Influenta Cheltuielilor Pentru Invatamant Asupra Cresterii Economice InRomania

8/17/2019 Influenta Cheltuielilor Pentru Invatamant Asupra Cresterii Economice InRomania

1/19

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

MASTER : FINANȚE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

INFLUENȚA CHELTUIELILOR PENTRUÎNVĂȚĂMÂNT ASUPRA CREȘTERII

ECONOMICE ÎN ROMÂNIA

Prof. Coord.: Conf.Univ.Dr. Raluca Dracea

Masterand: Mărgineanu Anamaria – Ileana,

Toma Gabriela – Alexandra

Craiova

2015


2/19

1

CUPRINS

1. INTRODUCERE ................................................................................................................... 2

2. METODA DE CERCETARE .............................................................................................. 5

3. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR STATISTICE ........................................ 6

4. CONCLUZII ........................................................................................................................ 14

5. BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 18


3/19

2

1. INTRODUCERE

Educația are un rol hotărâtor în dezvoltarea abilităților și cunoașterii care sunt esențiale

pentru creșterea și vitalitatea economică.O dovadă clar ă și sigură în acest sens este faptul că sistemele de învățământ

convenționale creează probleme în toate domeniile pe piața for ței de muncă, având efecte asupra

marilor companii, întreprinderi mici și mijlocii, precum și instituțiile publice.

Organizaţiile care dețin angajaţi cu un capital intelectual superior, vor realiza venituri

considerabile pe o perioadă destul de mare.

În ziua de azi, se poate observa şi analiza bătălia tenace pe care o poartă micii şi marii

investitori pentru a atrage în propria echipă personal cu un nivel ridicat de calificare şi educaţie,

care să corespundă cerinţelor şi exigenţelor viitoare ale economiei şi societăţii. Cu cât acest tip

de organizaţie ajunge să fie un fenomen de masă, cu atât societatea respectivă va înregistra un

ritm de dezvoltare mai mare. Ritmul lent al creşterii economice, dificultatea de a crea noi locuri

de muncă conduc la o cerere scăzută de forţă de muncă, deci de capital uman.

Educaţia este furnizată, în cea mai mare măsură, prin intermediul sistemului public.

Explicaţiile ţin de asigurarea funcţionalităţii relaţiilor sociale în cadrul unor reperegenerale,

acceptate şi validate de sistemulpolitic legislativ şi executiv. Se poate demonstra, empiric şi prin

deducţie logică, faptul că finalitatea argumentelor finanţării publice a educaţiei este limitată sau

inexistentăîn plan social.

Realitatea funcţionării sistemelor democratice din ultimele decenii rezultă însă o altă

finalitate tristă a educaţiei. Este vorba despre implicaţiile acesteia asupra evoluţiei

performanţelor economice ale unei ţări.

Actualmente, în gândirea economică, sunt exprimate puncte de vedere diferite în

legătură cu creşterea şi dezvoltarea economică. Ţinând cont de distinctele puncte de vedere în

ceea ce privește conţinutul creşterii economice, aceasta poate fi definită ca reprezentând procesulde sporire a dimensiunilor rezultatelor economice, determinat de combinarea şi folosirea

factorilor de producţie şi reliefate prin indicatori macroeconomici – produsul intern brut,

produsul naţional brut şi venitul naţional în termeni reali, atât pe total, cât şi pe locuitor.

Organizaţiile care au angajaţi cu un capital intelectual superior, vor obţine venituri remarcabile

pe o perioadă îndelungată.


4/19

3

Cotidian, se poate observa şi analiza bătălia tenace pe care o duc micii şi marii

investitori pentru a atrage în propria echipă personal cu un nivel ridicat de calificare şi educaţie,

care să poată răspunde cerinţelor şi exigenţelor viitoare ale economiei şi societăţii.

Cu cât acest tip de organizaţie devine un fenomen de masă, cu atât societatea respectivă

va înregistra un ritm de dezvoltare mai intens.

Becker S. Garry este de părere că, capitalul uman stă în acele abilităţi ale indivizilor,

care sunt specfice acestora şi rămân aceleaşi în orice mediu social, putând fi valorificate pe piaţa

muncii în schimbul unor resurse economice de orice tip1.

Deci, capitalul uman este alcătuit din capital educaţional (abilităţi dobândite de indivizi

în procesul de instruir e şcolară, dar şi în afara acestuia) şi capital biologic (abilităţi fizice ale

indivizilor, sintetizate, cel mai adesea, prin starea de sănătate).

Alcătuirea profesională este în mod direct legată de strategiile de producţie pe termenscurt, mediu sau lung ale diverşilor agenţi economici, diferă nu numai de la o etapă la alta de

dezvoltare a economiei, ci şi de la un individ la altul.

Investiţiile în educaţie rămân ineficiente dacă nu sunt însoţite de o strategie de

dezvoltare socio-economică adecvată. Astfel devine important îndeplinirea şi a celorlalte două

condiţii: stabilitatea mediului socio-economic şi politic şi un ritm de creştere economică

accelerată şi exitenţa unei relaţii directe între venituri, ocupaţii şi nivel de pregătire şcolară şi

profesională.

Cele mai importante caracteristici ale mediului economic european şi, într -o oarecare

măsură, şi ale celui românesc sunt2:

inovaţia tehnologică – acumularea unui volum impresionant de cunoştinţe în toate

domeniile, creşterea concurenţei pe piaţă impune adoptarea celor mai noi tehnologii; o

instabilitatea ocupaţională – angajaţii sunt forţaţi să-şi schimbe nu numai locul de muncă,

ci şi profesia.

reducerea fiscalităţii – pe termen lung, în condiţiile în care concurenţa va creşte,

presiunile agenţilor economici asupra guvernelor vor fi tot mai ridicate în scopul

reducerii fiscalităţii. Aceasta însemnă că statul va fi nevoit în viitor fie să se retragă tot

1 Garry Becker S., Capitalul uman. O analiză teoretică şi empirică cu referire specială la Educaţie , Editura ALL,Bucureşti, 2007 Coralia Angelescu 2 The role of education and training in the implementation of the Europe 2020 Strategy


5/19

4

mai mult din susţinerea serviciilor publice, între care şi educaţia, fie să identifice alte

surse de finanţare a acestora. Ritmul lent al creşterii economice, dificultatea de a crea noi

locuri de muncă conduc la o cerere scăzută de forţă de muncă, deci de capital uman.

Volumul cheltuielilor cu educaţia diferă nu numai de la o ţară la alta, ci şi de la un individ

la altul şi sunt în măsură să ofere o imagine atât asupra capacităţii unei ţări de a susţine

dezvoltare capitalului uman, cât şi asupra locului pe care-l ocupă acesta în strategiile de

dezvoltare pe termen lung. Faptul că, la nivel individual, cheltuielile alocate educaţiei

sunt nesigure şi variabile, a condus la accentuarea rolului statului, al guvernelor în

finanţarea educaţiei, fie în totalitate, fie parţial.

În România, accesul la educaţie este asigurat prin lege tuturor persoanelor indiferent de

sex, naţionalitate, religie sau mediu socio-familial de provenienţă. A devenit însă evident faptul

că, în condiţiile unei situaţii economice deficitare, existenţa doar a unei legislaţii favorabileeducaţiei rămâne insuficientă.

România a intrat într-un cerc vicios: un nivel de dezvoltare scăzut are ca efect limitarea

investiţiilor în educaţie, deci în capital uman, şi diminuează calitatea şi productivitatea muncii,

principalii factori ai creşterii economice.

Un alt fapt ce ține de finanţarea educaţiei este cel legat de modul de distribuţie a

cheltuielilor pe niveluri de învăţământ.

S-a remarcat faptul că finanţarea totală a învăţământului primar şi secundar este mult

mai favorabilă pentru societate decât pentru individ: un nivel înalt de alfabetizare, creşterea

gradului de participare socială şi economică al populaţiei, îmbunătăţirea calităţii vieţii de familie

şi a stării de sănătate etc. Din această cauză, în foarte multe ţări, învăţământul primar şi secundar

este gratuit, durata obligatorie de şcolarizare fiind foarte mare.

Investiţiile în învăţământul superior au un grad mai ridicat de avantajare în plan

individual decât la nivel de societate, în special prin creşterea veniturilor salariale în viitor astfel

că, o mare parte a costurilor cu învăţământul superior sunt suportate de către individ.

Cu toate că literatura economică prezintă multiple argumente în ceea ce privește rolul

educaţiei în dezvoltarea economică, ea nu a menționat în mod evident modalităţile în care şcoala

influenţează indivizii pentru a deveni mai productivi şi nici nu a studiat îndeajuns acele efecte

necuantificabile care contribuie indirect la dezvoltar ea economică. În ceea ce priveşte efectele

necuantificabile ale educaţiei, analizele s-au concentrat pe două mari direcţii:


6/19

5

1. Relaţia dintre educaţie şi sistemul politic Studiile efectuate până în prezent sugerează

faptul că educaţia contribuie la dezvoltarea economică numai în cazul existenţei unui

sistem politic democratic, care să asigure un transfer de putere corect şi normal.

Interferenţa celor două noţiuni (educaţie şi sistem politic) este susţinută şi de analizele

efectuate în ţările dezvoltate, potrivit cărora stabilitatea politică, asociată cu un transfer de

putere normal şi cu un nivel redus al violenţei este limitată doar la acele ţări a căror

populaţie prezintă un nivel ridicat de educaţie.

2. Relaţia dintre educaţie şi creşterea demografică Analizele efectuate au demonstrat teza

potrivit căreia creşterea demografică este în mod necesar fundamentată pe mărirea

speranţei de viaţă. La rândul ei, speranţa de viaţă se bazează pe educaţie, datorită modului

de hrană şi a diagnosticelor îmbunătăţite, a reducerii timpului de muncă şi a dificultăţii

muncii etc.

2. METODA DE CERCETARE

În cadrul acestei lucrări, am utilizat ca metodă de cercetare studiul de caz pe baza

datelor statistice. „Un studiu de caz este o investigație empirică prin care se investighează un

fenomen contemporan în contextul său din viața reală, atunci când granițele dintre fenomen și

context nu sunt foarte bine delimitate”3. Aşadar, această metodă trebuie utilizată pentr u a acoperi

condiţiile contextuale, în convingerea că ele pot fi pertinente pentru fenomenul studiat.

Robert Yin consideră că „investigaţia studiului de caz se ocupă de situaţia tehnică

distincă în care variabilele de interes vor fi mult mai numeroase decât punctele de date, iar ca

prim rezultat se bazează pe surse multiple de dovezi, existând necesitatea ca datele să conveargă

conform unui proces de triangulare, şi ca al doilea rezultat beneficiază de elaborarea anterioară a

unor ipoteze teoretice, în scopul de a dirija colectarea şi analiza datelor”4.

Studiul de caz presupune o metodă cât mai cuprinzătoare, care include logica

designului, tehnicile de colectare a datelor şi abordările specifice pentru analiza acestora. Studiul

de caz nu este o tactică de colectare a datelor, ci o strategie de cercetare.

3 Robert Yin (trad. Valentin Alupoaie), Studiul de caz. Designul, colectarea şi analiza datelor , Editura Polirom, Iaşi,2005, p.30.4 Ibidem, p.31.


7/19

6

Totodată, ca instrument de cercetare, am utilizat analiza datelor şi documentelor sociale.

“Alături de observaţia directă, tehnica documentară constituie, după V. Miftode, una din

principalele surse de date şi informaţii sociologice. Primele lucrări semnificative din domeniul

ştiinţelor sociale au fost realizate pe baze documentare, prin studiul statisticilor, al arhivelor

oficiale sau particulare. Deşi este o tehnică clasică, reprezintă indispensabilă în munca de

cercetare a socialului”5.

Tipuri de surse:

1) Scrise: oficiale, personale- particulare, presa şi literatura de specialitate;

2) Statistice: cercetării, studii, etc.

3) Alte documente: în imagini, fonetice, material – tehnice, în format electronic.

3. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR STATISTICE

Populatia scolara pe niveluri de educatie, varste scolare si sexe

Niveluri deinstruire

Varsta scolara Sexe

Ani

Anul 2005 Anul 2007 Anul 2009

UM: Numar persoane

Numarpersoane Numarpersoane Numarpersoane

Invatamantsuperior

Total Total 716 464 907353 775319

- In varsta de 18 ani Total 47270 60782 32156










5Vasile Miftode, Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen, Iaşi, 2003.


8/19

7



-In varsta de 30-34

aniTotal 24585 39110 38423

- In varsta de 35 anisi peste Total 40033 70329 82703

După cum se poate observa din tabelul de mai sus, în urmă cu 10 ani, numărul de

persoane înscrise în învățământul superior începuse să crească, existând o diferență de peste

180.000 de persone între anul 2005 și anul 2007. Totuși, o dată cu venirea crizei economice, s -a

observat o scădere a numărului de studenți, de la 907.353 la 775319.

0

50000

100000

150000


9/19

8

Absolvenți pe niveluri de educație, forme de învățământ, macroregiuni, regiuni de dezvoltareși județe

Niveluride

instruire

Forme deinvatama

nt

Macroregiuni, regiuni

dedezvoltaresi judete

Ani

Anul1990

Anul2000

Anul2005

Anul2007

Anul2009

Anul2011

Anul2012

UM: Numar persoane

Numarpersoa

ne

Numarpersoa

ne

Numarpersoa

ne

Numarpersoa

ne

Numarpersoa

ne

Numarpersoa

ne

Numarpersoa

ne

Invatamant

superior

Invatamant de zi

TOTAL 15185 69932 87524 155833 135684 106728 93223

-Invatamant seral

TOTAL 9006 648 180 85 234 108 123

-

Invatamant cu

frecventaredusa

TOTAL 1736 5296 11751 14909 38267 15482 7614

-

Invatamant

deschis ladistanta

TOTAL : 354 12789 62058 17106 14353 10068

0

50000

100000

150000

200000

Invatamant de zi

Invatamant seral

Invatamant cu frecventa redusa

Invatamant deschis la distanta


10/19

9

Datorită datelor oferite de INS, putem observa diferențele majore dintre numărul de

studenți din 1990 (imediat după revoluție) și anii care au urmat, ani în care învățământul superior

a cunoscut o dezvoltare normală pentru o țară democratică. Astfel, dacă în 1990 erau doar 15.185

studenți, în anul 2000 numărul acestora crescuse de aproape cinci ori, până la 69.932, iar în 2005

numărul studenților ajunsese la peste 87.000.

Anul cu cei mai mulți studenți este 2007, an în care universitățile românești aveau peste

155.000 de absolvenți. Cifrele au scăzut semnificativ odată cu începutul recesiunii, scăderea

continuând treptat, anual.

Din acest motiv, în doar cinci ani, între 2007 și 2012, scăderea a fost de peste 60.000 de

absolvenți.

Absolvenți pe niveluri de educație, forme de învățământ, macroregiuni, regiuni de dezvoltareși județe

Niveluride

instruire

Forme deinvatama

nt

Macroregiuni, regiuni

dedezvoltaresi judete

Ani

Anul1990

Anul2000

Anul2005

Anul2007

Anul2009

Anul2011

Anul2012

UM: Numar persoane

Numarpersoa

ne

Numarpersoa

ne

Numarpersoa

ne

Numarpersoa

ne

Numarpersoa

ne

Numarpersoa

ne

Numarpersoa

neInvatamant

superior

Invatamant de zi

RegiuneaNORD-VEST

1585 10433 14094 22946 15871 15764 14549

- -RegiuneaCENTRU

919 7797 9512 15896 14473 11859 10903

- -RegiuneaNORD-

EST2635 8134 11268 19932 12498 13483 11815

- -Regiunea

SUD-EST

636 4795 6766 10715 9519 8063 6784

- -

RegiuneaSUD-

MUNTENIA

556 3113 6133 9762 6019 5502 4885

- -Regiunea

BUCURESTI -

6487 22367 23485 47619 55794 31029 26887


11/19

10

ILFOV

- -Regiunea

SUD-VESTOLTENIA

663 4600 6055 10958 8921 8545 6754

- -Regiunea

VEST 1704 8693 10211 18005 12589 12483 10646

-Invatamant seral

RegiuneaNORD-VEST

1177 125 : : : : :

- -RegiuneaCENTRU

898 : 7 : : : :

- -RegiuneaNORD-

EST1148 : 33 36 106 50 61

- -

Regiunea

SUD-EST 727 : : : : : :

- -

RegiuneaSUD-

MUNTENIA

465 49 10 18 19 : :

- -

RegiuneaBUCURES

TI -ILFOV

2748 474 130 31 109 58 62

- -

Regiunea

SUD-VESTOLTENIA 423 : : : : : :

- -Regiunea

VEST1420 : : : : : :

-

Invatamant cu

frecventaredusa

RegiuneaNORD-VEST

256 732 1070 867 534 600 431

- -RegiuneaCENTRU

: 492 1013 2470 16957 2279 1112

- - RegiuneaNORD-EST

219 554 958 1056 653 510 356

- -RegiuneaSUD-EST

: 272 1176 2049 3464 2423 1135

- -Regiunea

SUD-: 118 746 757 2203 554 339


12/19

11

MUNTENIA

- -

RegiuneaBUCURES

TI -

ILFOV

1002 2488 5360 6351 10626 8473 3714

- -Regiunea

SUD-VESTOLTENIA

99 179 798 777 3474 324 306

- -Regiunea

VEST160 461 630 582 356 319 221

-

Invatamant

deschis ladistanta

RegiuneaNORD-VEST

: : 652 2900 1523 1407 1030

- - RegiuneaCENTRU

: 51 1811 8720 1788 1387 1100

- -RegiuneaNORD-

EST: 18 1736 3287 1733 1749 937

- -RegiuneaSUD-EST

: 17 623 1922 1660 1130 617

- -

RegiuneaSUD-

MUNTENI

A

: 3 831 1356 411 641 255

- -

RegiuneaBUCURES

TI -ILFOV

: 265 4636 37935 5502 4891 3210

- -Regiunea

SUD-VESTOLTENIA

: : 1050 1945 1049 839 376

- -Regiunea

VEST: : 1450 3993 3440 2309 2543

Universitățile din Sud-Vest Oltenia au suferit o dezvoltare impresionantă după 1990.

Dacă în 1990 aceste universități aveau 663 absolvenți, în 2000 numărul studenților care

absolveau ajunsese la 4600, pentru ca în 2007 această cifră să ajungă la 10.958, de aproape 15 ori

mai mulți decât în 1990.


13/19

12

Totuși, în anul 2009, numărul de absolvenți a scăzut cu aproape 20%, de la 10.958 la

8.921. În următorii ani de după criza economică, numărul absolvenților a continuat să scadă

treptat, la 8545 în 2011 și 6754 în 2012.

Desigur, un posibil argument ar putea fi și scăderea demografică și migrația românilor,

însă am putea exclude această idee, din mai multe motive. În primul rând, au fost mult mai mulți

migranți între 1990 și 2005 (când numărul absolvenților a crescut), decât între 2007 și 2012. În al

doilea rând, scăderea numărului de absolvenți este în perfectă concordanță cu începutul

recesiunii economice și continuarea acesteia.

Absolventi pe niveluri de educatie, judete si localitati

Niveluri de instruire Judete Localitati

Ani

Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012Unitati de masura

Numarpersoane

Numarpersoane

Numarpersoane

Invatamant superior TOTAL TOTAL 186900 136671 111028

Institutii de invatamantsuperior public

TOTAL TOTAL 92444 92605 81081

Institutii de invatamantsuperior particular

TOTAL TOTAL 94456 44066 29947

Anul 2010

Anul 2011

Anul 2012

02000040000

6000080000

100000120000140000160000180000200000

Invatamantsuperior Institutii de

invatamantsuperior public

Institutii deinvatamant

superior particular


14/19

13

În 2010, numărul absolvenților era mai mare în învățământul superior particular, cu

94.456 absolvenți, față de cei 92.444 ai universităților publice. Totuși, în anul următor, numărul

absolvenților a scăzut dramatic în universitățile private și privind în urmă, scăderea a fost cauzată

în anul 2008, când studenții s-au înscris la cursurile acestor universități, înscriindu-se foarte

puțini comparativ cu anul anterior.

Astfel, se pare că recesiunea economică a lovit din plin mediul privat al învățământului,

care în multe cazuri își desfășoară activitatea cu costuri mult mai mari pentru studenți.

În anul 2012 s-a observat o scădere la ambele categorii de universități, astfel încât

numărul absolvenților în învățământul public a scăzut până la 81.081, iar în învățământul privat

numărul absolvenților a fost de doar 29.947.


15/19

14

4. CONCLUZII

Din nevoia de supravieţuire, omul, societatea, trebuie să valorifice potenţialul

principiului umanismului moderat, care, fiind pus la fundaţia comportamentului uman, ar realiza

condiţii optime pentru coexistenţa omului, societăţii şi mediului. De asemenea, ar contribui la

readucerea stabilităţii proceselor naturale şi ar asigura o dezvoltare durabilă a societăţii civilizate.

Problemele care apar în condiţiile crizei economice sunt determinate de faptul că omul

s-a îndepărtat de natură şi de valorile etice într-atât încât instinctul natural al individului şi-a

pierdut puterea de influenţare a deciziilor şi acţiunilor acestuia. Normalizarea situaţiei este

necesară, deoarece orice sistem viu este înzestrat cu un mecanism de auto -reglare a reacţiilor la

factor ii excitanţi din exterior.

Constatăm că trăim într -o lume globalizată, integrată sub aspect social, financiar, politic. Dacă lumea ar învăţa să respecte tradiţiile, manifestările spirituale ale tuturor popoarelor,

să nu mai alerge numai după lucruri materiale, atunci am putea regla regulile şi principiile

coexistenţei în condiţiile oferite de lumea contemporană.

Criza financiară, criza monetară, criza bancară şi cea imobiliară au adus efecte directe

asupra populaţiei, datorită pierderilor colective a locurilor de muncă, micşorarea salariilor,

scăderea nivelului de trai, etc. Criza financiară are atât consecinţe economice, dar şi efecte

sociale negative, afectând calitatea vieţii socio-culturale, încrederea în instituţiile statului,

amplificarea conflictelor etnice, religioase, etc.

În ţara noastră, cei mai afectaţi de criză, din punctul de vedere al drepturilor omului, au

fost copiii şi tinerii, în special cei din mediul rural. Fenomenul de criză şi sărăcie duce la

încălcarea drepturilor omului, datorită inegalităţilor mari apărute între clasele sociale.

Criza a condus la o serie de reacţii instituţionale care s -au materializat într-o serie de

măsuri de intensificare a controlului asupra unor zone rămase în afara jurisdicţiei băncilor

centrale sau comisiilor de supraveghere a pieţelor de capital. În paralel au fost aduse tot mai mult

în discuţie criteriile de acordare a finanţărilor şi metodologiile de risc şi de rating folosite în

decizia de finanţare. Totodată, intervenţia statului pe pieţele financiare (care uneori a mers până

la cazuri extreme de naţionalizare) a trebuit şi ea legitimată printr -o serie de măsuri legislative

nemaiîntâlnite de la Marea Criză.


16/19

15

Crizele din era postmodernă nu sunt distincte de crizele din perioada clasică. Singura

diferenţă constă doar în magnitudine şi o cadenţă mult mai accentuată cu care se întâmplă în

zilele noastre. Eşecul statului în a tempera frecvenţa lor de apariţie şi în a diminua efectele

negative ale acestor crize este evident.

Prin declaraţia de la Bologna din anul 1999, se dorea aplicarea unui sistem care poate fi

comparat şi înţeles, pentru facilitarea recunoaşterii internaţionale a diplomelor universitare.

Astfel, au fost realizate două cicluri, unul de trei ani şi altul de doi ani şi studii doctorale de trei

ani. Totodată, se dorea validarea formării printr -un sistem de credite ce pot fi transferate între

instituţii de învăţământ superior, facilitarea mobilităţii studenţilor, profesorilor şi cooperare în

privinţa calităţii.

Conferinţa de la Praga din 2001 a adus fundamentarea dorinţei de a realiza un

învăţământ superior competitiv european şi a adus în discuţie problema angajării absolvenţilor destudii superioare. Această conferinţă a fost completată la Berlin în 2003, unde s-a luat decizia

modificării condiţiilor pentru studenţi, dorindu-se condiţii de viaţă şi studiu moderne, să nu fie

condiţionaţi de factorul economic în finalizarea studiilor, etc.

Conferinţa de la Bergen din 2005 a adus o analiză asupra măsurilor aplicate până atunci

şi în cadrul acesteia a fost realizată o strategia pentru facilitarea accesului la învăţământ a

indivizilor proveniţi din grupuri sociale dezavantajate social sau economic, pentru ca aceştia să

devină cetăţeni activi şi să aibă o calificare profesională.

În 2007, la Londra, s-a luat decizia centrării învăţământului superior pe student, pe

instruirea acestuia pentru o carieră profesională sigură şi pentru viaţa de membru al Europei

unite. Totodată, în cadrul conferinţei de la Louvain la Neuve, în 2009, a fost accentuat rolul vital

al universităţilor în dezvoltarea sănătoasă a societăţii, în formarea studenţilor pentru a putea fi

susţinută o economie durabilă şi pentru viaţa socială actuală.

Ţările membre UE sunt încurajate să-şi dezvolte sistemele de educaţie şi formare, să

ofere cetăţenilor săi şanse mai bune pentru realizarea potenţialului şi să asigure astfel

prosperitatea financiară durabilă a societăţii. Educaţia pe tot parcursul vieţii este necesară, fiind

necesar de asemenea un cadru european al calificărilor, iar pe lângă acestea, este nevoie de

echitate, coeziune, cetăţenie activă şi dobândirea de competenţe transversale. Statele europene

trebuie să adopte şi să aplice măsuri pentru atingerea obiectivelor strategice, să promoveze

schimburile de experienţă şi bunele practici.


17/19

16

Una din probleme sociale primordiale pe care le putem observa astăzi este diminuarea

standardelor morale în şcoli şi pierderea autorităţii cadrelor didactice. Violenţa din şcoli apare ca

un rezultat al acestui mediu social în care valorile sunt răsturnate iar profesorul ori învăţătorul

este dus în pragul pierderii respectului de sine.

Altădată instanţe morale, cadrele didactice ajung în situaţia de a nu-şi putea desfăşura

cursurile. Deasemeni, o deosebită problemă o reprezintă faptul că în ultimii 20 de ani

delimitarea dintre puterea coercitivă a profesorului şi libertatea totală de acţiune elevului a

oscilat periculos între cele 2 extreme.

Pe lângă chestiunea demotivării financiare, nu trebuie să uităm că dacă în perioada

interbelică un profesor îşi permitea din salariul său să facă o croazieră pe Mediterană, în timp ce

astăzi nu-şi mai permite una nici măcar pe Snagov, mai intervin şi o serie de elemente simbolice

ori legale care precum este cazul decăderii valorilor spirituale în faţa cultului profitului facil saulacunele juridice care fac incapabil un răspuns proporţional al profesorilor în faţa persoanele

caracterizate de un comportament antisocial.

Pentru a putea asigura un învăţământ stabil şi capabil să creeze conştiinţe avem nevoie

de reabilitarea statutului profesorului în societate.

În raportul educaţiei europene realizat pe anul 2012, proporţia elevilor şi studenţilor

cuprinşi în educaţia instituţională în cadrul populaţiei totale s-a diminuat de la 22,7% în anul

2000 la un procent de 20,9 în 2012, ceea ce reprezintă o scădere de 1,8%, reprezentând peste

două milioane de elevi şi studenţi.

13 state membre au o rată de absolvire de studii superioare care depăşeşte ţinta de 40%

la care Uniunea Europeană doreşte să ajungă. România (20,4%) a înregistrat o creştere anuală de

două puncte procentuale a acestui nivel. In schimb, ţara noastră înregistrează o rată a

abandonului şcolar de 17,5%, în scădere faţă de 2010 când se înregistra o rată de 22,9%.

România a avut în 2014 o rată a abandonului şcolar de 17,5 procente, mai mic cu peste

cinci procente faţă de 2010, când ţara noastră avea o rată de 22,9%. In acelaşi timp, Malta cu

33,5 procente, Spania cu 26,5 şi Portugalia cu 23,2%, sunt statele cu cele mai mari rate de

abandon şcolar, dar au înregistrat progrese importante în ultimul decenii.

Apariţia crizei economice a prins Uniunea Europeană nepregătită pentru o intervenţie

eficientă pe piaţa forţei de muncă. Astfel, fiecare guvern naţional a trebuit să găsească mijloace


18/19

17

specifice pentru a oferi consultanţă tinerilor care au dificultăţi în găsirea unui loc de muncă şi să

ia măsuri pentru îmbunătăţirea nivelului de angajabilitate a absolvenţilor de studii superioare.

Statul ar trebui să iniţieze un plan eficient pentru eficientizarea tranziţiei de la şcoală la

piaţa muncii, proaspăţii absolvenţi fiind cei mai vulnerabili din cauza lipsei de experienţă

practică. Criza economică actuală poate fi şi ocazia pentru a soluţiona anumite probleme cu care

se confruntă numeroşi tineri, în timpul tranziţiei de la şcoală la piaţa muncii, aflaţi la începutul

parcursului lor profesional.


19/19

18

5. BIBLIOGRAFIE

1. Becker S.Garry, Capitalul uman. O analiză teoretică şi empirică cu referire specială la

Educaţie, Editura ALL, Bucureşti, 2007 Coralia Angelescu

2. Miftode Vasile, Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen, Iaşi, 2003.

3. The role of education and training in the implementation of the Europe 2020 Strategy

4. Yin Robert (trad. Valentin Alupoaie), Studiul de caz. Designul, colectarea şi analiza

datelor , Editura Polirom, Iaşi, 2005, p.30.

Influenta Cheltuielilor Pentru Invatamant Asupra Cresterii Economice InRomania

Documents

Transcript of Influenta Cheltuielilor Pentru Invatamant Asupra Cresterii Economice InRomania