Influenta parintilor

asupra copiilor in alegerea carierei

„ Oamenii au inascut in ei instinctul imitatiei si fiecare este influentat, in masura mai

mica sau mai mare, de vorbirea, felul de a fi si de a gandi al semenilor sai.”

Samuel Smiles

A trai o viata plina de sens si valoare presupune capacitatea fiecarui individ de a concepe,

construi si urma un traseu in care cariera ocupa un rol si un loc de prim rang. Orientarea

persoanei catre un ideal in viata este sustinuta de modul in care isi concepe viata, de sensul si

semnificatia atribuite vietii.

Cariera este un traseu parcurs de o persoana in exercitarea unor activitati care presupun o

anumita pregatire si formare, concretizate in capacitati si competente specifice. Alegerea unei

profesii si construirea unei cariere sunt procese decizionale asemanatoare celor implicate in

rezolvarea oricarui tip de problema. Este o etapa importanta de viata in existenta fiecarui individ,

de aceea trebuie sa fie privita ca un act profund personal, liber, rezultat al procesului deliberarii

responsabile, in acord cu situatiile concrete, obiective ale realitatii sociale si economice, cu

motivatiile interne si interesele dominante si stabile .

Alegerea carierei este o decizie esentiala atat pentru elevi cat si pentru parintii lor, in

majoritatea situatiilor familia este indrumatorul major in conturarea optiunilor pentru o anumita

cariera a tinerilor, adeseori influenta lor fiind cea decisiva. Familia poate fi sau deveni pentru

copil un factor al dezvoltarii personalitatii, un model de imitat, un refugiu permisiv sau un camp

de confruntari, o zona a dogmatismului agresiv, a inflexibilitatii si autoritarismului.1

In alegerea profesiei si construirea unei cariere, tinerii, sunt influentati de actiunea unor

factori obiectivi si factori subiectivi. Oamenii, mentalitatile, institutiile (familia, scoala,

organizatiile de diferite tipuri) devin factori esentiali in alegerea carierei. Insa o orientare

profesionala este un proces de durata, care tine seama de talentele si dorintele adolescentului, dar

si de realitatile vietii de zi cu zi. Procesul presupune: competenta, competitie, selectie,

concurenta, succes, esec, invatare, pregatire profesionala continua, asumarea de responsabilitati,

11. Jigau Mihai, „ Consilierea carierei”, Ed. Sigma, Bucuresti, 2001, pag - 174

etc. Toate acestea il vor sprijini pe tanar sa-si indeplineasca propria cariera, ajutandu-l sa aiba un

destin demn in viata.

Evolutia profesionala este influentata de asemenea de o serie de factori generali precum

ereditatea, mediul, experienta de viata si dezvoltarea personala, toti acesti factori au un rol

important in atingerea unei maturitati profesionale si mentinerea acesteia pe o perioada de timp

cat mai indelungata.

Familia joaca un rol esential, alaturi de scoala, in dezvoltarea si mentinerea starii de bine,

al acelui echilibru biopsiho-social atat de necesar fiintei umane. Membrii familiei, respectiv

parintii, sunt cei care pot sa faciliteze copilului accesul la unele domenii sau sa-i orienteze catre

altele. Ei sunt cei care au posibilitatea sa puna la dispozitia copiilor lor resurse materiale sau

informationale sau sa-i priveze de ele, ei sunt cei care asigura climatul socioa-fectiv de sustinere,

intelegere, acceptare, recunoastere si apreciere a copilului. Astfel ei pot observa si cunoaste

anumite preferinte ale copilului, curiozitati sau inclinatii. Rolul lor nu este doar pasiv de

observatori, ci si activ de a selecta inclinatiile pozitive de cele negative si de a orienta copilul

catre dezvoltarea inclinatiilor benefice. Preferinta pentru anumite activitati in copilarie este

determinata pe de o parte de factori genetici, iar pe de alta parte de experientele timpurii ale

copiilor.

Parintii sunt pentru copii sursa primara si cea mai puternica de invatare, de sprijin afectiv

si securitate, pot avea o influenta in alegerea copilului pentru o anumita cariera prin: atitudinile

lor; stilul educativ care influenteaza increderea in sine, directia si masura ambitiilor; modul de

apreciere pozitiva sau negativa a unor activitati; faptul ca familia este cea care opteaza pentru

anumite scoli, care ingradesc mai mult sau mai putin posibilitatile copiilor; faptul ca ei sunt cei

care transmit expectantele, acele asteptari sociale adecvate pozitiei lor sociale statutul socio-

economic joaca un rol important; etc.

Copilul inca de mic isi schiteaza in familie jaloanele importante ale personalitatii sale si

se poate defini pe sine prin valorile promovate de aceasta, normele sociale apreciate si puse in

practica, telurile ei, etc.

Adeseori modelele compotramentale legate de munca si vehiculate de catre parinti vor fi

preluate si de copii, contribuind treptat la conturarea propriilor alegeri. Experienta personala

pozitiva sau negativa, frustrarile lor profesionale sau anumite stereotipuri cu privire la munca

(grea, banoasa, sigura, murdara, de prestigiu, etc.), vor fi transferate sau chiar impuse copiilor,

avand efecte nefavorabile asupra acestora, totodata ingradindu-le posibilitatea de a alege. Printre

criteriile pe care le au parintii in vedere, in ce priveste posibilitatile de alegere a carierei copiilor,

pot fi regasite si: siguranta si viitorul profesiei pe piata fortei de munca; durata studiilor pentru

atingerea unui obiectiv; costuri financiare; avantaje materiale neasteptate; pozitia sociala

conferita de profesie; potentiale riscuri in exercitarea profesiei, etc.

Atitudinile pe care le manifesta parintii, pozitive de acceptare, incurajare, securitate,

parentale puternic autoritare, negative de evitare, blamare, raceala, indiferenta, o judecata strict

pragmatica, cele de tip compensator, etc. vor avea un impact asupra modului in care tanarul isi

formeaza o idee in ce priveste optiunile sale, determinand o alegere in avantajul sau dezavantajul

sau.

De asemenea sunt intalnite situatii cand parintii isi supra-apreciaza copiii, uneori mai

mult decat e cazul, si le impun acestora trasee educationale si directii profesionale la care ei nu

adera cu convingere, sau pentru realizarea carora vor face fata cu greu, uneori din pacate cu

esecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt care se va rasfrange si asupra satisfactiei si reusitei

lor ulterioare in munca.

Parintii sunt cei care detin puterea financiara de decizie atunci cand e vorba de

suplimentarea instruirii copilului, aici aducand in discutie orele de meditatie particulare, oferind

suport in directia dorita de copil sau conditionand posibilitatile existente, iar cu acest instrument

pot influenta cariera adolescentului. In acelas timp se pot aminti si parintii care tin cu tot

dinadinsul sa impuna o „profesie stafeta” ce a fost profesata si transmisa in familie mai multe

generatii la rand (profesor, preot, avocat, etc.). Din pacate toate aceste fenomene pot deveni o

sursa de conflict intre parinti si copii, profesori sau consilieri in cazul in care copilul are o alta

optiune sau este sfatuit sa abordeze o alta filiera scolar-profesionala decat cea spre care aspira

parintii.

Relatia dintre conditiile dezvoltarii individului, pe de o parte, caracteristicile

personalitatii sale si optiunile profesionale/ocupationale, pe de alta parte, este ilustrata de Anne

Roe si Marvin Siegelman (1964) prin urmatoarele idei (apud Belkin, 1984, pag-499)::2

un mediu familial protectiv, plin de afectiune si solicitudine in care a crescut

copilul va determina orientarea adultului de mai tarziu spre oameni si problemele

lor si, in consecinta, optiunea acestuia pentru profesii si ocupatii corespunzatoare;

un mediu social rejectiv, care neglijeaza copilul, va determina indreptarea

acestuia, la varsta adult, spre profesii si ocupatii orientate impotriva oamenilor;

conditii familiale extrem de protective si extrem de solicitante, resimtite in

copilarie ca fiind restrictive, ar putea determina persoana sa opteze pentru profesii

si ocupatii care nu sunt orientate spre altii(ca modalitate de aparare);

unele persoane care au copilarit in medii familiale rejective s-ar putea indrepta

spre profesii si meserii orientate spre oameni, ca modalitate (compensatorie) de

realizare a trebuintelor nesatisfacute in copilarie:

un mediu social plin de afectiune si caldura umana ar putea furniza un sentiment

de siguranta suficient de puternic, astfel incat persoana sa opteze mai degraba

pentru profesii si ocupatii orientate spre relationare interpersonala decat spre

satisfacerea unor nevoi personale.

Chiar daca atitudinea parintilor coreleaza in mai mica masura cu interesele copiilor, tipul

parental creeaza un anumit gen de oportunitati si de asemenea impune anumite limitari ale

experientelor.

In momentul de fata, practica moderna a consilierii si orientarii solicita in actiunile sale si

implicarea familiei, parintii pot contribui la actul consilierii prin sprijinirea propriilor copii in

alegerea libera a viitoarei lor cariere, gasirea unui loc de munca, slabirea stereotipurilor si

prejudecatilor cu privire la munca, incurajarea mobilitatii in vederea formarii profesionale sau

exercitarii unei profesii.

Orientarea scolara presupune si o serie de activitati dedicate parintilor si profesorilor.

Influenta acestora asupra deciziei copilului poate fi mai mare sau mai mica, in functie de

mentalitate, de pozitia sociala, de nivelul lor cultural. Colaborarea cu parintii se poate face prin

22. Dumnitru Al. Ion, „ Consiliere Psihopedagogica”, Ed. Polirom, Iasi, 2008, pag – 216.

intrevederi, reuniuni, seminarii, conferinte si se pot concretiza in: discutii pe tema alegerii

carierei cu scopul de ale cunoaste punctul de vedere, temerile, ezitarile, succesele; oferirea de

sugestii, dar fara impunerea punctului de vedere; discutii cu profesorii; incurajari permanente;

informarea in legatura cu ofertele de munca, etc.

Parintii pot participa la sedintele de consiliere sau pot fi informati ulterior asupra

mersului acestora. In acest sens, sporirea eficientei interventiilor parintilor, inevitabile, de altfel,

in consilierea si orientarea scolara si profesionala a tinerilor este posibila prin:

sprijinirea parintilor pentru o cunoastere obiectiva a resurselor personale ale copiilor

lor cu privire la:

interesele, aptitudinile si trasaturile de caracter prin intermediul unor metode

si mijloace precum - observatie sistematica prin care sa urmareasca modul in

care invata copiii, atitudinea acestora fata de sarcinile scolare, preocuparile din

timpul liber, atitudinea fata de munca;

convorbiri cu copiii, cu profesorii/dirigintele de diferite specialitati;

analiza rezultatelor activitatii copilului: rezultate obtinute la diferite discipline

scolare, cercuri pe discipline, activitati artistice, sportive etc.;

atenuarea impactului unor prejudecati si stereotipuri cu privire la profesii si lumea

muncii;      

constientizarea lor ca tanarul trebuie tratat cu seriozitate si respect, ascultat si

incurajat sa-si asume responsabilitati;

punerea la dispozitie a unor surse de informatii actualizate, sa-i incurajeze sa citeasca

ziare si reviste de specialitate pe piata muncii, care contin anunturi de angajare si

prezentari de companii;

atentionarea tinerilor asupra continutului unui anumit anunt care nu este serios (cum

ar fi cele care contin promisiuni exagerate si aluzii transparente la alte activitati sau

obligatii);

convingerea ca in procesul alegerii carierei copiilor este important sa stea de vorba cu

ei, sa le asculte cu rabdare temerile, ezitarile, punctul de vedere si ca acestia trebuie

sa-si exprime liber acordul si adeziunea;

furnizarea de informatii cu privire la reteaua scolara si piata fortei de munca :date

despre scoli, locuri de munca, dinamica dezvoltarii socio-economice, profile

ocupationale, tehnici de cautare a unui loc de munca, posibilitati de angajare etc.;

constientizarea ca este extrem de utila, pentru tanar, cultivarea permanenta a

increderii in sine, in fortele proprii, in capacitatea de a realiza ceva, fara a exagera si

fara a valoriza la modul absolut;

incurajarea intereselor scolar-profesionale ale copiilor, etc.

Profesorilor le vor fi propuse stagii de formare prin activitatea de orientare si li se vor

furniza materiale informative. Scopul este acelasi, transformarea parintilor si profesorilor in aliati

in procesul de orientare constienta si realista a copiilor pe un drum profesional care sa

corespunda aptitudinilor, dar si posibilitatilor concrete oferite pe piata muncii.

Atunci cand parinti nu ajung la un consens cu privire la viitoarea profesie a copiilor,

efectele acestei situatii vor influenta alegerea facuta de copil, in sensul ca aceasta isi va contura

cu greu intentiile, gradul de adeziune la ea va fi redus, iar materializarea optiunii ezitanta si fara

entuziasm.

Alegerea carierei este considerata o alegere realizata de fiecare persoana atunci cand:

exista mai multe alternative; persoana are libertatea deplina de a alege; se ofera servicii

educationale necesare formarii persoanei, pentru a sti ceea ce corespunde posibilitatilor

capacitatilor si dorintelor acestuia, pe de o parte, si cerintelor sociatatii, pe de alta parte. In acest

fel se poate asigura dezvoltarea unei motivatii corespunzatoare care sa sustina si sa directioneze

optiunile persoanei privind cariera. 3

Bibliografie

1. Baban Adriana, „Consiliere educationala”, Ed. Ardealul, Cluj-Napoca, 2001

2. Dumnitru Al. Ion, „ Consiliere Psihopedagogica”, Ed. Polirom, Iasi, 2008.

3. Dumitru-Tiron Elena, „Consiliere Educationala”, Ed. Institutul European, Iasi, 2005.

4. Jigau Mihai, „ Consilierea carierei”, Ed. Sigma, Bucuresti, 2001.

33. Dumnitru Al. Ion, „ Consiliere Psihopedagogica”, Ed. Polirom, Iasi, 2008, pag – 213.

5. Conf. univ. dr. Tatu Cornelia, „Consilierea carierei – note de curs masterat”,

Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Psihologie si Pedagogie Brasov, 2009 .

Frustratia vocationala – cauze si consecinte

„Multi au avut aptitudini extraordinare insa fiindca n-au avut curaj, ei au trait ca niste

morti si au sfarsit prin a fi ingropati in inactivitatea lor”

Nicolae Iorga

Atunci cand in calea satisfacerii unei trebuinte exista un obstacol, apare o stare de

incordare numita frustratie, care se manifesta printr-un grad ridicat de emotionalitate. Modul de

reactie al fiecarei persoane in cauza fiind determinat de mai multi factori, in functie de natura

agentului frustrant si temperamentul, structura afectiva sau de gradul de stabilitate/instabilitate

emotionala a individului supus actiunii acestui agent. Raspunsurile la frustare sunt diferite, cel

mai frecvent fiind agresivitatea. Frustarea este un fenomen inevitabil in viata psihica, insa cand

este moderata, ea poate avea efecte benefice asupra dezvoltarii personalitatii, determinand

persoana in cauza la o munca asidua pentru a-si putea atinge scopul propus. Adeseori frustrarea

nu este determinata de trebuintele bazale ci de trebuintele de performanta, de identificare

sociala, de realizare profesionala. Una si aceeasi situatie poate fi resimtita ca favorabila de catre

o persoana si poate fi traita ca frustranta de catre alta.

FRUSTRATIE, fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul

personalitatii in chip tranzitoriu sau relativ stabil, ca urmare a nerealizarii unei dorinte, a

obstructionarii satisfacerii unei trebuinte, a deprivarii subiectului de ceva ce ii apartinea

anterior, in ordinea materiala sau in plan proiectiv si afectiv. Frustratia intervine si atunci cind,

dupa expresia lui Norbert Sillamy, „subiectul se insala in sperantele sale". Termenul a fost

introdus de Sigmund Freud ca denumire a starilor de privatiune pe care le resimte subiectul in

conditiile nerealizarii libidourilor sale. Apoi frustrarea a fost extrapolata in cele mai diverse

domenii, inclusiv cele psihosociale si interpretata ca un fenomen central al vietii si relatiilor

afective. 4

VOCATIE, inclinatie imperioasa pentru o activitate profesionala sau artistica la o

persoana care poseda aptitudinile necesare. Vocatia rezulta din cauze profunde, afective, adesea

inconstiente, care imping literalmente subiectul sa aleaga cutare activitate mai degraba decat alta.

In general, o persoana se implineste atunci cand isi poate satisface vocatia. Intreaga arta a

psihologului consta in a face distinctie intre vocatiile veritabile, care se bazeaza pe aptitudini

reale, si proiectele himerice ale unor adolescenti rau adaptati la real. 5

Conditiile obiective ale existentei nu vor putea niciodata satisface toate trebuintele,

dorintele, proiectiile subiectului. Ca urmare, problema nu este la nivelul conditiilor obiective

(materiale, afective, etc) ale existentei subiectului, ci la nivelul conditiilor subiective (trebuinte,

motive, aspiratii, idealuri). Decalajul dintre cele doua categorii de conditii este firesc. In

cazul in care se depaseste un anumit nivel de toleranta specific subiectului, frustrarea poate

conduce la consecinte patologice. In general insa frustrarea este un fapt inevitabil si firesc cu

efecte activatoare.

Fenomenul propriu-zis de frustrare se naste in cadrul unui raport social in conditiile

prezentei unui conflict motivational uman, implicand cu necesitate actul evaluarii si interpretarii

prin care persoana frustrata atribuie persoanei frustrate acel sens specific fenomenului de

frustrare: reaua intentie, actiunea in sensul privarii unui drept, sentimentul de nemultumire. 6

44. Paul Popescu-Neveanu, „Dictionar de psihologie”, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978, pag - 283

55. Norbert Sillamy, „ Larousse - Dictionar de psihologie”, Ed. Univers Enciclopedic,1998, pag - 341

66. Dumitru-Tiron E., Consiliere Educationala, Ed. Institutul European, Iasi, 2005, pag - 186

Saul Rosenzweig (1934) clasifica tipurile sau modurile personale de reactie la frustrare,

aceasta clasificare sta la baza interpretarii testului P.F.:

tipul extrapunitiv - reactioneaza la frustrare acuzand un obiect, o persoana

exterioara de intamplarea traita. Formele de manifestare ale

extrapunitivului difera in functie de particularitatile subiectului, putind fi:

acuzarea altuia, agresivitatea, revendicarea etc.

tipul intrapunitiv se acuza pe sine insusi de insatisfactiile suferite facindu-

si reprosuri care ajung pina la autopedepsire.

tipul impunitiv nu acuza pe altii si nici pe sine cind este frustrat.

Rosenzweig spunea ca fiecare om dispune de o anumita capacitate fie de a evita

descarcarea tensiunii, fie de a incerca sa-si impuna un grad de idiferenta fata de situatiile

frustrante iar toleranta la frustrare are atat componente individuale cat si educationale si datorita

acestui fapt poate exista o ,,amanare” rationala fie a satisfacerii unei trebuinte, fie a raspunsului

agresiv de saturatie.

In cadrul grupului, fiecare individ se confrunta cu intentiile celorlalti, in aceasta situatie

putem spune ca frustrarea presupune ingustarea campului de actiune. Reactia la aceasta situatie

poate fi activa, deci agresiva, pentru ca subiectul sa-si impuna intentiile, sau pasiva atunci cand

acesta isi reprima actele, pentru a limita agresivitatea celorlalti.

Termenul de frustrare trebuie privit in stransa corelatie cu notiunile de conflict, stress si

inferioritate. In situatiile in care conflictele si frustrarile imbraca forme acute si cand acestea se

prelungesc in timp, pot aparea tulburari comportamentale (abandon scolar, furt, minciuna,

violenta, etc.), sau tulburari emotionale (depresie, anxietate).

In ceea ce priveste frustratia vocationala, aceasta, apare ca „efect” in urma unui conflict

de motive, iar cauzele care o pot determina pot fi: familia, in mod special parintii; lipsa unei

orientari vocationale; principii, mediu nefavorabil; mentalitatea; situatii de forta majora, etc.

Sunt intalnite adeseori cazurile in care parintii, datorita unor principii ( traditii, religii,

prejudecati, o judecata strict pragmatica, propiile lor frustrari profesionale, etc.), nu tin cont de

pasiunile tinerilor, de dorintele sau de inclinatiile lor spre un anumit gen de arta sau alte domenii

ale stiintei, ei fiind cei care hotarasc in locul acestora.

Situatii in care, in lipsa unei orientari vocationale sau a unui suport din partea

familiei/parintilor (profesorilor/consilierilor), tinerii opteaza spre domenii ce in timp se dovedesc

a fi o alegere gresita.

Mediile sociale defavorizate si parintii cu posibilitati financiare modeste care nu permit

tinerilor talentati sa isi puna in valoare aptitudinile, limitand posibilitatile acestora in a-si urma

vocatia.

Influenta grupul din care face parte tanarul, imaturitatea acestuia, teama de a nu

dezamagi, opiniile mai putin favorabile despre unele profesiuni (pictor, actor, etc) si alti factori,

il pot influenta sa isi indrepte atentia spre o cu totul alta profesie decat cea dorita.

De asemenea contextul socio-economic al unei societati in tranzitie devine o problema

obiectiva care poate conditiona alegerea carierei. Intr-un astfel de context tinerii

nu gandesc pe termen lung si fac alegeri care sa le aduca beneficii

economice imediate, ceea ce se justifica in situatia data. Insa in

aceste situatii s-a dovedit ca pe termen lung, aceste alegeri duc la insatisfactii si frustrari

profesionale datorate inadecvarii pe care o percepe individul legat de profesia sa.

Intensitatea trairilor afective generate de conflict si de frustrare depinde nu atat de natura

si forta de actiune a factorilor frustranti cat mai ales de gradul maturizarii afective si morale a

individului. Daca totusi se instaleaza o anumita stare de frustrare aceasta poate fi depasita fie de

catre subiectul insusi, atunci cand isi mobilizeaza fortele psihice, fie apeland la un consilier.

Cunoasterea frustrarii nu conduce in mod automat la rezolvarea ei. Frustrarea este

personala, apartine unui anumit subiect, cu o numita structura personalitate si istorie de viata.

Componenta la fel de importanta in depasirea unei frustrari este autocunoasterea. Reducerea sau

depasirea frustrarii personale se realizeaza prin corelarea celor doua componente:

cunoasterea frustrarii;

cunoasterea personalitatii frustrate. 7

Se intampla adeseori ca cei frustrati pe linia realizarii vocationale sa devin agresivi in

discutiile ce tin de obiectivele din campul activitatilor comune cu inclinatiile lor reprimate. In

alte situatii, foarte rar, o frustratie vocationala puternica poate da nastere unei apatii.

Efectul in timp al unei frustratii vocationale puternice, alimentata si de o serie de

probleme nerezolvate pot determina lipsa de motivatie in ceea ce face, persoana in cauza sa simta

ca a pierdut orice sansa de a mai schimba ceva, diminueaza capacitatea de adaptare determinand

aparitia stresului, toate acestea avand un efect negativ in adaptarea si echilibrul personal.

In perioada preadolescentei si adolescentei frustrarile sunt mai accentuate, deoarece

asceasta perioada se caracterizeaza prin fenomene precum: respingerea autoritatii,

experimentarea unor forme de libertate, teribilism, bravada, sau prin fenomene opuse ca: izolare,

sentimentalism, suferinta psihica, etc. Aceasta perioada pare a fi cea mai frustranta perioada din

intreaga viata a individului, este perioada de identificare a „eului” de consolidare a nucleului

personalitatii, de definire a specificului personalitatii in raport cu o alta personalitate.

Adolescenta este cea mai complexa si efervescenta perioada din viata individului, in aceasta

perioada atentia scolii, a psihologului/consilierului scolar trebuie sa fie mai crescuta.

In situatiile in care frustrarile adolescentului nu sunt identificate, ele pot avea efecte

negative asupra personalitatii subiectului. Din frustrari relative, specifice varstei, acestea se pot

transforma frustrari structurale ce pot determina unele tulburari de personalitate sau psihice

(delincventa, nevroza, psihopatie, etc.), deoarece in copilarie si adolescenta perceptia de sine se

modifica si se corecteaza mereu iar procesul de autoidentificare ramane deschis.

Activitatea de consilierea educationala este cea prin care se actioneaza asupra conditiilor

interne, subiective ale frustrarii. Este important sa se tina cont de importanta conditiilor interne

ale frustrarii (perceptii, ganduri, sentimente, structuri volitive, comportamente) deoarece parintii,

profesorii, chiar persoanele frustrate sau alti factori responsabili tind sa incrimineze conditiile

obiective ale frustrarii ( lipsa banilor, lipsa afectiunii, lipsa intelegerii, lipsa motivatiei, etc.).

Frustrarea nu se confunda cu o privatiune exterioara, cu obiectele care-i lipsesc subiectului, ea se

refera la starile de deprivare traite de subiect, la o situatie interrelationala in care subiectul se

77. Dumitru-Tiron Elena, „Consiliere Educationala”, Ed. Institutul European, Iasi, 2005, pag – 187.

simte nedreptatit, in procesul de evaluare sau autoevaluare. Cel in cauza invata pe parcursul

existentei sale de viata care este decalajul optim intre dorintele si posibilitatile sale, invatand sa

isi cunoasca limitele si posibilitatile in asa fel incat sa poata sa dozeze dificultatile pe de o parte

si sa isi imbunatateasca rezistenta psihica pe de alta parte.

Prin consilierea vocationala sau consilierea carierei, se face evaluarea aptitudinilor si a

tipului de personalitate vocationala cu ajutorul instrumentelor psihologiei si colerarea lor cu

informatii despre piata muncii. Datele obtinute de specialist in urma evaluarii, il vor ajuta pe

candidat sa identifice factorii ce ii vor influenta cariera, sa constientizeze si anticipeze

dificultatile, ca apoi sa poata stabili un plan de studii sau profesional.

Eficienta activitatii de consiliere vocationale si consilierea carierei depinde de existenta

unei stranse interactiuni si permanente colaborari intre scoala, familie, servicii specializate, dar si

agenti economici, mass-media, organizatii profesionale, etc.

Bibliografie:

1. Dumitru-Tiron E., „Consiliere Educationala”, Ed. Institutul European, Iasi, 2005.

2. Norbert Sillamy, „ Larousse - Dictionar de psihologie”, Ed. Univers Enciclopedic,1998.

3. Paul Popescu-Neveanu, „Dictionar de psihologie” Ed. Albatros, Bucuresti, 1978.

4. Conf. univ. dr. Tatu Cornelia, „Consilierea carierei – note de curs masterat”, Universitatea

Spiru Haret, Facultatea de Psihologie si Pedagogie Brasov, 2009.