VI

Inexorabilul sistem al lui Karl Marx

Manifestul se deschidea cu cuvinte amenintlitoare� ,;0 stafie umblli prin Europa - stafia comunismului . To'ate puterile bătrînei Europe, s-au unit într-o sfintă hliituialli împotriva aces­tei stafii: Papa şi Ţarul, Menemich şi' Guizot, radicalHrancezi şi poliţişti' germani."

Stafia a existat cu adevlirat: 1 848 a fost un an, de spaimă pentru vechjle rînduieli de pe continent. În aer plutea o fer­voare revolutionarli iar plimîntul duduia sub picioare. Timp de o clipli - nwnai o clipă - a plirut că vechea ordine putea să se năruie. În Franta regimul greoi al lui Ludovic Filip, trupe­JUl rege al 'clasei de mijloc, este zguduit de' o criză şi se prlibu­JCŞle;' regele abdică şi se refugiazli în siguranta unei vile din Surrey, în timp ce muncitorimea pariziană dezll1n{Uie o rlis­coală spontană şi necoordonatli şi înaltă steagul roşu pe Hotel de Ville. În Belgia un menarh înfricoşat se oferă sliTenUn\e la lJUIl.. La Berlin se ridicli baricade şi se alide şuieratul gloanle­lor; în Italia gloata se revoltă; iar la Praga şi la Vien� izbucnesc iDsurectii populare care imită Parisul preluînd controlul asupra oraşelor .

.. Comu�iştii detestli să-şi ascundă vederile şi intentiile" clama Manifestul. ,,Ei' declară flitiş cii telurile lor pot fi atinse numai, prir:t doborîrea violentă a înţregii orînduiri soCiale.de pîni acum. Sli tremure clasele dominante îti fat� unei Revo­lutii Comuniste. Proletarii n-au de pierdut În această. revolutie dea"l lanturile. Ei au o ' lume de cîştigat."

146

Oasele dominante tremurau de-a binelea şi vedeaa pretutindeni amenintarea comunismului. Iar spaima lor ... era

tlră temei. În turnătoriile din Franta muncitorii CÎntau cinlece fadicale în acompaniament de lovituri de ciocane, iar poetul romantic · gennan Heinrich Heine, care mergea prin fabrici, scri� că ,,într-adevăr, oamenii cu profesiuni liniştite ca a noastră habar nu au ce notă demonică străbate aceste cîntece."

Dar în ciuda sunetului de trîmbiI! al ManifestuJui, nota demonicll nu <ira o chemare la revolutia comunistă, ci un stri ­

găt izvorît din deznMejde şi frustare. Pentru eli întreaga Eu­ropll era în aşa măsură strînsă în menghina reactiunii , încît, prin comparatie, conditiile din Anglia păreau de-a dreptul idi­lice. Despre guvernul francez, J. S. Mill scrisese că este "cu totul lipsit de năzuinta spre ameliorare . . . fiind mînat aproape exc1usiv de impulsuri omeneşti mai meschine şi mai egoiste": iar Franta nu detinea monopolul acestei trist� faime. Cît despre Germania - ei bine, iată eli aci , ·În plin deceniul al pa­trulea din secolul al XIX-lea, Prusia nu avea încă parlament şi nu cunoştea Hbertatea cuvîntului sau dreptul la întruniri . libertatea presei şi curtile cu juri, în ea nu era tolerată nici .0

idee care s-ar -fi abătut fie şi cu un milimetru de .la vechea conceptie a monarhiei de drept divin. Itatia era un mozaic de principate anacronice. Iar Rusia lui Nikolai I (în pofida vizitei făcute odinioară de tai la New hanark-ul lui Robert Owen) era caracterizată de istoricul de Tocqueville drept "piatra de temelie a despotismului În Europa."

Dacă disperarea ar fi fost canalizată şi orientată, nota demorucă putea să Se pre�himbe În una cu adevlirat revolu­tionară. Aşa, înslt, insureqiile au fost spontane, nedisciplinate şi t1ră scopuri limpezi : la început ele au repurtat victorii, iar mai apoi , cînd s-au oprit să se întrebe ce-i de făcut mai depane, vechea ordirle îşi reveni din buimăceală şi se instală la loc invincibilă. Fervoarea Tev�lutionară se domoli, iar unde nu, fu· zdrobită tlră crutare. Cu pretul a zece mii de victime, mul­

timea pariziană fu îngenuncheată de cAtre Garda Natională. iar Ludovic Napoleon prelu� cîrma natiunii şi peste putin timp înlocui cea de a doua Republică prin cel de-al doilea Imperiu .

147:

Belgia hotArî cl e mai cuminte, la urma urmei, sll-i ceară re­gelui sA .rAmînă pe tron; drept care acesta, În .semn ele recu­noştintA, aboli dreptul de întrunire. În multimile vieneze şi ungare Se trase cu tunul de pe bastioane, iar În Germania b

adunare constituantA care d�blltuse odinioarl cu curaj chesti­unea ,republicanismului se fragment! În factiuni CÎrcotaşe iar apoi , În chip jalnic, oferi tara lui Friedrich Wilhelm al IV-lea, regele Prusiei. Cu o josnicie şi mai mare, monarhul declarA cli nu va accepta o coroană ofcritll de mîiilile murdare ale prostimii.

Revolutia luase sfîrşit. Fusese crîncenă, sÎngeroasli, dar neconcludentl1. În Europa apArurA CÎteva chipuri noi, dar politi­cile r!maserA în bun A parte neschimbate.

Un mic grup' de lideri ai clasei muncitoare, care tocmai formaserA Liga comuniştilor, nu vedea însA.În asta un motiv de profundă disperare. E adevArat cA revolutia În care ei îşi pu­·seserA mari sperante era stinsă şi el!. mişcllrile radicale încui­bate prin diverse loc un În Europa erau prigonite m� aprig ca oricînd înainte. Toate acestea puteau fi privite, Însă, cu un

I

anumit singe rece. Căci potrivit concepţiei lm despre istorie, insurectiile de la 1 848 n-au fost decit repetitii în mic pentru o reprezentatie gigantic11 programatA sA aib11 loc mai tîrziu, iar în ceea ce priveşte reuşita acestui înfricoşAtor spectacol ce avea să urmeze, nu putea încăpea nici o umbrA de indoialA.

Liga'tocmai publicase declaratia .obiective.lor sale, intitu­lat11 Manifestul Partidului Comunist. Deşi cuprindea lozinci şi formulAri tranşante, Manifestul nu fusese scris doar pentru a asmuti spiritul revolutiona r sau pentru a adăuga încă o voce de protest la zarva ce umplea atmosfera. Manifestul intenţio­na să ofere altceva : o filozofie a istoriei în care O Revolutie comunistă era nu doar deziderabilA, ci şi demonstUloil inevi­tabiJll. Spre deosebire de socialiştii utopici , care voiau şi ei sA reorganizeze societatea spre. a o face mai conformă cli dorin­ţele lor, comuniştii nu mceau apel la simpatiile oam<fnilor sau la predilectia lor pentru edificarea de castele de nisip . Ci ofe­reau oamenilor o şansA să-şi ani ne destinele de o stea şi să priveascll acea stea cum înaintează inexorabil prin zodiacul istoriei. Nu mai era vorba de o luptă În care o parte sau cealaltA

148

trebuia să învingă din ratiuni morale sau sentimentale sau pcdIU că găsea.,insuportabile rînduielile 'existente. Ci era voiba de o

analiz11.rece menitll să detennine care parte unna in mod necesar

să invingă, şi cum partea aceea era proletariatul, liderii sti trebuiau doar sl1 aştepte. Pînă la urmă nu aveau cum să piardă..

Manifestul era un program scris pentru viitor. Un lucru i-ar fi surprins totuşi pe autorii săi. Ei erau pregătiti să aştepte - dar nu şaptezeci de ani. Ei pîndeau deja din ochi prin Europa, pentru a descoperi cel mai probabil incubator al revol­�ei. Făli a arunca Însă nici m11car o fugară pljvire-spre Rusi�.

Manifestul, după cum ştie toată lumea, era vlăstarul inte­lectual al acelui geniu mînios care se numea Karl Marx. Mai precis, era rezultatul colaborării dintre Marx şi remarcabihil său tovarăş de luptli, compatriot, sprijinitor şi coleg, Friedrich Engels.

Sînt doi oameni interesanli şi, desigur, enoml de impor­tanti. Necazul e Însă că ei nu mai sînt aSlăzi doar nişte oa­meni; omul Marx este eclipsat de figura lui Marx; iar Engel's este ÎnvlUuit de umbr� lui Marx. De-ar fi sl1 judecftm dupA nu­mărul de adoratori, Marx ar trebui considerat un lider religios În rind cu Hristos_ sau tu Mahorrtet, în care caz Engels ar deveni un fel de Sfint Pavel sau Ioan. La Institutul Marx-Engels din Moscova, o -mulţime de cercetători au zlibovit asupra scrieri­lor lor cu o idolatrie cu nimic mai prejos de cea ridiculizatli de ei în muzeele antireligioase din acelaşi oraş; dar în timp ce în Rusia sînt canonizati, într-o mare parte a 'lumii Marx şi En­gels sînt încă crucificati.

Ei nu merită însă una din aceste două atitudini, pentru cli n-au fost nici sfinti, nici diavoli. Iar opera lor mi e nici Scriptură. nici lucrare Il Satanei. Ea se Înscrie în lungul şir de concepţi i economice -care, rînd pe rînd, au clarificat, analizat şi imerpre­tat lumea din jurul nostru şi aidoma celorlalte mari lucrliri din raft, m.i sînt fiiii cusur: Lumea a fost preocupatll mereu de Marx re'Volutionarul. Dar dacă el n-ar fi trăit, ar fi existat alti socialişti

' şi alti profeti ai unei noi societllti. Impactul reât şi durabil al lui Marx şi Engels nu este cel al activitătiUor revolutionare,

149

care n-li dat prea multe roade in timpul vietii lor. Capitalismul trebuie si se confrunte. pinl la urml. cu Marx gindi10rul eco­nomic. Pentru el pecetea ultiml l�atl de. el asupra istoriei a constituit-o predictia sa privind colapsul inevitabil al capita­lismului. Pe aceastA predicpe şi-a construit comunismol edifi­ciul său.

Dar să vedem cum au fost cei doi ca oameni. Ca intltişare erau foarte deosebiti. Marx ar�ta ca un re­

volutionar. Copiii săi îi spuneau "Maurul". pentru cl1 avea fata smeadl1 iar ochii scînteietori şi înfundaţi în orbite. Era scund şi puternic la trup iar barba-i formidabilli îi dl1dea o ex­presie ursuz�. Nu era un ins ordonat; locuinta·sa era ticsitl1 de mormane de cl1qi şi hînii prl1fuite. puse alandala. printre care se mişca. neglijent îmbrăcat. invlUuit într-un nor de fum de ţiga­ră. Engels, În schimb. putea trece drept un specimen din dis­pretuita de el bourgeoisie; Înalt, blond �i de obicei elegant, era arpator de scriml1 şi de vinl1tQare clUare. iar într-un rînd a traversat înot fluviul Weser de patru ori dus-întors fiirl1 pauzl1.

Cei doi se deosebeau nu doar ca înfl1Iişare; şi persona1i­tl1iile lor se aflau la poli opuşi.. Engels era e fi.·e vesell1 şi afa­bill1. inzestrată cu o inteJigentl iute şi,sprin{arl1; se spunea cI se putea. descurca in d'ouăzeci de limbi. Avea sll1biciune pentru plăcerile vietii burgheze, inclusiv pentru un pllhl1rel de vin bun, şi este arIlJ.lzanţ de notat că deşi îşi duta amorurile în rîndurile proletariatului. a irosit mult timp încercînd în chip romantic (şi neizbutit) să demonstreze el amanta sa proletari Mary Bums (iar mai tî�iu, dupl ce aceasta a murit. sora ei, Lizzie) ar fi de fapt coborîtoare din poetul scoti an.

Marx era mult mai greoi. El este cânurarul german par excellence. 'lent. meticulos şi perfectionist pînă Iă pedanterie. aproape morbid. Engels putea redacta un tratat cit ai bate din palme; Marx nu isprl1vea niciodatl1 de mcut şi refiicut un text. Engels s-a poticnit nitel doar la cele patru mii de rl1dl1cini ale verbelor în limba arabă; Marx, după douăzeci de ani de vorbit engleza. p�tra încl oribilul accent teutonic. Dar cu tot stilul

150

sAu greoi, Marx este, dintre c ei doi, inteligenla mai lIIaIe;

acolo unde Engels dădea lllrgime şi vioiciune, Marx dIdea adîncime.

Cei doi s-au întîlnit, pentru a doua oam, la Paris, in 1844. dată de la care începe colaborarea lor. Engels venise doar pennu o scurtA vizitl la Marx, dar constatarii cA aveau sA-şi spI­nil atîtea unul altuia, încît c�nvorbirea d\lrl zece zile. DupA aceea mai că n-a existat o lucrare a unuia care să nu fi fost stilizatA saU rescrisl1 sau cel ' pupn discutatl1 cu c eHUalt, iar corespondenta dintre ei umple volume întregi.

Pînl1 la ,acea întîlnire de la Paris, drumuril e lor în viatl fuseseră destul de diferite. Engel's era fiul unui fabricant din Renania, pi etist, calvinist şi mlrginit. Cînd Engels vădi în tinerete un gust de neîntel es pentru poezie, tatlI său îl expe­die tlrl multA vorbă la Bremen să Înv ete meseria de exporta­tor şi să locuiască împreună cu un cleric: religia şi negotul erau, în viziunea lui Caspar Engels, leacuri bun e pentru un suflet romantic. Engels s-a apucat conştiincios de afaceri, nwnai cA tot ce se înfiltişa ochilor săi căpăta coloritul unei per­sonalitl1ti cuprinse de revoltl, al un ei firi deschise dar inca",­pati bile cu standardel e �gide al e tatălui său. Făcîndu-şI serviciul , cobora la doc�ri, dar privirea sa ageră înregistra nu doar confonul cabinelor de pasageri de la clasa întîi, "căptu­şite cu lemn de mahon" omam entat cu aur, ci zăbovea şi Ia �lasa a patra, unde oamenii stăteau "tiesiti ca pietrel e din pavajul străzii." Începu să citească literatura radicală a epocii, iar pe la vîrsta de dauăzeci şi' doi de ani era convenit la ideile "comunismului" - cuvînt ce pe atunci nu av.ea o definitie foarte clarl, decît în mlisura în care implica respingerea ideii de proprietate privată ca mijloc de orgaruzare a efortul,ui economic al ,societAtii.

Dupl o vrem e plecl la Mallchester pentru a lucra aci în afa�eril e cu textil e ale tatlIui său. Manchesterul îi filcu lui Engels o impresie asemănătoare celei a vapoarelor din Bremen. Existau în oraş străzi arătoase gamisite· cu prăvălii, iar în jurul oraŞului existau suburbii cu vile frumoase. Exista însA şi un al doilea Manchester. El era ascuns în spatel e celui dintîi

1 5 1

şi dispus astfel incit proprietarii de fabrici si nu fie nevoiti să-I vadă în drumul lor. spre birouri. Aici locuia o populatie debili tată trltind în promiscuitate şi deznădejde, amatoare de gin şi d�.predici evangheli�e şi care se narcotiza, şi îşi narco­tiza copiii, cu laudanum pentru a putea suporta o viată dură şi fără de sperantll.. Engels văzuse o situatie asemmlitoare în oraşele industriale din Renania sa natalll, dar acum exploră Manchesţerul pînll. la ultima cocioabă şi văgăuni. Consta­tIriIe avea să le publice în cel mai teribil verdict pronuntat vreodatll. asţlpra lumii mahalalelor industriale: Situaţia clasei muncitoare din Anglia în 1844. S-a întîmplat sll.-i vorbeascll. despre mizeria din Manchester unui prieten aristocrat, spu­nîndu-i că nu văzuse niciodată "un oraş aşa de rău construit." Res�tivul l-a �cultat în linişte, după care i-a replicat: "Totuşi aici se fac o grllmadll-de bani ; cu bine, sir!"

Engels se apucă acum să scrie lucrări menite a dovedi cl1 marii economişti englezi au fost numai nişte apologcli ai rîn­duielilor existente, iar una din contribuliile sale !lcu o impre­sie deosebită tînl1rului cu numele de Karl Marx, care edita la Paris o revistă filozofică radical�.

Spre deosebire de Engels, Marx venea dintr-un mediiJ fan1ilial liberal . chiar uşor radical. Se născuse în 1 8 1 8 la Trier, în Oemlania, ca al doilea fiu al unei Înstărite familii evreieşti care, curind după �ceea, a trecut la creştinism pentru ca Hein­rich Marx sl1-şi exercite mai nestingherit ocupatia de avocat. Heinrich Marx era un om respectat; a ajuns chiar sl1 fie nun1Ît Justizrat, titlu onorific acordat juriştiior eminenti , dar în tinerete luase..parte la anumite întruniri ilegale prin localuri , unde se toasta pentru o Germa:nie republican� iar pe fiul sllu mai mic l-a hrllpit cu lecturi din Voltaire, Locke şi Diderot.

Dorinta lui Heinrich Marx a fost ca fiul său să studieze dreptul. Însă la universitătile din Bonn şi Berlin, tînărul Marx Se vl\zu atras în marea dezbatere filo�o.ficl1 afl.at11 1a ordinea zilei . Filozoful Hegel propusese o schemă revolutionară, fapt care produsese o sciziune în uni·versitătile conserva­toare germane. Schimbarea reprezenta, după Hegel, regula vi.etii. Orice idee, orice forţă dă în mod -inevitabil naştere

152

contrariului 'său, apoi cele două fuzionează într-o ,.uniUle'" care, la rindul silu, produce propria sa contradictie. Iar istoria. spunea Hegel, nu era decît expresia acestui flux de idei şi forte care se ciocnesc şi se rezolvă, Schimbarea - schimbarea di.

, lectieil - este imanentă lucrurilor Ol!!eneşti. CU o�ingurt ex­ceptie: cînd venea vorba de statul prusian, regula nu se mai aplica; guvernul Prusiei, spunea Hegel, era'ca o "veritabillt divi­nitate pămîntească."

Deibaterea fu un puternic imbold pentru tînărul student. Marx se alăturil unui grup de intelectuali cunoscuti drept Tinerii hegelieni, care dezb'liteau probleme precum ateismul sau comunismul teoretic prin prisma dialecticii hegeliene, şi se hotilri sli devinli· el însuşi filozof. Poate cli ar fi deveni t, dacă nu intervenea acel stat aidoma divinitătii. Profesorul preferat al lui Marx, B runo Bauer, care dorise să-i obţină o nu­mire la Bonn, fu concediat pentru ideile sale proconstitutionale şi antireligioase (socotite deopotrivil de dăunătoare) şi cariera universitară deveni pentru tînărul dr Marx o. imposibilitate.

'Atunci Marx abordă ziaristica. Rheinische Zeirul1g, un mic ziar liberal ce se adresa clasei de mijloc şi l� care el col.a­borase adesea, îi oferi functia de redactor-şef Ma� acceptă; cariera sa avea să dureze exact cin�i luni. Marx era pe amnci un radical, dar radicalismul sliu era filozofic şi nu politic. Ond Friedrich Engels veni respectuos să-i facă o vizită, Marx mai degrabli îl dezaprobll pe acest tînăr impertinent ce deborda de idei comuniste, iar cînd Marx însuşi fu acuzat de comunisrn, răspunsul său 'a fost necchivoc: .. Nu mă pricep la cpmunism - spuse el - dar o filozofie sociallt ce are drept scop sâ-i apere pe cei oprimati nu poate fi condamnată cu atîta uşurih\ă." Dar cu toate aceste tlelimitliri, editorialele sale au indispus autoritlttile. Marx a scris un vehement atac la adresa unei legi ce i-ar fi împiedicat pe llirani să adune vreascuri din păduri ; pentru asta a fost cenzurat. Apoi a scris nişte editoriale în care deplora situalia locuintalor; pentru asta a fost avertizat. Iar cînd şi-a permis să meargli pînă acolo Încît să spună cîteva lucruri dezagreabile despre tarul Rusiei, Rheinische Zeitung fu ,interzis.

153

Marx plecll la Paris sll preia un alt periodic radical, care va avea şi el o viall aproape la fel de scun! ca ziarul la care lu­crase pînll a:tunci. Interesele lui se îndreptară, însă, acum înspre politică şi economie. Interesul nedisimulat egoist al guvernului prusian, rezistenta implacabilll a burgheziei ger­mane fatl de tot ce ar fi puiut să uşureze cît de cit situatia claselor muncitoare din Gennania, atitudinea aproape carica­tural reactionarll ce caracteriza clasele posedante şi domi­nante din Europa - toate astea se amalgamară în mintea sa devenind parte constitutivă -il unei filozofii a istoriei. Iar cînd ,Engels veni în vizită şi între cei doi se legă o strînsă prietenie. acea filozofie începu să prindă contururi precise.

Filozofia marxistă este adesea numită materialism dialectic; dialectic pentru cli încorporează ideea hegeliană a schimbllrii inerente. şi materialism pentru că îşi ia ca punct de sprijin nu lumea ideilor. ci mediul social şi fizic .

.. Conceptia ma:terialistă a istoriei - scria Engels cu multi .ani mai tîrziu într-o cunoscutli lucrare a sa intitulată «Anti-Diihring» (era îndreptatll împotriva profesorului ger� man Eugen Diihring) - porneşte de la teza cli productia, şi allituri de productie, schimbul produselor ei, constituie baza oricllrei orînduiri sociale; că, în fiecare societate care apare în istorie, repartitia produselor, şi o dată cu ea împllrtirea soci­alll în clase sau stliri sociale, sînt detenninate de ce anume se produce, cum se produce şi de feluf în care se face schimbul acestor produse. Prin unnare. cauzele ultime ale oricărei prefaceri sociale şi revolutii , politice. nu trebuie căutate în mintea oamenilor, în întelegerea tot mai mare a adevărului etern şi .a dreptătii . ci în schimbările care au loc în modul de productie şi de schimb; ele trebuie căutate nu în filozofia, cj în ecopomia epocii respeCtive.':

E un rationament viguros'. Orice societate, spune Marx, este edificată pe un fundament economic - pe realit�tea dură a existentei unor fiinte umane care sînt nevoite să-şi organizeze activitătile ,pentru a-şi procura îmbrăcăminte. hrană şi 10cuintă. Această organizare poate pr�zenta mari

154

deosebiri de la o societate l a alta şi de la o epocA la aiia. Ea poate fi pastorall1, centradi pe vÎl'll1toare, grupati În unidli meşteşugăreşti sau structuratI Într-lin complex ansamblu in­dustrial. Indiferent, însll, de fonna în care oamenii îşi rezolvi problema lor economicI de bazll, societatea va avea nevoie de o întreagll ,,suprastructurll" de activitllti noneconomice şi de gîndire - va avea nevoie sI fie organizatI prin legi, su­pervizatl de un guvern, inspirati de religie şi filozofie.

Suprastructura de gîndire nu poate fi insl aleasă ]a întîmplare. Ea va oglindi în mod necesar fundamentul pe care a fost înlUtatl. ° sOCietate ce trllieşte dm vînat nu va putea produce şi utiliza niciodată cadrul juridic al unei societăti in­dustriale, aşa după cum o comunitate industriall n-ar putea folosi conceptia despre drept, ordine şi guvernare a unui sat primitiv. De observat cli doctrina materiali stă nu pierde din vedere functia cataJiticll şi creativitatea iefeilor. Ea sustine doar cll gîndurile şi ideile sînt produsul mediului, chiar dacă ele unnllresc să modifice acest mediu.

Materialismul prin el Însuşi ar reduce ideile la. nişte simpli înso�tori pasivi ai · activitătii economice. Marx n-a sustinut asta niciodatll. Pentru cli noua teorie nu era doar materialistli, ci şi diaJecticif; ea scotea în evidentă schimbarea, schimbarea permanentă şi inerenta; şi În acest necontenit flux, ideile emanate într-o perioadl contribuie la modefarea perioadei unnlitoare. "Oamenii îşi fluresc singuri istoria - scria Marx, comentînd lovitura d'e stat a lui Ludovic Napoleon din '1852 - dar nu o fl1uresc dupl1 bunul lor plac; nu o fl1utesc în îm­prejurlri aJese de ei înşişi, ci în împrejurări pe care le glisesc de-a gata, date şi transmise din tt:ecut."

Dar aspectul dialectic - dinamic ....:- al acestei teorii des­pre istorie nu tine doar de interactiunea dintre idei şi structu­rile sociale. Intervine şi . un alt agent, cu mult mai putemic. Lumea economicli se aflli ea însăşi în schimbare; fundamentul pe care se cllldeşte edificiul ideilor este el însuşi în mişcare.

De exemplu, pietele izolate din Evul Mediu începură sl1 stabileascli legături Între ele sub impactul explorlirii şi al uni­ficl1rii politice şi astfel lul · naştere o noul lume comercialll.

155

Vechea rîşnitll manuall a fost Wocuitl1, sub impactul inventiei, de maşina cu abUri. luînd naştere o noul fonnl de organizare sociall, numitl fabrică. În ambele cazuri cadrul detenninant al vietii economice şi-a schimbat el însuşi fonna, impunînd astfel o nouă adaptare socială comunitllpi în care fiinta. "Rîşnita actionati manual vă dă societatea feudală - scria Marx �,

maşina cu abur, societatea capitalistului industrial." Iar cînd o asemenea schimbare are loc, ea antrenează o

serie întreagă de consecinte. Piata şi fabrica erau incompati­bile cu modUl de viată feudal, chiar dacă au luat naştere în ca­drul acestuia. Ele reci am au un nou context cultural şi social, corespunzător lor. Şi ele au favorizat acest anevoiDs p�oces de naştere creÎnd propriile lor clase sociale noi: piata a prilejuit aparitia unei noi clase negustoreşti , iar fabrica a dat naştere unui proletariat industrial .

Procesul de prefacere socială nu s-a rezumat însă la pre­siunea exercitată de noile im:,enţii asupra ve�hilor instituţi i; el a însemnat şi înlocuirea vechilor clase prin altele noi. Pentru eli sGcietatea. spunea Marx. cuprinde structuri de clasă. gru­puri de indivizi aflaţi într.lQ relaţie comună - favorabilă sau nu - fată de fom1a' de producţie existentă. Iar schimbarea economicl1 subminează toate acestea. Pe măsură ce, de pildă. fabricile distrug productia meşteşugă.rească - :;e schimbă şi relatiile sociale de productie; cei aflati sus constată că li se surpă terenul sub picioare, iar cei ce se atu la fund pot fi pur­tati'mai sus. Am văzut cum tocmai o asemenea răsturnare a pozitiilor relative s-a produs În Anglia pe vremea lui Ricardo, cînd capitaliştii, ridicaţi de valul Revoluţiei industriale. amenintau să uzurpe prerogativele străvechi ale aristocratiei funciare.

De aci se nasc conflicte. Clasele a căror poritie este pri­mejduită luptă împotriva claselor a cl1ror pozitie se Întăreşte: nobilimea feudală luptă împotriva negustorului în asceqsiune. iar meşterul breslaş luptă împotriva tînărului,capitalist.

Procesul istoric, însă, nu ţine seamă de simpatii şi antipatii . Treptat conditiile Se SChimbl şi tot treptat, dar sigur. se modifică dispozitivul clas<ţlor sociale. Prin zbucium şi suferinte,

156

repartitia avutiei se modificli. Astfel, istoiia ni se înfIlişeul ca un grandios spectacol al luptei neîricetate între clase peobU împărtirea avuţiei sociale. Căci atîta timp cît tehnicile sotie­tlitii se schimbll, nici o distribuire existent11 a avutiei nu este

ferită de contestare. Ce erevestea aceast11 teorie pentru societatea din timpul

lui Marx .şi Engels? Prevestea -revolutia - o revolutie inevitabil11. Pentru c11 şi capitalismul, potrivit acestei analize, cuprif.lde în mod necesar "forte" şi "relatii" de producţie - un fundamennehnologic şi organizalional şi un eşafodaj de legi , de drepturi politice şi ideologii. Iar dacă baza lui tehnică evo­lua, în mod necesar şi suprastructura era supusă unei presiuni cresCÎnde.

Tocmai acest lucru îl constatau Marx şi Engels la 1 848. B aza economic! a capitalismuh,ii - ancora lui în. solul reali­tăţii ---- era productia industrială. Suprastructura lui o fonna sistemul proprietlitii private, sub care o parte a produsului so­cial intra în mîna celor ce aveau în stăpînire marele ei aparat tehnic. Conflictul rezida În faptul că baza şi suprastructura erau iilcompatibile.

De ce? Pentru eli baza produc�ei industriale - a confecponării efective de bunuri - era un proces din ce în ce mai organizat, mai integrat, mai inferdependent, pe cînd supra­structura proprietlitii pJjvate era cel mai individwllist dintre toate sistemele sociale. Aşadar, exista o neconcordantlt între suprastructur11 şi bazlt:' fabricile aveau nevoie de planificare

socială, iar proprietatea privată avea 'oroare de e'a; capitalis­mul devenise atît de complex încît avea nevoie· de qirijarea productiei, dar capitaliştii tineau cu îhdîrjire la o libertate rui­nătoare.

Rezultatul era dublu. Întîi , capitalismul avea s11 se distrugă singur mai devreme sau mai tîrziu. Caracterul nepla­nificat al producpei avea' slt ducl1 la o pennanentl1/dezorgani­zare a activităţii economice - la crize, convulsii şi la haosul social al depresiunii: Pur şi simplu, sistemul devenise prea

157

complex, el se deieqhili�r,a întruna. functiona inegal şi în timp ce unele bunuri le producea în exces, altele le producea în canti�p insuficiente.

În al doilea rînd, capitalismul îşi pregltea în mod, nece­sar, dar Bel sI!. ştie, propriul succesor. În marile sale între­prinderi el nu crea doar baza tehnicI!. pentru socialism, pentru producpa planificatl1 raponal, ci totdeodatl1 o clasA instruitl1 şi discipijnatl1 ce urma să fie agentul -socialismului - îndîrjitul proletariat. În virtutea propriei sale dinamid Interne, capita­lismul avea sI!. cauzeze propria sa prl1buşire, după ce îşi va fi crescut, între timp, pe propriul său duşman.

Era o viziune asupra istoriei de mare imponanll1, nu doar sub aspectul a ceea ce 'prevestea pentru viitor, ci şi gratie perspectivei noi de ansamblu pe care o deschidea asupra trecutului. Este necesar sl1 ne. familiarizăm cu "interPretarea economică" Il istoriei şi trebuie sl1 acceptăm cu calm o reeva­luare a trecutului pnînd cont, sA zicem, de lupta dintre clasele negustoreşti în ascensiune. din secolul al XVII-lea şi lumea aristocraticl1 a latifundiilor şi a descendentelor nobile. Pentru Marx şi Engels, însă, nu ·era vorba de un simplu exercitiu de reinterpretare istoricA. Dialectica ducea spre viitor, iar viitorul, aşa cum îl zugrăvea Manifestul comunist, însemna revolutia ca destinatie spre care se îndrepta capitalismul. În cuvinte su.mbre, Manifestul proclama . . . ,;Cu dezvoltarea marii indus­trii, burghţziei îi fuge . . . de sub picioare însAşi baza pe care ea produce şi-şi însuşeşte produsele. Ea produce, rnainte ae toate, pe' propriii ei gropari. Pieirea ei şi victoria proletari atu­lui sînt deopotrivl1 de inevita�ile."

Manifestul, cu interpretarea inexorabill1 'şi fununoasl1 ce o dMea istoriei , nu a fost scris la Paris. Marx n-a stat multI!. vreme în acest braş. Edita aci o revistl1 caustică, r�dicaIA, care irita susceptibilitAtile guvernului prusian; la cererea acestuia, fu expulzat din capitala Frantei. .

Acum era cl1sl1torit - se cl1sătonse în 1 843 cu Jenny von Westphalen, pe care o cunoştea din copilărie. Jeny era fiica unui aristocrat prusian şi consilier aulic, dar baronul von Westphalen

158

era totuşi un gînditor umanist şi liberal. El îi vorbise tînIndui Marx despre HOI'qer şi Shakespeare, ba i-a povestit şi dcspIe ideile lui Saint-Simon, cu toate că episcopul local le decla­rase eretice. Cît despre Jenny, ea fusese frumoasa oraşului. Cu frwnu,setea ei şi cu droaia de petitori ce o asaltau, ar fi pulUl uşor să facă .o partidă mai "potrivită" decît cea cu tînărul ne­

gricios din vecini. Se îndrligostise, însă, de el şi ambele familii zâmbiră aprobator. Pentru familia Marx o asemenea cllsâtorie însemna un triumf social însemnat, iar pentru baron era; pro­babil, o fericită confirmare a ideilor sale umaniste. Ne putem întreba dad el şi-ar fi dat consimtlimîntul în cazul cînd ar fi putut să prevadli ce avea să se întîmple mai apoi cu fata lui. Pentru că Jenny va fi silită sli împartă patul, la închisoare, cu o prostituată de rînd şi să cerşească de la vecini bani cu care să cumpere sicriu pentru a-şi putea înmormînta unul din copii. În locul delectabil ului confort şi al prestigiului social de care avusese parte la Trier, avea să-şi petreacă anii vietii sale în două camere sl1r�cllcioase dinlr-o mahala londoneză, împărtind cu sotul său calomniile unei lumi ostile.

.

Au fost totuşi soti profund devotati unul altuia. În rela­tiile cu cei din afara familiei sale, Marx era rl1utăcios, pizmaş, bllnuitor şi ranchiunos; în schimb a fost un tatl1 plin de căldură şi un sot iubitor. Într-o vreme, cînd sotia sa era bolnavă, Marx s-a încurcatcu Lenchen, o westfaliana care a locuit cu ei toata vi,ata ca fatâ-n casă nepll1tită, dar nici chiar aceastll infideli· tate - din care s-a nă�cut un copil nerecunoscut - n-a stri­cat o relatie întemeiată pe o mare iubire. Mai tîrziu, mult mai tîrziu. cînd Jenny era pe moarte iar Marx bolnav, fiica lor fu martora urml1toarei scene înduioşătoare:

Drema noastră mamă stlltea cuIcatll în odaia mare din fată, iar Maurul în cllmăruta de alături . . . N-am să uit niciodată dimineata cînd el s-a simtit destul de întremat ca să se poată duce în odaia mamei. Cînd s-au pomenit împreună, erau din nou tineri - ea o fetişcană i ar el un june îndrl1gostit, ambii în pragul vietii, nu un bărbat sleit de boala şi o Mtrînă muribundă ce urmau a se despArti pentru totdeauna.

159

Familia Marx s:-a stabilit la Londra 'în 1 849. Expulzati din Paris, patru ani inainte, ajunseseră la Bruxelles,. unde ră:­maserll pîn�Ha evenimentele revoluţionare din 1 848 (Marx redactînd între timp Manifestul). Apei, cînd regele 'belgian se simti din nou destul de sigur pe tronul sllu deunăzi zdruncinat şi începu să-i vîneze pe iiderii radicali din capital� sa, Marx pleci pentru scurti vreI1le în Germania.

Aici s-a repetat figura de mai înainte. M,.arx prelul redactia unui ziar, a cărui suprimare de către guvern fu doar o chestiune de timp. Ultimul număr fu tipărit cu litere roşii , dupl care Ma,rx îşi căută un refugiu l a Londra.

Se afla acum într�o situatie financiară disperatlL Engels era la Manchester, unde îşi ducea ciudata- lui viată dublă (era o figura respectată la bursa din acest oraş) şi expedia Întruna familiei Marx cecuri şi 5ume de bani. Dacă Marx ar fi fost o persoană sub aspeet financiar ordonată; familia ar fi putut duce un trai decent. El însă nu izbutea nicio�ată să-şi echili­breze bugetul. Astfel, copiii aveau profesor de muzică, în timp-ce locuinta rămînea neîncălzită. Viata lor era o continuă luptă împotriva banc rutei iar grijile băneşti erau totdeauna o prezentă sufocantă.

Erau cu totul cinci la: număr. punînd la socoteală şi pe Lenchen. Marx nu avea de lucru - exceptînd truda sa inte­lectuală zilnica la British Museum de la zeee dimineata la şapte seara. A încercat să cîştige ceva bani scriind articole despre situatia politich pe,ntru ziarul newyorkez 77Je Tribune. al cărui editor, Charles A. Dana, era fourierist şi nu-i dispHi­cea să aplice cînd şi cînd cîte o palmă jurnalistid lumii politi­ce europene. Aceste colaborări le-au fost de folos 6 vreme, deşi Engels era cel care-l cautiona pe Marx scriind mul.te din materiale în locul său - Marx dîndu-i cîte un sfat prin cores­pondenţă, ca de pildă: "Articolelor despre război trebuie să le imprimi mai multă culoare." Cînd colaborarea la ziar încetă, Marx încercă să obtină o slujbă de functionar la căile ferate, dar.fu respins din pricina scrisului său oribil. După ace,ea amanetă tot ce mai rămăsese pe numele slhi; întrucît argintăria

160

şi bijuteriile familiei fus6serl1 demult vîndute. Lipsurile a';" geau sl1 fie UQeori atît de acute încît se vedea silit si SIa

acas� avînd amanetate pînă şi vestonul şi.pantofii, alteori n-avea

bani pentru timbre poştale ca să-şi expedieze lucrările la editor. Şi, peste toate acestea, suferea şi de abcese extrem de dure­roase. Într-o seară, ajungînd acasă după ce, chinuit, stătuse toată ziua în bibliotecll scriind, spuse cu nllduf: . . Sper ca bur­ghezia, CÎt va trăi , să aiM motive de a-şi aminti de buboaiele mele." Tocmai încheiase de redactat teribilul capitol Ziua de muncă din Capitalul.'

Numai Sn Engels îşi mai punea nlldejdea. Marx îi scria Întnma în chestiuni .de economie, politică, matematicli, tacticli militară şi cîte şi mai cîte, dar mai cu seamll despre propria: sa situaţie. Iată un pasaj tipic_ dintr-o scrisoare:

Sotia mea e bolnavă. Micuta Jenny e bolnavă. Lenchen are un fel de febră nervoasă şi nu pot sll chem doctorul pentru că n-am cu ce sl1-i pllltesc. De vreo opt sau zece zile trăim cu toţii doar cu pîine şi canofi, iar acunl e pro­blematic dacă o să mai putem cumpăra şi asta . . . Pentru Dana n-am mai scris nimic, pentru cll nu mai am o para chioară ca sll mll duc să citesc ziarele . . . Oare cum am să ies din acest groaznic Impas? În sfîrşit, lucrul cel mai de­testabil din toate, dar esential ca să nu dăm onul popii, ÎJl ultimele 8-10 zile am ciupit niscai bănuţi de la nişte tipi din Germania . . .

Doar ultimii cîţiva ani au fost ceva mai uşori. On vechi prieten îi făsă lui Marx o mică moştenire, care i-a pennis să trăiasc� mai bine, ba chiar să şi voiajez:e putin din rhotive de sl1nl1tate. Engels primi şi el, În c�le din urml1, o moştenire şi se retrase din afaceri; în 1 869 se duse pentru ultima dată la biroul unde lucrase, după care veni peste cîmpuri să se întîI­neascl1 cu fiica lui Marx • • ,invînind bastonul prin aer şi fredo­riind. cu fata radiind de bucurie."

În 1 8 8 1 Jenny muri; înmormîntase (foi din cei cinci copiii ai săi, inclusiv pe unicul său fiu; era bătrînă şi obosită.

161

Marx era prea bolnav pentru a se putea duce Ia ceremonia funerarll; Engels, 'dupll ce l-a vllzut, a spus: "A ,murii şi Mau­rul." Nu murise' cu .totul; a mai dus-o cumva îneli doi ani de zile, nemul{Umit de sotii pe care şi-i aleseserll fiicele sale, de­zolat de dezbinllrile din nllşcarea munciloreascll şi apucînd sll rosteascll într-un rînd o propozitie ce avea sll-i intrige mereu pe fideli : ,,Eu nu sînt marxist." Apoi, într-o dupll amiază de martie, pllrllsi discret aceastll iume.

Ce a mcut el în aceşti lungi ani de privatiuni? În primul rînd, a produs o mişcare muncitoreascll inter­

nationall1. În tinereţea sa scrisese: ,,Filozofii nu au flicut decît să intelpreteze lumea În diferite moduri; important este însă de a o schimba." În interpretarea dată de·ei istoriei, Marx şi Engels evidentiau rolul proletariatului; acum au Început să-I călău­zească şi s�-l îndrumeze astfel încît acesta sll-şi exercite în mă­surll maximll actiunea asupra istoriei.

Încercarea lor n-a fost Încunu,nată de un mare succes. În acelaşi timp cu publicarea Manifestului a luat fiintl1 Liga co­muniştilor; dar ea n-a fpst niciodatl1 mult mai mult decît o or­ganizatie pe hîrtie; Manifestul, care era platforma ei, nici n-a fost pus ml1car În vînzare. publicl1, iar o datl1 cu revolutia de la 1 848, a murit şi Liga.

I-a urmat, În 1 864, o organizatie cu muIt mai ambitioasll., Asociatia Intematiorlall1 a Muncitorilor. h'ltemationala se mîn­drea cu şapte milioane de membri şi a fost Îndeajuns de reală spre a fi implicată Într-un val de greve care au afectat conti­nentul şi a dobîndi o reputatie destul de redutabilă. I-a fost, însl1, sortit şi ei sl1 aibll o istorie s�urtll. Internationala nu era o anTIală .de comunişti solidarl1 şi disciplinată, ci o trupl1 pes­trită formatl1 din owenişti, Pfoudhonişti, fourierişti, socialişti ezitimti , naţionalişti virulenti şi din sindicalişti lipsiti de orice fel de teorie revOlutio,narl1. Cu destull1 dibl1cie, Marx izbuti sll tin� laolaltă această trupă timp de cinci ani , după care Inter­nationala se destrllmll; unii îl urmarl1 pe' Bakunin, un munte de om, cu un trecut de autentic revolutionar în Siberia şi În exil (se spunea despre retorica sa eli era atît de emotionantll,

162

�ncît ascultltorii n-ar fi pregetat să-şi taie gîtul dacă d Ie-. fi cerut-o), în timp ce altii îşi îndreptară din nou atentia spre problemele lor nationale. Ultima întrunire a Internationalei se tinu la New York în 1 874 şi fu Uij eşec lugubru.

Mult mai important însli decît crearea International�i 1 a fost tonul specific pe care Marx l-a imprimat problematicii clasei muncitoare. El a fost un om din cale afară de cîrcotaş şi intolerant, din capul locul\Ji incapabil să creadă eli putea sli aibli dreptate şi cineva care nu accepta modul s�u de gîndire. Ca economist avea un ,limbaj precis, ca filozof al istoriei era elocvent, dar ca revolutionar era grosolan. Avea înclinatii an­tisemite. Adversarilor săi le zicea ,,neciopliti", "ticlUoşi", sau chiar "ploşl'lite." În tineret�, pe cînd se afla înca la Bruxelles, Marx a fost vizitat de un croitor german pe nume Weitling·. Acesta era un vllistar încercat ai mişcării muncitoreşti; pi ­cioarele sale aveau urmele lăsate de lanturile pe care le pur­tase în închisOlile prusicne şi avea la activ un lung şir de strManii generoase şi temerare depuse pentru binele muncito­rului german. Venise sli-i vorbească lui Marx despre dreptate, frătie şi soiidaritate; dar se 'văzu supus unui necrutător examen-anchetă privitor la "principiile şt,iintificc" ale sqcia­lismului. Bietul Weitling se fistîci , răspunsurile sale fură nesatisfăcătoare. Marx, care şezuse pînă atunci cu aere '<le examinator-şef, începu să umble. furios prin c.ameră, "Igno­ranta n-a fost pînă acum de folos nimănui", tipă el. Audienta luase sfîrşit.

Aşa a fost excomunicat şi Willich. Ex-dipitan prusian, acesta luptase în revolutia germană iar mai tîrziu avea 'să se remarce ca general în t'ablira unionistă în timpul Războiului civil din SUA. Îmbrătişase însă ideea "nemarxistă" că nu "conditiile reale", ci "vointa purit" putea fi forta motrice a revolutiei; pentru această idee - care, după cum într-o bună zi avea să dovedească Lenin, nu era, la urma urmei, chiar atît de extravagant� - fu şi el izgonit din mişcare.

Şi lista ar putea fi lungită indefinit. Probabil cli nici un alt incident n-a fost mai revelator, mai profetic cu privire la o mişcare ce avea să degenereze într-o vînătoare internă de

163

"devialionişti" şi "contrarevolutionari" decît vrajba dintre Marx şi Pierre Proudhon. Proudhon, fiul unui dogar francez, era un strâlucit socialist autodidact care zguduise "intelighen­tia franceză cu o carte intitulată Ce este proprietatea? Răspun­sul lui Proudhon era eli proprietatea e un furt, drept care el cerea abolirea marilor averi private, dar nu a oricărei proprie­tăti private. Marx şi ci se întilniseră, discutaseră şi-şi scriseseră unul altuia, iar apoi Marx îi ceru sl1 i se alăture lui şi lui Engels. Rlispunsul lui Proudqon fu atît de emotionant şi de premoni­tor încît merită să redăm o parte din el:

. .

Hai să căutăm împreună, dacă vrei, legile'societătii. modul În care se ajunge la ele, procesul prin care izbutim să le delicopetim; dar. pentru Dumnezeu, după ce vom fi dobo­rît toate dogmatismele a priori, să nu ne apucăm noi. la rîndul nostru, să îndoctrlnl1m oamenii . . . Aprob din toată inima ideea dumitaIe de a lua în discutie opiniile de orice nuantă; să purtăm o polemică binevoitoare şi loială, să dăm lumii un exemplu de tolerantă luminată şi deschiză­toare de perspective, dar să nu devenim nqi Înşine -pentru simplul fapt că ne aflăm" în fruntea mişcării -liderii unei ' noi intoleninte, să nu pozăm În apostoli ai unei noi religii, fie ea şi religia logicii, a ratiunii. Să fim împreună şi să încurajăm orice deosebire de vederi, să alungăm orice exclusivism. orice misticism, să nu consi­derăm niCiodată o chestiune ca fiind epuizată iar după ce am expus ultimul argument, s-o luăril, dacll.-i nevoie, de Ia capăt - cu elocintă şi ironie. În aceste conditii . voi iritra cu dragă inimlt În asociatia voastră. Altfel, nu!

Iată acum reactia lui Marx: Proudhon scrisese o carte in­titulată Filozofia" mizeriei; Marx se apucă s-o desfiinteze, într-o broşură intitulată Mizeria fllozofiei.

Maniera asta intolerant�fn-avea să disparn niciodată. Inter­nationala 1 avea să fie urmată de Intema�onala a II-a. mai brmdă şi bine intenţionată, din c;are flceau 'parte socialişti de calibrul unor Bemard Shaw, Ramsay MacDonald şi Pilsudski (alături

164

de· Lenin şi de Mtissol� !), i ar apoi de infama lnteJDalioDIII a III-a, organizat� sub egIda Moscovei. Totuşi, impactul aa1lW

mari mişcări a fost probabil mai mic decît persistenta acdc:i îngustimi de spirit, a acelei incapacităli absolute şi exaspe­rante de a tolera deosebirile de păreri , pe care comunismul a moştenit-o de la cel mai de seamă dintre întemeietorii slU.

Dacă în lungii ani ai exilului său Marx n-ar fi produs nimic altceva decît o mişcare muncitorească revolulionară. el nu ni s-ar Înfll.tişa ca o figurâ atît de importantă a lumii . Marx

n-a fost decît unul dintr-o garnitură de revoluţionari şi nicide­cum cel mai eficierlt; el n-a fost deCÎt unul dintre la fel de nu­meroşii profeti ai socialismului şi -:- în treacăt fie spus - n-a scris aproape nimic despre cum urma să arate noua societate. Contributia sa hotărîtoare este în altl1 parte: În teoria sa mate­rialist-dialectică a istoriei şi, mai important încă, în analiza pesimist! pe care a flicut-o perspectivelor economiei capitaliste.

,.Istoria capitalismului - citim în Programul Intcma­tionalei comuniste, adoptat în ·1 929, un fel de reactualizare a M:111ifestului comunist - a confirmat pe deplin teolia mar­xistă a legilor de dezvoltare a societătii capitaliste şi a cOnlf<l­dictiilor acesteia, care duc la distrugerea întregului sistem ca.pitalist." Care erau aceste legi? Care a fost prognoza lui Marx pentru sistemul pe care el îl cunoştea?

Răspunsul' este cuprins în enorma lucrare Das KapitaJ. C.1pitaluJ. Avînd în vedere exasperanta meticulozitate a lui Marx, este remarcabil că lucrarea a fost pînă l a urmă temtinată - de fapt, într-un anumit sens, ea n-a fost temtinată niciodată. A trudit la .ea timp de optsprezece ani; în 1 85 1 urma să fie încheiatl1 "În cinci sl1ptămî�"; în 1 859 "în şase săptămîni"; în 1 865 era "isprăvită" - un uriaş morman de manuscrise virtual jlizibile, astfel că pregătirea pentru tipfl.r a primului volum a mai necesitat doi ani. La moartea lui Marx, în 1 883 , rămâse�eră nepublicate trei volume: Engels scoase volumul al doilea în 1 885 i ar pe al treilea tn 1 894. Volumul nnal (al patrulea) n-a apărut decît în 19 10.

165

În total sînt de citit dou� mii dou� sute de1>agini. pentru cine 6-ar încumeta si faci acest efon. Şi ce pagini ! Unele tratează despre 'mărunte chestiuni tehnice cu o minutie şi o scrypulozitate matematicli; altele vuiesc de pasiune şi mînie. Marx' e un economist care i-a citit pe toJi economiştii. un

autor de tip gennan de o pedanterie a analizei dusli pînli-n pînlJele albe. dar şi un critic plitimaş care descrie capitalul ca pe "un vampir însetat de sîngele viu al muncii". vampir ce vine pe lume • .mînjit de singe şi noroi din cap pînli-n picioare".

Nu trebuie totuşi să ne pripim a trage conclu�ia că este vorba, pur şi simplu, de un text irascibil ce incrimineazA pă� catele hainilor baroni ai oanului. Lucrarea este presărată cu remarci ce trădează pornirea nestlivilită a &utorului împotriva adversarului sliu teoretic, dar, lucru destul de ciudat, marele merit al clirtii rezidă în completa ei detaşare de orice fel de consideratii morale. Canea descrie,cu furie, dar analizeazli cu o logică rece. Pentru că Marx şi-a propus drept scop să des­copere tendintele întrinseci ale sistemului capitalist, legea lui internă de mişcare; fAcînd acest lucru, el s-a ferit de mijloa­cele mai lesnicioase dar mai pUlin convingătoare ale simplei insistente asupra defectelor lui manif�ste. A preferat să edi­fice cel mai riguros şi mai pur capitalism din cîte se pot imagina, încollindu-şi prada În acest sistem abstract şi rarefiat al unui capitalism din care sînt eliminate toate defectele celui real. Clici daca izbutea sli demonstreze că şi cel mai bun dintre toate capitalismele posibile se îndreaptli, cu toate aces­tea, spre dezastru, atunci în mod sigur îi venea uşor sli arate că şi capitalismul real va unna aceeaşi cale, doar eli mai repede. '

Decorurile sînt montate în consecintli. Ni se înfl1tişea�li o lume a capitalismului perfect: fl!.rl1. monopoluri , fl!.ră sindicate. fllrli avantaje speciale pentru nimeni . O lume în care 'fiecare marfă se vinde la pretul corespunzător./lar acest pret, cores­punzător îl dă valoarea ei - cuvînt plin de capcane. P�ntru că valoarea unei mărfi, spune Marx (unnîndu-l in esenlli pe Ricardo), este cantitatea de muncă pe care ea o î,nmagazi­nează. Dac� confectionarea unei pllării necesita de două ori

166

mai multă muncă decît confectionarea unei perechi de � tofi, atunci păHlriile se 'vor vinde la un pret de douI ori mii mare decît pantofii. Munca, fireşte. nu trebuie neapInI si Însemne muncă fizică directl; ea poate fi şi muncI cu anc­ter general ce se distribuie asupra multor m�rfuri ,sau munci încorporatl1 mai înainte în fabricarea unei maşini. pe care

acum maşina o transmite treptat asupra produselor pe care le confeetioneazli. Dar indiferent' care i-�r fi forma, totul se re­duce în cele din urml1 la muncl şi toate mlrfurile. în acest sistem perfect, vor fi pretuite în conformitate cu cantitatea de mund. directl1 sau inditectl1, materializată în ele.

În ,această lume se 'mişcă cei doi luari protagonişti ai dramei capitaliste - muncitorul şi capitalistul - proprieta­rul funciar fiind de-acum împins pe o pozitie·minorl1 în socie­tate. Ei nu mai sînt exact aceiaşi pmtagonişthpe care i -am întîlnit mai înainte în tablouri economice similare. Muncito­rul nu mai este sclavul pulsiunii sale reproductive. El este un agent liber al actelor de schimb, care se pretintl1 pC piaţă ca să vîndl1 -singura marfii. de care dispune - forta sa de mund - iar dacă obtine un salariu mai bun, nu va fi atît de nesăbuit încît sl1-1 risipească înmţJltindu-se excesiv.

În fata lui stă în arenă eapitalistuL Lăcomia şi pofta lui de îmbogătire, sînt descrise caustic în acele capitole care pără­sesc lwnea abstractll spre a arunca o privire asupra Angliei anilor '60 ai secolului trecuL De re\inut, însă. eli el nu este avid de bani din simple motive de rapacitate; el este un pro­prietar-întreprinzăt0f angajat într-o cursă perpetuă cu alti proprietari-ÎJltreprinzători ; el se vede silit să 'se zbată ca să acumuleie. pentru cl în mediul concuren,jaJ În care actio­neazli, unul acumuleazl iar altul este acumulat.

�orurile sînt montate şi personajele îşi ocup� locurile. Acum apare însă. prima dificultate. Cum pot sl existe profi­turi într-o asemenea situatie? - se îmreabă Marx. Dacă totul se' vinde exact la valoarea sa, cine poate să obiină un cîştig nemeritat? Nimeni nu-şi poate �nglidui sli ridice pretul peste nivelul celui competitiv, şi chiar daci un vînzl1tor ar izbuti să păcm.eaScl1 un cumpru-ltor, acesta din urml1 s-ar vedea doar în

167

situatia de a trebUi $!h�heltuiască mai pupn în altll parte -profitul unuia ar fi astfel doar pierdere pentru altul.' Cum poate însă sli existe profit în întregul sistem dacă totul se schimbli la valoarea sa veritabilli?

S-ar părea că ne aflllm în fata unui paradox. Profiturile sînt uşor de explicat dacă presupunem cli existl monopoluri ce nu sînt nevoite sli se supunli influentelor nivelatoare ale concurentei" sau dacă admitem posibiiitatea ca muncitorii sa fie pllititi de capitalişti cu mai putin decît li se cuvine. Marx îns� riu se complace în astfel de explicatii ; el vrea să arate cum capitalismul ideal este cel care-şi sapli singur momlîntuL

El descoperă rlspunsul la dilemli în existenta unei mărt1 diferite de toate celelalte. Aceastli marfă este forta de muncă. Pentru cli muncitorul, ca şi capitalistul, îşi vinde produsul s�u exact cu cît face, adiel la valoarea lui. Iar v aloarea acestuia, ca şi a Oricărui alt lucru Cl)re şe vinde, este cantitatea d� muncă încorporat li în el - în acest caz, cantitatea de munel de care e nevoie pentru "producerea" fortei de munel. Cu alte cuvinte, energiile oferite spre vînzaTe de către muncitor valorea'ză cît cantitatea de mUQcă socialmente necesară pentru a-l tine .pe muncitor în viată. Smith şi Ricardo ar fi fost întru totul de acord: valoarea unui muncitor este suma de bani de care el are nevoie pentru .a trăi. Este salafiul său de subzistentă�

Pînă aici toate bune. Acum se descoperă însă cheia profi­tului. Muncitorul care se învoieşte să munceaseli poate să pretinQă doar 'salariul ce i se cuvine. Mărimea acestui salariu depinde, cum am văzut, de Cuantumul :timpului de muncă necesar pentru a tine' un om în viată. Dacă pentru intretinerea unui muncit<>{este nevoie de şase ore de muncă SOCială. atunci, presupunînd că munca este pretuită la un dolar ora, ;,valoarea" muncitorului eSte de şase dolari pe zi. Nu mai mult.

Dar muncitorul care găseşte de lucru nu se învoieşte să muncească doar şl,lse ore pe zi. Căci �sta' ar fi de�aj.uns doar pentru propria lui întretinere. Dimpotrivă, el consimte să mun­cească opt, sau, pe vremea lui Marx, zece ori unsprezece ore pe zi. El va produce; aşadar, echivalentul valoric a zece sau unsprezece ore de mlmcli, fiind pllitit în schimb f'!umai pentru

168

şase. Salariul său îi va acoperi suqzistenta, care aae

adevărata lui "valoare", dar În schimb va pune la dispozitia capitalistuluî vaţoarea pe care o produ'ce @I-Q întreaga zi de muncIi. În felul acesta se explicA prezenta profitului in siSleDL

Această parte de muncă neplătită Marx o numea ,.I!!!!!: �lQMe." Cuvîntul nu comportA vreo indignare moralA. M\Dl­citorul e îndreptătit sA primească doar valoarea fortei sale de muncă. Şi o primeşte integral. Dar totodată capitalistul pri­meşte valoarea întregii zile de mund1 a lucrAtorilor săi. iar aceasta este mai mare decît orele pentru care i-a plătit. Încît atunci cînd capitalistul Îşi vinde produsele, el Îşi poate permite să le vîndă la valoarea lor adevărată şi totuşi sA reali­zeze un profit. Pentru că în p�odusele sale este încorporat un timp de muncA mai mare decît' cel pentru care el a fost nevoit sA plăteascA.

Cum de se ajunge la această situatie? Se ajtmge deoarece �it'aliştii detin monopolul unui lucru - al accesului la Înseşi mijloacele de productie. În conditiile reglementării juridice a proprietălii private, capitaliştii "posedă" locuri de muncă În măsura în care posedă maşinile şi utilajele �ră de care oamenii nu pot să lucreze: Dacă cineva nu este dispus să lucreze numărul de ore cerut d� capitalist, acela nu primeşte un loc de munca. Ca oricine altcineva din sistem, muncitorul n-are dreptul şi nici puterea de a pretinde mai ' mult decît propria sa valoare ca mart]o Sistemul e perfect .. echitabil" şi totuşi toti muncitorii sînt fyrali� pentru că sînt siliti să munceascll un timp mai mare decît ar necesita propria lor subzistentă ..

Sună cumva straniu? Să nu uităm d Marx descrie o epod!. În care ziua de muncă era lungll,- uneori insuportabil de lungă - şi în care salariile, În genere, nu erau cu ml,llt mai �ari decît minimul necesar supravietuirii. Ideea plusvalorii poate să pară neplauzibilă într-o lume În care .munca exte­nuantă este În fqarte mare mllsură ceva ce tine de domeniul trecutului, dar pe vremea cînd scria Marx ea nu era doar un construct teOretic. E de ajuns să dllm un exemplu: la o fabrică

169

(lin Manchester în 1862 sA�îna de lucru medie a fost, pe o perioad� d� o lună şi jurnătate, de 84 de ore! în tele 18 luni 'an­terioare .. ea fusese de 78 1{2 ore.

Dar toate acestea tin înc;l doar de decorul dramei. Avem, aşadar, protagoniştii, avem mobilurile lor şi avem cheia des­coperirii "plusvalorii." Şi acum începe jocul.-

Toti capitaliştii obtin profituri. Dar ei sînt prinşi CtI toţii În iureşul concurentei, aşadar caută să acumuleze, sA-şi mă­reasc1i productia pe seama cORcurentilor. M1irirea productiei , îns1i, nu e un lucru atît de uşor. Ea presupune mai mulţi mun­citori şi pentru a-i obţine, capitalistul se vede silit să ofere sa­larii mai mari decît confratii s1ii. Marx urmează curînd s1i ajung1i la dilema,cu care se confruntau capitaliştii lui Adam Smith şi David Ricardo � aceea de a-şi vedea profiturile înghilite de creşterea salariilor.

Pentru Smith şi Ricardo solutia dilemei rezida în propen­siunea fortei de mund de a spori numeric cu fiecare mărire de salarii. Marx, Îns1i, asemeni lui MiU, exclude această posi­bilitate. Nu argumenteaz1i de ce face asta. multumindu-se să eticheteze, doctrina lui Malthus drept o "def1iimare a speciei umane" - la urma urmei, proletariatul, care umlează s1i de­vin1i clasa conducătoare a viitorului, nu poate fi atît de miop încît din pricina unui apetit natural neînfrînat s1i-şi prăpădeas­că cîştigurile. Marx îi salveazli însă şi pe capitaliştii sll.i. Aceştia, spune el, 'vor para amenintarea creşterii salariilor introducînd În întreprinderile lor maşini ce economisesc munca. Din aceast1i pricin1i o parte a fortei de munc1i va fi aruncată în strad1i unde, în calitate �e armatli industrială de rezervă, va îndeplini aceeaşi functie pe care la Smith şi Ricardo o Înde­plinea creşterea populatiei: generînd concurentă între munci­tori, ea readuce salariile la "valoarea" lor de dinainte - la nivelul de subzisten\lt ,

Acum urmeazli întors1itura crucialli. Capitalistul pare s-o fi seos bine la caplit împiedicînd,creşterea: salariilor pe calea şomajului creat prin introducerea de maşini. Dar s1i nu ne grăbim. Datorită tocmai procesului prin care speră să scape de un corn ar dilemei, el nimereşte în celliJall.

170

Căci înlocuind oamenii prin maşini. el înlocuiqlit mijloace de productie aducătoare de profit prin mijloace ce

nu generează profit. Să ne amintim că în modelul marxian al unei " lumi capitaliste ideale nimeni nu obtine profit doar prin tranzactii necinstite. Oricît folos i-ar aduce capitalistului o maşină, puteti fi siguri că acesta a plătit-o la întreaga ei va­

loare. Dacă maşina pe toată durata ei de exploatare va crea un

cuantum de valoare de o mie de dolari, capitalistul nostru a fost, prin ipoteză, obligat să avanseze de la bun început aceşti o mie de dolari. El illl poate realiza profit decît din munca vie de care dispune, decît din orele neplătite ce reprezintă timpul de supramuncă. Aşadar, cînd capitalistul reduce numărul sau proportia de muncitori, el taie găina care face ouă de aur.

Şi lotuşi, slbmanul de el, n-are încotro. Actiunile sale mi au nimic mefistofelic. El nu face decît să se supună imp,ulsu­lui său de a acumula şi să tină pasul cu concurentii săi. Cînd salariile pe care le plăteşte cresc, el este silit să introducll maşini ce economisesc fortă de muncă, spre a-şi reduce cos­turile.şi a-şi salva profiturile - căci dacă n-o face el, o va face vecinul său. Dar fiind silit să înlocuiască o parte a fortei de muncă prin maşini, el este implicit silit să îngusteze baza de pe care îşi culege profiturile. Lucrurile se petrec ca Într-o tragedie greacă unde oamenii îşi unneazli vrînd-nevrînd des­tinul şi colaboreaza involuntar la propria lor nimicire.

Pentru că, acum zarurile sînt aruncate. Pe m�sură ce profiturile i se Împutinează, fiecare capitalist Îşi va dubla eforturile spre a introduce în fabrica sa noi maşini capabile să economisească fortă de munca. şi să diminueze costurile. Doar men\inîndu-se cu un pas înaintea plutonului , poate spera să mai obtină profit. �m îrisă fiecare face la fel, raportul dintre munca vie (aşadar plusvaloare) şi productia totală continuă să se micşoreze. Rata profitului scade.întnma. Se profilează astfel o catastrofll. Profiturile scad pînă la punctul unde pro­ductia încetează de a rilai fi profitabilă. Consumul se reduce pe mllsur! ce oamenii sînt inlocuiti de maşini ' şi numărul de salariati nu line pasul cu volumul producpei. Se înregisirează

171

falimente. Toatl lunîea se îmbulzeşte sli-şi desf�cli marfa pe piatli llisînd din pret. ceea ce vine de hac finnelor mici. Asis­tlim la o criză capitalistii.

° crizA nu ' înseamnă sfîrşitul jocului. Dimpotrivă. Pe mlisur! ce muncitorii sînt concediati, .ei se văd siliţi sli acce'pte salarii sub valoarea lor. Pe mlisură ce scad preturile maşinilor, capitaliştii mai .putemici au posibilitatea de a achizitiona maşirti pll1tind mai putin decît valoarea acestora. După o vreme plusvaloarea reapare. Mersul înainte se reia. Astfel, fiecare crizl1 are ca efect reînnoirea capacitătii sistemului de a se amplifica. Criza - sau depresiunea sau recesiunea, cum 'i se spune în terminologia modernă - reprezintă, deci, modul în care sistePlul funclioneaz11, nu modul în care el capoteazl1.

Este, însă, de bună.seamă, o functionare de un fei aparte. Fiecare reîru10ire duce în aceeaşi directie: concurentă pentru muncitori; salarii mai mari; maşini ce înlocuiesc forta de mund; o bază mai mică pentru plusvaloare; concurentă mai frenetică; o noul1 crizl1 - mai grJvll decît cea precedeJltll. Pehtru că în timpul fiecărei periode de criză fimlele mai mari le Înghit pe cele mai mici, iar cînd În cele din unnă naufra­giazl1 şi monştrii industriali , catastrofa e cu mult mai mare decît atunci cînd clachează nişte Întreprinderi mic-i .

În cele din unnl1 vine sfîrşitul dramei. Marx zugrăveşte acest sfîrşit cu elocinta descrierii unei Damnatiuni : ,,0 dată cu micşorarea continuă a numărului magnatilor capitalului. care uzurpl1 şi monopolizează toate avantajele acestui' proces de transfonnare, cresc mizeria, asuprirea, Înrobirea, degradarea. exploatl}rea, dar şi revolta clasei muncitoare, al cl1rei numl1r sporeşte neîncetat şi care este educată. unită şi organizată prin însuşi mecanismul procesului de productie capitalist. . . Centralizarea mijloacelor de productie şi socializarea muncii ajung la un punct la care devin incompatibile <:l\ ÎIlvelişul lor capitalist. Acesta este sJlrîmat. Proprietăţii private capitaliste i-a sunat ceasul. Expropriatorii sînt expropriati."

Astfel; drama se sfîrşeşte cu episodul prezis de Marx În dialectica sa. Sistemul - sistemul pur - se prăbuşeşte în

172

urma prefacerilor la care se supune în scopul de a stoaR:e propria sa sursli de energie,· plusvaloarea. Prlibuşirea este

.grăbită de permanenta instabilitate pe care o generează carac­terul esentialmente neplanificat al economiei. Deşi ac\ioneazl şi fOIle ce tind să-i amÎne sfîrşitul, agonia sa finală este inevi­tabilă.

Ce contrast între această viziune şi cele anterioare! Pentru Adam Smith, escalatorul capitalist urca Înlruna, cel putin pînă unde se putea rational ajunge cu privirea. Pentru Ricardo; Această mişcare ascendentli umla' a ·fi oprită de presiunea guri lor asupra terenurilor cultivabile neîndestulă­toare, ceea ce însemna blocarea progresului şi ·un chilipir pentru norocosul )andlord. Mill propusese o perspectivă mai opti ­mistă, descoperind că societatea putea să-şi r�panizeze pro­dusul du'pâ cum gâsea de cuviintă. indi fenuit de ceea ce par să dicteze ,Jegile economice." Pentru Marx însă şi aceastli posibilitate de salvare este de nesuslinul. Conceptia materia­listă despre istorie îi spunea eli statul nu este decît organul de dominatie politicl1 al celor ce domină din punct de vedere economic. Ideea că el ar putea acţiona ca un fel de arbitru, ca o teI1ă forţă c are să tină cumplina între pretenţiile inC0r11pati­bile ale membrilor săi, i-ar fi părut izvorîtă dintr-o confuzie între dorintă şi realltăti. Nu, nu. pute.a fi eludată logica internă, dezvoltarea dialectică a unui sistem care urma nu doar a se nimici pe sine, ci şi a da naştere succesorului sliu.

Cît despre posibila înfăţişare a acestui succesor, Marx nu are multe de spus. Va fi, de bună seamă, o societate fără clase, Marx întelegînd prin âsta c� o dată ce societatea va de­veni stăpînă pe toate mijloacele de pro�ucere a bunurilor, va dispărea baza oricărei diviziuni economice a ei după criteriul proprietătii. Cum anume avea să�şi "stăpînească" soCietatea Întreprinderile; ce se Întelege aci prin "societate" ; vor exista sau nu aprige antagonisme Între administratori şi adminis­trap. ,între căpeteniile politice şi cetătenii de rind - n,ici una din aceste chestiuni nu este discutată de' Marx. În decursul

173

unei perioade de tranzitie nwnită "socialism" avea să ljomnească o "dictatură a proletariatului"; după care avea să unneze comunismul "pur."

Trebuie retinut cA Marx nu a fost arhitectul unui socia­lism real. Această misiune formidabilă avea să-i revină lui Lenin. pas KapitaJ este Cartea judecătii de apoi a capitalis­mului şi în toată opera lui Marx nu se găseşte aproape nimic care să priveascA dincolo de Ziua judecă tii spre a v�ea cum ,ar putea arAta viitorul.

Ce putem spune despre construc�a apocalipticA a lui Marx? .

Există o cale comodA de a da la o parte întregul �şafodaj. Să ne arpintim că sistemul este edificat pe valoare - pe valoarea muncii - iar cheia sfîrşitului sAu inevitabil .o consti­tuie acel fenomen aparte numit plusvaloare. Lumea reală, însă, nu constă din "valori", ci din pre\uri reale şi tangibile. Marx este obligat s11 arate cA lumea dolarilor şi a cenţilor oglin­deşte, in mod aproximativ, lumea abstrac.tă creată de el. Pentru a efectua însA trecerea de la lumea valorii la cea a preturilor, el plonjează intr-un inspAimîntAtor hătiş matema­tic. De fapt el c()mite o greşealA.

Nu este o greşealA ireparabilă şi . trecînd printr-.un hăţiş matematic şi mai încîlcit, ţcuatiile marxi-ste ar putea fi "corectate." Însă criticii care au semnalat eroarea nu prea erau interesati să îndrepte eşafodajul lui Marx, şi aprecierea lor eli aceasta "a greşit" a fost socotită definitivă. Cînd in sfîrşit ecuatiile ' au fost corectate, nimeni nu le mai acorda Ulultă atentie. Pentru cA indiferent de puritatea lui matematică, în rt:lodelul marxian există probleme cu duiumul. Oare putem folosi cu adetărat conceptul de plusvaloare într-o lume de monopoluri sa"u într-un mediu economic cu tehnologie ştiintifică? A izbutit oare Marx să înlAture dificultătile pe care le comportA utilizarea "muncii�' drept etalon al valorii?

Întrebări ca acestea continuă sA frămÎnte mediile ştiintifice marxiste şi ele au ispitit pe majoritatea eco­nomiştilor nemarxişti să dea la o parte întreg eşafodajul ca

174

fiind greoi şi inflexibil. A proceda aşa ar însemna ÎII5I si pierdem din vedere două trl1sături remarcabile ale analizd lui Marx.

Întîi, ea nu a fost doar un "model" economic în plus. Marx a inventat literalmente un n6u obiectiv pentru inves­tigatia socială -

'critica economiei politice înseşi. O buni

parte din Capitalul este consacrată învederări.i faptului eli ec�

nomiştii de dinaintea sa n-au înteles adev1l.rata mid a studiu­lui pe care-l întreprindeau. Să �uăm, de exemplu, problema valorii, asupra c1l.reia au' stăruit Smith şi Rieardo. Ei au căutat, amîndoi, izbutind în grade variate, să arate cum reflectă -sau nu reflectă - preturile cantitatile de timp de muncă,încor­porate în diferite ml1rfuri.

Marx a arătat însă, că, de fapt, nu aceaSta era chestiunea cu adevărat enigmatică. Chestiunea enigmatică era că se vorbea despre "muncă" ca numitor comun al valorii , cînd muncile reale ale oamenilor sînt atît de felurite. Ricardo spunea că orele de muncă necesare pentru prinderea unui somOn şi cele necesare pentru vînarea unui cerb determinau raporturile lor de schimb. adică preturile respective. Dar nimeni n-a vînat vreodată un cerb cu undita şi nici un vînător n-a împuşcat vreodată În pădure un somon. Şi atunci cum de putem folosi "munca" drept numitor comun pentru determinarea raporturi-lor de schimb?

-

Răspunsul, spune Marx, constă în aceea că societatea capitalistă. creează un tip aparte de muncă - munca abstractă, m�nca desprinsă de atributele personale speciale ale lumii precapitaliste, munca ce poate fi cump.ărată şi vîn­dută aidoma grîului sau cărbunelui . Pertinenta reală a unei "teorii a valorii-muncă" nu constă, aşadar, În determinarea pretil�lor, cum au crezut Smith şi Ricardo, ci în identificarea unui tip de sistem social în care fOrJa de mund devine o mara Această societate este capitalismul, unde fortele isto­rice (cum a fost Împrejmuirea pămînturilor) au creat o clasă de muncito'ri lipsili de proprietat� care, n-au altă al�gere decît să-şi vîndă forta de muncă - simpla capacitate de a munci - ca o malfi.

175 .

În felul acesta Marx a inventat un fel de "socioanaliză" care aşează însăşi ştiinta economică într-o lumină nouă. Iar dincolo de această 'contribuţie remarcabilă, modelul marxian al capitalismull,li, în ciuda caracterului s:l.u greoi, părea să prindă viatl să' se desfăşoare de o manieră extraordinară. Date fiind presupoziţiile sale de bază --, mizanscena persona­jelor sale, mobil urile şi mediul lor ambiant - situatia înBţişată se schimM, şi anume tntr-o directie ce era previzi­bilă. Am văzut care erau aceste schimbări : cum scMeau profiturile, cum capitaliştii căutau noi maşini, cum fiecare expansiune-' sfîrşea Jntr-o cădere, cum întreprinderile mici erau înghitite, la fiecare prăbuşire, de firmele mai mari . Marx numea aceste tendinte ,Jegile mişd1rii" sistemul capitalist -calea pe care capitalismul urma s-o parcurgă în viitor. Faptul uimitor este cît de multe din aceste predicţii s-au adeverit.

Într-o economie capitalistă profituriie tind, într-adevăr, să scadă. Nu Marx a fost primul care a sesizat această tendintă, şi apoi profiturile nu scad doar din motivul indicat de el. Aşa"cum au arătat Adam Sinith, Ricardo sau Mill - şi cum va confirma orice om de ·afaceri - presiunea concu­rentei şi creşterea salariilor reduc într-adevăr profiturile. Dacă I:l.săm de o parte monopolurile inexpugnabile (iar acestea sînt putine) profiturile reprezintă atît semnul distinctiv al capita­lismului cît şi călcîiul ahilean al acestuia, pentru cli nici o întreprindere nu poate menţine pennanelll preţurile cu mult deasupra costurilor sale. Nu există decît o 'cale pentru pei-pe­tuarea profiturilor: întreprinderea - sau o economie întreagă

"- trebuie s� crească. Nevoia de creştere implică, însă, cea de a dOUa predicţie

din modelul lui Marx: căutarea neîncetată de noi tehnici. Nu întîmplător capit,alismul industrial dateaz'l1 de la Revoluţia industrială, pentru că, aşa cum a explicat Marx, progresul tehnologic nu este numai un insotitor al capitalismului', ci şi un ingredient vital al acestuia. Întreprinderea, pentru a supra­vietui, trequie să inoveze, să inventeze şi să experimenteze; întreprinderea care se mulţumeşte cu realizările din trecut nu e viabilă în această lume �utezătoare. Un exemplu tipic ne

176

oferă o mare corporaţi� chimică-,ce anunţa recent ci şaila:i la sută din beneficiile ei s-au obtInut din produse necunosculC ca

zece ani în urmă; şi, cu toate c! aceasta este o indusIrie excepţional de inventiv!', corelaţia dintre inventiv1tatea indus­trială şi profitabilitale are o valabilitate general!.

Modelul a scos în evidentă încă, trei tendiiIte ale capitalis­mului care s-au adeverit şi ele. Ar fi de prisos s! invoclbn date privind existenta crizelor economice pe.parcursul ultimei sute d� ani sau apariţia de întreprinderi economice gigantice. Putem remarca însă cutezanta predicţiilor lui Marx. Propensiunea spre criză - ceea ce am nunu azi ciclurile economice - n-a fost recunoscut! .drept o trăs!tur! inerentă a capitalismului de nici un alt economist din epoca lui Marx, deşi în mod neîndoielnic evenimentele ce au urmat au adeverit predictia sa privind boom-ul şi depresiunea ciclice. Iar pe vremea cînd apărea Capitalul, în lumea economic li întreprinderile mari nu consti­tuiau regula, ci exceptia. precumpănitoare fiind încă cele mici. Teza că firmele-gigant vor ajunge să domine scena economic!1 a fost în 1 867 o predicţie la' fel de uluitoare cum ar fi astăzi afinnaţia că peste cincizeci de ani America va fi un spatiu în care proprietăţile mici vor fi luat locul corporaţiilor gigantice.

In fine, Marx era convins că micul meşteşugar indepen­dent .sau lucrătorul pe corit propriu nu vor; putea să :reziste la presiunile producţiei de masă şi că o parte tot mai însemnată a forţei de muncl1 va fi silit� să se vâr1dl1 pe piatl1, adid să devină .. pmletară." S-a adeverit şi asta?. 'În primul sf�rt al secolului al XIX-lea circa 'trei pătrimi dintre americani �ucrau pe cont propriu. în Cemle sau în mici magazine. În prezent doar circa zece �a sută din forţa de rilunc!1 lucrează pe cont propriu. Pe un funcţionar de birou, pe un şofer de autobuz sau pe un casier de band putem să nu-i considerăm proletari, dar în temtinologia lui Mari toti aceştia sînt lucrători nevoiţi s!1-şi ofere forţa lor de muncă unor capitalişti, spre deosebire de fermier sau de cizmar, care posedă mijloace de productie proprii.

Una peste alta, modelul a vădit o extraordiriară capaci­tate predi<;tivă. Şi să retinem: toate aceste schimbări. oricît erau de ample şi de fatidice, n-ar fi putut să �e descifrate

177

examinînd doar lumea aşa cum se înfllişa ochilor lui Marx. Pentru' el sînt schimblri istorice, cu o desBşurare lentl . şi întinsll.pe o lungi perioadll de timp; la fel de reale, dar la fel de insesizabfle ca şi creşter�a unui copac. Aceastl1 evolutie nu putea fi desluşitll decît reducînd sistemul economic la un mi­crocosm şi observînd apoi acel microcosm în intervalul sl1u de vială comprimat.

/

Modelul, fireşte, o-a fost exact. Marx a crezut cl1 scăderea profiturilor va avea loc nu numai' înlUl1trol ciclului economic, cum se întîmplă de fapt, ci că ea se va manifesta şi ca o ten­dintI descresclltoare pe termen 'lung; lucrul acesta nu pare sl1 se fi petrecut. Dar cu toate neajunsurile lui - şi, după cum vom vedea, el este departe de a fi infailibil - modelul m�st al functionării capitalismului a fost extraordinar de profetic.

Predictiile lui'Marx la care ne-am referit pînl1 acum erau, la urma urmei, destul de anodine. Rl!.mînea Însă prediqia finală din model: clci, după cum îşi va aminti c.ititorul, final­mente, "capitalismul pur': al lui Marx umla slI se prlbuşeasd!.

SA spunem din capul locului eli nici această prediqie nu poate fi cu uşurintă datl1 la o parte. în Rusia. şi în Europa de Est capitalismul a displ\rut; în Germania şi Italia el a derapat în fascism. Şi cu toate că războaiele, puterea politică brută, exigentele destinului şi eforturile hotl!.rîte ale unor revolu\io­nari au avut contribu�a lor, adevărul crud este că aceste schi.m­bări s-au produs în bună parte tocmai din motivul prevăzut de Marx: prl1buşirea capitalismului.

De ce s-a prăbuşit capitalismul? În parte pentru că a generat şi întretinut acea instabilitate pe care o artticipa Marx. Un şir de crize economice din ce în ce mai severe, agravate de flagelul războaielor, au nirnicit încrederea în sistem a claselor inferioare şi mijlocii. Dar aceasta nu e decît o parte din rlls­puns. Capitalismul european a eşuat nu atît din motive econo­mice, cît din motive sociale - iar Marx a prevăzut şi asta!

Pentru eli Marx recunoştea că dificultătile economice ale sistemului nu sînt insu.rmontabile. Cu toate că legislatia anti­monopolistll sau politicile anti-criză erau necunoscute pe vremea lui Marx, asemenea activită�i nu erau de neconceput:

178

viziunea lui Marx nu continea nimic inevitabil În SICDS tizic.. Predictia marxistl a prlbuşirii se baz;a pe o conceWe � capitalism în care era politiceşte imposibil ca un guvern si redreseze sistemul;, imposibil din punct de vedere ideologic. ba chiar şi afectiv. Pentru a proceda la o redresare sistemului. ar fi trebuit ca guvernul sl �e poatl ridica deasupra interese: lor unei singure clase '- �eea ce ar presupune ca oamenii si se poatl debarasa de cătuşele intereselor lor economice ime­diate. Analiza lui Marx tlcea Îndoielnică o atare posibilitate.

Tocmai această lipsl de flexibilitate ' socială. această aservire fală de interesul imediat a şubrezit capitalismul euro­pean - cel putin pînl la al doilea război mondial. Pentru cine a citit lucrările lui Mâl'?(. este înfricoşător cînd, privind în urml, observl cu cîtă sumbră tenacitate şi constafltă au mers atîtea natIuni exact pe tlgaşul despre care el spunea cll avea să - le ducă la pierzanie. Lucrurile s-au petrecut ca şi cum guvernantii lor ar fi sustinut în mod inconştient- profelia lui Marx tlcînd cu obsti�alie tocmai ceea ce el spusese' că vor face. Atunci cînd în-Rusia tarilor orice sindicalism democra­tic era înăbu�it tlră crutare, cînd în Anglia şi Germania mo­nopolurile şi cartelurile erau oficial Încurajate, dialectica marxistă apărea dureros de perspicace în privinta viitorului. în cursul ultimelor deGenii ale secolului al XIX-lea şi în pri­mele decenii ale secolului nostru, cine analiza adînca prăpastie dintre boga� şi săraci şi vedea mărturiile totalei indiferente a celor dintîi fată de. cei din urmă, avea sentimentul neliniştitor că stereotipurile psihologice transpuse de Marx În dranla sa istorică erau cum nu se poate mai fidel luate din viata însăşi.

în acest ll1stimp in America lucrurile au evoluat altfel. America a avut şi ea doza sa de reac�onari şi de revolutionari. Istoria economicA a Statelor Unite cuprinde destulll exploaţare şi hidoşenie; destulă şi prea multă. Aici în� capitalismul s-a dezvoltat pe un pămînt neatins de balastul descendentelor aristocratice şi al pozitiilor de clasă ancestrale. Pînă la un punct, aceasta a, avut drept urmare un climat social mai a'ipru decît cel din Europa, căci americanii au îmbrătişat crezul ,Jndividualismului neînduplecat" mult după ce individul

179

fusese ireversibil copleşit de ambianta industrialismului masiv, pe .Cînd În Europa traditionalul noblesse oblige a continuat să existe alături de diferentierile de clasă nedisimu­late. însă mediul american a dat naştere unui anumit pragma­tism În raporturile cu puterea, cu cea privată şi cu cea publică deopotrivă; şi unei adeziuni generale la idealurile democratiei, care au călăuzit statul ferindu4 de stîncile pe care el a eşuat la multe alte mipuni.

În aceSte disponibilităti pentru schimbare se află răspunsul ce trebuie dat analizei marxiene. Într-adevăr, cu cît exami­năm mai aprofundat istoria capitalismului" mai ales în dece­niile din urmă, cu atît învătllm mai mult, pe de o parte să dăm respectul cuvenit perspicacitătii gîndirii lUi Marx, iar pe de alta să-i sesizăm limitele. Pentru că problemele identificate de el înăuntrul capitalismului le regăsim în foarte mare măsură şi astlizi, inclusiv şi mai ales Q tendintă spre instabili­tate economică şi spre concentrarea bogătiei şi a puterii . Dar în diferite tări aceste probleme similare au fost abordate în moduri extrem de diferite. Norvegia, de exemplu, care potri­vit criteriilor lui Marx �te cu sigurantă o' tal1 capitalistă {mijloacele ei de produC{i,e.se află în mare parte în mîini pri­vate iar mecanismul pietei creează, pesemne, plusvaloare), a contracarat ,Jegile mişdirii" capitalismului printr7un extraor­dinar program de redistribuire a veniturilor care face din Nor­vegia una din. cele mai egalitare natiuni din lume. Japonia, neîndoielnic capitalistă ca structură şi întltişare, garantează în marile ei corporatii angajarea pe viată a muncitorilor, după o perioadă de probă. Franta are un elaborat sistem de planifir-are natională. Anglia, care pentru Marx şi Engels fusese proto­tipul capitalismului brutal şi exploatator, a fost in perioada pos,tbelică prima din lume care a elaborat planuri nationale în domeniul ocrotiriisănătătii , al securitătii sociale "de la naşte­re pînă la moarte", al asigurării de loc\lÎnte ieftine ş.a. Suedia, care pe vremea cînd scria Marx înfltişa un tablou .cel putin la fel de crud şi de opresiv ca şi Anglia, este astăzi, probabil, cea mai democratică tară din lume atît În ceea ce priveşte viata politică, cît şi politica economică;

1 80

A devenit astfel clar că în cazul capitalismului avem de-a face cu o �tructură economică susceptibilă de o considenbill adaptare. Nu vrem să spunem cu asta că el şi-a rezolval lOllC problemele. Dar, aVÎnd )n Jedere exemplele de mai sus (la care s-ar putea adăuga Noua Zeelandă şi Austria), nu mai este posibil ca. scenariul marxist clasic să fie. considerat drept linia de evolutie ,,inevitabilă" a societăţile capitaliste. Aceasta nu Înseamnă1 bineînteles, că fiecare tară capitalistii se va adapta şi va evolua În felul tlirilor scandinave. în cazul State­lor Unite, de exemplu, flexibili tatea şi pragmatismul care au asigurat capitalismului de aici, În partea finală a secolului trecut şi În primele decenii ale secolului nostru, un succes superior celui din alt� părţi, par să fj cedat locul, în anii din urmă, unui grad mai mic de sensibilitate la problematica sociala dcc,ît cORstatllm în alte păf\i. Dar tocmai faptul dl. odinioară Statele Unite s-au aflat în avangardă şi că na\iunile care acum se situează în frunte se gl1seau altădată În arier­gardă dovedeşte îndeajuns că yiitorul nU este pre(4etem1irrat . Pentru multi oameni din lumea comunistă, .. capitalismul" Înseamnă· încă o sQcietate întocmitll după tiparele capitalis­ŢI1ului englez de pe la 1 850, cu patronii săi obtuzi şi cu guver­nele sale reactionare, 'dar reuşitele (şi eşecurile) secolului al XX-lea ne arată că, acolo unde astl1zi se prezintă cel mai bine, capitalismul este la fel de capabil să producă o societate decentă ,ca şi oricare din socialismele apărute vreodată.

Totuşi, analiza marxistll, dacll dăm la o parte prevestirile sale privind pieirea inevitabilll a capitalismului, nu poate fi ignorată. Ea rămîne cea mai gravă, cea mai pătrunzătoare exarmnare a sistemului capitalist tăcutl1 vreodată. Nu este o

I

examinare întreprinsă dintr-o pe.rspectivă morală, pomitll să dezaprobe şi să veştejească mobilul josnic al profitului -asta este treaba revolutionarului marxist, dar nu a economis­tului marxist. În pofida paSiunii investite în ea, este o evaluare tăcută la rece şi tocmai de aceea constatlirile ei sumbre rlbnîn pertinente.

181

iri sfîrşit, trebuie sll ne amintim el Marx nu a fost numai un mare economfst În d�scursul sllu funebru, Engels spunea că "aşa cum Darwin a descoperit legea evolutiei În natura or­ganicll. Marx a descoperit legea evolupei În istoria omenirii." Pretentia este cu sigurantă excesivă. dar Engels nu greşea su­bliniind extraordinara imponantă a viziunii lui Marx asupra procesului istoric ca arenă în care clasele sociale se Înfruntli pentru �uprematie. Marx ne-a Învlltat nu doar sll privim istoria ci să şi vedem prin ea, Întocmai cum Freud ne-a Învăţat sli pătrundem cu privirea dincolo de fatada personalitătii pentru a descoperi procesele psihice din noi, sau cum Platon ne-a în­văţat sli privim prin paravanul ideilor neexaminate pentru a pătrunde pînil ia problemele ascunse ale filozofiei . Iată de ce numele lui Marx rllmîne actual. aidoma celor ale lui Freud şi Platon. Cu sigurantă, Marx nu este infailibil, în pofida idol a­triei tesute în jurul sllu. E mai potrivit să-I gîndim ca inevita­.bil - ca pe un mare explorator ale cl1rui tlUpt au H1sat urme de neşters pe continentul, descoperit de el, aI gîndirii sociale. Toţi cei dornici să continue e,x.plorarea acestlJi · continent, fie cli sînt sau nu de acord cu concluziile lui Marx, datorează respect celui care l-a revendicat primul pentru omenire.

VII

Lumea victorian� şi s�bterana ştiinţei economIce

Karl Marx a pronuntat sentinta de moarte a capitalismului În Manifestul din 1 848; sistemul capitalist a fost declarat sufe­rind de o maladie incurabill1 şi cu toate cl1 data fatidicl1 nu era anunlatli, se presupunea eli agonia era destul de apropiat11

pentru ca rudele directe - comuniştii - sl1 pÎndeasc� cu avi­ditate ultima suflare ce avea sll-vesteascll moştenirea de dtre ei a puterii. Priveghiul începuse înd înainte de aparitia, În 1 867, a Capitalului şi cu fiecare puseu al febrei speculative sau cu fiecare depresiune industriall1, prezumtivii moştenitori se precipitau la patul muribundului spunîndu-şi unii altora cll momentul Revoluţiei finale ave,a să survi�ă cît de curînd:

Sistemul, însll, nu a murit. Ce-i drept, multe din legile mişd1rii despre care vorbea Marx au fost confirmate de mersul evenimentelor: marile Întreprinderi au devenit şi mai mari iar societatea a suferit de pe unul1 depresiunilor repetate şi a şoma­jului. Lipsea Însl1 un alt simptom prevestit de marxişti - "pau­peri zarea crescÎndll" a proletariatului.,

Între marxişti s-a purtat, în fapt, o lungă dezbatere cu privire la înlelesul dat de Marx acestei sintagme. Dacă n-a vrut să spună prin ea decît cl1 un numl1r tot mai mare de muncitori vor cu­

noaşte "paupertatea" deveniOd proletari; adicl1 muncitori salaria� , atunci, �upl1 cum am vl1zut, a avut dreptate. Dacl1 îns� a vrut sl1 spună că paupertatea lor materialll se va agrava, atunei a greşit.

O Comisie regală constituită cu scopul de a analiza criza economicl1 din 1 886 şi-a exprimat chiar satisfactia deosebită

183

în ce priveşte situalia,clasei muncitoare. Şi nu era vorba de o simplii tlllimicie condenscendentă a unor apologeti . ai capita­lismului. Situatia muncitorilor devenise realmente mai bună - sensib.il şi semnificativ mai bunii. Privind în Ufmli din perspectiva anilor ' 80, Sir Robert Giffen scria: "Trebuie sli ne gîndim cii acum cincizeci de ani muncitorul, cu un salariu în medie pe jumătate sau nu cu mult peste jumătate din cel actual; era pus uneori În situatia de a se lupta cu o flllctuatie a

pretului pîinii ce putea sli însemne de�a dreptul moarte prin inanitie. Într-adevlir, cu cin�izeci de ani în urmli oamenii muncii din întregul regat erau periodic amenintati de înfome­tare." Pe vremea insii cînd Giffen scria aceste cuvinte, �eşi preturile crescuserli, salariile crescuserli mai rapid. Pentru pT�ma datl1, muncitorul englez CΧ.tiga destul pentru a putea sli-şi ducli zilele - un comentariu trist privind trecutul, dar şi un temei de speranţă pentru viitor.

Şi nu era vorba doar de o creştere a salariilor, ci şi de o diminuare a izvorului însuşi al plusvalorii : ziua de muncă de­venise mai scurtli. La Şantierele navale Jarrow şi la Uzinele chimice din New Castle, de pildă, săptămîna de lucru se redl.!-sese de la şaizeci şi una de ore la cincizeci şi patru, şi pînă şi în odioasele fabrici de textile numl1rul . orelor de muncă săptl1mînale scăzuse la numai cincizeci şi şapte. Proprietarii de fabrici ajunserl1 chiar sl1 se plîngl1 de o creştere cu peste 20 la sută a costurilor lor salariale. Dar, deşi costisitor, progresul aduc�a dividende de necontestat. Căci pe măsură ce conditiile s-au ameliorat, murmurele anlenintătoare de la 1 848 s-au stins. "Citl1 vreme sînt multuJ1)iti cu locul lor de munc�, nu-i cflip să�i faci să discute politicii", spunea un fabricant din Stafford­shire despr� atitudinea muncitorilor din întreprinderea sa.

Chiar şi Marx şi Engels au trebuit sl1 ia act de schimbarea produsll.. ,,Proletariatul englez de,vine, de fapt, din ce în ce mai burghez - se plîngea Engels într-o scrisoare a sa'către Marx - ' incît scopul final al acestei natiuni, cea mai burghezII. dintre toate, pare sl1 fie acela de a avea, pe Jingl1 burghezie, o aristocratie îmburghezită şi un proletariat îmburghezit."

184

Era evident eli Marx se priplse WIticipînd sfirşibll � mului. Fidelii săi, desigur, puteau s� se resemneze c:.

înt.ors�tura deconcertant� pe care o luaser� evenimelilele avînd cenitudinea liniştitoare că ,jnevitabil" însemna, tobIŞi, inevitabil şi c� în raport cu desflişurarea grandioasă a istoriei. o generaţie sau dou� nu conta prea mult. Pentru observatorii nemarxişti, însă, marele avint economic victorian însemna altceva. . . Lumea se înflitişa din nou plinl1 de sperante şi fl!.gMuieli, iar proroci riIe sumbre ale unui disident de felul lui Karl Marx pl1reau a nn fi deCÎt delirul unui radical nemul­tQmit. Aşa se (ace eli explozibilul intelectual pregătit de Marx s-a pomenit îngropat într-o linişte aproape totală; în locul unui torent de injurii, Marx avu parte de umilinţa cu. mult mai zdrobitoare a indiferentei.

'

Pentru eli gîndirea econoIl1kl1 încetase de . a mai fi o proliferare de viziuni asupra lumii care, în mîinile ba ale unui filozof. ba ale unui agent de bursă, ba ale unui revoluţionar, păreau să ilumineze întreaga magistrală pe care înainta socie­tatea. Ea devenise a�um un domeniu de specialitate pentru profesori ale dror cercetări proiectau raze de lumină pe por­tiuni restrînse şi,precis localizate, şi' nu jerbe de far larg revăr­sate, ca la economiştii de I11ai înainte.

Aceasta �himbare avea explicaţia ei : după cum am văzut, Anglia victoriană primise în pînzele ej briza viguroasă a progresului şi optimismului din ultimele decenii ale secolu­lui al XIX-l�a. Ameliorarea plutea în aer. încît în mod fire�c păreau s� existe mai puţine motive de a pune întrcbll.ri neliniştitoare cu privire la natura călătoriei. Jn consecintl1, avîntul victorian a dat na�tere unui contingent de analişti, de oameni preocup3{i sl1 examineze cit se pdate mai detaliat functionarea sistemului, dar care nu formulau îndoieli cu privire la meritele lui de baz� şi nu se lansau în prognozări alarmante referitoare la viitorul s�u. Firul principal al gîndirii economice fu preluat de o nou! generatie de profesori. Con­tribu.tiilelor au fost adesea valoroase. dar nu de importantl1 vi­tal�. Pentru cl1 în mintea unor oameni ' ca Alfred Marshall , Stan1ey Jevons, John Bates Oark şi în �iritul facultăţilor ce

185

proliferau în jurul lor, în lumea economicll nu mai existau lupi şi , ca atare, nu mai existau activităti pe viatA şi pe moarte pe care teoria economicl1 să trebuiască să le eluci�eze. Lwnea era populată în întregime de oi cuminti, chiar dacă imaginare.

Nicl1ieri n-au fost zugrăvite mai clar aceste oi decît într-un volumaş intitulat MathematicaJ psychics, apărut în 1 88 1 , cu exact doj � înainte de moartea lui Marx. Autorul său nu era cel mai mare dintre academicieni, dar era probabil cel mai tipic dintre ei - un profesor straniu şi sfios pe nume Francis Ysidro Edgeworth.

Edgeworth a fost fără Îndoială un strălucit cărtu.rar. La examenul de absolvire pe care l-a dat la Oxford, propunÎn­du-i-se o problemii deosebit de abstrusă, i -a Întrebat pe exa­minatori "Doriti sl1 rlispund,concis sau pe larg?,': dupA care a tinut-o Înaiflte timp de o jUfuătate de ceas, punctîndu-şi răs­punsul cu excursuri În greacă În timp ce examinatorii rămă­seseră cu gura cliscată.

Pe Edgeworth Însii ştiinta economică l-a fascinat nu pentru cll ea justifica, explica sau condamna lumea sau pentru că deschidea 'hoi orizonturi, luminoase ori sumbre, către viitor. Acest suflet straniu era fascinat de faptul că ştiinta economică lucra cu cantitilJi şi pentru cl1 orice discurs �spre cantităti putea fi tradus În limbajul matematicIi! Procesul de traducere reclama abandonarea acelei lumi tensionate a economişţilor anteriori, generînd În schimb o lume caracterizată printr-o im­pecabilă precizie şi o asemenea Încîntătoare exactitate, ÎnCît pierderea părea compensatll din plin.

Pentru a. construi o atare oglindii "matematicll. a realitătii, lumea trebuia, de bunll seamli, simplificatA. Simplificarea operată de Edgewonh se rezuma În presupozitia: orice om este o maşinii de plilceri. Jeremy Bentham a formulat primul aceast.ll conceptie, la Începutul �ecolului al XIX-lea, sub Îm­bietoarea denumire de Calcul felicific - o co�cepiie filozo­fică potrivit căreia omenirea constii din nişte calculatoare vii ale profiturilor şi pierderilor, preocupat fiecare sll-şi organi­zeze viata În aşa fel ÎnCÎt sI maximizeze plăcerea maşinii sale

186

psihice de adunat. Acestei filozofii generale Edgewonb ii adliuga acum precizia matematicii , producînd un fd de panglqssianll cea mai bun� dintre toate lumile posibile.

Dintre toti c�i care au adoptat o asemenea viziune despre societate, Edgeworth pare a fi fost cel mai nepotrivit s-o facA.. El însuşi era cum nu se poate mai rliu întocmit în raport cu ceea ce ne-am aştepta sl1 fie o maşin11 de plllceri . De o timidi­tate nevrotic11, el duta sl1 fugli de pllicerile tovllrăşiei umane, preferîndu-Ie intimitatea clubului sl1u; deranjat de povara lucrurilor materiale, nu avea parte decît de putine dintre pl11-cerile pe care avutia le aduce majorităţii oamenilor. Odăile sale erau goale, biblioteca sa era cea publică, iar printre bu­nurile aflate în proprietatea sa nu figurau portelanuri, piese de mobilier .şi nici chiar stampe. Probabil că nu avea sursli de pHicere mai mare decît îndrligitul şi iMaginarul sliu paradi s economic.

Dar, în indiferent ce mobiluri îşi vâ fi avut obîrşia, maşina de plliceri a lui Edgeworth aducea roade intelectuale admi­rabile. Clici dacii ştiinţa economid era definitii d,rept studiul meCanismelor de plăcere umane ce se concureazli Între ele pentru a se înfrupta din stocul de plkeri al societăţii , atunci se putea ar!ta - cu toatl\ rigoarea calculului diferential - că

Într-o lume a concurentei perfecte fiecare maşinll de plăceri ar dobîndi cuantumul maxim de plăcere ce putea fi oferit de so­cietate.

Cu alte cuvinte, dacă lumea noastră nu e cl1iar cea mai bun11 dintre toate lumile posibile, ea ar putea să fie, aşa. Din nefericire, l�mea nu era organizată ca un joc al concurentei perfecte; oamenii aveau lamentabilul obicei de a se, uni unii cu altii, ignorind în mO,d nesăbuit consecintele benefice ce ar rezulta din urmllrirea cu îndîrjire a intereselor lor egoiste; sin­dicatele muncitoreşti, bunăoarll, erau înjghebări de-a dreptul potrivnice principiului ,.fiecare pentru sine", iar faptul incon­tesţabil ai inegalită\ilor de ayere şi de pozitie făcea. Într-adevăr, ca pozitia de pornire a jocului să fie un pic neconcordantă cu idealul neutralită�i absolute.

187

Dar n-are a face, zicea Edgeworth. Natura a avut grijă şi de asta. Shulicatele pot, ce-i drept. să aibă cîştig de cauză pe ter­men scurt,'dar se poate arăta că pe termen lung 'n-au cUll1 să nu piardă, pentru că ele constituie o imperfectiune trecătoare în eşafodajul ideal al lucrurilor. Iar d�cl1 obîrşia nobilă şi marile averi par la început să prejudicieze rezultatul jocului economic, fapUll aceşta poate fi împăcat şi el cu psifiica matematicl1. Căci deşi toti indivizii sînt nişte maşini de plăceri. unii di,n ei sînt maşini de pUceri mai bUfle decît alţiL Bărbaţii . bunăoară, sînt mai bine dotaţi decît femeile ca să-şi ţină contabilitatea psihică, iar sensibilită{ile cu care e Înzestrat� ,.aristocratia pri­ceperii şi a talentului" reacţionează mai fin la plăcerile vietii confortabile decît maşinile' de plăceri mai din topor ale pătu­rilor muncitoare. Aşadar, calculul matematicii umane Plltea lO­

tuşi să functioneze cu folos şi chiar dădea o justificare pozitivă diferenţierilor după sex şi statut social constatabile în lumea vie din jur.

,'psihica matema.tică" nu se -rezuma la a fi o rationalizare a principiilor conservatoare. Edgewonh era în fapt convins că viziunea sa' algebrică asupra activităţii umane putea da rezul­tate de valoare în lwnea reală. Analiza sa iinplica tenncni ca:

"Ar fi, desigur. ridicol - scria Edgewonh - ca nişte consideratii atît de abstracte să fie aplicate de-a dreptul pe şuvoiul politicij. practice. Dar poate că nu sînt nelalocul lor atunci:cînd ne urcam pînă la micile pîlÎiaşe ale sentimentelor 'şi i.zvoare1e tainice ale mobilurilor umane:. unde îşi află negreşit obîrşia orice actiune."

"Micile pÎlÎiaşe ale sentimentelor", aşa mai vii de-acasă! Ce-ar fi spus Adam Smilh despre această convertire a zori­{ilor său negustori, a lacomilor săi meseriaşi şi a muncitorilor săi puşi pe Înmultire În tot atîtea categorii de sleiti căutători

188

de pl�ceri? S-a şi întîmplat o dat� ca Henry Sidgwick. _

contemporan al lui Edgeworth şi discipol al lui 1. S. MiII. si declare furios c� el nu se aşeza la mas� pentru c� ar fi calwIaI mai Înainte satisfactiile pe care urma s� le dobîndeasd astfel. ci pentru c� îi era foame. Protestele erau însă zadarnice: eşa­fodajul psihicii matematice era atît de elegant, de seducător, ne­împovărat de balastul intransigentelor omeneşti şi neîntinat de consideratii pnînd de ambitiile omeneşti şi de conflicte so­ciale, încît succesul său a fost imediat.

Edgewonh n-a fost singurul care a încercat s� dezumani­zez€ astfel economia politic�. Înc� în timpul vietii lui Marx apăruse o întreagă şcoaHl de economie matematică. În Ger­mania un economist pe nume v&n Thiinen s-a produs cu o for­m�Iă, care, pretindea el, stabilea cu precizie retributia justă a muncii :

Von Thiinen a tinut atît de mult la ea încît a dispus să fie grava� pe piatra sa de monnînt; nu ştim ce vor fi gîndit despre ea muncitorii. În Franta, un distins economist pe nume Leon .Walras a demonstrat eli se puteau dţduce pe cale matematică preturile exacte care ar face s� fie lichidate stocurile de pe piat1\; fireşte că, pentru a face acest lucru, economistul trebuia să dispună de ecuatia fiedirui bun economic în parte aflat pe piată şi ,apoi s1\ aib1\ capacitatea de a rezolva o problem1\ în care numll.rul 'ecuatiilor s-ar ridi�a la sute de mii sau chiar la milioane. Dar ce conteaz1\ dificulHitile; teoretic problema putea fi biruit�. La Universitatea din Manchester, un profesor 'pe nwne W. Stanley Jevons a scris un tratat de economie poli­tid în care lupta pentru existentă era redusă la "un' calcul al pl1\cerii." "Teoria mea economic�, . . are un caracter pur mate­matic" scria Jevons, excluzînd din' preocupările sale oiice aspect al vietii economice care nu era reductibil la precizia impecabil� a schemei sale. Şi mai denm de" luat aminte\este poate faptul că el plănuia s� scrie (îns� n-a mai apucat) o carte

189

cu titlul Principles of Economics; este semnificativ di econo­mia'politicA era numitA acum "economics" (',Economică"), iar expunerile ei îmbrllcau ,forma unor manuale .

. Nu totul era aberatie, deşi au fost şi aberatii cu duiumul. ştiinta economică are de-a face, la urma urmei, cu actiunile unor agregate umane, iar acestea, ca şi agregatele. de atomi, tind în fapt să se conformeze unor reguli statistice şi legilor proba­bilitătii. Astfel, orientîndu-se spre explorarea ideii de echilibru - de stare spre care ar tinde piata ca urmare il ciocnirilor întîmplătoare dint�e indivizi ce urmăresc toti să-şi maximi­zeze utilitătile - profesorii de economie au izbutit să elu­cideze anumite tendinte ale universului social. Ecuatiile lui L�on Walras sînt folosite În căI şi acum pentru descrierea atri­butelor unui sistem social În ·repaus.

Întrebarea care se pune este dacă un sistem "În repaus;' descrie cu adevărat realitălile '- acelea fundamentale - ale univeFSului social. Economiştii mai vechi, de la Smith prin MiU şi, fireşte, Marx., aveau în minte imaginea irezistibilă a unei societăti ce era, prin însăşi natura ei, expansivi!. Expansiu­nea ei putea, ce-:i drept, să Întîmpine obstacole, să-şi piardă din suflu sau să cunoască reculuri, dar forta centrală a lumii economice era totuşi inseparabilă d� o tendintă spre creştere.

Această conceptie de bază era cea care lipsea din npua' concentrare asupra echilibrului, socotit a .fi, aspectul cel mai interesant, cel mai revelator al sistemului. Dintr-o dată, capi­talismul nu mai era văzut ca un fatidic vehicul social şi isto­ric ; ci ca un mod de organizare aşezat, mai degrabă anistoric. Forta de propulsie a sistemului, cea care-i fascinase pe toti cercetătorii lui de pînă atunci, era acum trecută cu vederea, ignorată, uitată. Noua perspectivă punea în lumină aspecte de tot felul ale economiei capitaliste, nu însă vreo misiune isto­rică a ei.

Aşa se face că, În chip de pandant la această palid� 1l1!fle de ecuatii , a înflorit o lume subterană a ştiinţei economice. O asemenea lume subterană a existat întotdeauna, an straniu tlirîm de i�şi bizari şi eretici, ale căror doctrine n-au ajuns sli

190

'dobîndeascl respectabili tate. Unul <lintre ei a fost iicpesibi-­luI Bemard Mandevj1le, care a şocat secolul al XVDI-Ira ca

o ingenioasă demonstraţie cum că virtutea este viciu. iar viciul este virtute. Mandeville n-a Bcut decît să scoad in evidentă cum cheltuiala deşăntată a bogatilor pikătoşi dldea de lucru oam�nilor săraci, pe cînd recti!udinea scrobită a ava­rului virtuos nu avea acest 'efect; aşadar, spunea Mandeville. imoralitatea privată putea să se repercuteze favorabil asupra bunăstării publice, în timp ce integritatea privată putea fi o povară socială. Secolul al XVIII-lea n-a putut să în8hită mo­rala sugerată de Mandeville în Basmul despre albine; cartea sa a fost condamnată ca atentat la ordinea publică de către un mare juriu, la Middlesţx, în 1 723, iar Mandeville însuşi a fost �riticat fără menajamente de către Adan1 Smith şi de mai toată lumea,

Dar în timp ce mai vechii excentrici şi şarlatani erau în genere ostraciz�ti prin opiniile unor gînditori de talia lui Smith şi, Ricardo, acum subterana se reactiva dintr-un alt motiv, În lumea oficială a ştiintei economice pur şi simplu nu rnai ră­măsese loc pentru cei ce doreau să supună judecă{ii întreaga sferă a comportamentului uman, iar în IUrl1ea austeră a corec­titudinii victoriene nu prea erau tolerati cei care puneau so­cietăţii diagnostice ce dădeau' loc la dubii morale sau păreau să indice necesitatea unor refonne radicale .

Aşa se face că subterana s-a repopulat. Marx era piasat În ea pentru că doctrina sa era dezagreabi1ă, Malthus era plasat În 'ea pentru cli ideea "suprasaturatiei generale", enuntată de el, era o absurditate aritmetidl şi pentru că Îndoielile formu­late de el cu privire la binefacerile economisirii erau în totală discordantă 'cu admiratia victoriană pentru zgîrcenie. Utopiştii erau alungati şi ei în subteranl pentru că lucrurile despre care vorbeau erau curate nonsensuri şi În orice caz nu tineau de "economics". �i pînă la urmă era trimis În subterană orice au­tor ale cărui doctrine erau în dezacord cu eleganta lume pe care academicienii o construi au în sălile de cIad şi despre care le plăcea grozav să creadă că există aievea.

191

Această subteraJUlera un loc cu mult mai interesant decît ' tărîmul ,senin de la suprafat�L Era plină de personalităţi uimi­toare şi adăpostea un hlitiş de idei straniu şi luxuriant. Printre locuitorii ei se număra şi un om azi abia pomenit în istoria ideilor economice. Este vorba de Fr&leric Bastiat, un francez excentric care a trăit între 1 80 1 şi 1 850 şi care în acest scurt interval de timp şi în răstimpul şi mai scurt - de· numai şase ani - al biografiei sale literare a mînuit în cîmpul gîndirii economice arma cea mai redutabilă dintre toate - ridiculiza­rea. Uitati-vă la balamucul pe care-l Înfll.tişează lumea de astăzi, zicea BaStiat; ea depune eforturi enorme ca să stră­pungă un munte şi să lege două ţări printr-un tunel . Apoi însă ce face? După ce s-a fl1cut luntre şi punte ca s! faciliteze schim­bul de bunuri, ea Prolăpeşte de ambele părţi ale muntelui CÎte un post vamă! şi pune cît mai multe piedi�i desfl1şurl1rii nego­ţului prin acel tunel !

Bastiat avea un talent deosebit în a evidentia absurdit�lile: cărticica sa Sofismele economice este cea mai plină de umor din CÎte s-au scris vreodată în perimetrul �iteraturii economice. Astfel, atunci CÎnd în Adunarea franceză se dezbătea chestiu­nea căii ferate Paris-Madrid, un anume domn Simiot a argu­mentat că aceasta ar trebui să aibă o întrerupere la Bordeaux,

pentru eli astfel s-ar crea mari posibilităţi de cîştig pentru hamali, comisionari, proprietării de hoteluri, barcagii şi alţii, iar prin această îmbogăli�e a oraşului Bordeaux s-ar îmbogăti întreaga FrantA. Bastiat înşfacA ideea cu aviditate. Minunat, ex'clamA el, dar de ce să ne oprim doar la Bordeaux? ,.Dacă I

Bordeaux are dreptul să profite de o întrerupere . . . ar trebui ca şi Angouleme, Poitier, Tours, Orleans . . . sA ce�ră ·asemenea întreruperi ca fiind în interesul, general . . . În felul acesta am reuşi să avem o c.ale ferată alcătuită din întreruperi succesive şi căreia i s-ar potrivi numele de Cale feratif negativif."

Bastiat a fost un hîtru în iunlea gîndirii economîce, dar viata sa privată a fost tragică. Născut în Bayonne, a rămas orfan la o vîrsta fragedă şi, ceea ce e mai rău, a contractat o tuberculoză

192

pulmonară. A studiat la c1 universitate iar apoi şi-a ÎILUUl .

norocul în afaceri; mintea sa însll nu era făcută pentru deali comerciale. S-a apucat .apoi de agricultură, dar nici aici ma i-a mers. mai bine; aidoma bine-iIitenlionatului" conte al lai Tolstoi, cu cît se amesteca mai mult în adminislrarea moşiei familiei sale .. cu atît aceasta mergea mai prost. A nutrit şi visuri eroice, dar aventurile sale militare au luat o turnuri dbnquijotescă: cînd Bourbonii au. fost izgoniti diO Franta în 1 830, Bastiat a strîns la iutealli şase sute de tineri cu care a pomiţ să ia cu asalt, fie ce-o fi , o dtadell1 regalistă. Bietul Bastiat: citadela �şi coborî cu, blîndete steagul inviUnd pe toată lumea înăuntru să petreacă În cinstea. evenimentului.

Pllrea a fi sqrtit dezamăgirilor în tot ce întrcprindca. Dar scos fiiră voia sa din Îndeletnicirile practice, şi-a Îndreptat interesele spre cercetarea economică, începînd să citeasclt şi sll discute despre chestil:lni aflate la ordinea zilei. Un nobil de prin împrejurimi l-a Îndemnat să-şi aştearnă ideile pe hîrtie, încît fJastiat scrise un articol despre liber-schimbism şi îl tri­mise unui ziar panzian. Ideile sale erau originale, iar stilul minunat de tranşant. Articolul fu publicat şi blîndul cărturar din provincie deveni pest� noapte celebru.

Se duse la Paris. "N"-avusese timp sli cheme În ajutor un pliI'ărier şi un croito� parizian � scrie dI de Molinari - şi aş

'a

cum se ÎnB�şase cu plete lu�gi, cu păIăriutli, cu redingota-i largă şi cu umbreala-i de familie, puteai foarte bine să-I iei drept un lăran cumsecadeyenit pentru întîia dată la oraş."

Cărturarul di� provincie avea insă un condei caustic. În fiecare zi parcurgea articolele din presa-pariziană, unde. de­putati şi miniştri îşi expuneau şi apărau politicile lor mioape şi egoiste; dupll care tnÎltea CÎte un comentariu, fl1cÎnd�-i pe pa­rizieni să se tăvălească de rîs. Bunăoară, atunci cînd În, 1 840 Camera deputatilor a votat majorarea taxelor ia toate bunurile din impon În interţsul industriei franceze, Bastiat dMu în -vileag următoarea capodoperă de statistică economică:

193

PETIfIUNE A FABRICANŢILOR GE LUMîNĂRI DE SEU ŞI DE CEARĂ, A FABRICANŢILOR DE LĂMPI, SFEŞNICE, FELI­NARE DE STRADĂ, MUCĂRI, STINGĂTOARE ŞI A PRODU­CĂTORILOR DE ULEI, SEU, SAcîz, ALCOOL ŞI ÎNDEOBŞTE DE TOT CE ARE LEGĂTURĂ CU ILUMINA TUL.

CĂTRE DOMNII MEMBRI AI CAMEREI- DEPUTAŢILOR DOMNILOR, . . . Suferim de concurenta insuportabiU\ a unui rival din

afarli, �flat, dupli cît se pare. într-o situatie în aşa măsurii superioară. situatiei noastre întrucît priveşte productia de lurÎl.ină, încît pur şi simplţJ inundă cu luminii piaJa JJoastrll naJionaJJ la un pret fabulos de scăzut. . . Rivalul acesta . . . nu e nimeni altul decît Soarele.

Drept care vii ruglim a binevoi sli adoptati o lege prin care toată lwnea să fie obligată a i�hid� toate ferestrele, luminatoarele, lucarnele, obloanele elin afarli şi dinlăuntru, perdelele, jaluzelele, hublourile; într-un cuvînt, tqate orifi­ciile, găurile, crăpăturile şi deschizăturile .

. . . Dacă ati opri pe cît posibil orice acces la lumina na­turalli şi aţi crea o cerere de luminii artificială, care din fa­bricanţii noştri francezi n�ar fi în cîştig?

" . Dacă se consumli mai mult seu, va trebui ca ţara să aibă mai multe cornute şi mai multe oi . . . , iaf dacă spo­

. reşte consumul de ulei, trebuie �xtinse culturile de maci , de măslini . . . pîrloagele no.astre se vor acoperi de cOp'aci răşinoşi .

Hotăriti cum socotiti de cuviintă, dar fiti logici; căci atît timp cît excludeti fierul, grînele, ţesăturile străine pe măsură ce preturile lor se apropie .de zero, ar fi de-li drep­tul ilogic să admiteţi iumina soarelui al cărei pret este deja zero pe întreg parcursul zilei !

Nimeni n-a scris vreodată o apărare mai dramatică - fie ea şi fantezistl1 -:- a liber-schimbismului. Dar Bastiat nu pro­testa doar împotriva tarifelor protectioniste; el îşi bătea joc de orice fomă de inconsecvenţă şi duplicitate în politica econo­mică. În 1 848, cînd socialiştii au inceput- să avanseze ideile lor pentru salvarea societăţii, punînd în ele mai multă patimă

194

decît pricepere practicli, B astiat îndreaptli împouiva Iar aceleaşi anne pe care le folosise fată de ancien n'g:iu.Ie> "Toatli lumea vrea să trliiascli pe cheltuiala statului", scria el "Oamenii uitA că statul trăieşte pe cheltuiala tuturor." .

Ţinta sa predilectă, .. sofismul" cel mai detestat de el era

rationalizarea lAcomiei private sub masca flttamită a tarifelor protectioniste erijate în "bine national." Tare·i plăcea si demoleze argument4rile specioase în favoarţa barierelor comerciale, ascunse sub masca gîndirii economice liberale! Cînd ministru� francez de resort a propus majorarea tarifelor la tesăturile de import spre a�J ,.proteja" pe muncitorul fran­cez, B�tiat a replicat cu umilitOl:ul paradox savuros:

"Votati o lege cu următorul continut", scria Bastiat mi'­nistl1lIui comertului. "Nimeni de-acum încolo nu are voie să foloseascA decît grinzi şi căpriori tăiati şi fasonati cu bl1rzi tocite . . . În vreme ce �cum dăm o,sută de lovitUri de bardă, pe viitor vom da trei sute. Munca pe care o facem azi rnir-o o,r5 va fi făcutA pe viitor în trei ore. Ce puttmlică încurajare se va da astfel muilcitorimii ! . . . Ori<;ine va voi de-acum 'încolo să aibă un acoperiş deasupra capului va tr.ebui să se confomlezc exigentelor noastre;întocmai cum în preze·nt oricine doreşte sl1' aibă o hainl1 pe spinare e musai să se conformeze exigen­telor dumneavoastră."

Criticile sale, deşi spirituale şi virulente. n.-au prea avut succes în practică. Bastiat s-a dus în Anglia pentru a se întîlni cu liderii de·acolo ai mişcării liber-schimblste, dup!1 care a re­venit ca să organizeze la Paris o asociatie liber-schimbist'l1. Aceasta n-a4fiintat decît timp de unsprezece luni � Bastiat n-a avut niciodată pic de talent organizatoric.

Dar iată-ne în anul 1 848 şi Bastiat este ales în Adunarea Natională. El vede acum pericolul în e.xtrema cealaltli - ca oamenii sl1 Q�a prea inultl1 atentie imperfectiunilor sistemului şi să aleagă orbeşte, în locul acestuia, socialismului. Începu sA scrie o, carte intitulată AmlOnii economice în care voia să arate că aparenta dezordine a lumii nu era decît o dezordine de suprafatA; că dedesubt energia desfltşurată de o mie de agenti- hrăpăre�, diferi� se prefltcea, gra�e pietei, într-un bine

195

social superior: 'SlnItatea înşă îi era puternic zdruncinatl1. Abia mai putea sA respire, iar falapi lividă purta ravagiile bolii . Pleci la Pisa, unde citi în ziare despre propriul sl1u deces, cu obişnuitele formule de regret ce însoteau ştirea: regrete pentru stingerea din viată a " ,marelui economist", a ,jlustrului .autor." Scrise unui prieten: "Multumesc lui ' Dumnezeu, n-am murit încă. te asigur că mi-aş da suflarea din urmă fllrl1 durere şi aproape cu bucurie dacă aş putea fi sigur că las prietenilor care m-au iubit, nu regrete sfişietoare, ci o amintire blîndă, du­ioas� uşor melancolidl" S-a zbătut să termin� cartea înainte de a i se termina lui zilele. Era însă prea tîrziu . În 1 850 şi-a dat sufletul, şoptind înainte de sfirşit ceva ce preotului aflat de faţă i s-a plirut a fi "Adevărul, adevărul. . . . "

Bastiat e o' figură foarte mică în constelatia ecoI;lomică. A fost un spirit extrem de conservator, dar lipsit de, influenţă chiar şi printre conservatori . Functia sa a fost, parc-se. de a ÎIl}punge şi dezumfla îngîmflrile epocii sale; dedesubtul şarjelor sale caustice şi spirituale stă însă întrebarea mai tul­burătore dacă sistemul are p,înă la urmă o coerentă. Este vorba de paradoxuri acolo unde binele public se află în coli­ziune cu cel privât? Putem avea incredere în mecanismul au­tomat al intere�ului privat atunci-cînd acesta este pervertit la fiecare pas de mecanismul deloc automat al structurii politice pe care el o adi fiCă?

Aceste ' întrebări n-au fost niciodată abordate frontal în Cîmpiile Elizee de deasupra. Lumea oficială a ştiinţei econo­mice nu s-a prea sinchisit de paradoxurile propuse de hîtrul din stibteJ:ană. A preferat să navigheze senin înainte, preocu­pată de subtilităţile cantitative ale unei lumi în căutate de pHkeri, iar problemele ridicate de B astiat au rămas 'fllrl\ răs­puns. De bună seamă; "psihica matematică" nu prea putea da instrumentul potrivit pentru dezlegarea dilemei .căii ferate negative sau a bărzii tocite; Stanley Jevons care, alături de Edgeworth, a fost marele avocat al transformării economiei Politice într-o "ştiinţă", spunea franc: .. Recunosc că, în ceea �e priveşte politica, plutesc în ceată." Din nefericire, nu era s�ngurul aflat în această situatie.

196

În consecintli, subterana continua sli prospere. În 1 879 ea se îmQog'ti cu un personaj din Arperica, un ins bl1rbos, blajin, . spirit teribil de independent. care spunea cli "Economia poli-t ticll. . . . , aşa cum se predll. astru, este neputincioasll. şi dezespe­rantă. Dar asta { se întîmplă } . pentru" că a fost degradat!!. şi încătuşată; pentru că adevărurile sale au fost dizlocate; pentru c!t annon,iile ei au foşt ignorate; pentru că i s-a pus căluşul în gură. iar protestul ei împotriva anomaliilor a fost transformat în legitimare a nedreptlitii." Şi asta nu' era tot. Er�ticul acesta suslinea nu ·numai cli economia politică n-a fost în stare să· afle răspunsul la enigma sărăciei deşi aceasta fusese clar pre­zentatll. tI!. fata ochilor săi, ci cll. �l detinea un remediu capabil sll. deschidă portile cll.tre o întreagll. lum,e noull.: "Cuvintele nu pot sll. încapă gîndul! E vorba de Epoca de aur cîntatl1 de poeli şi exprimată în metafore de mari vizionari ! . ; . E vorba

de culminatia Cr�tinismului - de cetatea lui Dumnezeu cu ziduri de jasp şi pOrti de sidef!"

Noul venit se numea Henry George. Nu-i de mirare eli se găsea în subterană. pentru cl1 biografia sa de pînă atunci nu putea , să pară scortoşi1or păzitori ai doctrinei adevlirate decît extrem de nepotrivitli pentru 9 gîndire serioasli. Henry ,George fusese în viaţa sa de toate: aventurier. cll.uUltor de aur, mun­citor, marinar, compozitor, ziarist, functionar guvernamental şi conferentiar. Nici nu trecuse mlicar pragul unui colegiu; la vîrsta de treisprezece ani plirăsise şcoala îmbarcîndu-se ca matelot pe vasul HiI1doo cu un deplasament de 586 tone, care

't � •

pleca spre Australia şi Calcutta. In timp ce Micti de vîrsta sa

învll.tau latina, el îşi' cumpjrase o maimuţă, văzuse un om 'c!l.zînd din vîrful catargului şi devenise un flăcău zvelt. plin de energie, independent şi ctl dor de drumetie. Înapoiat din Orient, 'Înceardisă lucreze la o tipografie din oraşul natal Philadelphia, după care� la'vîrsta de noăsprezece ani, se îmbarcll din nou, de astă dată spre California, cu gîndul la aUf.

Înainte de a pleca; şi-a dat unnătoarele caracterizări pe o schemă frenologică:

197

Senzualitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . mare Fi, . . . , "1 . I.oprogeruuvltate . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , . . . . . . rrnJ oCle A�ezivitate . ..... . . . ' . . . . ',' " .: . . . . . . . . . . . . . . ' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . : . . . . . . mare Tendintl spre un domiciliu stabil . . . . . ..... . . . . . .. . . . . . . . . . . . . mare Capacitate de concentrare � . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . � . . . . . . . . . . . midt

şi aşa mai departe, cu,calificativul ,,mare" la Alimentativi'tate, ,,micii" la Achizitivitate, ,,mare" la- Stima de sine şi ,,micii" la Voioşie. Calificativele nu erau rIu puse în anumite privinte - deşi e ciudat sli vezi că la Precautie scrie ,.mare", după ce ai aflat că la S an Francisco, în 1 858, a sărit de pe vas pe tlirm făcîndu-se nevlizut, deşi semna se un angajan1ent pe termen de un an, şi a luat-o la picior spre Victoria, ademenit de febra aurului. Din treaba cu aurul nu s-a ales nimic, aşa încît a ho­tărît cit pînii la urmli, cea mai potrivită pentru el era totuşi viata pe m·are. Cum insii nu excela la Puterea de concentrare, s-a acut zetar la un atelier tipografic din San Francisco. apoi cantaragiu la o moarli de orez şi pe urmă, după cum însuşi spune, "vagabond." O alţă escapadă spre, terenurile aurifere s-a dovedit falimentarl1 şi -ea. aşa că reveni sărac la San Francisco.

Aci a întîlnit-o pe Anie Fox şi a fugit cu ea; era o fetişcanl1 nevinovarli în vîrstă de şaptesprezece ani, iar el un june arătos cu o mustaţă Bill Cody şi' cu ţăclUfe. Încrezătoarea domni­şoară Fox îşi luă la plecare un bagaj voluminos, tînlirul aven­tuerier Crezu cli ar putea fi vorba de niscai bijuterii, pentru ca

apoi sli afle că pachetul cuprindea o Carte de poezie pentru gospoăine şi alte volume.

Urmarli ani de sărăcie lucie. Henry George muncea ocazional, ca tipograf, de lucru era greu de găsit şi remuneralia era în cel mai bun caz subtire. Cînd Annie născu cel de-al dOIlea copil, George acu următoarea însemnare: "Mergeam pe stradă şi luasem hoHh:îrea sli fac rost de bani de la primul om întilnit în cale din a cărui înfliţişare s-ar putea, conchide că avea de unde să dea. Am oprit un ins - un strl\n - şi i-am spus că aveam nevoie de cinci dolari . El m-a întrebat la ce-mi trebuie. I-am spus că mi-a nliscut nevasta şi că n-aveam ce să-i dau sli ml1nînce. , Omul mi-a dat b�i . Dacii nu mi-i l dlidea, cr� că eram îndeajuns de disperat pentru a-l ucide."

198

Acum - la vîrsta de douheci şi şase de 'ani - începu sll scrie. Lucra la zetăria ziarului Times din San Francisco şi într-o bună zi trimise editorului Noah Brooks, aflat la etajul de deasupra. un articol. Brooks se temu că băiatul îl copiase de pe undeva, dar după .ce timp de cîteva zile nu a apl1rut în t:elelalte ziare nici un text care sl{:.i semene, l-a tipărit iar apoi a coborît să-I vadă pe băiat. Se pomeni în flţţa unui tînăr slăbul. destul de scund, care stătea urcat pe o scîndurll ca să poată ajunge la cutia cu litere. George deveni reporter.

După cîtiva ani plecll de la Times, trecînd· la ziarul mili­tant Post din San Francisco. George începu sll. scrie despre lucruri ce nu prezentau doar un interes de rutinll.: despre culii chinezi şi sistemul lor de lucru, despre terenurile luate cu )apca d6 cll.tre constructorii de căi ferate şi despre maşinatiile trusturilor lo.cale. Scrise o lungll. scrisGare lui J. S. Mill, în Franta, în chestiunea imigratiei şi primi, de la acesta un IUJ;lg răspuns afinnativ. Iar printre noile sale preocupări de ordin politic, găsea timp pentru cîte o a"entură În cea mai bună traditie jurnalistică: atunci cînd sosi în oraş vaporul SUI1rise cu o poveste mUşamalizată despr� un căpitan de vas şi un 'ofiter al său care se purtaseră atît de cîineşte cu echipajul lor încît doi marinari s-au aruncat peste bord aflîndu-şi moartea în valuri, George şi ziaml Post descîlciră itele poveştii şi izbutiră s�-i aducă pe cei doi ofiteri în fata justitiei.

.

Ziarul a fost apoi vîndut iar Henry George reuşi să ob­tiM 'o sinecură politică - inspector aJ contoarelor de gaz. Nu că şi-ar fi dorit o viaţă liniştită, dar Începuse să-i citească pe marii economişti şi interesul său central se conturase de-acum cu claritate - George era deja un fel tle autoritate locală. Îi trebuia timp pentru studiu, pentru scris şi pentru a line confe­rinte în fata muncitorilor despre ideile marelui Mill.

C'md la Universitatea din California s-a înfiintat o catedră de economie politică, multi s�au gîndit la el ca la un puternic candidat pentru acest post. Dar pentru a deveni profesor. tre­buia să tină o prelegere în fala corpului did�tic şi a st1;ldenţi­lor, cu care ocazie George- a fost destul de nesl1buit pentru a da glas unor sentimente ca acestea: "Numele economiei politice

199

a 'fost jnvocat mere .. 'impotriva oriclirui efort al pliturilor muncitoare de a li Se mliri salariile"; iar apoi, 'ca pentru a amplifica şocul; a adliugat: ,,Pentru studiul economiei politice n-ai nevoie de cunoştinţe speciale, de o biblioied bogată, de vreun 141botaţor costisitor. N"ai nevoi.e nici chiar de manuale sau de profesori, fiind de-ajuns s� pui la contributie propria-ti gîndire."

Acesta a fost ihceputul şi ,sfirşitulcarierei sale universitare. Pentru ocuparea postului a fost gll.sit un candidat mai' potrivit, iar George s-a .întors la scrierea de pamflete şi la studiu. Apoi dintr-o dată ,,în plinll. zi, pe o stradă din oraş, mi-a venit un gînd, o viziune, o chemare - spuneti-i cum vă place . . . Asta e ceea ce m-a îndemnat s� .scriu Progresul şi siIrllcia şi m-a sprijinit sufleteşte în momentele cînd altminteri . m-aş fi dat bătut. Iar cînd am încheiat ).lltima paginli la o orli tîrzie din noapte, cînd eram cu totul singur. am c11zut în genunchi şi am plîns ca un copil."

It:>upll. cum era .de aşteptat, a fost o carte scrisli, din inimll., un strigăt în clire se amestec au protestul şi speranta. Şi tot în acord cu ce s-ar fi putut aştepta, ea suferea de prea multă -par siune şi .prea puţină circumspectie profesională. Era în aseme-. nea contrast cu textele serbede din epocă. încît nu-i de mirare cll. paznicii ştiintei economice nu puteau lua serios în conside­rare rationamente expuse într-,un stil ca acesta:

Luati acum . . . ll;n om de afaceri hîrşit. car� nu ştie teorie dar se pricepe să facă bani. Şi ziceti-i aşa: ,.lată aici un sll.tuc; peste zece ani va fi un oraş mare � peste zece ,ani calea' ferată va fi luat locul di�genlei, iar lumina elec­trică va fi luat locul lumînl\rii; oraşul va avea tot soiul de maşini şi de perfecponări tehnologice,' care- multiplică enorm puterea muncii. Va cr�şte cumva dobînda în aceşti zece arii?"

El va spune "Nu! ." "Vor creşte curţlva salariile muncitorilor necalificali. . . r­EI vă va spune "Nu, salariile muncitorilor necalificati

nu vor creşte defeL . . "

200

"Dar atunci, ce va creşte?" ,,Renta, valoarea p!lrnînţului. Duceti-vă şi cumpliraţi-vă

o bucată de plUnînr şi �îneti proprietaJ;U.l ei." Şi dacă, în aceastli situatie, veti unnil sfatul �ui, altceva

r nu. mai trebuie să faceti. Puteti sta liniştiţi , trăgînd din pipi!.; pute.ţi să stati tolllniti pe. jos, ca ,1azzoJ'Oni din Neapole,sau �a leperos din Mexic;, puteti sl1 urcati în aer cu un b;uon sau să cobonli într-o groapă sub plUnint; fliră s'� mişcaţi un deget şi tlră'să adoogati o iotă la avutia co­munităţii, în· zece. ani veţi fi rlişte oameni bogati ! În noul oraş puteti să aveti un palat luxos, dar printre edificiile lui publice va fi un azil de săraci.

Nu-i nevoie să depănlUn întreg rationamentul, încărcat emotional, al lui George, esentialul e cuprins în acest pasaj . Autorul e scandalizat de priveliştea unor oameni ·ale căror veni­turi - .uneori de-a dreptul fabuloase - provin nu din servicii aduse de ei comunităţii. ci din simplul fapt că au avut norocul să detini!. un teren cu o pozitie avantajoasă.

Ricardo, desigur, văzuse toate aceste lucruri cu mult înaintea sa. Dar Ricardo nu sustinuse decît că tendinta unei societăti în creştere de a-i îmbogăti pe proprietarii funciari se va r11sfrînge negativ asupra capitaliştilor. Henry George, îns�, nu se opreşte aci. Nedreptatea rentelor nu-l lipseşte doar pe capitalist de profitul s1iu cinstit, ici apasă şi 'pe umerii muncito­rului .. Ba mai rău încă. renta era, în conceptia·sa. şi cauza acelor "paroxisme" industriale, cum le spunea el, care din cînd în cînd zguduiau din temelii societatea:

Rationamentul nu era prea clar articulat. El se baza în principal. pe faptul d, renta fiind considerată din capul locului un fel de jecmooeală a societăţii, în mod firesc ea reprezenta o distribuire incorectă a produsului în favoarea latifundiarilor şi în dauna muncitorilor şi a industriaşilor. Cît despre paro­xisme, George era convins că renta ducea inevitabil la specu­latii deşăntate cu valori imobiliare (ceea ce se întîmpla pe

201

Coasta de Vest) şi tot aşa de inevitabil pînll la\urmll, la un co­laps ce avea sll antreneze şi prllbuşirea între�ului edificiu al preturilor.

'

O datll ce a descoperit adevărarele cauze ale sărăciei şi principala piedicll În calea progresului, nimic mai simplu pentru George decît sll propună un remediu - un unic şi masiv impozit. Acesta sll fie .un impozit asupra pămîntului, impozit ce urma sl1 absoarbll toate rentele. Dupll 'que, Q' datl1 înde­părtat·cancerul din corpul societătii, unna să înceapă vîrsta de aur a omenirii. Impozitul uiuc nu nUl11ai cll avea să inlllture nevoia orid.rui alt fel de impozit sau taxă, dar o dată cu desfiin­tarea rentei aveau .. să .crească salariile, să sporească profitu­rile la capital, să fie extirpat ' pauperismul, să fie lichidată sllrllcia, sll se dea slujbe bine remunerţlte tuturor doritdrilor.

. . . .

sll se dea cîmp liber de manifestare puterilor wnane. să se, pu-ritice administratia, iar civilizatia sl1 atingă culmi şi mai nobile." Impozitul unic avea sll fie - alt cuvînt nu se polri­veşte - panaceul ultim.

Teza se dovedeşte lunecoasă cînd Încercăm s-o evalullm. Fireşte că este naivă, şi numai unui spirit mesianic ca George i-a putut trece prin cap sll pună semnul egalitătii Între rentă şi păcat. Tot aşa, a da pe speclllaliile imobiliare vina crizelor in­dustriale Înseamnă a exacerba un·rruc aspect al unei economii în expansiune. în totall1 disproportie cu realitatea: specula cu terenuri poate fi ·un lucru supărător, dar crize grave au avut loc şi În tllri unde valorile imobiliare nu erau cîtuşi de putin ridicate.

Asupr� acestui punct ar fi de prisos sl1 mai stăruim. Cînd ajungem însă la corpul central, al tezei. nu mai putem fi la fel de expeditivi. Căci în timp ce diagnosticul mecanic al lui George este superficial şi greşit, miezul criticii sale sociale este moral şi nu mecanic. De ce trebuie să existe rentll? În­treaM George. De ce un om trebuie si{ trag Il foloase din simplul fapi al proprietătii, mră să facă în schimb nici un serviciu societătii? PJltem justifica profitul unui industriaş ca pe o remuneratie dată prevederii şi inventivitlltii sale, dar

202

unde e prevederea omului al cl1rui bunic s-l Întîmplat s� posede o p�şune pe care, dou� gelleratii mai tîrziu, societatea a găsit cu cale să Înalte un zgîrie-nori?

Întrebarea e incitant�, dar nu-i atît de lesne să condamni de plano institutia rentei. Pentru că latifundiarii nu sînt singu­rii beneficiari pasivi ai dezvoltmi societătii. Actionarul la o companie aflată în expansiune, �uncitorul a cărui productivi­tate creşte gratie progresului tehnic. conSumatorul al cărui venit real creşte pe măsură ce naţiunea prosperă, toti aceştia sînt şi ei beneficiari ai progre'Sului gen�ral. Toti beneficiem sub o fo'nnA sau Mta de cîştiguri nemuncite de felul celor ale proprietarului funciar Înstărit. Problema nu se rezuină la ren­tele funciare, ci priveşte toate veniturile nemuncite; şi cu toate că este vorba aci de o problemă serioasă, ea nu poate fi abordată adecvat doar prin prisma propriet�tii funciar�.

Şi apoi, problema rentei nu e�te atît de drasticll cum o vedea Henry George. O cotă. imponantă din totalul rcntelor revine micilor proprietari funciari, fermierilor, proprietarilor de imobiIe, cetAtenilor de conditie modestli. Şi chiar şi în zona monopoIistă a veniturilor din rentA � în operatii le cu bunuri imobiliare dintr-o metropoHi - funqionează o piată oscilantă şi fluidli. Rentele nu sînt Înghe\ate În arhaice tipare feudale, ci trec necontenj( dintr-o mînii Într-alta 9 dată cu vînzarea şi cumpll.raJ:ea de terenuri, cu evaluarea şi re�valua­rea lor. E suficient să relevAm că veniturile din rente au scAzut În Statele Unite de la 6 la sutA din venitul national În 1929, la �;ub 2 la sutli În prezent.

Indiferent, însA, dacA teza avea coerentl1 logicl1 sau dacă osÎndll morală rostită În temeiul ei era pe deplin justificată, cartea lui George a atins Q coardA extrem de sensibilă. Pl'O­gresl/l,ii sifr�cia a devenit un bestselJer, iar autorul ei a ajuns peste noapte o celebritate nationalA. "Consider p'rogresuJ şi sifrllcia drept canea de căpetenie a acestei jumătăti de secol" scria recenzentul publicatiei Argonaut din San Francisco, iar ziarul new-yorkez Tribune pretindea că această cane .. nu are egal de la publicarea A vUJiei naJiimilor a lui Adam Smith.:' Pînll şi publicatii ca Examiner şi ChronicJe, care o calificau

203

drept "cel mai perilicjos tratat de e�oQomie politică publicat de o buni bucati de timp îl!coace" nu mceau decît sll-i ampli­fice faima.

George pleacA în Anglia, pentru un turneu de co�erinte, rf!venind de acolo ca o personalitate de talie intematîonall. Can� dideaZl în alegerile pentfll fopctia de primar al New Yorkului şi în lupta electorall în trei n învinge pe Theodore Roosevelt, pierzînd doar la o diferenta minimll în fata candidatului orga­nizatiei centrale a partidului democrat.

Impozitul unic devenise de �curri pentru el o religie. Or­ganiza cluburi ale Plmîntului şi Muncii şi conferen\ia în faţa unor auditorii entuziaste în America şi Marea Britanie. Un prieten l-a întrebat odată: "Înseamnll asta un rllzboi? Presu­punînd eli cei în caud nu sînt o categorie de oamt!ni timorati .

poti sp,era oare sli le iei proprietarilor pâmîntul flirli luptll.?" "Nu văd - răspunde George - de ce ar fi numaidecît nevoie să se tragă focuri de armă. Dar daeli se va dovedi necesar un război , apoi să fie! N-a existat niciodatll ,o cauză mai sfîntă, Niciodatl!"

•

,,Era omul cel mai blînd şi mai cumsecade din lume -comentează prietenul slu, James Russell Taylor - care nici la tnînie nu s-ar fi încutnetat să tragl un foc, dar .care, iată, era gata pentru un rllzboi general 'în caz cl evanghelia sa nu era acceptată." Era curajul . . . care face dirtunul singur o majoritate.

E de prisos să. mai spunem cl doctrina lui Oeorge era privită cu oroare de lumea respectabilă. Un preot catolic care se alllturase lui George în timpul bâtăliei electorale pentru functia de primar fu temporar excomunicat; însuşi Papa'dMu o enciclidl privind chestiunea funciadl, iar cînd George îi tri­mise rllspunsul său elaborat şi tipărit, ac'esta fu ignorat. "N-am de gînd să-mi insult cititorii luînd în discutie un proiect atît de înn�olit. în infamie", scria indignat Francis A. Walker, uri economist profesioriist de frunte din Statele Unite; dar în timp ce oficialitatea privea cartea cu consternare sau cu un dispret amuzat, autorul ei avea un mare succes' de public. Progresul şi sm-âcia se vîndu în mai multe exemplare decît

204

toate textele economiCe publicate pînă atunci În tară; În Anglia nwnele lui Henry George era pe toate buzele. Mai mult decît atît, ideile sale - e drept, într-o formă de obicei diluatli - devenir! ' parte integrantă din bagajul intelectual al unor oameni ca Woodrow Wilson, John Dewey, Louis Brandcis.

Pînă şi În ziua de astăzi George are discipoli devotati şi activi. În 1 897;blitrîn, suferind, dar tot nedomolit, a riscat să mai

fie înscris o datli printre candidatii În cursa pentru functia de primar, deşi ştia prea bine d\ zbuciumul campaniei electorale avea să pun! la grea Încercare inima sa şubrezitli. Aşa s-a şţ întîmplat; a fost taxat drept ,Jefuitor"', ,.atentator la drepturile altQra", "apostol al anarhiei şi distrugerii", iar în preziua alegerilor a murit. La funeralii au luat pane mii d"e oan-ieni. George a fost un om .religios; să sperăm �li sufletul său a suit drept -Ia ceruri. Cît despre reputa�a sa - ea a coborit în subte�

rana §tiintei economice, unde slUăşluieştf şi astăzi; un aproape­Mesia, pe jumătate scrîntit, care a pus în chip neliniştitor sub semnul Întrebării �oralitatea institutiilor noastre economice.

În subterană se petrecea lnsă şi altceva, mai imponant pecît ataquile fulminante ale lui George Henry la adresa rentei şi decît viziunea sa extatică despre o Cetate a lui Dum­nezeu ce trebuia înă1tată pe temelia impozitului unic. Un spirit nou şi viguros străbătea Anglia, continentul şi chiar Statele Unite, spirit ce se 'manifesta în proliferarea unor sloganuri de felul."Rasa anglo-saxonă este negreşit predestinată să fie forta dominantă în istoria şi civiliza�a lumii ." A�est spirit nu se limita la hotarele Angliei : dincolo de Canalul Mînecii , Victor Hugo declara că "Omenirea are nevoie de Franta", în Rusi a purtătorul de cuvînt al absolutismului , Konstantin Pobedcf­nostev, proclarJ)a menirea Rusiei de lider al Estului, ea nefiind atinsă de plaga decadentei occidentale. În Germania, KaiseruJ e�plica cetăţenilor slti cum- că der ' alte Gou era de panea germanilor; iar în Lumea Nouă" Theodore,Roosevelt se trlu1S­tonna În exponentul an1erican al unei atare filozofii .

Începuse era imperialismului şi cartografii avealS de lucru cu modificarea culorilor ce de-marcau stllpînirile europene pe

205

continentele populate 4e oameni' cu fete mai, brune. Între 1870 şi 1898 'Britania a adăugat la imperiul du 4 milioane de mile pătrate şi 88 de milioane de oameni; Franta a dobîndit un teritoriu aproape egal, cu 40 de milioane de suflete; Germa­nia a cucerit un milion de mile cu o populatie de 16 milioane; Belgia a luat 300 000 mile şi 30 de milioane delpcuitori; pînii şi Pprtugaiia s-a înscris în 'aceastit cursl1. cu 800 000 de mile şi 9 milioane de locuitori.

Adevărul e cli În răstimp de trei generatii s-a schimbat fata globului pămîntesc. În acelaşi răstimp s-a produs însă şi o schimbare la fel de remarcabil 11' În atitudinea Occidentului faţă de acest proces de schimbare. Pe vremea lui Adam Smilh, după c,um ne amintim. filozoful scotian pri�ea cu dispret în­cercl1rile negustorifor de a-şi aroga rolul de regi şi susţinea independenta coloniilor din America. Acest dispret al luj Adanl Smith pentru coloI:lÎi era larg împănăşit: Janles MiU. tat111 lui John Stuart MiU,nurnea coloniile "un vast "Sistem de asistentl1'externl1 pentru 'păturile de sus" şi' pînl1 şi Disraeli, în 1852. a rostit· fraza. devenită �unoscut!1. , .. pl1cl1toasele astea de colonii ne atîrnă de gît ca nişte pietre de moar!1."

Acum însă toate astea se schimbaser!1. Britania îşi dobîn­dise imperiul. după cum s-a remarcat adesea, ca din nebitgare de seamă. dar acum, pe măsură ce imperiaIismuI cîştiga teren, locul nebligllrii de seamh îl luase îndîrjirea. Lordul Rosebery a dat o expresie laconică sentimentelor dominante numind imperiul britanic .. cea mai mare agenţie laică de binefacere pe care lumea a cunoscut-o vreodată." "Da - a spus o dată Mari< Twain în timp ce urmărea o procesiune jubiliară în cinstea reginei Victoria. unde erau etalate cu pompă posesiu­nile coloniale' britanice - de' englezi era �orba în ver�etul bibJic «Fericiti cei smeriţi. clici ei vor moşteni pămîntuI»."

Majoritatea oamenilor priveau aprobator lupta pentru imperiu. În Anglia"Rudyard Kipling era poetul sliu laureat, iar mentalitatea marelui public îşi afla expresie în cîntecelul de music-halI:

206

Noi artligoşi nu sîntem, dar De-o fi Ia o adicli, Avem soldati, vapoare, bani Şi,nu ne es.te frieli.

Un alt îndemn în acelaşi sens venea din partea celor ce erau de acord cu Sir Ricl1ard Crosslhwaitt cli problema reală care se punea'între Britania şi Siam era de a se şti "cui îi va reveni comertul cu ,această iară, şi cum putem s-o folosim mai bine 'spre a g�si noi piete pentru mll.rfurile noastre şi pla­sament pentru acele articole excedentare din ziua de azi care sînt tinerii noştri."

Şi apoi nu trebuie uitat că procesul de edificare a impe­riului era aducll.tor de prosperitate pentru cei ce depuneau strMuinle în acest sens. O parte deloc neglijabiIlI. din acea crqtere a cÎştigurilorm':!ncitoreşti pe care o consemna cu satis­factie Comitetul pentru qizll. era obţinută din truda şi sudoarea populatiei din colonii, deve�tll. acum proletariatul pro­letariatului. Nu-i de mirare cll. politica imperial istll. 'se bucura de popularitate în metropole.

În decurSul acestor evoluţii, reprezentantii ofi'ciali ai ştiintei economice se tineau de o parte, observînd cu calm procesul expansiunii imperiale şi 'mărginindu-se sa calculeze efectele pe care puteau sll. le aibă noile posesiuni asupra.des­făşurl1rii comertului. Şi de data aceasta criticii din subteranli au fost cei care şi-au îndreptat atentia asupra acestui nou fenomen istoric. Clici -privind cursa mondiall1 pentru domi­lHlţie, ei vedeau În aceasta şi ceva mult diferit de simpla cioc­nire spectaculoasă ,între politicile marilor state sau de nişte capricii inexplicabile ale personalitlitilor aflate la ·cîrml1.

Ei v�deau o întreagă direqţe noul1 a derivei ,siştemului capitalist; în fapt, vedeau în imperialism semnul unei schim­b�ri ce privea caracterul fundamental al capitalismului însuşi. Lucru şi mai semnificativ, ei intuiau în noul şi zbuciumatul proces de expansiune cea mai primejdioasli tendintă pe care şi-o dăduse în vileag pînă atunci capitalismul- o tendinlli ce ducea la război.

207

Primul care a formulat această acuzatie a fost un eretic biînd din fire, villstar: cum spunea el însuşi, al "pll.turii de mijloc a cIas�i de mijloc dintr-un oraş de măriine mijlocie din zona de mijloc a Angliei." John A. Hob�n era u'n bli�at mic de statu'ră şi uscătiv, foarte preocupat de propria-i sll.nll.tate şi suferind de un defect de vorbire care-l flkea reticent în a tine cursuri. NlI.scutîn 1858, s-a pregll.tit la Oxford pentru cariera didactică; şi, din cîte ştim despre originea şi personalitatea sa (iar prea multe nu ştim, pentru cll. acest om sfios şi retractil a avut dibtlcia dtY a evita să figureze în Who's WJlO), era desti­nat unei claustrate şi anonime vieti de profesor într-o public Scl100[

Dat au intervenit dOI factori. A citit lucrările lui Ruskin, criticul. şi eseistui britanic care-şi bătea joc de canoahele monetare ale burgheziei victoriene şi trîmbita cll. "AVUtia este viata!" De la Ruskin, H,obson a dobîndit'ideea economiei po­litice ca ştiinţă umanistă şi nu impersonală; drept care, în loc să se consacre rafinării doctrinei ortodoxe incepu să predice virtuţile unei lumi uhde bresle de muncIi' cooperatiste ar da personalitll.lii umane o valoare mai mare decît lumea grosi eră a salariilor şi profiturilor. Proiectul său teoretic, sus\inea Hobson, era "la fel de riguros ca o propozitie din Euclid."

Ca utopist ar fi putut să fie un autor respectabil - pentru cll. egglezilor le plac oamenii excentrici. Fiind însă un eretic, lipsit de consideratie pentru virtutile traditiei, a devenit un paria al economiei. Hazardul l-a adus in tovll.rll.şia unei per­soane pe nume A. F. Mummery, care era un gînditor inde­pendent, un or.n de afaceri eficient.şi un temerar alpinist (av�a sll.-şi afle moartea în 1895 pe muntele Nanga Parbat). nE dţ! prisos să precizez - scrie Hobson - clI. întîlnirea dintre noi nu s-a produs pe acest plan ,sportiv. El era însă şi un alpinist al ideilor. .. " Mummery meditase asupra cauzei crizelor ecohomice periodice care dll.duseră de gîndit lumii afacerilor inel!. de la începutul secolului al XVIII-lea, şi-i veni. în ce pri­veşte originea lor, o idee pe care' lumea academi�li a conside­rat-o, dupll. cum zice Hobson, .. echivaltntă sub aspectul rationalitătii cu o încercare de a demonstra că Pămîntul e plat."

208

Pent.ru cll Mummery,reluînd din rationamentele lui Malthus, gllsea eli depresiunile ar avea d.rept cauza economisirea exce­sivli, incapacitatea cronicii a sistemului economic de a distribui' suficientll putere de cumpllrare pentru a reachizit10na proprii­le sale produse.

fIobson a încercat la inceput sll-l contrazică pe MUJTIII1ery, apoi s-a convins însli cii acesta are·dreptate. Cei doi scriseră Fiziolo§ia industriei, dezvoltînd în ea ideea lor erericll dupa care economisi rea ar putea submina prosperitatea. Lwnea ofl-

I '

ciaUl n�avea cum să admită aşa ceva. Oare nu to� marii eco-nomişti, începînd de la Adam Smitb, au subJjIliat faptul că economisi rea nu era decît una din cele doull fete ale monedei de aur a acumulării? Fiecare act de economisire nu adrtuga oare în chip automat la fondul de capital utilizat pentru a da de lucru la mai multi oameni? A spune că economisi rea putea s11 dudila şomaj era nu numai o crasă absurditate. ci echivala şi cu retezarea unuia din picioarele stabilitălii sociale - cum­pătarea. Lumea universitarll era şocată: Conferintele pentru publfc ale Universitătii londoneze găsirli d se pot dispensa pe viitor: de prezenţa dlui Hobson; Societatea filantropică,îi retrase invitatia de a tine o conferinţă pentru membrii ei. Cllr­turarul devenise eretic iar ereticul devenea acum, vrînd­nevrînd, un proscris.

Toate astea par lucruri destul de străine de problema imPerialişmului. Dar ideile germineazli în moduri neaşteptate şi sinuoase. Excluderea lui Hobson din lumea respectabilll l-a împins pe calea criticii sociale', iar criticul social şi-a îndrep: tat acum atentia spre marea problemă politicii a·zilei: Africa.

Originile problemei africane 'erau complexe şi cu încăr­clitUrll emotion�lă. Coloniştii olandezi Îşi Întemeiază aşezări le lor independente pe teritoriul Transvaalului în lŞ36, comu ­nităţi înstllrite de fermi eri "crescători de bivoli şi cititori ai Bibliei." �ar pămîntul pe care se aşezaseră ei, întins. însorit şi dătător de voie bună. ascundea mai multe bogătii decît se vedeau la suprafatA. În 1869 în el se descoperirii diamante. iar în 1885, aur. în rlistimp pe cîpva ani locul u{lei aşeiări umane paşnice şi traditionale fu luat de vinzoleala frenetică a unei

209

comunit!ti de speculatQr1. Pe scenă se ivi acum Ceci! Rhodes, cu proiectele sale feroviare şi industriale; într-un moment de sminteală. el dădu aprobarea ,Pentru un rcqd în Transvaal şi atunci mînia mult timp înăbuşit! atît a englezilor cît şi a olan­dezilor rupse"zligazuriie. 'Începu războiul burilor.

, . .. Hobson fusese deja în Africa. Această "cea mai timidă

dintre Bpturile lui Dumnezeu'\ cum îşi spunea -el si,ngur. a cllătorit la Capetown şi Johannesburg, a vorbit cu Kruger şi Smuts şi la urmă a cinat împreună cu însuşi Rhodes în ajunul raidului din Transvaal. Rhodes era o personalitate complicată şi derutantă. Cu 'doi ani inainte de aventura sa africană, un ziarist,îi consemn ase unnătoarea afirmatie:

"Ieri am fost în cartierul londonez East End şi am asistat la un miting al şomerilor. Am ascultat cuvîntări furioase care toate cereau «pîine», «pîine» ŞI iar «pîine». după care m-am dus acasă şi am chibzuit la cele vllzute ... Ideea la care lin cel mai mult este rezolvarea problemelor sociale; adică. pentru a salva pe cei 40 de milioane de locuitori ai Regatului Unit de un sîngeros război civil, noi, oamenii de stat ' răspunzători de colonii, trebuie să d,obîndim noi pămînturi pe care să coloni­zăm populatia excedentară, să asigurăm noi piete pentru bu­nurile produse de ei în fabrici şi mine. Imperiul , aşa cum am spus-o întotdeauna, este o chestiune de pîine şi unt."

Nu ştim dacă îi va fi expus şi lui Hobson aceleaşi cre­zuri; foarte probabil că da. De fapt acest detaliu n-ar fi avut mare importantă. Pentru că cele vl1z4te de Hobson în Africa se potriveau într-un mod de-a dreptul uimitor cu erezia economică împărtăşită de el şi de Murnmery: teoria supraeco­nomisirii.

Reveni În Marea.Britanie pentru a scrie despre şovinism şi despre războiul din Africa, iar în 1902 se înfătişă lumii cu o carte în care însemnările din Africa se amestecau în chip straniu cu vederile lui eretice.

, Cartea purt�titlul Imperialismul; era un volu'm devasta­tor, cuprintînd cea mai importantă şi mai necrutătoare critică adusă vreodată sistemului economic axat pe profit. Lucrul cel mij grav sustinut de Marx a fost că acest sistem se va

210

distruge singur; ceea ce sug�ra Hobson era că acest sist�n1 ar putea s11 distrug11lulJlea. El vedea dezvoltarea imperialismu­lui ca pe o tendintli necunnată şi nestlivilitll a capitalismului de li ieşi dintr-o dilemă generată de el însuşi, tendint11 ce an­trena în chip necesar cucerirea de debuşee comerciale externe şi crea astfel în· mod ineluctabil un pennanent risc de rl1z­boaie. Niciodată n-a fost rostit un mai profund rechizitoriu moral împotriva capitalismului.

C�re era substanta acuz�tiei fonnulate de Hobson? Era un rationament aproape marxist sub aspectul inÎper­

sonalitătii şi al destlşurl1rii inexorabile (deşi Hobson nu nutrea nici un fel de simpatie pentru marx.işti şi pentru obiectivele lor). Capitalismul - sustinea acest rationament - s-a vllzut confruntat cu o dificultate intemli i.nsolubilă şi a fost silit să a­puce calea imperifllismului nu din simplă poftă de cuceriri, ci pentru a-şi as'igura propria supravie{Uire economicl1.

Acea dificultate intemli a capitalismului era un aspeat căruia în trecut i s�a acordat surprinzător de putină atentie: re­partitia inegal� a avutiei. Faptul că în functionarea sa sistemul profitului ducea foarte adesea ia O repartitie strîmbl1 a avutiei a fost de multă vreme () temă de reflecţie moraHi, dar prriă la Hobson nu i-au fost puse în evidenta consecintele economice.

Consecinta sesizatl1 de el a fost una extrem de surprin­zâtoare. Inegalitatea dintre venituri ducea la o dilemă cît se poate de stranie -la o situatie parado�ală în care nici bogalii nici săracii nu puteau să consume suficiente bunuri. Săracii nu puteau să consume destul pentru cli veniturile lor erau prea mici, iar bogatii nu puteau s11 consume destul pentru că veni­turile lor erau prea mari! Cu alte cuvinte, spunea Hobs�'n; spre a-şi descongestiona proplia piată, o economie trebuie să consume tot ceea ce produce: fiecare bl1n trebuie să aiM un cumpărător. Or, dacă săracii nu-şj pot pemiie să ia decît bun\jrile absolut necesare, cine rămîne să ia restul? Evident, cei bogati. Bogatii, însă, au, ce-i drept, bani, dar nu au capa­citatea fizică de a consuma atît de mult: un om cu un venit de

2 1 1

un milion de dolari artrebui sl1 consume bunuri de o valoare de o mie de ori mai mare decît a celor cumpărate de un om cu numai o mie de dolari venit.

Încît, ca urmare a împlirtirii inechitabile a avutiei, cei bogati se vedeau nevoili să economisească. Ei economiseau nu numai pentru că cei mai multi dintre ei doreau oricum s-,? facă, ci pur şi simplu pentru că nu aveau încotro - venitl,lrile lor erau prea mari pentru a putea fi consumate.

Necazurile veneau de la această economi si re. Banilor ecoll0misiţi automat de categoriile înstărite ale societăţii tre­bui� să li se dea o utilizare dacă se voia ca economia să nu su­fere de pe urmă efectelor dezastruoase pe care le produce insuficienta puterii de cumpărare. Problema era însă, ce utili­zare să li se dea. Răspunsul clasic era că trebuiau investiti în şi mai multe fabrici, cu o productie şi mai mare, ajungîndu-se astfel la un nivel şi mai ridicat al productiei şi productivităţii: Smith. Ricardo. Mill, toti marii economişti erau de acord cu această soluţie a problemei. Hobson însli sesiza în ea o difi­cultate. Căci daCll' masa populatiei se afla dej.1 în imposibili­tate de a cumpăra toate bunurile aruncate pe piaţl1 din prieinl1 că veniturile ei erau prea mici,atunci, întreba el, cum ar putea un capitalist cu scaun la cap să investeascl în utilaje ce aveau sli reverse şi mai multe mărfuri pe o piatl1 suprasatu­rat�? Ce s-ar cîştiga, bunlioară, investind economiile Într-o nouă fabridl de Încă1ţăminre� să zicem, dacă piaţa este d'eja inundată cu mai multi pantofi decît se pot vinde deocamdată? Ce era de fl1cut?

Hobson dădea un răspuns al naibii de bine gîndit. Econo­",iile automate ale oamenilor bogati puteau fi investite într-un fe) .care să nu antreneze consecinta indezirabilă a sporirii pro­ducţiei autohtone. Ele puteau fi investite în colonii.

Iată dar geneza imperialismului. El rezultă, scrie Hobson, "din strădania marilor'controlori ai industriei de a lărgi cana­lul prin care se scurge avutia lor excedentară, căulîndpiete externe şi investitii externe care sI preia bunurile şi capitalul pe care ei nu le pot utiliza În tară."

212

Rezultatul e dezastruos. Pentru eli nu o singurii natiQne îşi trimite peste hotare surplusul de avutie. Toate natiunile sînt ,în aceeaşi situatie. Încît ia naştere Între ele o curs� pentru îm­p!itirea lumii, curs� în care fiecare natiune caută sa rezerve pentru investitorii sru cele mai bogate şi mai lucrati ve piele pe care poate s� pun� mîna. Astfel, Mri�a devine o uriaşă, piaţă (şi o sursă de materii prime ieftine) pe care şi-o dispută capi­taliştii din Anglia. Germania. Italia şi Belgia; Asia devine o pllkintâ uriaş! ce trebuie tăiată felii intre japonezi, ruşi şi olandezi. India devine o groap� de gunoi 'pentru industria bri-' tanică, iar China devine o Indie pentru Japonia.

Astfel, imperialismul netezeşte calea rAzboiului - ilu prin aventuri rllsun!toare sau prin mari tragedii, ci printr-un proces sordid în care natiunile capitaliste se concurc:!ază întrţ ell� pentru debuşee pe care să-şi plaseze excedentul de avuţie. O c'auzll mai putin demnă pentru v�rsarea de sînge abia de s-ar putea imagina.

a E aproape de la sine înteles că o astfel de teorie a violen-

tei şi luptei nu a prea beneficiat de încurajări în .lumea oficială a economiştilor. Se spunea aci despre Hobson că .. amestecă întruna analiza economic Il cu alte 1 ucru.ri " , şi cum' aceste "alte luc.ruri" nu prea sugerau o lume Qrganizata în jurul cautarii

pl�cerii, lumea oficialii privea teoria impeIjalismului ea pe o expresie a deprinderi lor urite ce sînt de aşteptat la un om care în- gîndirea sa economicll nesocotea nişte doctrine atît de re­zonabile cum este cea privitoare la efectele sociale benefice ale cumplltllrii.

Doctrina fiind astfel scrupulos evitatll de cei ce ar fi putut s-o supun� unui examen inteligent, chiar dacă critic, ea a fost în schimb îmbrl1lişat! fl1ră rezerve de un alt sector al subtera­nei - de marxişti. În fond, ideea dezvoltatll de Hobson nu era el! totul originalll: variante ale ei fuseseră elaborate de un econoinist german pe nume Rodbertus 'şi de Rosa Luxemburg, o înfl�cllra� revolutionarA german�. Analizele lui Hobson erau însă mai ample şi mai profunde, iar în mantia ,oficialii a

213

doctrinei matxiste avea sll le îmbrace nimeni altul decît teore­ticianul de frunte al marxismului - un exilat pe nume Vladi­mir Ilici Ulianoy, mai cunoscut sub numele de Lenin.

Din a<;tstnou botez al ei teoria ieşea întrucîtva modifi­,�atli. Hobson îşi bătuse capul cu întrebarea de ce natiunile capitaliste erau atît de avide de colonii după ,ce timp de dece­nii fu'seserli mai mult sau mai putin indiferente fată de ele. Teoria imperialismului propus li de el nu era o dogmă, şi mai putin înc! o prediqie care sll' se vrea riguroas� a unui ruboi absolut inevitaţ>il. Hobson a exprimat chiar speranta că impe­rialismele rivale ar putea pînă la urmă să convină între ele asupra unei împărtiri definitive a lumii, dupli care sli coexiste conform preceptului "trltieşte şi lasll şi pe al1ii sli trltiascli."

. În travestiul ei marxist, însli, teoria dobîndi o tonalitate mai ameninllitoare şi totodatll mal inexorabilă. Nu num� că imperialismul deveni cheia de boltll a arcadei economice, mat:.::. xiste, dar el fu amplificat şi lărgit dincolo de cadrul hobsonian, astfel încît sli ofere o expliealie între&ii fizionomii sociale a capitalismului d� dată recent li. Rezultatul fu un tablou Înfri-' coş�1lor.

)mperiAlismul, stadiul cel mai înalt al dezvoltlirii capita­liste, detem1inli o creştere uriaşii a fortelor de productie ale economiei mondiale, modelează întreaga lume dupli chipul sliu şi tîrlişte toate coloniile, toate rascle, toate popoarele în sfera de exploatare a capitalului financiar. ]n' acelaşi tin1p, forma monopolistli a capitalului dli naş­tere tot mai mult unor elemente de degenerare parazitarli şi de putrefactie ... Imperialismul acumulează bogătii nemai auzite din imensele supraprofituri' pe care le stoar­ce de la milioane de muncitori 'şi tlirani din colonii. În cadrul acestui proces imperialismul creeazli tiplil de stat rentier degenerat, şi putred şi pături întregi de parazi ti care trltiesc din tăiatul cupoanelor. Epoca imperialisR1Ului, care încheie procesul de creare a premiselor materiale ale socialismului (concentrarea mijloacelor· de produc­tie, socializarea pe scarll gigantică a muncii, întărirea

214

organizatiilor muncitoreşti), ascute în acelaşi timp contra-4ictiile dintre ,,marile puteri" şi provoac� ruboaie ce duc la prlibuşirea economiei mondiale unice. Imperialismul este, �adar, capitalism in putrefactie, muribund. Este ulti­mul stadiu al întregii dezvoltări a capitalismului; este preambulul revolutiei sOCialiste mondiale.

Cel ce vorbeşte astfel este Buharin; prilejul - Intemaţi­onala a III-a; anul, 192�._ Indiferent de orator, prilej şi dată:, vocea pe care o auzim este a lui Lenin. Ceea ce e şi mai neli­nişti�or este că această conceptie le�nis� a unui capitalism putred şi pustiitor, corupt în interior şi prldalnic în exterior, reprezintă Încll şI acum* explicatia sovietică ofiCială a lumii în care trăim.

Privitor la existenta imperialismului nu încape nici o în� doială. Nici un om familiarizat cu istoria ultimei părti a seco­luiui.lI:I XIX-lea şi a începutului secolului al XX-lea nu poate să nu observe tendinta de jaf, de expansiune teritorială şi de colonialism opresiv ce traversează ca un fir roşu numeroasele incidente, suspiciuni, fricţiuni intemalionaie şi confli,cte ar­mate dintre ţări. Dacă în prezent nu, mai e la modă ca primul ruboi mondial să fie privit 'ca un conflict "pur" imperialist, rmiine·totuşi neîndoielnic că manevrele şi rivalit111ile imperia­liste au contribuit mult l� declanşarea lui.

Dar cuceririle şi coloniile sînt practici ce datează de pe vremea Egiptului antic, iar dup1i cum au arătat clar în vremuri mai recente invazijle ruseşti în Ungaria, Cehoslovacia şi Ar­ganistan, ele vor continua indiferent dacă se va pute"a invoca sau n\! drept scuză existenta capitalismului. Problema pe care ne-o pune în fală teoria economieif a imperialismului este de il şti dacă cuceririle din ultimii cincizeci de. <:mi au avut o motivatie diferită de cea a cuceririlor de dinainte şi a celor ce ar mai putea să vină. Setea de putere a unui stat dinastic estţ

• Aprecierea dateazli din 1986. (N. t.)

215

un lutru simplu de inteles. Imperialismul ne cere să ne Întrebllm dacii fortele mai impersonale ale economiei �e piată pot duce finalmente la acelaşi rezultat.

Apologetii sistemului colonial au sustinut cii nu. Însuşi Bismarck scria În 1868: .. Toate pretinsele avantaje atribuite metropolei sînt În cea mai mare pane nişte iluzii. Anglia e pe cale de a-şi abandona politica colonialli; o gl1seşte prea costi­sitoare." Iar alti apărători ai sistemului s-au flicut ecoul re­marcilor sale: ei au căutat să arate că "nu-i rentabil" să ai colonii'; că actiunea de colonizare n-a fost Întreprinsă de plă­cere, ci a fost impusă marilor puteri 'în vinutca misiunii lor civilizatoare în l\ll11e; că m&i m41t au avut de cîştigat coloniile decît metropola etc.

i·

Astfel de argumentări, însă, nu-şi ating ţinta. E adevărat cii unele colonii nJJ au rentat - în 1 865 în Comitet al Camerei Comunelor şi a recomandat, de altfel, abaAdonarea t�turor posesiunilor britanice cu excepţia coastei de vest a Africii, pt motiv că ele constituiau nişte Întreprinderi extrem de nepro­fitabile. Dar dacllnu toate coloniile aduceau profituri. unele erau fabulos de rentabile: bunăoară, plantatiile de ceai din CeyloI} aduceau, intr-un. an cu recoltă record,-.... dividende de cincizeci la sută la capitalul investit. Şi dacă nu toată indus­tria avea foloase de pe urma pietelor de peste mări, unele industrii importante. abia dacll ar (i putut. să subziste fără acestea: exemplul clasic îl constituie dependenta industriei britanice a bumbacului de piata indiană. Iar pentru Anglia În anSamblu, investitiile În strl1inătate au oferit o supapă profita­bilă pentru sumele de bani economisi te: între 1870 şi 1914, , jumătate din economiile englezeşti au fost investite peste hotare, iar afluxul de dividende şi dobînzi din investitiile din strl1inlitate a repr.ezentat zece la sută din venitul national . . britanic.

De bunii seamă, motivului pur economic i s-au adăugat cu generozitate alte motive, iar.efectul economic compensa. toriu al imperialismului n-a fost chiar atît de simplu cum l-a descris 1. A. Hobson. Vorbind ins! în linii mari, cu greu s-ar . .

216

putea gasi o explicatie a intruziunii puterii europene în Africa şi Asia care sli nu degaje cît de cît şi o aromli de avantaj economic. În cazul .olandei, d,e exemplu, uriaşele plantatii din J'lva şi Suinatra ati oferit un cîmp pentru investitii profita­bile de mare importantă pentru capitalul din meropolă; Malaya.cu nepretuitele şi ieftinele ei materii prime i-a asigu­ratlui JOM Bul1* un monopol international rentabil; în cazul Orientului Mijlociu era vorba de petrol şi de controlul strate­gic asupra navigatiei prin Canalul de Suez. "C:eea ce le lip­seşte industriilor noastre . . . ceea ce le lipseşte din ce în ce mai mult sînt pietele" spun€1a 'un ministru francez în 1 885; iar în 1926 dr SChacht, guvernatorul de atunci al Băncii nationale germane, declara: "Lupta pentru materii prime joacă un rol de' căpeterue în poli,tica mondială, un rol şi mai mare decit înainte de rl1zboi. Singura şOlutie pentru Germania este dc a dobîndi colonii." Motivele puteau să difere de la o tară la alta, dar în toate se regăsea ca numitor comun avantajul economic,

Înseamrill asta eli. impertalismul e într-adevăr o p<}rte inseparabilll a capitalismului? Răspunsul nu e simplu dc dat. Cu sigurantă, capitalismul a fost un sistcm expansiv încă dc la începuturile sale, un sistem a cărui fortă motrice rezi-dă în efortul de a acumula cantitliV tot mai mari de capital. A�a se face că de la bun Început firnlele capitaliste au privit spre tc­ritorii străine, atît în căutarca de piete, cît şi de materii prime ieftine; şi, ceea ce e la fel de important; deregulă, guvernele {ărilor capitaliste i-au sprij�nit şi protejat pe Întreprinzătorii lor privati în aceste actiuni de (>este mări.

Acest element din scenariul imperialist pare mai presus de îndoială. În prezent însă am ajuns să privim acest proces de expansiune capitalistă într-un mod întrucîtva deosebit de modul cum îl priveau Hobson sau Lenin. Forta sa motrice nu pare să rezide in �xcesul de economii acumulate acasă şi ne­digerare, care 'se cer investite peste hotare. Mecanismul de propulsaTe subiacent se vlideşte a fi mai degraM extraordinara capacitate a modului capitalist de organizar� economică de a

• Personificare a Angliei. (N, t.)

217

înlocui alte moduri şi de a se implanta în medii necapitaliste. Există ceva ce tine de orientarea tehnologică, de eficientă, de dinamismul ca atare al modurilor de productie capitaliste şi care face ,JrezistibiUi" expansiunea sistemului.

Astfel, asţăzi noi înclinăm să considerăJ:n procesul impe­rialismului ca parte a intemaJionaliziIrii capitalului, � proces început încă înainte de deplina închegare � capitalismului şi I;are nu s-a încheiat încli. Aici se·cere flicută însă o distinctie impbrtantă.între intemaţionalizlirile din diferite zone. Impe­rialismul de felul ceÎui care a contribuit la izbucnirea primu­lui război mondial n-a fost doar o transplantare a onor moduri de productie capitaliste în Africa, Asia şi America Latină. El a fost asta plus ingerintă politică nedisimulată, exploatare crîncenă, fortă militară şi desconsiMrare totală a intereselor ţărilor ma! sărace. Ceea ce sare în ochi cînd e vorba, de exem­plu, de investitiile britanice din India flkute către sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea. este faptul că ele s-au bazat pe şi s-au călăuzit în bună parte după nevoile Anglie( nu după cerintele Indiei. Cînd e vorba de Congo Belgian sau de Indiile Olandeze, în loc de '"în bună parte" se poate citi "în întregime."

O parte din acest imperialism de modă veche dăinuie încă şi astăzi, deşi formele sale exterioare de manifestare s-au schimbat. Cel de-al doilea război mondial a marcat sfirşitul sistemului de relatii coloniale înăuntrul căruia s-a exercitat mai vechea hegemoriie economică. Acolo unde înainte de război existau doar colonii letargice au apărut după război na­tiuni independente; şi cu toate că multe din aceste natiuni au fost (şi sînt încă) sărace şi slabe, statutul lor national a flicut cu neputintă ca natiwtile europene să mai exercite asupra lor acea domnaţie arogantă care se înti1flea mai.peste tot în prima jumătate a secolului.

Lucrurile se prezintă întrucîtva diferit în cazul Statelor Unite. Aici forta armată a fost folosită de mai multe ori de la război Încoace împotriva unor ţări subdezvoltate - împotriva Cubei, a Vietnamului şi Nicaraguei, între altele - astfel încît Statele Unite au primit neinvidiatul titlu de principală putere

218

imperialistă a lumii. Îns:i motivele care au stat la baza ·aven­turilor imperialiste ale SUA n·au mai fost acum cele c�re în secolul al XIX-lea trimiteau puşcaşii marini În republicile bananiere sali canonierele în China. Acum nu propriet!11ile americane trebuiau protejate, ci ideologia americanii. Precum guvernantii englezi în perioad� Revoluţiei franceze, guver­nantii' americani s-au simtit amenintatî de o imensă forţă revoluţionară - de forta comunismului mo-ndial, fată de care cttle mai expuse plireau a fi tmle şubrede şi instabile din Lumea a treia. Drept unnare, SUA au reaCtionat la aproape orice tendinţă socialistă din aceste tări ca şi cum ar fi Însem­n�t un început de implantare a unui regim comunist aflat sub o dominatie străină şi au acordat sprijin oriCărui guvern reac� tionar din aceste ţări, ca parte a aceleiaşi lupte împotriva co­munismului.

La ce va duce În cele din umiă această politică de inter­venţie defensivi1, dar de orientare agresivă. rămîne de văzut. E posibil ca Statele Unite să izbuteasclt.să menţină o lume în care capitalismul să fie ferit de primejdii, folosind forta eco­nomică sau pe cea militară împotriva regimurilor socialiste care apar în lume� subdezvoltată. E ·posibil ca o asemenea politid si1 le aducă pînă la urmă americanilor frustare şi de­

moralizare. Oricare va fi însă rezultatul, acest aspect ai impe­rialismului stă Într-o relatie mai apropiată cu problema apărării unei mari puteri fată de influenta lumii din afară -problemă la fel de veche precum China sau Roma antică -decît cu sprijinirea directă a. întreprinderilor economice, care a constituit motivul mărturisit al pflseului imperial din seco­lul trecut. Este o .fonnă politică directă a dominatiei străine. şi nu una economică indirectă.

Există apoi şi un al doilea aspect al imperialismului în schimbare. care este în mod cert economic. Am în vedere a­finnarea spectaculoasă a corporaliei multinationale ca princi­pal agent de mişcare a capitalului din tara de origine spre lumea din afară.

I

219

Multinaponalele sînt nişte corporapi giganti�e ca IBM, General Motors. Un.ilever-sau Royal Dutch SheU, avînd pro­cesele de fabricatie sau prelucrare impantate În numeroase ţări. O asemenea corporatie poate să extragll petrolul în O­rientul Mijlociu sau în Africa, sll-l rafineze în Europa sau America şi sll-l vîndll în Japonia; sa\l sll extragă minereu în Australia, sll-l prelucreze în Japonia şi să transpone laminate finite în Statele-Unite.

Multinationalele au adus două schimbări în internationa­lizarea de ansamblu a capitalului. Întîi, au schimbat fluxurile lui geografice. În perioada imperialismului clasic, după cum am văzut, obiectivul expansiunii capitaliste a fost în principal dobîndirea accesului la materii prime sau la debuşee pentru bunuri de bază cum sînt lextilele. Multinalionalele şi-au schimbat orientarea de la aceste bunuri de bază spre o serie de produse de înaltă tehnologie la care au statut de lideri mon­diali, cum ar fi calculatoarele şi produsele farmaceutice. Rezultatul a fost o putemică modificare a modului de plasare a capitalului în strălnătille. În J 897 aproape' jumlitate din capitalul american din străinătate era investit în plantatii, căi ferate sau proprietăţi miniere. Astăzi aceste domenii repre­zintă doar o cincime 'din investitiile externe americane. În schimb, grosul capitalului destinat străinătătii, s-a mutat în industria prelucrătoare; iar irei sfenuri din fluxul investitiilor internationale se îndreaptă spre Europa. Canada şi alte tări capitaliste dezvoltate. La fel şi investitiile internationale fran­ceze, japoneze sau germane au ca destinatie precumpănitoare 'regiuni din lumea dezvoltată' (inclusiv Statele Unite) şi nu părţile odinoarll colonialea ale globului.

O a doua consecintă economică a afirmării corporatiiior multinatio,nale este remarcabila lor capacitate de a combina înalta tehnologie cu forţa de muncă ieftină şi necalificat!. Mecanismele incredibil de complicate pe care se sprijină viata economică actual li, cum sînt componentele pentru calcula­toare sau subansamblu riIe TV pot fi produse la Hong Kong, în Coreea de Sud sau în Thailanda, cu folosirea unor maşini sofisticate la care lucrează femei şi blirbati venip de-a dreptul

220

din orezlirii. Efectul e. din punctul de vedere al imperialismu­lui, doconcertant. Capacitatea de a transplanta întregi procese de productie în regiuni ale globului care pînli mai ieri aveau economii agrare a izbutit într-o măsurHliră precedent să trans­porte acolo şi institutiile sociale ale capitalismului: Întocmai cum în, cursul marii 'revolutii economice despre care am vorbit În'capitolele introductive, înşişi factorii productiei s-au format dintr-un m�diu social precapitalist, tot aşa astl1zi O

noul1 revQJutie economicl1 aduce economia de 'piatl1 în regiuni ce pînli acum au fost doar forte pasive şi nu active îrr-economia mondial li. În acest sens imperialismul modem a fost o mare fortli de vitalizare a capitalismului pţste hotare.

În acelaşi timp noul imperialism a intensificat. mult competitivitatea sistemului în tlirile lui de obîrşie dezvoltate. Ac�sta nu este numai rezultatul întrepătrundcrii dintre p ietele acestora, discutatli mai sUs, ci şi al faptului că avanposturile prelucrlitoare ale multinationalelor din regiunile subdezvol­tate pot sli tragă înapoi clitre tli'rile-maruli baraje de artilerie formate din mărfuri ieftine. State.le Unite ştiu mai bine ca oricare altă tară eli televizoarele fabricate în Hong Kong sau Taiwan sau automobilele construite În Coreea de Sud sau asamblate În Mexic pot uşor, gratie preturilor lor mai sclizute, să şubiezeascli pozitia pe pia{ă a produselor corespunzătoare fabricate În California sau în' Vestul Mijlociu al Statelor Unite.

Este încli prea devreme să anticipăm consecintele acestei intemalionalizllri şi intensificllri a conCurentei. Ceea ce pare neîndoielnic este că am Înaintat în directia unei economii planetare în care întreprinderi noi cu ramificatii în întreaga lume coexistli oarecum jenat cu vechi frontiere sau preroga­tive nationale. E o încheiere ironică'la analiza ce anl flicut-o problemei imperialismului constatarea că mişcarea ale cl1rei origini erau. legate de retaxarea presiunilor exercitate asupra capitalului a sfîrşit prin a spori şi mai mult aceste presiuni.

121

10hn Hobson Il murit în 1940; în ziarul-londonez Times, un necrolog de o circumspectiejudicios dozată nota deopo­trivă ideile sale prin care a anticipat 'unele evolutii viitoare, cît şi faptul că nu s-a bJ.lcurat de o recunoaştere general li.

De recunoaştere, Într-adevllr, n-a avut parte. Lumea vic­toriană a acordat cea mai largll recunoaştere unui economist total diferit de Hpbson: Alfred Marshall - pe atît de. reflexiv, de -ponderat şi de "oficial" pe cît fusese Hobson de inruitiv, de extremist şi d�, ca să spunem aşa, neautorizat. Este totuşi nimerit să încheiem acest periplu prin zonele mohorîte ale subteranei revenind la 'lumina de zi victorianlL Poate cli economiştii care lucrau în această lumină n-au văzut privelişiile neliniştitoare ce s-au revelat sufletelor mai aven­turoase, dar ei au !lcut un lucru pe ţare aceşti critici nu l-au făcut: au expus didactic lumii lor - şi chiar lumii noastre -"ştiinţa ei economică." ,

Uitîndu-te doar la, portretul lui Alfred Marshall. li se descoperl1 numaidecît stereotipul dascăiului: mustală aibă, şuvile de pl1r alb. ochi blînzi şi luminoşi - o fizionomie emi­namente profesorală, În 1924, anul mortii sale, cind cei mai mari economIşti din Anglia îi om�giau memoria, unul dintre ei, profesorul C. R. Fay, a zugrăvit acest portret de' neuitat al profesorului victorian chez lui:

Pigou mi-a spus că trebuie să mă duc la el acasă pentru a stabili ·tema disertaliei mele pentru gradul de agregat. Aşa se face că într-o bună zi. către seară. m-am dus la BaIliol eroft. "Poftim, poftim" îmi strigă profesorul venind în fugă dintr-un mic vestibul; şi � urcat scările după el. "Te-ai gî,ndit pînă acum la vreo tem Il"? mă întrebă. Am răspuns • .nu." "Bun. atunci ascultă. îmi zise, scotind de undeva o 'Cllrtulie cu coperţi negre. Începu sl1 citească o listl1 de teme du� ce mi-a poruncit în preala­bil să ridic mina în sus atunci cînd' aud una care-mi place. FÎstîcit cum eram. am încercat să mă opresc chiar la prima. dar MarshaIl n-a observat că ridicasem mîna şi a continuat sll citeascll. Pe la jumătatea paginii a doua

222

ajunse la ,.Recenta crid fin�ciară �ennana.'" Cum îmi petrecusem o varl.1a Greifswald, 'am flcut semnul de consimtire. "N-ar fi defel potrivită pentru dumneta", zise dînsul. Am mai ascultat fliră să mă mişc pretde înd vreo cinci minute, dupl care, auzind cuvîntul "Argentina", fllcui iar semn să se oprească. 'Singurul meu motiv era că doi din unchii mei se ocupau de afaceri în acea tarli. ... Ai fost personal acolo?" întrebll dînsul. ,.Nu", răspunsei eu, iar el continuă să citeasc·ă. După cîteva momente se opri dIn citit şi spuse : "Ai găsit vreo temll care să-ţi placă?"

• "Nu ştiu", începui eu. ,.Aşa se întîmplll cu toti - zise dînsul-dar asta-i metoda mea. La drept vorbind, ce �-ar plăcea să faci?" ,,0 comparaţie între forta de muncă gefI1lană şi cea engleză" îngăimai eu. El atunci (fiindcă între timp se făcuse întuneric de-a binelea), scoase o miel!. lanternă electrică de buzunar şi începu să scoto­cească prin rafturi, Întinzîndu-mi unul după altul volume în engleză şi gennană - von Nostitz, Kuhlm�, vreo treizeci cu totul. ,.Acum -zise dînsul -te las să adul­meci; cînd tenn.ini, dă-ne de ştire şi. Sarah o sl1-ţi aducă un ceai."

Toate astea sînt foarte departe de Încleştarea africană ce-l

tulburase pe Hobson ori de vehemenţa speculatiilor america­ne în ambişnţa clirora au în'coltit ideile lui Henry George. Marshall, aidoma contemporanului său EdgewOrth, a fost prin excelenţă produsul unei universităţi. Deşi ·a căIătorit în America, şi chiar a traversat-o.pînli la San Francisco, viata sa, punctul său de vedere - şi, lnevi,tabil, gîndirea sa economică - emanau acel aer de tihnă şi rafinament proprii mediului cambridgean. ' .

Care era, mai precis, conţinutul prelegerilor sale? Cuvîntul ce rezumă preocuparea de bază a lui Marshall este unutpe care l-am identificat dej� dn:pt însemn al nbii viziuni victoriene despre ştiinţa economică - tennenul "echilibru," În contrast cu Bastiat,. care fusese atras de aspectele iraţionale ale sofisticii economice, sau cu Henry George, care vedea

223

nedreptătile vietii ascunSe pupă paravanul explic�tiilor econo­mice, sau cu Hobson care' în procesele impersonale din econo-. mia capitalistă desluşea latente tendinte destructive, Marshall li. fost preocupat mai ales de natura aUloadapţivă, autocorec­tivă a lumii economice. După cum avea să scrie mai tîrziu cel mai strălucit elev al său, 1. M. Keynes, el a creat "un întreg sIstem copemican, în care to�te elementele universului economic sînt menlinute în locurile lor prin contrapondere re­ciprocă şi interactiune."

Multe dIn aceste lucruri fuseseră. desigur, spuse înaintea sa. Adam Smith, Ricardo, Mill, descriseseră toti sistemul de piată ca pe un mecanism cu autoreglare de o 'mare complexi­tate şi eficien\ă. Dar între viziunea de ,msamblu şi eIaborările migIDoase ale d�taliilor rămînea un 'întins teritoriu neexplorat şi o sumedenie de lucruri insuficient limpezite: teoria echili­brului pietei moştenită, de Marshall era mult mai impunătoare privită de la distantă decît de aproape. Existau puncte neclare pînă şi în chestiuni atît de importante ca aceea de a şti dacă preturile realmente reflectă cheltuielile de productie a unui bun sau gradul final de satisfactie pe care acest bun o procură - cu alte cuvinte, dacă dianlantel� sînt atît de scumpe pentru că sînt greu de găsit, sau pentru că oamenilor le place să le poarte. Probabil că astfel de întrebă!) nu pot pasiona deCÎt pe economist, dar fapt e că atîta timp cît ele rămîneau neeluci'-date, ţra greu de promovat o gîndire clară în multe probleme pe care ştiinţa economică dorea să le abordeze.

Marshall s-a aplecat asupra acestor aspecte ce\oase are teoriei economice. În vestitele sale Principij ale ştjjnJej economice el a combinat un spirit de precizie matematică cu un stil domol, discursiv, presărat cu exempl� familiare şi de o admirabilă limpezime. Chiar şi un om de afaceri putea să în­teleagă' acest fel de analiză economică, pentru că toate demonstratiile logice dificile erau alungate cu grijă în subso­h:Jl paginilor (astfel încît, poi{ivit unei remarci ireverentioase a lui Keynes, pentru orice economist era preferabil să citească subsoluri le şi să uite textul decît vice-versa).

224

Oricum, cartea a înregistrat un succes răsunător; publicatii initial în 1890, ea figureaz� şi astăzi în bibliografia obligato­rie pentru studentii ce aspiră s� devină economişti.

Care a fost, în fond, marea contribuţie a lui Marshall ia descîlcirea, harababurii conceptuale din ştiinţa economicl1? Principala sa contributie - cea la care Marshall însuş'j avea sa revinl1 în repetate rînduri - a fost sublinierea importanţei timpului ca element chintesential în realizarea procesului de echilibrare.

Pentru că echilibrul, arăta Marshall, Îşi modificl1 semni­ficatia sa de bază după cum procesul de adaptare a economiei are loc într-o perioadă scurtă sau în una mai lungă. Pe termen scurt, cumpărătorii şi vînzătorii se întîlnesc pe piată ca.sl1 se tocmeasclL dar tocmeala se desfăşoară în jurul unei cantităţi fixe de bunuri - diamantelc aduse în valize de către negus­torii de diamante. Pe- termen mai lung, însă. cantitatea de diamante nu este fixă. Dacă cererea e mare, sc pot deschise noi mine, după cuni o ofcl1i1 excedentară poate duce la închi­derea unora din vechile mine. Din această pricină, pe termen foarte scurt, influenta cea mai directă asupra pretului de piată al diamantelor o exercită utilitatea lor psihică - adică cere­rea de diamante: pe cînd pe tem1en lung, pe măsQră ce fluxul recurent al ofe�ei se adapteaz� la cerintele consumatorilor, cheltuielile de producţie revin iarăşi pc primul plan. Desigur cli nici cheltuielile, nici util itatea nu pot fi vreodată excluse total din determinarca pretului ; după cum se exprima Marshall însuşi , cererea şi ofcrta sînt asemeni "celor două lame ale foarfecelor", Înc1"t Întrebarea dacă numai cererea Salt numai oferta reglează pretul este la fel de otioasă cum ar fi întreba­rea dacii lama superioară a foarfecelor sau cea inferioară este cea care taie. Pe de aW\ part�, deşi ambele lan1e taie, una dintre ele este, aşa-zicînd, muchia activă şi una c·:!a pasivă -muchia utilitate-cerere fiind activă atunci cînd tăietura era executată În interyalul scurt de timp al pietei date, iar muchia cheltuieli-ofertl1, atunci cînd tăierea dura o perioadl1 mai lungă, în cuprinsul căreia volumul şi structura producţiei puteau suferi schimbări.

225

Ca tot ce ati�gea inteligenta analitică a lui Marshall, aceasta era o importantli idee clCJrificat<;>are. Din Principii eman;l, însli, nu doar strlilucire teoreticli. Fiind cel 'mai subtil spirit teoretic al ştiinţei economice "oficiale", Marshall era totodatl1 inteligenţl ei cea mai plitrunsli de compasiune. O sin<;erli preocupare pentru muncitorimea nevoiaşli, pentru "bietii, oropsiti" pe care-i întilnea în drumurile sale prin mahalalele Londrei , pentru studiul economic ca instrument de ameliorare socială - toate acestea apar inextricabil împle­tite în cartea sa. Ştiinţa economicli, aşa cum o înţelegea el, era "un instrument pentru descoperirea adevlirului", dar adevărul particular spre care el tndrepta acest instrument era cauza - şi remediile - slirăciei.

De ce, atunci, Marshall nu ocupă 'în istoria gîndirii economice locul important pe care se pare că ar fi trebuit să i-l asigu're ideile sale strl1lucite şi cumpănite? În mod ironic, rl1spunsul rezidă tocmai în acel element al analizei marshal­liene cate a constituit cel mai important prinos al său la anali­za economică - elementul timp.-căci pentru Marshall , timpul era timp abstract; era timpul în care se desflişoară curbele matematice şi în care pot fi efC:ctuate şi repetate experimente teoretice, dar nu era timpul în care se petrece realmente ceva. Altfel spus, nu era fluxul ireversibil al timpului istoric - şi , mai presus ete orice, nu era timpul istoric În care el Însu�i a trăit. Să ne gîndim o clipă la cîte s-au pet�ecut sub ochii săi : o vi�lentă revolutie anticapitalistă în Rusia, un război ce a cuprins, întreaga lume, primele bubuituri ale anticolonialis­,mului. Şi să ne mai gîndim 1;1 ce avea să mai urmeze curînd după aceea: declinul capitalismului într-o bună parte a Euro­pei, o schimbare la Scară planetară în conceptia despre guver­nare, o criză În Statele Unite eare a" zguduit lumea. Or, nici Marshall, nici, cu atît mai putin, colegii săi oficiali n-au Înteles nimic sau aproape nimic din ·relevanta ştiintei econo­mice pentru aceste schimbări copleşitoare .. Natura non facit saltum - natura nu face salturi bruşte - era motoul Princi­piilor la prima lor editie, În 1 890, şi a, rămas şi la ultima, în 1 920. Faptul că istoria putea faGe salturi bruşte, că lumea

gîndirii economice ar putea fi inseparabil legată de lumea isto­riei. că tennenele lungi şi cele scurte de care se vorbea Jn manuale puneau în joc o concepţie despre .. timp" total diferita de ticaitul tlrll odihna al ceasomicului so�al - toate acestea erau extrem de departe de ideile de echilibru pe care Marshall le plasase în centrul cercetării sale economice. Nu i se poate reproşa nimic din ce a spus. pentru .ca a fost un om cu un crei nobil şi cu convingeri adînc simtite. Atîta doar că nici una din spusele sale nu mergea Îndeajuns de departe.

Oliar şi asta i s-ar putea tr�e cu vederea. restrospectiv. de n-ar fi lucrul I;lnnător. În timp ce Marshall şi ,col€�i săi se osteneau s� rafineze delicatul lor meca,nism al echilibrului. . ' . cipva gînditori neortodoc'şi subliniau ideea c� nu echilibnd. ci schimbarea - schimbarea violent� - caracteriza lumea real� şi trebuia să constitl,Jie obiectul de căpetenie al cercetării eco­nomice. În ,:iziunea lor. r�boiul. revolutia. criza şi tensiunea sociaHi erau probleme de bază ale studiului economic - nu echilibrul şi procesele cuminti de adaptare a unei societ�li stabile. din manualele de şcoală. Atunci însă cînd aceşti eretici şi amatori au semnalat asta oficiruitătii academice victoriene. vociferările lor au fost întîmpinate cu ostilitate. la avertismen" tele lor s-a ridicat din wneri. recomandarile lor au fost tratate cu dispret.

Această automulturnire a lumii oficiale nu a fost doar un simptom trist al acelei epoci; ea a fost o adîncă tragedie inte­lectuaHi. Căci dacli academicienii ar fi acordat aten�e subte­ranei. dacli Marshall ar fi avut viziunea neliniştitoare a unui Hobson sau dac!i Edgeworth ar fi avut simtu1 1ui Henry George pentru rel�le sociale. poate că marea catastroa a secolului al XX·lea n-ar fi erupt peste o lume total nepreg�tit� peIltru schimb�ri sociale radicale. Aceast� tragedie ne învată. retros­pectiv, c� ideile. fie Cît de eretice, nu pot fi ignorate ară ris­curi grave - maieu Seafn!i de către tOli aceia ale c�or interese sînt conservatoare. În sensul cel mai bun al acestui cuvînt de care s-a abuzat.

227

VIII

Societatea sălbatică a lui Tharstein Veblen

Trecuserl!. de acum o sutl!.. doul!.zeci şi cinci de ani de la apariţia, în 1 776," a Avu1iei na1iunilor şi se' pl!.rea cl!. În acest răstimp nici un aspect al lumii nu scăpase atentiei marilor economişti: măreţia şi abjec\ia ei, laturile ei surîzl!.toare sau altole sinistre, realizăril,e ei grandioase În domeniul tehnolo� giei ca şi carentele ei adesea lamentabile la capitolul valorilor umane. Dar aceste numeroase fete ale lumii, "cu zecile de in­terpretl!.ri ce li s-au dat. aveau totuşi un numitor comun: erau ale lumii europene. Cu toată Înfăţişarea ei sociaH1 schim­bătoare, era vorba În cele din urmă de Lumea Veche, cu ine­vitabila ei doză de formalism şi pedanterie.

Nu este, bunăoară, lipsit de semnificatie faptul că Dick Arkwright, ucenicul de bărbier, după ce a Bcut avere cu ma­şina sa de tors, s-a metâmorfozat În Sir Richard; anleninţarea ce se crea astfel pentru suprematia tradiţională a aristocraţiei pe solul Angliei a fost înlăturată elegant prin promovarea cu toptanul a unor asemenea parveniti în comunitatea. celor de obÎ�ie Înaltă -şi �e maniere alese. Parvenitii, nu-i vorbă, adu­ceau cu ei un balast de atitudini burgheze, ba chiar şi o flirÎmă de pornire antiarislocratică, dar aduceau, tot aşa, recunoaş­terea umilă � faptului cli exista un strat social superior celUI la care Îti dMea acces simpla bogătie. Aşa turn depuneau mărturie nenumlirate comedii de moravuri "din acea vreme, exista o deosebire între magnatul berii, cu toate milioanele lui şi cu tot blazonul lui cumpărat, şi aristocratul sdlplitat dar ereditar din casa de allituri. Burghezul prosper european putea

228

fi bogat precum Cresus, dar�tisfac1ia pe care i-o procura boglpa nu putea fi" deplinlf cînd ştia că aceasta reprezenta doar un pas în sus ":"'- şi necidecum cel din unnll - pe.scara sociali

În aceastti privinl�în America lucrurile se prezentau total diferit. Nu n'umai că această tarI (usese întemeiatl1 de oameni profund ostili discriminărilor bazaţe pe obîrşii şi blazoane, dar spiritul independentei individuale şi al reuşitei individuale impregnase adînc folclorul ei. În America\1n om valora atît cît izbutea să dovedeasclt a valora, ,iar succesul , său nu se cerea validat de un genealogist. Aşa se face 'eli în timp, ce în­treprinderile întunecoase şi imW1de din Noua Ahglie nu ' se deosebeau prea ,-nult de sumbrele stabilimente industriale din Vechea Ariglie, cînd era vorba de manierele şi comportarea sttipînilor lor asemănarea era ceva mai mic11. Pentru c11 în timp ce capitalistul european era prins încă în umbra unui trecut feudal , burghezul american se scălda în soare - apetitul şău de putere sau delectarea exuberantă cu boglltia nu cunoşteau nici un fel de inhibitii. În atmosfera clocotitoare a ultimei ju­m'ătăti a secolului al XIX"lea banul era în Statele Unite mijlocul de dobîndi re a recunr�terii sociale. încît o dată intrat în posesia pAşaportului de om bogat, milionarul american nu avea nevoie de nici o altă vizll pentru a intra în nndul claselor superioare.

Aceasta explică faptul eli jocul agoniselii era în Lumea Nouă mai dur şi mal putin manierat decît lupta concurentială de peste oceart. Miza era mai mare şi tot aşa şi şansele de succes. Iar sportivitatea, în mod corespunzător, conta mai putin.

Prin 1 870, de exemplu, Comelius Vanderbilt, un geniu f�bulos al transporrului naval şi comertului, bligli de searnl1 C;11 proprii sili asocia{i de afaceri îi amenintau interesele. Drept care, le flicu o scrisoare:

Domnilor, V -ati pus în gînd să mă distrugeti. N-am sl1 vă dau în jude­caUi, pentru că justitia se mişcl1 �reoi. Am să vă distrug cu.

229

Cu sinceritate ·Comelius Van Derbilt

Ceea ce şi filcu. "Ce-mi pasll mie de lege? Nu am pute­rea?" întreba comandorul. Ceva mai tîrzju. 1. Pierpont Morgan va exprima acelaşi sentiment, într-o formă nitel mai cizelată. Atunci cînd asociatul său, expertul Gary, depuse o conJesţatie înjustitie - lucru ce nu le statea în fire -Morgan sl1ri ca ars: "Nu v�d la ce mi-ar trebui un jurisţ care sti-mi spună ce n-am voie să fac .. Eu îl pHhesc ca să-mi spunl1 cum pot să fac cee� ce vreau sl1 fac."

Americanii îi întreceau pe colegii lor europeni nu doar în nesocotirea subtiliHitii juridice; cînd era cazul să se lupte cu cinev.a: ei abandonau floreta_de gentleman şi puneau mîna pe ghioagă. Un exemplu în .acest sens l-a oferit lupta pentru con­trolul căii ferate Albany-Susquehanna, o verigă de importantă vitală într-un sistem pe care şi-l disputau Jim Fisk şi patricia­nul Morgan. Morgan ţinea sub stăpînirea sa un terminal al liniei, iar celălalt terminal era . fortăreata lui Fisk. Disputa a fost rezolvată prin aceea-eli fiecare din,plirti ·a pus CÎte o loco­motiv li pe şi ne la terminalul său, cele două maşini fiind apoi izbite ffontal una de alta ca două jucării gigantice. Şi nici dupl1 aceea cei care au pierdut nu s-au dat bătup, ci s-.au retras cît au putut mai bine, scotînd în urma lor şinele şi· stricînd podurile.

În aceastl1 încleştare bezmetică pentru supremalie indus­trială, adversarii nu se dădeau înapoi de la nimic. ' N-a fost

neglijată uneori nici folosirea dinamitei, cînd trebuia. eliminat vreun concurent deosebit de incomod al grupului Sqmdard Oil, în timp ce mijloacele mai putin violente� de felul răpiri­lor de persoane, uimeau lumea nu atît prin imoralitatea 10F cît prin ingeniozitatea cu care erau executate. În 1 88 1 , cînd un vi scol cumpilt a rupt liniile de 'telegraf din New York: Jay Gould, stăpînul nemilos al pietelor financiare. s-a văzut silit să-şi transmitli dispozitiile către agentul său' de schimb printr-un curier. Ir)aJllicii săi simtiră că li s-a ivit o şansă şi actionam în consecintă: il răpiră pe curier. îi substituiTă unul ce-i semăna binişor şi timp de cîteva săpt1l.mîni Gould nu s-a putut dumiri cwn Dumnezeu de izbuteau adversarii sAi sll-i afle parcă dinainte toate mişcllrile. .

230

E de prisos ·să mai spunem că piratii care recurgeau la astfel de mijloace ca să-şi rupli gîtul unul altuia nu erau mult mai delicati nici în raporturile lor cu publicul. Escrocarea şi jecml1nirea acponarului credul erau socotite lucruri de la sine întelese, iar bursa era privită ca un fel de cazinpu privat pentru bogati, unde publicul. punea mizţle, iar titanii finantelor arali­jau roata crupierului. Ce se întîmpla în aceste conditii cu restul pariurilor - asta îi privea pe participanţii la joc, cu atentia. sau ileatentia lor, atitudipe ce ar fi fost mai 111udabilli dacă zişii titani n-ar fi fost tot ei aceia care ademeneau pu­blicul să vină în sala de jO,curi .

Oamenii, s-o spunem cinstit, DU se lăs�u rugati; de cum "se afla" că Gould sau Rock-efeller sînt pe cale sl1 cumpere vreo cale ferată, niscai mine de cupru ori otellirii, dMeau buz­na ca sli nu scape chilipirul. Faptul că de .atîtea ori rlimîneau cu buzele umflate nu le zdruncina cîtuşi de putin încredere�. şi pe temeiul acestei încrederi a fost posibilă o virtuală sca­matorie financiarl1. Un exemplu năucitor l-a constituit cum­părarea firmei Anaconda Copper Company de către Henry Rogers şi William Rockefeller fără ca ei să cheltuiască nici un singur dolar. Iată cum au· procedat

i . Rogers şi Rockefeller au dat un cec de 39 milioane dţ dolari lui MarclJs Daly pentru proprietatile Anaconda. sub conditia de a-l depune la National City B ank şi de a nu se atinge de el pentru o perioadă specificată.

2. Au înfiintat după aceea o organizaţie pe hîrtie sub numele de Amalgamated Cooper Company avînd ca di­rectori fantomă unii din propriii lor angajati, iar această companie a cumpArat întreprinderea Anaconda - nu cu numerar, ci cu acţiuni Amalgama.ted în valoare de 15 milioane dolari, tipărite anume în acest scop.

3. Acum Rogers şi Rockefeller împfl,Ullută de ,la National City Bank 39 milioane de dolari cu care acoperă cecul dat lui Marcus Daly, folosind drept garantie pentru acest .împrumut cele 75 de milioane de dolari în actiuni Amalgamated.

I

23 1

4. Vînd pe piatl actiunile Amalgamated pentru ,75 de milioane (după ee le-au făcut o reclami1 corespun�ătoare prin agentii lor de la bursl1).

5. Cu suma încasată ramburseazl1 creditul de 39 mili­oane' luat de la National City Baok iar restul de 36 mi­lioane îl bag� În buzunar ca profit din tranzactiile operate.

Se în�elege el1 în aceastli competitie dezm111atl1 cinstea era pe ultimul plan. 'A. B. S tickney, preşedintele companiei feroviare Chicago, St. Paul and Kansas, spunea odată că în calitatea lor de gentlemeni avea 10atl1 încrederea în conFraţii săi preşedioli de companii feroviare, dar că în calitatea lor de preşedinli de companii nu s-ar încumeta să-şi lase ceasomicul pe masă În prezenta lor şi să intoarcA o clipă capul în altă parte. Cinismul acesta nu era nicidecum nemotivat. La o În­trunire a căpeteniilor feroyiare convocată spre' a se conveni asupra unor tarife comune pentru trenurile de marfă. care să soutească pe viitor căile ferate de jocul sinucigaş al subminli­rilor reciproce, unul din preşedinli se strecură afară îiur-o pauză a lucrărilor 'spre a telegrafia la biroul său tarifele convenite. astfel înc.ît linia sa feratl1 să poată fi prima care să facă o re­ducere şi să atragă astfel clientela celorlalte. Întîmplarea f.ăcu ca telegrama sa să fie interceptată, şi la reuniunea umlătoare celui în cauză i se oferi proba inconţestabiIl1 că onoarea nu are trecere nici măcar printre hOli.

Este o epocă la care sîntem obişnui li să privim cu jenă. O epocă ce avea, de bună seamă, unele extravagante groteşti · (la unele sindrofii se fumim tigl1ri înfăşurate în bancnote de o sută de dolari, spre a gusta emotia înhalării bogătiei) şi un spirit războiriic aproape medieval. SI1 ne ferim, totuşi , de a răstlUmlki spiritul a�elor vremuri\ Stăpînii bogăţiilor se pu�­tau, nu-i vorbl1, brutal cu publicul. dar la fel de necrutl1tori 'erau şi unii cu altii. iar componamentul lor neobrăzat şi lipsit de principii nu era atît o tidHoşie calCulată sau o batjocQrirţ conştientl1 a idealurifor creştine. cît o energie nezăgl1zuitl1 ce nu cunoştea stavila conştiintei morale şi a manierelor .alese. "Eu nu datorez publi�ului nimic" a spus .odată Morgan •. şi. nu

232

rostea aceste. cuvinte ca pe o stidar� cruntă adresată'lumii, ci ca pe un crez rosţit flră emfază al filozofiei sale. Afacerile În această epocă de aparitie a magnatilor, erau afaceri bru�a1e, iar conduita morală putea echivala cu înfrîngerea.

.

Ce au scos din toate astea economiştii? Nu cine ştie .ce. Economiştii americ.ani de profesie au

călcat Pe urmele profesorilor lor europeni şi au încercat să înghesuie )umea, americană într-un calapod ce n-a fost nicio­dată Bcut pentru ea. Jocul monetar îndrăcit, pe vială şi pe moarte. era descris drept un proces de .. economisire şi acumulare"; frauda flitişă, drept ,Jniliativă" ; luxul afişat şi extravagant, drept un banal "consum." În limbajul economiş­tilor, lumea se înfălişa epurată şi ÎmblÎnzită pîni Ici' ncre,cu­noaştere. Puteai citi lucrări reputate ca Repanilia avu/iei de JOM B.ates Clark fără s11 afli. vreodat11 că America era o tară

de milionari': sau să parcurgi cu toat11 atentia Ştiil1/a eCOl1O­micii (Ecol1bmics) a lui F. .H. T!lussig fără să întîlneşti undeya mecanismul bursei de valori; Ujtîndu-te prin articolele profe­sorului Laughlin din AtJ;lJJtic Mond11y atlai că marile averi se datorau "sacrificiului, sîrguintei şi priceperii" şi li se spunea dl fiecare Oril avea dreptul "să se bucure în exclusivitate de roadele strădwinlelor sale" - ceea ce includea. pesemne. şi dreptul d� a cumpăra nu doar diamante, ci şi corpuri legiuitoare.

Într-un cuvînt, ştiinta economică oficială era apblogetică. şi desprins11 de realită\i; ea îşi întorcea privirea de la excesele şi abundenta ce oonstituiau esenta însăşi a scenei alllericane, zugrlvind În locul lor un stereotip În linii sobre şi culori mate. Fără a fi lipsită de onestitate, curaj sau competentl1 in­telectuală, ea suferea de ceea ce Malthus numise odată "părti­nirea rece a pozitiei şi interesului." Economiştii americani erau prea' prinşi în curentul acestQr vremuri entuziaste pentru a putea avea distanta necesară fată de obiectul studiat şi pentru a-l putea. privi cu detaşare şi limpezime.

Era nevoie de ochiul unui străin - al cuiva ca Tocque­ville sau Bryce, care să poată privi scena cu plusul de claritate şi de perspectivă de care beneficiază cel ce vine din afară. Un

233

asemenea ochi a aplfut in. persoana lui Thorstein Bunde Veblen - un american prin naştere, dar prin fire un locuitor al ţării Nicftieri.

Thorstein Veblen era o fi�urli stranie. �vea înatişare de tliran, (le fennier norvegian. Intr-o fotografie ni se aratli cu pătul lins şi moale, despărtit pe mijlocul unui cap gnomoid şi căzut �a un V întors peste o frunte îngustă şi ·teşitll. Ochii de tăran, istţţi şi vicleni, privesc iscodi tor din spatele unui nas bont. O 'mustatl1 hirs�tl1 îi ascunde gura, iar o barbl1 scurtl1 şi inegal crescutl1 îi în�lHuie bărbia. E îmbrăcat într-un costum de stoa groasă şi necl1lcatll .iar de vestă stl1 prins un mare ac de sigurantl1, care fixeâzl1 ceasomicul de buzun�r. În fotogra­-fie nu se văd alte două ace (le siguranţă, prinse de pantaloni, care sus�n şoselele, şi ea ne dă doar o sugestie a trupului zvelt şi vînos, cu umblet uşor, vînătoresc.

Bizara înatişare ascundea o personalitate şi mai bizară. Ochii iscoditori puteau să-ţi sugereze o minte la fel de iscodi­toare, iar tinuta rustică te putea face să te aştepţi la o Judecată greoaie. Nici un semn exterior nJ trăda, Însă, dominanta lăuntrică a vietii lui Veblen: înstrăinarea 'Sa de societate.

Înstrăinarea este de multe ori un fenomen maladiv şi după standardele noastre curente Veblen trebuie să fi wst într-adevăr Q fire nevrotjcă. Pentru că tindea spre o izolare aproape per­fectlt Trecea prin viaţă de parcl1 ar fi cobonî dintr-o altă lume, iar întîmplări şi fenomen� care în ochii contemporanilor treceau drept cît se poate de naturale; lui i se păreau picante, exotice şi curioase, aşa cum par unui antropolog ritualuri le unei comu­nităţi sălbatice . A1� economişti - între care şi Adam Smilh şi Karl Marx -nu numai ca trăiserll'în societatea lor, dar Îi şi aparţinuseră, fiind uneori plini de admira�e pentru lumea din jur; iar alteori plini de di�perare şi de furie faţă de ceea ce vedeau. Thorstein Vebl�n, nu. În comunitatea gregară, agitată şi expansi'{ă În care trăia, el se tinea de o parte: neimplicat, distant, superior, dezinteresant - într-un cuvînt, străin.

Fiind un străin, era un neconformist, dar nu un radical. Lui Veblen lumea din jur îi părea neprimitQare şi respingătoare;

234

se adapta la ea cam ca un inisionar într-o tară de primitivi . refuzînd sâ devinl1 bl1ştinaş. dar pl1strîndu-şi integritatea cu pretul unei·groaznice singurâtlti. Multi l-au admirat şi chiar l-au iubit, dar prieteni intimi n-a 'flvut; nu era nici un bârbat căruia sâ i se fi adresat cu nwnele/de botez şi nici o .femeie pe

, care s-o fi iubit din tot sufletul. I Dupa -cum era de aşteptat, cUJ'nula excentriciHi\i de tot

felul. Refuzase să i se instaleze. telefon, cllrţile şi le tinea puse grhnadll pe lîngli pereti În ambalajele de carton în care le c\lmpl1rase şi socotea Bră rost sâ-şi stringl1 zilnic aşternutul de pe pat; dimineata dădea cuvertura la o. parte, iar seara cînd se culca o trăgea la loc. De lene. ll1sa farfuriile nespăl.ate. luînd din bufet altele pîliă la ultima, dupâ care punea furtunul pe toatâ grămada deodată. Tacitum, putea sta ore în şir fără sl1 deschidă gura. în timp ce toti musafirii erau dornici sH audă vorbind. Nesocodnd conventiile. obişnuia să dea tuturor studentilor sl1i aceeaşi notl1, indiferent de cît s-a strMuit fiecare. dar cind se întîmpla' ca vreuIl student să aibl1 nevoie, pentru bursă, de o notă mai mare, era gata sl1 i-o modifice corespunzător. Erifanl terrible avînd pidi pe administratiile colegiilor, - îşi făcuse obiceiul (atunci cînd autoritl1tile impu­neau) să strige catalogul cu o scrupulozitate exageratl1, aşezînd tacticos de o parte fişele studentilor absenti , dupli care, cînd gnul era separat de neghină. "din nebăgare de seamă" amesteca iarl1şi cele două grămezi . Uneori manifesta un sadism bizar. era în stare cîteodatll sl1 se preteze \a glwne proaste şi absurde - bunăoarli. împrumutînd un sac de la vreun fennier aflat în trecere şi apoi înapoindu-i-l cu un cuib de viespi înl1untru, Capricios peste ml1surl1. a spus o data unei fetişcane care-l întrebase ce înseamnă initialele sale T. B., că înseamnă Teddy Bear (Ursul Teddy); după care ea începu sl1-i spună aşa, dar nimeni altOI n-a îndrăznit s-o imite. Fire enigmaticll, refuza sll. adopte o pozitie fermă 10 indiferent ce chestiune; cînd a fQst întrebat o dată ce crede despre ,textele publicate de un sociolog într-o revistă editată �e Veblen, a rl1spuns "Numlirul mediu de cuvinte pe o pagină esţe de 400.

235

La profesorul respectiv este de 375." Dar poate că lucrul cel mai straniu din toate era că acest bl1rb�t sardonic şi tepos ca UD arici avea calitatea indefinibilă de a plă�a femeilor. Tot timpul avea cîte o legătură amoroasă, nu întotdeauna din ini­tiativa lui. "Ce poti să faci dacA femeia dă buzna peste tine?" exclamă el o dată.

O personalitate complexli şi descump1nitoare. zăvorîtă în sine şi cu o singură cale de �xprimare: scria într-o engleză t!1.ioasă ca briciul, intr-un stil ce-i semăna de aproape, alambi­cat şi încărcat cu informatie şi terminologie ezoterică, un fel de stil chirurgical ce jupuia lumea de pielea toată, dar fără sâ-i pro�ucă cea mai mică sîngerare, atît de ascutit îi era briciul. Seria despre filantropie numind-o .. încercâri de romantism pragmatic"; despre religie, caracterizînd-o drept ,.confectionare de imponderabile viÎndabile în a n-a dimensiune." Pentru principalele organizatii ecleziastice folosea expresia de ,,ma­gaiine cu sucursale" iar pentru biserica individuală, sintagma "piată de desfacere cu amănuntul" - metafore cruCe dar gră­itoare. Bastonul de promenadă îl descria drept "aviz că mîi­nile punătorului sînt ocupate altfel decît cu un efort util", dar nota totodată că acesta era şi o armă: "Mînuirea unui mijloc de atac atît de tangibil şi de primitiv dă un puternic sentirrient de sigurantă oricărui ins dăruit cu o doză fie şi minimă de ferocitaţe." D11ruie cl} ferocitate! Ce expresie sălbatică şi totuşi curios de seaclL

Dar "ce are a face asta cu economia politică? Nimic, în sensul conventional al cuvîntului. Ştiinta economică n-avea, pentru Veblen, nici o legătură cu jocul manierat şi precis al victorienilor, în care fenomenele ce se petreceau în lume erau justificate în termenii calcul�lui diferential, şi ea se înrudea prea"putin cu eforturile economiştilor mai vechi de a explica în ce fel se rezolvau lucrurile ae la sine. El voia �ă ştie altceva, şi anume de ce lucrurile erau din capul locului aşa c�m erau. De aceea, investigatia sa pornea nu de la jocul economic, ci de la juootori , nu de la mecanismul jocului, ci -de la întreg ansambl�l de obiceiuri şi moravuri ce dădeau naştere genului

236

de joc numit .,sistemul de pială"*. Intr-un cuvînt, els-a apucat să sondeze natura omului economic şi riturile şi ritualurile' lui economice, iar din această perspecti'vă aproape antropolo­gicl1, pentru el era la fel de important sa observe ca domnii purtau bastoane de promenadl1 şi se duceau la biserică. ca şi faplUI că latifundiarii primeau ceva ce societatea numea rentă. El căuta sa desluşească ade�ărata natură a societăţii În care ,trăia şi cutreierînd astfel prin hălişul de minciuni şi conventii , era preocupat să culeagă indicii şi probe oriunde erau de găsit: În Îmbrăcărilinte, maniere, limbaj sau deprinderi. Aidoma pSIhanalistului, el se oprea staruitor chiar şi asupra unor detaliÎ mărunte atunci cî� i :,se' părea că ele reprezintă proieetii are unei realităti i!l1portante, dar ll.$funse în profun­

, zime, şi tot aidoma psihanalistului, căuta semni ficatii de care adesea simtul comun era străin sau chiar le repudia. ,

Analiza vebleniană a socictl1tii este, după cum vom vc­dea, necru(l1toare. Causticitatea ei vine însă nu atît din dorinta de a denigra,' cît din luciditatea rece cu care sînt supuse jude-, călii ideile noastre cele mai dragi. E ca şi cum lui Veblen nimic nu i-ar fi familiar, ca şi cum ninlic nu ar fi ,prea banal pentru a merita atenlia sa şi, deci, nimic sustras judecătii. În fond, doar un spirit extrem de detaşat putea să vadă Într-un basţon de promenadă atît o reclamă dcghizată a lipsei de ocupatie, cît şi o armă de barbar.

Detaşarea pare să-I fi caractcrizat Încă de mic copil. Veblen s-a născut în 1 857, la o ferm,a din vecinătatea unci frontierc**. fiind ' al patrulea bl1iat şi al şaselea copil al u,nei familii de imigranli norvegieni. Tatăl sliu, .Thomas Veblen, era un ins rezervat şi distant, greoi la minte şi independent; Veblen îl va descrie inai tîrziu ca fiind cea mai subtire inteligentă pe care a întîlnit-o vrcodată. Mama sa, Kari, era o fire caldă, iute şi pă­timaşlY, de la ea a Învătat Thorstein traditiile islandeze şi legendele norvegiene care aveau să-I pasioncze toată viata, Dar

• În original, "the business system" , (N, 1.) .. Linie de demarcatie Între n,giunile cultivate şi cele încă virgine', (N t.)

237

îndl de la inceput a fost un copil cilldat, leneş; care prefera să citeasc� în podul casei in loc să ajute în gospodlhie, inventa porecle 'care prindeau şi dovedeau o uimitoare precocitate in gindire. Un frate mai tînlk avea să spunll mai tîrziu: "Cind eram încă foarte mici, eram convins că ştie totul. Puteam să-i pun orice întrebare şi el se pricepea să mă lamureascll detaliat în toate. Mai tîrzi� am putut să-mi dau seama cll o bună parte din ce-mi spunea era exact, dar şi cînd mintea o fiicea cu cap."

La aceste date personale neobişnuite. s-a adăugat o educatie care l-a separat de lumea din afară şi l-a desprins s-o privească cu detaşare. A avut o copilărie de pionier: simplă, austerll, necocoloşită. Purta haine făcute în casă, fiindcă' in zonă stofa era necunoscută, iar mantalele se confectionau .din piele de vitel. CMeaua şi zahllrul erau articole de lux, după cum era şi maioul. Mai inipOrtant e însă că, a avut o adoles­centă de străin, de venetic. Norvegienii din America alcătuiau cori1Unităti separate bine sudate, în care se vorbea norvegiana şi Norvegia era socotită adevărata lor patrie. Veblen a trebuit să învete engleza ca pe o li�bă străină, pe care Q-a stăpinit-o perfect inainte de '\ ajunge în col�giu şi este tipic pentru acea comumtate patriarhalll şi voit închjsă că tînărul Veblen a aflat pentru prima dată dl se duce la colegiu În momentul cînd a fbst chemat de la cîmp şi şi-a văzut lucrurile gata împachetate şi aşezate în căruţă.

A vea atunci şaptesprezece ani iar familia alesese. pentru el College Academy din Carleton, un mic avanpost al culturii şi învătămîntului pe Coasta de Est, lîngă localitatea Minnesota. unde familia Veblen .Îşi avea fenua. Îl duseseră acolo şi cu gîndul că ar putea deveni pastor luteran, iar el găsi într-adevăr orăşelul Carleton impregnat-de spirit r�ligios. Slabe' sperante, însă, de a îmblînzi acest intelect deja activ şi iconoclast sau de a-l deprinde cu o atmosferă de cucernicie. La declamatia săptămînală, În loc să tină un discurs conventional despre ne­cesitatea convertirii păgînilor, Veblen stîmi un tărăboi în fa­culţate printr-o ,j>ledoan'e pentru canibalis'm" şi o "Apologie a betivului." Întrebat dacă se gîndise într�adevăr să apere aceste grave metehne, Veblen răspunse politicos că el se ml\rginea să facă observatii ştiinţifice. Profesorii îi recunoşteau

238

capacitatea intelectuală, dar îi cam luaseră fiica. JOhn Bates elark, profesorul sl1u (care avea sl1 devinl1 unul din eco­nomiştii academiei de frunte ai tArii) îl 'simpatiza drr îl soco-. tea "in adaptat. "

\ Acestui inadaptat straniu dar foarte dotat îi ieşi în cale la

Carleton un noroc cu totul neaşteptat. Între el şi EBen Rolfe, nepoata directorului colegiului, se înfiripă o. idilă. Elen era şi ea o intelectuală şi o personalitate strlUucită, încît o gravitatie natl.!rală îi apropie unul de ldtul. Veblen îi citi din Spencer, o converti la agnosticism şi o convinse că era o descendentl1 a primului erou v�king, Gange Rolfe.

S-au căsătorit În 1 888, dar căsnicia avea să le fie plină de hurducături. Acest bărbat, care n-avea prea multă afectiune de dăruit. pare să fi simtit nevoia de o femeie care să-i' poarte de grijă .. şi, cu putine �xcepţii (o jună frumoasă care l-a eti­chetat "cimpanzeu") ; a găsit amatoare din belşug. Nu ţinea tnsă chiar atîl de mult ca acest rol să revină neapărat unei anumite femei şi nu alteia; Veblen nu pare să-i fi fost prea fidel lui Ellen, care, drept urg1are, avea sl1-1 părăsească În re­petate rînduri, uneori pentru astfel de infidelităti , alteori din pricina cruzimii cu care o trata, iar alteori di.n frustrarea pe care o Încerca neputînd să pătrundă În acest suflet opac şi ba­ricadat. Timp de mulţi ani totuşi Veblen însuşi avea s� caute un rapprochement, ducîmlu-se neanuntat la ea acasă, în pă­dure, cu cîte o pereche de ciorapi negri petrecuti peste braţ şi întrebînd-o: .. Articolul acesta vestimentar nu cumva e al dumitale, doamcă?"

La plecar1a sa din Carleton, Veblen se hotărîse pentru o carieră univerSItară. De fapt însă din acest moment începu un lung, un nestirşit şir de frustrări ce aveau să marcheze viata sa profesională. Nu era, de bună seamă, un ·om care să-şi urmăreascll cu îndîrj ire interesele, şi totuşi un fel de ghihion avea să-I pîndească la tot pasul : asţfel, s-a întîmplat o dată să-1 roage pe un fost student al său să-i caute o şlujbă la o orga­nizatie de asistentă civică din New York, şi respectivul se in­teresă, într-adevăr, de acest post, �ar numai că 51-1 ocupe el însuşi. Acest episod s-a petrecut însă mult mai tîrziu.

239

De9camdatll Veblen obtinu un post la minuscula Monona Academy din Wisconsin, iar cînd, după un an, Monona îşi închise ,pentru totdeauna potiile, se duse la Universitatea John Hopk.ins, în speranta de a primi o bursll pentru studii de filo­zofie. În pofida recomandărilor mai mult decît călduroase cu care venise, ·bursa nu se materializează. Veblen se transferă la Yale, unde absolvi universitatea în 1 884 cu un Ph. D. (doctor în filozofi� -.

11. (;� cu distijtie, dar fliră nici un viitor şi .nici

o perspectIvă Imediată. - ...

Se întoarse acasă bolnav de mal aria ce o contraCtase la Baltimore şi avînd nevoie de un regim alimentar special. Nu­mai că el n-avea cuin să fie un pacient cuminte. Îi scotea din fire pe � casei luînd calul şi trăsura cind aceştia aveau nlai mare nevoie de ele.şi zicîndu-le că sînt cu totii tuberculoşi şi că nu vor face niciodată nici o scofaiă pentru că nu sînt destul de necinstiti . Îi .plăcea să zacă tolănit sau să umble hai-hui prin împrejurimi. "A avut norocul - scria un frate al -său - că făcea parte dintr-un neanl şi o famil ie pentru care ataşanlentul­şi solidaritatea familială erau cl\ o religie . . . Thorstein a fost singurul leneş dintr-o comunitate de oanleni de ispravă . . . Nu făcea altceva decît sit citească şi să hîndăvească, iar apoi, .a doua zi, să trÎndăvească şi să ci teâscă."

Citea, în mod sigur, de toate: studii politice, economie politică, sociologie, cărţi de imnuri luterane, tratate de antro­pologie. Inactivitatea sa îi agrava, însă, izolarea de societate. făcîndu-1 şj mai înverşunat ş� închistat. Făcea ocazional tre­buri bizare, inventii fără folos, comentarii sucite la evenimen­tele solemne ale zilei, aduna plante rare, discuta cu tatăl său. scria cîte un articol şi cauta o slujbă. Nu se ivi nici una. N-avea studii teologice şi ca atare nu putea fi p'rimit la nici un cole­giu' religios, iar altele nu-l agreau din pricina linutei şi a manierelor sale. Atunci cînd s.:a însurat cu EUen, mariaj ce a contrariat serios fanlilia acesteia, a făcut-o în parte şi pentru a căpăta mai lesne o posibilitate de a-şi cîştiga existenta; spe­raseră C41 el să ob\ină un post sIe economist la compania fero<­viară Atchison, Topeka şi Santa Fe, al cărei preşedinte era un unchi al lui Ellen. ·

-

240

Ghinionul n-a lipsit nici de data asta. Compania' se înglo­d! În dificult!ti financIare şi fu preluat� de un comitet de ban­cheri , i ar postul de economist displ1ru. Apl1ru !ntre timp un altul 'la Uqiversitatea din Iowa; avînd în vedere �. D.-ul său, scrisorile de recomandare pe care le avea, legăturile.. de fami­lie ale soti�i sale .. numirea p�rea sigur!. Totuşi nu s-a ma­terializat - lipsa lui de dinamism �i agnosticismul lui au cînt!rit greu în defavoarea sa; iar mai apoi un post la Sf. Olaf's îi fu refuzat în ceasul al unsprezecelea. Era ca şi cum soarta s-ar fi înverşunat împotriva sa; silindu-l să rl!.mînă mai departe izolat.

Această izolare a durat şapte ani, rlistimp în care Veblen n-a flicut practic nimic altceva decît să citească. Pînă la urn1ă se ţinu un oonsiliu de familie. În fond, tînărul ajunsese la vîrsta de treizeci şi patru d� ani fliră sl!. fi avut v"reodată o pozitie respectabil!. Se luă -hotărîrea ca el să-şi reia studiile Imiver­sitare spre a face o nQul!. încercare pe linia carierei univer­sitare.

El alese Uruversitatea Cornell, şi în 1 89 1 păşi în biroul , ' lui J. Laurel)ce Laughlin, rostind cuvintele "Eu sînt Thorstcin

'Veblen." Laughlin, un stîlp al gîndiri i economice conserva­toare, trebuie să fi tresărit un pic; cel ce-i vorbise purta o şapc! din blană de raton şi pantaloni de catifea reiată. Ceva din .fliptura lui l-a impresionat totuşi pe bl!.trînul profesor. El' se duse la rectorul universităţii şi obţinu o aprobare specială să-I numească pe Veblen membru al corpului profesoral, iar în anul următor, cînd Universitatea din Chlcago îşi deschise portile şi îl angaj! pe Laughlin ca' şef al depârtamentului de ştiinte economIce, acesta îl hl! cu sine pe Vebl�n cu un salariu �ual de 520 de dolari. Am putea adl!.uga că l� moartea lui Laugh­lin, drept principala sa contribuţie 'în domeniul economiei politiCe a fost socotită â fi aducereaJa Chicago lţ lui Veblen.

Universitatea din Chicago n-a fost doar primul loc de munca al lui Veblen - la vîrsta de treizeCi şi cinci de ani -ci era şi o institutie care reflecta în felul său societatea pe

24 1

care el unnl d o disece. Ea fusese fundată de Rockefeller, iar un cîntecel pe atunci .la modll printre studentii din Chicago suna aşa:

John Rockefeller sll trmasd., E�un om şi jumlltate, Cl-şi dll biştarii de prisos Ca noi sl facem carte.

Universitatea din Chicago nu' era, cum s-ar fi putut crede, un bastion al gîndirii conservatoare. Dimpo'trivl1, ea era, în sferă învăţămîntului, Încarnarea acelui imperiu ce se edifica în lumea afacerilor. Rectorul ei. era William, Rainey Harper, un'bărbat ambiţios în vîrştll de numai treizeci şi cinci de ani . pe care Walter Hines Page l-a caracterizat în mod foarte inspirat drept un cavaler al industriei. Era un om extrem de întreprinzător, care nu pregeta sll jefuiască alte colegii 'de cele mai valoroase cadre. fluturÎndu-le pe dinainte teancuri de bacnote. încît asemeni grupului Standard OiI , care o patrona, Universitatea din Chicago izburi, gratie puterii sale finan­ciare, să acapareze o parte însemnată din,.capitalul intelectual al Americii . Mai t{rziu toate lucrurile acestea aveau să fie descrise de pana 'caustlcă a lui Veblen; dar pînă una alta, el a putut beneficÎa aci de un mediu de intele<:tuali propice. Îi avea alături pe un Albert Michelson, cel ce avea să determine viteza luminii cu o precizie necunoscută pînă atunci; pe fizio­logul Jacques Loeb; pe sociologul L10yd Morgan; avea la dispozitie o imensă bibliotecă şi i s-a încredintat editarea unei noi reviste economice.

. Veblen începu să se facă remarcat. Deveni renumit pentru imensa sa eruditie. "Ujtţ-l colo pe dr. yeblen, care cunoaşte douăzeci şi şase de limbi", zicea cîte un student. James Hayden Tufis, un distins profesor, nimeri o dată într-o sală unde Veblen ţinea examen şi povesti ,următoarele: "Cînd am intrat eu în încăpere, examenul începuse şi o persoană pe care n-o cunoşteam punea întrebări . Vorbea atît de tărllgânat cum nu mai auzisem pînl atunci, încît pînă ajungea la sfîrşitul întreMrii abia izbuteahl sl-mi amintesc începutul. După un

242

timp, însă, începui să-mi dau seama c! m! aflam În prezenta unei imeligente subtile care p!trundea în probleme funda­mentale flră a-şi da- în vileag propriul punct de vedere, ho­t!riil1 do-ar sl1 coboare pînă în strlUundul lucrurilor."

Personalitatea sa izolatll rllmînea msll impenettabilli. Nimeni nu ştia ce convingeri împărtăşeşte într-o chestitfne sau alta. Cîte unul o întreba pe sotia sa dacl1 era întFadevăr un socialist; rl\spu�ul era că nid ea nu ştie. Nu se arl1ta niciodadi cu viziera deschisă; o obiectivitate politico�ă. supra vegheată, care dezb.răca lumea de orice continur afectiv şi ţinea Ia distant! pe cei care erau cei mai domici sl1 străbată dincolo .de annura ce-i acoperea personalitatea. ..Spuneti-mi. domnule profesor - l-a întrebat odatl1 un student - dumneavoastră luati vreun lucru în s�rios?" "Da ---' rl1spunse el în şoaptă, conspirativ·- dar să nu spui la nimeni ."

In clasă - acest detalhl line de o fad mai tîrzie din" viata sa, dar aruncă lumină asupra felului său de a fi - venea tras la fată şi scofilcit, după o noapte lungă pe care o p�trecuse cufurrdat în cărţi şi , trîntind pe catedră un volum nemtesc CÎI o cărămidă de gros, începea să întoarcă paginile cu degetele-i nervoase şi îngălbeni te de singura-i yanitate - slăbiciunea pentru ţigări scumpe. Reverendul Howard yvoolston, studen­luI lui de altădată, descria scena astfel : "Cu o voce joasă şi hîrîitl1 începea să povestească despre economia rurală a ve­chilor germani . Curînd ajungea la CÎte o ficţiune juridid ne­dreaptă impusă de nobilii în ascensiuI:le şi sancţionată de cle�. Atunci i se ivea pC buze un zîmbet sardonic; în ochi îi scăpă­rau fulgere îndrăcite. Începea să disece cu un sarcasm .muş­ditor ideea strimbă că vointa aristocratiei coincide cu voin\a divinitlltii. Gl1sea corespondente ale acestei prezumtii în insti­tutiile modeme şi ric<!Da discret. Apoi, reyenind la istorie. îşi continua expunerea." .

�u toată lumea era însă încîntată de metodele 1u) didac­tice. In ce priveşte participarea studentilor, pl1rerea lui sinceră era că cu cît sînt mai putini, cu atît e mai bine şi nu flicea nici o încercare de a anima discutia; mai că ai fi zis că avea plă­cerea să-i alunge. O dată a spus unei studente evlavioase cam

243

la cît se ridicl valoarea bisericii ei socotind în butoiaşe de bere, iar uneia care nota zelo� fiecare cuvînt spus de el şi care l-a rugat o dat� s� repete un cuvînt, i-a spus cl nu crede c� ar merita repetat. Monnl1ia, divaga, se lansa în digresiuni . Nu­mărul studentilor ce veneau să-I asculte scădea întruna. La una din grupe rămase cu un singur student, iar mai tîrziu, la o altl1 uriiversitate, plăcuta de la uşA pe care initial scria "Thor­stein Veblen, Luni, Miercuri, Vineri, între 10 şi I l , fu scrum­bată mereu pînA cînd ajunsese la ,,Luni între 10 şi 10 ş.i cinci minute."

Dar acei putini care ascultau cu atentie acea voce plicti­sită şi monotonă, erau răsplăti ti din plin pyntru răbdarea de a-i fi suportat ciudăterrlile. Un student aduse într-un rînd CU el un invitat, care mai tîrziu avea să spună: "Era ceva înfiorător. Ai fi zis că-i vocea unui om mort 'care continua Încet ' să vort>ească, iar dacă lumilTd ar fi dispărut de sub pleoapele acclea'Căzute, s-ar fi simtit oare vreo deosebire? Dar - adăuga studentul - cine stătea să asculte ii de zi, ajungea s�-şi dea seama că acest mod neobişnuit de a vorbi se potrivea de minune unui intelect detaşat şi uşor sardonic care plana deasu­pra lucrurilor. Intelecli.d său detaşat şi predispus la divagatii te , atrăgea, dar părea să trădeze o personalitate mutiIată. Eruditia sa era uluitoare şi te umplea de încîntare. Memoria sa era populată cu o cantitate de detalii care pe altii i-ar fi strivit sub greutatea ei şi ar fi devenit un scop în sine, Însă nu pierdea ni­ciodată din vedere liniarpentele mari ale tabloului . . . Vocea sa stinsă'putea într-o clipă să plaseze cu dibăcie o expresie argo­tică de ultimă oră sau \ln refren dintr-o poezie de doi bani, ca să scoată în relief o anume opinie, pentru ca in clipa următoare să se apuce a recita În latină stante din vreun imn medieval ."

Economia sa domestică era' la fel �e încîlcită ca econo­mia politică În care ca profesor .căta sl punl ordine. Trrua în Chicago cu sotia sa, Ellen; d�r asta nu-l împiedica sl aibă di­verse ştiut� escapade, 'ce.-l deranjau pe rectorul Harper. Cînd merse pînă acolo încît sl facă o călltorie în strlinltate cu o' altă femeie, situatia sa în campus deveni intolerabilă. Începu sl-'şi caute un alt loc 'de muncă.

244

Petrecuse la Chicago paisprezece ani, ajungînd În 1 903 la magnificul salariu de o mie de dolari. Nu era vorba, însl1, nicidecum de nişte ani irosili, pentru că spiritu-i iscoditor şi care acumula cu llkomie începu pînll la urmă sl1 dea made. Printr-o 'serie de strMucite articole şi prin douli remarcabile cărţi dobînd,i reputatie nationall - deşi , pesemne, mai omit

pentru elementul insolit,din ele decît pentru a1tce�a.

Prima sa carte a scris-o Ia vîrsta de patruzeci şi doi de ani. Era ind un umil dasclil şi in anul acela se dusese la rec­torul Harper pentru a-i solicita obişnuita majorare de CÎteva sute de dolari la salariu. Harper i-a răspuns cl1 nu �cea des­tuBi reclamă universităţii, iar replica lui Veblen fu că nici n-avea atare intentii . Dacă nu intervenea Laughlin, Veblen ar fi plecat,. în care caz Harper ar fi pierdut cea mai strălucită reclamă. Pentru că Veblen era pe punctul de a publica TeoIia clasei neproductive (The TIle()ry oftlJe Leisure CJass*). Nimic nu arată că s-ar fi ,aşteptat ca lucrarea sa să facă o impresie deosebită; o citise unora din studentii săi . observînd sec că o vor găsi .,polisilabicli", şi trebui să o rescrie de mai multe ori înainte ca editorii să o accepte,1n mod neaşteptat, însă, cartea făcu senzatie. William Dean'"Howells îi consacră două ample recenzii şi peste, noapte cartea deveni un viI(/emecum pentru imeJigllenJia de atunci : dupl1 ,?um îi spuse lui Veblen un eminent ' sociolog, "Ea a stîrnit zarvă în hulubăriile de pe Coasta de Est."

Nu-i cje mirare atentia pe 'care a suscitat-o, pentru eli niciodată pînă atunci o canc de analiză sobră nu fusese scrisll Într-un stil atît de condimentat şi €austic. La orice pagină ai fi d�schis-o, te delţeta cu observatiile-i malitioase, cu expre­siile�i întepătoare şi cu o vizi!1he corozivă a societătii, în care elemente d� ridicol, cruzime şi barbarie se împleteau la tot

• Sintagma .. leisure cIass" desemneazli aci nu doar pe cei ce nu lucrează în sfer� productiei materiale. ci mai general, categoria socială a celor ce nu-şi cîştigă existenta muncind. (N. t.)

pasul cu lucruri ee �ntau drept de la sine înte�ese şi intrate în obişnuintl1. Er.ectul era electrizant, grotesc, şocant şi amuzant, iar cuvintele alese cu înalt meşteşug. latll o mică probli: .

. . . Un anume rege al Frantei . . . se zice d1 şi-ar fi pierdut viata din exces de zel moral În cultivarea etichetei. În absenta dregllto�lui Însărcinat cu mutatul posteriorului majestllrii sale, regele şezu răbdlltor În fala focului pînă cind augusta-i persoanll fu prlljită în mod irecuperabil . Dar procedînd aşa, dînsul salvll p�eacreştineasca-i majes­tate de atingerea unor mîini mojice.

Majoritlltii cititorilor cartea li s-a· pllrut a nu fi decît o astfel de satiră a manierelor clasei aristocnitice şi un atac iz­butit la adresa absurditătilor şi metehnelor celor bogati. La suprafatll' asta şi părea sll fie. În proza sa pitoreascl!., Veblen avansa teza potrivit căreia clasa n�roductivă îşi afişa supe­rioritatea prin cheltuieli care atrag at�.nlja - ostentativ sau discret - şi că însemnul ei caracterIstic - trîndllvia - îi procura miu ' multă delectare atunci cînd era expus în vllzul public. , Pe sute de exemple s"llunea"unui examen necrutlltor ideea că ,;m'ai scump" însemna.neapllrat "mai bun." Astfel, de exemplu:

Noi ne simtim cu totii i'n mod sincer şi nesmintit înăltaţi în duh dacll, chiar şi in intimitatea propriei gospbdării,"ne luăm masa zilnică folosind tlcîmuri . de argint lucrate manual, din vase de portelan chinezesc pictate manual (cu sau fără gust artistic) rînduite pe o. fală de masll cît mai scurrlpă. Un rabat cît de peinsemnat fatii-de stan�ar­dul de viatll pe care ne-am obişnuit .să-1 socotim pe măsura noastră în aceast� privintl l-am resimti ca pe o lezare a demnitătii noastre, •

o bunll parte din carte era consacratâ unor �tare investi­gatii de psihopatologie economică a vietii cotidiene americane: canoanele monetare erau demontate cu migala şi curiozitatea

246

cu care un arheolog s-ar fi aplecat asup'ra unui' străvechi vestigiu .recept dezgropat. Astfel de lucruri erau savurate de toti cititorii cartii lui Veblen; într-o tară a reclamei, o tadl în care fiecare era obsedat'de a fi mereu în pas cu ultimele nou­tăti , nu puteai decît sA datini din cap şi s11 admiri it\failibilUl

1 , autoportret. j

Descrierea propensiunii americanilor spre ostentatie, oricît de amuzantă şi de inspirat-veridică. nu constituie, totuşi, decît materialul ilustrativ al clirtii. Cllci dup� cum o arlHatlim­pede titlul, ea dorea să ofere o teorie a clasei neproductive. Cu toate popasurile meu te în drum de dtre Veblen spre a zugrăvi cîte O priveli,şte locală mai izbitoare, interesul său era atintit spre punctul final al călătoriei, spre întreMri de felul : Care este natura omului economic? Cum se face d ei îşi în­jghebează comunitatea în aşa fel încît în ea să existe o clasli neproductivă? Care este semr�ificati a economicli a acestui

mod de a trăi? ' '

Economiştii clasici ar fi răspuns la asemenea întrebări apelînd gîndirea comună. Lor, lumea li se îDrntişa ca o multime de indivizi ce cautli pe căi rationale să-şi promoveze intere­sele personalt. Uneori , ca în cazul tezei lui hlalthus privind îrunultirea exasperantă a celor din păturile muncitoare, accen­tul era pus pe natura umanli brutli, în general însă omenirea era descrisă ca o multime de fiinte rationale. În lupta de concurentă unii izbuteau să urce către vîrf În timp ce altii rămîneau la fund, iar cei ce aveau destul noroc şi istetime ca să prospere era firesc să profite apoi de avutul agonisit pentru a mai sdpa de muncă. Totul părea astfel foarte simplu şi perfect rezonabil.

Veblen refuza să accepte o atare viziune. Nu i se părea deloc sigur că forta care realiza coeziunea societătii era jocul şi împletirea .. intereselor personale" rational calculate şi nu era convins nici măcar de faptul că nemu·nca era în mod întrinsec preferabilă muncii. Din vastele sale lecturi aflase cîte ceva despre mentalitătile ·unor populatii putin cunoscute, precwn indienii din America, populatia Ainu din Japonia, triburile Todas de pe colinele Nilgiri sau băştinaşii din Australia.

247

Aceste populaţii, cu viata lor economicl{ foarte simpll{, pl{­reau a nu avea defel clase neproductive. Lucru şi mai izbitor, în asemenea comuf\itl{ti unde munca era conditia sine qua non a supravietuirii, toat11 1umea muncea, nu se simtea umi­lită indiferent de îndeletnicirea ce i-ar fi revenit. Mobilul pro­pulsor al acestor economii nu tinea de cîştig sau de pierdere, ci de mîndria firească de a putea face ceva şi de sentimentul patern al grijii pentru generatiile viitoare. Oamenii se strădu­iau să se Întreacă unii pe alţii in efectuarea treburilor zilnice ce li se repartizau, iar abtinerea de la muncă - trÎndăvea)a - dacă era, În genere; toleratl1; în mod sigur nu s� bucura de respect.

Atentia )ui Veblen fusese atrasl1 Însl1 şi de un alt tip de comunităli . Potinezienii şi vechii irlandezi, precum şi şoguna­tul din Japonia feudall1, exemplificau un alt gen de societate preindustrială: aici �xistau clase neproductive bine definite. Aceste clase. trebuie subliniat, nu erau fonnate din indivizi trÎndavi. DimpQtrivă, ei se numărau printre membrii cei mai activi ai comunitl1ţiL Dar toatl1 "munca" lor era prMalnică: ei aCapaI�1U avutia prin forta şi viclenie şi nu luau,parte defel la crearea. efectivl1 de avutie prin trudă sau iscusinll1.

Dar deşi clasele neproductive se Înfruptau fl1rl1 a presta în schimb vreun serviciu productiv, ele flkeau acest lucru cu deplinul conşimll1mînt al comunit111ii. Pentru că aceste socÎe­tl1ti erau nu doar suficient de bogate pentru a�şi putea pcmlite sl1 aibă o clasă neproductivl1. dar erau' şi suficient de agresive pentru a-i admira pe membrii acesteia; depane de a fi priviti ca nişte risipitori sau' spoliatori , cei, ce izbuteau sl1 intre în rîndul neproductivilor erau socotiti puterrUci şi capabili.

Drept urnlare, aci s-a produs o schimbare fundamentală în atitudinile fatl{ de muncă. Activit111ile clasei neproductive � acaparaIea de bogl1tii prin fortl1 - ajunserl1 sl{ capete nim­bul onoarei şi delTlJUtl1tii. În schimb. prin contrast, munca pro­priu-zisă căpl1tl{ stigmatul umilintei. Lehamitea de a munci, pe care economiştii clasici o credeau inerentl{ naturii umane ca atare, era interpretată de \ Veblen ca o degradare a unui mod

248

de viat1\ a1t1\ dat1\ stimat, sub impactul unui spirit prlidalnic; o comunitate care admiră şi exaltă forta şi vitejia brută nu poate să .pretuiască truda omenească.

Dar ce aveau toate acestea cu America �i �u Europa? Mult! Pentru că, în viziunea lui Veblen, omul modem nu era decît ia o unghie distanta. de strămoşii săi barbari . Bietul Edgeworth s-ar fi cutremurat auzind aşa ceva, pentru că asta Însemna ca în locul maşinilor sale de calculat plăceri să pui războinicii, căpeteniile de trib, vracii . vitejii în zale. iar mai jos de ei. o masă de oameni umi li , pătrunşi de frică şi; vene­raţie pentru cei dintÎţ. ,.Disciplina vieţi i sălbatice - scria Ve­blen Într-un eseu de mai tîrziu - a fost faza culturală de departe cea mai "lungă şi probabil cea mai dură din toată istoria omenirii ; Încît prin ereditate natura umană mai este Încă şi va, rămîne cu necesitate Încă cine ştie cît timp, o natura umanll sălbatică. "

Veblen vedea, aşadar, În viala modernă moştenirea tre­cutului . Clasa neproductivă şi-a schimbat Îndeletnicirile; şi-a rafinat metodele. dar scopul i-a rămas acelaşi -,acapararea prlidalnică de bunuri fără muncă. Acum, fi reşte, nu .0 mai

'preocupă să ia pradă sau să răpească femeile altora; a/Îl de barbară nu mai este. O preocupă În schimb banii , iar acumu­larea.. de bani şi etalarea lor deşănţată sau s)lbtilă devenise pandantul modeitl al scalpurilor atÎmate de 'cortul rlioooinicu­lui irochez. Şi nu doar că noua clasă neproductivă se Încadra În vechiul tipar prMalnic, dar. se perpetuaseră şi vechile atitu­dini de admiralie fală de puterea personal1\, care o sprijineau. în ochii societăţii , membrii cl asei neproductive contau Încă drept cei mai războinici şi mai de temet membri ai societăţii . iar ceilalţi . oamenii de rînd. c1\utau. În consecinţă. s 1\ imite această tagmă de aleşi. Tot omul . fie el muncitor. cetătean din p1\tura de mijloc sau capitalist. căuta printr-o cheltUială osten­tativă de .bani - ba chiar printr-o risip1\ ostentativă - să-şi demonstreze cutezanta prădalnicll. . .. Pentru a le plasa favora­bil în ochii comunităli i - explica Veblen - este musai să ajungi la. un anumit nivel . convenţi onal şi nu prea precis defi­nit. de avere; întocmai cum în mai vechiul stadiu prădalnic,

249

barbarul trebuia neapi1rat s� ajung� la nivelul de rezistent� fizic�, de" viclenie şi de dib�cie în lT\înuirea annelor, caracte­iistice tribului său." În mod asemănător, în societatea modem'ă nu numai că fiecare se zbate pentru a se remarca în ochii semenilor săi ci, ca parte a aq�luiaşi proces, fiecare simte "instinctiv" umilinta ce Însoţeşte mijloacele de agoniseal� neprMalnice, de felul muncii.

Sună cumva exagerat? Nu sîntem obişnuit} să gîndim despre noi că am fi nişte barbari. comparaţia ne deranjează şi ne repugnă. Oricît ar fi, însli, de stranii, obsţrvatiile lui Veblen cuprind un sîmbure de adevăr. Fapt e eli există o anume des­considerare SOcială a muncii fizice brute prin opozitie cu Înde­letnicirile mai "curate" de birou. Fapt este, tot aşa, că acumularea de avuţii - cel putin în cazul indivizilor ce se descurcă bine în �nctii de conducere - merge cu mult dincolo de limita nevoi­lor şi trebuintelor rationale. Nu trebuie neapărat să acceptăm explicaţia antropologică a lui Veblen (aflată partial În discor­dantă cu rezultatele unor cercetări contemporane asupra comuni�li�or primitive) pentru '3. avea dreptul să profităm de ideea sa principală - cii mobilurile comportamentului eco­nomic pot fi mult maLbine întelese prin prisma unor factori irationali sădiţi adînc în om decît prin prisma unui comporta­ment uman Înfrumusetat de econoţniştii secolului trecuţ prin ideea,rer:Qnabilitătii şi a bunului simt.

Care anume sînt aceşti factori irationali şi dacă sînt de natur� psihologic� sau antropologic�, asta " putem lăsa aici deoparte. E suficient să,notăm faptul "eli atunci cînd Încercăm

să identificăm sursele aqiunilor noastre. tr�buie să coborîm într-un �ubstrat îngroI'at mult mai adînc deCÎt nivelul la care se plasead cuminti le expli"tatii ce apeleaz� la calculele pe care şi le fac nişte fiinte rezonabile. În 'clasicul lor studiu despre MiddJetown (oraşul de mărime mijlocie - n. t), de pildă, Robert şi Helen Lynd au constatat că în timpul Marii Crize, pătuiile muncHoare, exceptînd doar segmentul lor cel mai sărac. preferau să-şi diminueze cheltuielile la capitolele mîncare şi îmbrl1căminte decît să renunte la anume, bunuri de lux ,,necesare"; iar azi în comportamentul claselor de mijloc

250

şi superioare, standardul ostentatiei de dragul ostentatiei iti sare în ochi din paginile de reclamli ale oriclirei reviste'. Nimeni nu e ferit de virusul emulaliei concurenţiale, iar atitu­dinile baroarilor pradalnici aj· lui Veblen ne ajutl1, fie şi �umai pe plan literar, sl1 inţelegem propriile noastre atitudini.

Şi mai e de tras o ultimli concluzie'. Ideea că omul de azi nu-i decît un barbar cu un pospai de civilizatie poate serv1 nu doar la explicarea existentei clasei neproductive şi a acce�tl1-rii pstentaliei ca norm1i pentru cheltui rea bugetufui personal. Ea ne fiirnizează şi un element pentru înt<:legerea . coezi unii socÎale înseşi. Pentru c11 econotniştii mai vechi n-au prea iz­butit să explice ce anume ţinea laolaltă diferitele componente ale societăţii contracannd fortele 'centrifuge generate de inte­r�sele divergente ale claselor -din care e aicl1tuită. Dacă, de �xemplu, ar ti fost corectă viziunea lu\ lv1arx, confoml căreia proletariatul este în mod ireconciliabil şi diametral opus capi­taliştilor, ce împiedica izbucnirea imediatl1 a revolutiei? Veblen dl1 la asta un rl1spuns. Clasele de jos nu se află "la cutite" cu cele suprapuse; între ele actioneazl1 ca un liant intangibil dar puternic anumite atitudini comune; 'Muncitorii nu aspirl1 sl1 ia locul managerilor lor; ei caută să fie em ulii lor. Aderă şi ei la judecata generală "că munca pe care o fac ei este întrucîtva mai putin "de soi" decît rilUnca stl1pînilor lor, iar scopul pe care-l" urmăresc nu este de a· se elibera de o clasă superioarl1, ci de a urca la nivelul acesteia. În teoria clasei ne­productive rezidă sîmburele unei teorii a stabilităţii sociale.

Qupă aparitia, în 1 899, a Clasei neproductive, Veblen. a dobîndit o reputatie - deşi mai mult în .clitate de satiric decît

·de economist. Radicalii şi intelectualii îl adorap, dar el le dispreţuia elogiil�. Colegii săi economişti se îÎmebau în con­tinuare dacă Veblen este sau nu socialist şi nu-şi dădeau prea bine seama dacă e cazul sau nu să-I ia în serios. Erau pe bunl1 dreptate descumpliniţi: Într-o frază Veblen il ,lăuda pe ·Marx pentru ca în fraza urTi1ătoare sli-l critice, iarjudecăple sociale

25 1

cele mai serioase pe care le emitea erau adesea înveşmîntate într�un fel de comiclrie intelectuali ce putea fi luati fie drept umor morbid, fie drept o optiune de o desl1vîrşitl1 sinceritate.

Între timp, însl1, Veblen lucra la o altl1 carte; unde unna sI ofere propria sa.definiţie a sistemului economiei de piatl1. "C,artea, mi se spune cu _sinceritate - scria el către o cu­noştintll. a sa. d-na Gregory - este şi mai "pe alături" sau, cum zic prietenii mei ,care au citit-o. ne-la�obiect. Se cheamă Teoria intreprinderii capitaliste (The Theory of the Business Enterprise) - subiect cu privire la care pot să teoretizez cu toatll deiaşarea pe' care mi-o d,l imunitatea fată de fapte."

Noua carte apăru în 1 90<t. Factuală sau nu, ea era şi mai scînteietoare şi mai bizară dCGu fusese prima. Căci punctul de vedere sustinut în ea pl1rea să nu .se sinchisească nici măcar de bunul 'simt. Toti economiştli, începînd de la Adam Smith. făcuseră din capitalist personajul dinamizator al tabloului economic; toti admiseserll., aprobAtor sau reproba tor. ,eli el era generalorul central al progresului economic. Veblen, însă, bulversa această reprezentare. Omul de afaceri rămînea şi la el personajul central . dar nu mai constituia forta motrice. Acum el era pre;zent ca saba/eLlr al sistemului !

Inutil să spunem cît de stranie trebuia să fie viziunea despre societate care putea genera o idee atît de deconcer� tantă. Veblen nu pornea, precum Ricardo sau Marx sau precum vicţorienii, de la confli<;:tul de interese dintre oameni , ci pornea de la o treaptll. mai de jos. din substratul nonuman al tehnologiei. Ceea ce îI fascina era maşina. Societatea îi a­părea dominată de maşină, prinsă în standardizarea ei; ajus­tată la ciclul ei regulat de flJnctionare, aljniatll. rigorilor ei de acuratete şi precizie. Mai mult chiar, el concepea însuşi procesul economic ca avînd un caracter în esentă mecank Economia însemna productie, iar productia însemna angrena� rea cvasimecanicll. a societătii în producerea de bunuri. O atare maşinll. necesita, fi reşte, personal specializat -· tehni� cieni' şi ingineri care sll. efectueze ajustările necesare spre a asigura o coopţrare cît mai eficientll. între pl1rti. Dar dintr-un punct de vedere gloiJal, societatea putea fi cel mai bine

252

descrisi drept un mect.pllsm gigantic dar cît se poate de prozaic, ca un fel de· maşinllrie umană extrem de specializată şi impecabil coordonatl1. .

.

Care ar fi Însl1 locul omului de afaceri În acest angrenaj? Pentru eli interesul lui este sll facă bani, 'în timp ce maşina şi speciaiiştii ce lucreazl1 la ea nu ştiu deCÎt să producă bunuri. Daca maşina functioneazl1 bine şi componentele ei sînt bine ajustate, care mai e rostul omului ce are ca unic scop profi-tul? �

La modul ideal, nici unul. Maşinii nu-i pasă devalori şi de profituri; ea debitează bunuri . Omului de afaceri, aşadar. nu-i rămîne nici o functie'de Îndeplinit - decÎ( dacă se trans­formă în inginer. Dar ca membru al clasei neproductive, pe el nu-l interesează ingineria, el vrea să acumuleze. Iar maşina nu a fost defel proiectată pentru aşa 'ceva. În consecinlă� omul de afaceri îşi atinge scopul nU lucrînd În cadrul mecanisml:l­lui social, ci conspirînd împotriva acestuia! Funqia sa nu este de a contribui la producerea de bunuri, ci de a produce dereglări în' fluxul produqiei, astfel ÎnCÎt valorile să fluctueze, iar el sl1 se foloseasc� de confuzia creată pentru a scoale profit. Astfel, deasupra aparatului efectiv de prqduqie, care altminteri ar functiona precum o maşină, omul de afaceri Înalll1 o suprastructurl1 de credite, împrumulUri şi imaginare capitalizliri. Dedesubt societatea îşi continuli mersul sliu mecanic de rutină; deasupra, edificiul finantelor, dominator, suceşte şi Învîrteşte. Şi după cum se balansează acest pandant financiar- al'lumii reale. apar, dispar şi reapar Întruna şanse de profit. Pretul acestei preocupllri pentru profit este însă ridicat: necontenita perturbare, dereglare ŞI chiar o voită Olientare greşită a eforturilor societlitii de a-şi satisface trebuinţele.

La prima vedere, e o teză destul de şocantă. 01 oamenii de afaceri actionează Împolriva intereselor productiei -afirma{ia sună mai rău decît o erezie. Sună ca o sminteal�.

Înainte, însă, de a respinge respinge teoria lui Veblen ca nefiind decît produsul unei minti extrem de sucite şi de încrîncenate, sl1 mai privim o datll peisajul din care el şi-a' e�as ideea. Era, să ne �intim, acea epocl1 � industriei

253

americane pe care Matthew JosepQson a numit-o inspirat epoca magnatilor tilhari. Am întîlnit ceva mai sus exemple ale acelei arogante, ale .acelei puteri nesăbuite şi fruste pe care· litanii din lumea afacerilor o mînuiau aidoma ' unor. capet�nii · barbare, şi am văzut pînă unde erau îij stare să meargA pentru a-şi atinge scopurile lor priidalnice. Dâr deşi ţpate acestea oferă material pentru, argumentarea lui Veblen, ele ca atare nu justifică îndeajuns teza sa privind sabotajul. Pentru asta trebuie. să evidentiem încă o meteahnă a acestor magnati-tîlhari: aceşti oameni nu erau interesa/i si! produci! bunuri. .

Am putea ilustra afirmatia cu un accident petrecut în l !f68. Pe vremea aceea Jay Gould se războia cu Vanderbilt pentru stăpînirea liniei ferate Erie, Gould şi ai săi fiind siliti în episoduf cu pricina al istoriei industriale să fugă într�o barcă peste fluviul Hudson şi să se baricadeze într-un hotel din New Jersey. Dar nu răfuiala lor de primitivi ne intere­sează aici, ci totala lor lipsă de preocupare pentru calea ferată ca atare. Căci în timp ce se lupta cu Vanderbilt, Gould primi o scrisoare de la un supraveghi�tor in care i se comunica;.

Şinele sînt crăpate, aplatizate şi uzate peste măsură, încît pe tronsonul dunmeavoastră Între Jerscy City şi Salamanca sau Buffalo abia dacă a mai rlimas o milll pe unde ar pu­tea să ruleze În sigurantă un tren cu viteza obişnuită a unui personal sau mărfar, iar arrumite portiuni din traseu pot fi parcurse În sigurantă doar reducind viteza tuturor trenu­rilor ia 1 0-1 5 mile pe oră.

Cînd accidentele s-au înmultit, unul dintre vicepreşedin­tii companiei a zis: "Publicul să-şi mai poarte de grijă şi s\n­gur. Eu atîta pot face pentru binele acestei linii" - intelegînd prin asta să consolideze în pripă terisamentul financiar şu�re­zit al companiei .

Şi Gould nu a fost o exceptie. Prea putini dintre eroii epocii de aur a finantelor americane se preocupau cu adevărat de rea­lităţile soliţje ce stăteau dedesubtul eşafodajelor lor de acti UIli ,

254

obligatiuni şi credite. Mai tîrziu un Heruy Ford putea să inau­gureze era cavalerilor ind.ustriei intens preocupati de pro­ductie, dar alde Harriman, Morgan: Frick şi Rockefeller erau cu mult mai interesati de manipularea unor uriaşe mase de

avuţie intangibil� decît de plicticoasa îndeletnicire a fabricării de bunuri . Despre Hen!)' Villara, de exemplu , se trimbiţase. peste tot în 1 883 ca despre un erou din lumea afacerilor; în anul cu pricina el bătuse bulonul de aur la jonctiunea marii sale linii transcontinentale de pe coasta Pacificului. !vtulVmile aclamau; căpetenia Sitting Bull (Taurul care şade, n. t.), elibe­rat special din penitenci� În acest sCop, aţ<1a oficial căii ferate terenurile de vînătoare ale triburilor sale sioux; iar economiştii declarau că micile păcate financiare �e lui Villard erau o nimica toată în comparaţie cu geniul s!1u orga­nizatoric. Poate, însă. admiratorii săi ar fi avut 6 părere niiel diferită dacă ar fi avut cunoştinţă de o scrisoare a lui James Hill, un magnat rival din lumea căilor ferate. Acesta stodiase. imperiul lui Villard cu un ochi mai putin entuziast '�i iată ce declara: ,�� . . l iniile sînt amplasate Într-un ţinut convenabil , pane din el bogat şi cu mare potenlial productiv, sumele investite însă sî�t Cu mult prea mari fată de cum arată lucra­rea, iar alegerea traseelor şi declivitătilor e sub orice critică: Practic, ar trebui reconstruitlf toati! linia,"

Şi un ultim exemplu: înfiintarea, în 190 1 . a firmei United States Steel Coiporation. Privit prin ochii lui Veblen, acest combinat siderurgic era un uriaş mecanism social de produ­cere a otelului, un 1 a�anlblaj de uzine, fumale, linii ferate şi mine avînd o administraţie comun!l, În vederea unei co­ordonări mai eficiente. Acesta era însă un considerent minor , . În ochii celor ce au "creat" U. S. Steel. Viitorul monstru in­dustrial avea active patrimoniale în valoare de circa 682

milioane de dolari, pentru care fu�eseră vîndute însă obli­gatiuni în valoare de' 303 milioane, actiuni preferenţiale de 5 1 0 milioane şi actiuni obişnuite de încă 508 milioane. Cu alte cuvinte, compania financiară era de două ori mai "um­flată" decît cea reală, iar în spatele acţiunilor ei ' obişnuite nu se afla nimic în afară de esenţa intangibili a "bunelor intentii."

255

Dar prin crearea acestor ,,intangibile", J. P. MOrgan şi Compania încasaserl 12,5 milioane i ar profiturile de subscriptie ale promotorilor de bază ajunseseră la 50 de milioane. În total. punerea pe roate a intreprinderii costase 150 milioane. Toate acestea puteau fi trecute cu vederea dacă

noul monopol ar fi fost folosit în scopul vizat de Veblen ­ca o maşini enorm de eficientli pentru producerea otelului. nu o-a fost aşa. Timp de treisprezece ani şinele de otel au f05l aMaIe la 28 dolari tona, în vreme ce fabricarea lor costa mai patin de jumlitate din aceastli sumă� După cum se vede, idreg folosul adus de uni ficarea tehnologică a fost aservit scopului de a sustine un eşafodaj financiar dubios.

Privită în lumina acelei epoci, teoria lui Veblen nu pare chiar atit de exagerată. Textul ei era usturător pentru că des­cria aproape-ca pe un ritual slUbatic nişte practici ce treceau pe atunci drept tulmea rafinamentului 'in afaceri. Teza sa .esenţială avea o cum nu se poate mai temeinică documentare faplică: ·funcţia marilor oameni de afaceri era într-'adevăr foarte diferi tă de functiile oamenilor care asigurau efectiv mersul mecanismului economic. În mod cert, jocul temerar şi flldl scrupule al str,atagemelor financiare avea ca efect deopo­trivă promovarea şi perturbarea fluxului de bunuri .

În mod destul de curios, c,artea a produs mai puţină vîlvă decît Teoria clasei neploductive. Întreprindea c,1pitaJi;t!l n-a depăşit niciodată cercurile recenzenţilor spre a lua cu asalt, cum făcuse predecesoarea ei, intcJighen[ia ţări i . Era o carte mai grea, mai tehnică, cuprindea chiar şi niscai fom1ule, pro­babil pentru a dovedi academicienilor că autorul, dacă ar fi vrut, putea scrie şi economie "tehnică." De sub proza ei deta­şată, rece, răzbate însă un mesaj inconfundabil. Pentru -Ve­bJen, oamenii de .afaceri erau în esenţă nişte fiinţe prădalnice, oricît şi-ar fi drapat ei inşişi sau apologeţii lor activităţile în rafinate pretexte de ofertă' şi cerere sau de utilitate marginală. Mai tîrziu, intr -un eseu intitulat "Cavalerul industrjei", Ve�len a descris' J'C omul de afaceri aşa cum îl vedea el; pa­sajul explică întelesul sintagmei "aşteptare vigilentă", folosită spre a caracteriza functia antreprenorialli:

256

Neîndoielnic că această expresie va fi fost folosir,ă în pri­mul rînd pentru a caracteriza mentalitatea de broscoi ajuns la vîrsta inţelepciunii şi care s-a P9stat convenabil pe lîngll vreo umbllhoare pe unde trec multime de muşte şi de păianjeni în drum spre implinirea destinului clitre care-i cheamă voia atotvl1z1toarei şi miloasei Providenle; s-a întîmplat însă ca ţxpresia 5l se potriveasd şi drept ca­racterizare a tagmei cavalerilor i�ustriei clUl1uziti de să­nătoasele principii ale economiei de piată. Pe fata unui broscoi astfel circumscris radiază o anume suficientă afa­bilă. în timp ce graţioasa-i c6rpoientă inspiră siguranta unei stabilităti piramidale a principiilor.

Teoria Î11lreprinderii prh'ate s-a ferit însă de o atare rţto­rică, pentru că Veblen îşi propusese aci un obiectiv serios -acela de a prezenta o teorie a schimb�frii sociale, Era vorba. mai precis, de teoria declinului final al oamenilor (le afaceri şi al sistemului pe care se sprijineau. Veblen credea că zilele fruntaşilor businessului erau numărate, că în ciuda puterii lor, aveau în fală un adversar redutabil. ,Nu proletariatul (deoa­rece Clasa neproductivâ arătase că populatia de jos urmărea să imite pe cei aflati la cîrmă), ci lin duşman şi mai implaca­bil : maşina.

. Pentru că maşina, gîndea Veblen, "elimină depriÎ1derile de gîndire antropomorfe." Ea îi s ileşte pe oameni s� gîn­dească realist. în tem1eni precişi, măsurabili, dezbărati de superstitie şi animism. Încît celor c� ajung în contact cu pro­cesul maşinist le vine tot mai greu să se împace cu prez1,lin­liile ,)egii naturale" şi ale diferentierii so<;iale de care este înconjurată clasa neproductivă. În consecinţă, societatea se împarte, nu opunînd pe cei să-raei celor bogaţi, ci pe tehni­cieni oamenilor de afaceri, pe mecanici stăpînilor războiului , pe oamenii de ştiinţă, ritualiştilor.

Într-o serie de cărţi scrise ulterior, mai cu seamă în Ingi­neâi şi sistemul preturilor şj Proprietatea absenteistlf şi ÎJ1tre­prinderea privalâ, el a expus mai in detaliu preconizata "revolutie." Din sînul societătii urma a se recruta pînă la urmă

257

un corp,de irigineri spre aprelua şi pune ordine în haosul afa­cerilor. Ei depneau deja în mîinile lor puterea realA a productiei, dar deocamdatl inci nu erau conşti�nti de incompatibilitatea afacerilor cu un sistem 'al adevllratei iDdustrii. Într-o bună zi, îns!, aveau s! cadă la intelegere între ei, sli se dispenseze de ,Joc�)tenentij proprietătii absenteiste" şi să aşeze economia pe pri�pii1e unui mecanism de productie gigantic şi bine orînduit. Dar dacă nu o vor face? Atunci categoria oamenilor de afaceri va deveni tot mai pr�dalnic!, pînă cînd totul va degenera Într-un sistem de fortă nudă, de privilegii nedisimu­late, de comandă samavolnică, unde în locul omului de afaceri se va instala vechiul dictator militar. Noi am numi un asemenea sistem fascism.

Lui Veblen, însă, care scria în 1 92 1 , lucrurile astea îi apăreau ca tinînd de un viitor îndepărtat. Ultima frază din Inginerii şi sistemul preJurilor sună aşa: ,.PentIll moment, nimic nu e de natură sA rliscoleasc! sensibilitlltile paznicilor sau pe cele ale masei de cetăteni înstăriti ce alcătuiesc trupa proprietarilor absenteişti; zic: pentru mOl:nent." Acest "pentru moment." e o expresie tipic veblenianA. În pofida stilului voit ,impersonal, un anume ferment pasional răzbate din scrisul său. Nu e vorba, însă, de o animozitaţe personală şi nici de ranchiuna wiui om ce a suferit un afront ca individ, ci de deta­şarea amuzată şi ironic1l a unui om ce stă de o parte şi observă, a unui om·care vede cA toate astea sînt lucruri trecătoare şi că în timp vor ceda locul la altceva.

NUTi încA timpul sA facem o apreciere a spuselor sale; o vom face mai tîrziu. Am putea nota, însli, aici, o comparatie curioasă. Modul. general de· gîndire ,al lui Veblen ne rea­minteşte de o figurA cît. se poate de neveblenianA - acel socialist utopic pe jumAtate ticnit, contele Henri de Saint., Simon. Să.ne amintim eli şi acesta îl exalta pe producAtor şi îl zeflemisea Pe functionarul omamental. Pentru că vom judeca cu mai putinA asprime dispretul veblenian fat11 de marele cavaler din lumea.afacerilor'dacli ne gîndim eli, la vremea sa, ireventioasa expresie saint-simoniană "dl fratele Regelui" trebuie sA fi şocat la fel de mult sentimentul'public.

258

Anul 1 906 a fost 'ultimul petrecut de Veblen la Chicagp. Începuse sli fie cunoscut în strliinătate; participase la un ban­chet la care a fost prezent regele Norvegiei şi, într-o revlirsare de sentimente ce altminteri nu-i stătea în fire, trimisese ma­mei sale meniul de la banchet, iar ea a fost adînc impresionată de faptul eli fiul sliu se Întîlnise cu un rege. Acasli însll. lucru­rile nu stllteau tOt atît de bine. Mersese prea departe cu isprll.­vile sale donjuaniste, înCÎt, În pofida cărţilor publicate şi a faptului cil fusese Rromovat lector (assistant professor), con-

t duita sa nu era de naturn să facă o reclamă bună universitl1�i În felul preconizat de tectorul Harper.

Îşi cliutli un nou loc de muncii. Faima sa; Însli, însemna mai mult .notorietate decît reputatie, Încît Îi fu foarte greu , să gliseasd1 un alt post În învătl1mÎnt. Pînă la urmli se duse la Stanford. Reputaţia sa ajunsese Între timp şi aici: eruditi a-i redutabilli, firea distantă, propensiunile extraconjugale. Toate astea erau bine ştiute. I-a impresionat pe acei putini colegi ai săi care au putut sli suporte enervantul său refuz de a-şi declara . . ferm vreo opţiune, şi deveni cunoscut drept "ultimul om care ştie totul." În viata lui personală dăinui a însă aceeaşi dezordine ca Înainte: într-o anumită ocazie un prieten al său, plin de tact, se referi la o tÎnara doanml1 care locuia în casa lui Veblen ca nepoa� a acestuia. "Nu mi-e nepoată", zise Veblen. Alte lămu­riri nu dMu.

Soţia a divortat de el În 1 9 1 1 . Probabil fusese un sot impo­sibil (obişnuia sli lase prin buzunarele hainelor scrisorile de la admiratoare, sotia n�avînd cum sli nu dea de ele) şi cu toate acestea, ea a' fost cea care a nutrit speranta eli lucrurile se vor drege pînă la urmă de la sine. Ceea ce nu s-a Întîmplat decît În rl1stimpuri ; într-un rînd, cînd Ellcn s-a crezut gravidli, Veblen, panicat, o trimise acasă. Se considera total nepotrivit pentru postura de tatii şi îşi raţionaliza spaimele cu argumente antro­pologice privind rolul minor al blirbatului În cadrul menaju.: lui. Pîn11 1a 'urmli divortul deveni de neevitat. "Deşi potrivit Învoielii.- scria Ellen În finalul unei lungi scrisori în care se

259

al,ltocompltimea - <li Veblen s-a obligat sl1-mi asigure 25 de dolari pe lună. probabil că nu o va face." Biata femeie nu s-a înşelat.

În anul divortului, el se mută din nou, de astă dată la Universitatea din Missouri. Aici locui în casa unui prieten al său Davenport, un binecunoscut economist - trlUnd aci ca un om însingurat şi plin de ciudă�enii şi scriind în pivnitll. · Aceasta a fost totuşi pentru Veblen o perioadli de mare pro­ductivitate. Rememora anii petreculi la Chicago şi, în cel mai caustic comentariu scris vreodată despre ţistemul universitar american, vorbea despre perverti rea centrelor de învăţămînt în Gentre ale unor foarte puternice relaţii publice şi ·echipe -de fotbal . Noua carte se intitula Învi1111mÎl1tul superior în Ame­rica. Pe cînd lucra încă la ea, Veblen spusese o dată. pe jum�tate în serios, că avea să-i pună ca titlu ,,studiu asupra stricăciunii totale."

Lucrul mai important este că acum şi-a întors privirea spre Europa, unde războiul devenise iminent. Compărînd sta� 'tul german dinastÎ"C şi războinic cu o tenie. scrise urn111toarele cuvinte vitriolante: " . . . relatia acestui parazit cu organismul­gazdă nu-i un lucru lesne de zugrăvit în vorbe fru�oase şi nici de expus într-un mod atît de convingător încît tenia să fie retinută bucuros în organism pe temeiuri de nevoie şi de utili­tate."" Cartea despre Gennania imperiaJi1 a avut o toartă ciudată; deşi oficiul de propagandă al guvernului voia s-o foloseascl1 pentru scopuri de război, Directia poştei gl1si în ea atîtea re­marci neconvenabile la adresa 'Angliei şi a Statelor Unite, înCÎt opri expedierea ei prin poştă.

Cînd,. în stŢrşit, veni rl1zboiul, Veblen îşi oferi servicii le: omul acesta, pentru care patriotismul nu era decît unul din sim.ptomele unei culturi barbare, nu era el însuşi lipsit de un atare sentiment. La Washington, însă, fu plimbat de colo-colo; toatli lumea auzise de. el, dar nim�ni nu-l voia. Pînă la urmă îl plasară îr1tr-un post neimportant din A�ministralia alimen­tarli. Aici se comportli aşa cum îi stătea în fire: întocmea ra­poarte despre urgentarea . strinsului recoltei' - " dar întrucît sugestiile sale implicau o reorganizare totală a vietii economice

260

şi sociale din mediul rural. ele erau apreciate ca .. interesante" şi apoi nimeni nu le mai băgă în seamă. A· propus şi o taxă draşticâ pentru persoanele ee angajau servitoIi domestici , taxă menitl1 sl1 elibereze mînl1 de lucru; nici acestei propuneri nu i s-a dat curs. Fusese o propunere tipic vebleniană: major­domii şi lacheii , zicea el, "sînt p"rin excelentă indivizi apti fiziceşte, ce pot deveni buni descărditori şi hamali după ce munca zilnică le va fi fortificat întrucîtva muşchii şi le va fi subtiat oŞÎnza."

În 1 9 1 8 se duse la Nţw York să scrie pentru revisţa libe­rală TlJe Dial. Publicase cu puţin timp în urnlă o Cercetare privind natura p1icii, unde afirmase ritos că Europa nu avea drept alternative decît perpetuarea vechii ordini cu toate· por­nirile ei barbare spre război sau abandonarea sistemului de afacen însuşi . La început acest progranl a dat loc la ceva dis­cutii, după care a ieşit din modă; Veblen încercă să-I popula­rizeze prin TlJe Dia], dar vînzarea revistei scăzu număr <Je număr. Fu solicitat să conferenlieze la recent înfiintata New S'clJooJ for .SociaJ ResearclJ în compania unor celebrită\i ca John Dewey, Charles A. Beard, Roscoe Pound . Dar şi aici treaba ieşi prost; el continua cu felul său mormă.it de a vorbi , iar aud�toriul, care la început umplea sala pînă la refuz, se .reduse curînd la o mînă de oameni.

Era un straniu amestec de . celebritate şi eşec . H. L. Mencken'a: scris că .. veblenismul era în plină strălucire. Exis­tau veblenişti, cluburi Veblen, remedii vebleniene pentru tot felul de necazuri ale lumii. La Chicago existau Veblen Girls - pesemne nişte Gibson Girls* ajunse Între două vîrste şi căzute pradă dispedirii. Situatia lui Veblen însuşi rămînea însă în continuare echivocă. Văzîndu-şi într-o bună zi bustul 'expus în holul de la New School, fu atît de descumpănit încît piesa cu pricina fu mutată pînă la urmă într-un loc mai dis­cret, în bibliotecă. Personal, era aproape neajutorat, în proble­mele traiului de zi cu zi purtîndu-i de grij!1 cîţiva dintre foştii

• Gibson girl - fata a'mericanl a anilor 1890-1900 aşa cum era reprezentată de desenatorul Charles Dana Gibson. (N. 1.)

.

26 1

.săi studenti, .intre care Wesley Mitchell şi Isadore Lubin, de acum deja ei înşişi economişti imponanti. O vreme aşteptase cu înfrigurare să apară semnele unei lumi noi pe tale de a se naşte. ale unei epoci de ingineri şi tehnicieni, şi sperase că Revoluţia din Rusia ar putea să inaugureze o asemenea eră. Fu însă dezamăgit de ceea ce v,hu, iar Horace Kallen de la New School notă în acest sens: "Văzînd că aşteptările nu i se. împlinesc, începu sA dea semne ale unei anumite slăbirÎ a voinţei şi interesului, semne că. parcă. gîndul îi era de-acum la moane . . . "

Într-un tîrziu i se oferi preşedinţia Asociatiei Economice Americane. Declină oferta. ticţnd: "Nu micau oferit-o atunci cînd aş fi avut nevoie." P"măla urmă reveni în California Joseph Dorfman. într-o biografie completă şi scrisă' cu multă acura­tete. povesteşte despre Veblen cum a sosit în mica sa cabană din Vest şi i s-a părut, la sosire. că cineva ar fi acaparat pe ne­drept parcela sa de pămînt . • .Puse mîna pe o toporişcă şi se apucă metodic să spargl1 ferestrele. cu o înverşunare obtuzl1 vecină cu dementa. cu înverşunarea unui ins leneş din fire pe care mînia l-a umplut dintr-o dată de energie şi zel." Fusese vorba. de fapt, de o simplă neînţelegere, îricît lOCatarul reve­nit se instală în cabană. printre mobileIe rustice executate în casl1. care trebuie cl1-i redeşteptau amintirile din copill1rie, Îmbrăcat În haine aspre muncitoreşti cumpărate prin poştă de la Sears. Roebuck, netulburînd nimic în natura înconjurătoare, nici măcar o buruiană şi IllsÎJ:1d în voie §obolanii şi sconcşii să i se frece de picioare şi' să-i exploreze cabana în timp ce el şe­dea nemişcat. cufundat în gîndUl; distante şi mohorîte.

N-avea în unna sa o viaţă fericită sau înclţnunată de succes. O a doua sotie. cu care se cllsătorise în 19 14. suferea de mania persecuţiei şi fusese internată în spit,9l; prietenii îi erau departe; contributiile sale ştiinţifice şi le însuşiserl1 nişte diletanti, în timp ce de către economişti era îndeobşte descol1-siderat, iar de către ingineri, necunoscut. -

Ajunsese de acum septuagenar şi încetase să mai scrie. "Ain decis să nu mai Întrerup sabatul - obişnuia să spună. E un sabat atît de plăcul." Dintre studenţii săi ven�au unii sl-1

262

viziteze şi il glseau mai distant ca oriCÎnd. Nu d�cea lipsll de adulm şi primea scrisori de la cllscipoli autoproclama� . • ,spu­neti&mi. vii rog, în care casA din Chicago v-ati elaborat priqtele scrieri şi. dacli şe poate. În care camerl?" întreba'unul. �tul, dupll cţ termin ase de citit Teoria 'întreprinderii capitaliste, ti cerea într-o scrisoare sfaturi despre cum ar putea sli fadi avere.

Muri În 1 929, cu cîteva luni înainte de izbucnirea marii crize. Li1sase un testament şi tinnAtoarea dispozitie scrisă cu creionul şi nesemnată: ,,Doresc •. de �menea, ca. atunci cînd voi muri, sll fiu incinerat, dacll se poate, .cÎt mai expeditiv şi mai necostisitor, fiiră nici un fel de rituaJ sau ceremonie; cenuşa mea să fie aruncată în ocean sau într�un curs de apli de oarecare mllrime. care se varsă în ocean; nici o ,piatril fu­nerară. lespede, epitaf, efigie. placă. inscriptie sau monument de indiferent ce naturl1 sl1 nu fie puse În arriintirea mea sau a

, \ numelui meu, nicăieri şi niciodată; să nu fie tipărite sau publicate, şi nici reproduse, copiate sau răspîndite în vr�un alt feţ nici un necrolog, notă comemorativă, portret sau biogra�e a mea şi nici vreo scrisoare scrisă de mine sau către mine."

Aşa cum se întîmplă întotdeauna, rugămintea sa a fost ignoratl1; a fost incinerat şi cenuşa i-a fost împrllştiată deasu­pra Pacificului, dar numaidecît începu sli se scrie despre el şi opera lui .

•

Ce ar trebui sll spunem în final despre această stranie figurll? Ar fi de prisos să mai subliniem că a fost un om al extre­

melor. Bunăoară, caracterizarea fl1cutl1 de el clasei neproduc­tive a fost în unele POrtiuni ale ei o capodqperll portre�istică; iar în altele o caricatură. Atunci cînd în canoanele noastre de frumusete desluşeşte componenta , discretl1 a bogl1tiei. cind mentionează insinuant că .Juciul impecabil al unei pălării de gentleman sau al unor pantofi Qin piele veritabilll n-are mai multă frumusete intrinsecă decît un luciu similar de pe o mέnecl1 zdrentuită" trebuie să admitem temeinicia judecăţii sale şi să acceptăm cu smerenie verdictul de snobism pronuntat cu privire la gustul nostru. Atunci însli cînd scrie cli. ,,sugestia vulgarli de prosperitate, care e aproape inseparabilll de imaginea

263

vacii, constituie o 'obiectie' pennanent� fat� de, utilizarea decorativA a acestui animal", V:eblen frizează absurdul. Cu verva-i irezistibil li, Mencken i-a dat aici .o replicli de pominl1: "O� genialul profesor, cumplinind asupra marilor probleme de CJlre era muncit, o ti fllcut vreodat� o plimbare la tară? Şi în cursul acesţei plimbări, va fi traversat vreodatli o pajişte pe care să se fi aflat o vacă? Iar în timpul traversării, va fi trecut cumva pe dinapoia acestei vaCi?' Şi trecînd astfel dinapoia ei , i se va fi întîmplat cumva să calce cu nebăgare de seamă şi -?"

O critic� foarte asemănntoare ar putea ti îndreptată împotriva caracte,rizării f�cute de Veblen omului de afaceri sau, mai general vorbind, clasei ' neproductive. Că ti tapul financiar din- zilele faste ale capitalismului american era un magnat tîlhar nu ,încape îndoială, iar portretul pe care i l-a zugrăvit Veblen, deşi necrul�tor, este din p�cate îndeajuns de veridic. Dar, asemeni l,ui Marx, Veblen 'no-a explicat serios în ce măsurii afacerile, întocmai ca monarhia Angliei, au capacita­tea de a se adapta la o lwne în care s-au produs ample schimbări . Vorbind mai concret - şi mai aplicat la teoria vebleniană -el nu şi-a dat seama.că maşina, acest factor de reaşezare to­tală a rosturilor lumii, avea să schimbe natura functiei antre­prerioriale la fel de mult cum avea să modifice procesele de gîndire în capul muncitorului şi că însuşi omul de afaceri avea să se remodeleze într-o figură mai ' birocratică gratie îndatoririlor sale , de \ manager al unui uriaş mecanism cu functionare neîntreruptă.

E adevărat că pasiunea oarbă a lui Veblen pentru maşină ne pune W1 pic pe, gînduri; e o notă discordantă la un filozof altminteri atît de lipsit de lirism. Se prea poate ca maşinile să ne fad să gîndim pozitiv şi prozaic � dar la ce? Charlie Cha­plin în Timpuri 'noi nu era un om fericit sau bine-adaptat. NţJ e defel exclus ca un cqrp de ilJgineri să poată realIza o condu­cere mai eficientă a societătii noastre, dar dacă această con­ducere ar ti şi mai umană, e o problemă diferită.

Veblen, însă, a pus degetul pe un proces de schimbare de importantă centrală, proces ce se desena cu o amploare mai mar� decît oricare alt proces din acea epocă dar care, lucru

264

ciudat, era ignorat in toale cercetările economiştilor con tem­poraru. Este vprba de aÎumarea tehnologiei şi a ştiinJei ca forţe .ce aveau si! stea în- fruntea schimbt1rii istorice din secolul al XX-lea, Veblen a inteles cl frontiera' istoricl ce marca În­ceputul erei tehnologice era dintre cele mai importante din istorie şi că pătrunderea treptată a maşinilor În cele mai fine interstitii ale vietii Ca' şi În cele ma,i mari compartimente ale ei realiza o revolutie comparabilă cu cea în cadrul căreia oa­menii învălaseră să domesticeascl animale sflU să trăiască în oraşe.. Ca orice mare descoperitor al unui lucru care era evident, dar rămăsese pînă atunci neremarcat, Veblen a fost mult prea nerăbdător; procese ce aveau să necesite generatii sau chiar secole, el aştepta să se maturizeze în răstit:np de CÎteva decenii , dacă nu de cÎtiva ani. Este Însă meritul său de a fi recunoscut în maşină factorul primordial al vietii econo­mice din vremea şa, iar pentru această unică şi strălucită revelatie el trebuie aşezat în galeria filozofilor lu�rurilor pămînteşti.

Mai trebuie spus, apoi , că el a dăruit ştiintei economice o nouă pereche de ochi cu care să privească lumea. După descrierea necrutl1toare . făcută de Veblen moravurilor vietii cotidienel a devenit tot. mai greu de sustinut imaginea neocla­sicli În care societatea 'se inf1ltişa ca o reuniune amicală de oameni cumsecade şi manierati . Dispretul său fală de şcoala victoriană a fost exprimat odată În următoarele cuvinte caus­tire: " O ceată de băştinaşi din Insulele Aleutine care, înar­maţi cu greble şi Întonînd incantatii magice, scon11Oncsc prin năclăiala de nămol şi alge aduse la mal de valuri , în căutare de scoici şi crustacee . . . sînt văzuti ca îndeletnicindu-se cu o echilibrare hedonistă de rente, salarii şi dobînzi" ; şi la fel cum ridiculiza încercarea ctasică de a explica Încleştarea umană primitivă înghesuind-o într-un calapod teoretic des­climat şi anemiat, tot aşa denunţa găunoşenia încercărilor de a intelege actiunile oniului modem printr-o grilă alcătuită din preconcepţii demodate şi deficitare. Omul, zicea Veblen, nu poate fi înteles prin prisma unor sofisticate ,Jegi economice" în care ferocitatea lui înnăscută şi deopotrivă creativitatea lui

265

sînt acoperite sub un vii de raponalizări. El poate fi studiat şi înleles mai bine folosind vocabldarul, mai putin mllgulitor dar mai important, al antropologului s�u al 'psihologului : ca o flipturli cu pulsiuni puternice şi i rationale, credul, frust, ritua-

I , list. Llsap de o parte ficliunile mlgulitoare, le cerea el eco-nomiştiIor, şi căutaţi să aflati de ce omul se comportă în fapt aşa cum se comportli.

Elevul sl1u Wesley aair Mitchell, el însuşi un mare cercetl1tor al feQornenului economic, l-a descris lapi'dar în unnli­toarele cuvinte: "A venit influenta mcolitoare a lui Thorstein Veblen � acest oaspete sosit dintr-o aItă lume, care diseca locurile <;omune pe care studentul şi le însuşi se în mod incon­ştient, ca şi cum gîndurile sale zilnice cele mai familiare ar fi fost nişte produse cuvioase vîn"t:e în el de nişte forte din afară. Ştiinţele sociale n-'au cunoscut nicicînd o 'personalitate care să fi fliGut atît de mult în directia emancipării spiritelor de subtila tiranie a împrejurlinlor şi care sl1 fi 1l1rgit în aşa mlisură dome­niul cercetlirii."