Influenta turc si influenta neogreac asupra limbii romne

Nasterea limbii romne a fost un proces ndelungat si complex,care s-a derulat simultan cu formarea poporului romn n primele veacuri ale erei crestine,de ambele trmuri ale Dunrii,ntre Balcani si Carpatii nordici,ntre Tisa si Nistru,n strns legtur teritorial cu lumea roman din apus. Limba romn provine din latina vorbit n prtile de est ale Imperiului Roman. Face parte, deci, din familia limbilor romanice,dintre care unele au devenit limbi nationale(italiana,franceza,spaniola, portugheza,romna),altele au rmas limbi regionale(catalana n Spania, sarda n insula Sardinia,din Italia) sau au disprut(dalmata).n timp,limbile se modific.Cnd s-au acumulat multe modificri (fonetice, gramaticale si lexicale) se poate vorbi de o limb nou.Totusi,transformrile sunt un fenomen continuu si gradual,n care nu este usor s fixm praguri.n general,se consider c procesul de constituire a limbilor romanice s-a incheiat n secolul al IX-lea.Pentru romn,s-au propus mai multe date:formarea limbii romne ar fi durat pn n secolele VI-VII sau VIII-IX. ncepnd din secolul al X-lea,deoarece poporul romn a fost nconjurat de popoare care vorbeau limbi din alte familii(slav,maghiar,turc),vorbitorii de romn nu au mai avut contact cu celelalte limbi romanice si au pierdut mai ales legtura cu reperul latinei culte.Limba romn a fost foarte mult influentat de contactul cu limbile greac,macedonean,croat, italian,albanez,bulgar,turc. Influenta turceasc asupra limbii romne face parte din influenta numit "oriental".Perioada de la Mihai Viteazul pn la domniile fanariote se caracterizeaz prin mprumuturi lingvistice turcesti mult mai numeroase, reflexe ale exploatrii tot mai accentuate a Trilor Romne de ctre turci. De-a lungul istoriei sale, poporul romn a avut diverse si ndelungate relatii cu limba turc. Factorii sociali, politici, economici, culturali nu puteau rmne fr urmare n plan lingvistic. Fructificnd cercetrile anterioare n domeniul relatiilor lingvistice romno-turce, prezentul studiu ofer o clasificare a cuvintelor de origine turc pe clase morfologice (substantive, adjective, adverbe, interjectii), precum si distributia semantic a acestora. n ceea ce priveste formarea cuvintelor prin derivare, sunt mentionate sufixele giu(abagiu,cafegiu), -iu(caisiu,fistichiu), -lc (hamalc,pasalc), mult vreme productive n romn, ele atasndu-se si la termeni mosteniti din latin sau chiar la neologisme savante. Studiile au artat c n limba romn se pot distinge dou straturi de mprumuturi turcesti. Primul cuprinde cuvinte care au fost atribuite vechilor populatii de origine turco-ttar stabilite n aceste zone (n special pecenegi si cumani).

Influenta turc ncepe n Peninsula Balcanic n secolul al XIV-lea si dureaz pn n prima jumtate a secolului al XIX-lea. Elementele turcesti au ptruns n limba romn n aceast perioad n dou faze istorice: 1. n secolele al XV-lea al XVII-lea au ptruns o serie de cuvinte care au, n general, caracter popular, multe fcnd parte din fondul principal lexical al limbii romne. Despre acestea, Sineanu afirma: ele au ptruns n viata poporului, se bucur de o mare rspndire si au prins o form definitiv n limb. 2. cuvinte turcesti intrate n epoca fanariot (secolele al XVII-lea al XVIII-lea), dintre care majoritatea au iesit din uz sau au cptat, pe teren romnesc, un sens ironic sau peiorativ. n legtur cu aceast categorie de turcisme, Sineanu afirma c mai toate turcismele din ultima perioad, de ordine politic si social, au intrat definitiv n domeniul istoriei o dat cu disparitiunea domnilor fanarioti si deci si a influentei imediate a turcilor; o parte dintr-nsele au rmas, dar neavnd timp cnd s prind rdcini n limb, au dobndit n gura romnului o usoar nuant de ironie si au czut n sfera comicului, devenind o min bogat de exploatare pentru literatura umoristic; aceast soart curioas a mprtsit-o de altminterea elementul turc recent cu cel contemporan neo-grec, a crui ultim faz contrasteaz n seriozitate si persistent cu grecismele anterioare epocii fanariote. Cuvintele de origine turceasc sunt relativ usor de recunoscut pentru c, asa cum arta Lazr Sineanu, turcismele romne au n cea mai mare parte accentul pe ultima silab. Lingvistul romn enumer totusi o serie de exceptii de la aceast regul, printre care prezenta dubletelor accentuale sau necesitatea diferentierii prin form a unor cuvinte: acaret, amanet, atlas, babalc, bidiviu, borangic, buzdugan, calcan, derbedeu, habar, hambar, huzur, taifas, talaz, taraf; tavan etc. Unele sunt foarte usor de recunoscut, datorit vocalei finale accentuate -a (sau a diftongului -ea, cu -a accentuat): acadea, baclava, balama, basma, boccea, catifea, cazma, cherestea, chiftea, cismea, ciulama, dambla, dandana, dusumea, haimana, halva, lichea, lulea, macara, manea, mucava, musaca, musama, sarma, sofa, sandrama, tarla, telemea, trufanda, zeflemea etc. n ceea ce priveste distributia pe clase morfologice a cuvintelor mprumutate din turc, precizm c cele mai numeroase cuvinte de aceast origine sunt substantive: acadea, acaret; amanet; arpagic; arsic; atlas; baclava; babalc; bacsis; balama; baltag; berechet; boccea; buzdugan; bam; basma; beci; belea; bidiviu; borangic; bumbac; bursuc; butuc; cafea; caimac; calcan; caldarm; capcan; capot; catran; chef; cherem; chiabur; chindie; chiul, ciob; cascaval; cataif; catifea; catr; cazan; cazma; ceaun; chebap; cherestea; chibrit; chilipir; chimion (si n varianta chimen); chiosc; chirie; cioban; ciomag; ciorap; ciorb; cismea; ciulama; cntar; condur; curmal; cusur; dambla; dandana; derbedeu; dovleac; dud; dughean; dulgher; dusumea; farfurie; fes; fistic; geant; gherghef; ghiol; ghiotur; ghiuden; ghiveci; habar; hac; halat; haimana; hal; halal; halva; hamal; hambar; haram; harbuz; hatr; haz; hazna; huzur; herghelie; geam; iahnie; iaurt; ibric; lalea; lichea; lighean; liliac; liman; lulea; macara; magiun; mahon; maimut; manea; maram; mrgean; moft; moftangiu; moloz; mosafir (si musafir); mucava; musaca; musama; nufr; nur; odaie; papar; papuc; pastram; pilaf; rachiu; rahat; salcm; sarma; sidef; sofa; soi (ras);

surghiun; susan; sal; sandrama; siretlic; sis; tabiet; taifas; talaz; taman; tarab; taraf; tarhon; tarla; tavan; telemea; tertip; tuci; tutun; trm; toi; trufanda; zambil; zarzavat; zeflemea; zor; zuluf. O clas morfologic destul de bine reprezentat este aceea a adjectivelor: bondoc; caraghioz; chefliu; chel; chior; coscogea; hain; mahmur; mofluz; mucalit; murdar; nurliu; palavragiu; sadea; sasiu; siret (istet); tembel; zevzec. Amintim cteva adverbe de origine turceasc: abitir; barim/barem; basca; ioc nu; tiptil; precum si o serie de interjectii: aferim, aman, avan, bre, halal, sictir etc. n ceea ce priveste clasa morfologic a verbului, este de retinut c niciun verb turcesc nu a fost preluat de romn. Explicatia este, probabil, faptul c finala infinitivelor turcesti (-mak si -mek) nu este susceptibil de a fi adaptat la limba romn. n schimb, exist n romn multe verbe derivate de la substantive turcesti, si care se conjug, cu exceptia lui amaneta (amanetez), ca verbe de conjugarea a IV-a: a boi, a cftni, a cluzi, a cni, a cntri, a cspi, a ctrni, a chefui, a chiori, a ciomgi, a (se) fstci, a se fuduli, a huzuri, a mazili, a murdri, a schingiui, a sulemeni, a surghiuni, a tbci, a zpci, a zori. O trecere n revist a tuturor elementelor mprumutate din turc arat c majoritatea denumesc realitti ale vietii materiale si, pe lng politic(divan,pa,paalc) si art militar(aga,alai,buluc, duium,ghiulea,iatagan,ieres,leaf,surl), se refer la nume de plante(abanos,arpagic,bostan,bumbac, curmal,dovleac,fistic,harbuz,lalea,liliac,nufr,salcm,susan,tarhon,tutun),animale(bursuc,cat r, gugustiuc, herghelie, liliac,maimut) si minerale(chihlimbar,fildes,sidef), la cas(acaret, beci, cercevea, chiosc,dusumea,geam,hambar,tavan), mbrcminte (aba, basma, capot, ciorap, fes, giubea, halat,ilic,maram,papuc) si alimente(acadea,baclava,cafea,ciorb, farfurie, ghiveci,iahnie, iaurt,musaca,pastram,pilaf,rachiu,sarma), meserii(cafegiu, cioban,dulgher, hamal), comert si industrie(amanet,atlas,catifea,chibrit,chirie,para,tarab). Dup statistica lui A. De Cihac,elementul turc otoman din vocabularul limbii romne vechi si al limbii din prima jumtate a secolului al XIX-lea,ar fi de 17,8%. O statistic mai recent a elementului otoman din limba romn,aplicat si la limba din zilele noastre,s-ar ridica la 4,36%. Cultura greac ptrunde n Trile Romne prin biseric, prin scoal, prin cancelaria domneasc, prin crtile grecesti aduse, copiate sau tiprite aici, prin traducerile din greac si prin contactul direct al romnilor cu crturarii greci. Epoca de influent maxim a limbii neogrecesti asupra limbii romne este nsa epoca fanariot (1711-1821).Conditiile n care se desfasoar acum influenta neogreac asupra limbii romne din Tara Romneasc si Moldova sunt aproape identice cu cele n care se exercit influenta turc. Influenta greceasc asupra limbii romne s-a exercitat n mai multe feluri.Trebuie luat n consideratie,n primul rnd,introducerea unui mare numr de termeni prin intermediul culturii si limbii statelor sud-slave.Slavii meridionali au mprumutat din Bizant institutii,obiceiuri si forme de cultur,pe care le-au transmis statelor romne nord-dunrene.n afar de lucrrile

traduse direct din greceste,trebuie tinut seama de ptrunderea unei serii de termeni de civilizatie.Un anume numr de termeni,ca afurisit,ieftin,lipsi,logoft,sptar,tipar etc. au intrat n limba romn prin intermediul slavei meridionale. Trebuie avut n vedere influenta direct a limbii grecesti asupra romnei,ca urmare a prezentei a numerosi intelectuali si oameni de afaceri greci n statele romnesti norddunrene,dup cderea Constantinopolului.Numerosi clugri greci sunt chemati n tar pentru a administra averile nchinate muntelui Athos.Multi greci imigranti se instaleaz n mnstiri,altii devin profesori particulari n familiile boieresti.Numrul scolilor unde nvtmntul se fcea n limba greac sporeste.Trebuie tinut seama si de cstoriile ntre greci si romni.nc din secolul al XVII-lea,Matei Basarab,n Tara Romnesc, si Vasile Lupu,n Moldova,se nconjurar de consilieri si ecleziastici greci. Transilvania a stat la o parte de aceast influent. Influenta limbii neogrecesti asupra limbii romne atinge apogeul,dup cum am vzut,n epoca suveranilor fanarioti. Neogreaca devine limba oficial la Curtea princiar.Numeroase cronici sunt redactate n greceste.Si ,de ademenea,unele lucrri legislative. Dup statistica lui Cihac,vocabularul limbii romne ar avea 5% elemente neogrecesti.O statistic recent scade proportia la 2,35%. De fapt,numrul elementelor grecesti n limba actual este redus. Si avem aici cteva exemple: afaceri de stat(anarhie,catagrafieinventsr,flamur,tiran), viata social (agale,anapoda,mutr,politicos),medicin(aerisi,cangren,lehuz,tifos), nvtmnt(dascl,fil, silabisi), biseric(aghiazm,amvon,anafor),termeni denumind diverse mestesuguri(calapod, igrasie, mistrie),comert(costisitor,folos,prosop).Sufixele verbale asi,-isi si osi sunt productive n romn. Astfel:curarisi,bolborosi. O serie de termeni veniti din neogreac au ptruns n vocabularul elementelor limbii romne si sunt astzi de ntrebuintare curent : boboc, folos, fric, hrtie, mnie, pat, patim, pedepsi, piper, prisos, proaspt, sigur, sosi, traist, ursi, zahr. Elementele din turca otoman si din neogreac dispar,n general,din limba romn,ncepnd din secolul al XIX-lea,fiind nlocuite cu termeni veniti din limbile romanice sau din rus.

Bibliografie:-Al. Rosetti, B.Cazacu, L.Onu, Istoria limbii romne,Vol.I, De la origini pn la nceputul secolului al XIX-lea, Bucuresti, 1971 -Mariana Badea, Limba si literatura romn Badea&Professional Consulting, Bucuresti, 2007 pentru elevii de liceu, editura

UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE LITERE SI STIINTE ALE COMUNICARII

ISTORIA LIMBII ROMANE LITERARE EPOCA VECHE

Studenta: Burdujoc Larisa Anul III,semestrul I