeaza cu radiografia

pulmonara.

- aparatul cardio-vascular

Se face prin conscultatie, palpare, puls,

frecventa amplitudinea.

Tensiunea arteriala se masoara cu

sfingomanametrul.

Cantitatea de lichide tolerate de sistemul

cardiovascular

E.K.G (electrocardiograma) obligatoriu la

persoanele de peste 45 de ani.

56

b) Bilantul paraclinic cuprinde:

- examenele de rutina absolut obligatorii:

Determinarea de grup sanguine si factor RH

(se recolteaza 2 ml se sange intravenous pe nitrat

de sodiu)

Glicemie, uree, creatina, fosfataza alcalina

- examene complete

HLG (hamoleucograma) cu formula

leucocitara se recolteaza prin punctie venoasa

2 ml de sange pe E.D.T.A.

V.S.H. (viteza de sedimentare a hematular)

se recolteaza prin punctie venoasa fara staza

venosa 1.6 ml sange pe 0.4 ml de nitrat de

sodium 8

Valori normale la 1 ora 2-5 mm

la 2 ore 5-10 mm

la 24 ore 20-50 mm

Probe de coagulare: se recolteaza 4,5 ml

sange prin punctie venoasa pe 0,5 ml oxalate de

sodium 3,8 %

- timp Quick valori normale = 6-

12 secunde

- timp Hovell valori normale= 60-

120 secunde

Bilantul electronic

Examenul sumar de urina

57

3. Pregatirea locala

In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim alimentar

usor digerabil care sa contina multe lichide pentru a creste diureza, pentru

diminuarea setei postoperatorii, pentru hidratare si pentru ca prin diureza

are actiune dexzintoxicanta a organismului.Se va efectua clisma seara, iar

la indicatia medicului se poate efectua si dimineata.

Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se

regiunea inghinala, ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.

Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune

cat mai larg posibil, dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de

iod pesste care se pune un pansament antiseptic uscat.

In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe

pacient si toate lucrurile inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se

imbraca bolnavul cu pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de

observatie, analize, radiografii)care insotesc bolnavul la sala.

Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi

instalat confortabil si invelit.

In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii

si este rasa corect. Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat

proteza dentara mobila.

Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in

conditii de asepsie dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril.

In sala de operatie felurile de anestezie generala sau rahianestezie.

Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se

aplica fese elastice.

58

Pregatirea preoperatorie

1. Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se decide

operatia. Deoarece multi dintre pacienti au teama de spitalizare, de

diagnostic, de perioada de inconstienta din timpul anesteziei si dupa

anestezie, durere, despartire de familie, de moarte, asistenta medicala are

rolul sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime gandurile, grijile si teama, ii da

incredere in echipa operatorie, ii asigura de o prezenta care-l va sustine, ii

explica ce se va intampla cu el in sala de operatie, in timpul transportuluii

in sala de preanestezie si unde va fi dupa operatie si cat va dura.

2. Pregatirea generala

a) Bilantul clinic cuprinde:

- antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne intereseaza

boli ca: tuberculoza, hipertensiunea arteriala, diabet, neoplasme,

cardiopatii)

- starea generala:

varsta

greutatea

slabire asociata cu deshidratare

- aparatul respirator

se cauta afectiuni pleuropulmonare prin

inspectie

se caracterizeaza semnele functionale:

frecventa, amplitudinea, ritmul respiratiei ce se trece

pe foaia de temperature de catre asistenta medicala

59

obligatoriu se completeaza cu radiografia

pulmonara.

- aparatul cardio-vascular

Se face prin conscultatie, palpare, puls,

frecventa amplitudinea.

Tensiunea arteriala se masoara cu

sfingomanametrul.

Cantitatea de lichide tolerate de sistemul

cardiovascular

E.K.G (electrocardiograma) obligatoriu la

persoanele de peste 45 de ani.

b) Bilantul paraclinic cuprinde:

- examenele de rutina absolut obligatorii:

Determinarea de grup sanguine si factor RH

(se recolteaza 2 ml se sange intravenous pe nitrat

de sodiu)

Glicemie, uree, creatina, fosfataza alcalina

- examene complete

HLG (hamoleucograma) cu formula

leucocitara se recolteaza prin punctie venoasa

2 ml de sange pe E.D.T.A.

V.S.H. (viteza de sedimentare a hematular)

se recolteaza prin punctie venoasa fara staza

venosa 1.6 ml sange pe 0.4 ml de nitrat de

sodium 8

60

Valori normale la 1 ora 2-5 mm

la 2 ore 5-10 mm

la 24 ore 20-50 mm

Probe de coagulare: se recolteaza 4,5 ml

sange prin punctie venoasa pe 0,5 ml oxalate de

sodium 3,8 %

- timp Quick valori normale = 6-

12 secunde

- timp Hovell valori normale= 60-

120 secunde

Bilantul electronic

Examenul sumar de urina

3. Pregatirea locala

In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim

alimentar usor digerabil care sa contina multe lichide pentru a creste

diureza, pentru diminuarea setei postoperatorii, pentru hidratare si pentru

ca prin diureza are actiune dexzintoxicanta a organismului.Se va efectua

clisma seara, iar la indicatia medicului se poate efectua si dimineata.

Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se

regiunea inghinala, ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.

Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune

cat mai larg posibil, dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de

iod pesste care se pune un pansament antiseptic uscat.

In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe

pacient si toate lucrurile inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se

61

imbraca bolnavul cu pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de

observatie, analize, radiografii)care insotesc bolnavul la sala.

Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi

instalat confortabil si invelit.

In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii

si este rasa corect. Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat

proteza dentara mobila.

Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in

conditii de asepsie dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril.

In sala de operatie felurile de anestezie generala sau rahianestezie.

Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se

aplica fese elastice.

2.5.2 Ingrijirile postoperatorii

Incep imediat dupa interventia chirugicala si dureaza pana la

vindecarea completa a bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se acorda

pentru restabilirea functiilor organismului, asigurara cicatrizarii normale a

plagii si prevenirea complicatiilor.

Asistenta medicala va supraveghea cu atentie operatul in salon, va

ajuta sa fie transportat la pat, se va ingriji sa fie plasat comod si acoperit.Va

controla frecvent starea pansamentului. Va administa medicatia prescrisa

postoperator, medicatia calmanta numai in limita prescrisa de medic.

Va masura si nota functiile vitale (temperatura, puls, respiratie,

tensiune arteriala). Va controla si nota diureza, cantitatea de secretii care

se evacueaza prin tuburile de dren si cantitatea acestora. Va supraveghea

62

faciesul bolnavului si revenirea la culoarea normala a facusului indica o

evolutie buna.

La 24 de ore se panseaza in salon, se extrage tubul de drenaj

aspirativ intraarticular si incep contractile izometrice. La 48 de ore va

extrage si tubul de drenaj aspirativ din tesuturile moi si se inalta speteaza

patului.

Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt apa si ceai putin

indulcit sau de preferabil neindulcit, zeama de compot facut in casa si suc

de lamie.A doua zi, supa strecurata care excita peristaltismul intestinal,

apoi treptat lapte, piureuri, budinca, rasol, carne fiarta.

Alimentatia se va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Nu

se recomanda un regim special.Bolnavul (supravegheat) operat cu anestezie

generala trebuie supravegheat cu atentie pana la aparitia reflexelor de

deglutitie, faringian, cornea si tuse si pana la revenirea completa a starii de

constiinta.

1. Supravegherea faciesului urmarirea aparitiei palorii insotita de

traspiratie rece si racirea extremitatilor, aparitia cianozei.

2. Supravegherea comportamentului deoarece la trezire operatorul

poate prezenta o stare de agitatie putand sa-si smulga pansamentul,

drenurile, perfuzia sau sa plece din pat, in acest caza va fi imobilizat.

3. Supravegherea respiratiei trebuie sa fie ritmica si se

amplitudine normala. Accidente: caderea limbii in fundul gurii se previne

prin mentinerea pipei Gueddel incarcarea bronsica cu mucozitati ( se face

aparitie buco-faringiana) infundarea cailor respiratorii cu vomismente se

previne prin pozitionarea capului intr-o parte, eventul aspiratia gastrica.